Sfântul Nicolae Velimirovici – Rugăciuni pe malul lacului (Rugăciunea a XXXVI-a)


ecclesiastes-128_5651_1280x1024

Mucenici ai bunei nădejdi, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Voi care v-ați îngropat toate nădejdile, ca să vă puteți bucura de o singură nădejde;

Care ați așteptat sfârșitul multor aspirații omenești și ați văzut cenușa;

Care ați văzut mulți ochi înlăcrimați întorcându-și privirile de la mormântul speranțelor lor;

Care ați auzit multe mărturisiri cu privire la duhoarea nesuferită a fiecărei nădejdi lumești de pe lumea cealaltă;

Și care v-ați dat trupul spre a fi răstignit(1) pentru o nădejde aparte, care nu sfârșește în cenușă, nici la cimitir, nici într-o duhoare nesuferită.

Către voi ne plecăm și ne rugăm: ”Rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi”.

Am văzut un copil alergând mult timp după o pasăre cu aripi pestrițe și cioc de aur, iar când a prins-o, pasărea l-a lovit cu ciocul și copilul a început să plângă.

Am spus: ”Așa se întâmplă cu nădejdile voastre, fii ai oamenilor și cam acesta este sfârșitul vostru”.

Din nou am văzut un copil alergând după un roi de fluturi de primăvară vreme îndelungată, iar când un fluture s-a aflat lângă el, copilul l-a părăsit și a fugit după ceilalți care i se păreau că sunt mai frumoși.

Am spus: ”Așa sunt fiii oamenilor și tot astfel este și alergătura lor de-a lungul vieții după multe dorințe”.

Cu adevărat, alergătura voastră este obositoare și inutilă. Dacă vine ceasul morții asupra voastră, nu veți putea spune după ce alergați. Iar pe lumea cealaltă ei vor avea mâinile goale și o inimă îndoită.

Alergarea fiilor cerului este și ea obositoare, dar nu este inutilă. Iar când ceasul morții vine asupra lor, ei vor putea spune ceea ce urmăreau. Iar pe lumea cealaltă vor avea mâinile pline și o inimă odihnită.

Un vultur de sub nori vede un miel pe câmp și coboară peste el și întreabă vrăbiile cocoțate pe spatele mielului:”Nu vedeți mielul?”. Iar ele îi răspund: ”Nu, nu-l vedem”. La fel se întâmplă cu mucenicii bunei nădejdi. De la mare distanță ei își ochesc hrana, în vreme ce aceia aflați lângă ea trec peste dânsa fără s-o vadă.

Alergătura după nădejdea cea bună este lungă. Dar campionul își concentrează mintea asupra alergării și își aruncă toate nădejdile iluzorii sub picioare, călcând peste ele ca pe niște frunze moarte. Sunt multe, foarte multe garduri între el și nădejdea sa, iar moartea este unul dintre garduri. Dar el sare peste toate acestea; el sare chiar și peste moarte și își urmărește nădejdea sa.

Mucenici ai bunei nădejdi care fremătați în jurul Luminii Cerului ca un stol de porumbei albi, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi.

(1) Cf. Rom. 6, 6, Gal. 2, 20 și 5, 24.

vinieta

.

 

 

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s