Doamne! Păzește-i în har până la sfârșitul vie­ții lor, învrednicește-i să se împărtășească de Tai­nele legământului Tău, sfințește-i cu adevărul Tău, ca să se sfințească în ei și prin ei sfânt nu­mele Tău! Trimite-mi ajutorul Tău haric ca să îi cresc spre slava numelui Tău și folosul aproape­lui! Dă-mi în scopul acesta răbdare și putere! Amin!

Învață-mă să sădesc în inima lor rădăcina ade­văratei înțelepciuni – frica Ta! Luminează-i cu lumina înțelepciunii Tale, ce cârmuiește întreaga lume! Să Te iubească din tot sufletul și din tot cugetul lor, să se lipească de Tine din toată inima și să tremure de cuvintele Tale toată viața lor! Dăruiește-mi pricepere să le arăt că viața cea ade­vărată stă în păzirea poruncilor Tale, că ostenea­la întărită de cucernicie aduce toată viața de aici mulțumire lipsită de tulburare, iar în veșnicie – fericire negrăită.

Descoperă-le lor înțelegerea legii Tale, ca până la sfârșitul zilelor lor să aibă simțământul că Tu ești pretutindeni! Sădește în inima lor teama și dezgustul de orice fărădelege, ca să fie fără de prihană în căile lor, ca să-şi aducă aminte întot­deauna că Tu, Dumnezeule Atotbune, păzești cu gelozie legea Ta și dreptatea Ta! Ține-i în curăție și în evlavie față de numele Tau, încât să nu prihănească Biserica Ta prin purtarea lor, ci să tră­iască după rânduielile ei!

Însuflețește-i cu râvnă pentru învățătura folositoare și fă-i în stare de toate lucrurile cele bune, ca să câștige înțelege­rea cea adevărată a cunoștințelor de care au ne­apărată nevoie, ca să se lumineze cu știința cea binefăcătoare pentru omenire.

Doamne! Dă-mi înțelepciune ca să întipăresc cu trăsături de neșters în inima și în mintea copi­ilor mei frica de întovărășirea cu cei ce nu știu de frica Ta, să le insuflu îndepărtarea de orice înso­țire cu cei nelegiuiți, ca să nu ia aminte la împreună-vorbirile cele putrede, să nu fie abătuți din calea Ta de pildele cele rele, să nu se smintească de faptul că uneori calea nelegiuiților propășește în lumea aceasta!

Cerescule Părinte! Dăruiește-mi harul de a nu le face copiilor mei sminteală prin faptele mele, ci a-i feri de rătăciri, de a le îndrepta greșelile, de a le înfrâna îndărătnicia, de a-i abate de la năzu­ința spre deșertăciune și ușurătate. Să nu fie fu­rați de gânduri nechibzuite, să nu umble după poftele inimii lor, să nu se mândrească în cuge­tele lor, să nu Te uite pe Tine și să nu uite de le­gea Ta, ca fărădelegea să nu dea pierzării mintea și sănătatea lor și păcatele să nu le moleșească puterile sufletului și ale trupului.

Judecătorule Drept, Care îi pedepsești pe copii pentru păcate­le părinților până la al treilea și al patrulea neam! Abate această pedeapsă de la copiii mei, nu îi ba­te pe ei pentru păcatele mele, ci stropește-i pe ei cu roua harului Tău, ca să sporească în virtute și în sfințenie, să crească întru bună voirea Ta și în­tru dragostea oamenilor evlavioși.

Părinte al îndurărilor și a toată milostivirea! Din dragoste de mamă, le-aș dori copiilor mei toată îmbelșugarea bunătăților pamântești, le-aș dori binecuvântare din roua cerului și din gră­simea pământului, însă fie cu ei sfântă voia Ta! Rânduiește-le soartă după bună voirea Ta, nu îi lipsi în viață de pâinea cea spre ființă, trimite-le toate cele trebuitoare în vremelnicie spre dobân­direa veșniciei fericite, fii milostiv cu ei când vor păcătui înaintea Ta, nu le socoti lor păcatele ti­nereții și ale neștiinței, fă inimile lor să se umi­lească atunci când se vor împotrivi călăuzirii harului Tău, pedepsește-i și miluiește-i, îndreptându-i la calea bineplacută Ție, dar fără să-i lepezi de la fața Ta! Primește cu bunăvoință rugăciunile lor, dăruiește-le reușită în tot lucrul bun, nu aba­te fața Ta de la ei în zilele necazului lor, ca să nu-i ajungă ispite mai presus de puterile lor. Adumbrește-i cu mila Ta, ca să umble îngerul Tău cu ei, păzindu-i de toată nenorocirea și calea rea.

Dumnezeule Atotbune! Fă-mă mamă care se veselește de copiii săi, ca să îmi fie bucurie în toate zilele vieții mele și sprijin la bătrânețe. Învrednicește-mă să mă înfățișez împreună cu ei la înfricoșătoarea Ta Judecată, nădăjduind în milos­tivirea Ta și să zic cu nevrednică îndrăznire: „Ia­tă, eu și pruncii pe care i-ai dat mie, Doamne!”, ca împreuna cu ei, preaslăvind bunătatea Ta cea ne­povestită și iubirea Ta veșnică, să preaînalț prea­sfânt numele Tău, Părinte, Fiule și Duhule Sfinte, în vecii vecilor. Amin.

Extras din cartea „Cum sa educam ortodox copilul”, Editura Sophia.