Strălucește în inimile noastre, Iubitorule de oameni, Doamne, lumina cea neînserată a cunoștinței dumnezeirii Tale și deschide ochii cugetului nostru spre cunoașterea evanghelicelor Tale propovăduiri; pune întru noi și frică de fericitele Tale porunci, ca poftele trupești cu totul călcându-le, viața duhovnicească să petrecem, toate cele ce sunt spre plăcerea Ta cugetându-le și făcându-le. Că Tu ești luminarea și sfințirea și mântuirea sufletelor noastre și Ție slavă înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Troparul Sfântului Apostol Filip
Glasul al 3-lea
Apostole Sfinte Filip, roagă pe Milostivul Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli sufletelor noastre.
Cântarea 1
Glasul al 6-lea
Irmos: Ca pe uscat umblând…
Stih: Sfinte Apostole Filip, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu Razele Cele Prealuminate ale Dumnezeieştii Străluciri, lui Hristos îndulcindu-te luminat, de Dumnezeu propovăduitorule Apostole Filip, cu strălucirile tale cele după împărtăşire, luminează-ne pe noi.
Stih: Sfinte Apostole Filip, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cel Ce ţie ţi-a arătat mărirea Părintelui prin Sine, Sfinte Filip, Hristos cu ceata ucenicilor pe tine te-a rânduit, a ta faptă bună mai înainte cunoscând, de Dumnezeu fericite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Acum nu în închipuiri întunecate, nici în umbre, nici în oglinzi vezi, preaînţelepte, pe Izvorul Bunătăţilor Hristos, Marginea doririlor, ci faţă către faţă Îl vezi lămurit.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Lipsind căpeteniile din seminţia lui Iuda, Preacurată, Fiul tău şi Dumnezeu, venind Povăţuitor marginilor pământului, cu adevărat acum a împărăţit.
Catavasie
Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împăratesei Maice; şi mă voi arăta luminat praznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.
Cântarea a 3-a
Irmos: Nu este sfânt precum Tu…
Stih: Sfinte Apostole Filip, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Tu fiind plin de lumina privirii la cele de sus, prin lucrare, lui Hristos, Luminii Celei Mari Ce a fost cu noi, te-ai învrednicit a sluji, Dumnezeiscule Filip.
Stih: Sfinte Apostole Filip, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Temei dogmelor celor creştineşti a ta învăţătură de Taină creştineşte s-a arătat, că printr-însa cu dreaptă credinţă am cunoscut pe Fiul Unit fiind cu Părintele.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Sfeşnic de aur ai fost, strălucind oamenilor lumina cea pururea veşnică şi luminând printr-Însul lumea ai lămurit cu cunoştinţa, Sfinte Filip, Preaalesule.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Spre tine, Preasfântă Curată, nedăjduindu-mă, să nu cad din nădejdea cea întru tine. Ci, ca o Maică Milostivă a Iubitorului de oameni Dumnezeu, din cursele vrăjmaşului mă miluieşte.
Catavasie
Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce ce eşti Izvor Viu şi Îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i întru Dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.
Cântarea a 4-a
Irmos: Hristos este Puterea mea…
Stih: Sfinte Apostole Filip, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Locaş Soarelui Hristos, al Adevăratei Lumini şi Biserică ce ai încăput Strălucirea Lui te-ai arătat şi Cer care ai spus Slava lui Dumnezeu oamenilor.
Stih: Sfinte Apostole Filip, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Întru omenirea cea stricată prin patimi, fiind pus tu de Hristos ca Dumnezeiască sare, ai uscat putreziciunea ei cea cumplită, de Dumnezeu grăitorule, cel ce eşti vrednic de minune.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu puterea lui Hristos, Sfinte Filip, fiind întărit, decât tabăra demonilor şi a celor răucredincioşi, te-ai arătat mai tare pe pământ, strigând bună vestire a Dumnezeieştii Vieţi.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Liman cu bună linişte Hristos te-a arătat celor ce cu credinţă şi cu dragoste adevărată pe tine, Stăpâna cea cu totul fără prihană, din cuget Curat de Dumnezeu Născătoare te vestesc.
Catavasie
Sfatul cel neurmat şi Dumnezeiesc, al Întrupării Tale celei de sus, celei din Fecioară, Proorocul Avacum avându-l în minte, a strigat: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Cântarea a 5-a
Irmos: Cu Dumnezeiască Strălucirea Ta…
Stih: Sfinte Apostole Filip, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Veninul vrăjmaşului cel de suflet stricător, cu palmele tale cele tămăduitoare, de Dumnezeu grăitorule, l-ai uscat, mântuind pe cei ţinuţi întru mânia cea de moarte aducătoare, a cumplitei dureri.
Stih: Sfinte Apostole Filip, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu foc insuflat arătându-te, cu venirea Mângâietorului şi cu harul, Sfinte Filip, pe cei amorţiţi de frigul necredinţei, cu căldura credinţei i-ai înviat.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Aproape de Hristos ai fost, strălucirile cele date ţie luându-le fără mijlocire şi luminând şi povăţuind pe cei ce aleargă la tine, i-ai dus la Ziditorul tău.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cel Ce cu cuvântul toate le zideşte şi cu înţeleaptă purtare de grijă le iconomiseşte, Însuşi Domnul precum voieşte, pentru milostivire S-a zidit de tine, Preacurată şi în Chip Negrăit Trup S-a făcut.
Catavasie
Spăimântatu-s-au toate de Dumnezeiască mărirea ta; că tu, Fecioară, Neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut pe Fiul Cel fără de ani, Cel Ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.
Cântarea a 6-a
Irmos: Prins a fost, dar nu s-a ţinut…
Stih: Sfinte Apostole Filip, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Văzând că înşelăciunea vrăjmaşului mânca şi pierdea neamul omenesc, ai încordat săgeţile Tale cele ascuţite, adică pe Sfinţii Apostoli şi slobozindu-le ai desfăcut încheietura pieptului balaurului, Hristoase, vindecând pe toţi de vătămarea şi stricăciunea lui, Mântuitorule.
Stih: Sfinte Apostole Filip, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu lumină de sus strălucind, te-ai arătat ca un fulger lumii luminând şi ca un munte ce picură dulceaţă, ca nişte rouă Dumnezeiască ce cade din cer, ca un Apostol ales, ce ai plinit ceata numărului al doisprezecelea a ucenicilor lui Hristos, preafericite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Învăţându-se din adâncul Tainei Tale Dumnezeiescul ucenic, Te-a propovăduit cu mare glas pe Tine, ca pe un Râu al păcii ce izvorăşte izvor de dulceaţă, ca pe un Val ce îneacă mărirea păgânilor, Bunule şi a binevestit a Ta Mărită Pogorâre, cea pentru noi.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pe toţi oamenii cei ucişi şi pierduţi prin moarte, tu i-ai chemat la viaţa cea veşnică, născând pe Hristos, Nemurirea Cea Nestricăcioasă; şi ai luminat şi ai slobozit pe cei întunecaţi, dezlegând legăturile izgonirii noastre, Ceea ce eşti Prealăudată.
Catavasie
Înţelepţii lui Dumnezeu, care faceţi acest praznic Dumnezeiesc şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, slăvind pe Dumnezeu, Cel Ce S-a născut dintr-însa.
CONDAC
Glasul al 8-lea
Podobie: Ca pe o pârgă a firii…
Ucenicul şi prietenul Tău şi următorul Patimii Tale, de Dumnezeu grăitorul Apostol Filip, lumii pe Tine Te-a propovăduit. Pentru ale cărui rugăciuni, păzeşte de vrăjmaşii cei fărădelege Biserica Ta şi cetatea Ta, pentru Născătoarea de Dumnezeu, mult Milostive.
Cântarea a 7-a
Irmos: Tinerii în Babilon…
Stih: Sfinte Apostole Filip, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca o lumină ai fost trimis în chip de săgeată, Apostole, cu luminoase raze luminând pe cei ce cu credinţă strigă: Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfinte Apostole Filip, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu bogate revărsări de lumină ale Dumnezeieştii propovăduiri, fericite, strălucind luminat, pe cei din întuneric dulce a cânta i-ai luminat: Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Bârfirea ritorilor şi toată măiestria vorbelor, cu puternicul cuvânt al credinţei biruind-o ai cântat: Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
În două firi mai presus de fire Împreunate, Fecioară Curată, ai născut Neamestecat pe Hristos, Căruia strigăm: Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Catavasie
N-au slujit făpturii înţelepţii lui Dumnezeu, ci numai Făcătorului; şi groaza focului bărbăteşte călcând-o, se bucurau, cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor noştri şi Doamne, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a
Irmos: Pentru Legile pământeşti…
Stih: Sfinte Apostole Filip, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Lumină lumii pe tine te-a Săvârşit, Lumina Cea Părintească, Cuvântul Cel Ipostatic, alegându-te din lume, Apostole de trei ori fericite. Şi într-armându-te cu Dumnezeiască Puterea Sa, te-a trimis ca pe un Ostaş într-armat şi nebiruit, care ai strigat: pe Domnul lăudaţi-L, lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Stih: Sfinte Apostole Filip, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu Putere Dumnezeiască întărit fiind, Cetele cele împotrivă luptătoare le-ai biruit, surpând cumplita lor oştire; că pacea soartă nebiruită luând, ai răsădit lumii paşnică aşezare, strigând: pe Domnul lăudaţi-L, lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
Cu toată dragostea te-ai Alăturat de Cuvântul lui Dumnezeu, Cel Ce S-a Întrupat, Apostole, ucenic Lui făcându-te şi Dumnezeiască slugă şi de Taine grăitor. Pentru aceasta de Dânsul fiind trimis la păgâni, ai propovăduit venirea Lui, strigând: pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
S-a unit întreg, mai presus de cuget, fără schimbare cu toată omenirea, Dumnezeu Cel Preaînalt, în pântecele tău, Preasfântă Fecioară. Pentru aceasta în două firi este cunoscut Hristos, Unul fiind după amândouă, Căruia cântând, strigăm: pe Domnul lăudaţi-L, lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Catavasie
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită pe toată lumea ridică să-Ţi cânte Ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a
Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea…
Stih: Sfinte Apostole Filip, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Acum învrednicindu-te de Slava Cea Negrăită şi de Lumina Cea Neînserată, unde este veselia cea nespusă, unde este bucuria cea neîncetată, în biserica celor întâi-născuţi, unde sunt locaşurile drepţilor, roagă-te pentru toţi creştinii, Sinte Apostole Filip, Preaînţelepte.
Stih: Sfinte Apostole Filip, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Împodobit fiind cu podoaba bunei cuviinţe celei înţelegătoare şi încununat fiind cu Cununa Împărăţiei, de Dumnezeu înţelepţite şi cu îndestulate dări de lumină, Sfinte Apostole Filip, fiind înconjurat şi cu Razele Luminii Celei mai presus de fiinţă bucurându-te, înaintea Scaunului Stăpânului tău stai, fericite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu toţi cinstiţii Apostoli şi cu proorocii şi cu purtătorii de chinuri, Sfinte Filip, cu cuvioşii, cu ierarhii şi cu drepţii, cu Născătoarea de Dumnezeu roagă-te, să dăruiască dezlegare de greşeli şi curăţire de multe păcate, celor ce cu credinţă săvârşesc de lumină purtătoare şi Dumnezeiască pomenirea ta.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pe Cuvântul Întrupat, Cel Ce mai înainte fără de trup a fost, Fecioară Maică, L-ai născut; pentru aceasta după adevăr, toţi pe tine cu dreaptă credinţă te propovăduim, mai Adevărată numire ţie aducând, Curată, că tu Rădăcină mântuirii credincioşilor rămâi.
Catavasie
Tot neamul pământesc să salte, cu Duhul fiind luminat; şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să cânte: Bucură-te, Preafericită, Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară.
SEDELNA
Glasul al 8-lea
Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…
Izgonitor de demoni arătându-te şi luminător celor din întuneric văzându-te, ai arătat pe Soarele care a strălucit din Fecioară. Şi capiştile idoleşti sfărâmând, ai ridicat Biserici, fericite, spre Slava Dumnezeului nostru. Pentru aceasta pe tine te cinstim şi Dumnezeiască pomenirea ta strălucit o prăznuim şi cu un glas strigăm către tine, Sfinte Apostole Filip: roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
SEDELNA
Glasul al 8-lea
Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…
Nor purtător de ploaie duhovnicească, cu adevărat te-ai arătat celor de pe pământ, adăpând inimile celor de pe pământ, ca pe o ţarină în taină; că înconjurând cu cuvântul, ai adăpat marginile şi ca nişte ploi verşi miruri din sicriu. Pentru aceasta, suflând în inimile cele credincioase, mireasma Duhului ai adunat într-însele, Sfinte Apostole Filip. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Glasul al 8-lea
Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…
Sufletul meu cel smerit, Fecioară, din pruncie întinându-l eu păcătosul şi cu cuvinte şi cu fapte afundându-mă în noroi, nu mai am ce face, sau unde să scap, dar nici altă nădejde nu ştiu, fără numai pe tine, Curată. Vai mie, netrebnicul! Pentru aceasta acum năzuiesc rugător către tine, cea cu totul fără prihană şi mă rog, mărturisindu-mă ţie că am greşit. Roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu, iertare de greşeli să mi se dea, că spre tine mi-am pus nădejdea eu netrebnicul, robul tău.
piatra cântă la încheieturile vântului
iarba face încheieturile animalului să audă
liniştea de deasupra
lipseşte dintre oasele vântului gândul
dintre oasele liniştii lipseşte rumegatul
toate acestea nu aveau niciun înţeles
am vazut că plouă cu înţelesuri
care nu au cerul deasupra
inima mea are un loc care a trecut de cer ?
iubeşti fără speranţă, cerul a trecut de tine,
a zis prima picatură de ploaie
inima a tresărit, închisă peste o lacrimă
cerul se duce spre « el », a zis a doua –
ochiul s-a deschis peste tot unde poţi fi
am văzut ca poţi fi peste tot
picăturile curg în jurul sângelui
priveşte, a zis a treia, căzând din ochi
drept peste sângele tău şi crima mea,
care stăteau lipit şi lipită de sângele meu
neamestecate – le-a sărutat
acum ştiu ca eşti şi vei fi din nou, mort frumos,
ucis de disperarea mea, ţintuit sub cer
cu trei picături în privirea săracă de gând a unui taur.
Dr. Alexandru – Theodor Amarfei
treziţi-vă, voi, animale râvnitoare de omenesc
în somnul nenăscut al celor care-aşteaptă să se nască !
treziţi-vă din adormirea viitorului, fiţi pleoape
sub care cele ce se ştiu, privite de dincolo de gând
vor face loc la neştiute în clipa fără pată !
pe şaua răsturnată care scoate de sub povară caii
să călărească doar câmpiile din cer, tăcute ;
cu foşnet gri primească pasărea locaş al mâinii
unde aripa se-agăţa de greul doar din aer
şi norii roşii de apus să fie seminţei nerostite sânge
simţirea din priviri, chiar şi aproape străvezie,
să fie dorului de om ca miezul de gunoi al perlei
şi ciugulind pe sub rărunchi, voinţa cea mai ascuţită,
să fie plisc tăcut la cea mai neagră vreme
pentru un corb, ce până şi din moarte face o mâncare
daca pricepi şi poţi primi acestea, tu, inimă
care-ai iubit de moarte fără să fii iubită,
când moartea face din tot ce n-ai putut iubi
şi tot ce n-ai ştiut un câmp de gheaţă stearpă
acolo vei purta tăiş în care frigul coboară sub nimic
şi dacă-n adâncimea de tot nepăsătoare
îţi vei găsi curajul ca să loveşti cu drag
până şi amintirea care te leagă de-un prieten bun
în frigul nimicirii va locui lumina care nu a putut găsi
frumosul să poată s-o încapă, nici în cer
în faţa rănii frigului, foc, gheaţă şi oglindă
îi vor sluji trecutului strămoşii viitori
în cinci bătăi aprinse, corb, perlă, cal şi vultur
vor lepăda întregi frumos şi vis, râvnă şi os
orice sămânţă va hrăni sânge ascultător de jertfă
din care, inimă, vei şti că veşnicia a trecut
Dr. Alexandru – Theodor Amarfei
1. ”Cel mai greu mi-e să îmi predic mie.
2. Am ținut multe predici despre boală, dar când m-am îmbolnăvit, am realizat că nici eu nu eram convins de cele pe care le predicam.
3. Dacă vrei să fii deasupra aproapelui tău, nu ești creștin-ortodox – ești arian, nestorian, etc.
4. E bine dacă te-a dezamăgit, pentru că înseamnă că mai înainte te-a amăgit.
5. Nu e păcat că judeci, că de aceea avem minte; e păcat că judecăm greșit.
6. Unii oameni, la bătrânețe, ajung nebunici în loc de a deveni bunici.
7. Ortodox înseamnă să îți meargă corect doxa.
8. Către o doamnă, care spunea câte rele îi fac alții, îi spune: ”atunci să nu vă mai spovediți, pentru că dumneavoastră nu aveți păcate…”
9. Lumea e rea, dar cel mai mare rău e cel pe care îl fac eu.
10. Toată ziua îl chem în rugăciune, în ispite și mâhniri pe Sfântul Siluan Athonitul – ca pe mama, dar când dau de mai greu, îl strig pe tata, care e Sfântul Vasile cel Mare” (despre a cărui operă are teza de doctorat).
Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist
Condacul 1
Îndrumătoare milostivă și bună ocrotitoare, preacurată Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi, îți aducem cântare de mulțumire plină de recunoștință, iar tu, având putere nebiruită, izbăvește-ne copiii din toate primejdiile, ca să-ți strigăm cu lacrimi:
Binecuvintează-ne copiii, Preasfântă Fecioară, ca să fie vrednici de Împărăția cerească!
Icosul 1
Roagă-te Fiului și Dumnezeului tău, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, să trimită copiilor noștri un Înger din cer, așa cum și ție ți-a fost trimis, ca mare ocrotitor, Arhanghelul Gavriil, și învrednicește-ne să strigăm către tine unele ca acestea:
Binecuvintează-ne copiii, ca să fie îngeri pământești;
Binecuvintează-ne copiii, pentru a ajunge oameni cerești;
Binecuvintează-ne copiii, pentru a fi slujitorii lui Hristos;
Binecuvintează-ne copiii, îndreptându-le pașii spre sfânta biserică;
Binecuvintează-ne copiii, spre a spori în viața duhovnicească;
Binecuvintează-ne copiii, ca să-ți strige ție: Bucură-te ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine!
Binecuvintează-ne copiii, Preasfântă Fecioară, ca să fie vrednici de Împărăția cerească!
Condacul 2
Primește-ne, Fecioară și Maică, rugăciunea izvorâtă din grijă părintească, prin care îți cerem ajutorul pentru copiii noștri, și acoperă-i sub cinstita și milostiva ta ocrotire, încât și ei să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 2
Dăruiește copiilor noștri înțelegere, pentru a cunoaște cum să-ți slujească ție cu pricepere; umple inimile lor cu înțelepciune cerească și fă-i să o iubească doar pe aceasta și să disprețuiască cele lumești, că nu vom opri buzele noastre a striga ție unele ca acestea:
Binecuvintează-ne copiii, ca să cunoască binele, nu și păcatul;
Binecuvintează-ne copiii, ca să fie înțelepți ca șerpii și neprihăniți ca porumbeii;
Binecuvintează-ne copiii, ca să fie iscusiți în fața ispitelor diavolești;
Binecuvintează-ne copiii, ca să viețuiască urmând exemplul Sfinților;
Binecuvintează-ne copiii în curăție neprihănită;
Binecuvintează-ne copiii și-i hrănește cu laptele înțelepciunii tainice a lui Dumnezeu, pe care să o caute în toate zilele vieții lor;
Binecuvintează-ne copiii, Preasfântă Fecioară, ca să fie vrednici de Împărăția cerească!
Condacul 3
Puterea Celui preaînalt să se reverse peste copiii noștri prin neîncetatele tale rugăciuni înaintea Fiului tău, ca prin această putere să ajungă să cunoască mila ta toți cei ce aleargă la Dumnezeu cu credință și să-I strige Lui: Aliluia!
Icosul 3
Știm că de la Domnul am primit pruncii; de aceea, voim să-i vedem scriși în Cartea Vieții, izbăviți de chinul cel veșnic și moștenitori ai fericirii veșnice. Pentru aceasta, preacurată Fecioară, pleacă urechea ta către ruga noastră, când strigăm ție acestea:
Binecuvintează-ne copiii, ca să fie fii ai luminii;
Binecuvintează-ne copiii, ca să ajungă vrednici de chemarea Domnului;
Binecuvintează-ne copiii, ca să cunoască frumusețea smereniei;
Binecuvintează-ne copiii, ca să se nevoiască spre a dobândi Duhul Sfânt;
Binecuvintează-ne copiii, pentru a se strădui să ajungă în Raiul dorit;
Binecuvintează-ne copiii, pentru a deveni împreună-cetățeni cu Sfinții;
Binecuvintează-ne copiii, Preasfântă Fecioară, ca să fie vrednici de Împărăția cerească!
Condacul 4
Simțind înăuntrul nostru viforul gândurilor de îngrijorare și dorind să-i ajutăm pe copiii noștri să guste din bucuriile vieții duhovnicești, ne rugăm ție cu lacrimi, Preacurată, și, amintindu-ne de milele tale cele mari, cântăm Fiului tău cu nădejde și cu inima plină de pocăință: Aliluia!
Icosul 4
Auzindu-ți glasul care strigă către Fiul tău: „Păstrează-i în a Ta moștenire pe cei pe care pururea mi i-ai dat mie”, ne întindem mâinile și inima către bunătatea ta cea iubitoare, rugându-te fierbinte să ne păstrezi copiii printre slujitorii lui Hristos și să ne împlinești rugăciunea:
Binecuvintează-ne copiii în moștenirea ta cea preasfântă;
Binecuvintează-ne copiii sub ocrotirea Sfinților tăi;
Binecuvintează-ne copiii, ca să împlinească toate poruncile Domnului;
Binecuvintează-ne copiii, ca să fie iubitori de osteneală spre folos;
Binecuvintează-ne copiii, ca să urce necontenit către Ierusalimul ceresc;
Binecuvintează-ne copiii, ca să caute ajutor de la tine totdeauna;
Binecuvintează-ne copiii, Preasfântă Fecioară, ca să fie vrednici de Împărăția cerească!
Condacul 5
Fie ca Hristos Fiul tău, Preasfântă Fecioară, Cel ce este Lumina lumii, să strălucească în inimile copiilor noștri razele harului Său sfințitor, ca ei să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 5
Văzându-ne rugăciunea sârguitoare care se înalță ca tămâia întru slava ta, nu-ți întoarce fața de la copiii noștri, nici chiar când ei se îndepărtează de tine, ci auzi strigătul buzelor noastre care-ți cântă:
Binecuvintează-ne copiii, ca să fie săraci în mândrie, dar bogați în smerenie;
Binecuvintează-ne copiii, ca să-și plângă păcatele, pentru a primi mângâiere duhovnicească;
Binecuvintează-ne copiii, ca să fie blânzi și să moștenească pământul;
Binecuvintează-ne copiii, ca să flămânzească și să înseteze de dreptate, pentru a se sătura;
Binecuvintează-ne copiii, ca să fie milostivi și să fie miluiți de Domnul;
Binecuvintează-ne copiii, ca să aibă inima curată pentru a-L vedea pe Dumnezeu;
Binecuvintează-ne copiii, Preasfântă Fecioară, ca să fie vrednici de Împărăția cerească!
Condacul 6
Noi, toți credincioșii, te numim pe tine, Fecioară, Maica Vieții, apărătoarea celor orfani, a văduvelor, a mamelor și a tuturor copiilor născuți și nenăscuți, pentru care Îi cântăm cu mulțumire lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 6
Cu strălucirea harului ceresc povățuiește-ne copiii ca, fiind luminați de tine, Fecioară, să poată vedea calea către viața veșnică și să o urmeze, păziți sub al tău acoperământ în Biserica Fiului tău. Pentru aceasta, auzi-ne pe noi, care grăim ție:
Binecuvintează-ne copiii, ca lumina vieții lor să strălucească înaintea oamenilor, încât aceștia, văzând faptele lor cele bune, să-L slăvească pe Tatăl din ceruri;
Binecuvintează-ne copiii, ca, luminați de Fiul tău, întru lumina Lui să vadă lumină;
Binecuvintează-ne copiii, ca să fie făcători de pace și fii ai lui Dumnezeu prin har;
Binecuvintează-ne copiii, ca să fie călăuziți de Hristos – Sfetnicul cel minunat, către lăcașurile Drepților;
Binecuvintează-ne copiii, ca să fie blânzi și smeriți și să se cutremure în fața cuvântului lui Dumnezeu;
Binecuvintează-ne copiii, ca să te iubească pe tine și pe Fiul tău nu doar cu mintea, ci și cu inimile lor;
Binecuvintează-ne copiii, Preasfântă Fecioară, ca să fie vrednici de Împărăția cerească!
Condacul 7
Dorindu-le copiilor noștri mântuirea, cu lacrimi stăm înaintea preacinstitei tale icoane, Stăpână; nu ne trece cu vederea rugăciunea, ci mijlocește pentru ei către Fiul tău, Căruia Îi cântăm: Aliluia!
Icosul 7
Cu ajutorul minunat și de nepătruns al Fiului tău, călăuzește-ne copiii cu mâna ta cea milostivă sub al tău sfânt acoperământ, ca să-ți strigăm ție din inimă curată:
Binecuvintează-ne copiii, ca să caute mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Sa;
Binecuvintează-ne copiii, ca să nu hulească împotriva Duhului Sfânt;
Binecuvintează-ne copiii să meargă pe calea cea strâmtă, care duce la viața veșnică;
Binecuvintează-ne copiii să facă voia lui Dumnezeu în tot locul;
Binecuvintează-ne copiii, ca să ajungă lumină a lumii;
Binecuvintează-ne copiii, ca să se numere printre cei aleși ai tăi;
Binecuvintează-ne copiii, Preasfântă Fecioară, ca să fie vrednici de Împărăția cerească!
Condacul 8
Unde vor găsi copiii noștri bucurie și mângâiere, pribegind prin valea mult primejdioasă și zbuciumată a lumii, dacă nu la tine, Preacurată? Călătorește împreună cu ei și învață-i calea cea dreaptă, ca să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 8
Pentru toți ești Maică milostivă, Stăpână, iar noi toți dorim să fim numărați printre fiii tăi duhovnicești. De aceea, ne încredințăm copiii în mâinile tale și cu umilință te rugăm:
Binecuvintează-ne copiii, ca să rămână în trezvie și să se roage pentru a nu cădea în ispită;
Binecuvintează-ne copiii, ca să fie părtași fericirii cerești pentru care ei au fost născuți;
Binecuvintează-ne copiii în curăția copilăriei, că a lor este Împărăția lui Dumnezeu;
Binecuvintează-ne copiii, ca să dorească a sluji, nu a fi slujiți;
Binecuvintează-ne copiii, ca să se îndepărteze de orice lucru necurat;
Binecuvintează-ne copiii, ca să aibă nădejde în purtarea de grijă a Domnului;
Binecuvintează-ne copiii, Preasfântă Fecioară, ca să fie vrednici de Împărăția cerească!
Condacul 9
Umple de bunătăți sufletele și inimile copiilor noștri, îndepărtându-i de duhul cel rău al necredinței și dând fiecăruia după trebuință din milostivirea ta cea nemăsurată, ca să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 9
Păzește-ne copiii de predicatorii mincinoși, care glăsuiesc neadevăruri despre mijlocirea ta cea atotputernică, Maică-Fecioară, și încredințează-i de ajutorul tău, când grăim către tine cu credință:
Binecuvintează-ne copiii, ca să stea cu tărie împotriva necredinței;
Binecuvintează-ne copiii, ca să se împotrivească învățăturilor hulitoare;
Binecuvintează-ne copiii, ca să nu primească pe învățătorii rătăciți;
Binecuvintează-ne copiii, ca să fugă de duhul lumii și de amăgirile diavolești;
Binecuvintează-ne copiii, ca să se îndepărteze de rău și să facă binele;
Binecuvintează-ne copiii, ca să-și iubească vrăjmașii și să se roage pentru ei;
Binecuvintează-ne copiii, Preasfântă Fecioară, ca să fie vrednici de Împărăția cerească!
Condacul 10
Vrând să mântuiască lumea, Fiul tău s-a pogorât din ceruri, ca să-i cheme pe cei păcătoși la pocăință, iar nu pe cei drepți. Pentru aceasta, Preacurată, roagă-te Lui ca și copiii noștri, izbăviți de cursele vrăjmașului prin mijlocirea ta, să-I cânte lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 10
Împărăteasa cerului, înconjoară-ne copiii cu ziduri ce nu pot fi străpunse de vrăjmașul mântuirii, ca, sub acoperământul tău binecuvântat, să învețe a săvârși faptele credinței, pentru care ne rugăm ție:
Binecuvintează-ne copiii, ca să împlinească fără șovăire voia lui Dumnezeu;
Binecuvintează-ne copiii, ca să urască păcatul și pe ispititor;
Binecuvintează-ne copiii, ca să iubească binele și toată virtutea;
Binecuvintează-ne copiii, ca să urce pe scara vieții plăcute ție, zi cu zi;
Binecuvintează-ne copiii, ca să-și îndrepte privirea spre mila ta în mijlocul durerilor;
Binecuvintează-ne copiii, ca să-ți slujească în ascultare și curăție;
Binecuvintează-ne copiii, Preasfântă Fecioară, ca să fie vrednici de Împărăția cerească!
Condacul 11
Născătoare de Dumnezeu, învrednicește-ne copiii să laude întotdeauna mijlocirea ta neclintită și, cu harul cel dat ție de sus, îndreaptă buzele lor ca să-I cânte lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 11
Ceea ce ești Maica Soarelui dreptății, fă ca viețile copiilor noștri să fie pline de căldura credinței, iar inimile lor să se învăpăieze, zi și noapte, de dragoste pentru tine, pentru Fiul tău și pentru aproapele lor, că din suflet strigăm ție:
Binecuvintează-ne copiii, ca să te iubească cu toată inima și mintea lor;
Binecuvintează-ne copiii, ca să-și deschidă buzele pentru a lăuda mila ta;
Binecuvintează-ne copiii, ca să aștepte cu lacrimi de bucurie venirea Fiului tău;
Binecuvintează-ne copiii întru lucrarea minții și neîncetată rugăciune;
Binecuvintează-ne copiii, ca să stea înaintea ta cu bună-cuviință;
Binecuvintează-ne copiii, ca să aducă roade bune la vreme;
Binecuvintează-ne copiii, Preasfântă Fecioară, ca să fie vrednici de Împărăția cerească!
Condacul 12
Umple inimile copiilor noștri de harul negrăit al Sfântului Duh, ca să-L iubească doar pe Fiul și Dumnezeul tău și pe tine, Preabună, încât noi, fiind însuflețiți de binefacerile tale, să cântăm Dumnezeului a toate: Aliluia!
Icosul 12
Cântând noi bunătatea ta cea iubitoare de oameni, Stăpână, ne rugăm ție, care-i hrănești și-i miluiești pe copii: Nu înceta să mijlocești pentru ei înaintea Fiului tău, că totul este ție cu putință! De aceea, grăim ție cu smerenie:
Binecuvintează-ne copiii, ca să se umple de Duhul Sfânt;
Binecuvintează-ne copiii, ca să fie vrednici a sta de-a dreapta Fiului tău;
Binecuvintează-ne copiii, ca să ducă viață de sfințenie;
Binecuvintează-ne copiii, ca să meargă cu stăruință pe calea dreptei credințe;
Binecuvintează-ne copiii, ca să fie desăvârșiți, precum Tatăl nostru Cel ceresc desăvârșit este;
Binecuvintează-ne copiii, ca să fie ei bucurie Fiului Tău și nouă;
Binecuvintează-ne copiii, Preasfântă Fecioară, ca să fie vrednici de Împărăția cerească!
Condacul 13
Prealăudată Maică a mult milostivului nostru Domn Iisus Hristos, primește această puțină rugăciune pentru copiii noștri și acoperă-i cu milostivirea ta; învrednicește-i să gândească, să cunoască, să vorbească și să înfăptuiască doar cele plăcute lui Dumnezeu și de folos pentru mântuire, ca, dobândind fericirea cea veșnică, să cânte Preasfintei Treimi: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)
Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1
Icosul 1
Roagă-te Fiului și Dumnezeului tău, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, să trimită copiilor noștri un Înger din cer, așa cum și ție ți-a fost trimis, ca mare ocrotitor, Arhanghelul Gavriil, și învrednicește-ne să strigăm către tine unele ca acestea:
Binecuvintează-ne copiii, ca să fie îngeri pământești;
Binecuvintează-ne copiii, pentru a ajunge oameni cerești;
Binecuvintează-ne copiii, pentru a fi slujitorii lui Hristos;
Binecuvintează-ne copiii, îndreptându-le pașii spre sfânta biserică;
Binecuvintează-ne copiii, spre a spori în viața duhovnicească;
Binecuvintează-ne copiii, ca să-ți strige ție: Bucură-te ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine!
Binecuvintează-ne copiii, Preasfântă Fecioară, ca să fie vrednici de Împărăția cerească!
Condacul 1
Îndrumătoare milostivă și bună ocrotitoare, preacurată Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi, îți aducem cântare de mulțumire plină de recunoștință, iar tu, având putere nebiruită, izbăvește-ne copiii din toate primejdiile, ca să-ți strigăm cu lacrimi: Binecuvântează-ne copiii, Preasfântă Fecioară, ca să fie vrednici de Împărăția cerească!
Rugăciune a părinților pentru copiii lor
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Maicii Tale Preacurate, ascultă-ne pe noi, nevrednicii, și călăuzește-i cu milostivire pe copiii noștri, robii Tăi (N). Miluiește-i și mântuiește-i pe ei pentru numele Tău cel sfânt. Doamne, iartă-le toate păcatele, cele cu știință și cu neștiință, ca să fie desăvârșiți înaintea Ta. Stăpâne, așază-i pe ei pe calea cea dreaptă a poruncilor Tale și luminează-le mințile cu lumina Ta, pentru mântuirea sufletelor și sănătatea trupurilor lor. Binecuvintează-i, Doamne, acasă, la școală, în călătorie și în tot locul stăpânirii Tale. Ferește-i de orice vătămare și de moartea năprasnică. Păzește-i pe ei, Doamne, de vrăjmașii văzuți și nevăzuți, de primejdii, răutăți și nenorociri. Vindecă-i, Doamne, de orice boală, izbăvește-i de toată necurăția și alină-le suferințele duhovnicești. Dă-le lor, Doamne, harul Sfântului Duh și viață îndelungată; dă-le lor evlavie, dragoste sănătoasă și curată și viețuire în pace cu aproapele lor. Sporește-le și întărește-le agerimea minții și puterea trupească pe care le-ai dat-o lor, Doamne. Învață-i să ducă o viață plină de evlavie și, dacă-ți este plăcut Ție, dă-le lor viață cinstită de familie și naștere de prunci. Trimite binecuvântarea Ta părintească peste copiii noștri, robii Tăi, atât în vremea de acum a vieții lor pământești, cât și în Împărăția Ta cea veșnică. Amin.
Altă rugăciune a părinților pentru copii
Doamne, Făcătorul tuturor, Tu m-ai învrednicit să fiu mamă (părinte) și, prin bunătatea Ta, mi-ai dăruit copii; îndrăznesc să spun: acești copii sunt ai Tăi, pentru că Tu le-ai dat suflare, i-ai înzestrat cu suflet nemuritor și i-ai renăscut prin botez, primindu-i în sânul Bisericii Tale. Trimite peste mine ajutorul Tău plin de har, pentru a-mi crește copiii întru slava numelui Tău. Dă-mi răbdare și putere să fac voia Ta. Învăță-mă să sădesc în inimile lor frica de Dumnezeu, care este rădăcina adevăratei înțelepciuni, pentru ca în toată viața lor să tresalte la cuvintele Tale. Deschide-le lor mintea spre înțelegerea Legii Tale. Ajută-i ca, până la sfârșitul zilelor lor, să simtă purtarea Ta de grijă în toată vremea și în tot locul. Sădește în inimile lor dezgustul pentru păcat, pentru a viețui ei fără prihană. Tată ceresc, umple viața lor cu binecuvântarea Ta, nu-i lipsi în această viață de pâinea cea de toate zilele, ci trimite-le tot ceea ce au trebuință în lumea aceasta, dar ajută-i să agonisească și binecuvântările Tale veșnice. Fii milostiv față de ei când păcătuiesc înaintea Ta; nu privi la păcatele tinereții și ale neștiinței lor; pedepsește-i cu blândețe și milostivește-Te spre ei cu îndurare. Nu-Ți întoarce fața de la ei în ziua când vor simți durerea, ca să nu cadă în ispite mai puternice decât pot îndura. Acoperă-i cu mila Ta, trimițându-le Înger care să-i însoțească și să-i apere. Nu-mi părăsi copiii, Doamne, ci dăruiește-le ceea ce le este de folos pentru mântuire. Amin.
Rugăciune către Maica Domnului pentru toți copiii
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-i și apără-i pe copiii noștri, pe toți tinerii și nou-născuții, pe cei botezați, pe cei fără de nume și pe cei aflați în pântecele mamelor lor. Ocrotește-i sub acoperământul tău, păzește-i în frica lui Dumnezeu și în ascultare față de părinții trupești și duhovnicești. Roagă-L pe Fiul tău și Dumnezeu să le dăruiască tot ce le este de trebuință pentru mântuire, că pe toți îi încredințăm grijii tale de mamă, ceea ce ești apărătoare dumnezeiască pentru robii tăi. Amin.
Rugăciune către Îngerii păzitori ai copiilor
Sfinților Îngeri, apărătorii copiilor noștri, păziți-i pe ei de săgețile diavolești și de păcate, feriți-i de răutatea oamenilor și păstrați inimile lor în curăție îngerească, spre mântuirea lor. Amin.
Rugăciune pentru copiii cu dificultăți la învățare
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care Te-ai sălășluit în inimile celor doisprezece Apostoli și, cu puterea harului Duhului Sfânt pogorât în chipul limbilor de foc, ai deschis buzele lor ca să poată vorbi în alte limbi, trimite și acum pe Duhul Tău Cel Sfânt peste copiii noștri, robii Tăi (N), și sădește în inimile lor Sfintele Scripturi cele insuflate de Tine, precum și toată învățătura cea bună, ca, sporindu-și cunoștințele folositoare și propășind în viață și în credință, să Te slăvească pe Tine, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, în vecii vecilor. Amin.
Condacul 1:
Celei alese dintre toate fiicele neamurilor, Fecioarei Maria, Maica Fiului lui Dumnezeu prin care a venit mântuirea lumii, cu umilinţă îi strigăm: Caută la viaţa noastră cea plină de scârbe; si scârbele şi durerile ce le-ai îndurat când ai fost pe pământ, fă cu noi după mila ta cea mare să-ţi cântăm aşa: Bucură-te, Maică preascârbită, ceea ce prefaci scârba în bucurie.
Icosul 1:
Îngerul ce a vestit păstorilor din Betleem Naşterea Mântuitorului lumii, împreună cu puterile cereşti au cântat: «Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire». Iar tu, Maică, n-ai avut unde să-ţi pleci capul şi ai născut pe Fiul tău în staul, înfăşându-L în scutece şi punându-L în iesle. Cunoscând tristeţea sufletului tău îţi cântăm aşa:
Bucură-te, că pe Fiul tău, cu glasul gurii tale L-ai mângâiat;
Bucură-te, că Pruncul Cel veşnic cu scutece L-ai înfăşat;
Bucură-te, că pe Cel ce ţine lumea, cu lapte L-ai hrănit;
Bucură-te, că staulul dobitoacelor ca un rai s-a arătat;
Bucură-te, că Tron de heruvimi, pe pământ te-ai arătat;
Bucură-te, că în naştere şi după naştere, Tu Fecioară ai rămas;
Bucură-te, Maică preascârbită, ceea ce prefaci scârba în bucurie.
Condacul 2:
Văzând Dumnezeiescul Prunc culcat în iesle, au venit păstorii să se închine, vestind cele spuse de înger despre Acesta. Iar Maria păstra cuvintele acestea în inima ei. Şi după opt zile Pruncul a primit numele Iisus ca Om, după Lege. Văzând smerenia ta Maică şi Fecioară, îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 2:
Având credinţă statornică în Dumnezeu şi împlinind Legea, într-a 40-zi au adus la Templu pe Iisus părinţii Săi şi L-au pus înaintea Domnului, împreună cu jertfele de curăţire cum era scris în Lege, Noi, însă cântăm aşa:
Bucură-te, că pe Făcătorul lumii, în Templu L-ai adus îndată;
Bucură-te, că de Dreptul Simeon, cu bucurie ai fost întâmpinată;
Bucură-te, Una curată între femei binecuvântată;
Bucură-te, că scârba ca pe o cruce în smerenie ai purtat-o;
Bucură-te, că voia lui Dumnezeu, totdeauna ai ascultat-o;
Bucură-te, că pildă de răbdare şi de smerenie ne-ai arătat;
Bucură-te, Maică preascârbită, ceea ce prefaci scârba în bucurie.
Condacul 3:
Cu putere de Sus ai fost întărită, Maica Domnului, când ai auzit cuvintele Dreptului Simeon: «Acesta este spre căderea şi ridicarea multora în Israel şi ca un semn care va stârni împotrivire şi prin sufletul tău va trece sabie ca să descopere gândurile multor inimi». Mare scârbă a străpuns atunci inima ta, o, Maica Domnului şi cu durere ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 3:
Plănuind Irod să nimicească pe Prunc, a trimis să ucidă pe toţi copiii Betleemului, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care-l aflase de la magi. Dar după porunca lui Dumnezeu dată prin înger lui Iosif în vis, toată sfânta familie a fugit în Egipt şi a rămas acolo şapte ani până la moartea lui Irod. De aceea îţi cântăm aşa:
Bucură-te, că greul călătoriei cu dragoste l-ai suferit;
Bucură-te, că idolii au căzut, de puterea Fiului tău biruiţi;
Bucură-te, că între necredincioşi ani ai petrecut;
Bucură-te, că din Egipt cu Pruncul şi cu Iosif în Nazaret ai venit;
Bucură-te, că aici la Iosif dulgherul, în sărăcie ai trăit;
Bucură-te, că-n toată viaţa, ai muncit foarte cinstit;
Bucură-te, Maică preascârbită, ceea ce prefaci scârba în bucurie.
Condacul 4:
Vifor de tristete a cuprins pe Maica lui Dumnezeu, întorcându-se din Ierusalim şi neaflând în cale pe Pruncul Iisus. S-au întors şi L-au aflat după trei zile, şezând în Templu, ascultând şi întrebând pe cărturari. Deci I-a zis Lui Maica: «Fiule, de ce ne-ai făcut nouă aşa? Iată tatăl Tău şi eu Te-am căutat îngrijoraţi». Iar El a zis către ei: «De ce era să Mă căutaţi? Oare nu ştiaţi că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu?» Şi Maica păstrând aceste cuvinte în inimă, a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 4:
Domnul Iisus a străbătut toată Galileea, învăţând prin sinagogi şi propovăduind Evanghelia împărăţiei, vindecând orice boală şi orice neputinţa în popor şi a mers vestea despre Dânsul prin toată Siria încât i-au adus pe toţi bolnavii, demonizaţii şi neputincioşii de I-a vindecat. Iar Tu Maică văzând profeţia împlinindu-se, cu durere ai cunoscut că se apropie timpul când Fiul tău va fi adus jerfă pentru păcatele lumii. De aceea te fericim Maică, şi-ţi cântăm:
Bucură-te, că pe Fiul tău în slujba poporului L-ai dat;
Bucură-te, căci cu inima înfrântă lui Dumnezeu te-ai jertfit;
Bucură-te, că de potopul păcatelor lumea o ai mântuit;
Bucură-te, că ai zdrobit capul şarpelui cel vechi;
Bucură-te, că pe sine jertfă lui Dumnezeu te-ai adus;
Bucură-te, că tristă ai fost Maica Domnului Iisus;
Bucură-te, Maică preascârbită, ceea ce prefaci scârba în bucurie.
Condacul 5:
Propovăduind Împărăţia lui Dumnezeu, Iisus a mustrat mândria fariseilor ce se credeau drepţi şi care ascultând pildele Lui, înţelegeau că despre dânşii vorbea şi căutau ca să-L prindă, dar se temeau de popor care-L socotea Prooroc. Ştiind acestea, Maica Domnului scârbită pentru Fiul ei, se temea să nu-L omoare Şi întristată a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 5:
Văzând unii dintre iudei învierea lui Lazăr, au mers la farisei şi le-au spus ce a făcut Iisus. Caiafa care era mare preot în anul acela, a zis: «Mai bine este nouă ca să moară Unul pentru popor şi să nu piară tot neamul» şi de atunci căutau cum să-L omoare. Noi însă, Preacurată îţi cântăm:
Bucură-te, că ai născut pe Mântuitorul lumii întregi;
Bucură-te, Maica Domnului că suferinţele le întelegi;
Bucură-te, Împărăteasa cerurilor cea binecuvântată;
Bucură-te, că doar tu te rogi pentru lumea toată;
Bucură-te, Maică preascârbită, ceea ce prefaci scârba în bucurie.
Condacul 6:
Iuda – unul din cei doisprezece, la început apostol apoi vânzător, s-a dus la mai-marii preoţi să-şi vândă Învăţătorul. Iar ei auzind s-au bucurat şi i-au făgăduit arginţi, ca plată. Tu însă, Maica Domnului, scârbită pentru iubitul tău Fiu, ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 6:
Stând la Cină cu ucenicii Săi, Domnul Hristos, a spălat picioarele acestora, dând pildă de smerenie şi le-a zis lor: «unul dintre voi Mă va vinde». Noi însă, Maica lui Dumnezeu, suferind împreună cu Fiul, îţi cântăm acestea:
Bucură-te, Maica Domnului de ale inimii dureri chinuită;
Bucură-te, că în valea plângerii, ai suferit multscârbită;
Bucură-te, că în rugăciune ţi-ai găsit bun adăpost;
Bucură-te, că celor scârbiţi într-una bucurie le-ai fost;
Bucură-te, potolirea întristărilor noastre;
Bucură-te, că ne izbăveşti din păcate;
Bucură-te, Maică preascârbită, ceea ce prefaci scârba în bucurie.
Condacul 7:
Vrând să arate iubirea Sa de oameni şi mulţimea milei sale, Domnul Hristos la Cina cea de Taină, împărtăşind pe ucenicii Săi cu sfânt Trupul Său şi Preacuratul Său Sânge, le-a poruncit să facă pururea aceasta în Numele Său. Iar ei cu bucurie au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 7:
Nouă minune a arătat Domnul ucenicilor Săi, prin făgăduinţa că le va trimite pe Duhul Său cel Sfânt şi Mângâietor, Cel ce de la Tatăl purcede, şi care va mărturisi despre Dânsul şi-i va învăţa tot adevărul. Iar noi, cu Duhul Sfânt, îţi cântăm:
Bucură-te, a Duhului celui Sfânt cămară;
Bucură-te, Palat atotluminos şi preaînfrumuseţat;
Bucură-te, largă încăpere a lui Dumnezeu-Cuvântul;
Bucură-te, că ai adus din ceruri pe Mărgăritarul-Sfântul;
Bucură-te, că prin naştere, uşile raiului ni le-ai deschis;
Bucură-te, că semn al milei cereşti, nouă ni te-ai arătat;
Bucură-te, Maică preascârbită, ceea ce prefaci scârba în bucurie.
Condacul 8:
Străin lucru si dureros este, că Iuda cu un sărut şi-a vândut învăţătorul. Ostaşii şi comandantul lor L-au prins pe Iisus şi, legându-L L-au dus la arhiereul Ana mai întâi, apoi la Caiafa. Maica Domnului aştepta hotărârea pentru Iubitul său Fiu, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 8:
Iudeii toţi L-au dus pe Iisus de la Caiafa la Pilat în pretoriu, pârându-L că este un făcător de rele. Pilat L-a cercetat şi le-a spus lor că nici o vină n-a aflat într-Însul. Noi însă, îţi cântăm acestea:
Bucură-te, că ai avut inima de durere zdrobită;
Bucură-te, că pentru Fiul tău ai plâns preascârbită;
Bucură-te, că pe Fiul tău cel iubit L-ai văzut la judecată;
Bucură-te, că fără cârtire ai răbdat durerea toată;
Bucură-te, roaba Domnului, ce plângi şi te tânguieşti;
Bucură-te, Împărăteasa lumii, ce rugăciunile noastre le primeşti;
Bucură-te, Maică preascârbită, ceea ce prefaci scârba în bucurie.
Condacul 9:
Toate neamurile te fericesc, ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, Stăpână şi Maica Răscumpărătorului nostru; cu naşterea ta ai adus bucurie la toată lumea. Apoi ai avut mare scârbă, văzând pe Fiul tău batjocorit, la chinuri şi moarte vândut. Noi, însă, cântare de umilinţă îţi aducem, o, Preacurată, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 9:
Cei mai vestiti ritori nu pot să spună, Mântuitorule, suferinţele ce le-ai purtat, când ostaşii Ţi-au împletit cunună de spini şi Ţi-au pus-o pe cap, îmbrăcându-te în haină roşie. Noi cunoscând suferinţa Ta, şi a Maicii Tale celei preacurate; îi cântăm aşa:
Bucură-te, că ai văzut pe Fiul tău, scuipat şi bătut;
Bucură-te, că pe Cel ce L-ai hrănit la sân, dispreţuit L-ai văzut;
Bucură-te, că în haină roşie şi cu spini încununat L-ai văzut;
Bucură-te, că împreună cu El ai pătimit;
Bucură-te, că L-ai văzut pe Dânsul, de ucenici părăsit;
Bucură-te, că de judecătorii cei fărădelege, L-ai văzut osândit;
Bucură-te, Maică preascârbită, ceea ce prefaci scârba în bucurie.
Condacul 10:
Vrând să-L scape pe Iisus, Pilat a zis poporului iudeilor: «Este obiceiul de a vă elibera un întemniţat de Paşti. Vreţi să vă eliberez pe Împăratul iudeilor?» Atunci toţi au strigat: «nu pe El, ci pe Baraba!» Lăudând milostivirea lui Dumnezeu care a dat pe Unicul Său Fiu la moarte de Cruce, ca să ne izbăvească pe noi, de moartea cea veşnică, îi cântăm Lui: Aliluia!
Icosul 10:
Zid şi scăpare fii nouă, Stăpână, celor căzuţi în scârbe şi boli, că însăţi ai suferit, auzind pe iudei strigând: «Răstigneşte-L, răstigneşte-L!» Acum auzi-ne şi pe noi cei ce-ţi cântăm ţie:
Bucură-te, Maica milostivirii, ce ne-ai şters plânsul cel de durere;
Bucură-te, a păcătoşilor căzuţi, grabnică mântuire;
Bucură-te, a creştinilor mijlocitoare neruşinată;
Bucură-te, că de patimile cele rele ne mântuieşti îndată;
Bucură-te, că inimii înfrânte îi dăruieşti veselie;
Bucură-te, Maică preascârbită, ceea ce prefaci scârba în bucurie;
Condacul 11:
Cântare de umiiinţă aducem Mântuitorului lumii, Care de bunăvoie a mers la patimi şi moarte de cruce. Ostaşii L-au dus la Golgota şi L-au răstignit. Lângă crucea lui Iisus stăteau: Maica Lui şi mironosiţele femei. Deci, Iisus văzând pe Maica Sa şi pe ucenicul pe care-l iubea, i-a zis Maicii Sale: «Femeie, iată fiul tău!»; apoi ucenicului Său: «Iată Maica ta!» şi din ceasul acela a luat-o ucenicul la sine. Iar tu, Maica Domnului, văzând pe Fiul tău pe Cruce murind, ai cântat cu amărăciune lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 11:
«FiuI meu şi Dumnezeule Veşnic, Creatorul a toată făptura, cum rabzi chinuri pe Cruce?» zicea, plângând Curata Fecioară. Prin străină naşterea Ta, am fost mai fericită decât toate maicile, dar vai mie, că văzându-Te acuma răstignit, sabia îmi străpunge inima. Noi amintindu-ne de durerea ta, plângând cântăm acestea:
Bucură-te, că de bucurie şi veselie n-ai avut parte;
Bucură-te, că ai văzut a Fiului tău moarte de pe cruce;
Bucură-te, că pe Fiul tău cel iubit L-ai văzut răstignit;
Bucură-te, Mieluşea, care pe Mielul junghiat L-ai văzut;
Bucură-te, că pe Doctorul sufletesc şi trupesc L-ai văzut rănit;
Bucură-te, că pe Fiul tău înviat din morţi L-ai privit;
Bucură-te, Maică preascârbită, ceea ce prefaci scârba în bucurie.
Condacul 12:
„O, Lumina mea cea dulce, nădejdea şi viaţa mea, o, Bunule Doamne, cum Te stingi pe Cruce” – Fecioara suspinând grăia: «Grăbeşte-te, Iosife, la Pilat şi cere trupul Învăţătorului tău!» Iar pe Tine văzându-Te gol şi fără slavă zicea: «Fiul meu, sabie a trecut prin sufletul meu, după spusele dreptului Simeon». Iar noi suferind împreună cu Maica Ta, Milostive Mântuitorule, Cel ce Te-ai săvârşit pe Cruce, rupând zapisul păcatelor noastre, Te rugăm, dă-ne har ca să-Ţi cântăm cu dragoste: Aliluia!
Icosul 12:
Cântând milostivirea Ta, Iubitorule de oameni, mă închin îndurărilor Tale, Stăpâne. Ca vrând să mântuieşti făptura Ta ai primit moartea, – zicea Preacurata. Ci cu învierea Ta, Mântuitorule, miluieşte-ne şi pe cei ce cântăm:
Bucură-te, că ai văzut mort pe Domnul Cel slăvit;
Bucură-te, că ai sărutat trupul Fiului tău adormit;
Bucură-te, că Lumina cea dulce, pe Domnul, în mormânt L-ai aşezat;
Bucură-te, că pe Fiul tău cu atâta jale L-ai îngropat;
Bucură-te, căci cu giulgiu, Trupul sfânt L-ai înfăşurat;
Bucură-te, că sabia tristeţii te-a îndurerat;
Bucură-te, Maică preascârbită, ceea ce prefaci scârba în bucurie.
Condacul 13:
O, Prealăudată Maică, Cea căzută de scârbă şi de durere sub crucea Fiului tău şi Dumnezeu, ascultă suspinele şi plânsul nostru, şi ne scapă de scârbe, de dureri şi de moartea cea veşnică pe toţi cei ce nădăjduim în nespusa ta milostivire şi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori)
Icosul 1:
Îngerul ce a vestit păstorilor din Betleem Naşterea Mântuitorului lumii, împreună cu puterile cereşti au cântat: «Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire». Iar tu, Maică, n-ai avut unde să-ţi pleci capul şi ai născut pe Fiul tău în staul, înfăşându-L în scutece şi punându-L în iesle. Cunoscând tristeţea sufletului tău îţi cântăm aşa:
Bucură-te, că pe Fiul tău, cu glasul gurii tale L-ai mângâiat;
Bucură-te, că Pruncul Cel veşnic cu scutece L-ai înfăşat;
Bucură-te, că pe Cel ce ţine lumea, cu lapte L-ai hrănit;
Bucură-te, că staulul dobitoacelor ca un rai s-a arătat;
Bucură-te, că Tron de heruvimi, pe pământ te-ai arătat;
Bucură-te, că în naştere şi după naştere, Tu Fecioară ai rămas;
Bucură-te, Maică preascârbită, ceea ce prefaci scârba în bucurie.
Condacul 1:
Celei alese dintre toate fiicele neamurilor, Fecioarei Maria, Maica Fiului lui Dumnezeu prin care a venit mântuirea lumii, cu umilinţă îi strigăm: Caută la viaţa noastră cea plină de scârbe; si scârbele şi durerile ce le-ai îndurat când ai fost pe pământ, fă cu noi după mila ta cea mare să-ţi cântăm aşa: Bucură-te, Maică preascârbită, ceea ce prefaci scârba în bucurie.
RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA DOMNULUI
O, multîndurerată Maica Domnului ceea ce eşti mai presus decât toate fiicele neamurilor, pentru curăţia ta şi mulţimea suferinţelor ce le-ai răbdat pe pământ, primeşte rugăciunile şi suspinarea noastră şi ne păzeşte sub acoperământul milostivirii tale, că alt adăpost şi caldă mijlocire, afară de tine nu avem. Ca ceea ce ai îndrăzneală spre Cel născut din tine, ajută-ne şi ne miluieşte cu rugăciunile tale, să scăpăm de toate săgeţile urii, vrăjmăşiei şi dezbinării dintre noi. Potoleşte inimile învrăjbite şi întoarce în ele dragostea cea frăţească, pentru ca iubindu-ne unii pe alţii, să ne trăim viaţa în pace şi bună înţelegere, şi astfel, să ajungem cu toţii şi în împărăţia cerurilor, unde împreună cu toţi sfinţii vom cânta slavă Unui Dumnezeu în Treime: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, totdeauna acum şi pururea şi în nesfârşiţii veci. Amin.
Troparul:
Potolește pornirile cele rele din inimile noastre, Născătoare de Dumnezeu, stinge săgețile urii și toată tristetea din suflete o izgoneste. Privind la chipul tau ne umilim de suferinta ta, si sfanta ta haina o sarutam. Sagetile vrajmasului cele pornite asupra noastra ne infricoseaza. Nu ne lasa, Maica indurarilor, sa pierim impietriti la inima, nici noi, nici semenii nostri, caci tu esti îmblanzirea inimilor rele.
Dedicat doamnei Liliana Pestrițu, cu dragoste!
Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist
Condacul 1
Veniți, toți credincioșii, să lăudăm pe luminatul de Dumnezeu duhovnic al Bucureștilor, cel ce, în vremuri de prigoană, pe Hristos L-a mărturisit, cu înțelepciunea harului pe ucenici i-a îndrumat și sfintele biserici cu minunate icoane le-a înfrumusețat; și din inimi să-i strigăm: Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Icosul 1
Lumină ce nu a putut fi pusă sub obroc a fost viața ta cea virtuoasă și nenumărate daruri ai primit de la Dumnezeu pentru smerenia ta; dar mai ales rugăciunea arzătoare și dragostea ta îi chemau pe mulți, pentru care venim la tine ca să ne îndrumi în tainica lucrare a rugăciunii și a pocăinței pe noi, cei ce-ți cântăm:
Bucură-te, vlăstar roditor al Ortodoxiei românești;
Bucură-te, căutător al frumuseții dumnezeiești;
Bucură-te, cel ce cu numele înțelepciunii ai fost numit;
Bucură-te, cel ce cu multe virtuți te-ai împodobit;
Bucură-te, tainic isihast în mijlocul cetății;
Bucură-te, mustrător al păcatului și al nedreptății;
Bucură-te, liturghisitor înflăcărat al Dumnezeului Celui Preaînalt;
Bucură-te, cel ce bisericile cu alese icoane le-ai înfrumusețat;
Bucură-te, cel ce, în toată viața, dreapta credință ai păzit;
Bucură-te, cel ce pentru Hristos și în temniță ai pătimit;
Bucură-te, preafrumoasă laudă a vieții monahale;
Bucură-te, bun chivernisitor al mănăstirii tale;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 2
Cu inimă smerită, aducem slavă lui Dumnezeu, Cel ce, cu a Sa milostivire și purtare de grijă pentru noi, descoperă oameni duhovnicești, plini de râvnă apostolească, precum pe alesul Său, Cuviosul Sofian, prin care ne-a arătat că, și în vremurile de acum, harul se dobândește prin nevoința cea bună și îi sfințește pe cei răbdători, pentru care Îi cântăm Preasfintei Treimi: Aliluia!
Icosul 2
Domnul ți-a atras inima din pruncie către cele cerești, fericite Părinte, și, fiind mai întâi ascultător față de părinții tăi trupești, ai primit de la ei binecuvântare pentru a-L urma pe Hristos și a lua jugul cel bun al vieții îngerești. Pe această cale cu osârdie mergând și multe osteneli și necazuri răbdând pentru El, ai ajuns la limanul desăvârșirii, făcându-te lăcaș al Preasfintei Treimi. Pentru aceea, auzi de la noi cântarea aceasta:
Bucură-te, crin cu mireasmă duhovnicească al gliei străbune;
Bucură-te, harnică albină care ai adunat nectarul faptelor bune;
Bucură-te, smerit rugător și iubitor de feciorie;
Bucură-te, pildă a monahilor în ascultare și curăție;
Bucură-te, tainic săvârșitor al Rugăciunii lui Iisus;
Bucură-te, călător fără odihnă către cele de sus;
Bucură-te, cel ce mintea în inimă o coborai în vremea rugăciunii;
Bucură-te, cel ce te-ai păzit de învățătorii minciunii;
Bucură-te, neîncetat cugetător la ceasul morții și al judecății;
Bucură-te, ales lucrător al trezviei și simplității;
Bucură-te, cel ce, în smerenie, lui Hristos I-ai fost neobosit următor;
Bucură-te, al darurilor Maicii lui Dumnezeu propovăduitor;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 3
Venind din Basarabia cea greu încercată, pildă vie ai fost celor ce învățau cu tine la Seminarul de la Mănăstirea Cernica, fiind numit „copil bătrân” pentru a ta înțelepciune; că, sporind în știința cărților sfinte, ai înmulțit și râvna pentru cele duhovnicești, cântând cu glas îngeresc lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 3
Sârguincios fiind la învățătură, ți-ai ridicat mintea spre înțelegeri duhovnicești, dar tu mai mult te smereai, Părinte. Iar, după unsprezece ani de ascultare în obștile de la Rughi, Dobrușa și Bălți, ai primit îngerescul chip, întru nevoințe viețuind, și ai sporit în lucrarea virtuților ce ți-au înfrumusețat chipul; drept aceea, îți cântăm:
Bucură-te, cel ce, din copilărie, vas al harului te-ai arătat;
Bucură-te, cel ce, din fragedă vârstă, multe osteneli ai răbdat;
Bucură-te, cel ce la Mănăstirea Rughi ai deprins meșteșugul cântărilor;
Bucură-te, cel ce la Dobrușa ai aflat taina pictării icoanelor;
Bucură-te, liturghisitor al Bisericii cu glas îngeresc;
Bucură-te, fiu după har al Părintelui ceresc;
Bucură-te, gură înțeleaptă, slujitoare a Cuvântului;
Bucură-te, alăută melodioasă a darurilor Duhului;
Bucură-te, următor Cuvioșilor cernicani, cu a ta nevoință;
Bucură-te, cel ce ai împodobit Casa lui Dumnezeu cu iscusință;
Bucură-te, râvnitor pentru adevărata închinare duhovnicească;
Bucură-te, cel ce ai dobândit smerenia dumnezeiască;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 4
Ai spus, Părinte, că smerenia și dragostea sunt roadele viețuirii în Hristos și zi de zi te-ai ostenit să le dobândești și să le sporești. Având credință puternică, nădejde neclintită și dragoste înflăcărată, ai răbdat toate încercările vieții, te-ai arătat biruitor asupra duhurilor întunericului și te-ai asemănat marelui Apostol Pavel, care zicea: „De acum nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine”, Căruia Îi cântai: Aliluia!
Icosul 4
La Mănăstirea Sfântului Ierarh Antim Ivireanul din București te-ai învrednicit de harul preoției și ai slujit cu multă evlavie Dumnezeieștile Taine ale lui Hristos. Dar mai ales la Sfânta Liturghie s-a vădit râvna ta către cele cerești, încât erai pătruns de rugăciunea cea de foc. Pentru aceasta, noi, minunându-ne, îți grăim:
Bucură-te, vas ales al Treimii celei de o ființă;
Bucură-te, mijlocitor al nostru la tronul lui Dumnezeu, cu stăruință;
Bucură-te, închinător al Tatălui în duh și în adevăr;
Bucură-te, al Tainelor Bisericii smerit slujitor;
Bucură-te, cel ce, asemenea lui Moise, aveai fața luminată de har;
Bucură-te, împreună-mijlocitor cu Sfântul Antim la cerescul altar;
Bucură-te, foc de rugăciune, ce patimile mistuiești;
Bucură-te, cel ce inimile credincioșilor le înduhovnicești;
Bucură-te, rugător în duh cu Sfinții Trei Ierarhi;
Bucură-te, sfătuitor de taină al Părinților Patriarhi;
Bucură-te, rug aprins ce în Mănăstirea Antim strălucești;
Bucură-te, pavăză duhovnicească a orașului București;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 5
În vremea prigoanei dezlănțuite de cei potrivnici lui Dumnezeu, stâlp neclintit al credinței te-ai arătat și L-ai mărturisit pe Hristos cel răstignit și înviat, ca Dumnezeu adevărat, Mântuitorul întregii lumi, și ai fost alături de cei pătimitori, cântând din toată inima împreună cu ei: Aliluia!
Icosul 5
Năzuința către rugăciunea neîncetată te-a chemat sub acoperământul Maicii Domnului, înaintea icoanei sale „Rugul Aprins”, alături de alți părinți și frați duhovnicești, și acolo l-ai întâlnit pe fericitul mărturisitor Ioan Kulâghin, ucenic și următor al Cuvioșilor isihaști de la Optina; de la acesta ai deprins rugăciunea inimii, care te-a luminat și te-a întărit în vremea prigoanei, pentru care primește laudele noastre:
Bucură-te, cel ce inima ți-ai unit-o cu Hristos;
Bucură-te, cel ce mărturisitor al Evangheliei ai fost;
Bucură-te, cel ce următor al tradiției isihaste te-ai arătat;
Bucură-te, că în temniță rugăciunea lui Iisus te-a mângâiat;
Bucură-te, împreună cu toți martirii din închisorile comuniste;
Bucură-te, cel ce ai păstrat candelele credinței românești nestinse;
Bucură-te, evlavios rugător, de lumina Taborului cercetat;
Bucură-te, cel ce pe demoni, prin smerenie și pocăință, i-ai alungat;
Bucură-te, cel ce adesea ai cugetat la Dreapta Judecată;
Bucură-te, următor al Sfântului Paisie de la Neamț, prin viață curată;
Bucură-te, suflet întărit, prin răbdare, în virtuțile sfinte;
Bucură-te, cel ce ai păzit neclintit ale Bisericii așezăminte;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 6
Văzându-te întărit în lucrarea duhovnicească, vrăjmașul diavol i-a îndemnat pe conducătorii necredincioși să te întemnițeze. Astfel, ai urcat Golgota neamului românesc, împreună cu mulți alți pătimitori și mărturisitori ai dreptei credințe; tu, însă, răbdând toate în numele lui Hristos, te-ai rugat pentru neamul nostru cel prigonit și greu încercat, ca Dumnezeu să nu-Și întoarcă mila Sa de la noi, cei ce-I cântăm: Aliluia!
Icosul 6
Păstor luminat al turmei tale celei cuvântătoare fiind, niciodată nu te-ai întovărășit cu cei stăpâniți de întunericul relei credințe, ci ai ales să rabzi pentru Hristos batjocuri și asupriri, dar i-ai biruit pe prigonitorii tăi prin iubire smerită, iar Duhul Sfânt ți-a dat pricepere cum să răspunzi potrivnicilor tăi. Pentru aceasta, îți cântăm:
Bucură-te, măreție a viețuirii în Hristos, ascunsă în simplitate;
Bucură-te, mărturisitor al Ortodoxiei, cu blândețe și cu dreptate;
Bucură-te, cel ce sufletul prin dureri ți-ai sfințit;
Bucură-te, cel ce și de temniceri sfânt erai numit;
Bucură-te, chip îngeresc peste care harul s-a revărsat;
Bucură-te, cel ce, în toată viața, de Duhul Sfânt ai fost insuflat;
Bucură-te, propovăduitor cu mult har al Evangheliei Mântuitorului;
Bucură-te, cel ce mereu ai fost ocrotit de Maica Domnului;
Bucură-te, cel împreună cu toți mărturisitorii neamului românesc;
Bucură-te, reazem tare pentru cei ce pe nedrept pătimesc;
Bucură-te, cel ce ne-ai dat pildă ca și pe vrăjmași să-i iubim;
Bucură-te, cel ce ne-ai învățat ca, pentru Adevăr, cu îndelungă răbdare să suferim;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 7
Bisericile zugrăvite de tine, Cuvioase, sunt înfrumusețate de lumina harului, încât noi, credincioșii, rugându-ne în ele cu evlavie și cu inimi mulțumitoare, în cer a fi ni se pare, pentru care Îl slăvim pe Dumnezeu, Cel ce ți-a dat un astfel de dar, cântându-I: Aliluia!
Icosul 7
Dumnezeu, Creatorul cerului și al pământului, ți-a dat darul zugrăvirii sfintelor icoane, pe care l-ai înmulțit mereu prin lucrare duhovnicească și prin smerenie, devenind îndrumător al multor iconari. Astfel, multe biserici ai zugrăvit, Cuvioase, împreună cu ucenicii tăi, nu doar în patria ta, ci și în alte țări, pentru care îți grăim așa:
Bucură-te, cel ce chipul Domnului te-ai străduit a-I zugrăvi;
Bucură-te, cel ce pe acesta și în inimă te-ai silit a-l întipări;
Bucură-te, cel ce la Saon și Negru-Vodă cu însuflețire ai pictat;
Bucură-te, cel ce Mănăstirile Dealu și Radu-Vodă cu alese chipuri de sfinți le-ai înfrumusețat;
Bucură-te, cel ce în București, biserica Bumbăcari ai zugrăvit-o;
Bucură-te, cel ce și la Slatina Bucovinei pictura ai săvârșit-o;
Bucură-te, cel ce în Siria și Liban i-ai uimit pe toți cu minunatele zugrăviri;
Bucură-te, cel ce ai primenit pictura de la Antim, Darvari, Celic-Dere și alte mănăstiri;
Bucură-te, că în icoanele tale se oglindesc frumusețile Raiului;
Bucură-te, cel ce ți-ai înmulțit talantul după măsura darului;
Bucură-te, dascăl luminat, care și pe ucenici bine i-ai învățat;
Bucură-te, cel ce prețioase scrieri despre sfintele icoane ne-ai lăsat;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 8
Închinându-ne sfintelor icoane pictate de tine, fericite, inima ni se înalță spre cele nematerialnice, iar mintea ni se umple de adevărata teologie, dorind după Dumnezeu cel nevăzut, pe Care neîncetat Îl laudă cetele îngerești în ceruri, cântând: Aliluia!
Icosul 8
Chip al blândeților te-ai arătat, Cuvioase Părinte, că, tuturor celor ce veneau la tine pentru sfat și mărturisire, le răspundeai cu pace și răbdare, iar ei, privind la fața ta cea luminoasă, se umpleau de bucurie. Pentru aceasta, îți cântăm așa:
Bucură-te, Părinte plin de iubire duhovnicească;
Bucură-te, cel ce ne trimiți de sus mângâiere cerească;
Bucură-te, că încă din tinerețe ai fost biruitor al păcatului;
Bucură-te, iscusit învățător al luptei cu patimile trupului;
Bucură-te, cel ce, în această lume, ai fost dăruit cu înțelepciune cerească;
Bucură-te, cel ce ne îmbărbătezi când sufletele încep să ne slăbească;
Bucură-te, cel ce ai fost pe pământ chip ales de bună îngăduință;
Bucură-te, cel ce ai vestit Cuvântul lui Dumnezeu cu stăruință;
Bucură-te, cel ce ai socotit pacea mai mare decât dreptatea;
Bucură-te, cel ce ne-ai învățat iertarea și bunătatea;
Bucură-te, cel ce și în vedenie unora te-ai arătat;
Bucură-te, cel ce ai fost văzut împodobit cu veșmânt luminat;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 9
Născătoarei de Dumnezeu i-ai adus preacinstire în toată viața ta, Cuvioase, zugrăvind preacuratul ei chip în multe icoane ce împodobesc sfintele biserici, iar Maica milostivirii te-a sprijinit și te-a luminat, dăruindu-ți smerită înțelepciune, care te-a izbăvit de toate cursele vrăjmașilor văzuți și nevăzuți; pentru aceasta, cântai lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 9
Împlinitor al Testamentului Sfântului Ierarh Antim, întemeietorul și ocrotitorul mănăstirii tale, ai fost, Părinte, purtând de grijă și miluind pe săracii, văduvele și orfanii care veneau la tine cerându-ți ajutor, iar pe cei înstăriți îi îndemnai stăruitor la fapte de milostenie, pentru care îți cântăm așa:
Bucură-te, Părinte milostiv al celor săraci și necăjiți;
Bucură-te, apărător al celor năpăstuiți;
Bucură-te, următor al îndemnurilor Sfântului Ierarh Antim;
Bucură-te, cel ce pe toți ne înveți viață sfântă să dobândim;
Bucură-te, că ajutător al celor în necazuri și suferințe ai fost;
Bucură-te, că în cei săraci vedeai chipul lui Hristos;
Bucură-te, al celor deznădăjduiți grabnic mângâietor;
Bucură-te, al tinerilor adevărat călăuzitor;
Bucură-te, ocrotitor al fecioarelor sărmane și neajutorate;
Bucură-te, al bolnavilor izvor de vindecare și sănătate;
Bucură-te, cel ce întărești pe cei ce se clatină în credință;
Bucură-te, cel ce ne dăruiești pildă și îndemn spre nevoință;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 10
Primind harul preoției, te-ai străduit să devii tot mai iscusit în arta artelor, care este știința duhovniciei, punând mereu suișuri în inima ta. Și, ajungând la măsura bărbatului desăvârșit, cu înțelepciune ți-ai povățuit fiii duhovnicești ca și ei să sporească necontenit în viața virtuoasă, pentru care, cu glas de bucurie, cântau din inima lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 10
Toți marii Părinți care te-au cunoscut s-au minunat de înțelepciunea duhovnicească la care ai ajuns, Cuvioase, fiindcă lumina de dincolo de veac a sfinților se oglindea pe fața ta și în viața ta. Iar tu, înzestrat fiind cu înțelepciune de Părintele luminilor, îi îndrumai cu dragoste nemăsurată pe cei ce veneau la tine și, privindu-i, mulțumeai Domnului, zicând: „Iată, eu și pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu”. Pentru aceasta, îți grăim așa:
Bucură-te, cel ce Apostol al Bucureștilor de Cuviosul Cleopa ai fost numit;
Bucură-te, cel prin care orașul tău folos duhovnicesc a dobândit;
Bucură-te, cel ce ai ajuns la înălțimea marilor cuvioși;
Bucură-te, înțelept duhovnic al celor credincioși;
Bucură-te, că în inima ta, sfințită prin har, Hristos a împărățit;
Bucură-te, cel ce de fiii tăi duhovnicești ești nedespărțit;
Bucură-te, cel ce întru adevăr și dreptate te-ai sfințit;
Bucură-te, nevoitor înțelept, care năvălirile păcatului le-ai biruit;
Bucură-te, că în inimile ucenicilor sămânța evlaviei ai semănat;
Bucură-te, că, prin scrierile tale, mințile noastre s-au luminat;
Bucură-te, al celor mâhniți și îndurerați mângâietor;
Bucură-te, al bolilor sufletești și trupești grabnic vindecător;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 11
Cu smerenie și cu cinste ți-ai purtat crucea, asemenea tuturor adevăraților următori ai Domnului Iisus Hristos, răbdând multe necazuri și suferințe în toată viața ta. Pentru aceasta, Părintele ceresc te-a chemat la veșnicele lăcașuri, chiar în ziua prăznuirii Înălțării Sfintei Cruci. Iar acum, bucurându-te întru Duhul Sfânt, slăvești împreună cu îngerii pe Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!
Icosul 11
Lucrări minunate a săvârșit Dumnezeu prin tine, Părinte, iar, după mutarea ta cea cuvioasă la veșnica odihnă și fericire, nu pregeți să ne povățuiești tainic, întărindu-ne în ispite și încercări, iar celor ce te cinstesc cu evlavie, le dai alinare în tulburările vieții și tămăduire de bolile sufletești și trupești; pentru aceasta, îți cântăm:
Bucură-te, că Maica Domnului în chilie te-a cercetat;
Bucură-te, cel ce cu evlavie Împărătesei cerești te-ai închinat;
Bucură-te, cel ce, pentru smerenia ta, ai primit descoperirea celor viitoare;
Bucură-te, cel ce pe unii i-ai cercetat în vedenii, spre îmbărbătare;
Bucură-te, cel ce, în ziua Înălțării Sfintei Cruci, la cer te-ai mutat;
Bucură-te, că, la înmormântarea ta, trei cununi luminoase asupră-ți s-au arătat;
Bucură-te, că bună mireasmă a izvorât atunci din trupul tău cel cuvios;
Bucură-te, evlavios închinător al Crucii lui Hristos;
Bucură-te, cel al cărui mormânt s-a arătat a fi loc sfințit de rugăciuni;
Bucură-te, tămăduitor al bolilor și făcător de minuni;
Bucură-te, iubitor al tăcerii întru cunoștință;
Bucură-te, îndreptător către adevărata pocăință;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 12
Precum Moise odinioară a călăuzit poporul ales, și tu, Părinte, ne-ai îndrumat pe noi prin pustia deșertăciunilor acestei lumi, ca să ajungem la tărâmul binecuvântat al libertății duhului, iar acum te rogi pentru mântuirea noastră, ca să ne învrednicim de mila lui Dumnezeu și să-I cântăm împreună cu tine pururea: Aliluia!
Icosul 12
Cinstind după cuviință viața ta, pe care întru curăție ai închinat-o Domnului încă din copilărie, precum și statornica ta înălțare duhovnicească din putere în putere, slăvim pe Dumnezeu pentru sfârșitul tău cel cuvios în zi de împărătească prăznuire și, cunoscând că acum te bucuri de vederea feței Mântuitorului Hristos, mijlocind pentru noi, îți aducem din inimă aceste laude:
Bucură-te, biruitor al vrăjmașilor nevăzuți;
Bucură-te, lucrător al celor mai mari virtuți;
Bucură-te, îmblânzitor al inimilor tulburate;
Bucură-te, îndreptător al celor robiți de păcate;
Bucură-te, cel ce pe monahi bine îi povățuiești;
Bucură-te, dascăl luminat al pictorilor bisericești;
Bucură-te, duhovnic neînșelat în vremuri cumplite;
Bucură-te, împodobitor sârgincios de lăcașuri sfinte;
Bucură-te, rod ales și binecuvântat al Basarabiei;
Bucură-te, icoană sfântă a credinței și a evlaviei;
Bucură-te, cel ce viețuiești acum întru veșnică fericire;
Bucură-te, rugător fierbinte pentru a noastră mântuire;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 13
O, Sfinte Cuvioase Părinte Sofian, cel ce în viața ta mult L-ai iubit pe Hristos și te-ai ostenit pentru Sfânta Sa Biserică, roagă-te Lui să ne ridice din patimi, să ne izbăvească de ispitele ce ne împresoară și să ne păzească de durerile de acum și de cele veșnice, ca, mântuindu-ne prin harul Său, pururea să-I cântăm cu bucurie: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)
Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1
Icosul 1
Lumină ce nu a putut fi pusă sub obroc a fost viața ta cea virtuoasă și nenumărate daruri ai primit de la Dumnezeu pentru smerenia ta; dar mai ales rugăciunea arzătoare și dragostea ta îi chemau pe mulți, pentru care venim la tine ca să ne îndrumi în tainica lucrare a rugăciunii și a pocăinței pe noi, cei ce-ți cântăm:
Bucură-te, vlăstar roditor al Ortodoxiei românești;
Bucură-te, căutător al frumuseții dumnezeiești;
Bucură-te, cel ce cu numele înțelepciunii ai fost numit;
Bucură-te, cel ce cu multe virtuți te-ai împodobit;
Bucură-te, tainic isihast în mijlocul cetății;
Bucură-te, mustrător al păcatului și al nedreptății;
Bucură-te, liturghisitor înflăcărat al Dumnezeului Celui Preaînalt;
Bucură-te, cel ce bisericile cu alese icoane le-ai înfrumusețat;
Bucură-te, cel ce, în toată viața, dreapta credință ai păzit;
Bucură-te, cel ce pentru Hristos și în temniță ai pătimit;
Bucură-te, preafrumoasă laudă a vieții monahale;
Bucură-te, bun chivernisitor al mănăstirii tale;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Condacul 1
Veniți, toți credincioșii, să lăudăm pe luminatul de Dumnezeu duhovnic al Bucureștilor, cel ce, în vremuri de prigoană, pe Hristos L-a mărturisit, cu înțelepciunea harului pe ucenici i-a îndrumat și sfintele biserici cu minunate icoane le-a înfrumusețat; și din inimi să-i strigăm: Bucură-te, Cuvioase Părinte Sofian, iscusit iconar de suflete!
Rugăciune
Sfinte Cuvioase Părinte Sofian, cel ce, în viața ta pământească, mult L-ai iubit pe Dumnezeu, slujindu-I cu râvnă și dăruire, și oamenilor prin mulțimea faptelor tale bune le-ai fost o icoană a virtuților, iar acum împreună cu îngerii și cu sfinții te bucuri de vederea feței Lui pline de lumină și Îl lauzi neîncetat, ție ne rugăm cu lacrimi și cu umilință: Izbăvește-ne, prin sfintele tale rugăciuni, de multele ispite și necazuri ce vin asupra noastră de la diavol, de la oameni și de la patimile ce ne luptă. Pildă ai fost tuturor prin răbdarea încercărilor, bisericile lui Dumnezeu cu frumoase icoane le-ai împodobit, numele lui Hristos L-ai mărturisit în temniță, prieten al săracilor și al necăjiților te-ai arătat; pentru aceasta, împărățești veșnic cu Hristos în Raiul desfătării. Tu, cel ce ai înmulțit talanții încredințați de Părintele ceresc, roagă-te pentru noi să înmulțim râvna de a face fapte bune pentru mântuire; cel ce ai împlinit cu osârdie Testamentul Sfântului Ierarh Antim, insuflă-ne și nouă dorința de a face milostenie și de a-i ajuta pe cei în nevoi; cel ce ai fost duhovnic iscusit, ridicând pe mulți din moartea păcatului, dă-ne înțelepciune în lupta cu poftele vătămătoare de suflet și cu gândurile cele rele care se abat asupra noastră; cel ce ai fost învățător al neosândirii aproapelui, dăruiește-ne să avem smerenie și dragoste față de semenii noștri. Luminează-ne calea, ca să nu cădem în cursele înșelătoare ale acestei lumi, ci, cu ajutorul tău, să ne împărtășim și noi de frumusețea cea negrăită a luminii neînserate și să ajungem la odihna și bucuria veșnică a Împărăției cerurilor, unde să slăvim pe Tatăl și pe Fiul și pe Duhul Sfânt, în vecii vecilor. Amin.
Via: https://doxologia.ro/acatistul-sfantului-cuvios-marturisitor-sofian-de-la-antim
Dedicat d-nei avocat Liliana (Georgeta) Pestrițu, cu ocazia aniversării zilei sale de naștere
Condacul 1
Nu sunt vrednice cuvintele a zugrăvi înălțimea viețuirii tale mai presus de cele pământești și se cutremură îngerii socotind nevoințele tale cele sfinte; însă, bine cunoscând Sfinte Marcu, nepriceperea și nevrednicia noastră de a te lăuda, primește cu îngăduință din inimile noastre întunecate de păcate multe raza cântării acesteia : Bucură-te, Sfinte Marcu, munte al desăvârșirii pustnicilor!
Icosul 1
Moartea părinților tăi ți-a fost pricină a cugeta mai adânc la nestatornicia și deșertăciunea rânduielilor lumești și ți-ai scăpat sufletul din lanțurile grijilor pământești, cu totul încredințându-te voii Domnului; pentru aceasta, te lăudăm cu smerite cuvinte ca acestea:
Condacul 2
Valurile vieții te-au purtat spre muntele cel binecuvântat pe care l-ai sfințit cu rugăciunile tale neîncetat, Făcătorului a toate cântând cu dragoste: Aliluia!
Icosul 2
Pe o scândură te-ai aruncat în mare și ai fost purtat de valurile purtării de grijă a lui Dumnezeu spre minunatul munte, unde te-ai nevoit mai presus de fire, minunând pe îngeri care cântau către tine unele ca acestea:
Condacul 3
Ostenelile greu de purtat ale pustiei le-ai luat asupra ta ca pe un jug pentru dragostea Dulcelui Iisus, Căruia te roagă să ne lege și pe noi cu legătura dragostei Sale, ca să-i cântăm: Aliluia!
Icosul 3
Treizeci de ani ai petrecut în pustiu suferind foame, sete și toate silniciile firii, dar Domnul a primit răbdarea ta cea multă și cu multe daruri te-a încununat spre bucuria celor ce te măresc pe tine așa:
Condacul 4
Cumplitele chinuiri ale demonilor le-ai răbdat cu mulțumire, așteptând pogorârea milostivirii dumnezeiești, de care te-ai învrednicit din belșug, cântând Împăratului a toate: Aliluia!
Icosul 4
După treizeci de ani de cumplite încercări, cu darul Domnului ca și cu o haină ai fost îmbrăcat cu păr, dar sufletul purta luminat veșmânt împodobit cu virtuți, ca să intri în cămara Stăpânului cu bucurie în cântări ca acestea:
Condacul 5
Pielea de pe trup ți-a fost smulsă de demoni, dar mai apoi Domnul te-a îmbrăcat cu haină de păr și te-a primit întru bucuria cea netulburată din Împărăția cerurilor, ca să-I cânți Lui: Aliluia!
Icosul 5
După trezeci de ani de pătimiri, nu ai mai fost încercat de foame și sete și nu ai mai simțit povara frigului sau a căldurii, căci darul Domnului te acopere, iar îngerii se minunau cântându-ți:
Condacul 6
Mai înainte de adormirea ta Sfinte Marcu, ai chemat pe avva Serapion la tine, ca să îngroape trupul tău și să mărturisească lumii spre povățuire despre viața ta nematerialnică, astfel ca toți să strige Domnului: Aliluia!
Icosul 6
Mult te-ai veselit Sfinte Marcu, de venirea la tine a Sfântului Serapion, pe care cu duhovnicească dragoste întâmpinându-l, i-ai vestit despre apropiatul tău sfârșit, arătând și minunile Domnului făcute cu tine spre slava Sa:
Condacul 7
Numai vorbind tu Sfinte, de credința de a muta muntele din loc și la auzul cuvintelor tale muntele voia să se arunce în mare, iar noi minunându-ne de puterea credinței tale, numai cântăm cu bucurie : Aliluia!
Icosul 7
Înger nevăzut a gătit ție masa și Sfântului Serapion, încât se minuna acesta de pâinea cea dulce, de hrana cea minunată și de apa cea mai dulce ca mierea, încă și de binecuvântarea îngerească a mesei în chip Crucii și cu uimire striga către tine:
Condacul 8
Foarte te veseleai Sfinte, de sosirea zilei sfârșitului tău, căci așteptai să intri întru cămările bucuriei cerești, unde Domnul te aștepta, ca să petreci neîncetat în cântări de: Aliluia!
Icosul 8
Cu psalmii lui David ți-ai împodobit sufletul ca și cu niște pietre de mare preț, așteptând să intri întru slava Celui de pe scaunul heruvimilor, Care a bine voit să te arate pe tine pildă de desăvârșire mai înainte de adormirea ta, ca toți să ne întărim în credință și măcar cu cuvântul să ne apropiem de tine așa:
Condacul 9
Trimite din înălțime Părinte, acoperământul rugăciunii tale peste noi, cei ce suntem răniți de multe păcate, ca să dobândim mila Domnului și să cântăm cu glas smerit: Aliluia!
Icosul 9
Mai înainte de adormirea ta Sfinte, te-ai rugat pentru toți, cu a ta rugă dându-le îmbrățișarea mântuirii, de care învrednicește-ne și pe noi, cei ce numai cu numele suntem creștini, cu viețuirea fiind mai întinați decât păgânii, dar care îți aducem ție laude ca acestea:
Condacul 10
Glas din cer a mărturisit despre tine, Sfinte Marcu, căci cu adevărat ai plinit întru totul poruncile Domnului și te-ai făcut vrednic a intra în bucuria Domnului tău, Căruia neîncetat ai cântat: Aliluia!
Icosul 10
Vas ascuns în pustie, creștin desăvârșit, lucrător al dreptății și rob credincios ai fost socotit de Domnul, fericite Părinte Marcu, iar noi, cei ce suntem pururea întristați din pricina mulțimii păcatelor, mărim viețuirea ta curată și cerem să ne mijlocești nouă iertare și mare milă:
Condacul 11
Când ai fost dezlegat de legăturile trupului, îngerii cu haină luminoasă au îmbrăcat sufletul tău, ca să mergi înaintea Celui Iubit de tine și cu cetele heruvimilor să-I cânți Lui: Aliluia!
Icosul 11
Foarte te-ai bucurat Sfinte, auzind că nu mai sunt prigoniți creștinii și viețuiesc mai bine, dar te-ai întristat căci cu faptele lor departe sunt de cuvintele Mântuitorului; mai greșiți decât aceia fiind noi și cu totul nevrednici de numele de creștini, te rugăm să solești nouă pocăință și mare milă, ca să-ți cântăm unele ca acestea:
Condacul 12
Fără de vătămare ai trecut de cetele diavolești și ai mers către Cel Dorit, înaintea Căruia stând acum cu bucurie, adu-ți aminte Sfinte, și de noi, cei pururea în întristări pentru păcatele noastre, ca să cântăm Domnului: Aliluia!
Icosul 12
Cerul s-a deschis și te-a primit pe tine, comoara pustiei, iar noi, cei încărcați cu multe și grele păcate, îți cerem să ne mijlocești pocăință și trecere netulburată prin vămile văzduhului după adormirea noastră, ca să îți aducem ca mulțumire cântări ca acestea:
Condacul 13:
O, Sfinte Cuvioase Marcu, icoana sihaștrilor, cel ce ai atins culmea desăvârșirii și te-ai unit desăvârșit cu Hristos, roagă-te să ne izbăvim și noi de povara patimilor și să dobândim răspuns bun la judecata Stăpânului, cântându-I Lui: Aliluia ! (Acest Condac se spune de trei ori)
Icosul 1:
Moartea părinților tăi ți-a fost pricină a cugeta mai adânc la nestatornicia și deșertăciunea rânduielilor lumești și ți-ai scăpat sufletul din lanțurile grijilor pământești, cu totul încredințându-te voii Domnului; pentru aceasta, te lăudăm cu smerite cuvinte ca acestea:
Condacul 1 :
Nu sunt vrednice cuvintele a zugrăvi înălțimea viețuirii tale mai presus de cele pământești și se cutremură îngerii socotind nevoințele tale cele sfinte; însă, bine cunoscând Sfinte Marcu, nepriceperea și nevrednicia noastră de a te lăuda, primește cu îngăduință din inimile noastre întunecate de păcate multe raza cântării acesteia : Bucură-te, Sfinte Marcu, munte al desăvârșirii pustnicilor!
Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale, ale Sfântului Cuvios Marcu din Muntele Fracesc şi ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi ! Amin!
Intrarea în cinul monahal a Părintelui Petre Comșa, fostul meu duhovnic iubit, care a devenit, astfel, Ieromonah Marcu, din evlavie și dragoste față de Sfântul Cuvios Marcu din Muntele Fracesc, Etiopia.
întotodeauna în viaţa mea
a trăit altul care mi-a
furat sufletul
şi l-a îngrămădit în alt trup
sub un alt nume păgân
pe care numai luna
îl striga la apelul de (a)sfinţire
eu niciodată nu am avut loc
în viaţa mea de celălalt eu
tot timpul am fost un eu dublu
nedefinit dar infinit
eu niciodată nu am avut nimic
de spus în viaţa mea
alţii îmi dirijau prin telecomandă
mersul spre nicăieri
mersul înspre (ni)ciunde scurte
eu nu mi-am trăit viaţa
ea şi-a permis să mă trăiască
după cum a vrut muşchii ei
atrofiaţi…
Girel Barbu
Troparul Sfântului Cuvios Samson, primitorul de străini
Glasul al 8-lea
În răbdare ţi-ai agonisit plata ta, părinte cuvioase; în rugăciuni neîncetat răbdând, pe săraci iubind şi pe aceia îndestulând. Ci te roagă lui Hristos Dumnezeu, Sfinte Samson, milostive fericite, să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1
Glasul al 2-lea
Irmos: Veniţi, popoarelor, să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui Ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul, pe care l-a slobozit din robia egiptenilor, că S-a preaslăvit.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Cel ce stai purtând cunună înaintea Scaunului, preafericite, trimite-mi lumină mie, care m-am îndemnat a lăuda cu cântări prăznuirea ta cea prealuminată.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Dorind numai de cele ce te îndemnau către viaţă, ai trecut cu vederea toate cele veselitoare ale lumii şi ai câştigat moştenirea cea mai presus de lume. Pentru aceea adunându-ne, te cinstim pe tine, Părinte Samson.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi1
Plecându-te Legii lui Dumnezeu, minunate, cu bucurie ai alergat către culmea virtuţii, făcându-te întru toate îndurat; pentru aceea acum te fericim.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Arătatu-te-ai, cuvioase, ajutător săracilor preamilosârd şi bolnavilor doctor preaales şi celor necăjiţi apărător; pentru aceasta Dumnezeu te-a mărit.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pe tine, ceea ce mai presus de cuvânt ai născut pe Dumnezeu, ca pe o sprijinitoare întărită tuturor celor supăraţi, neîncetat te slăvim şi te fericim, Preacurată.
Cântarea a 3-a
Irmos: Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel Ce prin lemn ai omorât păcatul şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, celor ce Te lăudăm pe Tine.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Cu mila lui Dumnezeu ai câştigat mila cea dumnezeiască şi te-ai învrednicit a auzi glasul care te chema pe tine către dumnezeiasca cămară, vrednicule de laudă.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Să lăudăm pe Sfinţitul Samson, căci urmând milostivirii lui Dumnezeu, s-a făcut milostiv către bolnavi şi îmbrăcăminte tuturor celor goi.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Petrecându-ţi viaţa cea dumnezeiască cu sfinţenie şi cu cinste, te-ai numărat împreună cu sfinţii şi ai ajuns la locaşurile cuvioşilor, învrednicindu-te de lumina cea de negrăit.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Fericit eşti tu şi bine îţi va fi ţie, părinte, celui ce ai păzit legile Domnului şi Dumnezeului nostru; pe Care roagă-L să mântuiască turma ta.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Alungă, Preacurată, întunericul sufletului şi al cugetului meu şi dă-mi a vieţui ca ziua cu bună cuviinţă, împlinind poruncile cele mântuitoare.
Irmos: Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel Ce prin lemn ai omorât păcatul şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, celor ce Te lăudăm pe Tine.
Cântarea a 4-a
Irmos: Auzit-am, Doamne, auzul rânduielii Tale şi Te-am preaslăvit pe Tine, Unule, Iubitorule de oameni.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Ca o stea prealuminoasă luminezi inimile noastre, ale tuturor celor ce după vrednică datorie te fericim.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Lepădând somnul de la ochii tăi, ai privegheat şi toate dezmierdările trupului le-ai adormit.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Pe săraci iubind, cuvioase, pentru dragostea lui Hristos, ai luat moştenirea cea de sus, bucurându-te.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu sfinţenie ai vieţuit pe pământ, purtătorule de Dumnezeu preafericite şi ai câştigat veseliile cele veşnice.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pe tine, Stăpână Preacurată, Palatul cel Luminos al Cuvântului, te lăudăm cu cuvinte şi te fericim.
Cântarea a 5-a
Irmos: Dătătorul de lumină şi Făcătorul veacurilor, Domnul, întru lumina poruncilor Tale povăţuieşte-ne pe noi, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu ştim.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Odihnindu-se întru tine lumina cea preacurată, te-a făcut cu chip luminos părinte cuvioase, cel ce ai luminat pe credincioşi cu strălucirile virtuţilor tale.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Cu multă milostivire te-ai făcut îmbogăţitor al săracilor şi doctor al celor bolnavi, ridicându-le lor casă de doctorie curăţitoare de boli.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Curăţindu-te pe tine de tina patimilor, cu adevărat te-ai arătat locaş curat Preasfântului şi Cinstitului Duh, purtătorule de Dumnezeu, părinte; pentru aceea te lăudăm.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pe tine, Preasfântă Curată, ceea ce eşti podoaba lui Iacov, cu credinţă te lăudăm prin glasuri dumnezeieşti, ca pe Una care ne ai născut nouă pe Dumnezeu Întrupat, de Care se cutremură toate.
Cântarea a 6-a
Irmos: Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Iubind milostivirea, Părinte Samson, pururea pomenite şi deschizând săracilor milostivirile tale cu cuget desăvârşit, te-ai îmbogăţit cu comorile cele cereşti.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Zidit-ai casă preasfinţită întru slava Dumnezeului nostru, la care alergând credincioşii, se curăţă de multe feluri de boli, preafericite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu sfinţenie ţi-ai săvârşit viaţa şi ai locuit împreună cu cuvioşii, ca un cuvios, rugându-te pentru noi care te cinstim cu credinţă, de Dumnezeu însuflate.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Făcutu-te-ai Cer înalt lui Dumnezeu, Împăratul tuturor şi Palat Preacurat şi Cămară Prealuminată cu dumnezeiescul har, Preacurată.
Irmos: Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.
Condac
Glasul al 8-lea
Podobie: Ca nişte pârgă a firii…
Ca la un doctor preaales şi rugător bine primit, alergăm la dumnezeiasca ta raclă, Sfinte Samson, de Dumnezeu înţelepţite, cuvioase, adunându-ne cu dragoste, cu psalmi şi cu cântări bucurându-ne, preaslăvim pe Hristos, Cel Ce ţi-a dat ţie un dar ca acesta de tămăduiri.
Cântarea a 7-a
Irmos: Chipul cel de aur în câmpul Deiera cinstindu-se, cei trei tineri au defăimat porunca cea fără de Dumnezeu şi fiind aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Având pe Hristos Putere Întărită întru supărări, ai trecut furtuna vieţii neînecat, preafericite şi ai ajuns a te odihni la limanul cel lin, cuvioase, cu veselie strigând: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Fiind îndemnat de multa înţelepciune şi de dragoste duhovnicească, cuvioase, părinte fericite, ai zidit casă mare, la care cei ce scapă îşi iau vindecare toţi, cei ce strigă şi zic: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Luminându-te cu dumnezeiasca lumină a virtuţilor, te-ai arătat luminător luminos şi ai luminat marginile lumii, Părinte Samson. Pentru aceea adunându-ne, cu credinţă te fericim pe tine, cântând: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Lâna odinioară însemna mai înainte pântecele tău cel curat, Preacinstită, care a primit roua cea cerească, ceea ce a răcorit pe toţi cei cuprinşi de setea păcatului, Prealăudată. Bine eşti cuvântată, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup.
Cântarea a 8-a
Irmos: Pe Dumnezeu Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti şi văpaia în răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Mişcându-ţi limba cu bucurie spre laudele lui Dumnezeu, Părinte Samson, ai supus sufletului patimile trupului cu înfrânarea şi te-ai arătat slugă preacurată lui Hristos şi moştenitor cetăţii celei de sus.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Cugetul tău cel preacurat fiind luminat de dumnezeieştile luminări, s-a arătat foarte luminos şi primitor de curate şi dumnezeieşti străluciri. Pentru aceea cu cântări te cinstim, purtătorule de Dumnezeu preafericite.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Prealăudate, având viaţă preasfinţită, Preafericite Samson şi mutându-te către Dumnezeu, cu adevărat te-ai preamărit, căci iată pomenirea ta şi dreptatea petrece în veci.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Încetează acum furtuna cea cumplită a patimilor mele, Pruncă Preacurată, Binecuvântată; dă război asupra vrăjmaşilor celor fără de trup, care fără milă se pornesc asupra sărăciei mele, ca şi cu credinţă să te laud, Fecioară.
Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Irmos: Pe Dumnezeu Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti şi văpaia în răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a
Irmos: Pe Dumnezeu, Cuvântul cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară în chip de negrăit întrupându-Se pentru noi credincioşii, cu un gând în laude îl slăvim.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Iată că tuturor a răsărit ca soarele pomenirea ta, părinte, arătat luminând pe cei ce te măresc pe tine într-însa, ca pe o cinstită slugă a lui Hristos şi moştenitor împărăţiei Lui şi întocmai numărat cu toţi cuvioşii.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Cât este de luminată viaţa ta, cât este de mare slava ta, cât este de fericit mormântul tău, în care zăcând cinstitul tău trup izvorăşte sănătate celor ce cu credinţă aleargă la dânsul şi cer ajutorul tău totdeauna, înţelepte.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Cel ce străluceşti raze de soare celor ce te cinstesc pe tine, părinte, luminează-ne simţirile sufletului nostru şi ne rugăm ţie, ca prin rugăciunile tale să ne învredniceşti pe noi să ne facem părtaşi dumnezeieştii străluciri, fericite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ca razele soarelui strălucind, luminează simţirile noastre cele sufleteşti ale celor ce te cinstim şi ne rugăm ţie, ca prin rugăciunile tale să ne învredniceşti pe noi a fi părtaşi dumnezeieştii străluciri.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cei ce te ştim pe tine Născătoare de Dumnezeu, prin credinţă ne luminăm cu strălucirile cele prealuminate ale Celui ce S-a întrupat din tine mai presus de cuget, Preasfântă Fecioară şi ne mântuim de întunericul patimilor şi al primejdiilor şi de toate nevoile vieţii.
Irmos: Pe Dumnezeu, Cuvântul cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară în chip de negrăit întrupându-Se pentru noi credincioşii, cu un gând în laude îl slăvim.
SEDELNA
Glasul 1
Podobie: Mormântul Tău…
Câştigând suflet milostiv, părinte, ai ajutat pe săraci cu dare îndestulată şi acum te-ai mutat către împărăţia cea de sus, ca să iei răsplătirile ostenelilor tale. Pentru aceasta întru veselia inimii te fericim pe tine, Preacuvioase Părinte Samson.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Glasul 1
Podobie: Mormântul Tău…
Ceea ce singură eşti tare părtinitoare credincioşilor, roagă-te neîncetat lui Dumnezeu, pe Care mai presus de cuget şi de cuvânt L-ai născut, să mântuiască sufletele noastre de tot necazul, de nevoi şi de primejdii; Maică Fecioară, folositoarea păcătoşilor şi ajutătoarea lumii.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Glasul 1
Podobie: Mormântul Tău…
Mieluşeaua cea Preacurată văzând pe Mielul şi Păstorul mort, spânzurat pe lemn, tânguindu-se cu lacrimi ca o maică grăia: Cum voi răbda smerenia Ta cea mai presus de cuvânt, Fiul meu şi patimile cele de bunăvoie, Preabunule Dumnezeule?
sunt eu, cel care mă gândesc la tine
şi gândul mi s-a terminat, şi încă sunt
te simt, şi simţul nu mi te aduce
şi nici nu te cuprinde – îl lepăd şi sunt încă
voinţa încetează şi, fără să voiesc, tot sunt
îmi stai în inimă şi nu te pot scoate de-acolo,
că neclintirea ta îşi ia puterea din a mea
scot inima din jurul tău şi inima
îmi spune : încă eşti
deşi e ca şi cum m-am lepădat de mine
am zis atunci că poate voi muri
şi neputinţa de a fi cu tine va fi uitată
a surâs moartea, şi-a dat în lături vălul
puţin, cât să se întrevadă din timpul fără margini
care-i ascute coasa, o cută: lăsată doar de tine
mie, şi nu va muri cât va fi timpul
atunci am înţeles că te iubesc ca primăvara:
tot restul anotimpurilor se repetă ; ea – niciodată
Dr Alexandru – Theodor Amarfei
je suis celui qui pense à toi
et la pensée s’achève, et je suis moi, toujours
j’te sens et les sens n’arrivent pas de te toucher
ni te comprendre – je lache et je suis moi, encore
la volonté elle-même s’épuise et, sans vouloir, je suis
tu restes au fond du cœur et j’arrive pas
de t’en sortir : ma fondation nourrit la tienne
j’arrache le cœur d’autour de toi et lui
me dit : pourtant, tu es ; de ce rejet
je suis perdu moi-même
je me suis dit : je vais mourir, peut-être
que la douleur de ton absence s’effacera
j’ai vu la mort, qui souriait – son voile
était un peu défait, autant que j’ai pu voir
dans l’infini du temps qui aiguisait sa scie
qu’il garde, de toi pour moi, une seule rayure :
elle restera jusqu’à la fin du temps…
donc, j’ai compris : je t’aime comme le printemps
tous les saisons sont répétables, mais le printemps – jamais
Dr Alexandru Theodor Amarfei
Painted by Dr. Alexandru Theodor Amarfei
La mulți ani, Alex!
Painted by Dr Alexandru – Theodor Amarfei
La mulți ani, Alex! – 06.06.2025
Painted by Dr. Alexandru – Theodor Amarfei
La mulți ani fericiți, Alex!
Prietenul nostru, Domnul Doctor – cum cu drag îi spunem – caută excelența și în acest domeniu al Artei.
Astăzi, când se îndreaptă – asimptotic (hi, hi) – spre maturitate și înțelepciune, ne-am gândit să vă împărtășim și Domniilor Voastre rodul imaginației, simțirii, dar și al manifestării harului în mânuțele dumnealui.
Spun asta pentru că…Domnul Doctor afirma că nu știe să deseneze. Vedeți și dumneavoastră dacă avea dreptate sau nu 🙂 !
La mulți ani, Alex!
Dr. Alexandru – Theodor Amarfei
Cateheză – Biserica „Sf. Ștefan – Cuibul cu Barză”, București, 30 Aprilie 2025
Imagine: Cruce din lapis lazuli (numită și piatra înțelepciunii) sculptată de Dl. Dr. Alexandru Amarfei„
La mulți ani binecuvântați, Domnule Doctor Amarfei!
CONDACUL 1
O, Sfântă Muceniţă Sofia, cununa înţelepciunii mucenicilor, ceea ce ai strălucit cu podoabele fecioriei şi cu focul iubirii dumnezeeşti, aruncându-te în focul muceniciei, cere slobozire trupurilor noastre de văpaia pătimirilor şi pace sufletului, ca să-ţi împletim cu îngerii cununi de cântări : Aliluia!
ICOSUL 1
Primind în dar meşteşugul doctoricesc de la Doctorul Cel Nevăzut al sufletelor şi al trupurilor noastre, cu doctoria rugăciunii tale vindecă acum neputinţele noastre, ca să-ţi aducem ca plată cântări ca acestea:
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Sofia, vistirie a înţelepciunii Cuvântului şi mare doctor între doctorii fără de arginţi!
CONDACUL 2
Mintea curăţindu-o de înţelegerile deşarte ale lumii ai făcut-o oglindă a frumuseţii lui Hristos, iar cămara inimii ai împodobit-o cu flori înţelegătoare pline de miresmele îngereşti ale cântărilor de: Aliluia!
ICOSUL 2
Capul şarpelui ai zdrobit Sfântă Muceniţă Sofia, într-armându-te cu sabia rugăciunii şi cu săgeţile gândurilor smerite, cu care ai doborât toată vicleania patimilor; pentru aceasta, pe cărarea rugăciunii alergăm către tine, ca să ne dăruieşti nouă întărire în lupta cea duhovnicească şi să ne adăpi din izvorul milostivirii dumnezeieşti, ca să-ţi cântăm:
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Sofia, vistirie a înţelepciunii Cuvântului şi mare doctor între doctorii fără de arginţi!
CONDACUL 3
Ca la un izvor al tămăduirilor alergau către tine cei neputincioşi, căci te-ai învrednicit de darul tămăduirilor pentru curăţia vieţii tale, iar mai apoi ai luat şi cununa muceniciei, pentru care cântăm lui Hristos, Dumnezeului nostru: Aliluia!
ICOSUL 3
Înţelepciunea lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, a binevoit a-ţi dărui ţie numele înţelepciunii, căci cu adevărat ai păzit întreaga feciorie a minţii de năvala gândurilor rele şi cu sângele muceniciei ai pecetluit mărturisirea ta, învrednicindu-te de laude ca acestea:
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Sofia, vistirie a înţelepciunii Cuvântului şi mare doctor între doctorii fără de arginţi!
CONDACUL 4
Îngerii s-au veselit văzându-te pe tine, fecioară cinstită, stând cu îndrăzneală înaintea tiranilor, şi cu mişcările aripilor închipuiau hora bucuriei care îţi era ţie gătită pentru neîncetata cântare de: Aliluia!
ICOSUL 4
Privirea minţii ţi-ai îndreptat-o spre Soarele dreptăţii, pe Care văzându-L strălucind pe cerul inimii tale te-ai împodobit cu razele virtuţilor şi ai alergat cu dor pe calea muceniciei, ca să ajungi în cămara fecioarelor celor înţelepte care slujesc Mirelui Hristos şi să primeşti din mâna Acestuia cununa slavei în cântări de laudă ca acestea:
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Sofia, vistirie a înţelepciunii Cuvântului şi mare doctor între doctorii fără de arginţi!
CONDACUL 5
Cei împovăraţi de boli trupeşti alergau la tine cu nădejde, căci ştiau că strălucea întru tine darul Doctorului doctorilor, Căruia Îi cântai neîncetat în cămara inimii: Aliluia!
ICOSUL 5
Icoana vieţuirii Maicii Domnului contemplând cu gând smerit de la fereastra inimii, te-ai înfrumuseţat cu toate podoabele vieţuirii îngereşti şi aprinzându-te cu focul dorului dumnezeiesc te-ai suit la înălţimile cele nevăzute, primind de la îngeri cântări de laudă ca acestea:
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Sofia, vistirie a înţelepciunii Cuvântului şi mare doctor între doctorii fără de arginţi!
CONDACUL 6
Cu doctoria rugăciunilor tale ai oprit curgerea durerilor trupeşti şi ai dăruit încă şi sănătate sufletelor încercate de necredinţă, ca să cânte Adevăratului Făcător de bine: Aliluia!
ICOSUL 6
Ca un izvor de tămăduiri ai fost sădită pe pământ, ca să stingi văpaia durerilor celor încercaţi de boală şi să întinzi tuturor scara credinţei în Hristos, Cel Ce voieşte ca toţi să se mântuiască şi să-ţi cânte ţie laude ca acestea:
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Sofia, vistirie a înţelepciunii Cuvântului şi mare doctor între doctorii fără de arginţi!
CONDACUL 7
Cu sabia rugăciunii fiind îngrădită nu te-ai temut de sabia călăilor, ci ai primit cu bucurie durerea trupului, ca să împărăţeşti cu Hristos întru desfătarea cea veşnică şi să-I cânţi cu îngerii: Aliluia!
ICOSUL 7
Ca o porumbiţă te-ai înălţat la cele cereşti, zburând cu aripile muceniciei, iar îngerii săltau cu bucurie pentru strălucita mântuire a sufletului tău viteaz, aducându-ţi cântări de laudă ca acestea:
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Sofia, vistirie a înţelepciunii Cuvântului şi mare doctor între doctorii fără de arginţi!
CONDACUL 8
Porţile Raiului ţi s-au deschis ţie, celei ce cu cheia rugăciunii ai descuiat vistieriile darurilor dumnezeieşti şi îngerii te-au întâmpinat cu bucurie şi cu flori de cântări ca acestea: Aliluia!
ICOSUL 8
Slăbiciunea firii femeieşti ai biruit cu puterea rugăciunii şi cu ajutorul Pietrei vieţii ai zdrobit toate uneltirile vrăjmaşului ce voia să te abată de pe calea mântuirii, învrednicindu-te a primi cinstirea noastră:
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Sofia, vistirie a înţelepciunii Cuvântului şi mare doctor între doctorii fără de arginţi!
CONDACUL 9
De mireasma dragostei lui Hristos umplându-se cămara sufletului tău, te-ai depărtat cu mintea de toate deşertăciunile lumii, cântând neîncetat cu dor dumnezeiesc: Aliluia!
ICOSUL 9
Cu sângele muceniciei ţi-ai vopsit porfira sufletului, cea strălucită cu podoabele virtuţilor, şi cu făclia rugăciunii aprinsă ai intrat în cămara cea de nuntă, primind de la îngeri cântări de laudă ca acestea:
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Sofia, vistirie a înţelepciunii Cuvântului şi mare doctor între doctorii fără de arginţi!
CONDACUL 10
De mânia vrăjmaşilor nevăzuţi nu te-ai înspăimântat, ci ai stat ca o stâncă neclintită în faţa valurilor pătimirilor, aducând din izvorul inimii tale Stăpânului curgerea cântărilor de: Aliluia!
ICOSUL 10
Ca o carte a virtuţilor te-ai arătat, căci cu osteneala nevoinţelor duhovniceşti ai scris în cartea inimii slovele Cuvântului luminător, Care străluceşte şi minţile noastre spre a-ţi cânta:
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Sofia, vistirie a înţelepciunii Cuvântului şi mare doctor între doctorii fără de arginţi!
CONDACUL 11
Ca un pom răsărit lângă izvoarele darurilor dumnezeieşti te-ai arătat şi ai adus rod însutit Stăpânului în curgerea cântărilor de: Aliluia!
ICOSUL 11
Darurile tămăduirilor reverşi şi acum celor întristaţi de asupririle bolilor şi prin rugăciunile tale neîncetate înaintea tronului Dumnezeiesc opreşti pornirea ispitelor, ca să-ţi aducem laude de mulţumire ca acestea:
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Sofia, vistirie a înţelepciunii Cuvântului şi mare doctor între doctorii fără de arginţi!
CONDACUL 12
Prin sabie ţi-ai aflat sfârşitul, aducându-te ca jertfă curată înaintea Celui Ce a răbdat pentru noi durerile rănilor, ca pe toţi să-i primească în odihna cerească în cântări de: Aliluia!
ICOSUL 12
La izvoarele vieţii veşnice alergând cu paşi muceniceşti, ai aflat dezlegare de toate neputinţele trupului şi cu aripile Duhului ai zburat către cămările cereşti, fiind înconjurată de îngeri care îţi aduceau cântări ca acestea:
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Sofia, vistirie a înţelepciunii Cuvântului şi mare doctor între doctorii fără de arginţi!
CONDACUL 13
O, Sfântă Muceniţă Sofia, limanul binecuvântat al celor încercaţi de chinurile bolilor şi cununa cea strălucită a fecioarelor înţelepte, primeşte smeritele noastre rugăciuni şi dobândeşte de la Mântuitorul Hristos pentru noi stingerea văpăii durerilor, sfârşit încununat cu pocăinţă şi primirea în odihna cea cerească, pentru a-I aduce mulţumire Stăpânului în cântări de: Aliluia!
O, Sfântă Muceniţă Sofia, ceea ce eşti icoană a doctorilor credincioşi şi liman de rugăciune al fecioarelor smerite ce se ostenesc a se împodobi cu a virtuţilor cunună pentru Mirele Hristos, caută dintru înălţimile cereşti şi spre noi, cei covârşiţi de neputinţe. Durerile trupurilor noastre cercetează-le cu darul tău şi alungă de la noi toate săgeţile ispitelor. Întăreşte mintea noastră pe piatra pocăinţei, când valurile gândurilor rele caută să ne doboare. Ca ceea ce ţi-ai umplut cămara inimii cu tămâia rugăciunii, cu adierile darurilor Cuvântului înfrumuseţează şi inima noastră, prin miresmele înţelepciunii cereşti. Mărturisim Sfântă, înaintea ta şi înaintea lui Dumnezeu, că nu ne îngrijim deloc de cămara sufletelor noastre, petrecând noi pururea întru lenevire şi umplându-ne de mirosul greu al patimilor. Mintea ne este pururea rănită de sabia gândurilor rele prin nepurtarea noastră de grijă, dar ca una ce întru înţelepciune ai primit tăierea sabiei, taie toate cugetele noastre osânditoare şi ne trage la limanul pocăinţei.
RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTA MUCENIŢĂ SOFIA
Haina cea de nuntă nu am curăţit-o în ploaia lacrimilor pocăinţei şi împietrirea de fiecare zi a inimii noastre ne pricinuieşte nouă grea osândă. Deci, cum vom scăpa de a Domnului dreaptă judecată? De aceea, la rugăciunea ta alergăm, ca să ne faci dreptate în lupta noastră cu trupul, cu lumea şi cu diavolul. Tu cu nevoinţa postirii te-ai ridicat la înălţimile cereşti, dar noi, robiţi poftelor trupeşti, suntem lipsiţi de cugetarea cea plăcută Domnului. Căci cu ce păcate nu am stricat casa sufletului nostru? Puţina agoniseală de fapte bune ne este furată cu uşurinţă de slava deşartă şi de mândrie.
Lipsa iubirii de aproapele ne face pe noi să alunecăm uşor în groapa mâniei. Zidurile împietririi ce înconjoară inima noastră nu lasă loc razei gândului dumnezeiesc. Cu săgeţile cuvintelor noastre de osândire doborâm cinstea aproapelui şi cu nepurtarea de grijă de mântuire, cea din fiecare ceas, ne lipsim noi de cugetarea cea îngerească. Pentru aceasta, pe tine te punem chezăşuitoare pentru iertarea păcatelor noastre. Deci, nu ne uita pe noi, netrebnicii rugătorii tăi, ci cu doctoria rugăciunii tale vindecă patimile noastre sufleteşti şi trupeşti, ca să te mărim totdeauna cu laudă, iar Făcătorului şi Purtătorului nostru de grijă să-I aducem totdeauna slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Încercare de Acatist trimisă la adresa redacției de: Mihaela Bratu
să vină o pace
peste toate capetele de om și capetele de floare
să vină o pace
peste inimi ca o pătură fleece plină de dragoste
să vină o pace care nu mai pleacă niciodată de la tine
să vină o pace cu care mă îmbrățișezi tare
și eu nu mai mișc 2 ore solare
să vină
și să vii
eu sunt aici
Alexandru Povarnă
Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist
Condacul 1
Nevoitorului cel tânăr al lui Hristos, mucenicului Ioan Valahul, cu toţii să-i aducem acum cântare de laudă pentru nevoinţele sale, ca celui ce străluceşte în sfintele lăcaşuri cele de sus; şi ca unui apărător al credinţei şi ajutător întru nevoi, cu mulţumire să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Ioane, noule mucenic al lui Hristos!
Icosul 1
Îngerii şi oamenii slăvesc pe Dumnezeu pentru nenumăratele faceri de bine arătate către făpturile Sale, din dragoste nesfârşită şi din milostivire fără de margini. Căci în vremi şi în locuri pe care înţelepciunea Sa nepătrunsă le alege au răsărit luceferi călăuzitori, care să lumineze cărările vieţii noastre vremelnice, îndrumându-ne spre cele nestricăcioase. Ca unuia dintre aceşti aleşi, bineplăcuţi lui Dumnezeu, îţi cântăm ţie, Sfinte Ioane Valahule, laude ca acestea:
Bucură-te, vas ales şi de Dumnezeu preţuit;
Bucură-te, tânăr înţelept şi frumos, prin care credinţa s-a înălţat;
Bucură-te, trandafir odrăslit în pământul Valahiei;
Bucură-te, crin răsădit în grădina cea de sus;
Bucură-te, cel renăscut în duh la Constantinopol;
Bucură-te, că de toate te-ai lipsit, dar pe Hristos ai dobândit;
Bucură-te, cel ce ai înfruntat pe păgâni;
Bucură-te, cel ce ai risipit meşteşugurile satanei;
Bucură-te, părtaş al bucuriilor îngereşti;
Bucură-te, cel ce petreci laolaltă cu toţi sfinţii;
Bucură-te, moştenitor al cereştii Împărăţii;
Bucură-te, Sfinte Ioane, noule mucenic al lui Hristos!
Condacul al 2-lea
Deşi tânăr cu vârsta, ai dovedit curată înţelepciune când ai ales mai bine a pătimi pentru Ziditorul şi a muri pentru El, decât a trăi şi a avea câştigare vremelnică; căci ai dorit a te încununa cu cununa muceniciei şi a cânta Domnului: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Slavă Ţie, Atotputernice Doamne, Care dintre noi oamenii şi pentru noi ai ales pe sfinţii Tăi, mucenici, apostoli, cuvioşi şi drepţi, ca să ne arate voia Ta, spre a ne împărtăşi de negrăitele Tale bunătăţi; şi aşa să se proslăvească numele Tău cel întru tot sfânt; iar alesului Tău să-i cântăm:
Bucură-te, Ioane Valahule, de Dumnezeu cinstitorule;
Bucură-te, cel ce vezi şi guşti acum înalte desfătări;
Bucură-te, ocrotitor al orfanilor;
Bucură-te, cel ce scapi din nevoi pe cei ce aleargă la tine;
Bucură-te, că izbăveşti pe cei ce se află în primejdii;
Bucură-te, mângâierea întristaţilor;
Bucură-te, izvor nesecat de alintări duhovniceşti;
Bucură-te, că luminezi pe cei întunecaţi la minte;
Bucură-te, floare îmbobocită a creştinătăţii;
Bucură-te, far de lumină în cărările tinerimii;
Bucură-te, că pentru legea creştină vitejeşte ai luptat;
Bucură-te, cel ce te rogi şi mijloceşti pentru noi toţi;
Bucură-te, Sfinte Ioane, noule mucenic al lui Hristos!
Condacul al 3-lea
Credinţa ortodoxă mult a fost încercată de-a lungul vremurilor şi în laturile pământului, ca să se întărească temeliile sale. Ieşind dar voi, slăviţi mucenici, din rândurile popoarelor, v-aţi pus viaţa pentru întărirea ei, dând liniştea şi sângele vostru pentru întinderea Împărăţiei lui Dumnezeu, ca noi cu un glas să putem cânta totdeauna: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Viaţa ta plină de necazuri şi cu totul lipsită de bucurii pământeşti a fost, preafericite Ioane. Că din copilărie te-au smuls de lângă sânul părinţilor tăi şi te-au purtat pe drumuri nesfârşite în amara robie. Pentru că tuturor împotrivirilor le-ai făcut faţă cu vrednicie, de aceea îţi cântăm laude ca acestea:
Bucură-te, robule, cel ce duci rugăciunea noastră către Stăpânul cel Preaîndurat;
Bucură-te, cel ce cu vrednicie în veacul al XVII-lea ai mărturisit pe Hristos;
Bucură-te, că pe timpul lui Mihnea, voievodul cel turcit, ţi-a fost dat să pătimeşti;
Bucură-te, că agarenii, luându-te rob, te-au târât în chinuri spre Ţarigrad;
Bucură-te, cel ce în împărăteasca cetate ai primit cununa muceniciei;
Bucură-te, jertfă bineprimită înaintea Domnului;
Bucură-te, că nu ai ales să te bucuri de cele pământeşti;
Bucură-te, că bucuriile tale, în ceruri ţi le-ai adunat;
Bucură-te, că şi astăzi, tot de acolo, se revarsă milele tale;
Bucură-te, mângâierea mamelor îndurerate;
Bucură-te, aur lămurit în focul încercărilor;
Bucură-te, obraz sfânt, de Domnul mângâiat;
Bucură-te, Sfinte Ioane, noule mucenic al lui Hristos!
Condacul al 4-lea
Trimite-ne nouă, Sfinte, de la Dumnezeu hrană de mântuire, ca să nu pierim de mulţimea păcatelor. Căci noianul greşelilor noastre numai nemărginita milostivire a lui Dumnezeu îl poate covârşi; şi aşa, împreună cu tine să-I cântăm Lui: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Legat şi bătut, purtat ai fost pe drum lung, în vreme de iarnă; dar nici gerul, nici foamea, nici semnul însângerat al legăturilor nu au slăbit virtutea ta; că pe toate le-ai răbdat cu bărbăţie în trupul tău fraged; pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, mucenic tânăr, dar viteaz;
Bucură-te, cel ce ca şi Stăpânul şi Domnul ai pătimit;
Bucură-te, umbrar de odihnă pentru prigoniţii vieţii;
Bucură-te, toiagul şi călăuza călătorilor la drum lung;
Bucură-te, mângâierea celor îndepărtaţi de ţara lor;
Bucură-te, râvnitorule pentru slobozenie şi pace;
Bucură-te, cel ce te rogi pentru înfrăţirea oamenilor;
Bucură-te, izbăvitorule de prădăciuni;
Bucură-te, că te desfătezi în cămara cea de sus;
Bucură-te, că senin ai mers spre locul muceniciei tale, mulţumind lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce cu multă răbdare ai îndurat chinurile, foamea şi oboseala;
Bucură-te, cel ce robit fiind cu trupul, nu ai pierdut slobozenia duhului;
Bucură-te, Sfinte Ioane, noule mucenic al lui Hristos!
Condacul al 5-lea
Pe cât de lung a fost drumul robiei şi al pătimirilor tale, o, fericite Ioane, pe atât de scurtă ţi-a fost calea vieţii celei de jos. Dar plăcutu-I-a milostivului Stăpân cum tinereasca ta făptură s-a împodobit cu cununa ostenelilor biruitoare, şi chemându-te la Sine Îi cânţi cu veselie: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Ca şi când poverile robiei nu ar fi fost de ajuns, uneltirile celui viclean aprind patima cea blestemată a păgânului agarean, care, cumpărându-te cu aur, privea cu nelegiuita căutătură spre mândreţea cea din afară a făpturii tale. Deci l-ai înfruntat pe acesta, mărturisindu-te rob al lui Hristos, Care te-a răscumpărat odinioară cu preţ de sânge nevinovat, iar nu rob al patimilor păgâne şi urâte. Drept care, vrednic eşti de cinstire ca aceasta:
Bucură-te, cel ce ca un al doilea David ai biruit pe Goliat;
Bucură-te, căci ca un nou Nestor ai tăiat rădăcinile poftei celei dobitoceşti;
Bucură-te, că ai mărturisit adevărul faptei cu curajul deplinei răspunderi;
Bucură-te, că de judecata vizirului nu te-ai temut;
Bucură-te, că din nou ai fost dat în robie ismaelitencei din Ţarigrad, şi supus altui fel de ispite;
Bucură-te, că nu ai luat în seamă ispitirile tinerei ismaelitence;
Bucură-te, că ţi-ai păzit cu străşnicie feciorescul trup, ca pe un templu al Duhului Sfânt;
Bucură-te, chip duhovnicesc, luminat împodobit;
Bucură-te, suflet de Dumnezeu blagoslovit;
Bucură-te, cel plin de virtute;
Bucură-te, înţelepciune înaltă în trup tineresc;
Bucură-te, faptă vie pentru toţi spre pilduire;
Bucură-te, Sfinte Ioane, noule mucenic al lui Hristos!
Condacul al 6-lea
Din rob puteai să fii slobod, din sărac să te îmbogăţeşti, din pripăşit, om cu aşezare. Dar cu ce preţ? Întinându-ţi trupul şi pierzându-ţi sufletul, pentru bunătăţi vremelnice şi pieritoare. Iar tu ai ales a cânta lui Dumnezeu cântare curată: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Ne minunăm de cugetarea ta cea dreaptă, cinstitule mucenic. Că frăgezimea minţii tale, la vârsta de 18 ani, a ştiut să aleagă fără greş lucrul cel mai de preţ. Că ce va da omul în schimb pentru sufletul său? Şi de ar câştiga lumea toată, dar sufletul şi l-ar pierde, ce bun a dobândit? Vrednicule de laudă, primeşte şi de la noi cântările acestea:
Bucură-te, minte vârstnică în trup nevârstnic;
Bucură-te, temelie de piatră a credinţei;
Bucură-te, neprecupeţită iubire către Dumnezeu;
Bucură-te, viteaz împotrivitor la păgâneşti furii;
Bucură-te, nădejde împlinită a celor ce te roagă pe tine;
Bucură-te, cel ce ţi-ai păstrat curăţia trupului;
Bucură-te, că ochii duhului tău au putut privi peste deşertăciunea veacurilor;
Bucură-te, că nădejdea ţi-ai pus numai în Hristos-Dumnezeu, de la Care putere ai primit şi biruinţă ai dobândit;
Bucură-te, că mintea ta a fost luminată de harul Duhului Sfânt;
Bucură-te, logodnic al cereştii Împărăţii;
Bucură-te, comoară scumpă a lumii creştine;
Bucură-te, cel ce prin moartea-ţi trupească ai chezăşuit nădejdea nemuririi;
Bucură-te, Sfinte Ioane, noule mucenic al lui Hristos!
Condacul al 7-lea
Când suntem în necazuri şi în strâmtorare, pândiţi de ispite omeneşti şi de iscodirile celui viclean, gândul îl îndreptăm către Mântuitorul Hristos, Cel ce a poruncit oarecând: Înapoia Mea, satano! Pentru ca prin mijlocirile sfinţilor Săi fiind izbăviţi, să cântăm Treimii celei de o fiinţă cu toţii într-un glas: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Îndurat-ai amărăciunea înstrăinării, suferinţele robiei, îmboldirile multor feluri de ispite, de la agareanul cel păgân şi de la femeia cea de acelaşi neam cu el, şi pe toate le-ai înfruntat cu destoinicie creştină. Multă mâhnire ţi-a adus însă poftirea nelegiuitei femei de a te lăsa de credinţa creştină, ca să te poată avea soţ după legea ei. Valuri de împotrivire au ţâşnit atunci din inima ta şi, oţelindu-te, ai mărturisit cu hotărâre pe Hristos Domnul, de Care nici viaţa, nici moartea nu te-au putut despărţi; pentru aceasta auzi de la noi unele ca acestea:
Bucură-te, dar, viteazule mărturisitor;
Bucură-te, cel ce ai gustat amarul asupririi păgâneşti;
Bucură-te, că ai rămas neclintit în hotarele credinţei;
Bucură-te, că te împărtăşeşti de lumina cea neînserată a Împărăţiei lui Hristos;
Bucură-te, făclie nestinsă din policandrul ceresc, cel cu mii de braţe al sfinţilor;
Bucură-te, rugător neadormit pentru sufletele noastre;
Bucură-te, cel ce pe cei greşiţi îi aduci la pocăinţă;
Bucură-te, aducător de înviorare duhovnicească;
Bucură-te, pavăză sigură a tinerilor evlavioşi;
Bucură-te, cumpănă înţeleaptă a vârstnicilor cuvioşi;
Bucură-te, că şi copiii te cinstesc după putere;
Bucură-te, că nici trupul nu ţi-ai întinat, nici credinţa nu o ai lepădat;
Bucură-te, Sfinte Ioane, noule mucenic al lui Hristos!
Condacul al 8-lea
Aprins fiind de dumnezeiască râvnă, ţi-ai adunat puterile, ţi-ai întărit duhul şi cu ochii lăuntrici ţintă la cer ai înfruntat nelegiuirea. Ca bucurându-ne şi noi, cu veselie sfântă să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Adusu-ţi-ai aminte, Ioane Valahule, că şi Iosif, fiul lui Iacob cel de demult, a înfruntat ademenirea femeii lui Putifar, dregătorul din ţara Egiptului. Că încercările vieţii sunt îngăduite de Dumnezeu spre lămurirea credinţei. Prin atâtea trecând şi pe toate biruindu-le, noi te cinstim cu cântări glăsuitoare ca acestea:
Bucură-te, cel ce te-ai războit împotriva îndulcirilor pământeşti;
Bucură-te, că de frumuseţea trupului nu te-ai amăgit;
Bucură-te, cel ce ţi-ai preţuit întru totul viaţa, jertfind-o pentru Hristos;
Bucură-te, că prin jertfa ta te-ai făcut trâmbitaş al credinţei ortodoxe;
Bucură-te, că faptele tale întăresc credinţa noastră;
Bucură-te, că, lăudând vredniciile tale, slăvim pe atotputernicul Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce ai înţeles că pentru Hristos a muri este în fapt cu El veşnic a vieţui;
Bucură-te, mustrarea celor ce cu viclenie tăinuiesc păcatele;
Bucură-te, cel asupra poftelor biruitor;
Bucură-te, al înstrăinaţilor povăţuitor;
Bucură-te, al tuturor către Dumnezeu mijlocitor;
Bucură-te, cel din cetatea cea de sus priveghetor;
Bucură-te, Sfinte Ioane, noule mucenic al lui Hristos!
Condacul al 9-lea
Văzându-se înfruntată aspru de tine, ismaeliteanca şi-a dezlănţuit răzbunarea dându-te pe mâna mai-marelui cetăţii, care te-a azvârlit în temniţă. Dar nici negura şi umezeala temniţei nu te-au spăimântat, nici nu te-au împiedicat a cânta neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 9-lea
O, temniţă înfricoşătoare! Cât de groase au fost zidurile tale şi cât de grea povara beznei tale! Şi, ca şi când închiderea înăuntrul tău, în lanţuri ferecate, nu ar fi fost de ajuns, s-au adăugat sfântului mucenic cumplite şi ucigătoare chinuri. Ca noi să-i cântăm cu săltări duhovniceşti aşa:
Bucură-te, că, pentru Dumnezeu, pe toate cele dureroase desfătări le-ai socotit;
Bucură-te, cel ce petreci laolaltă cu toţi sfinţii;
Bucură-te, cel ce acum faţa lui Dumnezeu nemijlocit o priveşti;
Bucură-te, că floarea tinereţii cu vederea o ai trecut;
Bucură-te, purtător de finic al păcii lăuntrice;
Bucură-te, că oricare aleargă la ajutorul tău nu iese deşert;
Bucură-te, descoperirea gândurilor ascunse;
Bucură-te, cel ce trezeşti conştiinţele;
Bucură-te, că pentru cei cuprinşi de patimi eşti rugător către Dumnezeu;
Bucură-te, că nu suferi pe cei ce petrec în nelegiuiri;
Bucură-te, vestitor de bucurii spirituale;
Bucură-te, lumină aprinsă în bezna nepăsărilor;
Bucură-te, Sfinte Ioane, noule mucenic al lui Hristos!
Condacul al 10-lea
Moartea pe martiri nu-i înspăimântă, căci dragostea de Hristos învinge toate. Neocolind aceştia moartea cea trupească şi dispreţuind-o, ei primesc cu seninătate trecerea spre veşnica Împărăţie, unde cu cetele cele de sus dănţuiesc şi cântă dumnezeirii fără oprire: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Miratu-s-a făptura de mirarea ta cea multă, că neşovăielnic ai străbătut drumul drept al credinţei, mărturisind astfel pe Dumnezeul cel întreit sfânt, Căruia şi noi dimpreună cu tine ne închinăm şi bucurându-ne te lăudăm grăind unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce prin spânzurare nemurire ai agonisit;
Bucură-te, că prin răbdare sufletul ţi-ai mântuit;
Bucură-te, că din mâna Domnului ai primit cununa biruinţei;
Bucură-te, că de sus ţi-a venit răsplata credinţei;
Bucură-te, că numele tău în cartea vieţii s-a scris;
Bucură-te, că astăzi dănţuieşti în cerescul paradis;
Bucură-te, că nu te-au amăgit cele trecătoare;
Bucură-te, cel ce ai ştiut să preţuieşti pe cele nepieritoare;
Bucură-te, al celor din primejdii apărător;
Bucură-te, al celor întristaţi de nădejde dătător;
Bucură-te, al ispitiţilor întăritor;
Bucură-te, al oropsiţilor ajutător;
Bucură-te, Sfinte Ioane, noule mucenic al lui Hristos!
Condacul al 11-lea
Cum să te slăvim mai bine, vrednicule mucenic, decât lăudând îndelunga ta răbdare şi iubirea de cele înalte? Căci fire omenească având, spre cele îngereşti ai râvnit. Pentru care, cu toţii cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Văzând păgânii că nu te lepezi de credinţa ta şi nu te supui poftelor stricăcioase, cerut-au vizirului să te omoare. Iar vizirul a poruncit eparhului să facă aceasta. Şi te-au dus călăii de te-au spânzurat. Deci, ca cel ce ai primit încoronare mucenicească, vrednic eşti de cântări ca acestea:
Bucură-te, Ioane de Dumnezeu iubit;
Bucură-te, mucenice preafericit;
Bucură-te, cuget neprihănit;
Bucură-te, cel cu trupul nepângărit;
Bucură-te, pildă de sufletească tărie;
Bucură-te, rază dătătoare de bucurie;
Bucură-te, lumină sfântă;
Bucură-te, armă nebiruită;
Bucură-te, înger pământesc;
Bucură-te, dar dumnezeiesc;
Bucură-te, ancoră tare;
Bucură-te, zid de scăpare;
Bucură-te, Sfinte Ioane, noule mucenic al lui Hristos!
Condacul al 12-lea
Slavă lui Dumnezeu pentru toate, a zis oarecând Ioan cel cu gura de aur, încheindu-şi în surghiun viaţa cea pământească. Iar tu, Ioane Valahule, privind cu ochii duhului tău dincolo de hotarele zărilor şi veacului acestuia, ai mulţumit lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Cu cântări cinstim amintirea ta, fericim chinurile tale şi neclintită răbdarea ta, mărim şi lăudăm bărbăţia ta cea neînvinsă, binecuvântându-te ca pe un mare ajutător şi păzitor al nostru şi din inimă grăind:
Bucură-te, tânăr mult ispitit;
Bucură-te, luptătorule neostenit;
Bucură-te, nădejdea tinerilor cea tare;
Bucură-te, în nevoi a lor apărare;
Bucură-te, izbăvitorul celor umiliţi;
Bucură-te, scăparea celor prigoniţi;
Bucură-te, că pe necredincioşi i-ai smerit;
Bucură-te, că pe iubitorii de Hristos i-ai veselit;
Bucură-te, cel ce întăreşti pe cei în suferinţă;
Bucură-te, că te-ai învrednicit de biruinţă;
Bucură-te, cel ce risipeşti gândurile necurate;
Bucură-te, alungătorul poftelor spurcate;
Bucură-te, Sfinte Ioane, noule mucenic al lui Hristos!
Condacul al 13-lea
O, răbdătorule de chinuri, preafericite noule mucenice, purtător al semnelor de biruinţă, Sfinte Mucenice Ioane Valahule, ascultă acum nevrednica rugăciune ce-ţi aducem din toată inima, ca să ne izbăveşti pe noi de năpastă, de primejdii, de dureri şi de ispite, spre a cinsti pomenirea ta, slăvind pe Dumnezeu, Cel de oameni iubitor, ca împreună cu tine, în veacul ce va să fie, să-I cântăm Lui: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Îngerii şi oamenii slăvesc…, Condacul 1: Nevoitorului cel tânăr…,
Icosul 1
Îngerii şi oamenii slăvesc pe Dumnezeu pentru nenumăratele faceri de bine arătate către făpturile Sale, din dragoste nesfârşită şi din milostivire fără de margini. Căci în vremi şi în locuri pe care înţelepciunea Sa nepătrunsă le alege au răsărit luceferi călăuzitori, care să lumineze cărările vieţii noastre vremelnice, îndrumându-ne spre cele nestricăcioase. Ca unuia dintre aceşti aleşi, bineplăcuţi lui Dumnezeu, îţi cântăm ţie, Sfinte Ioane Valahule, laude ca acestea:
Bucură-te, vas ales şi de Dumnezeu preţuit;
Bucură-te, tânăr înţelept şi frumos, prin care credinţa s-a înălţat;
Bucură-te, trandafir odrăslit în pământul Valahiei;
Bucură-te, crin răsădit în grădina cea de sus;
Bucură-te, cel renăscut în duh la Constantinopol;
Bucură-te, că de toate te-ai lipsit, dar pe Hristos ai dobândit;
Bucură-te, cel ce ai înfruntat pe păgâni;
Bucură-te, cel ce ai risipit meşteşugurile satanei;
Bucură-te, părtaş al bucuriilor îngereşti;
Bucură-te, cel ce petreci laolaltă cu toţi sfinţii;
Bucură-te, moştenitor al cereştii Împărăţii;
Bucură-te, Sfinte Ioane, noule mucenic al lui Hristos!
Condacul 1
Nevoitorului cel tânăr al lui Hristos, mucenicului Ioan Valahul, cu toţii să-i aducem acum cântare de laudă pentru nevoinţele sale, ca celui ce străluceşte în sfintele lăcaşuri cele de sus; şi ca unui apărător al credinţei şi ajutător întru nevoi, cu mulţumire să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Ioane, noule mucenic al lui Hristos!
şi această
Rugăciune către Sfântul Ioan Valahul
Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeul nostru, Cel neîntrecut în înţelepciune şi minunat întru lucruri! Căci din iubirea de oameni cea nemăsurată, fiind Dumnezeul a toată mângâierea şi nădejdea, ai binevoit a ridica dintre seminţiile pământului fii aleşi, care prin credinţă tare şi prin viaţă pilduitoare să menţină trează credinţa în puterea şi în milostivirea Ta şi să nu lase neamul omenesc a se prăbuşi în întunericul cel fără fund al neştiinţei de cele înalte şi al păcatului.
Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, Cel ce primeşti cu bunătate şi cu îndurare mijlocirile sfinţilor bineplăcuţi Ţie, pentru nevoile de tot chipul, duhovniceşti şi trupeşti, ale nevrednicilor fiilor Tăi, cei ce plutesc pe marea cea sărată şi de atâtea ori înviforată a acestei vieţi vremelnice, pline de ispite şi de poveri nenumărate. Însuţi dar, Doamne, pentru rugăciunile Preacuratei Născătoarei de Dumnezeu şi cele ale Sfântului Mucenic Ioan Valahul, primeşte şi acum smeritele noastre cereri, şi ne izbăveşte pe noi de toată întâmplarea cea rea, de năpastă, de prigoană, de uneltirile celui viclean, ocrotind viaţa noastră prin milostivirea Ta cea mare, şi nu pentru vrednicia noastră. Căci Tu ştii neputinţa firii omeneşti şi cunoşti pe fiecare, cu casa, cu cererea şi trebuinţa lui.
Primeşte dar, Stăpâne, şi rugăciunile noastre, apărându-ne de tot răul şi dăruindu-ne cele spre mântuire. Că pentru toate cele ce ne-ai dat şi ne dăruieşti nouă în toate zilele vieţii noastre, binecuvântat şi preaslăvit să fii, Părinte al luminilor şi izvorul bunătăţilor, dimpreună cu Cel fără de început al Tău Fiu şi cu Preasfântul Duh, acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.
Şi se face otpustul.
Mulțumesc 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.