Strălucește în inimile noastre, Iubitorule de oameni, Doamne, lumina cea neînserată a cunoștinței dumnezeirii Tale și deschide ochii cugetului nostru spre cunoașterea evanghelicelor Tale propovăduiri; pune întru noi și frică de fericitele Tale porunci, ca poftele trupești cu totul călcându-le, viața duhovnicească să petrecem, toate cele ce sunt spre plăcerea Ta cugetându-le și făcându-le. Că Tu ești luminarea și sfințirea și mântuirea sufletelor noastre și Ție slavă înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
fiecare an are binecuvântările lui
fiecare zi merită un zâmbet matinal
fiecare om o planetă cu roșu, vânt și ploaie
nu știu unde merg, unde zbor
un colibri stă pe umăr și învață să cânte
*************
pas cu pas întâlnești oameni care te iubesc
cel mai iubit dintre zburători
când se mulțumește pentru dragoste? dimineața?
seara?
acum
mulțumesc!
Alexandru Povarnă
Troparul Sfântului Cuvios Zosima:
Veniți să lăudăm pe Zosima, odrasla pustiei, îngerul lui Dumnezeu și lauda monahilor! Împreună cu el să lăudăm și pe Sfânta Maria Egipteanca a cărei viață a fost mai presus de fire, iar acum să strigăm către ei: Slavă Celui ce v-a întărit, Slavă Celui ce v-a sfințit, Slavă Celui ce dăruiește prin voi tuturor tămăduiri!
Condacul 1
Celui ce și-a închinat viața din copilărie lui Hristos Dumnezeu și care a aflat-o pe Sfânta Maria Egipteanca în pustie, Sfântului Cuvios Zosima îi aducem aceste cântări. Iar tu, Sfinte Zosima, binecuvântat fiind de Mila lui Dumnezeu, roagă-te Lui pentru noi care te chemăm: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Zosima, izbăvește-ne de ispite și tămăduiește suferințele noastre!
Publicitate
about:blank
Setări confidențialitate
Icosul 1
Cetele îngerești și Arhanghelii din Ceruri s-au minunat de viețuirea ta curată, Sfinte Zosima, și noi împreună cu ei te slăvim:
Bucură-te, comoara pustiei;
Bucură-te, aflătorul adevărului;
Bucură-te, cel ce arăți cele neștiute;
Bucură-te, luminătorul creștinilor;
Bucură-te, cel smerit în duh;
Bucură-te, monah îmbunătățit;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Zosima, izbăvește-ne de ispite și tămăduiește suferințele noastre!
Condacul 2
Intrând din copilărie în mănăstirea de pe malul râului Iordan, te-a nevoit acolo timp de 53 de ani fiind mare iubitor de viață pustnicească, de post și de rugăciune și erai împodobit cu toate darurile Duhului Sfânt, ajungând la o măsură duhovnicească înaltă: Aliluia!
Icosul 2
Vestea despre viața ta sporită s-a dus repede, Sfinte Zosima, și ai devenit un duhovnic faimos căutat pentru sfaturile tale duhovnicești, pentru iscusința în lupta cu demonii și pentru iubirea lui Hristos care sălășluia în inima ta, iar noi te cinstim:
Bucură-te, că nu lăsai pe nimeni să plece nemiluit de la tine;
Bucură-te, că îndreptai sufletele încovoiate de suferință;
Bucură-te, că alinai trupurile doborâte de boală;
Bucură-te, că duceai sufletele ucenicilor tăi la Tronul lui Dumnezeu;
Bucură-te, că fiind hirotonit preot, mijloceai iertarea păcatelor;
Bucură-te, că erai ca o flacără de lumină în întunericul pustiei;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Zosima, izbăvește-ne de ispite și tămăduiește suferințele noastre!
Condacul 3
Încercările trimise de Dumnezeu au fost pe măsura duhovniciei tale, Sfinte pustnic, și ai fost ispitit cu gânduri de slavă deșartă, întrebându-te dacă se va afla în împrejurimi vreun om care să te întreacă în săvârșirile cele bune, dar imediat ți s-a arătat un înger care te-a certat pentru gândul tău și ți-a spus că nimeni nu este desăvârșit decât Domnul Dumnezeul nostru, Căruia Serafimii Îi cântă: Aliluia!
Icosul 3
Ba mai mult decât atât, îngerul ți-a cerut să mergi la o mănăstire de pe lângă pustiul Iordanului, iar tu ai făcut întocmai, ascultând ca un bun monah și cuvios rugător.
Bucură-te, că ai rămas o bună vreme acolo;
Bucură-te, că ai ascuns cine ești;
Bucură-te, că viețuiai aspru, după obiceiul locului;
Bucură-te, că ai cunoscut mulți monahi îmbunătățiți;
Publicitate
about:blank
Setări confidențialitate
Bucură-te, că te-ai supus ascultării depline;
Bucură-te, că mănăstirea era ascunsă de oameni în pustie;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Zosima, izbăvește-ne de ispite și tămăduiește suferințele noastre!
Condacul 4
În acea mănăstire era obiceiul ca după prima Liturghie din Postul Mare, după ce se împărtășeau toți, fiecare din monahi să plece singur în pustiul dincolo de râul Iordan și să trăiască în post aspru și rugăciuni până la Duminica Floriilor, lucru pe care l-ai făcut și tu, Sfinte Zosima, dând slavă lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 4
Ai luat cu tine doar un cojoc și puține bucate, pentru a te ruga în singurătate deplină și pentru a plânge pentru păcatele tale, iar după 12 zile de rugăciune, în timp ce cântai rugăciunile Ceasului al 6-lea ai văzut o arătare ca o umbră omenească și te-ai speriat, crezând că este înșelare și ispită diavolească.
Bucură-te, că umbra s-a apropiat;
Bucură-te, că ai văzut că era un om;
Bucură-te, că acela era gol, ars și albit de soare;
Bucură-te, că era înstrăinat de lume;
Bucură-te, că ai vrut să te apropii;
Bucură-te, că omul acela s-a îndepărtat imediat;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Zosima, izbăvește-ne de ispite și tămăduiește suferințele noastre!
Condacul 5
Urmărind omul acela până la vadul unui râu secat, l-ai rugat cu lacrimi să se oprească și atunci ai auzit glasul unei femei care te-a rugat să îi arunci o haină ca să se acopere căci veșmintele ei se rupseseră demult, iar tu făcând așa te-ai învrednicit de mare bucurie, strigând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 5
Luând haina ta, femeia pustnică a cerut să o binecuvântezi, Sfinte Zosima, cunoscând cu duhul că ești preot și că prin mâinile tale se sfințesc în altar înfricoșătoare Taine, iar apoi v-ați rugat împreună.
Bucură-te, că te-ai umilit în inima ta;
Bucură-te, că ai simțit Duhul Sfânt care trăia în acea femeie;
Bucură-te, că ea se sfințise încă din viață;
Bucură-te, că ai văzut-o rugându-se;
Bucură-te, că se ruga ridicată deasupra pământului;
Bucură-te, că trăirea ei te-a mișcat;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Zosima, izbăvește-ne de ispite și tămăduiește suferințele noastre!
Condacul 6
Privind-o pe sfânta din pustie, ai înțeles, Sfinte binecuvântat, că ai în față un om mult mai sporit duhovnicește decât tine, și înțelegând că acesta este răspunsul dat de înger pentru gândul de slavă deșartă I-ai mulțumit lui Dumnezeu pentru purtarea Lui de grijă: Aliluia!
Icosul 6
Femeia a început a-ți povesti viața ei, iar tu te mirai, Sfinte Zosima, de toate cele ce pătimise acel suflet pentru a dobândi Împărăția lui Dumnezeu.
Bucură-te, că ți-a spus de traiul ei pătimaș din tinerețe;
Bucură-te, că plecând la Ierusalim, sufletul ei s-a pocăit;
Bucură-te, că s-a dus în pustie ca să-și plângă păcatele;
Bucură-te, că în deșertul Iordanului îndurase 17 ani ger și arșiță;
Bucură-te, că nu mânca decât verdețurile pustiei;
Bucură-te, că haine nu mai avea demult;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Zosima, izbăvește-ne de ispite și tămăduiește suferințele noastre!
Condacul 7
Fără să îți spună numele ei, femeia cea sfințită te-a rugat să vii anul următor, tot pe vremea aceea, să îi aduci Sfintele Taine în Joia Mare, spunându-ți că nu vei putea ieși din mănăstire mai devreme nici dacă ai vrea iar tu te mirai de darul înainte-vederii pe care Dumnezeu îl pogorâse asupra Sfintei și te rugai: Aliluia!
Icosul 7
Cu adevărat prorocia s-a împlinit, căci ai zăcut bolnav tot Postul Mare anul următor, și nu ai putut pleca în pustiul Iordanului decât în Joia Mare, iar noi te slăvim:
Bucură-te, că venind vremea, ai luat cu tine Sfintele Taine;
Bucură-te, că ai așteptat-o pe femeie pe malul râului Iordan;
Bucură-te, că pustinca a apărut mergând deasupra apei;
Bucură-te, că picioarele ei nu se udau deloc;
Bucură-te, că ai împărtășit-o cu Trupul și Sângele Domnului Iisus Hristos;
Bucură-te, că a gustat doar puțină linte;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Zosima, izbăvește-ne de ispite și tămăduiește suferințele noastre!
Condacul 8
Te-ai întors la mănăstire, Sfinte Zosima, și după încă un an te-ai dus iar, așa cum îți ceruse femeia, la locul unde ai întâlnit-o ultima oară, unde i-ai găsit trupul și alături, scrijelit pe pământ, o rugăminte: „Îngroapă, Avva Zosima, la acest loc, trupul smeritei Maria. Dă ţărână ţărânei şi te roagă Domnului pentru mine, ceea ce am răposat în luna lui Farmutie eghipteneşte, iară greceşte Aprilie întâiu, în chiar noaptea mântuitoarelor Patimi ale lui Hristos, după împărtăşirea Dumnezeeştii Cinei Celei de Taină”: Aliluia!
Icosul 8
Te-ai bucurat că ai aflat numele Sfintei și te-ai pornit a-I săpa groapa singur, dar nu ai reușit fiindcă pământul era întărit. Deodată însă a apărut un leu, și noi ne rugăm cu umilință:
Bucură-te, că leu ți s-a închinat;
Bucură-te, că l-ai rugat să sape el groapa;
Bucură-te, că leul de îndată te-a ascultat;
Bucură-te, că ai spălat cu lacrimi picioarele sfintei;
Bucură-te, că te-ai rugat ei să se roage pentru toți;
Bucură-te, că ai acoperit apoi trupul cu pământ;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Zosima, izbăvește-ne de ispite și tămăduiește suferințele noastre!
Condacul 9
Dumnezeu cel ce cunoaște neputințele omenești ți-a trimis ajutor o fiară din pustie, Sfinte Zosima, adeverind că nimic nu rămâne neîmplinit din ceea ce El rânduiește pentru noi, cei care Îi cântăm: Aliluia!
Icosul 9
Ai plâns cu amar moartea Sfintei Maria Egipteanca, dar te-ai bucurat că ai cunoscu cu duhul mântuirea ei și slava nepieritoare pe care Domnul Hristos i-o arătase în Ceruri, și noi te cinstim așa:
Bucură-te, că ai făcut slujbă de înmormântare;
Bucură-te, că ai îngropat-o pe Sfânta Maria Egipteanca;
Bucură-te, dând slavă lui Dumnezeu pentru descoperirile Lui;
Bucură-te, cel ce deschizi drumurile noastre la Sfânta Împărtășanie;
Bucură-te, că prin tine uneltirile demonice sunt spulberate;
Bucură-te, aprig luptător cu cuiburile diavolești;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Zosima, izbăvește-ne de ispite și tămăduiește suferințele noastre!
Condacul 10
Istoria întâlnirii dintre tine, Sfinte Zosima, și Sfânta Maria Egipteanca s-a păstrat prin viu grai printre monahi până când Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, a așternu-o pe hârtie pentru a fi cunoscută tuturor celor care se închină lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 10
Slăvind viețuirea ta de 100 de ani, ne rugăm ție, Sfinte pustnic, să ne miluiești cu rugăciunile tale la Hristos Dumnezeu și te lăudăm:
Bucură-te, luminătorul celor ce rătăcesc;
Bucură-te, duhonivcul sufletelor însingurate;
Bucură-te, vindecătorul akediei;
Bucură-te, că ne tămăduiești de slavă deșartă;
Bucură-te, că ne aduci în cale oamenii potriviți;
Bucură-te, cel ce mijlocești întâlnirile duhovnicești;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Zosima, izbăvește-ne de ispite și tămăduiește suferințele noastre!
Condacul 11
Cu pâraiele lacrimilor tale ai udat pustiul Iordaniei, Sfinte Zosima, și te-ai arătat vrednic făcător de minuni, aducând vindecări celor ce cu credință te strigă și te laudă la Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 11
Din adâncul suspinului tău ai rodit pocăința, Sfinte Zosima, și ai făcut-o arătată lumii pe Sfânta Maria Egipteanca, cea care a părăsit îndulcirile trupești pentru a se sfinți în pustiul cel aspru, iar noi te chemăm:
Bucură-te, părintele nostru Zosima, cel cu inima caldă;
Bucură-te, că ești o rază de lumină pentru noi;
Bucură-te, că te-ai unit deplin cu Hristos;
Bucură-te, că te rogi pentru noi, cei păcătoși;
Bucură-te, că dai putere celor neputincioși;
Bucură-te, înțelept monah al pustiului Iordanului;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Zosima, izbăvește-ne de ispite și tămăduiește suferințele noastre!
Condacul 12
Cel ce ai fost înarmat cu curăția sufletească, Sfinte Cuvioase Zosima, ridică rugăciune neîncetate la Dumnezeu, căci tu ai primit binecuvântarea Lui de a-I cere pentru noi sănătate trupească și sufletească, a celor ce slăvim sfântă pomenirea ta: Aliluia!
Icosul 12
Biruind năvălirile demonilor ai făcut din pustie un Rai pe pământ, Sfinte Zosima, și distrugând cuiburile diavolilor care sălășluiau în deșert te-ai arătat mare războinic al Domnului Hristos. Caută și spre noi cei mult ispitiți, și ne ajută, Sfinte, că te strigăm cu credință:
Bucură-te, cel ce sfințești casele noastre;
Bucură-te, că alungi demonii;
Bucură-te, că vindeci bolile și durerile venite prin vrăji;
Bucură-te, că dezlegi blesteme;
Bucură-te, că aperi mintea noastră de duhurile grăitoare;
Bucură-te, că ne înveți a fi iscusiți în războiul duhovnicesc;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Zosima, izbăvește-ne de ispite și tămăduiește suferințele noastre!
Condacul 13
Preacuvioase Sfinte Zosima, monah îmbunătățit și pustnic binecuvântat, primește aceste umile rugăciuni și salvează-ne din bolile aducătoare de moarte, dezleagă lucrările diavolilor și ale celor ce le slujesc, alunga cuiburile de diavoli din casele și pământurile noastre și roagă-te la Dumnezeu să ne ierte păcatele cele știute și neștiute ca să ne bucurăm de slava Lui: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).
Icosul 1
Cetele îngerești și Arhanghelii din Ceruri s-au minunat de viețuirea ta curată, Sfinte Zosima, și noi împreună cu ei te slăvim:
Bucură-te, comoara pustiei;
Bucură-te, aflătorul adevărului;
Bucură-te, cel ce arăți cele neștiute;
Bucură-te, luminătorul creștinilor;
Bucură-te, cel smerit în duh;
Bucură-te, monah îmbunătățit;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Zosima, izbăvește-ne de ispite și tămăduiește suferințele noastre!
Condacul 1
Celui ce și-a închinat viața din copilărie lui Hristos Dumnezeu și care a aflat-o pe Sfânta Maria Egipteanca în pustie, Sfântului Cuvios Zosima îi aducem aceste cântări. Iar tu, Sfinte Zosima, binecuvântat fiind de Mila lui Dumnezeu, roagă-te Lui pentru noi care te chemăm: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Zosima, izbăvește-ne de ispite și tămăduiește suferințele noastre!
Rugăciune:
Mult cinstite Sfinte Zosima, tu ai primit de la Dumnezeu descoperirea vieții Sfinte Maria Egipteanca, ai împărtășit-o cu Preacuratele Taine și ia-i făcut îngopăciunea ceea ce se cuvine.
Cel ce ai dobândit putere înaintea lui Dumnezeu, vino și la noi și ne izbăvește de ispite, de boli, de necazuri, de pagubă, și ocrotește-ne ca pe copii tăi duhovnicești ca fiind salvați de la moarte să trăim în pace și în iubirea lui Hristos, iar mai apoi să ne desfătăm de Împărăția lui Dumnezeu, care este slăvit împreună cu Fiul Său Iisus Hristos și cu Duhul Sfânt, acum și în vecii vecilor. Amin.
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti cea mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita, fara de asemanare, decat Serafimii, care, fara stricaciune, pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.
Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,
şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,
şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!
Condac 1
Veniți toți credincioșii să preaslăvim pogorârea Sfântului Duh. Cel Care din sânurile Tatălui a purces asupra Apostolilor, acoperind ca și cu niște ape pământul de cunoștința lui Dumnezeu și învrednicind de harul cel de viață făcător al învierii și de slava cea de sus pe cei ce aleargă la El întru curățire, sfințind și îndumnezeind pe cei ce strigă: Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și Te sălășluiește întru noi!
Icos 1
Îngerii cu fețe luminoase în ceruri neîncetat slavoslovesc pe Duhul cel Sfânt, după cuviința datorată Izvorului vieții și Luminii celei Nematerialnice. Dimpreună cu ei Te preaslăvim și noi, Duhule Necuprins cu mintea, pentru milele Tale cele ascunse, și cu smerenie ne rugăm să fim adăpostiți sub adumbrirea Ta cea fericită:
Vino, Lumină Adevărată, Duhovnicească bucurie;
Vino, Nor Purtător de rouă și Negrăită Frumusețe;
Vino și primește ca pe un miros de bună mireasmă duhovnicească lauda noastră;
Vino și dă-ne nouă să ne împărtășim de bucuria purcederii Tale;
Vino și înveselește-ne cu îmbelșugarea darurilor Tale;
Vino, Veșnicule Soare neapropiat și întru noi Îți fă locaș;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și Te sălășluiește întru noi!
Condac 2
În chipul limbilor de foc, întru lumină și suflare de vânt de bucurie făcătoare, pogorându-Se Duhul cel Sfânt peste Apostoli și de văpaia lui fiind cuprinși, chemat-au pescarii întreaga lume la Biserica lui Hristos; necazuri și nevoi răbdând cu bucurie pe pământ și pe ape, de morțile cele cumplite nu se spăimântau, în tot pământul ieșind vestirea cântării lor, celei de Dumnezeu insuflate: Aliluia!
Icos 2
Potir de ploaie dătător, izvorâtor de foc, care pe muntele Sionului ai purces asupra Apostolilor, Ție cântare Îți aducem, pe Tine Te binecuvântăm și Îți mulțumim Ție, Dumnezeule, Duhule Sfinte:
Vino, Cela Ce Sfânt ești și Biserica o păzești;
Vino și dă un suflet și o inimă celor ce cred în Tine;
Vino și aprinde evlavia noastră cea rece și neroditoare;
Vino și risipește negura necredinței și a răutății, care se îndesește pe pământ;
Vino și călăuzește pe toți pe drumul vieții celei drepte;
Vino și ne povățuiește la tot adevărul;
Vino, Înțelepciune neajunsă, și cu judecățile cele de Tine știute, mântuiește-ne;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și Te sălășluiește întru noi!
Condac 3
O, Prea Adâncă Taină! Dumnezeule, Duhule necuprins cu mintea, Care împreună cu Tatăl și cu Fiul toate le-ai zidit! Tu care ai împodobit cetele îngerilor de sus, întru locașul luminii celei neapropiate. Tu ai chemat la ființă, cu strălucirea slavei, cetele de foc ale luminătorilor cerești. Unind Tu trupul și sufletul într-o minunată alcătuire, zidit-ai neamul omenesc; pentru aceasta toată suflarea Ta laudă și cântă: Aliluia!
Icos 3
Alfa și Omega, Începutule și Sfârșitule, Tu, Veșnicule Duh, cu necuprinsa putere a purtării deasupra apelor și cu iubitoarea Ta îmbrățișare ai adus pe toți și pe toate la viață. Din suflarea Ta cea de viață făcătoare a răsărit, din genunea cea fără de chip, frumusețea lumii celei întâi zidite, pentru care Îți strigăm:
Vino la noi Prea înțeleptule Ziditor al lumii;
Vino, Cela ce ești Mare în micuța floare, ca și în luminătorii cerului;
Vino, Felurime negrăită și Frumusețe veșnică;
Vino și luminează întunecata netocmire a sufletului meu;
Vino și ne arată pe noi zidire nouă în Hristos;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și Te sălășluiește în noi!
Condac 4
O, Duhule Preabun și Neajuns, din care izvorăște sfințenia! Tu ai înveșmântat-o pe Preacurata Fecioară Maria cu strălucirea orbitoare și neapropiată a dumnezeirii Tale, făcând-o Maică a lui Dumnezeu Cuvântul, Împărăteasă a îngerilor, spre mântuirea oamenilor. Cu puterea cea mai presus de lume, Tu i-ai umbrit pe prooroci și apostoli, Tu i-ai purtat până la al treilea cer, Tu le-ai rănit inimile cu frumusețea cea de sus, punând în graiul lor îndemn înflăcărat, cu care aduc pe oameni la Dumnezeu. Tu îi preschimbi pe cei păcătoși, iar ei, plini fiind de arzătoare bucurie, Îți cântă: Aliluia!
Icos 4
Prin Duhul Sfânt totul viază, și cu puterea Lui se va ridica spre învierea cea de obște toată zidirea, în ceasul de pe urmă al veacului acesta și cel dintâi al veacului ce va sa vie. Ridică-ne atunci din groapă, Preabunule, Mângâietorule, nu spre osândă, ci spre a ne împărtăși de fericire, întru dumnezeiasca lumină, cu Sfinții toți, cu părinții și apropiații noștri.
Vino dar, și de a sufletului moarte ne izbăvește;
Vino, și înainte de sfârșitul nostru, ne îndestulează cu Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos;
Vino și dă-ne să adormim în pace, cu cuget neîntinat;
Vino și luminoasă fă scularea noastră din somnul morții;
Vino și ne învrednicește să privim cu bucurie la norii veșniciei;
Vino și fă-ne fii ai nestricăciunii;
Vino și luminează atunci ca un soare, trupurile noastre cele fără de moarte;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și te sălășluiește întru noi!
Condac 5
Auzind glasul Tău: „Dacă cineva însetează, să vină la Mine și să bea”, rugămu-Te, Fiule al lui Dumnezeu, astâmpără-ne setea de viața duhovnicească și dă-ne apa vieții. Revarsă asupră-ne unda harului Duhului Sfânt, Cel ce împreună cu Tine are izvor în Tatăl, ca sa nu mai însetăm în veac, toți cei ce cântăm cu umilință: Aliluia!
Icos 5
Nestricăciosule și Neziditule, Veșnicule, Prea Înduratule Duh, Apărătorule al celor drepți, Curățitorule al păcătoșilor, slobozește-ne de orice întinăciune, ca strălucirea luminii harului Tău să nu se strice întru noi, cei care Îți cântăm:
Vino, Preabunule și dă-ne umilință și izvoare de lacrimi;
Vino și ne învață să ne închinăm Ție în Duh și în adevăr;
Vino, Preaînaltule Adevăr, și lămurește îndoielile sărăcăcioasei noastre înțelegeri;
Vino, Viață Neîmbătrânitoare, și ne primește din strâmtoarea veacului acesta pământesc;
Vino, Lumină Veșnică, și se vor risipi toate nălucirile și spaimele;
Vino, Putere veșnic nouă, împrospătându-i pe copiii tăi cei osteniți;
Vino, Nemărginită Bucurie, și uitate vor fi vremelnicele întristări;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și Te sălășluiește întru noi!
Condac 6
Saltă, fiică a luminii, Sionule, Sfântă Maică! Împodobită, slăvită Mireasă, cu cerurile împreună, strălucitoare Biserică sobornicească a lui Hristos! Asupră-ți odihnește Duhul Cel Preasfânt, Care tămăduiește neputințele, împlinește lipsurile, dăruiește viață celor morți și îi aduce la viața veșnică pe toți cei ce cu cuviință și cu dreptate strigă: Aliluia!
Icos 6
„În lume necazuri veți avea”, a zis Mântuitorul. Unde vom afla alinare și cine ne va mângâia? Tu, Duhule Mângâietor, Însuți dezleagă întristarea noastră! Mijlocește pentru noi cu suspinuri negrăite și ușurează inimile celor care te roagă:
Vino, Dulce răcoare a celor osteniți și împovărați;
Vino, Împreună Grăitorule cu cei întemnițați și Adăpostul celor prigoniți;
Vino, și miluiește pe cei slăbănogiți de sărăcie și de foamete;
Vino și tămăduiește patimile trupurilor și sufletelor noastre;
Vino și cercetează pe toți cei care însetează de lumina Ta;
Vino și alină întristarea noastră cu nădejdea veșnicei bucurii;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și Te sălășluiește întru noi!
Condac 7
„Celui care hulește împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta aceasta nici în veacul acesta, nici în cel viitor”, a spus Domnul. Ascultând acest cuvânt străin ne cutremurăm, ca nu cumva să fim judecați cu cei neascultători și cu luptătorii împotriva lui Dumnezeu. Nu lăsa, Duhule Sfinte, inima noastră sa se plece spre cuvinte de vicleșug. Întoarce din schisme, eresuri și necredință pe toți cei rătăciți, iar pe întâii născuți ai Bisericii Tale învrednicește-i să cânte în vecii vecilor: Aliluia!
Icos 7
Când S-a îndepărtat Duhul Sfânt de la Saul, atunci spaima și neliniștea l-au cuprins, iar întunericul deznădăjduirii l-au coborât în cele mai de dedesubt; așa mi s-a întâmplat și mie în ziua întristării și împietririi cugetului meu, căci m-am îndepărtat de la lumina Ta; ci dă-mi a Te chema necontenit, ocrotirea sufletului meu până ce lumina Ta mă va lumina pe mine, cel împuținat la suflet:
Vino dar, și nu mă lepăda pentru cârtirea și nerăbdarea mea;
Vino și potolește cumplita vijelie a tulburării și aprinderii;
Vino și odihnește pe cei necăjiți de strâmtorile vieții;
Vino și îmblânzește inima în ziua împietririi și a mâniei;
Vino și surpă urzelile, tulburările și spaimele duhurilor întunericului;
Vino și dă-ne cu suflarea Ta, inimă zdrobită, ca prin răbdare să mântuim sufletele noastre;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și te sălășluiește întru noi!
Condac 8
Mântuiește-ne, Cerescule Părinte! Săraci suntem, neputincioși și orbi, și goi duhovnicește! Dăruiește-ne aurul Tău, cel curățit în foc, cu veșmânt alb acoperă rușinea noastră, vindecă ochii noștri cu balsamul Tău. Pogoară și în vasele cele necurate ale sufletelor noastre harul Preasfântului Tău Duh, Cel de viață făcător, învrednicindu-ne bucuriei celei de a doua nașteri pe toți cei ce cântăm: Aliluia!
Icos 8
Ca turnul Babel se prăbușește fericirea pământească. Jalnice sunt toate strădaniile omenești. Bine îmi este mie că m-ai smerit, că în păcate și în căderi mi-ai acoperit toată slăbiciunea și nimicnicia. Fără de Tine nimic nu putem face, dar nădăjduim că ne vom mântui prin harul Tău, grăind:
Vino dar, Unule Preaînțeleptule Ziditor al vieții;
Vino și lămurește-ne căile Tale cele neînțelese;
Vino precum un fulger și luminează sfârșitul vieții pământești;
Vino și binecuvintează tot începutul bun pe care îl punem;
Vino și fii nouă ajutător la fapte bune;
Vino și luminează mintea noastră în ceasul descumpănirii;
Vino și dăruiește duh de pocăință, ca să se risipească prin aceasta scârbele ce stau să vină asupra lumii spre pedepsire;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și Te sălășluiește întru noi!
Condac 9
Atât a iubit Dumnezeu lumea, că și pe Fiul Său cel Unul Născut L-a dat , Care S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara, și Și-a întins pe Cruce mâinile Sale de Ziditor al lumii, iar prin Sângele Său răscumpărat-a din păcat și din moarte întreaga lume! Pentru aceea, toată zidirea așteptând libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu, cântă Tatălui care a iubit, Fiului care a răscumpărat și Duhului care a sfințit: Aliluia!
Icos 9
Duhul Cel Făcător de viață, Care S-a pogorât asupra lui Hristos la Iordan, în chip de porumbel, a odihnit și asupra mea, când mă aflam la scăldătoarea Sfântului Botez; s-a întunecat însa lucrarea bunătății Sale din pricina greșelilor mele. Pentru aceea, precum așteaptă zorii drumețul rătăcit noaptea în pădure, așa și eu însetez de razele Tale, Bunule, ca să nu pier cu totul:
Vino dar, la cel pecetluit cu numele Tău cel înfricoșat;
Vino dar și ușurează cugetul chinuit și pârjolit fără cruțare;
Vino și înnoiește întru mine chipul Tău ce S-a întunecat;
Vino și risipește nălucirile cele născute din păcat;
Vino și mă învață să împărtășesc durerile cele străine;
Vino și pleacă-mă să iubesc întreaga Ta zidire;
Vino și dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și Te sălășluiește întru noi!
Condac 10
Duhul Sfânt naște a doua oară pe om spre viața veșnică. Duhul Sfânt însuflețeste pe mucenici, sfințește preoții, încununează pe cei drepți, face din pâine și din vin Însuși dumnezeiescul Trup și Sânge al lui Hristos. O, adâncul bogăției și al înțelepciunii lui Dumnezeu! Dă-ne cununa darurilor Tale: Dragostea veșnică și atotiertătoare, care se întristează pentru păcătoși și vrea ca toți să fie mântuiți prin ea, ca niște fii ai luminii, pentru care strigăm: Aliluia!
Icos 10
Cine ne va despărți de dragostea lui Dumnezeu? Scârba, sau strâmtoarea, sau prigoana, sau foamea, sau goliciunea, sau nevoia, sau sabia? Dacă ne vom lipsi chiar de toate cele de pe pământ, avem moștenire nepieritoare în ceruri. Ci dă-ne, Doamne, să Te iubim nu cu cuvântul sau cu limba, ci cu fapta nemincinoasă și cu nevoința întregii vieți:
Vino, Atotputernicule Duh, și ne sporește credința atotbiruitoare;
Vino și ne dă îndrăzneală în rugăciune;
Vino și încălzește inimile, ca să nu se răcească dragostea noastră din pricina prea multor fărădelegi;
Vino și dă-ne să nu cădem în vreme de prigoană și de batjocorire a credinței;
Vino și ne păzește de ispite peste puteri și de sminteli;
Vino și înviază inimile noastre prin rourarea Ta;
Vino, tămăduiește-ne, sfințește-ne și ne ridică, Bunule, cu harul Tău;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și te sălășluiește întru noi!
Condac 11
Acestea zice Domnul: „Vărsa-voi Duhul Meu peste tot trupul, și fiii și fiicele voastre vor prooroci, bătrânii voștri vise vor visa, iar tinerii voștri vor vedea vedenii”. Duhule Preadorit, dă-ne doar o fărâmitură de la masa fiilor celor aleși ai Mângâierilor Tale, celor care cu umilință strigăm: Aliluia!
Icos 11
Acolo unde ai răsărit, fie și doar pentru o clipă, în locul cel de taină al sufletului, strălucind ca un fulger, neuitată este frumusețea descoperirii Tale, prin care se preschimbă, cu preschimbare dumnezeiască și înfricoșată cuviință, făptura cea din tina. Învrednicește-ne Bunule Mângâietor, încă din viața pământească să Te vedem cu inimă curată, noi, cei care strigăm:
Vino, Fulger Dătător de lumina veșniciei;
Vino și luminează-ne cu strălucirea cea neînserată;
Vino, Vistiernicul smereniei și Veselia celor blânzi;
Vino, Apă Vie, răcorește-ne arșița patimilor;
Vino, că departe de Tine nu aflăm liniște și tihnă;
Vino, că împreună cu Tine pretutindeni este Împărăția Cerurilor;
Vino și întipărește-ne în suflet chipul Tău cel ca de soare;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și Te sălășluiește întru noi!
Condac 12
Râu nesecat al harului, Cela Ce ierți păcatele, Duhule Sfinte! Primește rugăciunea noastră pentru întreaga lume, pentru cei credincioși și pentru cei necredincioși și pentru fiii neascultării; întoarce-i la Tine și pe toți adună-i în Împărăția Sfintei Treimi, ca să se rușineze de Tine și cel din urmă vrăjmaș – moartea – iar lumea, renăscută din focul cel curățitor, să cânte cântarea cea nouă a nemuririi: Aliluia!
Icos 12
Văd cu duhul cetatea lui Dumnezeu – Ierusalimul Ceresc – ca pe o mireasă împodobită, cu chip de soare, în sărbătoare. Aud săltarea drepților la Cina Domnului, aud glasurile îngerilor și pe Prealuminatul nostru Domn Hristos între aleșii Săi, iar durerea, întristarea și suspinarea au pierit. Împărate Ceresc, Duhule Sfinte, învrednicește-ne prin înșeptita cunună a darurilor Tale să ne împărtășim în Domnul de bucuria veșnica, noi, cei care strigăm:
Vino, Bunule, și trezește în noi setea de viața de dincolo de mormânt;
Vino și aprinde în inimile noastre dorirea vieții veacului celui adevărat;
Vino și ne descoperă bucuria Împărăției celei ce va să vină;
Vino și dă-ne strălucirea ca zăpadă a curăției;
Vino și umple-ne cu strălucirea dumnezeirii;
Vino și ia-ne la nunta Mielului;
Vino și ne învrednicește să împărățim în slava Ta cea veșnica;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și Te sălășluiește întru noi!
Condac 13
O, noian purtător de lumină al iubirii celei mântuitoare, Duhule Făcător de viață! Încălzește cu suflarea venirii Tale neamul omenesc cel înghețat întru fărădelegi, grăbește pieirea răului cu nepătrunsele Tale judecăți și ne descoperă cum să prăznuim în veșnicie adevărul cel dumnezeiesc, astfel ca sa fie Dumnezeu totul întru toate, și cele cerești și cele pământești și cei izbăviți din iad, dimpreună să cânte: Aliluia! (de trei ori)
Icos 1
Îngerii cu fețe luminoase în ceruri neîncetat slavoslovesc pe Duhul cel Sfânt, după cuviința datorată Izvorului vieții și Luminii celei Nematerialnice. Dimpreună cu ei Te preaslăvim și noi, Duhule Necuprins cu mintea, pentru milele Tale cele ascunse, și cu smerenie ne rugăm să fim adăpostiți sub adumbrirea Ta cea fericită:
Vino, Lumină Adevărată, Duhovnicească bucurie;
Vino, Nor Purtător de rouă și Negrăită Frumusețe;
Vino și primește ca pe un miros de bună mireasmă duhovnicească lauda noastră;
Vino și dă-ne nouă să ne împărtășim de bucuria purcederii Tale;
Vino și înveselește-ne cu îmbelșugarea darurilor Tale;
Vino, Veșnicule Soare neapropiat și întru noi Îți fă locaș;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și Te sălășluiește întru noi!
Condac 1
Veniți toți credincioșii să preaslăvim pogorârea Sfântului Duh. Cel Care din sânurile Tatălui a purces asupra Apostolilor, acoperind ca și cu niște ape pământul de cunoștința lui Dumnezeu și învrednicind de harul cel de viață făcător al învierii și de slava cea de sus pe cei ce aleargă la El întru curățire, sfințind și îndumnezeind pe cei ce strigă: Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și te sălășluiește întru noi!
Acest Acatist al Sfântului Duh este foarte folositor tuturor celor care caută darurile Duhului Sfânt: înțelepciunea, înțelegerea, dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția, pe scurt orice om care dorește după viața veșnică în Hristos, dăruită prin Duhul Sfânt, Purtător de Viață și Dăruitor de lumină nemuritoare.
închipuie-ţi ceva ca o creangă de brad
făcută din oameni :
două-trei sute de oameni vânjoşi
care se cunosc bine între ei
sunt ramura.
acele sunt tot felul de cetăţeni
cu care ei se întâlnesc în oraş
şi cărora li se pare interesant să se ţină de ramură.
ei merg pe o stradă îngustă,
pe care, în mod normal, nu ar avea loc atâta lume.
acesta este un gând.
ramura nu este făcută din oameni, ci din ecouri
ale zborului îngerilor.
acele nu sunt oameni ci ecouri de la zborul îngerilor
în alţi oameni.
dintre care unii au fost şi sunt,
unii sunt şi sunt,
unii sunt şi vor fi.
închipuie-ţi, iubirea mea,
că strada sunt chiar eu.
vii ?
Dr. Alexandru Theodor Amarfei
Poezia face parte din Trilogia: “Imnuri pentru strămoșii viitori”
Volumul I – “Dincolo de Saturn”
Sunt metis afro. Mă definesc drept ciorumbel între români, crove la anglosaxoni, corbigeon la francezi. Când o persoană blondă, heterosexuală şi care n-a văzut vreodată o încăierare de minoritari în Ferentari îmi povestește cum luptă contra oprimării, patriarhatului, cisgenderismului, încălzirii gloabei (sic!, globul e o expresie a masculinității toxice…) îmi vine să produc un organ mental prin care să am echivalentul vomei.
Cam aceeaşi reacție am avut-o când fătuca unei vedete a dat cu lupta de clasă în propria mămică, pentru că mămica a scris că pentru ea familia e xx plus xy. Fătuca asta se intitulează «anticapitalistă la Paris» şi arborează secera şi ciocanul pe pagina de facebook. Știți, emblema regimului unde erai fericit că Ceauşescu, dacă te prindea că eşti homosexual, îți ardea «doar» cinci ani de pușcărie. În Rusia, riscai Siberia.
Oamenii ăştia, pe lângă disonanța cognitivă, sunt atât de seci de conținut încât îți dau senzația că, dacă nu s-ar băga în viața ta de minoritar, ca Leana Ceauşescu în chimie, ar muri de foame. Pentru că nu ştiu să facă altceva ca să-şi ducă viețile confortabile spre luxoase. Bun. Să vedem cu ce seamănă şi pretinsa lor cultură.
Asemănările cu comunismul:
Vacile sfinte. Există noțiuni de care nu ai voie să te atingi. Sau, dacă da, doar în felurile prescrise de cutumă. Aşa cum de poliizopreni în România se ocupa doar Leana, tot aşa, nu ai voie să spui ceva de rău de minoritari, încălzism, lupta cu oprimarea, cultura sexului fluid de 877 de feluri, vaccinuri, avort, egalitate etc (am remarcat vreo sută de itemi, nu-i înşir pe toți). Nici măcar o mică critică. Adică, nu una care riscă să schimbe ceva, ci doar:
Critica constructivă (sic !) Un poet (nu mă leg de opera lui, ci de flexibilitatea coloanei vertebrale) a scris un poem pe foarte populara temă a vaccinării anticovid. În poem, o tanti murea după (totuşi nu avem dovezi că de la) vaccin. Poetul a avut grijă să spună cel s-a vaccinat, dar are îndoielile lui. E o mărturie a sigiliului de plumb şi dosarului cu şină: orice criticî trebuie să fie cons-truc-ti-vă. Când dogma nu funcționează în practică, poți spune ceva, dar obligatoriu adaugi că tu nu chestionezi dogma, ai numai mici remarci la lubrifiere.
Eşti minoritar doar cum îți spunem noi, mama ta de bandit. Am un coleg care e metis afro, ca şi mine. Și e bisexual. Acestui coleg, o doamnă blondă, cu ochi albaştri şi pe care o cheamă Müller, i-a spus să nu mai spună bancuri cu homosexuali, că ar putea ofensa pe cineva. Rețineți «ar putea». Posibilitatea este culpă şi reclamă să taci, chiar dacă nu s-a întâmplat nimic. Și nu contează cine eşti. Chiar dacă ai facut lagăr de concentrare, eşti antifascist doar dacă şi numai dacă nu ai vreo umbră de îndoială despre dogme. Colegul meu, însă, a întrebat-o pe doamnă: ce crezi, dacă îți trag o flegmă, ce e ? Semi-persecuție sau semi-afirmare ?
Eşti un nimeni dator. Te naşti dator (comunism: datoria față de patrie; modern: suferi de rasism intrinsec, eşti suspect de ceva-fob). Dacă sistemul nu merge, (mai ales că e conceput să nu meargă), e şi din cauza ta. Datoria, în esență, rămâne de neplătit. Trăieşti dator (dacă ai descins din opresorii albi, colonialişti, etc., nu se iartă şi nu se expiază). Mori dator. Datoria trece mai departe. Din cauza asta, nu poți afirma ceva despre tine. Tu nici nu exişti, decât ca să hrăneşti dogmele şi vacile sacre care le încarnează.
Dacă sistemul spune că ceva e la modă, te conformezi. Porți cravata roşie de prizonier, ăăă, pionier sau, modern, mergi pe trotinetă electrică. Imediat ce sistemul constată că nu mai e la modă, cravata roşie înseamnă că esti bolşevic şi (pe ce pariem?), acuşi-acuşi auzi că trotineta poluează pentru că bateriile conțin litiu. Bineînțeles, nu e vorba nici de litiu, nici de pionieri. Sistemul te forțează să-i foloseşti gadgeturile şi să te conformezi schimbării lor fără comentarii.
Te identifici drept. Dacă tot eşti nimeni şi trotineta sau cravata sau metafora, azi, sunt bune, mâine nu se ştie, tu nu spui despre tine ceva, şi, la limită, nici despre cravată sau trotinetă. Afirmi, de fapt, că eşti antisistem (sistemul ăla fictiv cu care se presupune că lupți) şi, dacă sistemul (cel real, cu putere efectivă asupra vieții tale) îți spune mâine că cravata e hamster iar trotineta vagin, nu discutăm, aplicăm. Vor fi «mici» nepotriviri. Le punem, după caz, lubrifiant sau şapcă de milițian deasupra. Cine nu se identifică drept aia şi ailaltă la ordin, e strâmb. Identificarea ca drept înseamnă, în esență, să semnalezi perpetuu că eşti perfect docil la ce spune sistemul: dacă azi e cravata, e drept doar cine poartă. Mâine, când sistemul spune că nu mai e bună, te identifici drept drept (sic!), denunțând pe oricine o mai pomeneşte. Comunismul vechi era relativ conservator cu clişeele, de exemplu, a renunțat destul de greu la Vasile Roaită – altfel spus, mai degrabă de nevoie. Cel nou zvârle pe fereastră mâine ce erai obligat să venerezi azi, cu nonşalanță. E forma de a afirma că ești un nimeni, care face ce i se spune.
Nu-ceva. Cealaltă formă de a fi nimeni, este că tu nu eşti. Lucifer spune «eu sunt cel ce nu sunt». Bolşevicul şi emergențele lui mai noi, neomarxistul, culturnicul, veleitarul şi scribălăul de bate-câmpii nu sunt vetuşti, nu folosesc clişee ale limbajului opresor, nu poluează planeta, nu… nu… şi, mai ales, nu scriu poezie. Dar, dacă nu identifici drept poezie câmpii pe care îi bat, eşti strâmb(ă).
Cam atât despre asemănări.
Deosebirile sunt interesante, mai ales că ele sunt modul în care şmecherii sistemului identificați drept artişti (how dare you not to ???) bifează din false despărțiri de comunism nişte avantaje de piață. Produc «chestii» care se vând drept «negative» ale comunismului, exploatând cinic că şi foştii comunişti s-au plictisit de el. Numai că ele sunt fix modul comunismului de a fi devenit versatil. Viruşii, după ceva coexistență cu gazdele, vând gazdelor ideea că au devenit altceva decât o infecție. De ce să omori gazda, cum făcea Stalin ? O faci să creadă că e anticomunist de lux, în timp ce perpetuează esența comunismului: libertatea apare după ce nici nu mai gândeşti altfel decât ți se spune.
Sexul şi depresia. Comunismul era asexuat (nevasta era «tovaraşă de luptă şi muncă»…), conformist (da, snowflakes, dragă, Marx scria negru pe alb că homosexualitatea e dovada decadenței occidentului) şi maniacal. Nu exista să fii trist în comunism, excepție făcea doar doliul după liderul geni(t)al, când se nimerea să crape, dracului. În rest, totul era inundat de un entuziasm sacadat, găunos, care îți dădea senzația că se rostogolesc tinichele pe o scară de bloc. Bolșevismul modern pare să fie faza depresivă a psihozei bipolare stângiste – totul e tern, apăsător,apato-abulic. Dacă scrii exuberant, e cel mult pentru că te droghezi sau bei sau beep. Faptul că leftismul «sănătos» nu există, se reflectă şi în asta: sau eşti exuberant dar asexuat, sau dai ca maşina de cusut, dar arborezi o mină de sfârşitul lumii.
Te poți identifica drept minoritar. E o derogare parțială de la paragraful 4 de mai sus. Comunismul era categorial rigid. Născut exploatator = mort cu stigmat. Excepțiile erau rare şi necesitau pactizare până în adâncul abjecției. In new-newspeak, deşi eşti blond cu ochi albaştri, te identifici cu un afro. Mai ales dacă ai donat pentru cauză. Comunismul pare să fi pierdut o grămadă de adepți ignorând că poți ferici un cetățean de-l faci să te servească o viață cu bani de acasă, pur şi simplu oferindu-i luxul suprem: partidul îți dă voie să fii ceea ce nu eşti.
Scandal-sordid-senzațional sunt ceilalți 3 S afară de sex care fac rețeta presei vandabile. În comunism erau, cu punctiforme excepții, no-no. Acum aproape că au devenit obligatorii.
Iubirea, sufletul şi conştiința sunt interzise la cote mai riguroase decât în comunism. În comunism puteai măcar să îți iubeşti țara şi, din când în când, tovarăşa. Pentru mult-supremul (sic!) se tolera să mulțumeşti «din suflet», uneori şi pentru poliizoprenica. Partidului i se putea mulțumi «din inimă», deşi, în materialism, inima e doar un muşchi mai special. Nimic din astea în versiunea modernă. Motivul e simplu. Ineptul şi impostorul Dawkins, ca şi ineptul şi impostorul Althuser mai demult, au aflat că, dacă accepți «conştiință», atunci decurge «suflet». «Nu avem dovezi că mintea e ceva diferit de trup» e frază leninistă pur-sânge, e din cele 4 mari sofisme scrise de idiotul genial Ninel în «Materialism si empiriocriticism» (1). Dawkins reuşeşte însă performanța să spună că nu are dovezi că mintea diferă de trup, în timp ce se uită la un trans-sexual. Bolşevicii nu erau chiar în halul ăsta. Uitați-vă la spumele, ochii dați peste cap și acuzele de fascizm când cineva îndrăzneşte să îşi iubească țara, sau ne-doamne ferește, cultura. Crimă! Conştiința există, poate, dar e strict individuală, nu foloseşte decât ca să spui vag că o ai (2). Aici e schepsisul. Dacă nu există conştiintă, atunci iubirea e doar sex. Recunosc, pe asta Ninel n-a prins-o în schemă. Aplauze. Clap, clap.
Anarhismul. Ajungem la o paradoxală asemănare-deosebire. Lenin pretindea că o «conştiință de clasă avansată» te face mai apt de interpretarea fenomenelor decât orice studiu ştiintific. Aici e rădăcina Leanei, care, cu cât era mai fostă curvă şi mai permanent (sic!) analfabetă, era mai bună să ducă ştiința pe culmi. Aici e şi rădăcina Gretei. Ambele sunt expresia entuziasmului leninist pentru «conştiința avansată», doar că Greta e sectorializată la ecologic. Dar în artă e puțin altfel. Bolşevismul modern pare să fi revirimentat ceva foarte drag înaintaşilor lui: anarhismul, preciouss. «The ring of power» devine «of power and destruction». Comunismul clasic pretindea coerență, chiar dacă era anomic concepută. Cel modern, mai ales în branşa artistică, pare pe o pantă accelerată de seducție spre anarhism şi o forma bizară de încorporare în discursul politico-artistic a unui spleen cu tente suicidare şi a unui fel de negativism emfatic. Nu are rost să mai încerci să reformezi lumea, capitalizmul a poluat-o prea rău, omul e cel mai nasol viețuitor al planetei. Să vă dau un pont. Nu există Stalin fără Hitler. Tinerii neobolşevici au luat de la cel de-al doilea un pic de parfum de götterdämmerung. Poate că li se pare mai chic. Subiectul e suficient de interesant ca să merite tratat separat: fiorul dezordinii şi morții la fascişti şi neobolşevici.
O să închei remarcând ceva cumplit. Literatura care nu bifează într-un fel sau altul rubricile de mai sus nu numai că nu e încurajată sau, oroare, publicată. Nici măcar nu e criticată, decât la grămadă şi cu scârbă. Te conformezi sau nu exişti. Pentru că, în afara sistemului, lorzii sistemului nici nu concep că exişti. Singura cealaltă formă de «literatură» care nu îndeplineşte criteriile este, de fapt, junk, sau, în cel mai bun caz, nu spune mare lucru (e tolerată pentru că e inofensivă).
Problema că regele e gol este cea mai mică. Cea mare e că vrea să-i lăudăm hainele, fără măcar să se sinchisească să ni le lase pe ale noastre. Regele ăsta nu se mulțumeşte să fie gol şi lăudat. Vrea să ne dezbrace. De tot.
(1) În « Materialism şi empiriocriticism », Lenin înşiră patru aberații :
◊ Conştiința este forma supremă de evoluție a materiei.
◊ Conştiința de clasă este forma supremă a conştiinței.
◊ Conştiința de clasă se propagă prin mijloace superioare simplei evoluții biologice (prin pirueta asta, el credea că evită darwinismul social).
◊ Conştiința de clasă depăşeşte ca performanță socială gândirea ştiințifică (cu cât eşti mai idiot dar ai mai multă conştiință de clasă, cu atât eşti cu mult mai bun în ştiință şi filosofie). Vă las să trageți concluziile singuri…
(2) Campionii neoleftismului par a se afla într-un proces laborios de substituire «conştiință–educație». Desigur că nu obții niciodată o conştiință matură spontan. Se învață de la alți homo sapiens. Disonanța cognitivă a sistemului pretinde ca, pe de o parte, să afirmi subiectivism pur (conştiința mea nu are nimic comun cu a altcuiva, să nu îndrăzneşti să îmi spui măcar că albul nu e negru), pe de alta, să consideri că, fără o educație aşa cum o vrea sistemul şi fără asumarea dogmelor, nimeni nu propăşeşte.
Alexandru – Theodor Amarfei
Sursa: Rexpublica, hub independent de cultură urbană și literară (ediție trimestrială); Nr. 4 / 2023, pagina {18 (20) – 20 (22)}
https://revistarexpublica.com/
https://revistarexpublica.files.wordpress.com/2024/01/rexpublica-4-2023-1.pdf
Troparul Sfintei Nina, glasul al 8-lea:
Întru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea ai urmat lui Hristos; și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maică Nina, duhul tău.
Condacul 1
A Cuvântului dumnezeiesc aleasă slujitoare și faptelor Sfinților Apostoli următoare, în semn de cinstită binecuvântare, crucea de la Maica lui Dumnezeu ai primit și în Iviria o ai înălțat, de aceea, lăudându-te, îți mulțumim ție, alăută duhovnicească și Sfântă Nina. Tu însă, având multă râvnă către Domnul, nu înceta să te rogi pentru noi, de necazuri și scârbe să fim izbăviți, căci te chemăm cu umilință și zicem: Bucură-te, Sfântă Nina, cea întocmai cu Apostolii și luminătoarea Georgiei!
Icosul 1
Creatorul tuturor făpturilor asemenea unui înger minunat în Iviria te-a înfățișat, ca să aduci la credință popoarele acestui pământ, aflate în întunericul morții, în minciună idolească, și să le chemi pe ele la lumina adevărului și la înnoirea sufletului. De aceea, mulțumind lui Dumnezeu, te preamărim ca pe o luminătoare și rugătoare a noastră și cu osârdie te chemăm pe tine:
Bucură-te, aleasă preaminunată a Proniei dumnezeiești;
Bucură-te, vlăstar răsărit din rădăcină cucernică;
Bucură-te, lăcaș al puterii binefăcătoare;
Bucură-te, a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu credincioasă solitoare;
Bucură-te, a Apostolilor prealăudată următoare;
Bucură-te, că la propovăduire asemenea Sfântului Apostol Andrei cel întâi chemat te-ai silit;
Bucură-te, că minciuna idolească ai nesocotit;
Bucură-te, că sfânta credință ai răspândit;
Bucură-te, că ne-ai arătat calea către ceruri;
Bucură-te, Sfântă Nina, cea întocmai cu Apostolii și luminătoarea Georgiei!
Condacul al 2-lea
Treimică oblăduire pentru oameni văzând, a Tatălui Ceresc, a Unicului Său Fiu și a Sfântului Duh, Care prooroci și apostoli a ridicat spre slujirea mântuitoare, iar pentru întoarcerea noastră către lumina adevărului evanghelic pe Sfânta Nina, cea întocmai cu Apostolii, a ales, lui Dumnezeu Îi cântăm așa: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Dorind înțelepciunea dumnezeiască să pătrundă, de multe ori Sfânta Nina pe îndrumătoarea sa, Niofora, despre Mântuitorul Hristos și despre cămașa Lui sfântă o întreba. Când Niofora adevărurile de credință o învăța, Sfânta Nina să se închine voia cămășii preascumpe și locului faptelor Sfinților Apostoli. Noi însă, plini de evlavie pentru viața ei, o preaslăvim astfel:
Bucură-te, că adevărurile împărăției lui Dumnezeu le-ai descoperit;
Bucură-te, că din tinerețe pe Hristos L-ai iubit;
Bucură-te, că de mama ta, Suzana, din pruncie cu evlavia ai fost învățată;
Bucură-te, liniștea tatălui tău, Zabulon;
Bucură-te, că de Preasfințitul Iuvenalie în frica de Dumnezeu ai fost păzită;
Bucură-te, că dumnezeieștile cuvinte ai învățat;
Bucură-te, că în sfântul oraș Ierusalim te-ai întors;
Bucură-te, că încă din pruncie cu dorirea și înclinările tale pentru Dumnezeu pe mulți i-ai mirat;
Bucură-te, că fericirea cerească în loc de cea pământească ai ales;
Bucură-te, Sfântă Nina, cea întocmai cu Apostolii și luminătoarea Georgiei!
Condacul al 3-lea
Ca pe o făclie luminoasă, Sfântă Nina, la dragostea cucernică, la dorirea de închinare la cămașa Domnului și la râvna apostolească puterea Celui Preaînalt te-a înălțat, iar toți cei care au primit de la tine lumina înțelepciunii lui Dumnezeu Îi cântă Domnului așa: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Având Sfânta Nina râvnă nestrămutată să mulțumească Maicii Domnului, în Iviria din inimă a dorit să meargă și la locurile sfinte de acolo să se închine. Pentru aceasta, văzând la ea o asemenea râvnă curată, îi cântăm:
Bucură-te, că deșertăciunile lumii acesteia din tinerețe ai urât;
Bucură-te, că adevărata înțelepciune ai îndrăgit;
Bucură-te, că în dumnezeiasca învățătură comoara înțelepciunii ai aflat;
Bucură-te, că pe iubitorii de deșertăciuni lumești, prin traiul plin de binefaceri, i-ai întrecut;
Bucură-te, că pe nestrămutata piatră a poruncilor lui Hristos te-ai întărit;
Bucură-te, că de credința ta îngerii și oamenii s-au uimit;
Bucură-te, că prin post și rugăciune trupul l-ai supus sufletului;
Bucură-te, că dragostea ta pentru Biserica lui Dumnezeu multora le-a fost de învățătură;
Bucură-te, că bunătatea firii la slujirea apostolească te-a adus;
Bucură-te, că prin viață bineplăcută vas al Duhului Sfânt te-ai făcut;
Bucură-te, Sfântă Nina, cea întocmai cu Apostolii și luminătoarea Georgiei!
Condacul al 4-lea
Tulburați de viforul patimilor lumești, nu ne pricepem noi cum să lăudăm minunata ta îndrăzneală, Sfântă Nina de Dumnezeu aleasă, căci în Roma păgână nu te-ai înfricoșat să mergi și dorința ta în numele lui Hristos să împlinești. Iar Preacurata Maică, din înseși preacuratele sale mâini, Crucea ți-a dat și la binevestirea cuvântului mântuitor în țara ivireană te-a chemat, pentru toți acei care doreau să-I cânte lui Dumnezeu așa: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Auzind Preasfințitul Iuvenalie că Maica Preacurată la propovăduirea Cuvântului Domnului te-a chemat pe tine în țara sortită ei, Iviria, și Crucea ți-a dăruit în vedenie, pe care cu părul tău ai înfășurat-o, a început să-L slăvească pe Dumnezeu, mântuirea oamenilor, și să-ți zică acestea:
Bucură-te, că de binecuvântarea Domnului ai fost luminată;
Bucură-te, că îndrăzneală către Domnul Iisus și Preacurata Lui Maică prin smerenia Duhului ai dobândit;
Bucură-te, că te-ai bucurat când Maica Domnului ți s-a arătat;
Bucură-te, că de la Preacurata cuvinte preadulci ai auzit;
Bucură-te, că împreună ca niște prietene ați vorbit;
Bucură-te, că de surorile din Ierusalim ai fost cinstită;
Bucură-te, că pentru luminarea noastră cu lumina neapusă ai fost hărăzită;
Bucură-te, lumânare de Dumnezeu aprinsă care ai izgonit întunericul necurăției;
Bucură-te, că ai primit Crucea ca semn al izbândirii tale la mărturisirea adevărului;
Bucură-te, Sfântă Nina, cea întocmai cu Apostolii și luminătoarea Georgiei!
Condacul al 5-lea
Ca o stea de Dumnezeu arătată ai fost, Sfântă Nina, căci la îngăduința Născătoarei de Dumnezeu ai strălucit și ne-ai luminat pe noi cu propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu. Astfel, acestei cerești călăuzitoare ce a strălucit cu slava faptelor binecinstitoare și ne-a alinat cu ajutorul său pe toți cei ce venim la ea rugându-ne, mulțumiri îi aducem cu osârdie, iar Domnului Care ne-a dat o asemenea mijlocitoare Îi cântăm și Îl lăudăm așa: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Văzând miresele lui Hristos și împreună rugătoarele și postitoarele Nina și Ripsimia gândul spurcat al nelegiuitului Dioclețian, de a se căsători cu Ripsimia și slujirii idolești s-o supună, din orașul Roma s-au sfătuit și în Armenia au fugit, iar aici păgânul rege Tiridat la moarte le-a osândit. Din mâinile lui Dioclețian și Tiridat pe Sfânta Nina Dumnezeu a scăpat-o și la mărturisirea cuvântului evanghelic în Iviria a îndemnat-o. Iar noi, bucurându-ne de acest gând al Domnului pentru mântuirea oamenilor, pe Sfânta Nina, solitoarea Domnului, o lăudăm și o chemăm:
Bucură-te, că la venirea ta în Roma calea mărturisirii ai ales;
Bucură-te, că în slujirea Cuvântului lui Dumnezeu prin bărbăție și duh tare te-ai proslăvit;
Bucură-te, că pentru slava lui Dumnezeu greul drum al Iviriei fără cârtire l-ai străbătut;
Bucură-te, că din mâinile lui Dioclețian și Tiridat harul Domnului te-a scăpat;
Bucură-te, că în munții Tialeti smeritul tău glas cu adevărat a răsunat;
Bucură-te, că pacea în suflete cu chipul blândeții ai întărit-o;
Bucură-te, că buna mireasmă a cuvintelor lui Hristos pe mulți i-a înmiresmat;
Bucură-te, că pe drumul mântuirii ne întărești;
Bucură-te, că prin tine de fericirea veșnică ne bucurăm;
Bucură-te, Sfântă Nina, cea întocmai cu Apostolii și luminătoarea Georgiei!
Condacul al 6-lea
Mărturisitoare mare ai fost, Sfântă Nina, căci, prin truda și nevoințele tale, Biserica lui Hristos în Iviria s-a răspândit, întunericul orbirii s-a izgonit, lumina dreptății s-a ivit, iar noi, cei care de tine am fost izbăviți din întunericul slujirii idolești, cu vrednicie pe Domnul Îl vom chema așa: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Lumina adevărului în Iviria a strălucit, când Sfânta Nina în orașul Urbnisi binevestea și când mulțimea de lume spre capitala Georgiei se îndrepta, ca zeilor mincinoși Armaz și Zaden să li se închine; dar pe acești idoli Sfânta Nina cu rugăciunile sale i-a zdrobit. De aceea, ca pe o biruitoare a demonilor o lăudăm pe ea zicând:
Bucură-te, că puterea adevăratului Dumnezeu pentru prima dată în Iviria ai arătat;
Bucură-te, că pe idolul Armaz puterea Celui Preaînalt l-a zdrobit;
Bucură-te, că mândria lui cu rugăciunile tale a fost rușinată;
Bucură-te, că neputința duhului rău prin rămășițele idolului a fost descoperită;
Bucură-te, că pe demonul Zaden și pe îngerii lui în picioare i-ai călcat;
Bucură-te, că pe stăpânitorii întunericului i-ai alungat;
Bucură-te, că zadarnica lor împărăție ai nimicit-o;
Bucură-te, că flacăra necurăției diavolești ai stins-o;
Bucură-te, că prin suflu năvalnic și foc din cer slujirea idolească ai putut-o respinge;
Bucură-te, că prin râvna ta numele adevăratului Dumnezeu în Iviria s-a preamărit;
Bucură-te, că fiilor întunericului lumina Evangheliei le-ai arătat;
Bucură-te, Sfântă Nina, cea întocmai cu Apostolii și luminătoarea Georgiei!
Condacul al 7-lea
Deși regele Mirian împreună cu slugile sale să priceapă doreau puterea adevăratului Dumnezeu Care le-a nimicit idolii neputincioși, totuși cu nedumerire se întrebau: „Ce va fi dacă zeii noștri cu adevărat vor cădea?”. Cu toate acestea, mărturisirea Sfintei Nina cu evlavie mare a fost primită de dreptcredincioșii regi, de preotul iudeu Abiatar, de fiica lui Sidonia și de alte fecioare. Astfel, pe Domnul Hristos descoperind, I-au cântat Lui așa: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Fiii Iviriei de o nouă viață s-au învrednicit când cuvintele Adevărului de la Sfânta Nina au primit, căci pentru luminarea și curățirea de păcate prin baia botezului toți au trecut și tămăduiri să primească de la Domnul vrednici s-au făcut, cu rugăciunile fericitei mijlocitoare; regele Mirian, cu harul Domnului, vederea a dobândit și, astfel, pe Hristos L-a mărturisit; regina Nana din patul de boală s-a ridicat, iar copilul lor de duhul cel rău a scăpat, împreună cu pace în cristelnița vieții renăscând. Popoarele lumii aceste minuni văzând, cu cinste mare pe Sfânta Nina o proslăvesc și îi cântă:
Bucură-te, că necredința regelui Mirian în credință ai schimbat-o;
Bucură-te, că dreapta lui mărturisire ai primit-o;
Bucură-te, că orbirea i-ai vindecat de îndată;
Bucură-te, că închinarea la idoli ai stins;
Bucură-te, că de rătăcirile păgânești ai scăpat;
Bucură-te, înlăturarea obiceiurilor rele;
Bucură-te, izbăvirea noastră de ispite;
Bucură-te, că celor care cer binefaceri le dăruiești;
Bucură-te, Sfântă Nina, cea întocmai cu Apostolii și luminătoare a Georgiei!
Condacul al 8-lea
Mare minune de Dumnezeu ni s-a arătat, când în milostivirea Sa Preacurata Născătoare prin sorți și-a ales Iviria, iar în semn de bunăvoință față de locuitorii ei, chiar din primele zile ale mărturisirii mântuirii oamenilor, cinstita cămașă a Domnului Hristos le-a dat și deasupra ei Trunchiul de Viață dătător a înălțat, de la care credincioșii tămăduiri în neputințe și în dureri primesc; de asemenea, Preacurata, spre întărirea sfintelor sale daruri de credință, pe Sfânta Nina cu Crucea în Iviria a îndreptat. De aceea, bucurându-ne cei pământești, mintea și inima noastră către Împărăția cerurilor le înălțăm și pe Binefăcătorul nostru Dumnezeu neîncetat Îl preaslăvim și Îl chemăm așa: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Cu gândul la cele cerești, Sfântă Nina, pe toate ai căutat să le cuprinzi, de aceea, pe cei pământești, care nu L-au cunoscut pe Mântuitorul Hristos, i-ai chemat la vorbirea cu moștenitorii Împărăției cerești, căci acei pământești, aflând măreția slavei Unicului și adevăratului Păstor ceresc și pământesc, Îl vor slăvi pe El cu o gură și o inimă împreună cu locuitorii cerești. Asemenea și noi, privind la râvna ta pentru mântuirea noastră, cu umilință te chemăm pe tine, zicând:
Bucură-te, deschizătoarea ușilor botezului;
Bucură-te, că la Hristos ne-ai adus;
Bucură-te, că încreștinând Georgia, pe sfinții îngeri cu mare bucurie i-ai cuprins;
Bucură-te, că pe regele Mirian, în numele Dumnezeului adevărat, la construcția bisericii de mână omenească l-ai îndemnat;
Bucură-te, că în ea cinstita Cruce din viță-de-vie ai așezat;
Bucură-te, că mărturia dragostei tale pentru Hristos tuturor fiilor Sfintei Biserici prin aceasta ai lăsat;
Bucură-te, că împreună cu mulțimea ucenițelor tale la Sfântul Botez pe toți i-ai chemat;
Bucură-te, că pe fiii Iviriei din cristelniță i-ai primit;
Bucură-te, că pe mulți la minte i-ai luminat;
Bucură-te, Sfântă Nina, cea întocmai cu Apostolii și luminătoare a Georgiei!
Condacul al 9-lea
Toate puterile cerești s-au bucurat, când fiii Iviriei s-au botezat; căci Unul dintre Puteri în chip de om minunat s-a arătat și a întărit Trunchiul făcător de minuni la rădăcina căruia era cămașa Domnului, învățându-i pe toți să cânte lui Dumnezeu, împreună cu Sfânta Nina: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Nici o limbă și nici un grai nu va putea să te laude după cuviință, cea întocmai cu Apostolii Nina, căci slava lui Dumnezeu și mântuirea aproapelui tocmai din Mtskheta kartalina și din pământul kahetin la toate neamurile de acolo s-au răspândit, Cuvântul lui Dumnezeu de la tine auzind și mântuirea primind. Noi însă, cuprinși de bucurie și mulțumire pentru dragostea ta, te chemăm pe tine astfel:
Bucură-te, că ne-ai acoperit pe noi cu veșmântul botezului;
Bucură-te, val de desfătări, care ne-ai adăpat pe noi cu apa evlaviei;
Bucură-te, apărătoare preaminunată a credinței lui Hristos;
Bucură-te, că raiul ceresc pe pământ ai răspândit;
Bucură-te, izbăvirea noastră din robia păcatului;
Bucură-te, nimicirea curselor vrăjmașe;
Bucură-te, că te-ai luptat cu rău cinstitorii;
Bucură-te, biruință slăvită asupra necredinței;
Bucură-te, netrebnicirea obiceiurilor rele și a superstițiilor;
Bucură-te, dulce alăută a credinței;
Bucură-te, Sfântă Nina, cea întocmai cu Apostolii și luminătoare a Georgiei!
Condacul al 10-lea
Dorind să scapi de moarte veșnică sufletul tău și al apropiaților tăi, cea întocmai cu Apostolii Nina, cu multă râvnă te-ai silit pentru slava lui Dumnezeu, împlinind această faptă istovitoare și mărturisitoare, de aceea cu dreptate ai fost încununată de Dumnezeu în ceruri cu cunună apostolească, unde împreună cu toți sfinții mijlocești pentru noi în rugăciuni și cânți Lui așa: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Ca pe un zid puternic Dumnezeu te-a înălțat și apărătoarea noastră de felurite năpaste te-a arătat, Sfântă Nina, iar nestricăciosul tău trup izvor de tămăduiri s-a făcut, așezat fiind în pământul kizic, în localitatea Bodbis, unde pe prințesa Sofia împreună cu poporul de acolo ai luminat, căci toți pentru care mijlocești multă milă primesc de la Domnul și te cheamă pe tine astfel:
Bucură-te, zid și acoperământ, care nu te ascunzi la venirea noastră;
Bucură-te, că celor care caută mântuirea și luminarea adevărată ești gata ajutătoare;
Bucură-te, izvor nesecat al binecuvântărilor și milelor dumnezeiești pentru cei care te cinstesc pe tine;
Bucură-te, apărătoarea noastră de năpaste și moarte primejdioasă;
Bucură-te, ajutătoarea oamenilor evlavioși;
Bucură-te, potolirea trupurilor zbuciumate;
Bucură-te, bucuria sufletelor noastre;
Bucură-te, Sfântă Nina, cea întocmai cu Apostolii și luminătoare a Georgiei!
Condacul al 11-lea
Cântare preasmerită Preasfintei Treimi a adus Sfânta Nina, pe Unicul Dumnezeu Cel întreit în Persoane, până la sfârșitul vieții, cu mintea și cu fapta iubindu-L. Primește deci de la preacinstitorii tăi cântare de umilință și nu te scârbi de noi, căci la tine și la Preacurata Născătoare în dureri și nevoi alergăm și, nădăjduind la mijlocirile tale, Sfântă Nina, pe Dumnezeu Îl chemăm: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Ca o lumânare aprinsă, Sfântă Nina, în întuneric ai luminat, căci de la pământ la cer te-ai mutat, înainte de aceasta pe credincioșii tăi fii ca pe niște vlăstare tinere la tine i-ai chemat și, tămăduindu-le neputințele, preacuratul tău duh în mâinile Domnului l-ai dat. Sfârșitul tău cucernic văzând, regele Mirian și apropiații lui amarnic plângeau și la despărțire cu lacrimi îi cântau acestea:
Bucură-te, înger ceresc care în chip omenesc te-ai arătat;
Bucură-te, mireasă a lui Hristos, care pe Mirele Ceresc cu Biserica Iviriei ai unit;
Bucură-te, fericită luminătoare a noastră, care mulțime de fapte bune zi și noapte ai săvârșit;
Bucură-te, hrănitoare neobosită care cu cuvinte dumnezeiești ne-ai hrănit;
Bucură-te, porumbiță neprihănită, care de la pământ spre lăcașurile cerești ai zburat;
Bucură-te, că sfintele tale moaște de mireasmă bună sunt cuprinse;
Bucură-te, că de această bună mireasmă noi, fiii tăi, acum ne desfătăm;
Bucură-te, Sfântă Nina, cea întocmai cu Apostolii și luminătoare a Georgiei!
Condacul al 12-lea
Cu harul dat ție de Dumnezeu ne călăuzești, căci preacinstita ta pomenire, Sfântă Nina cea întocmai cu Apostolii, o prăznuim și cu umilință venim la chipul tău împodobit cu cinstita Cruce, din suflet rugându-te: păzește-ne pe noi în viața aceasta în credință dreaptă, în evlavie și curăție, ca la adormirea noastră să ne învrednicim a-I cânta Domnului așa: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Cântăm plecarea ta la Domnul, prealăudată Nina, cinstim fapta ta apostolească, preamărim râvna ta pentru Dumnezeu, lăudăm îndelunga ta răbdare, slăvim smerenia ta și mulțumim pentru asemenea sfârșit cucernic, căci minunile pe care pentru mulți le-ai săvârșit încă din timpul plecării tale s-au preaslăvit, de aceea, de ele uimindu-ne, îți cântăm ție acestea:
Bucură-te, că în cinul îngerilor și de sfinți cu dragoste ai fost primită;
Bucură-te, că soborului apostolesc ești părtașă;
Bucură-te, că împreună cu fețele aleșilor de Dumnezeu în lăcașul ceresc te-ai sălășluit;
Bucură-te, cădelniță de aur, care înalți tămâia rugăciunilor noastre la Dumnezeu;
Bucură-te, că prin vederea celor cerești de veșnica fericire ai parte;
Bucură-te, că de Constantin și Elena cei întocmai cu Apostolii ai fost slăvită;
Bucură-te, că de poporul georgian și de toți dreptcredincioșii ești preamărită;
Bucură-te, comoara minunilor lui Hristos;
Bucură-te, că de la cinstita Cruce înfășurată cu părul tău tămăduirea sufletească și trupească primim;
Bucură-te, că de la sfintele tale moaște ajutor mult folositor dobândim;
Bucură-te, Sfântă Nina, cea întocmai cu Apostolii și luminătoare a Georgiei!
Condacul al 13-lea
O, preaslăvită și preaminunată luminătoare a Iviriei, pururea noastră rugătoare în fața Mântuitorului Hristos și a Preacuratei Sale Maici, Sfântă Nina, cea întocmai cu Apostolii! Primește acum prinoasele noastre bogate, rugându-L cu osârdie preaplăcută pe Dumnezeu să ne izbăvească pe noi de toate năpastele, necazurile și scârbele și să ne învrednicească de veșnica fericire în ceruri, ca împreună cu tine Domnului să-I cântăm așa: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se zice iarăși Icosul 1: Creatorul tuturor făpturilor…, Condacul 1: A Cuvântului dumnezeiesc aleasă slujitoare…,
Icosul 1
Creatorul tuturor făpturilor asemenea unui înger minunat în Iviria te-a înfățișat, ca să aduci la credință popoarele acestui pământ, aflate în întunericul morții, în minciună idolească, și să le chemi pe ele la lumina adevărului și la înnoirea sufletului. De aceea, mulțumind lui Dumnezeu, te preamărim ca pe o luminătoare și rugătoare a noastră și cu osârdie te chemăm pe tine:
Bucură-te, aleasă preaminunată a Proniei dumnezeiești;
Bucură-te, vlăstar răsărit din rădăcină cucernică;
Bucură-te, lăcaș al puterii binefăcătoare;
Bucură-te, a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu credincioasă solitoare;
Bucură-te, a Apostolilor prealăudată următoare;
Bucură-te, că la propovăduire asemenea Sfântului Apostol Andrei cel întâi chemat te-ai silit;
Bucură-te, că minciuna idolească ai nesocotit;
Bucură-te, că sfânta credință ai răspândit;
Bucură-te, că ne-ai arătat calea către ceruri;
Bucură-te, Sfântă Nina, cea întocmai cu Apostolii și luminătoarea Georgiei!
Condacul 1
A Cuvântului dumnezeiesc aleasă slujitoare și faptelor Sfinților Apostoli următoare, în semn de cinstită binecuvântare, crucea de la Maica lui Dumnezeu ai primit și în Iviria o ai înălțat, de aceea, lăudându-te, îți mulțumim ție, alăută duhovnicească și Sfântă Nina. Tu însă, având multă râvnă către Domnul, nu înceta să te rogi pentru noi, de necazuri și scârbe să fim izbăviți, căci te chemăm cu umilință și zicem: Bucură-te, Sfântă Nina, cea întocmai cu Apostolii și luminătoarea Georgiei!
și această
Rugăciune către Sfânta Nina
O, atotlăudată și preaminunată Nina, cea întocmai cu Apostolii, mare podoabă a Bisericii dreptmăritoare și laudă cinstită a poporului ivirean, cea care întreaga țară georgiană cu învățătura dumnezeiască a Evangheliei ai luminat; cu faptele apostolești ai învins vrăjmașul mântuirii noastre, cu munca și rugăciunile ai sădit aici grădina lui Hristos, care a dat roade multe. Prăznuind sfântă amintirea ta, ne înfățișăm cinstitului tău chip și cu evlavie sărutăm atotlăudatul dar dat ție de Maica Domnului – Crucea de minuni făcătoare, pe care ai înfășurat-o cu părul tău prețios, și te rugăm cu umilință ca pe o veșnică ocrotitoare a noastră: de toate relele și scârbele păzește-ne, pe dușmanii Bisericii Sfinte a lui Hristos și pe potrivnicii evlaviei înțelepțește-i, turma ta ocrotește-o și roagă-L pe Atotbunul Dumnezeu și Mântuitorul nostru, în fața Căruia te afli, pace țării noastre să dăruiască, oamenilor viață îndelungată și spor în tot lucrul bun și mijlocește pentru noi să ne primească în Împărăția Sa cerească, unde toți sfinții laudă Preasfânt numele Lui, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Apoi se face otpustul.
înfrângeri frumoase din cântarul cântării, faguri
noblețe nemăsurat de ușor retrogradată
de aristocraţia capacelor de ceară
Doamne, blândule, cu ce parfum ai putut
întregi înapoi risipele noastre!
sare dorul de a cuprinde urme
făcătorilor galaxiei marsupiu: australia,
stat cu capul în jos, ca si cum josul ar fi încăperea.
copiii luminii de azi deja muşcaţi de solzii de piele
exfoliaţi de pe cosmonauţii navelor peştelui sărat
de cosmos şi cosmic, ararat, mâine, sferei
Doamne, smeritule, cum ai făcut lipsa răspuns
nespus să desăvârşească tăcerilor mierii!
primejdia oului din care veşnicia cu flori adastă nara la glastre
Doamne, pofta de sărut-mâna, atingere neatinselor coaste!
naşterea mişcării: stăpânirea. a căldurii – tăcerea, cuminţenii
doamne fuioare dincolo de haos, domn, gerul
izbeşte nesimţirii
cremenea îmblânzeşte resfinţirii fierul şi focul. sunt cenușa. calcă-mă.
naşte-mi oazele, ibişii, mireasma sorilor. răcoreşte-mi-Te
ghioc în căutare, respins de murmurul mării
eram noroiul. fi-mi rinocerul.>>
Dr. Alexandru – Theodor Amarfei
(26.05.2017 / 10.01.2023)
greșeala cumplită a matematicii este că
unu plus unu nu fac doi, ci heliu.
greșeala știinţei e că un suflet plus un suflet
nu fac două suflete, nici un fel de « noi », ci
foc ca de heliu, gheaţă și ploi
toate locuind în același loc, pentru că
greșeala tristă a geometriei
este aplicarea absurdă a ideii de spaţiu
la suflet.
unu plus unu plus iubire
produc șase : heliu, martor neutru, adica ochi,
domn, adică soare, lumină, adică rod
și noi doi, care ramânem în toate acestea
dar de pe care a zburat un soare fluture
spre un soare atât de puternic încât
îl face să arate ca o umbră
în umbră, îngerii buni zâmbesc trupului
ajuns singur din noi împreună.
Dr. Alexandru – Theodor Amarfei
(21.11.2023 – France)
cine ești tu, fulger care lovești cuvintele
spre înţelesul lor, asa încât niciun frig
nu mai poate să le îngheţe-mpreună ?
cine ești tu, cel ce lași frigului cicatrici
mărturisind că am să vin eu, rana lui,
și l-a durut faţa tăcerii dinainte s-o-mbrace ?
cine ești, cel ce te faci ruptură sângerie în frig
prin care se văd sorii care vor fi și vor vindeca fierul de rană?
cine ești, cel aflat în privirea dintre doi oameni
care se-ating cu ea și nu se mai văd,
dar tu le reverși în priviri frumuseţile?
ce fel de tu poţi tu fi că fulgerul care ești
lovește în mine ochiul cu care mă cauţi?
de unde e locul în care eu, tu și fulger
suntem un ochi în care urâtul nu-ncape ?
de unde vii când arăţi că toţi sorii sunt oameni
în care tu aștepti ca să iei foc dintre umbre ?
patru întrebări rămân și stau.
prima este de unde n-ai fi.
trei întrebări rămân fără zid
a doua sunt eu.
prima e gândul tău către mine.
două întrebări n-au fiinţă decât în tine.
prima este « cine e cel în care nu te-aș putea iubi? »
voiam să te întreb și « de ce ? »
îmi arăţi ce este lumea cea veche.
înserarea își trage-napoi răceala dintre clipe.
Dr. Alexandru – Theodor Amarfei
(19.08.2023 – France)
pune un cuvânt în apă caldă și unul în gheaţă,
spune « ești inima mea » și « mă taci, întunericule »
și apoi inversează : pune cuvântul din gheaţă
în apa caldă, spune : plângem, beznă
și pe cel din apa caldă în gheaţă, spune : tăcem, inimă.
se va naște o tresărire gri
înăuntrul alcătuirii de suflet și trup.
dacă o faci fără să aștepti ceva, acolo
va începe să plouă cu nume de larve
în zăbavă, eșec, minciună, întâmplare ;
va deveni fluture din ce în ce mai ultraviolet
gheaţa din ce în ce mai caldă,
va turna soarele prin ea bronz
de bătut înţelesuri din ce în ce mai reci clipei,
lumina va cere petele liniștii.
așteaptă aceasta de cât mai multe ori.
ceea ce ar fi piele pentru suflet
se va bronza sub ceea ce nu mai e piele pentru trup.
atunci luna va începe să-ţi dea pace,
atunci nu va mai umfla și dezumfla în neștire
o pojghiţă de cuvinte peste tine, cel măret și adânc.
Dr. Alexandru – Theodor Amarfei
(12.12.2023 – France)
Sfântul Ierarh Silvestru
Rugăciunile începătoare:
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.(de 3 ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte (de 3 ori).
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean.
Condacul 1
Bunătăţile sfinţilor învrednicindu-te a le cunoaşte, Sfinte Ierarhe Silvestru, slujitor al lui Dumnezeu te-ai făcut şi propovăduitor al dreptei credinţe. De la tine luminându-se şi împăratul cel mare Constantin şi mulţimea poporului cetăţii Romei, prin curăţia credinţei tale şi prin tăria iubirii de oameni pe mulţi i-ai întors la Hristos. Pentru aceasta te cinstim pe tine, după cuviita şi strigăm: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Silvestru, slujitor al lui Dumnezeu!
Icosul 1
Ca o revărsare de raze luminoase căzând peste trecutele zile ale vieţii tale, faptele tale cele făcute din iubire de Dumnezeu, Părinte Ierarhe Silvestru, ne aduc şi acum mireasma slujirii tale la altarul Său cel Sfânt, şi ne luminează chipul tău cel frământat de dorinţa arătării adevărului credinţei în faţa oamenilor. De aceea şi acum cei ce sunt sub ocrotirea ta, în biserica sfântă care cinsteşte numele tău, cu dragoste îţi strigăm ţie unele ca acestea:
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Silvestru, întâi stătătorul cetăţii Romei;
Bucură-te, cel ce din pruncie ai ucenicit în sfânta credinţa;
Bucură-te, că din tinereţe primitor şi mângâietor de străini ai fost;
Bucură-te, cel ce ai suferit legăturile lanţurilor şi nu te-au biruit ingrozirile chinurilor;
Bucură-te, că de darul proorociei ai fost învrednicit;
Bucură-te, cel ce de la Miltiade episcopul taina preoţiei ai primit;
Bucură-te, că în Roma, turma lui Hristos că un alt apostol ai păstorit;
Bucură-te, cel ce ziua întâi a săptămânii cu numele Domnului Dumnezeu, Duminica o ai numit;
Bucură-te, că balaurul cel din muntele Târpie cu semnul crucii pe vecie l-ai nimicit;
Bucură-te, cel ce pruncii sugari al căror sânge trebuia să fie scăldătoare împăratului i-ai mântuit;
Bucură-te, că invocând peste împăratul numele Prea Sfintei Treimi, pe Constantin l-ai vindecat;
Bucură-te, cel ce întru înţelepciune ai desluşit oamenilor taina Sfintei Treimi;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Silvestru, slujitor al lui Dumnezeu!
Condacul 2
Îndemnatu-s-au credincioşii a-ţi aduce laude, Sfinte Ierarhe Silvestru, căci văzând faptele bunei tale credinţe şi darurile de care te-ai învrednicit de la Dumnezeu, cu toţii într-un glas cântăm pentru tine: Aliluia!
Icosul 2
Lumina Sfintei Credinţe străluminând şi de frumuseţea ei cea ziditoare de suflet învrednicindu-te, înţelegerea vieţii celei ascunse în Hristos ai căutat din tinereţe a o cunoaşte şi voind a te desăvârşi în această viaţă, Sfinte Silvestru, ai adunat ca într-un buchet frumuseţile nespuse ale cerului şi cu ele împodobindu-ţi viaţa o ai închinat lui Hristos. Drept aceea primeşte de la noi laudele acestea:
Bucură-te, cel ce în vechea Romă din părinţi binecredinciosi te-ai născut;
Bucură-te, cel ce ai învăţat de la Cirin preotul înţelepciunea cărţii şi bunele obiceiuri;
Bucură-te, că ai crescut în sfânta credinţă;
Bucură-te, că au înflorit în sufletul tău binemirositoarele flori ale virtuţii;
Bucură-te, cel ce odată cu creşterea anilor ai crescut şi în desăvârşire;
Bucură-te, că din dragoste de Dumnezeu şi de aproapele pe cei străini îi primeai şi îi ospătai, odihnă făcându-le;
Bucură-te, cel ce pe Timotei, preotul din Antiohia, mărturisitor al lui Hristos, în casa ta l-ai primit;
Bucură-te, că din Sfânta lui viaţă şi învăţătură mult ai folosit;
Bucură-te, cel ce împreună cu el pe mulţi romani de la închinarea idolească, la Dumnezeul Cel Adevărat ai adus;
Bucură-te, că sfintele moaşte ale lui Timotei după tăierea capului, nu le-ai lipsit de cântările cuvioase de îngropare şi noaptea le-ai înmormântat;
Bucură-te, cel ce împreună cu credincioasa Feonisia sfintelor moaşte Biserică le-ai zidit;
Bucură-te, Miltiade episcopul aducerea moaştelor Timotei a binecuvântat;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Silvestru, slujitor lui Dumnezeu!
Condacul 3
Viaţa cea întru Hristos crescând împreună cu viaţa ta şi câştigând curăţia gândurilor, dovedit-ai prin faptele tale că întru lumina învăţăturii creştineşti vietuiesti şi toate ale tale erau slujind pe Hristos şi ucenicii Lui, pe acestea noi, înţelegându-le de la tine, Îl lăudăm pe Dumnezeu şi-I cântăm: Aliluia!
Icosul 3
Pe mărturisitorii lui Hristos în cele trecute vremi cât îi cercau chinurile, bătăile şi moartea în tăria credinţei lor şi dovedind cât de mare este statornicia lor în Dumnezeu nu încetau nicidecum a-L preamări. Deci când pe tine eparhul Tarquiniu te silea, Sfinte Silvestru, a jertfi idolilor, ai biruit durerile şi ingrozirile, şi văzând noi suferinţele tinereţii tale îţi cântăm:
Bucură-te, Sfinte Silvestru, cel în lanţuri de fier ferecat;
Bucură-te, că auzind îndemnurile de jertfire la idoli nu le-ai împlinit;
Bucură-te, cel ce nu te-ai plecat silniciilor;
Bucură-te, că nu te-au îngrozit muncile;
Bucură-te, cel învrednicit de darul proorociei;
Bucură-te că, mai înainte văzând moartea eparhului care-ţi era chinuitor, aceasta i-ai vestit-o;
Bucură-te, cel ce erai în temniţă când eparhul se ospăta;
Bucură-te, că proorocia ta în aceeaşi zi s-a împlinit şi chinuitorul s-a sfârşit din viaţă;
Bucură-te, cel ce cu cinste ai fost scos din temniţă după moartea prigonitorului;
Bucură-te, că de tine credincioşii s-au bucurat şi necredincioşii la picioarele tale cădeau;
Bucură-te, cel prin care s-a arătat puterea cea mare a Duhului;
Bucură-te, că prin minunea aceasta mulţi încredinţându-se s-au întors la Hristos;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Silvestru, slujitor al lui Dumnezeu!
Condacul 4
Toţi cei ce cugetau că iubirea de bucurii lumeşti şi teama de munci şi de chinuri sunt mai tari decât iubirea lui Hristos au amuţit şi văzând moartea cea de naprazna a eparhului s-au cutremurat. Iar noi (la vremea serbarii tale) Sfinte Silvestru, cu veselie cântare de mulţumire aducem lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 4
Dulceaţa darurilor Sfântului Duh având în inima ta, şi ajungând la vremea în care şi Hristos Domnul a ieşit la propovăduire, socotit-a Miltiade, episcopul Romei, ce vrednic te-ai făcut de slujirea preoţiei şi cu hirotonie te-a rânduit în cetatea slujitorilor. Iar când acesta s-a mutat la cele veşnice, toţi alegându-te, în scaunul apostolesc al Romei te-ai suit. Pentru aceasta te lăudăm zicând:
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Silvestru, care în Roma cea veche ai păstorit;
Bucură-te, cel ce din fragezimile tinereţii de steaua credinţei ai fost călăuzit;
Bucură-te, că de harul preoţiei te-ai învrednicit;
Bucură-te, cel ce ai fost uns de Duhul;
Bucură-te, că Dumnezeu preot întru poporul său te-a rânduit;
Bucură-te, cel ce ai iubit mai mult decât viaţa pe Cel ce Şi-a întins mâinile murind pe Cruce pentru noi;
Bucură-te, că prin rugăciune şi post ţi-ai făcut trupul locaş Harului;
Bucură-te, cel ce ai învăţat pe credincioşi să cinstească Dumnezeirea cea întru o fiinţă şi în trei ipostasuri;
Bucură-te, că de la Dumnezeieştile Scripturi te-ai adăpat şi a lor frumuseţe ai propovăduit;
Bucură-te, cel ce arhiereu cinstit şi binecredincioas dreptei credinţe în scaunul Romei ai păstorit;
Bucură-te, că la soborul cel mare în Niceea ai avut părtaşi şi împreună cu soborul dreapta credinţa ai mărturisit;
Bucură-te, cel ce înălţându-te cu Duhul, te-ai smerit şi ne-ai învăţat smerenia;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Silvestru, slujitor lui Dumnezeu!
Condacul 5
Învăţătura dreptei credinţe pe mulţi a luminat, şi ca o lumina una din alta, în mulţi s-a aprins. Iar alţii sfinţindu-se cu lumina preoţiei, ca luminoase făclii în sfeşnice se aşează, şi propovăduitori ai Sfintelor Evanghelii se rânduiesc. Şi ceata tuturor celor sfinţiţi împreună cu tine, Sfinte Silvestru, neîncetat cântă lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 5
Căutând mântuirea la Hristos, Cel ce S-a smerit de bună voie şi îndreptător credinţei arătându-te pe tine turmei tale, părinte purtătorule de Dumnezeu Silvestru, pe toţi i-ai povăţuit pururea spre mărirea cea nemuritoare cu învăţăturile tale cele neratacite. Drept aceea cinstind astăzi pomenirea ta cântăm:
Bucură-te, cel ce ca un adevărat apostol păstoreai turma credincioşilor,
Bucură-te, că la păşunea cea mântuitoare o îndreptai,
Bucură-te, cel ce şi cu cuvântul şi cu lucrul erai bun povăţuitor,
Bucură-te, că pe clericii cei ce se îndeletniceau cu neguţătorii lumeşti la Biserică i-ai întors;
Bucură-te, cel ce te-ai îngrozit de numirile cele păgâneşti ale zilelor săptămânii;
Bucură-te, cel ce ai aşezat bună rânduială a postului, oprindu-l în ziua sâmbetei;
Bucură-te, că numai într-o singură sâmbătă ai îngăduit a posti creştinii, aceea în care Hristos a murit şi S-a pogorât la iad să scoată de-acolo pe strămoşul Adam;
Bucură-te, cel ce pe păgâni ai învăţat adevărul;
Bucură-te, că pentru tine mulţime mare a mărturisit pe Hristos împreună cu Tatăl şi cu Duhul.
Bucură-te, cel ce ai biruit patimile şi trupul prin nevoinţele postului şi înfrânării;
Bucură-te, că înfrumuseţat de cunoştinţa dumnezeieştii Scripturi, prin curăţia gândurilor tale Harul dumezeiesc a lucrat;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Silvestru, slujitor al lui Dumnezeu!
Condacul 6
Nu numai tăria cuvântului având-o cu tine, ci ştiind bine că întărirea cuvântului o face minunea, de amândouă te-ai învrednicit dumnezeescule Ierarhe Silvestru, şi pentru aceasta cei ce ştiu dreapta învăţătura a ta şi cunosc bogăţia darurilor şi minunilor tale îi mulţumesc lui Dumnezeu cântând: Aliluia!
Icosul 6
Pogoratu-te-ai fără teamă la peştera de sub muntele Târpie, pe care era înălţat capitoliul cel păgânesc şi ai înfruntat primejdia balaurului ce se incuibase acolo şi pustiia cu moarte poporul dimprejur şi mai ales pe copii. Ci tu, Sfinte SILVESTRE, când ai auzit pe păgâni zicându-ţi: Cu puterea Dumnezeului tău fă pe balaur să nu mai iasă afară şi vom crede într-Însul ca Atotputernic, atunci ai crezut mai vârtos în cuvântul lui Dumnezeu ce zice: A«Indrazniti!A» şi cu Crucea Lui ai biruit cu adevărat, pentru care noi îţi cântăm aşa:
Bucură-te, cel ce auzind de pustiirea cea de moarte a balaurului nu te-ai înfricoşat.
Bucură-te, că ţie ţi-au cerut necredincioşii să le arăţi puterea lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce ai adunat pe toţi credincioşii la rugăciune, şi post de 3 zile pentru izbăvire ai ţinut;
Bucură-te, că în vedenie Petru Apostolul ţi-a cerut să mergi fără teamă la peşteră;
Bucură-te, cel ce împreună cu preoţii şi diaconii la balaur ai coborât;
Bucură-te, că Sfânta Slujbă la gură peşterii ai săvârşit;
Bucură-te, cel ce în numele Mântuitorului Hristos gurile peşterii ai pecetluit;
Bucură-te, că până la a doua venire a lui Hristos le-ai astupat;
Bucură-te, cel ce pe balaur neiesit pe veci l-ai făcut;
Bucură-te, că pe mulţi copii şi oameni i-ai mântuit de la moarte;
Bucură-te, cel ce ai facut pe păgâni să se minuneze văzându-te întors viu din peştera balaurului;
Bucură-te, că mulţi au cunoscut puterea lui Dumnezeu, şi la cei credincioşi s-au adaugat;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Silvestru, slujitor al lui Dumnezeu!
Condacul 7
Minunile ca semne ale puterii lui Dumnezeu nu au măsură, în viaţa Bisericii Lui, ci pentru întărirea adevărurilor de credinţă ele se arată neîncetat. Şi noi cei ce cu ochii plini de mirare le contemplăm Îl preainaltam pe Dumnezeu cântând: Aliluia!
Icosul 7
Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Lui şi toate lucrurile sunt spre lăuda puterilor Lui, că pe toţi sfinţii indreptanmdu-i spre limanul mântuirii, mucenicind aceştia prin grele încercări şi ispite şi cazne şi prigoniri au trecut. Şi când Constantin împăratul, neluminat fiind încă de Sfântul Botez, plecase la război, iar atunci senatorii au pornit prigoană împotriva creştinilor, tu Sfîntă Silvestru, pe toţi i-ai povăţuit să se ascundă în munte pentru a scăpa. De aceea îţi zicem unele ca acestea:
Bucură-te, Sfinte Silvestru, povăţuitorul celor asupriţi;
Bucură-te, cel ce pe toţi i-ai întărit cu evlavia ta;
Bucură-te, că de jertfiri idoleşti i-ai apărat;
Bucură-te, cel ce de năpustirile senatorilor asupra creştinilor i-ai apărat pe ei;
Bucură-te, că de muncile cele de multe feluri îndemnându-i să nu se îngrozească, i-ai întărit;
Bucură-te, cel ce pe cler şi poporul cel credincios în muntele Soractes i-ai ascuns;
Bucură-te, că împreună cu ei n-ai încetat a lăuda pe Mântuitorul;
Bucură-te, cel ce după dumnezeiasca arătare ai aflat că împăratul Constantin de lepră s-a umplut;
Bucură-te, că ştiai că pentru a lui vindecare din toate marginile împărăţiei, din Roma până în Persidia, vraci şi doctori s-au adunat;
Bucură-te, cel ce ai aflat că slujitorii zeilor pe împăratul în baie de sânge de prunci sugari voiau să-l scalde;
Bucură-te, auzind plângerea maicilor pruncilor neintarcati, la Hristos – ridicat rugăciunea;
Bucură-te, cel ce ştiai că Dumnezeu pentru ale tale rugăciuni a luminat mintea împăratului şi eliberând pruncii, mâhnirea maicilor a curmat-o;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Silvestru, slujitor al lui Dumnezeu!
Condacul 8
Bucuria mamelor sunt pruncii şi viaţa lor şi-o dau pentru ei. Cât de mare era dar plângerea şi durerea celor ce ştiau că spre junghiere li s-au luat odraslele lor şi care cu amar se tânguiau. Dar auzind credincioşii împărăţească înţelepciune cea data de la Dumnezeu zicând: «Mai bine este singur a răbda durere decât a vărsa sânge nevinovat de prunci», au cântat lui Dumnezeu: Aliluia !
Icosul 8
Răsplătirea lui Dumnezeu nu trece cu vederea pe cei ce de bună voie împlinesc poruncile Lui, şi prin omanei şi prin lucruri se umple de bunătăţi şi de fapte bune viaţa lor. Şi tu, Ierarhe Silvestru, împlinind porunca lui Dumnezeu, în viaţa împărăţiei Romei ai săvârşit schimbări, lui Constantin arătându-i Dumnezeiasca vrere. De aceea cu bună cuviinţă îţi cântăm aşa:
Bucură-te, minunată unealtă a Harului;
Bucură-te, că despre tine, în vis, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel împăratului au vorbit;
Bucură-te, cel ce ai fost chemat să-i vesteşti lui Constantin vindecarea în mântuitoarea baie a Botezului;
Bucură-te, cel ce ai fost chemat din ascunzişurile munţilor Soractes;
Bucură-te, că frica şi prigoana creştinilor a încetat;
Bucură-te, cel ce cu cinste ai intrat la împăratul;
Bucură-te, că împăratului arătând icoana Sfinţilor Petru şi Pavel i-ai spus că nu sunt dumnezei, ci slujitorii Lui;
Bucură-te, cel ce de la împăratul ai aflat că în adevăr cu Sfinţii Petru şi Pavel în vedenie a vorbit;
Bucură-te, că pe ei, fără să-i fi văzut mai înainte în viaţă, după vis şi după icoană i-a recunoscut acela;
Bucură-te, cel ce împăratului i-ai arătat că în scăldătoarea botezului nu va intra fără pregătire sufletească,
Bucură-te, ca ai auzit marturisirea de credinţă a împăratului;
Bucură-te, cel ce imparatului pregătire pentru naşterea prin botez, în post şi în rugăciune i-ai cerut;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Silvestru, slujitor al lui Dumnezeu!
Condacul 9
Tainiţele sufletului când se deschid şi în ele coboară lumina Harului Dumnezeiesc prin botez, atunci cu bucurie mare şi îngerii şi sfinţii se bucură, şi lui Dumnezeu împreună cu drept închinătorii îi cântă: Aliluia!
Icosul 9
Dumnezeiasca cercetare venind peste casa împăratului şi tu, Sfinte Ierarhe Silvestru, încunoştiinţat de ajutorul pe care Dumnezeu îl dăruieşte creştinilor, nu te-ai arătat îngăduitor cu Constantin, măcar că era suferind, ci mai întâi să se lumineze în cele ale credinţei ai cerut, şi să se înfrâneze de la slava lumească prin pocăinţă şi prin postire i-ai zis, iar prin închiderea capiştilor idoleşti şi oprirea jertfelor, la schibarea rosturilor împărăţiei ai gândit. Marea ta sârguinţă o lăudăm cântând unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce ai fost bun sfetnic al lui Constantin împăratul;
Bucură-te, că acestuia de Dumnezeu Cel Unul în Treime i-ai propovăduit şi la auzul cuvintelor tale împăratul s-a bucurat;
Bucură-te, cel ce ai cerut împăratului să oprească prigonirile de orice fel;
Bucură-te, că cei din îngroziri şi din legături au fost eliberaţi;
Bucură-te, cel ce ai îndrumat pe Constantin să împlinească toată cererea cea dreaptă;
Bucură-te, că milostivirea spre cei săraci ai cerut;
Bucură-te, cel ce ai auzit făgăduinţa împăratului de a face tot binele;
Bucură-te, că punând mâinile peste el catehumen l-ai făcut;
Bucură-te, cel ce împreună cu tot clerul rugăciuni ai săvârşit pentru ca lumina cea pururea mântuitoare la toţi să răsară;
Bucură-te, că după şapte zile de post pe împăratul despre tainele sfintei credinţe Prea Treime l-ai învăţat ;
Bucură-te, cel ce i-ai vorbit despre scăldătoarea botezului în numele Sfintei Treimi;
Bucură-te, că înaintea ta, sănătos şi fără urme de boală, s-a arătat;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Silvestru, slujitor al lui Dumnezeu!
Condacul 10
Făcându-se mare bucurie în toată lumea prin creştinarea împăratului Constantin şi mulţime multă de popor venind la Hristos, se împuţina închinăciunea idolească. Ci voind acum ca pe cei rămăşi la păgânătate să-i izgoneascadin cetate, tu, Sfinte Ierarhe Silvestru, ai gândit şi împăratului i-ai zis : Că nu voieşte Domnul ca siliţi şi fără de voie liberă să vină cineva la El. De aceea pentru frumuseţea gândului tău, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 10
Întru bucuria păcii înflorind Biserica lui Hristos şi întru lumina credinţei zidită şi întărită fiind de Duhul, dar nerabdand vrăjmaşul o pace ca această a Bisericii, a semănat eresuri şi a trimis duşmanii în calea împăratului Constantin şi a mamei sale Elena, că să-i abată de la Hristos. Iar tu, Sfinte Ierarhe Silvestru, aflând despre uneltirile acestea numai spre Dumnezeu, Cel ce toate le întăreşte, nădejdea ţi-ai pus. Pentru aceasta cântăm ţie cuvinte de lăuda aşa:
Bucură-te, Sfinte Ierarhe de trei ori fericite;
Bucură-te, cel ce nu te-ai înspăimântat de uneltirile vrăjmaşe;
Bucură-te, că în Domnul nădejdea ţi-ai pus;
Bucură-te, cel ce nu te-ai înfricoşat auzind că înaintea împăratului este hulit numele Hristosului tău;
Bucură-te, că ai primit a sta în faţă întrebărilor celor înţelepţi şi iscusiţi în legea cea veche;
Bucură-te, cel ce cunoşteai atât proorociile legii vechi, cât şi elinească învăţătura a filosofilor;
Bucură-te, că de faima înţeleptului rabin şi vrăjitorului Zamvri nu te-ai speriat;
Bucură-te, cel ce înaintea scaunuli împăratului cu ceata a o sută douăzeci de înţelepţi te-ai înfruntat;
Bucură-te, că rugându-te lui Dumnezeu ai zis : Scoală-te Doamne, judecă pricina Ta;
Bucură-te, cel ce ai dovedit că-n Vechiul Testament cele despre venirea lui Hristos sunt arătate şi prin el s-au împlinit;
Bucură-te, că luminata şi minunata dovedire despre Hristos ai făcut înaintea împăratului pentru iudei cu însăşi cărţile lor;
Bucură-te, cel ce ai arătat că nu in trei dumnezei cred creştinii, ci, dovedind cu scriptura, credinţa într-un singur Dumnezeu în trei ipostasuri;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Silvestru, slujitor al lui Dumnezeu!
Condacul 11
Cu mare glas grăind din Sfintele Scripturi, Sfinte SILVESTRE, ai arătat, de Dumnezeu insuflate, că despre îndoita fire a Fiului, adică cea dumnezeiască şi cea omenească într-o unire, au grăit mai înainte proorocii care cunoaştere aveau de la Dumnezeu. Aceluia cu proorocii şi cu tine cântăm şi noi: Aliluia!
Icosul 11
Adunatu-s-a în faţa împăratului curtea lui şi mulţime mare de oameni spre a vedea a cui învăţătură va birui. Căci iudeii spuneau că Nazarineanul a fost hulitor de Dumnezeu, iar creştinii că Dumnezeu adevărat era şi Fiul Celui Preaînalt din Treime. Iar tu, Sfinte Ierarhe Silvestru, nicidecum n-ai îngăduit întunericul, şi de înţelepciunea lui Dumnezeu umplându-ţi gura ta ai surpat nedumerirea lor. Şi întru lauda smereniei tale cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Silvestru, prin care Sfânta Treime S-a proslăvit;
Bucură-te, cel ce ai arătat cu cuvintele Scripturii că mai înainte de toţi vecii sunt ipostasurile Treimii;
Bucură-te, ce despre Fiul ai dovedit; că este de o fiinţă cu Tatăl; de o slavă şi de o putere;
Bucură-te, cel ce ai arătat neîndoios că din Fecioară S-a născut Domnul;
Bucură-te, că toate cele despre pătimirea, moartea şi învierea Mântuitorului, de la sfinţii prooroci ai adus mărturie;
Bucură-te, cel prin a cărui gură, grăind Sfântul Duh, ai biruit pe evrei;
Bucură-te, că luminos ai arătat că adevărat Dumnezeu este Hristos, Cel născut din Fecioară;
Bucură-te, cel ce ai fost lăudat de împăratul şi de toată curtea;
Bucură-te, că şi vrăjitoria lui Zamvri, care prin farmece a ucis un bou, nu te-a făcut să dai înapoi;
Bucură-te, cel ce având nădejde tare în Dumnezeu Cel ce este binefăcător, ai cerut îngăduinţa împăratului să inviezi boul, ca şi cei necredincioşi să creadă în Dumnezeul creştinilor;
Bucură-te, că ridicând mâinile tale la cer, rugendu-te şi zicând : A« Doamne Iisuse Hristoase auzi-mă pe mine robu tău în ceasul acesta, ca să se proslăvească Prea Sfânt numele Tău A» ai văzut cum boul inviaza şi stă blând;
Bucură-te, cel ce la picioarele tale i-ai văzut căzând şi pe evrei şi pe păgâni, dimpreună cu împărăteasa Elena;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Silvestru, slujitor al lui Dumnezeu!
Condacul 12
S-a făcut cunoscută puterea lui Dumnezeu prin lucrările tale, Sfinte Ierarhe Silvestru, şi sfinţenia vieţii tale mulţimile aflând-o, ca pe un trimis al cerului cu adevărat socotindu-te, au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 12
Oamenii şi împăratul şi curtea sa au înţeles că puterile tale sunt de la Dumnezeu Tatăl venite, pentru a arată prin cuvânt şi prin fapte că Hristos Domnul este Fiul Său Cel iubit, că pentru El ai fost în primejdii, că numai în El ai nădăjduit şi că minunile tale numai prin El s-au făcut; de aceea şi noi acum, minunându-ne de cele de atunci, cântăm ţie unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce te-ai învrednicit de darul cel făcător de minuni;
Bucură-te, că ai avut în tine comoara dumnezeieştilor cuvinte ale Scripturii;
Bucură-te, cel ce te-ai smerit pe tine pentru a arăta măreţia lui Dumnezeu;
Bucură-te, că prin iubirea ta de Hristos ai biruit pe potrivnicii Lui;
Bucură-te, cel ce te-ai sfinţit prin Harul Hristosului tău;
Bucură-te, că prin tine s-a arătat puterea celui ce pe toţi i-a mântuit prin Jertfa şi Învierea Sa;
Bucură-te, cel ce ai ştiut a tălmăci proorocirile din Scripturi;
Bucură-te, că ai fost vestitorul împlinirii lor;
Bucură-te, cel ce împreună cu Sfânta Elena ai căutat Crucea Domnului;
Bucură-te, că aflându-se Crucea pe mulţi i-ai botezat în credinţa cea mântuitoare;
Bucură-te, cel ce douăzeci şi unu de ani şi zece luni ai fost mare ierarh şi păstor al Romei, şi că plin de zile şi încărcat de ani ai trecut către Domnul;
Bucură-te, cel ce eşti rugător fierbinte pentru noi către Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Silvestru, slujitor al lui Dumnezeu!
Condacul 13
O, întru tot lăudate, Sfinte Ierarhe Silvestru, nepricepuţilor celor ce stăm în biserica ocrotirii tale, primeşte aceste cântări de lăuda aduse ţie, mult râvnitorule de Dumnezeu, pentru sfinţenia vieţii tale, şi fii mijlocitor pentru noi către mult milostivul Dumnezeu, rugându-L să dea iertarea păcatelor noastre şi să ne izbăvească din toată nevoia şi scârba pe cei ce prăznuim numele tău cântând: Aliluia ! (de trei ori)
În încheiere, se reiau Icosul 1 şi Condacul 1 și se face Otpustul.
Condacul 1
Bunătăţile sfinţilor învrednicindu-te a le cunoaşte, Sfinte Ierarhe Silvestru, slujitor al lui Dumnezeu te-ai făcut şi propovăduitor al dreptei credinţe. De la tine luminându-se şi împăratul cel mare Constantin şi mulţimea poporului cetăţii Romei, prin curăţia credinţei tale şi prin tăria iubirii de oameni pe mulţi i-ai întors la Hristos. Pentru aceasta te cinstim pe tine, după cuviita şi strigăm: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Silvestru, slujitor al lui Dumnezeu!
Icosul 1
Ca o revărsare de raze luminoase căzând peste trecutele zile ale vieţii tale, faptele tale cele făcute din iubire de Dumnezeu, Părinte Ierarhe Silvestru, ne aduc şi acum mireasma slujirii tale la altarul Său cel Sfânt, şi ne luminează chipul tău cel frământat de dorinţa arătării adevărului credinţei în faţa oamenilor. De aceea şi acum cei ce sunt sub ocrotirea ta, în biserica sfântă care cinsteşte numele tău, cu dragoste îţi strigăm ţie unele ca acestea:
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Silvestru, întâi stătătorul cetăţii Romei;
Bucură-te, cel ce din pruncie ai ucenicit în sfânta credinţa;
Bucură-te, că din tinereţe primitor şi mângâietor de străini ai fost;
Bucură-te, cel ce ai suferit legăturile lanţurilor şi nu te-au biruit ingrozirile chinurilor;
Bucură-te, că de darul proorociei ai fost învrednicit;
Bucură-te, cel ce de la Miltiade episcopul taina preoţiei ai primit;
Bucură-te, că în Roma, turma lui Hristos că un alt apostol ai păstorit;
Bucură-te, cel ce ziua întâi a săptămânii cu numele Domnului Dumnezeu, Duminica o ai numit;
Bucură-te, că balaurul cel din muntele Târpie cu semnul crucii pe vecie l-ai nimicit;
Bucură-te, cel ce pruncii sugari al căror sânge trebuia să fie scăldătoare împăratului i-ai mântuit;
Bucură-te, că invocând peste împăratul numele Prea Sfintei Treimi, pe Constantin l-ai vindecat;
Bucură-te, cel ce întru înţelepciune ai desluşit oamenilor taina Sfintei Treimi;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Silvestru, slujitor al lui Dumnezeu!
Tropar la Praznicul Tăierii împrejur cea după Trup a Domnului, glasul 1:
Cel Ce şezi pe Scaunul cel în chipul focului, întru cele de sus, împreună cu Părintele Cel fără de început şi cu Dumnezeiescul Duh, ai binevoit a Te naşte pe pământ din Fecioară, Maica Ta, care nu ştie de bărbat, Mântuitorule Iisuse. Pentru aceasta ai şi fost tăiat împrejur a opta zi ca un Om. Slavă Sfatului Tău Celui Preabun; Slavă rânduielii Tale; Slavă smereniei Tale, Unule Iubitorule de oameni.
Cântarea 1, glasul al 2-lea.
Irmosul:
Veniţi popoare să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui Ce a despărţit marea şi a povăţuit pe poporul pe care l-a scos din robia egiptenilor, că S-a preaslăvit.
Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!
Ziua a opta, care poartă chipul veacului ce va să fie, se luminează şi se sfinţește cu sărăcia Ta cea de bunăvoie, Hristoase; că întru aceasta Te-ai tăiat la Trup împrejur, după Lege.
Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!
Hristos tăiere împrejur primeşte a opta zi de la naştere şi cu aceasta astăzi umbra se împuţinează, răsărind Lumina Noului Har.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Care ai omorât cu Lemn păcatul; şi sădeşte frica Ta în inimile noastre, ale celor ce Te lăudăm pe Tine.
Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!
Cuvântul Cel mai presus de fiinţă Întrupându-Se, S-a tăiat împrejur, spre încetarea Legii; şi ne-a dat nouă începăturile Dumnezeiescului har şi ale Vieţii celei Nestricăcioase.
Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!
Hristos Întrupându-Se, S-a arătat Împlinitor al Legii, iar nu ca un potrivnic lui Dumnezeu; şi de bunăvoie a îngăduit a se tăia împrejur, a opta zi.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Auzit-am, Doamne, glasul iconomiei Tale şi Te-am preaslăvit pe Tine, Unule Iubitorule de oameni.
Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!
Tăierea împrejur a încetat, de când S-a tăiat împrejur Hristos de bunăvoie, mântuind mulţimile neamurilor cu harul.
Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!
Ziua a opta, în care Stăpânul Hristos S-a tăiat împrejur, o închipuieşte viaţa cea nesfârşită a veacului ce va să fie.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Dătătorule de lumină şi Făcătorule al veacurilor, Doamne, îndreptează-ne pe noi întru lumina poruncilor Tale; că afară de Tine, pe alt Dumnezeu nu ştim.
Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!
Tu, Doamne, din Fecioara Maică în chip de negrăit Te-ai născut şi nu ai socotit lucru nevrednic a îmbrăca chipul omenesc ca un Prunc, după Lege, însăşi Legea împlinind.
Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!
Nopţii s-a asemănat cea care a născut pe Israel, ca una ce a iubit umbra Legii; din care S-a arătat Hristos, Lumina ce Străluceşte lumii.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Adâncul cel mai din urmă al păcatului m-a înconjurat; ci, Doamne, Doamne, precum pe proorocul Iona l-ai scos, scoate şi viaţa mea din stricăciune.
Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!
Luat-a sfârşit Legea, de când Hristos, Prunc făcându-Se şi Împlinitor al Legii arătându-Se, a primit tăiere împrejur şi a dezlegat blestemul Legii.
Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!
Sâmbăta, tăierea împrejur şi înfumurarea evreilor au încetat, cu bunăvoinţa lui Hristos, Cel Ce S-a Arătat şi a strălucit Primăvara Harului.
CONDAC, glasul al 3-lea.
Podobie: Fecioara astăzi pe Cuvântul Cel mai înainte de veci merge să-L nască în peşteră în chip de negrăit. Dănţuieşte lumea auzind, slăveşte cu Îngerii şi cu păstorii pe Cel Ce vine să Se arate Prunc Tânăr, pe Dumnezeu Cel mai înainte de veci.
Domnul tuturor rabdă tăiere împrejur şi taie ca un Bun greşelile celor muritori. Dă lumii, astăzi, mântuire, iar ierarhul Ziditorului, purtătorul de lumină şi Dumnezeiescul preot al lui Hristos, Sfântul Vasile, se bucură întru cei de sus.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Cei trei tineri au defăimat porunca cea fără de Dumnezeu de a cinsti chipul cel de aur în câmpul Deiera; şi în mijlocul focului fiind aruncaţi, răcorindu-se, au cântat: bine ești cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!
Luminată şi strălucitoare este sărbătoarea Naşterii lui Hristos, care preînchipuie astăzi Taina înnoirii ce va să fie. Că Mântuitorul Se taie împrejur după rânduiala Legii, nu ca un Dumnezeu, ci ca un muritor şi ca o împlinire a Legii.
Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!
Legea plinind Făcătorul Legii, cu Trupul, astăzi, de bunăvoie Se taie împrejur, tăiere făcând iernii păcatului şi dăruindu-ne a striga: bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Pe Dumnezeu Cuvântul, Care cu negrăită înţelepciune toate le-a alcătuit şi dintru nefiinţă le-a adus, binecuvântaţi-L lucrurile Domnului, ca pe Domnul.
Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!
În ziua a opta S-a tăiat împrejur, ca un Prunc, Stăpânul şi a primit numele Iisus; că El este Mântuitorul lumii şi Domnul.
Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!
Pe Dumnezeu Cuvântul, Cel Ce a ieşit din Tatăl mai înainte de veci şi fără de început şi după Lege S-a tăiat împrejur cu Trupul, lăudaţi-L lucrurile Domnului, ca pe Domnul.
La Cântarea a 9-a, glasul al 2-lea:
Stih: Măreşte, suflete al meu, pe cea mai Cinstită şi mai Slăvită decât Oştile cele de sus, pe Fecioara Preacurată, de Dumnezeu Născătoarea.
Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Cel Ce după Lege cu Trupul S-a tăiat împrejur.
Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Cel Ce în ziua a opta a primit a fi tăiat împrejur.
Stih: Astăzi Se taie împrejur cu Trupul Stăpânul, împlinind Legea, ca un Prunc.
Stih: Stăpânul astăzi Se taie împrejur cu Trupul şi Iisus este numit.
Irmosul:
Pe tine, Ceea ce pe Luminătorul Dumnezeu, Cel Ce a Răsărit mai înainte de soare, trupeşte la noi venind, din coapse Fecioreşti în chip de negrăit L-ai Întrupat, Binecuvântată, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!
Hristos, întrecând hotarele întregii firi omeneşti, S-a născut mai presus de fire din Fecioară. Şi precum porunceşte Cartea Legii, Se taie împrejur la Trup şi Împlinitor Legii se arată.
Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!
Veniţi să prăznuim cu sfinţenie Ziua cea Mărită a numelui Stăpânului Hristos. Că astăzi, cu Dumnezeiască cuviinţă, este numit Iisus; cu Acela împreună şi pomenirea ierarhului să o mărim.
SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: Cu Dumnezeiască credinţă…
Cu învăţăturile tale, Sfinte Vasile, ai udat toată lumea ca şi cu o apă şi ai semănat dogmele dreptei cinstiri de Dumnezeu; că Hristos, Izvorul vieţii, S-a odihnit într-adevăr întru tine. Pe Acela roagă-L, ca cel ce ai dobândit îndrăzneală la Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă.
m-am căutat un timp
apoi un timp deloc
m-am găsit azi printre rugăciuni rătăcite în niște case de care nici nu știam
ei au știut
de mine
îi aud
m-am regăsit între cruci vechi
de lemn
de piatră
de prunci
de vădane
de frați
m-am văzut printre pământul umed dintre degetele copiilor
am simți cum mă așez
pe florile de castan și zac
așa mult îmi plac florile nevalorificate de castan
de care am râs împreună știind legătura
mentală pe care eu o fac din adolescență
cu aceste flori și marchizul de sade
m-am odihnit m-am regăsit m-am așezat
ce bine e să respiri din nou în țara asta a noastră așa cum e ea
Alexandru Povarnă
în visul meu, poeţi din toate limbile
se plimbau, vorbind între ei, într-o cetate subţire
îl puteai vedea, de exemplu, pe eminescu
discutand entuziast cu dante sau shakespeare
iar prin zidurile subţiri se vedeau
trecutul, prezentul şi viitorul dansând împreună
îngerul se uita la ei cu drag
însă limba lor nu era ceva de înţeles
pentru unii, ea părea doar un fel de vocalize
din când în când, câteva sunete
picau spre pământ, unduind ca o frunză
sau, pur şi simplu, cum cade o grindină
iubirea cu care făceau aceasta era ca de înger
şi se uitau la mine
pentru poeţii mai mari, limba părea
un fel de vorbire de copil exersând silabe cântate
ele deveneau ploaie, viscol sau alte fenomene ale naturii
doar că erau făcute din voinţa de a rima
în loc de apă, gheaţă sau fulger
îngerii se uitau la ei
cu bucuria părinţilor care aşteaptă în copil primul cuvânt
de ce te uimeşti, a întrebat îngerul, cu drag
poeţii care s-au ostenit mai mult pot trimite
câte o literă-două pe pământ
de exemplu, „august”, se schimbă de ecoul
vorbirii lor în „îngust”
atunci, cineva îşi dă seama că vara e trecătoare
sau că şi împăraţii trec
poeţii care s-au ostenit dincolo de închipuire
pot duce silabe pe pământ
atunci, cineva căruia i se spune, bunăoară, „nu eşti”
devine, pentru noi, îngerii, „fereşti”, şi noi
chiar i le deschidem ca să primească har
sau le închidem ca să-l apărăm de necazuri
îngerul a adus la mine
un poet imens, cât o carte în care ar putea fi scrisă
istoria unei globule roşii, de când o supernovă
a explodat şi a produs fier, până la fierul din sânge
aproape m-am speriat
când respira, poeţii mai mici intrau într-un fel de ecou
şi curgerea de litere şi silabe se îndesea
nu te teme, a zis poetul, suntem delicaţi cu începătorii
ai privilegiul să spui un cuvânt, dar unul singur
îngerul a adăugat: ca să poţi schimba un cuvânt
trebuie să fi scris ani lungi fără osteneală
şi să fi tăcut ani şi mai lungi
indiferent de osteneală
dar nu am reuşit sa mă hotărăsc
m-am trezit
s-a vazut mantia roşie a poetului uriaş
mergând cu viteză ameţitoare spre răsărit
trebuia să spun „lacrimă”, am gândit, târziu.
acea lacrimă îmi va lipsi veşnic…?
nu va lipsi deloc, a şoptit îngerul,
dacă reuşeşti să plângi fără osteneală.
întrucât el era, desigur, mult mai puternic decât orice poet,
a plecat spre apus. avea forma unui nor de ploaie.
Dr. Alexandru Theodor Amarfei
(22 noiembrie 2023, părintelui drag Justinian/Romeo)
Alexandru Ioan Enache
(21 noiembrie 2023, prietenului drag Alex Amarfei)
Alexandru – Ioan Enache
Ceea ce eşti Izvor a toată înţelepciunea îndrumă paşii noştri pe cărarea mântuirii, Stăpână, căci numai tu ai purtat în pântecele tău şi ai născut pe Cel Ce a luat firea neputincioasă a lui Adam ca s-o înnoiască şi să o aşeze pe scaunul slavei cereşti. În braţele tale ai purtat cu cuviinţă dumnezeiască pe Soarele dreptăţii, Cel Ce cu razele iubirii Sale de oameni luminează inimile celor ce se nevoiesc pe calea dobândirii virtuţilor. Pe Acesta roagă-L, Fericită, să ne dăruiască îndurările Sale, iertând nedreptăţile noastre şi aşezându-ne la limanul vieţuirii curate.
Troparul Sfintei Mari Muceniţe Anastasia, glasul al 4-le
Mieluşeaua Ta, Iisuse, Anastasia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 8-lea.
Irmos: Cântare să înălţăm popoare Minunatului nostru Dumnezeu, Celui Ce a izbăvit pe Israel din robie, cântare de biruinţă cântând şi strigând: să-Ţi cântăm Ţie, Celui Ce eşti Însuţi Stăpân.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Laudă să aducem lui Dumnezeu, Celui Ce vine să Se nască cu Trup din Fecioară în cetatea Betleemului şi să Se aşeze în iesle ca un Prunc înfăşat, ca să mântuiască neamul omenesc.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Căutând numai Frumuseţea lui Hristos cea dorită, Mărită Anastasia, ai trecut cu vederea frumuseţile lumii, cu minte statornică şi te-ai învrednicit de Moştenirea Cea Nemuritoare, muceniţă.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Biruit-ai noaptea întunericului rătăcirii înţelepţeşte, cinstită, luminându-te cu Lumina Duhului; şi acum te-ai sălăşluit, unde este Lumina Cea Dumnezeiască a Treimii Celei Nezidite.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Arătatu-S-a Dumnezeul Cel Nevăzut, din multă milostivire, născându-Se din Maică Fecioară mai presus de fire şi Cel Bogat a sărăcit, ca să îmbogăţească neamul omenesc cu nemurirea.
Cântarea a 3-a.
Irmos: Doamne, Cel ce ai făcut cele de deasupra bolții cerești și ai zidit Biserica, Tu, pe mine, mă întărește intru dragostea Ta; că Tu ești marginea doririlor și credincioșilor întărire, Unule Iubitorule de oameni.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Doamne, Prunc înfăşat, culcat în iesle, Te vor vedea pe Tine, Cel Nepipăit. Munţi, săltaţi şi dealuri îmbrăcaţi-vă cu Dumnezeiască bucurie, umplându-vă de lumină.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu îndrăzneala dreptei cinstiri de Dumnezeu fiind îmbogăţită şi cu mântuitor cuvânt,ai tocit săgeţile cuvintelor prigonitorilor, Sfântă Anastasia, cu Dumnezeiască dragoste îndreptându-ţi mişcările sufletului.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Numai pe Domnul Îl caut, numai de dragostea Lui mi-am legat sufletul, strigai, muceniţă. Mă grăbesc cu inimă curată să mă luminez din belşug cu Preacuratele Tale Străluciri.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Tânără Neispitită de nuntă, porţi în pântece, întrupat, pe Cel Ce poartă în mână toată zidirea; pe Care şi născându-L Îl culci în iesle, arătându-Se Prunc Cel mai înainte de veci.
Irmosul:
Doamne, Cel Ce ai făcut cele ce sunt deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica; Tu Care eşti Marginea Doririlor şi credincioşilor Întărire, mă întăreşte, întru dragostea Ta, Unule Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Acum se împlinesc graiurile celor ce proorocesc cu Dumnezeiesc Duh: că Fecioara merge să nască în peşteră pe Cel cu totul Desăvârşit.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Căutând cu dragoste mărirea mucenicilor, ai dobândit-o luptându-te cu multă tărie, cu credinţă neîndoielnică, ceea ce ai bărbătească îndrăzneală.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Îmbrăcatu-te-ai în adevăr cu haină ţesută din harul cel de sus, cu dezbrăcarea de trup, muceniţă prealăudată, purtătoare de biruinţă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Iese purtând Trup din pântecele tău Cel Purtător de Lumină Împăratul Cel Ceresc, culcându-Se în iesle ca într-un Scaun.
Cântarea a 5-a. Irmos: Dis de dimineaţă strigăm Ţie, Doamne: izbăveşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Răsărit-a Steaua din Iuda, punând în mişcare spre închinare pe cititorii în stele din ţara Haldeii, precum este scris.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
După Lege te-ai luptat, muceniţă pururea pomenită, punând pe fugă pe cei fărădelege, cu Puterea Duhului.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Învierea lui Hristos o închipuieşti cu numirea, care surpă pe vrăjmaşii cei nevăzuţi, prealăudată.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
În peşteră sub pământ merge să Se nască Hristos din Fecioară; să se veselească toată făptura!
Cântarea a 6-a.
Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul și Lui voi spune scârbele mele; că s-a umplut sufletul meu de răutăți și viața mea s-a apropiat de iad, și ca Iona mă rog: ”Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă”.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Milostivul, luând firea noastră, Se arată ca un Prunc; Cel Ce zămisleşte pe prunci în pântece este înfăşat şi în iesle este culcat şi-mi dezleagă, cu bunătatea Sa, lanţurile patimilor cele cu multe împletituri.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Urmând cu tărie luptele sfinţilor mucenici, cele pentru Hristos, slujind trebuinţelor lor şi ştergându-le sângele lor cel închegat, te-ai îmbogăţit cu adevărat cu mărirea, care străluceşte pentru ei.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Picături de vindecări verşi din ploaia Dumnezeieştilor daruri şi râurile patimilor opreşti şi ajuţi celor ce cumplit se primejduiesc, Prealăudată, Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, ceea ce eşti a lui Hristos şi care porţi numele Dumnezeieştii Învieri.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Vindecând firea oamenilor, cea stricată prin călcarea Poruncii celei de demult, Se naşte Prunc Tânăr, fără de stricăciune şi şade ca pe un Scaun în sânurile tale, Ceea ce nu ştii de mire, fiind Nedepărtat de Părinteasca împreună şedere a Dumnezeirii.
Irmosul:
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune întristările mele; că s-a umplut de răutăţi sufletul meu şi viaţa mea de iad s-a apropiat; şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, scoate-mă din stricăciune.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Cele de sus căutând de tot necazul ne izbăvim, de Dumnezeu Născătoare! Pomenirea strămoşilor lui Hristos să o prăznuim, cerând cu credinţă ajutorul lor, ca să se izbăvească de tot necazul toţi cei ce cântă: Dumnezeul nostru fii cu noi, Cel ce ai preaslăvit pe aceştia precum ai binevoit!
Cei ce sunt întru ispite şi în necazuri, alergând la biserica ta, primesc cinstite tămăduiri din Dumnezeiescul har, care locuieşte întru tine, Sfântă Muceniţă Anastasia; că tu izvorăşti pururea lumii tămăduiri.
Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii evrei în cuptor au călcat văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, strigând: Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeule, în veci!
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
În cer Cetele celor fără de trup doxologesc şi pe pământ oamenii ne închinăm, văzându-Te pe Tine, Hristoase, Dumnezeul tuturor, asemănându-Te cu noi şi culcat în iesle.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Prefăcut-ai focul înşelăciunii în cenuşă, arătând, de Dumnezeu înţelepţită, dragostea cea fierbinte pe care o aveai pentru Stăpânul şi Mirele tău.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ploi de vindecări verşi, încetând arşiţa bolilor; şi totdeauna pregăteşti pe popoare a cânta: Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule în veci.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Minunea care se săvârşeşte cu tine, Fecioară Maică, înspăimântează tot cugetul: că vii să naşti pe Dumnezeu şi în iesle să culci pe Cel Neapropiat de Heruvimi şi Neîncăput cu Firea.
Cântarea a 8-a. Irmos:
Tinerii cei grăitori de Dumnezeu în cuptor împreună cu focul şi văpaia călcând, au cântat: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului!
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Acela, Căruia în cer Îi stau înainte mii de îngeri şi pe care zeci de mii Îl poartă pe umeri, Se naşte în peşteră; pe Acela Binecuvântaţi-L neîncetat lucrurile, ca pe Domnul.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Locaş Treimii te-ai arătat, Sfântă Anastasia, zăbovind în rugăciuni şi în posturi, în Locaşurile Dumnezeieşti. Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul!
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Întărindu-te cu îndemnurile cele prea tari ale purtătorului de biruinţă Hrisogon, ai călcat în picioare semeţia cea fără de putere a idolilor, luptându-te vitejeşte.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
O, Fecioară de Dumnezeu Dăruită, tu vei naşte Prunc acum pe Făcătorul veacurilor şi Domnul Cel Neschimbat, în cetatea Betleemului, pentru nespusa sa milostivire.
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Irmosul
Tinerii cei grăitori de Dumnezeu, călcând în cuptor văpaia cea de foc, au cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul!
Cântarea a 9-a.
Irmos:
Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară curată, noi cei izbăviți prin tine, slăvindu-te cu cetele cele fără de trup.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Săltaţi munţi, de bucurie şi dealuri, încingeţi-vă cu veselie! Fecioara acum se apropie să nască pe Domnul.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Zi de veselie îţi prăznuieşte ţie lumea, Sfântă Muceniţă Anastasia, mărindu-ţi pomenirea Cuvântul, pe Care L-ai preaslăvit cu cântările tale.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu Preacurata Lumină strălucind acum, cere cu rugăciunile tale, muceniţă binevoitoare, să ne luminăm de sus, noi toţi, cei ce te lăudăm pe tine.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Toată zidirea să se bucure acum cu veselie, că Născătoarea de Dumnezeu vine să nască pe Dumnezeu Cuvântul, Cel din Dumnezeu, făcându-Se Om.
Irmosul:
Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine, noi, cei mântuiţi prin tine, Fecioară Preacurată; cu Cetele cele fără de trup mărindu-te pe tine.
SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul tău, Mântuitorule, ostaşii păzindu-l, morţi s-au făcut de strălucirea îngerului ce s-a arătat, care a vestit femeilor învierea. Pe Tine Te mărim, pierzătorul stricăciunii; la Tine cădem, Cel ce ai înviat din mormânt, la singurul Dumnezeul nostru.
Ca pe o mireasă a lui Hristos te lăudăm, fecioară; ca pe Cinstita Muceniţă Tecla, după vrednicie, te cinstim; pentru că întru pomenirea ta se revarsă ape de tămăduiri. Că tu ai primit harul vindecărilor, ca ceea ce ai păzit Poruncile Domnului, cu Puterea Duhului.
prietenului Bogdan I.
a venit regele. în spate purta pumnalul cu care a fost ucis
pentru că arsese viţa de vie, ca războinicii să nu se mai îmbete.
am tresărit. regele purta pumnalul şi în suflet, pe ceea lume.
– te doare?
– cu ce fleacuri îţi pierzi vremea…, a zis
– nu te doare pentru că e doar în suflet
– sufletul doare mult mai rău ca trupul, a zis,
numai că eu sunt cel care a primit pumnalul.
când m-au înjunghiat, durerea a fost în ei
o poartă veşnic.
eu o port doar în visul tău, a zis, şi chipul regesc
s-a schimonosit ca de un junghi
– şi la mine de ce ai venit?
– pentru că port şi eu suferinţa faptelor mele regeşti
şi nu vreau să mai chinuie pe alţii
puţinul rău pe care mi l-au făcut
am tresărit de spaimă
regele îmi cerea să-i uşurez supuşii trădători
de o rană veşnică
– nu te teme, a zis regele
dacă am venit, înseamnă că poţi să ne ajuţi
vino, viţă regească, în rana pe care o port
ca şi cum pumnalul scos doare la fel
cu cel care străpunge
vino, rană, adu în sufletul mort
o beţie în plus şi, într-un soare în care
viaţa nu poate încă ajunge,
una cu un strugure mai puţin!
– te îmbeţi cu apă, a zis regele.
vezi că eu nu pot arde, ca pe vie, oceanele.
răsuflarea lui trimitea spre mine soare şi vin.
pe poartă ies şi plutesc, aşteptând scrisul, icoanele.
regele mi-a facut semn cu mâna şi a zâmbit.
dar te doare mai tare, am zis, cutremurat.
a zâmbit din nou, şi mi-a răspuns:
nu a avut niciodată vreo importanţă…
Dr. Alexandru Theodor Amarfei
Sfânta Muceniţă Agnia este ocrotitoarea fetelor tinere, vine în ajutorul celor care vor să-și păstreze fecioria și curăția pentru Hristos, apără împotriva violurilor, poate vindeca multe boli ce par fără leac, este dătătoare de blândețe și nevinovăție.
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,
şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,
şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul/a!
Mieluşeaua Ta, Iisuse, Agnia, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc, şi împreună cu Tine mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez întru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre.
Ți-ai adus viața jertfă nepătată Domnului Iisus Hristos, Sfântă Muceniță Agnia, murind pentru El ca să învii în El pe veci. Cea ce acum te bucuri cu ceata Sfintelor Fecioare în Cămara din Cer a Mirelui tău mult iubit, ajută-ne și pe noi care te strigăm: Bucură-te, Sfântă Agnia, miel neprihănit, adu-ne și nouă darul vindecării de la Dumnezeu!
Toate cetele îngerești s-au cutremurat de tine, Sfântă Muceniță Agnia, văzând puterea lui Dumnezeu desăvârșindu-se în slăbiciunea unui copil nevinovat, învingând uneltirile diavolului prin credința în Hristos Domnul, iar noi te lăudăm:
Bucură-te, cea mult frumoasă la chip;
Bucură-te, cea și mai frumoasă la suflet;
Bucură-te, copilă bălaie cu privirea la Cer;
Bucură-te, înger pământesc cu aripi de lumină;
Bucură-te, pocal curat în care Duhul Sfânt și-a găsit locaș;
Bucură-te, dorind cele cerești mai mult decât cele pământești;
Bucură-te, că nu ți-ai cruțat trupul pentru mântuirea sufletului;
Bucură-te, zburând ca un porumbel aurit la Domnul;
Bucură-te, Sfântă Agnia, miel neprihănit, adu-ne și nouă darul vindecării de la Dumnezeu!
Te-ai născut în Roma din părinți și strămoși binecredincioși, Sfântă Muceniță Agnia, și ai crescut împodobită de darurile Duhului Sfânt, trăind în rugăciune și în curăție, chemându-L pe Hristos Dumnezeu: Aliluia!
Erai atât de plăcută la înfățișare, încât deși aveai doar 12 ani fiul prefectului s-a îndrăgostit de tine, Sfântă Agnia, și a început să îți trimită multe daruri și să caute mijlocirea prietenilor lui ca să te convingă să îi fii mireasă. Te slăvim cu aceste laude:
Bucură-te, că tu erai deja rănită de dragostea lui Hristos;
Bucură-te, că nu vroiai să auzi de logodnic pământesc;
Bucură-te, cu inima adâncită în Cununia cu Domnul;
Bucură-te, că aproape că nu mai locuiai în trup;
Bucură-te, că i-ai spus tânărului că ești deja logodnica Mirelui din ceruri;
Bucură-te, că ai dorit să rămâi fecioară pentru El;
Bucură-te, cea care te desfătai de dulcele Lui Glas;
Bucură-te, că Domnul Hristos te-a îmbrăcat în haină de aur și podoabe de nuntă;
Bucură-te, Sfântă Agnia, miel neprihănit, adu-ne și nouă darul vindecării de la Dumnezeu!
Plin de mâhnire, tânărul a plecat mânios că l-ai ales pe altul în locul lui, hotărând să te piardă dacă tot nu vroiai să fii a lui, Sfântă Muceniță Agnia. Dar tu nu te-ai înfricoșat și cu bucurie te rugai lui Dumnezeu: Aliluia!
Aflând că ești creștină, tânărul s-a bucurat că avea prilej să te piardă, Sfântă binecuvântată, și te-a pârât la tatăl său, sperând să te înfricoșeze cu chinurile și să te convingă să îl iei de soț. Te chemăm în rugăciune și te slăvim:
Bucură-te, că te-ai prezentat singură în fața prefectului;
Bucură-te, că acesta te-a îndemnat cu vorbe amăgitoare să jerfești zeiței Vesta;
Bucură-te, dar tu deși erai mică de vârstă, nu te-ai speriat;
Bucură-te, că te purtai cu mare înțelepciune și cuvioșie;
Bucură-te, răspunzând cu calm și cu noblețe;
Bucură-te, că îngerii erau cu tine;
Bucură-te, întărită de Duhul Sfânt;
Bucură-te, că Dumnezeu îți era alături;
Bucură-te, Sfântă Agnia, miel neprihănit, adu-ne și nouă darul vindecării de la Dumnezeu!
Dacă a văzut că nu te poate convinge cu vorbe dulci, prefectul a poruncit să fii pusă în lanțuri dar chinuitorii nu au găsit cătușe potrivite pentru mâinile tale de copil, mici și subțiri, Sfântă Muceniță Agnia. Ai rămas liniștită și statornică în credință, și te bucurai de rugăciunea lăuntrică în care Îl strigai pe Dumnezeu: Aliluia!
Mâniat la culme, prefectul a poruncit să fii dusă în casa de desfrânare pentru a fi necinstită și să ți se ia fecioria cu forța, Sfântă Agnia, dar tu i-ai răspuns ca nu te temi că îl vezi pe Îngerul Domnului care te apără. Ne minunăm de faptele tale și te chemăm:
Bucură-te, că au smuls hainele de pe tine;
Bucură-te, că pe loc ți-a crescut păr până la pământ;
Bucură-te, că așa trupul tău a rămas neprihănit vederii;
Bucură-te, că în casa de desfrânare ai găsit un Înger;
Bucură-te, că acesta te-a acoperit de lumină și te-a umplut de pace;
Bucură-te, că rugându-te și cântând cu Îngerul, ai făcut loc de rugăciune din casa necurăției;
Bucură-te, că fiul prefectului a vrut să te necinstească;
Bucură-te, că a căzut imediat mort la picioarele tale;
Bucură-te, Sfântă Agnia, miel neprihănit, adu-ne și nouă darul vindecării de la Dumnezeu!
Când a auzit ce s-a întâmplat, prefectul a alergat degrabă și striga către tine, Sfântă Agnia, pentru ce l-ai dat morții pe fiul lui, spunând că ai făcut aceasta cu puterea vrăjilor, căci el nu știa să Îi cânte lui Dumnezeu: Aliluia!
I-a răspuns cu blândețe, Sfântă binecuvântată: ” Acela a cărui voie poftea s-o împlinească fiul tău, adică cel din început vrăjmaş al neamului omenesc, care are putere asupra desfrânaţilor şi netemătorilor de Dumnezeu şi mai ales asupra batjocoririlor de fecioare, acela l-a ucis pe el…văzând toţi ceilalți care au intrat la mine luminarea cea îngerească, se închinau şi ieşeau fără vătămare, iar fiul tău fiind fără ruşine şi vrând să se atingă de mine, îndată l-a dat pe el îngerul cel dumnezeiesc satanei”. Ne închinăm puterii lui Dumnezeu și te chemăm, Sfântă Agnia:
Bucură-te, că prefectul te-a rugat să îl învii pe fiul lui;
Bucură-te, că pentru mărirea numelui lui Dumnezeu, te-ai rugat pentru aceasta;
Bucură-te, că ai plâns în rugăciune, plecată cu trupul la pământ;
Bucură-te, că Îngerul Domnului a făcut minunea;
Bucură-te, că tânărul L-a preaslăvit pe Dumnezeu, aducând la credință și pe alții;
Bucură-te, că mulți s-au botezat în ziua aceea, împreună cu el;
Bucură-te, că apoi la toți li s-au tăiat capetele de către necredincioși;
Bucură-te, că Hristos Dumnezeu le-a primit sufletele în Rai ca mucenici;
Bucură-te, Sfântă Agnia, miel neprihănit, adu-ne și nouă darul vindecării de la Dumnezeu!
Văzând minunea învierii și botezului, slujitorii la idoli și vrăjitorii s-au tulburat cerând prefectului să te ucidă, Sfântă Agnia, spunând că vrăjești mințile bărbaților. Dar acesta vroia să te elibereze, căci îl înviasei pe fiul lui, dar pentru că nu a putut de teama celorlalți, a renunțat la dregătorie și l-a lăsat în locul lui pe Aspazie, care nici acesta nu se ruga lui Dumnezeu: Aliluia!
Aspazie, prinzând putere, a poruncit să se facă un foc mare în mijlocul cetății și să te arunce în el, Sfântă Muceniță Agnia, dar focul s-a împărțit în două și unde stăteai tu era răcoare iar flăcările se întindeau și îi ardeau pe cei din jur. Te rugăm primește aceste cântări:
Bucură-te, că în mijlocul văpăii ți-ai croit cale către Dumnezeu;
Bucură-te, mărtusindu-L pe Iisus Hristos cu toată inima;
Bucură-te, diamant nears de gândurile omenești;
Bucură-te, piatră de temelie a mucenicilor copii;
Bucură-te, că făcând rugăciune, focul s-a stins de tot;
Bucură-te, stinge te rugăm și arderea din noi care vine de la diavol;
Bucură-te, apărătoarea celor care sunt ispitiți peste măsură;
Bucură-te, că le dai puterea de a se ridica din deznădejde;
Bucură-te, Sfântă Agnia, miel neprihănit, adu-ne și nouă darul vindecării de la Dumnezeu!
Aspazie s-a înfierbântat de mânie, crezând că prin puterea vrăjilor ai scăpat de flăcările focului, Sfântă Muceniță Agnia, și a dat poruncă să ți se taie capul, iar tu cu bucurie ai strigat la Dumnezeu: Aliluia!
Când ai auzit că ești dată la moarte, Sfântă Agnia, inima ta a tresărit de fericire și ai glăsuit: ” Ascultați! Vin! Sunt servitorii Mirelui, care vin să mă caute! Văd sus fecioarele de onoare ale miresei, îmbrăcate în alb, care-mi fac semn să vin. Da, candela mea e gata, și eu merg înaintea Mirelui! Hristoase Cel slăvit, cheamă sufletul care se alipește de Tine! Ți-am închinat fecioria mea, închin Tatălui Tău și martiriul jertfei mele!” și ți-ai plecat capul sub sabie. Ne minunăm de credința ta și te slăvim:
Bucură-te, că ai îngenuncheat în liniște;
Bucură-te, copilă în veșmânt alb, cu brațele închinate la piept, cu capul înclinat;
Bucură-te, vlăstar curat, cu buclele aurii până la pământ;
Bucură-te, că văzându-te, călăul a tremurat, neputând să ridice sabia;
Bucură-te, că acesta până la urmă și-a făcut datoria;
Bucură-te, că prin jertfa ta ai învins diavolul;
Bucură-te, că mucenicia ta a biruit lumea;
Bucură-te, că ai zburat în Cămara Mirelui Tău care te-a așteptat în Rai;
Bucură-te, Sfântă Agnia, miel neprihănit, adu-ne și nouă darul vindecării de la Dumnezeu!
Te-ai născut din nou în Cer, Sfântă Muceniță Agnia, călcând peste cărbunii aprinși ai ispitelor fără să te clatini și în toate încercările ai închinat fiecare respirație lui Dumnezeu pentru care trăiai și pe care Îl chemai în ajutor: Aliluia!
Cu atât mai mare ți-a fost tăria credinței, Sfântă Agnia, cu cât ai fost tânără cu vârsta, o viață aflată abia la început. Trupul tău mic nu avea loc pentru lovituri de spadă, dar ai avut tăria fierului și ai învins fierul. Te rugăm primește prețuirea noastră, deplina iubire și rugăciune:
Bucură-te, că ai rămas neînfricată, atunci când totul părea înfricoșător;
Bucură-te, că ai stat neclintită sub greutatea lanțurilor;
Bucură-te, că nu știai ce înseamnă moartea;
Bucură-te, că erai pregătită să mori pentru Mirele tău;
Bucură-te, că nu erai în stare, după rânduiala naturii, să înduri atâtea suferințe;
Bucură-te, că tu erai însă matură pentru victorie;
Bucură-te, că lupta a fost grea, dar coroana ușoară;
Bucură-te, că puterea ta a fost a Domnului Hristos, desăvârșită în tine;
Bucură-te, Sfântă Agnia, miel neprihănit, adu-ne și nouă darul vindecării de la Dumnezeu!
Ai fost îngropată în catacombele Romei, Sfântă Muceniță, iar părinții tăi plângeau și privegheau în fiecare noapte la mormântul tău, nemângâiați de pierderea ta, copil frumos și curat, care ai ales Cununia cu Cerul și nu cu pământul, iubindu-L pe Hristos până la capăt și chemându-L: Aliluia!
Dar într-una din nopți ei au văzut venind un alai de fecioare în haine alese și înconjurate de o lumină blândă, iar în mijlocul lor te-ai arătat având pe brațul drept un miel alb ca zăpada, Sfântă Agnia, și ai grăit părinților: ”Nu mă mai plângeți ca pe o moartă, ci bucurați-vă pentru mine, căci m-am sălășluit cu aceste fecioare în locașuri luminate. M-am unit în ceruri cu Acela pe care L-am iubit pe pământ din toată inima” iar apoi te-ai făcut nevăzută. Ne închinăm purtării tale de grijă și te slăvim:
Bucură-te, tinerețe ce ai învins în mijlocul lupilor;
Bucură-te, încununată cu diadema mântuirii;
Bucură-te, că iubirea ta a fost împărtășită;
Bucură-te, că Domnul Hristos te-a făcut mireasa Lui;
Bucură-te, că te-a cinstit cu viețuirea în soborul Sfintelor Fecioare;
Bucură-te, că te-ai arătat părinților îndurerați;
Bucură-te, aducând mângâiere inimilor lor;
Bucură-te, că nici după moarte nu i-ai uitat;
Bucură-te, Sfântă Agnia, miel neprihănit, adu-ne și nouă darul vindecării de la Dumnezeu!
Minunile care se făceau la mormântul tău s-au răspândit în popor, Sfântă Agnia, așa încât Constanța, fiica Sfântului Împărat Constantin cel Mare, a alergat cu rugăciuni la tine să o vindeci de o boală grea pe care nici un doctor nu o putea vindeca, umplându-se de bube din cap până în picioare și nu mai era nici un loc neatins pe trup. Aceasta a adormit noaptea pe sfântul tău mormânt, plângând și chemându-te în ajutor și slăvindu-L pe Dumnezeu: Aliluia!
I-ai apărut în somn, Sfântă Muceniță, și i-ai spus: ” Îndrăznește, Constanța, și crede în Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin care acum te tămăduiești de rănile tale!”. Te strigăm și noi să ne ajuți și te lăudăm:
Bucură-te, că deșteptându-se din somn, Constanța s-a simțit deplin sănătoasă;
Bucură-te, că parcă niciodată nu fusese bolnavă;
Bucură-te, că a spus la toată lumea de minunea ce i se întâmplase;
Bucură-te, că apoi și mai mulți au mers la mormântul tău să primească vindecare;
Bucură-te, că la rugămințile Constanței, tatăl ei a ridicat o biserică în cinstea ta;
Bucură-te, că toată viața ei Constanța a trăit în curăție și rugăciune;
Bucură-te, că viețuia la mormântul tău;
Bucură-te, că a cerut să fie îngropată la picioarele tale;
Bucură-te, Sfântă Agnia, miel neprihănit, adu-ne și nouă darul vindecării de la Dumnezeu!
În vremea aceea era o fecioară care te îndrăgea mult, Sfântă Muceniță Agnia, numindu-se Emerențiana și fiind soră de lapte cu tine. Aceasta te îndrăgea mult și se ruga la mormântul tău din catacombă împreună cu ceilalți creștini, ridicându-I slavă lui Dumnezeu: Aliluia!
Dar într-o zi, un grup de necredincioși au început să arunce cu pietre în credincioșii care intrau să se roage în catacombă, ba chiar pe unii îi omorâseră, iar fecioara Emerențiana a încercat să îi alunge dar aceia s-au năpustit cu răutate asupra ei si aproape au îngropat-o sub pietre. Ne cutremurăm și te strigăm, Sfântă Agnia:
Bucură-te, cea iubită de credincioși;
Bucură-te, că mormântul tău era loc de liniștire și tămăduire;
Bucură-te, că Emerențiana a avut curajul să apere mădularele lui Hristos, credincioșii;
Bucură-te, că cei nelegiuți au vătămat-o de moarte;
Bucură-te, că ea cu ultimele puteri s-a târât la picioarele mormântului tău;
Bucură-te, că acolo, rugându-se, își dădu sufletul în Mâinile lui Dumnezeu;
Bucură-te, că aceasta a devenit o nouă Sfântă în cupola de stele a Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, că Sfânta Emerențiana vindecă durerile de stomac;
Bucură-te, Sfântă Agnia, miel neprihănit, adu-ne și nouă darul vindecării de la Dumnezeu!
Bucurându-te în Soborul Sfintelor Fecioare din Împărăția Cerurilor, caută și spre noi Sfântă Muceniță Agnia, că suntem prinși în vâltoarea arzătoare a patimilor și ne punem toată nădejdea în rugăciunile tale iar lui Dumnezeu Îi mulțumim pentru tine: Aliluia!
Ceea ce ești stea strălucitoare pe bolta Bisericii Domnului Hristos, te chemăm Sfântă Agnia să ne miluiești și să ne ocrotești, slăvindu-te așa:
Bucură-te, că ai mers la nuntă împodobită cu Hristos;
Bucură-te, însoțindu-ne și pe noi să primim suferințele cu răbdare;
Bucură-te, dăruindu-ti viața de parcă te-ai bucurat pe deplin de ea;
Bucură-te, martora dumnezeirii și a trăirii în Hristos;
Bucură-te, cea puternică și neclintită la amenințări;
Bucură-te, vindecând boli fără leac;
Bucură-te, alinând rănile sufletești;
Bucură-te, cea ce ții mâna doctorilor în operații;
Bucură-te, Sfântă Agnia, miel neprihănit, adu-ne și nouă darul vindecării de la Dumnezeu!
Sfântă Muceniță Agnia, fecioară curată și crin împodobit de sângele muceniciei, înger plin de lumină cununat cu Mirele Veșnic, te rugăm să cauți spre noi și cu rugăciunile tale să mijlocești la Domnul Hristos să ne dea vindecarea bolilor trupești și sufletești, să ne bucurăm împreună cu tine și să Îi înălțăm slavă lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).
Apoi se citesc din nou Icosul 1, Condacul 1 si aceasta
Sfântă Muceniță Agnia, strălucit model de virtute, pentru tăria mărturisirii credinței tale, te-ai făcut bineplăcută Domnului și te-ai învrednicit de cununa fecioriei și a martiriului.
Ascultă-ne și nouă rugăciunea așa cum ai ascultat-o și pe a Sfintei Constanța, fiica Sfântului Împărat Constantin și ridică-ne din patul bolii noastre sufletești, ca să putem păstra și noi în inimile noastre credința cea adevărată și să mărturisim nu numai cu cuvintele dar și cu faptele noastre că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul sufletelor noastre.
Sfântă Fecioară Agnia, nepătată Muceniță, când prefectul roman a pronunțat asupra ta sentința ca strălucitul crin al curăției tale sa fie strivit sub picioarele nelegiuiților, atunci tu, neînfricată, te-ai încredințat brațului dumnezeiesc, care trimite pe îngerii Săi, pentru paza celor care se încred în El.
Dă-ne și nouă cu rugăciunile tale, să avem nădejde neclintită în ajutorul dumnezeiesc și să ne umplem inimile de încredere în Domnul nostru, așa cum ai făcut și tu.
O, curajoasă mielușea, Sfântă Agnia, inima ta era atât de înflăcărată de focul dragostei dumnezeiești, încât nici chinurile rugului și nici ademenitoarele plăceri necurate, prin care vrăjmașii tăi căutau să te piardă, nu te-au atins și n-au putut pângări curata ta dragoste.
Pentru aceasta, te rugăm, mijlocește la Domnul ca să alunge din inimile noastre orice licărire de iubire deșartă și să ne aprindă în inimi focul dragostei, pe care Iisus, Mântuitorul sufletelor noastre, a venit să-l arunce pe pământ. Amin.
Vino, Sfântă Agnia, vino! Că pierim în păcate, ne scufundăm în patimi și bolile ne năpădesc trupul. Vino așa cum vine un Înger, nevăzut, neștiut, și îmbracă-ne în lumina cea pierzătoare de duhuri rele, să nu ne mai vadă vrăjmașul goliciunea sufletească și sa nu mai aibă prilej de a ne răni cu necinstirea și cu uneltirile lui aducătoare de moarte.
Apără-ne trupul, curățește-ne sufletul și umple-l de Dumnezeu să fie plin de harul Lui, pune stavilă celor care ne vor răul și vindecă-ne de amintirile faptelor răului, amintiri care nu ne lasă să ne rugăm și să ne bucurăm de viața în Domnul Hristos.
Stai lângă noi așa cum Îngerul Domnului a stat lângă tine, ferindu-ne de păcat, și distruge puterea pe care diavolul o are asupra noastră așa încât să fim izbăviți de ispitele lui și să ne păstrăm fecioria trupului și a sufletului pe care le închinăm Mirelui sufletelor noastre, Iisus Hristos. Amin.
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale Sfintei Mucenițe Agnia și ale tuturor Sfinţilor Tai, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!
Sfântă Muceniță Agnia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Mulțumesc 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.