Ziduri se izbesc de poartă, locuri ard în locul lor
Cheile-și adapă leul cu izvoare de hiat
Broasca zace-nfometată cu auz fin de izvor
Vântul nu își poartă suflul de pridvor apropiat
Iar metalicul din oase curge valuri de spătar
Ochi de viespe îți prepară turtureaua înjunghiată
Trupul serii, tremurândul, află setea de nectar
O năvalnică purtare se petrece înspumată
Dar în zori, când neființa își zidește armonia
Căutând în pribegirea armelor – o înghețare
Zămislește gândul fraged malul oastei pe câmpia
Munților; se lasă vreme și abis de tremurare
Mihai Nistor
Imagine: http://artindex.ro/2013/09/15/pictorul-ion-mihalache-sau-stadiul-de-nefiinta-al-lumii/