Cărui Sfânt să ne rugăm când suntem bolnavi

agioi-pantes-in

In orice fel de boală să ne rugăm Sfântului Mare Mucenic şi tămăduitor Pantelimon (27 iulie), către Sfinţii Doctori fără de arginţi şi mari făcători de minuni Cosma şi Damian (1 noiembrie) şi la icoana Maicii Domnului „Tămăduitoarea” (18 septembrie). Dintre cetele îngereşti, mare tămăduitor se dovedeşte a fi Sfântul Arhanghel Rafail (8 noiembrie).

In durerile de cap ne sunt de folos rugăciunile către Sfântul Ioan Botezătorul (7 ianuarie), iar în alte boli – vezi cele de mai jos: *

Bolile de ochi, orbirea – Sfântul Mare Mucenic Dimitrie (26 octombrie), Sfântul Mare Mucenic Mina (11 noiembrie), Sfântul Mucenic Longhin Sutaşul (26 octombrie) şi Sfânta Muceniţă Paraschevi (28 octombrie); rugăciune la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „de la Kazan” (22 octombrie).*

Durerile de dinţi – Sfântul Mucenic Antipa, episcopul Pergamului (11 aprilie).

* Bolile de urechi (pierderea auzului) – icoana Maicii Domnului „Bucurie neaşteptată” (25 ianuarie).

* Muţenia (pierderea vorbirii, gângăveala) – Sfântul Ioan de Rila (19 octombrie),

* Bolile de gât – Sfântul Vlasie (11 februarie).

* Bolile de piept (inimă, plămâni) – Sfântul Dimitrie al Rostovului (28 octombrie);

* cancer la sân (femeile) -Sfântul Teodosie cel Mare (11 ianuarie);

* puţinătatea laptelui la mamele cu prunci – Sfântul Ipatie, tămăduitorul de la Pecerska (31 martie).

* Bolile stomacului şi ale intestinelor – Sfântul Teodor Studitul (11 noiembrie), Sfântul Serafim de Sarov (2 ianuarie);

* hernie – Sfântul Mare Mucenic Artemie (20 octombrie).

* Boli ale mâinilor – Sfântul Ioan Damaschin (4 decembrie) şi rugăciune la icoana Maicii Domnului „Trihe-rusa” (28 iulie),

* Boli de mijloc (lumbago, sciatică) -Sfântul Serafim de Sarov (2 ianuarie).

* Boli ale femeilor – Sfântul Mucenic Ipatie al Gangrei (31 martie);

* nerodire (nenaşterea de prunci) – Sfinţii şi dumnezeieştii Părinţi Ioachim şi Ana (9 septembrie) şi Sfântul Proroc Zaharia şi Dreapta Elisabeta (5 septembrie);

* naştere grea – Sfânta Melania Romana (31 decembrie), Sfânta Mare Muceniţă Anastasia izbăvitoa-rea de otravă (22 decembrie) şi rugăciune la icoana Maicii Domnului „Ajutătoarea la naştere” (26 decembrie);

* stări de rău, convulsii (la femeile însărcinate şi la copii mici) – Sfântul Mucenic Nichita (15 septembrie) şi Sfântul Mare Mucenic Pantelimon (27 iulie).

* Boli ale picioarelor – Sfântul Serafim de Sarov (2 ianuarie), Sfinţii patimitori Boris şi Gleb (24 iulie) şi Sfântul Dimitrie cel Nou din Basarabi (27 octombrie),

* Pierderea memoriei (aterosclero-za şi altele) – Fericitul Andrei cel nebun pentru Hristos (2 octombrie).

* Friguri, temperatură – Sfântul Apostol Petru (29 iunie).

* Lepră – Sfântul Antonie cel Mare (17 ianuarie) şi Sfântul şi Dreptul Iov, mult pătimitorul (6 mai),

* Furuncul (abces) – Sfinţii doctori fără de arginţi Chir şi Ioan (31 ianuarie).

* Boli de piele şi felurite răni (cancer de piele) – Sfântul Artemie făcătorul de minuni (20 octombrie).

* Vărsat de vânt (variolă) – Sfântul Mucenic Conon (5 martie).

* Lovituri (mâini, picioare şi altele) – Sfântul împărat Constantin cel Mare, cel întocmai cu apostolii (21 mai).

* Boli de sânge (hemofilie, leucemie şi altele) – Sfântul Mucenic Ioan Ostaşul (30 iulie),

* Boli de nervi – Sfântul Efrem Şirul (28 ianuarie), icoana Maicii Domnului „Rugul aprins” (4 septembrie).

* Tulburări ale somnului (dormitul mult) – Sfântul Marcel, întemeietorul „Mănăstirii fraţilor Achimiţi” (29 decembrie),

* Insomnie – Sfinţii cei 7 tineri din Efes (4 august),

* Paralizie – Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi (14 octombrie),

* Reţinere de apă în organism, edem, umflături – Sfântul Ipatie (31 martie).

* Cancer – Sfântul Nectarie din Eghina (9 noiembrie).

* Epilepsie (stare de leşin) – Sfântul Mucenic Vit (15 iunie).

* Boli psihice – Sfântul Mucenic Trifon (1 februarie), Sfântul Mucenic Ciprian şi Sfânta Muceniţă Iustina (2 octombrie), Preacuviosul Nifon (23 decembrie), Preacuviosul Naum al Ohridei (23 decembrie).

* Răceală, febră – Sfinţii 40 de Mucenici din Sevasta (9 martie),

* Tuse puternică – Sfântul Roman de Târnovo (17 februarie).

* Muşcătură (de şarpe), înţepături (de insecte) – Sfântul Apostol Filip (14 noiembrie), Sfântul Apostol Pavel (29 iunie) şi Sfântul Alexie, omul lui Dumnezeu (17 martie).

* Pierderea poftei de mâncare, greaţă, vomat – Sfântul Alexandru din Svir (30 august),

* In nevroze puternice şi felurite forme de „fobie” – Sfinţii Mucenici Ciprian şi Iustina (2 octombrie) şi Sfântul înger păzitor (8 noiembrie),

* Otrăvire – Sfântul Chirii cel întocmai cu Apostolii (14 februarie),

* Alcoolism, narcomanie, fumat (şi orice alt chip asemănător) – Sfântul Mucenic Bonifatie (19 decembrie), Sfântul Cuvios Moise Arapul (28 august),

* In bolile în care nu mai este nădejde de tămăduire, cei care pătimesc greu şi nu pot să moară – Sfântul Atanasie Athonitul (5 iulie).

Sursa: http://stnicholaschurch.net/documente/Carui_Sfant_ne_rugam_cand_suntem_bolnavi.pdf

Reclame

James Patrascu va alerga pentru Constituția României – varianta funky pentru copii :)!

james

 http://maratonsibiu.ro/fundraiser/?alergator=295

Dacă nu vrei ca generația mea să învețe despre Constituție după cărțile cu Scooby-Doo, dacă nu vrei ca istoria acestei ierni să se repete și peste 10 ani, dacă nu vrei oameni neinformați în jurul tău, supuși destinului corupt, înseamnă că VREI SĂ MĂ SUSȚII!
Schimbarea începe prin noi. Să nu o mai amânăm!

Vă mulțumesc.

Susține alergător James Patrascu

„Eu am credinţa mea în suflet” – Alex Amarfei

16587186_10155132816628783_6919704111098727082_o

Un maxim amuzament de plâns sunt oamenii pentru care „credinţa e în suflet” şi „ei nu au nevoie de biserică”.

Oameni ca ăştia, în istoria „pe bune” a bisericii au fost în viata pământească apostolii: unde erau ei, se înfiinţa biserica.


Buuuun!

Acu’ urmează să convocăm p-ăştia moderni cu „biserica e în suflet”, să purceadă şi ei la câteva fapte mici şi pe care apostolii le priveau ca total neînsemnate: vindecat strâmbi, orbi, surzi, înviat morţi, ba chiar şi hainele purtate de apostoli făceau vindecări.


A, staţi să ghicesc. Aveţi credinţă în suflet, dar nu faceţi din astea şi, de fapt, dacă aţi întâlni pe unul care le face, nu e clar dacă l-aţi recunoaşte.
Atunci credinţa asta nu e în suflet, ci intr-o parte a lui foarte încurcată cu trupul, care generic se numeste: „după cap”.


Mai am o întrebare de om rău, negativist, plin de ură de aproapele:

CE VREŢI SĂ FAC cu credinţa voastră după cap?

Ovreieşte, aşa, afară că claxonaţi tot timpul că trece doamna credinţă-după-cap şi să binevoiască toţi să se ferească din calea ei, îmi iese şi mie un gheşeft? Zic asta vorbind de popii corupţi. Cu un popă corupt se pot face gheşefturi, unele chiar mişto.

Nu înţeleg în ruptul capului ce pot face cu credinţa după cap a altuia.
O să întrebaţi poate şi ce propun.

Mai rea decât ideea că credinţa poate fi după capul fiecăruia este idioţenia că credinţa e ceva ce ai. Sunt alergic deja de când începe fraza: „am credinţă”.

„Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi putea spune muntelui să se arunce în mare”. Credinţa e ceva ce măsori cu cuvântul ăsta.

Eu încep prin a spune că nu am credinţă. Este în evanghelii o necredinţă din asta care a făcut mai mult pentru un copil lunatec decât povestea cu „am”.


Pe urmă vorbim de starea în credinţă.

E plin de „am credinţa mea” şi avem atâta că ne bate vântul de pe o parte pe alta.

Credinţa care oscilează e la fel de rea ca bigotismul inflexibil.


In sfarşit, e vorba şi de a fi credinţă.

„Fii credincios nu necredincios”.

Nu a contat de câte „ALTE” ori crezuse Toma, a contat că exact ceea ce era de crezut, când trebuise crezut, nu crezuse!

Şi el era unul dintre cei care făceau minuni…

Dr. Alexandru Theodor Amarfei