Ziduri se izbesc de poartă, locuri ard în locul lor

Cheile-și adapă leul cu izvoare de hiat

Broasca zace-nfometată cu auz fin de izvor

Vântul nu își poartă suflul de pridvor apropiat

Iar metalicul din oase curge valuri de spătar

Ochi de viespe îți prepară turtureaua înjunghiată

Trupul serii, tremurândul, află setea de nectar

O năvalnică purtare se petrece înspumată

Dar în zori, când neființa își zidește armonia

Căutând în pribegirea armelor – o înghețare

Zămislește gândul fraged malul oastei pe câmpia

Munților; se lasă vreme și abis de tremurare