AutobiografiE
•Viena 2011 / Madrid 2015•
•
Dacă fiinţa nu ar fi imensă, nici măcar n-ar fi …
Zenon
•
•Un om este ca un codru, iar ceea ce pot şti ceilalţi despre un astfel de om e ca o creangă uscată ruptă dintr-un copac din marele codru.•
•
Doream de mult să scriu cea mai scurtă autobiografie din lume – Autobiografia DANDELION.

Întotdeauna a fost ceea ce a fost odata. Şi eu am fost ceea ce, odată, am fost. Păpădia- Dandelion.

Păpădia – Dandelion are o floare galbenă. Petalele de aur se transformă cu timpul în albe, şi se întorc spre înnăuntru, spre ele însele, – ca acele schele interioare de lemn sau de metal ce se poartă pe dedesubt la rochiile largi de jupon.

– E aceeaşi floare, să nu vă miraţi. Ca într-o ciudată geometrie spaţială, formează un glob, o sferă semitransparentă şi diafană de mici paraşute vegetale pe care copiii le suflă în vânt, cu mare bucurie.

Aşa m-am dus eu de-acasă, am plecat ca o petală albă de păpădie, ca o umbreluţă diafană am zburat către lume.

Nu am privit înapoi, m-am înălţat în vânt, ca o pânza de corabie, m-am lăsat dus pe aripile vântului şi cuvântului de miazăzi, şi de Zefir. Zburând către lumea cea mare, spre orizonturile mele.

Gândirea mea nu a evoluţionat, – în tot acest timp şi în toţi aceşti ani: gândesc la fel, doar conţinutul gândurilor înaripate s-a schimbat.

Nu o fi poate oare invers? Să vedem – o să încerc să scriu invers această declaraţie de principii, ca un palindrom: “gândirea mea nu a evoluţionat de-a lungul anilor, – doar gândesc diferit, însă conţinutul gândurilor nu e altul.

Sună frumos amândouă, aşa că o să le las aşa, ca un oximoron.

În momentul de faţă, gândirii mele îi lipseşte pîna şi conţinutul, dar s-a preschimbat în vid, ca golul. Nu e ceva negativ, e chiar fermecător, – e surprinzător: te preschimbi într–o oglindă ce oglindeşte lucrurile, fiinţele, vietăţile, faptele, obiectele.

Totul se vede ca într-un joc de lumini şi de umbre, iar de multe ori pierdem înţelesul acestor aparenţe din cauză că luăm totul prea în serios.

De cînd m-am născut, viaţa mea şi toate peripeţiile au fost un lung şi fermecător drum către Fiinţă, către înţelegerea de sine, şi de fapt a trăirii.

Demult, e demult de cînd am ajuns, deja, la asta.

Tot acel zbucium delirant al întrebărilor existenţiale s-a stins ca prin farmec.

Detaliile tehnice ale vieţii unei persoane nu au mare importanţă: toţi am făcut şi am dres lucruri mici şi lucruri mari.

Ca atare, nu voi umple aici aceste pagini cu informaţii triviale.

Cuvintele şi cantitatea lor, e ceva foarte important.

• •