De câte ori vi s-a întâmplat să fiți în aria psihologiei și să simțiți că lucrați pe un teren complet abstract? Statistică, metodologia cercetării, bazele evaluării, psihofizică, comportamentalism, asociaționism, structuralism genetic. Presupunând că avem un pacient pe care trebuie să îl ajutăm să depășească un moment dificil, să treacă peste o anxietate, să îl ajutăm să se vindece de o anumită problemă etc., vine o întrebare foarte importantă: ce anume îmi pot spune toate cele de mai sus (plus multe altele pe care le-am lăsat deoparte) despre cazul meu? Răspunsul, desigur, variază (uneori, statistica poate oferi informații importante despre pacienții cu anumite probleme), DAR el niciodată nu va fi „acele de mai sus îmi vindecă pacientul”. Cu alte cuvinte, toate cele enumerate mai sus sunt n feluri de a descrie ceva despre om fără să ajungem la omul însuși, la cel pe care îl avem în față.Psihologia TREBUIE să înțeleagă omul așa cum vine el, dincolo de abstracțiile legate de propria persoană, dincolo de categoriile din care face parte sau nu – în fond, fiecare dintre noi face parte (și) din niște categorii.Fiecare om vine cu o anumită „configuratie” unică, cu o anumită atitudine față de sine, față de lume diferite, cu un nivel diferit de conștientizare a problemelor sale și a posibilităților sale etc. etc. Psihologia vindecării NU are voie să fie abstractă, altfel ea nu s-ar fi chemat psihologie, s-ar fi chemat robotică.Te-ai fi uitat pe un chart, ai fi scos datele x,y,z, le-ai fi aplicat într-un anumit algoritm și problema era rezolvată.Right. Nu spun prin asta că vreo arie ori o aplicație a psihologiei este complet inutilă.Spun însă că terapia TREBUIE să fie făcută în raport cu omul pe care îl avem în față, iar înțelegerea acelui om va însemna raportarea la el, și nu raportarea la niște teorii abstracte, CHIAR DACĂ acele teorii ne spun (sau ne pot spune) și ele câte ceva despre omul din fața noastră. Jung a înțeles bine lucrul ăsta și a dus psihologia mai departe de zona îngustă în care o plasase Freud, Alfred Adler a creat psihologia individuală, Frankl a vorbit despre sensul PERSONAL al vieții, Rogers a creat terapia centrată pe pacient.Avem câteva exemple despre ce înseamnă înțelegerea omului din fața noastră așa cum este el, cu particularitățile sale unice, fără însă a face abstracție de datele abstracte pe care ni le oferă statistica, teoriile cognitive și toate cele.

Mihai Nistor