Acolo unde totul se zărea,
Zori de plămadă așteptau în stânca albastră
Miros de păsări, oaspeți aievea
Cina cea de cioburi stă pregătită
Să se înfrupte de din oase.
***
Năvalnică sete și zare și moarte
Întind apus jurăminte
Pecețile ispravite adese
Gonesc spre vechi înainte.
Nu ne putem zări de ele
Noi, cei calzi, copleșiți de umbră lor înghețată
Ce ne topește în astă învârtire.
***
Și iată-ne sparți în bucăți, rătăciți
Pe urmele marilor raze
Sfidând în gonire strigăte, minți
De rupte zăgaze
***
O, de-ar fi ostile frunze-nghețate
Și toată mișcarea tăcere
Să-ncapă născută prin două fante
O clipă de ere.
MIhai Nistor
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.