Rugaciunea Sfintei Cruci

Să nu fie zi lăsată de Dumnezeu fără Rugăciunea Sfintei Cruci! Când sunteți mânioși, triști, abătuți, depresivi – repede la Sfânta Cruce, pentru că tristețea este de la cel rău! De la Dumnezeu e bucuria, nădejdea, puterea și curajul! Amin!

969414_582417321789498_1533687610_n

Să se scoale Dumnezeu și să se risipească vrăjmașii Lui și să fugă de la fața Lui cei ce-L urăsc pe Dânsul. Să piară cum piere fumul, cum se topește ceara de fața focului, așa să piară demonii de la fața celor ce-L iubesc pe Dumnezeu și se însemnează cu semnul Crucii, zicând: Bucură-te, preacinstită și de viață făcătoare Crucea Domnului, care gonești demonii cu puterea Celui ce S-a răstignit pe tine, a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care S-a pogorât la iad și a călcat puterea diavolului și te-a dăruit nouă pe tine, cinstită Crucea Sa, spre izgonirea a tot vrăjmașul. O, preacinstită și de viață făcătoare Crucea Domnului, ajută-mi mie cu Sfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu și cu toți Sfinții în veci. Amin.

Aceasta este un cântec din îndepărtata mea copilărie, pe care mamaia mi-l cânta mereu – am simțit nevoia acestei evocări:

Tu chiar vezi cât de frumoasă e lumea lui Dumnezeu?

599433_685950224769540_2066782222_n

Ai privit vreodată Lumea –  darul lui Dumnezeu pentru tine – ca și cum nu ai mai vedea-o prea mult timp?

Ai idee cum s-ar schimba tot disconfortul tău mărunt în privilegiu?

Sau bucuria de a privi un nou răsărit – ce banal! Sau ce șansă!

Oamenii ce aleargă năuci spre împlinirea destinelor lor, ce te incomodează, te strâmtorează, te limitează – i-ai văzut vreodată ca frățiori, i-ai privit cu dragoste?

Te-ai gândit că și ei sunt la fel de singuri și pierduți în lumea asta mare – exact ca tine! Căutând un sens acestei nebunii splendide, numită viață.

N-o să verific textul ăsta – ți-l dau așa cum a ieșit ”din condei”!

Prețuiește-ți viața, omule bun și frumos, dă-i un sens generos și nobil! Nu trăi în minor și derizoriu!

Ești chemat la o misiune atât de mare, încât e jenant să trăiești ca o amoebă!

Ești amprentat cu chipul lui Dumnezeu și chemat să-ți lucrezi asemănarea cu El!

Timpul este scurt – rentabilizează-l!

Fii fericit! Iubește, spune-i, primește, dăruiește, nu pleca dincolo cu darurile neîmpărțite! În urma ta va rămâne doar cât de frumos ai iubit.

Fii bun, dăruiește, acordă timp celui ce ți-l cere; ascultă cu sufletul, când cineva îți face onoarea de a-ți încredința taina inimii lui. Fii prezent în viața lui, dar și într-a ta!

Binecuvântează-ți viața și roagă-L pe Dumnezeu s-o binecuvinteze și El – pe-a ta și-a celor dragi.

Iubește-ți corpul – ai grijă de el: spală-l, hrănește-l sănătos, odihnește-l, plimbă-l, pune-l să muncească, să îngenuncheze, să se roage. Îmbrățișează!

Ai grijă și de suflețel – fă curat și în el, spovedindu-te cât mai des și împărtășindu-te de câte ori ai dezlegare de la duhovnic! Nu aștepta doar posturile de peste an; de câte ori îți simți sufletul greu, fugi la părintele duhovnic și deșartă povara!

Fii pregătit în orice moment de MOARTE – prietena pe nedrept urâtă, care ne trece în veșnicia pregătită nouă cu dragoste de către Dumnezeu.  Să ai căndeluța mereu aprinsă!

Și fii deschis către Viață – viața ta! E șansa dată ție de a te mântui, în această unică viață!

Te iubesc, frate de după această interfață ce ne desparte, dar prin intermediul căreia comunicăm!

Te rog nu irosi darul vieții! Sporește talanții dați la naștere și dăruiește dragoste și bucurie! Să ne vedem la Rai  :)!

Cristina Ghenof (Olaru)

Deturnarea dragostei în sex, sub influența ideologiei consumeriste (IV) – Responsabilitatea – Cristina Olaru

images (1)

Sexualitatea umană presupune Responsabilitate – personală şi faţă de celalalt şi exercitarea liberului consimţământ al părţilor. Partenerul se alege rugându-L pe Dumnezeu să aducă în cale persoana potrivită şi să pună între cei doi viitori soţi legătura de dragoste reciprocă, trainică şi binecuvântarea Sa în Taina Sfintei Cununii. Nimic din ceea ce avem nu ne aparţine. Totul am primit în dar. Doar voia noastră liberă ne aparţine; pe aceasta i-o putem da Lui Dumnezeu, punându-ne viaţa în mâinile Celui ce ne-a dăruit-o şi  lăsându-ne în Sfânta Sa voie, plini de linişte, pace şi bucurie.

Este bine să te predai voii lui Dumnezeu. Atunci în suflet este numai Domnul şi nu alte gânduri; şi el se roagă lui Dumnezeu cu minte curată şi simte iubirea lui Dumnezeu, chiar dacă s-ar chinui cu trupul. Cine s-a predat pe sine voii lui Dumnezeu, acela nu se întristează de nimic, chiar dacă ar fi bolnav, sărac şi prigonit. Sufletul ştie că Domnul poartă grijă de noi cu milostivire. Când sufletul s-a predat cu totul voii lui Dumnezeu, Domnul însuşi începe să-l călăuzească şi sufletul este învăţat în chip nemijlocit de Dumnezeu, în vreme ce înainte era povăţuit de învăţători şi de Scripturi..”[16]

“Numai în spaţiul iubirii jertfitoare a lui Hristos, libertatea şi responsabilitatea morală a omului rămân în dimensiunile autentice pentru că în acest spaţiu fiecare om este privit ca purtător al chipului veşnic al lui Dumnezeu, pentru care a murit şi înviat Hristos şi cu care el se identifică până la sfârşitul veacurilor. Libertatea şi responsabilitatea ni s-au dăruit de Dumnezeu, ca să fim veghetori şi să lucrăm în istorie în aşa fel încât trebuie să ne întoarcem acasă în cămara de nuntă a împărăţiei sale, dar nu singur, ci împreună cu întregul cosmos, care suspină după mântuire. Creştinul este chemat să trăiască în aceasta perspectivă a libertăţii şi responsabilităţii ceasului de nuntă. Dacă răspunde liber la această chemare timpul nu mai este pentru el „o clepsidră ce-şi curge nisipul, ci un semănător ce-şi leaga snopul”, în aşteptarea binecuvântării finale;

1. Libertatea şi responsabilitatea morală sunt două realităţi esenţiale în viaţa creştină, dăruite omului pentru a continua dinamica întrupării lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, în istorie şi în acelaşi timp pentru a da un sens dumnezeiesc istoriei.

2. Libertatea şi responsabilitatea presupun recunoaşterea a două voinţe care se caută una pe alta şi se întâlnesc în spaţiul tainic al iubirii, pentru că numai în iubire alegerea este liberă. În iubirea răstignită a lui Hristos se întâlneşte într-un mod teandric voia lui Dumnezeu cu voia omului. Omul simte atunci că împlinind voia lui Dumnezeu se sporeşte pe sine.

3. Prin lucrarea Duhului Sfânt, în comunitatea Bisericii, creştinii primesc harul ca pe o împuternicire spre libertate, iar faptele lor concrete trebuie să reprezinte o realizare a acestei libertăţi şi în acelasi timp o expresie a responsabilităţii morale.

4. În acest sens Biserica este chemată să conştientizeze pe credincioşi că nu poate să existe libertate fără responsabilitate şi  responsabilitate fără libertate. Împlinindu-se în spaţiul iubirii lui Hristos, ele îmbracă pe credincioşi cu maximum de demnitate şi valoare. De aceea ele nu trebuie să rămână realităţi formale şi abstracte, ci trebuie trăite într-un mod plenar în iubirea comunitară a Bisericii, Trupul tainic al Domnului şi templu al Duhului Sfânt.”[17]

5. Resonsabilitatea noastră este însă și o modalitate de a ne proteja viața: a noastră și a partenerului/ei, pentru că riscurile contaminării și transmiterii pe cale sexuală a unei boli grave sau chiar mortale este maxim.

(Va urma)

Cristina Ghenof

Bibliografie:

[16] Sfântul Siluan Athonitul – “Despre voia lui Dumnezeu şi libertate”

[17] Pr. drd. Gheorghe Popa http://www.crestinortodox.ro/morala/libertate-responsabilitate-spatiul-iubirii-crestine-70846.html

Iona îndrăgostit

10580288_801311959889006_1495940391_n

Simți inima cum bate?

Laptele curge către tine valuri

Pădurea din pietre,

pietre de preţ

se înclină

 

Tu eşti toată, tu eşti…

 

Încet zbori către mine

O singură atingere

şi marea se agită în corsetul de spumă.

 

Tu eşti pretutindeni…

simt îmbrăţişarea din vânt

sărutul din ploaie,

muşcătura din soare.

 

Aş vrea să alerg la tine

Aş vrea… nu pot ieşi.

 

Tu eşti toată…

tu eşti toată, iubire.

 

Te rog,

lasă-mă să dorm în tine!

 

 

Alexandru Povarnă

Alegere și inaparentele constrângeri

Protestantismul, neavând de unde să se revendice de la vreo tradiție, și constrâns să respingă în vreun fel inteligibil tradiția catolică, a prezentat credința drept o alegere.
Felul în care a făcut-o este complet alături de scop și dezastrul acestei grosolane neînțelegeri s-a lățit peste tot, ajungând argument în mâna adversarilor religiei. Mândria baptistului de a fi ”ales conștient” creștinismul (Isaac a ales conștient să stea pe o grămadă de lemne și tatăl său Avraam să ridice la el cuțitul?) s-a transformat în mândria ateului că el ”nu-și manipulează copiii” și în mândria pseudocredinciosului care are prejudecăți despre rațiune că ”a lăsat copilul să aleagă”. Ce să aleagă Mowgli lăsat în pădure despre posibilitatea de a scrie?
Religia adevărată nu este o opțiune ci dezvoltarea facultății de a opta. Ce facultate de a opta este aceea care face omul inapt să discearnă libertatea de viciu? Cultura de simpla exprimare? Tradiția de ipocrizie?
Aud părinți lăudandu-se <eu las copilul să aleagă când va fi matur>. Cumplit. Ei lasă copilul să fie imatur până vor alege, în locul lui, împrejurările. Adică: inaparentele constrângeri.

Alexandru Amarfei

Marca impostorului este nerăbdarea, marca ticălosului este neputinţa de a preamări cinstea în locul falsei abundenţe, cultura este simplu de recunoscut şi nefericit este cel care pretinde că ar fi ceva complicat!

Un împărat a dat zvon în împărăţie că îşi alege succesor pe cel care va îngriji cel mai bine o plantă. Oamenii s-au adunat şi el le-a împărţit fiecăruia diferite seminţe, poruncind să fie cu grijă şi luare aminte la ce va răsări. După trei luni, oamenii s-au întors cu ghivece în care erau cele mai frumoase flori. Un singur băiat, de care râdeau toţi, avea un ghiveci gol. Împăratul s-a dus direct la el şi a zis: iată prinţul moştenitor.  Şi, întorcându-se către gărzi, a zis: goniţi pe mincinoşii aceştia. Toţi s-au gândit să schimbe seminţele date de mine pentru că erau diferite şi au socotit că nu voi ţine minte, dar era atât de simplu: seminţele date de mine erau toate fierte!

Alexandru Amarfei

Rugăciune către Cuviosul Moise Ungurul pentru ajutor în patima desfrânării şi în toată lupta cu trupul

d6_desfranarea

O, preaminunate şi purtătorule de Dumnezeu, părinte Moise, bineplăcutule al lui Hristos şi mare făcător de minuni, la tine, cu smerenie cădem şi ne rugăm: dă-ne să fim părtaşi ai dragostei tale pentru Dumnezeu şi pentru aproapele, ajută-ne să plinim voia Domnului în simplitatea inimii şi, cu smerenie, poruncile Domnului să săvârşim fără de păcat. Caută cu milosârdie spre sufletele credincioşilor  şi ai tăi cinstitori, care aleargă cu credinţă la mila şi ajutorul tău. Auzi-ne, preabunule plăcut lui Dumnezeu, pe noi, rugătorii tăi şi nu ne lepăda pe noi, cei ce avem nevoie de izbăvire şi care-ţi aducem cântare vrednică, fericindu-te. Părinte Moise, luminător al curăţiei, care proslăveşti pe Dumnezeu în Sfânta, fără de început Treime, te lăudăm şi slăvim pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh. Acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

http://www.crestinism.net/ortodox/acatistul-cuviosului-moise-ungurul-pt-ajutor-in-patima-desfranarii-si-in-toata-lupta-cu-trupul.html

http://sfioaniacobhozevitul.wordpress.com/poezii-cuprins/p168_desene/

Conştiinţa? Cacaia conştiinţă, tovarăşe, noi facem revoluţie! – Despre falimentul conştiinţei la stânga spectrului politic, sărmanul Fromm, combativul Marcuse şi cum plăteşte capitalismul, mama lui de nemernic, propria surpare

Se fac 7 ani de cand, în 2007, am început să fac exerciţiul de a intreba atei şi agnostici pe varii forumuri ceva simplu şi de bun simţ. Putem trai toata viaţa fără să credem în Dumnezeu, putem chiar trăi ca atei militanţi. Sigur însă nu putem trăi fără conştiinţă, fără ca, ipso facto, să devenim fiinţe la voia întâmplării. Ca urmare, dragi atei, stimaţi liber cugetători, definiţi conştiinţa.
Am făcut şi exerciţiul de a întreba despre materie şi timp, întrebări care, vă promit, le iau prompt cheful celor care se închina „ştiinţei” (ştiţi, forma aia de a se revendica de la ştiinţă a semidoctului modern care, de fapt, nu ştie nimic, nici nu vrea să afle, dar dă cu ştiinţa în cap celor care cred în Dumnezeu), dar asta e o discuţie separată.
Unsurprisingly, nu numai că nici un gentleman (sic!), dintre cei care-şi suflă mucii de sus pe turma de oi idioate care mai cred în Dumnezeu, n-a reuşit o schiţă de răspuns la întrebarea „ce este conştiinţa”, s-a văzut şi altceva: vasta majoritate auzeau problema asta, prima oară, de la subsemnatul. TRAISERĂ VIAŢA PÂNĂ ATUNCI FĂRĂ SĂ SE ÎNTREBE CU CE IAU DECIZIILE MAJORE DESPRE EA. Consideraseră conştiinţa bună aşa cum le-o dase statul, mă-sa, ce contează. E bună, tovarăşe, ce vrei să zici. Cum, ce e aia, ce’şti bou? E aia cu care facem lumea bine de prostia ta cu religia!
Daca ar fi să reproşez ceva dur stupidelor ore de religie făcute de bigoţi căldicei în şcoală, cu citate nesfârşite practicate indigest din tradiţiile neamului, este lipsa aproape completă a parabolelor, discuţiilor şi trăirilor legate de ceva atât de simplu: bietul „instrument” care ne ajută să luăm decizii atunci când morala nu e comod de aplicat.
Din 2007 au trecut ceva ani şi am numărat peste  3000, poate spre 3500 de persoane în discuţiile mele pe acest subiect. Niciunul, dar absolut niciunul din aceşti oameni nu au schiţat o definiţie operabilă, numai o mică parte (sub 50 de persoane) au dat vreo definiţie, de altfel cu confuzii grosolane. Mulţi au avut reacţii de respingere, conduite de negare, se apărau ca de ceva rău. „Aha, ne întrebi asta ca sa demonstrezi că nu se poate fără Dumnezeu”. N-am presupus aşa ceva, definiţi doar ce credeţi voi că este conştiinţa. Nimic. Până la urmă, în materie de evoluţia personală a acestor domni, poate să mi se (vi se) fâlfâie. Dar în politică trăim cu inaptitudinea asta a lor. Întrebarea, lăsată fără răspuns, produce o consecinţă drastică. Nu există nicio garanţie că domnul cu vederi de stânga, care simpatizează cu cauza asupriţilor, nevoiaşilor şi vrea să ridice pe cei osândiţi la foame din mocirla capitalistă, va mai ţine minte ceva din toate astea odată ajuns la ciolan. Faza urâtă foc pentru lumea civilizată în care pretindem că trăim este autoproclamarea superiorității ca argument de shut-down: peste 90% din intervievați au ieșit din încurcătură (credeau ei) spunând că sunt ființe superioare, nu-și bat capul să stea la asemenea discuții. Adică: sunt adeptul unei secte criminale dar sunt și mandru de asta. Ar fi surprinși cei care tind să conteste că ateismul și secularismul modern sunt de fapt credințe ucigașe să vadă clișeele care funcționează, deja de generații, pe dedesubtul mașinăriei. Dar să revenim, la obiect: cacaia canștintza?

Taticul marturisit sau mai puțin mărturisit al sectei ateilor contemporani, Marx, a încercat să definească ce e aia conştiinţa dintr-o perspectivă de clasă, dar a ocolit cu grijă fondul subiectului, că se ajungea la o concluzie simplă: chiar şi pentru tătucul stângii, conştiinţa e o forma mai sofisticată de ură cu busolă. De ce ar trebui să credem că aşa ceva poate schimba lumea în bine este o întrebare, vai, devenită retorică. Vreţi să vedeţi conştiinţa de clasă în acţiune? Gândiţi-vă la un stat laic recent: Cambodgia sub Pol Pot. Da, ştiu, există state laice cumsecade, vai, cum am putut ofensa măreaţa idee de stat laic. Franţa, bunăoară, ca sa devină stat laic, a ucis, în anii de teroare ai Revoluţiei, fix de 100 de ori numărul victimelor Inchiziţiei în Spania. Napoleon si-a dat seama de cifră când a pus mâna pe arhivele Inchiziţiei (omorâse şi el numai în Zaragoza peste 50000 de cetăţeni ca să-şi facă frăţiorul rege), a avut un… puseu de conştiinţă şi a ordonat să fie ţinute la secret cifrele. Abia după peste 100 de ani le-au aflat câţiva istorici şi li s-a zbârlit părul. Deci ce ziceaţi, conştiinţă? Vai, dar eşti nesimţit, tovarăşe de dreapta! Chiar idealurile mele dovedesc că am una!

Stânga ascunde ceva cu mare grijă. Un ultim demers, legat slab de politic, dar cât de cât operant, de a mai apela la conştiinţă şi la îmbunătăţirea conştiinţei a fost schiţat de Erich Fromm, cu două generaţii în urmă. Acest cumsecade domn încă visa la o societate condusă de oameni îmbunătăţiţi în cunoaşterea faţă de propria conştiinţă de psihologie şi psihanaliză. Evident, nici nu s-a schiţat vreo aplicare practică, nu ca era vreuna foarte la îndemână. Au mai urmat ceva convulsii, dar a prevalat linia unui domn mult mai brutal şi pragmatic, cu care Fromm fusese prieten dar care propunea soluţii mult mai radicale, dl. Marcuse. Dl. Marcuse propunea chestii mai simple şi care o să vă sune cunoscut. Ce să ne batem capul cu conştiinţa, lumea e în criză, să destabilizăm capitalismul mai întâi. Ce prostie e asta să stăm să definim chestii complicate, trebuie doar să trecem la acţiune. Au apărut în Occident stângişti radicali de confecţie nouă, ipocriţi, care se strecurau peste tot în politic cu scopul de a dinamita, fisura, măscări, gripa şi distruge tot ce le pica în raza de acţiune. Doar capitalismul e putred, nu? Faza mişto este că Marcuse fusese ofiţer al serviciilor secrete americane contra nazismului, o perioadă, așa încât şi el şi alţi revoltaţi pe sistem au beneficiat de vieţi foarte mişto de la putredul capitalism. Care îi ocrotea cu toate drepturile posibile… pentru ca ei să-l submineze.

NU VĂ SUNĂ CUNOSCUT? „Ce program, nene, să scăpăm de Băsescu întâi!”, deşi e departe de vremea şi nivelul intelectual al d-lui Marcuse, este expresia machiavelismului de stânga reşapat după insuccesul masiv al Uniunii Sovietice. De vreo 50…70…100 de ani e lumea în criză şi oameni care altfel nu ar fi avut slujbă, intrucat, de fapt, au valoare adaugata zero, ca Marcuse, la capătul mai bun al scării academice, sau Remus Cernea, la ăla mai cu copy-paste, dobândesc apanaje, privilegii, vieţi frumoase hrănite din banii infami ai capitalismului, ne calca nervii povestind cine ce drepturi le încalcă şi sunt plătiţi din banii capitalismului, ne scot icrele pentru o poezie de Radu Gyr în acelaşi timp în care Mihai Răzvan Ungureanu e acuzat că e jidan (!!!) de aliaţi politici ai dânşilor, şi sunt plătiţi din banii capitalismului, ne fac persecutori de homosexuali dar se pupă cu Becali, care spune deschis că poponarii sunt combustibil veşnic al lui Lucifer, şi sunt plătiţi din banii capitalismului. Pe scurt: dovedesc în toate felurile că li se brehăne de conştiinţă. Lumea e în criză, că aşa au proclamat dânşii. Întâi ne puneţi la putere, că se prăpădeşte lumea, conştiinţa o rezolvăm mai încolo. Plateşte-mă ca să stric societatea ta infamă, capitalist împuţit! Am drepturi!

Ştiu că e infam să alătur un om cu carieră academică vastă şi CV solid ca dl. Marcuse de un om ca Remus Cernea. Dar există un terţ personaj cu care, dacă sunt alăturaţi, o să vedeţi ce au în comun. Puneţi poza d-lui Marcuse şi poza d-lui Remus Cernea în dreapta şi în stânga pozei unui copil famelic din Somalia. O să vedeţi ceva interesant. În Somalia e tot foame de pe vremea lui Marcuse. Marcuse avea burtă, şi Cernea are una promiţătoare. Păi credeţi că e uşor să lupţi cu atâtea persecuţii?
Un sfat scurt şi o sentinţă simplă. Dacă cineva proclamă lumea în criză, ca s-o salveze dânsul în regim de urgenţă, contra unei remuneraţii, după buget, mică, dacă are burtă, viaţă mişto, e protestatar de profesie şi dacă respectivul, la întrebarea cum e cu conştiinţa, o dă pe „tovărăşisme” din astea, puneţi-i o etichetă scurtă. Se cheamă „proxy of Lucifer”. Cu Dumnezeu, tovarăşe, nu suntem bine lămuriţi, dar am aflat cum e cu Satana. Îl reprezinţi dumneata, măi dragă. Măi, salvatorule.

P.S.: de când am scris articolul, era cât pe ce să scriu „evrika”. Un agnostic a paşit cu îndrăzneală pe terenul conştiinţei. Dar… după ce era cât pe ce să-l premiez, capoteaza. Îmi descrie nişte progrese ale neuroştiinţelor care, de fapt, spun cum funcţionează fragmente ale conştienţei (contactul activ cu lumea), pe urmă îl ia pe Claude Bernard de coadă, proclamă ceva adevărat – „funcţia organului poate fi indirect dedusă din suferinţa provocată de funcţionarea lui rea sau întreruperea funcţionării” şi scoate o concluzie di granda: întrucât deleţii parţiale în creier provoacă alterări ale conştiinţei, decurge automat că tot ce discutăm e „doar” o sumă de funcţii cerebrale. Şi pe urmă dă cu bâta finală în baltă: aşa stând lucrurile, dânsul este ferm „determinist”. Se întâmplă cu noi „doar” rezultatul unei succesiuni de miliarde de ani de întâmplări, fericite sau nu, asta e tot. Îmi venea să zic două chestii. Prima era cam aşa: tovarăşe, dacă Mao se punea cu determinările rivuluţiei culturale pe matale şi familie, ai fi zis că aşa a fost cursul istoriei? (mai exact: eşti determinist, uhm, cât de determinist poţi rămâne la capătul prost al acţiunii unui criminal în serie?). A doua întrebare era: tovarăşe, conform raţionamentului matale „impecabil”, dacă scoţi computerul din priză, nu mai merge, dacă nu mai merge, dumneata încetezi să exişti pe facebook, unde dialogăm, eu trag concluzia triumfătoare: discutam cu un computer animat de o priză, până când alte determinări… ţi-au stins becu’. Dacă voiam să-l scutur, i-aş fi semnalat că până şi Engels s-a ginit unde-l duce determinismul şi, chiar dacă experimentul tot a rămas şchiop, a trebuit, subliniez, trebuit sa inventeze un determinism niţeluş mai dialectic, Miţule. Altfel ieşea rău de tot cu necesitatea de rivuluţie. Dar, până la urmă, nu i-am mai zis nimic domnului agnostic, chit că mă privea de sus pentru că gândea la nivelul erorilor curente în secolul 19. Măcar, sărmanul om, încercase.
Un alt agnostic îmi da o definiție care, de fapt, era sinistră pentru propriile premise. Conștiința așa cum e ea este fructul religiei care a intoxicat omul cu false premise morale. Religia este doar spaima omului de necunoscut și, conchide băiatul, trebuie doar să ne eliberăm de teama de necunoscut și vom scăpa de toate relele. Wow. Ăsta nu știa că Lenin însuși cu-a lui trei coroane puse una sub cealaltă (sic!) a trebuit, în ”Materialism și empiriocriticism”, să combată teza. Religia nu putea fi fructul fricii de necunoscut ȘI doctrina marxistă să mai pretindă vreo legitimitate. Motivul era simplu. Până și un idiot ca Lenin înțelesese că orizontul cunoașterii umane e coincident cu frontiera necunoașterii, ergo, întrucât cunoașterea e finită, necunoașterea va exista câtu-i lumea și pământul, ergo, va exista și frica de necunoscut (că e comportamental indelebilă) și ca urmare, religia e o consecință permanentă a structurii lumii. Niet, niet. Tovarășul Lenin, cu o dialectică (credea el) mult mai subtilă, demonstrase (cică) o chestie cam așa: soliditatea de monolit a clasei proletare în jurul conștiinței de clasă va genera o forță atât de mare încât dinamica ei va fi superioară forței ignoranței, obscurantismului șamd.
Problema a fost când au pus rahatul în aplicare. S-au dovedit inferioare. Asta e. Life is a bitch. As a matter of fact, așa inferioare încât luminatul Stalin a persecutat cu închisoare, morți și schingiuiți… biata genetică, suspectată de a fi ”pseudoștiință rasistă”. That much about cănștință proletară superioară obscurantismului.

Nu faceţi asemenea experimente acasă, în prezenţa copiilor mici, a bătrânilor şi persoanelor cu dizabilităţi. Spre deosebire de domnii ăştia, ei ar putea suferi sincer.

Alexandru Amarfei

Deturnarea dragostei în sex, sub influența ideologiei consumeriste (III) – Patima desfrânării – Cristina Olaru

schnorr_von_carolsfeld_bibel_in_bildern_1860_034

În limbaj patristic, adicția de sex se numește patima desfrânării.

“Desfrânarea este, în general, poftirea sau satisfacerea fără rânduială şi nepermisă de legea morală a plăcerilor sexuale .

Pofta trupească vine la oameni uneori:

1. Din mulţimea sângelui, alteori

2. Din hrană sau băutură prea multă, din somn mult şi din răsfăţare, apoi

3. Din lucrarea diavolului,

4. Din clevetire şi

5. Din înălţarea minţii, când cel nepătat se înalţă întru sine, socotindu-se mai vrednic decât alţii. Pe unii din aceştia din urmă îi slobozeşte Dumnezeu să cadă, pentru a-şi veni întru simţire din smerenie, făcându-li-se cu asta pricină de mântuire. Căci cel mândru, până nu cade, nu se smereşte.[14]

Desfrânarea se poate săvârşi:

a) în cuget, adică prin închipuiri şi pofte;

b) prin cuvinte şi fapte,

c) după rânduiala firească, când se face în afara căsătoriei,

d) împotriva rânduielii naturale, ca în păcatele sodomiţilor, care este aşezat între păcatele strigătoare la cer,

e) după persoanele care o săvârşesc:

  • desfrânare simplă,
  • incest,
  • adulter şi
  • sacrilegiu.”

“Demonul preacurviei îl sileşte pe om să poftească trupuri diferite.” Desfrânarea este un păcat foarte grav. Patericul îl numeşte cădere, şi aşa cum zice Sfânta Scriptură, este păcatul pe care îl facem în trup, care este templu al Duhului Sfant.

Din desfrânare se naşte:

  • nesocotinţa,
  • orbirea minţii,
  • iubirea de sine,
  • ura față de Dumnezeu,
  • alipirea de cele materiale,
  • groaza de moarte etc.

Desfrânarea este o degradare, o sinucidere şi are ca urmare degradarea trupească, istovirea acestuia, degenerare biologică etc. Din cauza desfrânării suferă neamurile, se nasc copii bolnavi mintal, se înnebuneşte (vezi sifilisul) etc., dar cea mai gravă consecinţă este pierderea mântuirii.

Ca Terapeutică a Desfrânarii, Părinţii Pustiei recomandă:

1. Rugăciunea: “un frate a întrebat pe avva Agathon pentru păcatul curviei şi i-a răspuns aceluia: mergi, aruncă neputinţa ta înaintea lui Dumnezeu şi vei afla odihnă.” (Agathon, 21); “

2. Postul: “un frate l-a întrebat pe un bătrân, zicând: ce voi face, părinte, că pântecele meu mă supără şi nu pot să-l opresc? De aceea zburdă trupul meu. Zis-a lui bătrânul: de nu vei pune întru el frică şi post, nu vei îndrepta paşii tăi pe cărarea lui Dumnezeu,” (VI, 34)

3. Răbdarea: “un ucenic foarte supărat şi necăjit de dracul curviei a zis: da-mi Doamne răbdare ca să pot purta cu mulţumire această ispită..” (VI, 5)

4. Nădejdea: “un frate oarecare, ce trăia în Enat, în mănăstirea Alexandriei, a căzut în păcatul desfranarii, dar fratele cu nădejdea şi cu ajutorul lui Dumnezeu, s-a pocăit şi s-a mântuit.” (VI, 24)

5. Luarea aminte la cauza patimii şi tăierea acesteia: “daca curvia se luptă cu trupul tău, s-a pornit războiul asupra ta din desfătare, sau din somn mult, sau din mândrie, sau de te socoteşti pe tine mai bun decât pe altul, sau ai osândit pe cineva când greşea. Fiindcă afară de acestea nu se luptă omul spre curvie.” (VI, 42)

6. Înfrânarea simţurilor şi a gândului: “un bătrân, care mergând pe un drum, a văzut urme de femeie pe nisip. Iar el mergând, tot astupa cu piciorul acele urme, zicând: ca nu cumva să le vadă vreun frate neputincios şi din vederea acestora să înceapă a-l supăra gândurile şi războiul curviei.” (VI, 18)

7. Fuga de prilej: “zicea ucenicul lui avva Sisoe, către dânsul: părinte, ai îmbătrânit, să mergem de acum aproape de lume. I-a zis lui bătrânul: unde nu este femeie, acolo să mergem. Deci i-a zis lui bătrânul: la pustie du-mă!” (Sisoe, 3)

8. Fuga de compania sexului opus: “zis-a un bătrân: sarea este din apă şi când se apropie de apă, se topeşte şi piere! Aşa şi omul, din femeie este născut şi de se va apropia de ea, se va topi şi va pieri.”(VI, 27)[15].

9. Taina Spovedaniei este Taina în care Dumnezeu iartă, prin duhovnic, păcatele creștinilor care se căiesc sincer și le mărturisesc la scaunul spovedaniei, în fața preotului. Spovedirea gândurilor, cât mai deasă și mai amănunțită, face păcatul să nu prindă rădăcini în ființa noastră.

10. Taina Sfintei Euharistii este leacul cel mai puternic. Sfânta Împărtășanie (Euharistia sau Cuminecatura) este Taina în care, sub chipul pâinii și al vinului, se împartașește creștinului însuși Trupul și Sângele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci, înfățișându-se totodata, real si nesângeros, jertfa de pe Cruce a Mântuitorului. Ea dă putere în  lupta cu ispita și este foc curățitor de păcate.

https://multumesc.mobi/2016/10/21/rugaciunea-sfintei-iustina-impotriva-desfranarii/

Bibliografie:

[14] http://sfioaniacobhozevitul.wordpress.com/partea2_cuprins/p2_033_curvie/

[15] Pr. Petru Suciu, “Metode psihoterapeutice in Pateric

Imaginea: Iacov se tocmeşte cu Laban pentru Rahela (Geneza 29:18)  –  Julius Schnorr von Carolsfeld 1860

(Va urma)

Cristina Ghenof

Diamantul spre carbon

Verdictul-uimitor-al-unui-fizician-de-la-Cambridge--Calatoria-in-timp-este-posibila

În aer, rodnic, diamantul

Lucește spre carbon; valența

Zidește în neștire, iar neantul

Se-ngroapa în abisu-i, renaște dar esența

 

Între o clipă și un timp

Rarefiatul spațiu duce

Spre așteptare; schimb de nimb

O altă ordine aduce

 

Ne poartă înăuntru tainic

Spre noi, spre tine, dinspre mine

Purtând fecund decursul trainic

Din minte-n inimă, în vine

Mihai Nistor

 

Pacifiştii care mănâncă fetuşi

Imaginaţi-vă o reuniune despre dezarmare, pace şi fericire pe planetă unde vine o doamnă sclivisită, sensibiloasă, ochi umezi, patos în voce. Vorbeşte vibrant despre bieţii copii ucişi in Gaza. Despre bietele victime fără apărare. Lacrimi, sentimente adânci. Criminalii ăia.

Şi pe urmă vine dineul şi doamna vă prezintă, cu tonul gazdei mămoase care anunţă surprize culinare, meniul haute cuisine.

Caviar din ochi de embrion! Pe felii de pâine crocante mustind de unt delicat aromat cu trufe tronează ochi de copil de 3 luni, care n-au apucat să vadă lumina.

Mousse din organe de fetus cu sos dulce-iute! Platouri elegante cu cupe pline de gelatină în care se lăfăie pastă de ficaţei, inimi şi rinichi de copilaş.

Creier de copil pane în terrină ! Neuroni care nu au apucat să transmită posesorului lor chipul mamei raclaţi cu chiureta şi făcuţi cu sos de ciuperci în aluat.

Şi gazda, surâzător, vă ţine un discurs liniştitor, frumos, spumos, povestind cum copilaşii nu pot fi consideraţi încă oameni şi transformarea lor în cină nu e decât o manifestare a dreptului dumneavoastră de a alege. Libertate, în forma cea mai clară!

ÎN TIMP CE PACIFISTA PRO CHOICE ÎŢI INFECTEAZĂ MINTEA CU UN CONFLICT PE CARE NU L-AI VĂZUT ŞI NU PREA AI ŞANSE SĂ-L VEZI, CABINETUL DE GINECOLOGIE DE ALĂTURI DIN CARTIER UCIDE EL SINGUR CÂT CONFLICTUL DIN GAZA.

Vă dau un sfat. Războiul, oricât ne chinuim să spunem că se poate evita, este, de fapt, inevitabil. Băieţii şi fetele cu pacifism din ăsta în venă, mergeţi mai bine la război şi ucideţi copii de oriunde din lume oricât de crud. Aceştia măcar au apucat să vadă soarele sau cum arată un prieten înainte să vadă un duşman. Cei pe care îi ucideţi nou născuţi nu au trăit aceste lucruri. Asta e tot ce am să vă spun. Luaţi mitraliere, bombe, napalm şi faceţi cu ele oricâte ucideri. Eu cred că, deşi e tragic, Dumnezeu poate ierta un soldat care a trebuit să facă asta la ordin. Până la urmă orice război încetează. Dar a face pântecele mamelor iad pentru copii nenăscuţi ca pe urmă să vă proclamaţi sensibilitatea faţă de inocenţi convenabil plasaţi suficient de departe ca, de fapt, să nu vă pese, e o faptă care cred că lasă dracii şomeri şi şocaţi.

Alexandru Amarfei

Iubita Picasso

10443684_776916555661880_1757380094_n

Mi te-am imaginat cu linii cercuri arcuri

Şi tu ce ai făcut?

Te-ai făcut perfectă

Dintr-o rază de soare şi o bucată de carne.

m-ai cuprins pe la spate

şi am ştiut din căldura mâinii că eşti tu

eram în negru

şi tu tot…

plus guler roşu.

nu m-ai lăsat să te văd

dar nu voi uita niciodată…

sărutul de pe gât

…locul a rămas roşu.

 

 

Alexandru Povarnă

Îți scriu Ție, Doamne, Prietenul meu din veac!

Scrisori catre Dumnezeu (Adina Amironesei blog)

Spune Alex că eu sunt Entuziasmul pe două picioare (căz doar n-oi fi v’un miriapod)! Ei, da, și sunt ! Dar sunt așa, pentru că Te cunosc pe Tine, pentru că m-am vândut pe veci Ție, sunt a Ta! Tu știi că fac ca toate fiarele când mi se întâmplă ceva: mă umplu de nervi, mă lamentez, mă jelesc, sun un prieten , mă trântesc pe jos, țip și urlu și apoi, îmi vine să râd :). Știu că Te uiți la mine și Te distrezi, că sunt așa caraghioasă; știu că îmi vezi zâmbetul poznaș, care mi se ascunde în colțul gurii, în chiar cele mai grele momente, pentru ca ȘTIU, știu sigur că nu mă lași, că totul se poate rezolva – cu Tine! Totul, în afară de Moarte! Orice am negociat cu Tine, în afară de Moarte: măreția ei îți aparține integral, la fel ca și Viața! Acolo spun doar: „Facă-se voia Ta, nu voia noastră!”. Și adaug în gând: dar, dacă e cu putință, să treacă de la mine  paharul acesta…! Smerenia am uitat-o pe undeva, așa că strig la și după Tine: Te iubesc, Doamne al meu! Mi Te-ai dăruit mie, acolo, pe Cruce; ești Dumnezeul meu personal! Și ne-ai dăruit ca fii și Maicii Tale, Celei Sfinte! Ai fost mereu cu mine: în boală, în nefericire, în părăsire, în sărăcie, în durere, în bucurie, în zilele în care – astmatică și însărcinată fiind, riscam să-mi „tarez” copiii cu tratamentul specializat, dar tu mi-ai dăruit 18 luni fără nicio criză! Și câte altele…! Mi-ai dăruit părinți buni, care-au făcut și ei ce-au știut mai bine pentru mine; profesori buni, care mi-au dezvoltat mintea,  mi-au deschis larg orizontul gândirii; soț bun – care-a venit în viața mea când a trebuit – și care m-a ajutat să devin o femeie de oțel, care nu poate fi distrusă; prieteni buni, chiar minunați; copii buni, care mi-au arătat cum sunt eu de fapt :); cățel iubitor, care mă smerește cu dragostea lui totală față de mine; simțul umorului, care mă salvează în aproape orice împrejurare; o scăfârlie zăpăcită, dar care înțelege orice; un zâmbet interior permanent;  dragoste de natură, de oameni și de viața! Îți mulțumesc, Boierule :)! Ești Mare! Și ești al meu!

Cristina Ghenof

Rugaciune catre Domnul nostru Iisus Hristos a Părintelui Ghelasie Gheorghe de la Frăsinei

parintele-ghelasie

hristos-rubliov

Doamne Iisuse Hristoase, vino să prefaci în icoană mintea și inima mea, unite în rugăciune! Ca pe o prescură îmi pun mintea în mâna Ta, o jertfesc pe altarul inimii și mă las în Liturghisirea Ta. Prin taina Ta, Doamne, ajung și eu la taină. Prin slăbiciunea minții am căzut din rai, crezând amăgirea diavolului. Dar Tu, Iisuse, îi chemi pe cei ce vor taina Vieții să se descalțe ca Moise în fața rugului învăpăiat de Revelația Divină. Învață-mă ce este Iubirea! Vino în inima mea și dezvăluie în mine chipul Iubirii. Spun „Doamne Iisuse…” și, iată, în rugăciunea inimii împletești iubirea Ta, o împletești cu puțina mea iubire. Am întunecat prin păcat chipul Tău, Hristoase, umbrind sufletul cu trupul. Neîncetat mă rog: vino în inima mea și fă să apară Iubirea, înviază conștiința sufletului meu ca icoană a Ta. Tu ești Icoana Iubirii dumnezeiești, arată-mi acest chip de Icoană pe care l-am uitat datorită păcatului. Miluiește-mă, risipind întunericul ce mă învăluie cu strălucirea Iubirii Sfintei Treimi și cuvintele Vieții veșnice.

http://ghelasiegheorghe.blogspot.ro/2013/10/rugaciune-catre-domnul-nostru-iisus.html

Deturnarea dragostei în sex, sub influența ideologiei consumeriste (II) – Dependența de sex – Cristina Olaru

4807611

Studiile demonstrează în mod evident că scoaterea sexualităţii din contextul afectiv al relaţiilor maritale îl introduce pe individ în cercul vicios al anxietăţii şi al depresiei, al dependenţei de sex şi al confruntării cu patologii de tot felul[10].

Dependența de pornografie este una dintre acestea și se instalează în etape:

1. Expunerea timpurie: cei mai mulți bărbați încep devreme expunerea la pornografie, văd imagini pornografice când sunt foarte tineri  și acestea pun stăpânire pe imaginația lor.

2. Instalarea dependenței: se intoarce mereu la pornografie, devine o parte regulată a vieții tânărului, care este deja prins și nu mai poate renunța.

3. Accentuarea dependenței: începe să caute imagini și mai sugestive, să folosească ceea ce înainte l-a dezgustat iar actul îl excită. Sexul solitar.

4. Desensibilizarea: începe sa devină  indiferent la imaginile văzute; nu-l mai excită, devine disperat să simtă emoție puternică, dar nu o mai poate simți.

5. Exprimarea din punct de vedere sexual: face saltul la a transpune în realitate imaginile văzute, cu oameni reali, în moduri distructive: viol, sex violent, posturi și tehnici ce ating demnitatea partenerei. Apare o răceală monstruoasă în sufletul lui și, mai mult decât atât, nu mai are satisfacția actului sexual în cuplu. Dragostea se stinge sau chiar se transformă în ură.[11]

Recomand cu căldură excelentul studiu al domnului Nicu Pârlog: ”A 69-a artă” – http://www.descopera.ro/cultura/4181137-a-69-a-arta

Toţi exaltă astăzi viaţa, dar continuă să exalte şi ceea ce distruge viaţa, şi anume sciziunea schizofrenică dintre sex şi sentiment, dintre dragostea sacră şi dragostea profană.”[12]

Cauzele împuținării dragostei ne apar in Icosul I al Acatistului Domnului nostru Iisus Hristos:

Din pricina păcatelor, dragostea oamenilor s-a răcit și s-au împuținat căile de la inimă la inimă. Dar Tu Însuți, Hristoase, Te faci neîmpuținată Cale ce apropii și unești în iubirea Ta pe toți cei care cu dreaptă slăvire cântă: Iisuse, Calea de la inimă la inimă; Iisuse, Calea de la moarte la Viață; Iisuse, Calea din iadul deznădejdii la raiul smereniei; Iisuse, Puntea peste prăpastia întristării;”

Sex addicted – nou diagnostic în nomenclatorul de afecțiuni al zilelor noastre:

  • Dependența de sex sau adicția sexuală tinde să ajungă un diagnostic al secolului nostru, sub numele de donjuanism și nimfomanie!
  • Jim Pfaus, psiholog la Universitatea Concordia, spune: ”dupa o partidă de sex, crește nivelul  de serotonină, oxitocină, vasopresină și opioizi endogeni (echivalentul anatomic natural al heroinei)”, ceea ce ar explica biochimia adicției.

17264650_1455597091138179_5408819020047168608_n

Adicția sexuală este caracterizată de:

  1. compulsivitate sexuală;
  2. conduce la creșterea preocupărilor legate de sex;
  3. continuă, în ciuda problemelor asociate;
  4. dependentul se implică în diverse aventuri riscante, cu potențial autodistructiv;
  5. sentimente de vină și rușine;
  6. preocuparea pentru sex devine obsesională.
  7. se pierde controlul asupra comportamentului respectiv;
  8. se diminuează capacitatea de a se atașa de partenerul sexual,
  9. nevoia de sex capătă amploare, deși satisfacția este din ce în ce mai greu de atins;
  10. apar consecințe medicale, legale, interpersonale severe;
  11. încercările de a stopa comportamentul sexual compulsiv sunt de obicei eșuate;
  12. apar schimbări severe de dispozitie; depresie sau euforie,
  13. comportamentul sexual ajunge să interfereze cu cel social, ocupațional sau recreațional.[13]

O echipă de cercetători de la Universitatea din California a stabilit o listă de criterii pe baza cărora poate fi definită „tulburarea hipersexuală” ca boală mentală. Printre simptomele clasificate de psihologi se numără fanteziile sexuale şi dorinţele arzătoare, dacă aceste tipuri de comportament durează mai mult de şase luni, atunci când nu sunt provocate de consumul de substanţe specifice.
Mai mult, cei diagnosticaţi cu dependenţă de sex trebuie să prezinte o activitate sexuală ca răspuns la stres sau stări depresive.

CARACTERISTICILE DEPENDENȚEI DE SEX ȘI DRAGOSTE
©1990 Frăția Augustină, Sex and Love Addicts Anonymous (Dependenții de Sex și de Dragoste)
1. Având limite fragile, ne implicăm sexual și/sau emoțional cu persoane pe care nu le cunoaștem.
2. De teama abandonului și a singurătății, rămânem sau ne întoarcem în relații distrugătoare, dureroase, ascunzându-ne nevoile adictive de noi înșine și de alții și devenind mai izolați de prieteni, de persoanele dragi, de noi înşine și de Dumnezeu.
3. De teama privării sexuale sau emoționale, în mod incontrolabil căutăm și ne implicăm într-o serie de relații, având uneori mai multe relații emoționale sau sexuale concomitent.
4. Confundăm dragostea cu dorința, atracția fizică și sexuală, mila și/sau nevoia de a salva sau de a fi salvat.
5. Când rămânem singuri, ne simțim pustii și incompleți. Căutăm întruna relații și contacte sexuale, deși ne este teamă de intimitate și de angajament.
6. Sexualizăm stresul, vinovăția, singurătatea, furia, rușinea, teama și invidia. Folosim sexul sau dependența emoțională ca înlocuitori pentru grijă și sprijin.
7. Folosim sexul sau implicarea emoțională pentru a-i manipula / controla pe alții.
8. Obsesiile și fanteziile sexuale ne amorțesc sau ne distrag complet.
9. Evităm să ne asumăm răspunderea pentru noi înșine, legându-ne de persoane indisponibile emoțional.
10. Devenim sclavii dependenței emoționale, ai intrigii romantice și ai activității sexuale compulsive.
11. Pentru a evita vulnerabilitatea, este posibil să ne retragem din orice forma de intimitate, făcând confuzie între anorexia emoționala și sexuală și recuperare.
12. Le atribuim celorlati calități magice, îi idealizăm și îi urmăm, apoi îi învinovățim deoarece nu îndeplinesc fanteziile și asteptările noastre.

Perversiunile sexuale: sunt tulburări psihice care se manifestă prin deviații  ale comportamentului sexual;

  1. referitoare la obiectul sexual – homosexualitatea, pedofilia, zoofilia,etc.;
  2. la condițiile în care are loc satisfacerea sexuală – fetisismul, travestismul, voyeurismul, exhibitionismul, sado-masochismul.

Vă recomand să citiți excelentul studiu pe tema Dependenței de Sex al Maicii Siluana:

http://www.sfintiiarhangheli.ro/sunt-dependent-de-sex

Și, de ce nu (nu va afla nimeni, decât dv. 🙂 )

TEST DE AUTO-IDENTIFICARE A DEPENDENȚEI DE SEX

http://www.sfintiiarhangheli.ro/node/1546

Bibliografie:

[11] “Introducere in psihosexologie” – Diana Vasile, Ed. Fundatiei Romania de maine, 2008

[12] (Julius Evola, “Metafizica sexelor”, Editura Humanitas, 1994).

[13] Psihopatologie si orientari psihoterapeutice in psihiatrie – Florin Tudose, Ed. Fundatiei Romania de maine, 2009, pag. 273-276

http://www.aquamarine.ro/dependenta-de-sex-si-iubire.html

Excelentul studiu al domnului Nicu Pârlog: ”A 69-a artă” – http://www.descopera.ro/cultura/4181137-a-69-a-arta

(Va urma)

Cristina Ghenof

Pentru tine, Mădălin!

55847606

La sugestia unuia dintre prieteni, voi iniția un ciclu de articole pe tema Sexualității Normale și Patologice; sexualitatea ca întâlnire umană, ca totală dăruire, dar și despre sexualitatea ajunsă patimă, într-o societate ce dorește să ne dezbrace de veșmântul de ființe amprentate cu chipul lui Dumnezeu, trimise aici pentru a lucra asemănarea cu El! Vă voi arăta drumul pe care l-am parcurs, până la a ajunge să studiez acest subiect, atât de sensibil și delicat. Iată motivele/cazurile de care am auzit atunci, care m-au determinat să fac acest studiu:

  1. În anul 2011 absolvisem Psihologia și un Master în Teologie și îmi doream să fac Psihoterapie ortodoxă; o firească smerenie m-a împiedicat, realizând enorma responsabilitate pe care-o implica o călăuzire a unui orb de către alt orb! Deși destul de în vârstă, încă mai a(vea)m de învățat despre condiția umană. Spun asta, deoarece primul caz despre care am auzit, ce necesita ajutor psihologic calificat a fost un puiuț de om – sau de ne-om, numit Mădălin! Avea doar 7 ani și era integrat într-o casă de îngrijire a copiiilor orfani. Pân-aici, trist, dar încă nu v-am spus  răul cel mare; acest omuleț fusese abuzat sexual de tatăl lui, care între timp murise, lăsându-l, la doar 7 ani, singur pe lume – mutilat sufletește, pervertit la trup și la minte! De ce spun asta? Pentru că nu știu ce s-o fi petrecut în micuțul lui căpșor, dar începuse să se dezbrace în fața celorlalți copii, într-un fel foarte nepotrivit. Părinții celorlalți copii – nu erau toți orfani; pe unii îi lăsau părinții  la orfelinat, ca la ”săptămânal”, fiind foarte săraci și neavând cu cine-i lăsa , nici cu ce-i întreține -, au cerut ca Mădălin să fie exclus din acel așezământ, pentru că le strica celorlalți copii educația…! Să știți că se mai găsesc oameni ai lui Dumnezeu: am descoperit în proximitatea așezământului – consultând lista psihologilor din țară -, o doamnă psihoterapeut, care a avut bunătatea să se ofere să-l trateze pe Mădălin, acordându-i asistență psihologică gratuită!
  2. O tânără, abuzată!
  3. Copii violați de propriul tată, de concubinul mamei, de un vecin, de un apropiat al familiei.
  4. Familie: preot – preoteasă -> se destramă.
  5. Fete cuminți, căsătorite cu băieți cuminți, care nu avuseseră – nu o educație sexuală -, dar nicio călăuzire, care transformă noaptea nunții într-un viol, datorită lipsei de autocontrol al pulsiunii sexuale. Comportamentul sexual marital continuă, neschimbat.
  6. Căsnicia lor – un dezastru.
  7. Apar copiii! Cresc într-o stare de nervozitate  familială și frustrare nesănătoase.
  8. Doar nu credeați că discută, ca bărbatul cu muierea lui, nuuuu, că e rușine!!!
  9. Unul o ia hăis și unul, cea!
  10. Unul sau mai mulți copii nefericiți.
  11. În cealaltă extremă – o cunoștință s-a sinucis, pentru că devenise sex addicted și nu mai putea controla această patimă și se rușina de fetița lui, că va afla.
  12. Tineri, adulți, maturi – înebuniți, datorită abuzului de pornografie sau dimpotrivă,
  13. Dezabuzați, datorită excesului de sex.
  14. Sensibilitate sufletească redusă, până la uscăciune; dar și
  15. Plictiseală fizică, dată de experimentarea masivă.
  16. Împuținarea dragostei.

Nu pledez pentru a începe viața sexuală înainte de căsnicie, nu, dar admiteți măcar că aveți SEX, că această pulsiune e mai aprigă decât setea și foamea, pentru că este INSTINCTUL VIEȚII, cel care face specia să se perpetueze și nu-l puteți înfrânge, doar controla! Și asta înseamnă cunoaștere de sine, acceptare de sine, discuții sincere soț-soție; un exercițiu de conviețuire plin de răbdare și bunăvoință; ceartă, chiar, dar sinceră și constructivă! Nu vă victimizați și nici martirizați – comunicați unul cu altul, pentru că sunteți cei mai apropiați oameni de pe pământ, legați prin Sfânta Taină a Cununiei: el e bărbatul tău, ai toate drepturile asupra trupului lui; așa cum ea este femeia ta și ai tot dreptul asupra trupului ei, desigur fără a o forța sau umili! Pentru cazurile din cealaltă situație, continuăm studiul.

Cristina Ghenof

Deturnarea dragostei în sex, sub influența ideologiei consumeriste (I) – Cristina Olaru

Paris Hilton stars in new commercial for Carls Jr burger

Ideologia consumeristă a devenit dominantă pe glob, fiind un instrument de control al maselor și de asigurare a unui climat ideologic favorabil neocolonialismului economic. Unul dintre domeniile în care a excelat ideologia consumeristă este cel al hipertrofierii sexualității umane, prin pornografie, filme, cărți, reclame, mesaje subliminale, schimbarea mentalității și încurajarea unui teribil relativism moral. ”Cei care, de pe baricadele „desacralizării” capitalismului au denunţat această ideologie mercantilă (“funcţionând” ca pulsiune sexuală), instaurând – prin libido-ul public – tiranica domnie a plăcerii, au sesizat că e vorba de o gigantică manipulare. Tripleta excitare – inovare – mimetism, prin jocul seducţiei, oferă ”noilor hipnotizatori” posibilitatea de ”a ne coloniza pe furiş”. O propagandă silenţioasă, aşadar, subjugând inconştientul colectiv, făcând din posesie crezul contemporaneităţii.”[1]

  1. Scurt istoric al “liberalizării” relațiilor sexuale:
  • În timp ce în lagărul de est, existența, chiar si cea intimã, se desfãșura în limitele ideologiei, manifestările de tot felul fiind dacă nu reprimate, cel puțin diminuate, sub privirea atotpătrunzătoare a Fratelui cel Mare[2], în Occident, după moartea lui G. Orwell, apare fenomenul hippie[3] – Flower Power, a cărui ideologie este caracterizată de: atotputernicia dragostei, sex liber, eliberarea de tipare, hedonismul; trăiau după legile făcute de ei, nu după cele impuse de guvernul american. Eliade a interpretat fenomenul ca dorința arhetipală a omului de a reconstitui Paradisul: eliberați de orice autoritate, purtând părul lung, adamic, trăiesc goi prin păduri, în meditație, dorind să demoleze pașnic frontierele naționale, rasiale, religioase, sexuale, de clasă, ideologice. Cred în sex mai mult decât în lupta politică. Ca filosofie de viaţă, promovau „întoarcerea la natură” -„Mother Nature„, și aplicau practici orientale de shamanism, hinduism, apelul la droguri – inițial naturale, dar s-a ajuns în cele din urmă la consumul de droguri puternice, care a dus la dezechilibru psihic şi căderea in promiscuitate a hippioţilor.
  • Beatles-ii vor fi un vârf de lance al culturii hippie, lansând melodii ce folosesc cuvinte specifice, cunoscute doar de cei din aceasta cultura “sex and drugs”:

*teenagers, cu sensul de adolescenți iubitori de muzica rock și de droguri-junkies;

*cool- care denumea starea provocată de droguri:

*discovered – cu semnificația: vise colorate, compensatorii ale tinerilor”junkies

* “beatnik”,  “hippies”,  “flower children”[4]

  • Beatles-ii au fost fascinați de cultura indiană. Maharishi, venit pentru prima oară din India în 1960  a devenit repede un simbol al generației Flower-Power. El propovăduia autoperfecționarea. Promisiunile lui se întâlneau perfect cu filosofia drogurilor: “Vreți extaz, vă dau extaz și nu trebuie să renunțați la nimic!”
  • Mișcarea culminează cu Festivalul de muzica rock  de la Woodstock din 1969. Printre mesajele de pe cartoane puteai citi: “God loves sex”.
  • Războiul din Vietnam, care  a avut loc între 1 noiebrie 1961 și 30 aprilie 1975, căderea Saigonului . Războiul a fost purtat între Republica Democrată Vietnam (Vietnamul de Nord), sprijinită de China și URSS, și Republica Vietnam (Vietnamul de Sud), sprijinită de USA. Conflictul s-a încheiat cu înfrângerea Vietnamului de Sud și unificarea țării sub conducere comunistă. Trupele americane s-au retras din Vietnam, războiul fiind considerat unul dintre marile eșecuri ale politicii externe americane. Starea de nesiguranță a zilei de mâine, poate că a contribuit la accelerarea liberalizării relațiilor sexuale.
  • Alfred Kinsey (1894 – 1956) este considerat “părintele revoluţiei sexuale”. Cele două studii publicate de primul sexolog ştiinţific în anii 1940 şi 1950 – ”Comportamentul sexual al masculului uman”, din 1948 şi ”Comportamentul sexual al femelei umane”, din 1953 – au marcat profund societatea americană şi, ulterior, întreaga lume occidentală, ajungându-se aproape la un Sindrom Kinsey ( http://inliniedreapta.net/lavedere/sindromul-kinsey/)
  • In 1964 apare cartea lui Michel Foucault – “Istoria sexualitãtii”, Din perspective analizelor lui Michel Foucault, s-ar putea spune că ipoteza reprimării discursurilor despre sex, începând cu secolul al XVII-lea, culminând cu epoca victoriană, este doar o poveste care determină nașterea unei ideologii anti-represive, eliberatoare, demistificatoare, pe scurt este faptul discursiv global, transpunerea în discurs a sexului” (op. cit., p. 14); este voința de a cunoaște,  o tot mai mare punere în valoare a discursului despre sex” (op. cit., p. 21).
  • Aldous Huxley, fratele lui Julian Huxley (cel ce a susținut puternic darwinismul) spunea: „Aveam motive pentru a nu dori ca lumea să aibă sens; ca urmare, am admis că nu avea nici unul, și am fost în stare, fără vreo dificultate, să găsesc justificare pentru această asumare. Pentru mine, ca și, fară îndoială, pentru majoritatea contemporanilor mei, filosofia nonsensului a fost, în mod esențial, un instrument de eliberare. Eliberarea pe care o doream era simultan o eliberare de un anumit sistem politic și economic, și o eliberare de de un anumit sistem de morală. Ne-am ridicat împotriva moralei fiindcă ne stânjenea libertatea sexuală„[5].
  • Surprinzãtoare va fi, însã, analiza pe care o va face Julius Evola în “Metafizica sexelor”, apãrutã în 1958. Temporal, deci, la limită, dar studiul este reclamat de criza către care se îndrepta lumea occidentală la vremea aceea: o criză a vieții sexuale a cuplului, degradată, decăzută, golită de emoții și putredă. Ceea ce reprezintă astăzi și numim ca „invazie a erotismului” își găsește explicația în represiunea sexului, așa cum este înțeleasă ea de câțiva analiști. Cauza majoră a excesului de sexualitate în Occident stă în reprimarea unitătii dintre sex, sentiment și iubire sacră; „orgia sexului la care asistăm astăzi, filmele sexy, pornografia invadatoare, sex shopurile ș.a.m.d., reprezintă încă o acțiune a reprimării, fiindcă atâta timp cât sexul e vulgarizat, fiziologizat, terfelit, debarasat de orice obligație și cvasiironico-sarcastic, sexul nu mai e spirit, nu e aventură, nu e noutate, nu e creație, nu e dăruire, nu e descoperire, nu e tremur și cutremur”[6].

Sexul este cea mai mare forță magică a naturii; în el acționează un impuls care prefigurează misterul Unului”. În afirmația evoliană trebuie să vedem încercarea de a recupera ceva din semnificația eroticii platoniciene din ”Banchet” și un semnal pentru degradarea omului contemporan, rob și neputincios unei ideologii în care politica, aparent, nu are nici un amestec…[7].

  • Încă de la începutul anilor ’70, Statele Unite s-au declarat o societate „eliberată sexual”. De-a lungul anilor, atât experiența pastorală, cât și mass-media au arătat că revoluția sexuală a adus în societatea americană mai mult confuzie decât libertate, mai mult libertinaj decât eliberare.
  • Odată ce televiziunea și-a intrat în rol, iar producătorii au început să realizeze puterea sexualității în vânzarea produselor, a început reeducarea socială în masă privind valorile sexuale, aceasta ducând la o importantă restructurare a rolurilor sexuale tradiționale. O consecință majoră a fost dărâmarea vechilor tabuuri legate de pornografie, sex extraconjugal și copii „ilegitimi”. S-a creat în schimb o atmosfera de fixație și exploatare sexuală ce impune o imoralitate indispensabilă -o ieftină și seducătoare trivialitate – în toate domeniile.
  • Filmele  prezintă acum actul sexual atât de explicit, încât ele ar fi fost evaluate drept pelicule „X” în urma cu câțiva ani.
  • Limbajul explicit sexual și scatologic a devenit obligatoriu, chiar și în prime time.
  • Prezervativele sunt mai la îndemână pentru adolescenții de azi decât țigările, iar educatorii, psihologii și pastorii sfătuiesc pe tinerii noștri, băieți și fete, să nu plece de acasă fară a avea unul asupra lor.
  • Mare parte din această îndoctrinare perversă, (numită în școlile noastre eufemistic: „educație sexuală„[8]) este justificată cu referire la SIDA . Dar această boală nu ar exista, dacă societatea noastră nu ar scuza ceea ce în generațiile anterioare era socotit drept comportament imoral.
  • Cu alte cuvinte, pragul nostru de toleranță a explicității și exploatării sexuale s-a micșorat în mod dramatic.

S-au înregistrat:

  • Peste un milion și un sfert de avorturi în fiecare an,
  • frecvența înspăimântătoare de abuzuri la copii,
  • o rată a divorțului de aproape 50%, împreună cu
  • practica general acceptată a concubinajului,
  • „căsătoriile” homosexuale și
  • dezmembrarea excesivă, dar nu mai putin reală a familiei moderne ca unitate sociala de baza – acestea sunt consecințele unei revoluții sexuale deviate.[9]
  • În anul 1992,  OMS a exclus homosexualitatea din lista diagnosticelor, urmând, astfel, Asociației Psihiatrice Americane (APA), care exclusese homosexualitatea din al  său “Manual de diagnoză statistică” (DMS), deși Academia Medicală din New York concluzionase încă din 1963 că homosexualitatea este o boala, iar homosexualul este un individ cu tulburări în sfera emoțională, incapabil de a fi parte a unei relații sexuale normale. Filmele ne prezintă homosexuali foarte carismatici. Partenerul cu rol feminin in cuplul homosexual ridiculizeaza gesturile și comportamentul femeilor, atrâgand simpatia asupra lui!
  • Se organizeaza parade gay, deșănțate, care sunt ofensatoare pentru creștini, pentru părinți, copii sau pentru cei care au optat pentru o familie heterosexuala.
  • Un alt reper al “evoluției” sexualității libere o reprezintă momentul Kinsey. Plecând de la cele două cărţi scrise de el, mass-media a promovat liberalizarea sexualităţii în sensul exultării aventurilor amoroase, a unei sexualităţi scoase complet de sub auspiciile relaţiilor maritale, ruperea sexualităţii de dimensiunea ei afectivă şi transformarea relaţiei sexuale într-un fel de sport sau divertisment.
  • Deși Kinsey promitea o sănatate înfloritoare celor ce adoptă acest comportament sexual, oamenii sunt astăzi, în epoca pornografiei, anxioşi şi bolnăvicioşi, depresivi şi extrem de nefericiţi.
  • Depresia a ajuns deja una dintre cele mai răspândite boli de pe glob.
  • În schimb, cercetări mai noi dovedesc faptul că relaţia sexuală normală presupune o rată a bolilor mult mai redusă decât oricare dintre perversiunile sexuale.
  • De asemenea, o viaţă armonioasă de familie oferă protecţie în faţa bolilor şi a stresului, iar părinţii care-şi înconjoară copiii cu dragoste sunt cei mai longevivi.
  • Studiile demonstrează în mod evident că scoaterea sexualităţii din contextul afectiv al relaţiilor maritale îl introduce pe individ în cercul vicios al anxietăţii şi al depresiei, al dependenţei de sex şi al confruntării cu patologii de tot felul[10].

(Va urma)

Richie Havens melting human hearts at the Woodstock Festival 1969.

Și Imnul Hippie:

Cristina Olaru  (Ghenof)

Bibliografie:

[1] Pascal Bruckner, Mizeria prosperităţii,  pag 62, Ed. Trei, 2002; traducere din limba franceză de Vasile Zincenco.

[2] “„Ar fi vrut sã poatã merge împreunã pe stradã, dar nu ca acum, ci deschis, fãrã nici o fricã, sã vorbeascã câte-n lunã si în stele, sã facã mici cumpãrãturi pentru casã. Dar mai tare ca orice dorea sã aibã un cuib al lor, unde ar putea ramâne singuri, fãrã a-si cersi iubirea de la o întâlnire la alta. […] Amândoi stiau cã fac o nebunie, cã astfel îsi sapã singuri groapa. Iar acum, asezat pe marginea patului, gândurile îl purtarã din nou la subsolurile Ministerului Iubirii” (George Orwell, “1984”)

[3] Subcultura hippie a fost inițial o mișcare de protest a tineretului împotriva societății materialiste occidentale, care a luat ființă în SUA la începutul anilor 1960 și care mai apoi s-a răspândit în multe țări din lume. Mișcarea hippie a fost atât o mișcare politicăcât și culturală.Cuvântul „hippie” vine de la „hipster”, care descria tinerii beatnik care s-au mutat în districtul Haight-Ashbury din San Francisco, SUA. Acești tineri moșteniseră atitudinea nonconformistă a generației beat, și-au creat cu timpul comunități proprii, ascultau rock psihedelic, erau adepți ai revoluției sexuale și foloseau droguri precum hașiș și LSD. Moda și valorile hippie au avut un efect major asupra muzicii de masă, a televiziunii,filmelor, literaturii și artelor.

[4]http://nogovernment.wordpress.com/2010/08/30/controlul-mental-si-cultura-pop/

[5] Conf. Dr. Adrian Lemeni- “Referatul Facerii”,din vol.“Sensul eshatologic al creatiei”,Ed. ASAB, Bucuresti, 2007, pag.110; nota din Aldous Huxley-“Marturisirea unui ateu notoriu”

[6] (Julius Evola, “Metafizica sexelor”, Editura Humanitas, Buc.,1994, p. 21).

[7] Ion Cordoneanu – “Sex si ideologie

[8] „Iata, spre pilda, urmarile Educatiei sexuale în Danemarca, tara scandinava care e, de mai multi ani, campioana Educatiei sexuale în scolile europene: – violurile au crescut cu 300%;  – bolile sexuale au crescut (la tinerii sub 20 de ani!) cu 250% ; – cazurile de graviditate, de sarcina în afara casatoriei s-au dublat;  – divorturile s-au dublat;  – avorturile au crescut cu 500% (!).  Doar doua lucruri au scazut: rata nasterilor si vârsta medie a primului raport sexual”.

[9] http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/darul-sacru-vietii/revolutia-sexuala-79873.html

[10] http://www.ortodoxiatinerilor.ro/sexualitate/pornografia/18105-transformarea-relatiilor-sexuale-in-divertisment.html

Cristina Ghenof

P.S. Articolul a fost tradus în limba rusă de Editura Mănăstirii Sretenskii de la Moscova: http://www.pravoslavie.ru/jurnal/71215.html

Dans de vară (Ţiganii şi moartea pământului)

c379d05a11c49bf619cb410c1591511d

 Să mergi prin praf, să mergi pe câmp şi să îţi zgârii picioarele prin grâu. Să fie  soare şi să te încălzeşti treptat ca un om de zăpadă dezgheţat.  Petale de maci să îţi  cadă la picioare, pe picioare şi să te înfioare acest sărut mai intim decât oricare.  Cum de macii nu sunt zgâriaţi de lanul de grâne?

 Aproape totul moare pe o căldură aşa zdrobitoare. Păsările se învârt ameţite fără  direcţie şi fără selecţie. Un cal înfipt pare adormit, cu picioarele transformate în  rădăcini, a devenit animal static. Pământul se scurge cu toţi de pe el în interiorul  său… face drumul spre naştere.

 Mult galben în jur.

 Vibraţii obsesive pe caldarâm. Praf ridicat cu nerv să te înconjoare din spate.  Respiraţii sănătoase fac partea de bass şi stropi de transpiraţie devin sunete pe o  coardă de vioară gigant. Palme pe piept bronzat se prefac în acordeon uzat. O  bătrână mută este solista celebră din `42 ce a fermecat şi a legat cu fir de aur  multe suflete pe patul de spital sau în saloane parfumate cu trabucuri şi cizme bine lustruite. Numai ea are puterea să cânte pe orice căldură şi îi face pe toţi ce-i urmează să înceapă dansul. Fuste lungi şi colorate ce sparg galbenul monoton se învârt în valuri de praf. Tot părul lor lung e despletit pentru efect artistic garantat. Dăruire totală, propriul dans funebru executat cu picioare desculţe, praf, căldură, sudoare, instrumente naturale din propriul corp şi un singur spectator surprins în mijlocul câmpului într-o relaţie intimă cu macii. Ei parcă simt… pământul… groapa… sfârşitul. Numai spectatorul tresare, se uită, admiră şi nu înţelege.

Alexandru Povarnă

 

Tatăl meu din Ceruri,

imagescael3ozm-373x460
Tatăl meu din Ceruri, auzi ruga mea, dezleagă toate piedicile ce opresc ca sufletul meu să audă Glasul Tău în inima mea,
arată-mi drumul pe care eu trebuie să merg, fii cu mine şi ajută-mă să văd clar ADEVĂRUL de minciună.
Pe cei aleşi, cheamă-i să fie în preajma mea, la necazurile mele.
Eu pe Tine te chem, să-mi fi povăţuitor şi îndrumător, să mă pot feri de ispitiri şi de gânduri care mă îndeamnă la greşeli, crezându-le îndemnurile…
Ai milă de mine şi dă-mi înţelepciune, să văd clar înainte de a înfăptui ceva care n-ar fi pe placul Tău. 
Sănătate cer, Doamne, şi ajutor trupului şi sufletului.
Ţie mă rog, Doammne, ajută-mi şi condu-mă spre scopul final al existentei mele pământeşti. 
† Amin                                           
PARINTELE ARSENIE BOCA

Rugăciune grabnic ajutătoare către Sfântul Părinte Arsenie Boca

  arsenie-boca-iisus-in-zegheParintele-Arsenie-Boca-maicile-Diaconesti

Este o rugăciune grabnic ajutătoare pentru cei care se află în grele suferințe, în mari dureri, mâhniri și boli. Rugăciunea se citește cu multa credința și nădejde că Bunul Dumnezeu se va milostivi și ne va ajuta avându-l ca mijlocitor pe părintele nostru drag Arsenie Boca.

Sfinte preacuvioase părinte Arsenie, îndrumător al sufletelor noastre şi tămăduitor al bolilor sufleteşti şi trupeşti, ca cel ce ai fost împodobit cu adânc de cunoaştere a făpturii omeneşti, te rugăm în vreme de durere şi mâhnire, caută cu milă spre noi păcătoşii fiii tăi şi mijloceşte către preabunul nostru Mântuitor.

Preacuvioase părinte Arsenie, te rog cu lacrimile mele, vezi-mă acum stând în patul suferinţei mele trupeşti, ascultă preacuvioase părinte Arsenie şi glasul meu de rugăciune, cere de la preabunul Dumnezeu, iertare de păcatele ce le-am făcut eu ca un om și vindecare de toată neputinţa.

Părinte Sfinte ce ai mare îndrăzneală înaintea Tronului ceresc, te chem, cu amare lacrimi, dar cu nădejdea, că cele spuse vindecare îmi vor da mie. Vindecarea sufletului şi a trupului meu, spre mântuire şi Sfinţire le vom dobândi prin tine cel ce ne-ai încredinţat de mila lui Dumnezeu prin aceste Sfinte cuvinte:

”Eu mă duc, dar de acolo de unde voi fi, am să vă ajut mai mult ca şi până acum”.

După cum în viaţă aflaţi în mari necazuri îi tămăduiai îndată, şi acum pe noi cei păcătoşi, însă chemaţi cu dragoste părintească la mormântul tău încununat cu har ceresc şi flori, ne primeşte şi ne mângâie, sfânt şi bun părinte; ne scoate pe noi părinte Arsenie din negura păcatelor şi a patimilor; şi dăruieşte-ne binecuvântarea ta ca să purtăm crucea vieţii spre înviere, şi luminare desăvârşită.

Doctor şi tămăduitor de orice suferinţă, te rugăm vindecă-ne pe noi, fiii tăi şi pe cei ce îi aducem în lacrimi şi rugăciuni la crucea sfântă a mormântului tău, izvorâtor de pace har şi binecuvântarea ta de bun şi sfânt părinte, îţi mulţumim şi te rugăm să ne fii mereu aproape cu rugăciunea şi ajutorul ce ni-l aduci din cerul Sfânt, spre slava Marelui şi minunatului nostru Dumnezeu şi spre a sufletelor noastre mântuire. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale Sfântului Părintelui nostru Arsenie, miluiește-ne pe noi pacatoșii!