Lună: aprilie 2020

Rugăciune de lăsare în voia Domnului – 2

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

icoana_sfintei_treimi_pictata_de_sfantul_andrei_rubliovÎn mâinile preamăritei Tale milostiviri, o, Doamne al meu, îţi încredinţez sufletul şi trupul meu, simţurile şi vorbele mele, cugetele şi gândurile mele, faptele mele şi toate mişcările trupului şi sufletului meu; intrarea şi ieşirea mea, credinţa şi vieţuirea mea, trecerea şi sfârşitul vieţii mele, ziua şi ceasul ultimei mele suflări, moartea mea, adormirea sufletului şi a trupului meu.

O, Preamilostive Doamne, Care cu bunătatea şi nerăutatea Ta acoperi păcatele întregii lumi, Tu pe mine care sunt cel mai păcătos dintre toţi oamenii, mă primeşte în mâinile Tale şi mă izbăveşte de tot răul, curăţă mulţimea fărădelegilor mele, îndreptează viaţa mea cea rea şi ticăloasă, fereşte-mă de căderile în păcat ce vor să vină, ca niciodată să nu mânii iubirea Ta de oameni cu care acoperi neputința mea de diavoli, de patimi şi de oamenii cei răi.

Pe vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi intoarce-i, şi pe mine mă călăuzeşte pe calea cea mântuitoare ca să ajung la Tine, limanul dorinţelor mele.

Dăruieşte-mi sfârşit creştinesc, cu pace şi neruşinat, păzeşte-mă de duhurile răutăţii, iar la Înfricoşata Judecată, Milostiv fii robului Tău şi mă numără cu oile cele binecuvântate de-a dreapta Ta, ca împreună cu ele, pe Tine, Creatorul Meu, să Te slăvesc în veci. Amin.

Acatist la Icoana Maicii Domnului „a Semnului”(”a Rădăcinii”, din Kursk, Novgorod)

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

md_kursk_4

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

Troparele de umilință

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că, nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân, noi păcătoșii robii Tăi; miluiește-ne pe noi.

Slavă…,

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri, că Tu ești Dumne­zeul nostru și noi suntem poporul Tău, toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum…,

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Crezul

Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl, Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara, și S-a făcut om. Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat. Și a înviat a treia zi, după Scripturi. Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui. Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit. Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci. Într-una sfântă, sobornicească și apostolică Biserică; Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor. Aștept învierea morților Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Slavă…, Și acum…

Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.

Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.

Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumne­zeul nostru (de trei ori).

Apoi Psalmul 50:

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește intru mine, Dumnezeule și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

Condacul 1

Vestit-a prorocul Isaia că tu, Fecioară, vei lua în pântece și vei naște pe Fiul lui Dumnezeu, pe cel Care a slobozit lumea din pântecele iadului și a răsărit semnul mântuirii tuturor celor care strigă ție:

Bucură-te, Maica Domnului, cea a semnului, pecetea mântuirii noastre!

Icosul 1

Cetatea Novgorodului ai izbăvit din cumplita primejdie, plecându-te spre rugăciunile fierbinți ale poporului necăjit, iar acum ascultă nevrednicele noastre rugăciuni, ale celor care cântăm ție așa:

Bucură-te, apărătoarea Novgorodului;

Bucură-te, poartă de mântuire;

Bucură-te, scara pocăinței;

Bucură-te, scut împotriva vrăjmașilor;

Bucură-te, primitoarea lacrimilor de pocăință;

Bucură-te, pavăză celor tulburați;

Bucură-te, cărarea mântuirii;

Bucură-te, slava credincioșilor;

Bucură-te, surpătoarea tulburărilor;

Bucură-te, păzitoarea cetății inimilor;

Bucură-te, pacea celor neputincioși;

Bucură-te, muntele sfințeniei;

Bucură-te, Maica Domnului, cea a semnului, pecetea mântuirii noastre!

Condacul al 2-lea

Sfântul episcop Ioan a căzut înaintea ta cu lacrimi fierbinți, cerând izbăvire poporului din mâinile vrăjmașilor, cântând: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Arhiereul cetății Novgorod, Sfântul Ioan, a așezat pe zidurile cetății icoana ta, cerând mântuire și izbăvire poporului din primejdia vrăjmașilor și cântând ție așa:

Bucură-te, nădejdea noastră;

Bucură-te, apărătoare a cetății;

Bucură-te, izbăvitoare din primejdii;

Bucură-te, odihna inimilor noastre;

Bucură-te, ascultătoare a rugăciunilor;

Bucură-te, carte a mântuirii;

Bucură-te, oglinda veșniciei;

Bucură-te, icoana înțelepciunii;

Bucură-te, floarea fecioriei;

Bucură-te, pecetea izbăvirii;

Bucură-te, cununa celor mântuiți;

Bucură-te, apărătoarea drept credincioșilor;

Bucură-te, Maica Domnului, cea a semnului, pecetea mântuirii noastre!

Condacul al 3-lea

Ploaie de săgeți s-a trimis asupra cetății Novgorodului, dar cu ploaia rugăciunii tale ai stins toată primejdia, primind de la cei drept-credincioși cântarea: Aliluia!

Icosul al 3-lea

O săgeată a atins sfânta ta icoană, fericită, dar chipul ți l-ai întors către poporul bine credincios, care aștepta cu nădejde ajutorul tău, cu glasul inimilor cântând:

Bucură-te, că ți-ai întors spre noi chipul;

Bucură-te, că ne trimiți ajutorul tău pururea;

Bucură-te, cetate a Împăratului ceresc;

Bucură-te, rază a înțelepciunii cerești;

Bucură-te, ridicarea din prăpastia primejdiei;

Bucură-te, lumina mântuirii oamenilor;

Bucură-te, ridicarea celor căzuți;

Bucură-te, săgeată a rugăciunii de foc;

Bucură-te, cununa sfințeniei;

Bucură-te, palat al slavei lui Hristos;

Bucură-te, alungarea vrăjmașilor noștri;

Bucură-te, biruitoarea celor mândri;

Bucură-te, Maica Domnului, cea a semnului, pecetea mântuirii noastre!

Condacul al 4-lea

Semnele pătimirii tale pururea nouă le arăți, ca să întărim în răbdarea necazurilor Crucii noastre și să cântăm cu mulțumire Ziditorului a toate: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Cu curgerea rugăciunii tale oprește curgerea patimilor noastre, ca izbăvindu-ne de ocara nerodirii duhovnicești să aducem ție cântare de bucurie:

Bucură-te, acoperământul celor necăjiți;

Bucură-te, râu pururea curgător al milei;

Bucură-te, odihna celor împovărați cu fărădelegi;

Bucură-te, limanul cel preadorit al pustnicilor;

Bucură-te, dulce auzire a rugătorilor;

Bucură-te, pod al unirii cu Dumnezeu;

Bucură-te, făclie nestinsă a pătimirii pentru durerea lumii;

Bucură-te, semn al mântuirii celor deznădăjduiți;

Bucură-te, surpătoarea vrăjmașilor nevăzuți;

Bucură-te, semnul binecuvântat al pocăinței;

Bucură-te, oglindă a vieții celei luminate;

Bucură-te, veselia iubitorilor de rugăciune;

Bucură-te, Maica Domnului, cea a semnului, pecetea mântuirii noastre!

Condacul al 5-lea

Din mare primejdie ai izbăvit cetatea Novgorodului, pe care și astăzi o păzește, iar pe noi toți întru pocăință ne păzește, ca să strigăm Domnului: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Pe tine te laudă toată suflarea, căci ai născut lumii cu trup pe Fiul tatălui și zidul vrăjmășiei ai dărâmat, aducând bucuria mântuirii tuturor celor care cântă cu credință:

Bucură-te, cântarea heruvimilor;

Bucură-te, lumina Ortodocșilor;

Bucură-te, porumbița iubitoare de pace;

Bucură-te, semnul mântuirii oamenilor;

Bucură-te, limanul binecuvântat al tăcerii;

Bucură-te, crinul cel neveștejit al fecioriei;

Bucură-te, bucuria nețărmuită a maicilor;

Bucură-te, oglinda desăvârșirii;

Bucură-te, scara înțelepciunii;

Bucură-te, poarta mântuirii;

Bucură-te, corabia rugăciunii;

Bucură-te, povățuitoarea monahilor;

Bucură-te, Maica Domnului, cea a semnului, pecetea mântuirii noastre!

Condacul al 6-lea

La lumina poruncilor Fiului tău îndreptează-ne pe noi, Preacurată, ceea ce ai adus în lume pe Soarele dreptății, Căruia cetele îngerești Îi aduc razele cântărilor de: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Cu curgerile lacrimilor tale pentru păcatele oamenilor, Preacurată, spală și nevrednicia sufletelor noastre și ne înnoiește haina sufletului prin pocăință, ca să aducem cu lacrimi cântări de mulțumire ca acestea:

Bucură-te, izvor de mângâiere;

Bucură-te, belșug al pocăinței;

Bucură-te, încununarea drepților;

Bucură-te, scăparea păcătoșilor;

Bucură-te, ocean de milostivire;

Bucură-te, stâlpul îndurărilor;

Bucură-te, ridicarea celor neputincioși;

Bucură-te, limanul bucuriei cerești;

Bucură-te, cântarea rugătorilor;

Bucură-te, slava Ierarhilor;

Bucură-te, comoara preoților;

Bucură-te, liniștea pruncilor;

Bucură-te, Maica Domnului, cea a semnului, pecetea mântuirii noastre!

Condacul al 7-lea

Privirea ta înlăcrimată ai întors spre poporul înfricoșat de mânia năvălitorilor, arătând iubirea ta de maică și primind rugăciunile celor care cântau: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Lacrimile tale au curs pentru poporul necăjit și s-au vărsat pe veșmintele episcopului, care foarte s-a minunat de revărsarea milostivirii tale, cu frică strigând:

Bucură-te, adânc al milostivirii;

Bucură-te, mare a pocăinței;

Bucură-te, că stingi cu lacrimile tale văpaia ispitelor;

Bucură-te, ploaie a îndurărilor;

Bucură-te, căci cu lacrimi ai stins primejdia;

Bucură-te, casă a sfințeniei;

Bucură-te, risipirea vrăjmașilor;

Bucură-te, că înlături cumplitele primejdii;

Bucură-te, izvor al minunilor;

Bucură-te, odihna celor tulburați;

Bucură-te, vasul sfințeniei neapropiate;

Bucură-te, zid nebiruit al păcii;

Bucură-te, grabnică scăpare din primejdii;

Bucură-te, Maica Domnului, cea a semnului, pecetea mântuirii noastre!

Condacul al 8-lea

Pe vrăjmașii cetății Novgorodului i-ai alungat cu fulgerele rugăciunii tale, iar acum pe vrăjmașii noștri nevăzuți îi izgonește cu sabia de foc a rugăciunilor tale, ca să cântăm Domnului cu mulțumire: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cetatea Novgorodului o ai păzit de arderea focului și sufletele celor ce te cinstesc pe tine le păzești de focul cel veșnic, cu roua pocăinței stingând focul patimilor celor care te cinstesc pe tine așa:

Bucură-te, izbăvitoare de primejdia focului;

Bucură-te, păzitoare tare a cetății Novgorodului;

Bucură-te, risipitoarea necazurilor;

Bucură-te, ploaie a milostivirii negrăite;

Bucură-te, scut nebiruit al mântuirii;

Bucură-te, înfricoșarea tiranilor;

Bucură-te, ocrotitoarea pruncilor;

Bucură-te, lumina bucuriei noastre;

Bucură-te, dulceața maicilor;

Bucură-te, mireasma fecioarelor;

Bucură-te, muntele fericirilor;

Bucură-te, primăvara Raiului;

Bucură-te, Maica Domnului, cea a semnului, pecetea mântuirii noastre!

Condacul al 9-lea

Către tine întindem mâinile la rugăciune, așteptând ridicarea din robia patimilor, pe care le nimicește cu fulgerul rugăciunii tale de la cei care cântă cu credință: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Ritorii cei mult grăitori nu se pricep a lăuda minunile tale, Maică, cele lucrate spre apărarea poporului binecredincios, însă noi cu dragoste împletim ție cununi de cântări ca acestea:

Bucură-te, lauda monahilor;

Bucură-te, îngrădirea pustnicilor;

Bucură-te, semnul mântuirii oamenilor;

Bucură-te, vasul fecioriei;

Bucură-te, slava ierarhilor;

Bucură-te, cununa preoților;

Bucură-te, oglinda îngerilor;

Bucură-te, turnul biruinței;

Bucură-te, stingerea văpăii patimilor;

Bucură-te, floarea darurilor;

Bucură-te, comoara mântuirii;

Bucură-te, odihna tatălui;

Bucură-te, Maica Domnului, cea a semnului, pecetea mântuirii noastre!

Condacul al 10-lea

Paharul durerilor ai băut la răstignirea Fiului tău, iar acum îndulcești necazurile noastre, ale celor care bem paharul pătimirii spre curățire de păcate, strigând: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Pe cel Care moarte a gustat, ca să ne scoată pe noi din gura iadului ai născut fără de sămânță, iar acum cu semințele rugăciunilor tale faci să crească și în pământul inimilor noastre spice de laudă ca acestea:

Bucură-te, visteria Vieții;

Bucură-te, bucuria cetelor îngerești;

Bucură-te, izbăvirea oamenilor;

Bucură-te, adâncime a milostivirii;

Bucură-te, pod al mântuirii;

Bucură-te, palat al Cuvântului;

Bucură-te, mărgăritar al fecioriei;

Bucură-te, pecetea curăției;

Bucură-te, ploaia îndurărilor;

Bucură-te, soare al virtuților;

Bucură-te, răsărit al mântuirii;

Bucură-te, întărirea nevoitorilor;

Bucură-te, Maica Domnului, cea a semnului, pecetea mântuirii noastre!

Condacul al 11-lea

Născut-ai pe cel mai presus de ceruri, ca pe omul căzut să-l ridici la cele cerești spre a cânta împreună cu puterile de sus Împăratului slavei: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Toate cetele îngerești au săltat și s-au bucurat, văzându-te pe tine că ai purtat în pântece pe cel Neîncăput în ceruri, pe Care lăudându-L pe tine te mărim așa:

Bucură-te, apărătoarea credincioșilor;

Bucură-te, mireasma sfințeniei;

Bucură-te, icoana fecioriei;

Bucură-te, veselia maicilor;

Bucură-te, cartea desăvârșirii;

Bucură-te, adâncul milei;

Bucură-te, tămăduitoarea celor neputincioși;

Bucură-te, apărătoarea celor nedreptățiți;

Bucură-te, mustrarea celor ce stăruie în păcat;

Bucură-te, deșteptarea celor din patimi;

Bucură-te, încununarea nevoitorilor;

Bucură-te, puterea mucenicilor;

Bucură-te, Maica Domnului, cea a semnului, pecetea mântuirii noastre!

Condacul al 12-lea

În toate primejdiile la tine alergăm Stăpână, ca să ne slobozești din necazuri și să aflăm împăcare cu Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Semnul mântuirii oamenilor ai arătat prin purtarea în pântecele tău a celui Care a zdrobit pântecele iadului și pe Adam l-a înnoit, ca toți să cânte ție:

Bucură-te, pământul făgăduinței;

Bucură-te, vestitoarea mântuirii;

Bucură-te, trâmbița rugăciunii;

Bucură-te, tăcerea smereniei;

Bucură-te, înțelepciunea celor feciorelnici;

Bucură-te, liniștea celor tulburați;

Bucură-te, hrana pustnicilor;

Bucură-te, zidul mântuirii;

Bucură-te, casa rugăciunii;

Bucură-te, cer al Luminii;

Bucură-te, carte a tainelor cerești;

Bucură-te, luminarea celor nepricepuți;

Bucură-te, Maica Domnului, cea a semnului, pecetea mântuirii noastre!

Condacul al 13-lea (de 3 ori)

O, Maică Prealăudată, ceea ce ai dat Semnul mântuirii oamenilor, zdrobind capul șarpelui celui viclean, arată și nouă , în vremea sfârșitului nostru, Semnul ocrotirii tale, ca să cântăm Domnului: Aliluia!

Apoi Icos 1 si Condac 1

Icosul 1

Cetatea Novgorodului ai izbăvit din cumplita primejdie, plecându-te spre rugăciunile fierbinți ale poporului necăjit, iar acum ascultă nevrednicele noastre rugăciuni, ale celor care cântăm ție așa:

Bucură-te, apărătoarea Novgorodului;

Bucură-te, poartă de mântuire;

Bucură-te, scara pocăinței;

Bucură-te, scut împotriva vrăjmașilor;

Bucură-te, primitoarea lacrimilor de pocăință;

Bucură-te, pavăză celor tulburați;

Bucură-te, cărarea mântuirii;

Bucură-te, slava credincioșilor;

Bucură-te, surpătoarea tulburărilor;

Bucură-te, păzitoarea cetății inimilor;

Bucură-te, pacea celor neputincioși;

Bucură-te, muntele sfințeniei;

Bucură-te, Maica Domnului, cea a semnului, pecetea mântuirii noastre!

Condacul 1

Vestit-a prorocul Isaia că tu, Fecioară, vei lua în pântece și vei naște pe Fiul lui Dumnezeu, pe cel Care a slobozit lumea din pântecele iadului și a răsărit semnul mântuirii tuturor celor care strigă ție: Bucură-te, Maica Domnului, cea a semnului, pecetea mântuirii noastre!

Rugăciune

O, Preasfântă și Preabinecuvântată Maică a Preadulcelui nostru Domn Iisus Hristos! Cădem și ne închinăm ție înaintea sfintei tale icoane făcătoare de minuni, amintindu-ne minunatul tău semn al ocrotirii arătat marelui Novgorod în zilele năvălirii vrăjmașilor. Cu smerenie te rugăm, Apărătoare Atotputernică a neamului nostru: așa precum în vechime părinților noștri ajutorul le-ai grăbit, așa acum și pe noi, cei neputincioși și păcătoși, de ocrotirea și buna îngrijirea ta de Maică ne învrednicește. Mântuiește și păzește sub acoperământul milei tale, Stăpână, toată Rusia, țara noastră, și oastea ei. Sfânta Biserică o întărește, orașul tău și toată dreptmăritoarea noastră țară și pre noi, pre toți, cei ce cădem către tine cu credință, cu dragoste și cu umilință cerând cu lacrimi ocrotirea ta, miluiește-ne și ne păzește. O, Preamilostivă Stăpână! Milostivește-te asupra noastră celor învăluiți de multe fărădelegi, ridică către Domnul Hristos mâinile tale primitoare de Dumnezeu și mijlocește pentru noi înaintea bunătății Lui, cerând iertare păcatelor noastre, și viață binecinstită și pașnică, sfârșit creștinesc și răspuns bun la Strașnica Lui Judecată ca, mântuiți cu atotputernicile tale rugăciuni către Dânsul, să moștenim fericirea Raiului și să cântăm cu toți sfinții preacinstitul și preaminunatul nume al întru tot lăudatei Treimi, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh și mila ta cea bogată către noi în vecii vecilor. Amin!

Și cântarea: Cuvine-se cu adevărat.

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse, Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.

Prayer to the Most Holy Theotokos before the Abalaksa Icon of «Our Lady of the Sign» (Siberia)

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

p1aooaiqeukgo16v7124u1hi419oj3

The Abalaksa Icon of „Our Lady of the Sign” (Siberia).

O most holy Virgin, Mother of the Lord, the Highest; thou who art the Protectress and Defense of all that have recourse unto thee!

Look down from thy holy height upon us sinners, who fall down before thy holy and miraculous image;

hearken unto our fervent prayer, and bring it before Jesus Christ the beloved;

entreat Him, that our darkened souls be enlightened by thy Son our Lord, with the light of His Divine Grace;

that we be delivered from every need, sorrow and malady; that a quiet and peaceful life and well-being of soul and body be sent down upon us from on high; that peace may come to our suffering hearts and and healing to their wounds;

that we may be directed unto good works, our minds cleansed of vain thoughts, and we be taught to fulfill His commandments;

and that He deliver us from eternal torment and not deprive us of His Heavenly Kingdom.

O Most Holy Theotokos!

Hearken thou, the Joy of All That Sorrow, unto us who grieve;

Soothe thou, who art called the Consolation of Mourners, our sadness as well;

Thou who art the Burning Bush, preserve the world and all of us from the flaming arrows of the enemy;

Thou, the Seeker of the Lost, allow not that we perish in the abyss of our sins, for we place all our hope and expectation on thee, in God.

Be thou unto us a Protectress in this temporal life, and an Intercessor unto life eternal before thy beloved Son, our Lord Jesus Christ.

Teach us to serve Him with faith and love, and to honour thee, Most Holy Mother of God, with devotion unto the end of our days. Amen.

Provided by Fr John Shaw,

Prayer to the Most Holy Theotokos Before her holy icon Our Lady of the Sign

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

2-11-8-5-2-3

O most holy and blessed Mother of our beloved Lord Jesus Christ!

We fall down in adoration of thee before thy holy wonder-working icon, keeping the memory of the wondrous sign of thine intervention, shown unto Novgorod the Great in the days of that city’s siege.

ikona4

We humbly beseech thee, thou all-powerful Protectress of our race: as thou didst hasten to the aid of our fathers of old, grand us now also, in our weakness, thy Motherly protection and care.

Save and keep, O Lady, thy community under the shelter of thy mercy; the holy Church, thy city, and all Orthodox Christians; all of us who in faith and love fall down before thee, with heartfelt tears begging thy defense.

ikona

Yea, most merciful Lady, take pity upon us who are cast about by the storm of our many sins, extend unto Christ the Lord thy hands that received God, plead our cause before His goodness, asking pardon of our sins, a devout and peaceful life, a happy Christian end and a good defense at HIs dread judgment seat; so that, saved through thy most effective prayers unto Him, we may inherit the bliss of Paradise and with all the Saints sing the glory of the most honourable and majestic name of the Holy Trinity, worthy of all worship: of the Father, and of the Son, and of the Holy Spirit, and thy great mercy towards us, unto ages of ages. Amen.

Images: An 18th-century icon of the Mother of God of the Sign has started to exude myrrh in a ruined Church of St. Michael the Archangel (part of the Epiphany Parish of Venyov, Tula Oblast) of the village of Urusovo, Venyovsky Raion, Tula Oblast. The icon has been streaming myrrh every couple of days since February 8. Archpriest Nikolai Dudin, the dean of the Venyovsky Okrug, confirmed the fact of the icon’s myrrh-gushing.

According to eyewitnesses and the rector of the Epiphany Church in Venyov, Archpriest Oleg Aleinikov, who provides pastoral care for the village of Urusovo, the old icon was found thirty years ago in the attic of an abandoned house by Anatoly Nikolaev, who lived in the village of Ostrovka. The icon attracted his attention by the fact that there was an image of the Mother of God the Inexhaustible Chalice on its reverse side.

The custodian of the icon bequeathed it to the church, and his relatives carried out his will after his death in the fall of 2019.

What Did the 20th Century Saints Say about the Coronavirus?

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu
Posted on  | by Deacon Sergius Geruk
St. Kuksha of Odessa

Typically, such prophecies very quickly gain additions and embellishments from some not very intelligent “zealots”. They make up everything that comes to mind. They shamelessly invent and add to the words of the saints their personal fantasies about the “apostasy of hierarchs”, about the “crowning of the Antichrist by the Orthodox Patriarch”, etc. These fantasies, along with real prophecies, appear in pamphlets with the biographies of the heroes of piety of the twentieth century. Many people start to think that the saints actually said so — but they didn’t!
Here’s an example. I personally talked a lot with the late Schemanun Vera (Chmykhova), the favorite spiritual daughter of Saint Kuksha of Odessa, who grew up at his feet.

She told us all the time and showed us in books, what the saint actually said in his lifetime and which of his alleged prophecies were made up by later “eschatologists” and printed in millions of copies. Trust me, the difference is huge. Most likely, that is the case with many other ascetics of the twentieth century.

Can you elaborate on what the saints were saying and what they weren’t?

I’ll give you some more details about the words St. Kuksha of Odessa said. What he did not say, but is said to have said, is a very broad and quite sensitive topic, which, I believe, we can talk about in more detail when the time comes. The same is true of Saint Lawrence. This can be indirectly proved by the fact that the same prophecies of St. Lawrence are sometimes presented with completely different details in different literary sources.

Well, there you go. If we sift out all anti-Christian inventions from the prophecies of the saints of the twentieth century, then there will remain a mention of the time with golden domes and the impossibility to go to the temples of God, as St. Lawrence said. St. Kuksha warned that the time would come when it would be necessary to stock up for six months with Artos, antidoron, prosphoras, and holy water. Churches will be open but one won’t be able to partake in them for six months. Does it ring a bell?

Sounds like today.

Yes, it does. For the Orthodox in Australia, the United States, and Europe, it’s the reality of today. For us, it’s probably the reality of tomorrow. Oh, and one more thing. We have one parishioner who worked as a nurse at Kiev Military Hospital in the mid-1990s. The Kievers, and not just them, remember Schema-Archimandrite Theophilus (Rossokha), a man of faith of the twentieth century.

Shortly before his death, somewhere in 1995 or 1996, he was being treated in the hospital. Our parishioner was very impressed by his words, “When there’s an epidemic, do everything like you did with cholera. Pray to the Mother of God. Tell that to everyone! When there’s an epidemic, do everything like you do with cholera.” He gave her an icon of the Mother of God of the Sign. She couldn’t understand what kind of epidemic it would be all these years. Who was she to pass his words on to? Eventually, she forgot Father Theophilus’s words. Now, his words struck her memory like a lightning bolt. Things started to make sense. The epidemic has begun. Why did Father Theophilus say it was “like cholera”? What does cholera have to do with it? Remember the cholera epidemic of 1970? It was the time of Hegumen Paphnutius’s (who later became Schema-Archimandrite Theophilus) active pastoral work. Older priests still remember that time. They remember the unprecedented measures taken in all churches that year! Nobody murmured or accused the hierarchy of “deviation from faith.” That’s the story.

According to the prophecies of the same saints and people of faith of the twentieth century, we, the Orthodox, have yet to experience the great heyday of our Church and our people. However, to achieve this, the world has to “reset” and “restart”, which we are maybe witnessing right now.

Translated by The Catalogue of Good Deeds
Based on http://www.pravoslavie.ru/130278.html

Cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur la Învierea Domnului

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

9126017827_fd7c342079

Înainte de Sfânta Liturghie din noaptea Sfintelor Pașți se citește cuvântul de învățătură al Sfântului Ioan Gură de Aur:

De este cineva binecredincios și iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest praznic frumos și luminat. De este cineva slugă înțeleaptă, să intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului său. De s-a ostenit cineva postind, să-și ia acum răsplata. De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să-și primească astăzi plata cea dreaptă. De a venit cineva după ceasul al treilea, mulțumind să prăznuiască.

De a ajuns cineva după ceasul al șaselea, să nu se îndoiască, nicidecum, căci cu nimic nu va fi păgubit. De a întârziat cineva până în ceasul al nouălea, să se apropie, nicidecum îndoindu-se. De a ajuns cineva abia în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă din pricina întârzierii, căci darnic fiind Stăpânul, primește pe cel de pe urmă ca și pe cel dintâi, odihnește pe cel din al unsprezecelea ceas ca și pe cel ce a lucrat din ceasul dintâi; și pe cel de pe urmă miluiește, și pe cel dintâi mângâie; și aceluia plătește, și acestuia dăruiește; și faptele le primește; și gândul îl ține în seamă, și lucrul îl prețuiește, și voința o laudă.

Pentru această, intrați toți întru bucuria Domnului nostru; și cei dintâi, și cei de al doilea, luați plata. Bogații și săracii împreună bucurați-vă. Cei ce v-ați înfrânat și cei leneși, cinstiți ziua.

Cei ce ați postit și cei ce n-ați postit, veseliți-va astăzi. Masă este plină, ospătați-vă toți. Vițelul este mult, nimeni să nu iasă flămând. Gustați toți din ospățul credinței; împărtășiți-vă toți din bogăția bunătății. Să nu se plângă nimeni de lipsă, că s-a arătat Împărăția cea de obște.
Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate, că din mormânt iertare a răsărit. Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului; a stins-o pe ea Cel ce a fost ținut de ea. Prădat-a iadul Cel ce S-a pogorât în iad; umplutu-l-a de amărăciune, fiindcă a gustat din trupul Lui.
Și aceasta mai înainte înțelegând-o Isaia, a strigat: Iadul, zice, s-a amărât, întâmpinându-Te pe Tine jos: amărâtu-s-a că s-a stricat. S-a amărât, că a fost batjocorit; s-a amărât, că a fost omorât; s-a amărât, că s-a surpat; s-a amărât, că a fost legat. A primit un trup și de Dumnezeu a fost lovit. A primit pământ și s-a întâlnit cu cerul. A primit ceea ce vedea și a căzut prin ceea ce nu vedea.

Unde-ți este, moarte, boldul? Unde-ți este, iadule, biruința? Înviat-a Hristos și tu ai fost nimicit. Sculatu-S-a Hristos și au căzut diavolii. Înviat-a Hristos și se bucură îngerii. Înviat-a Hristos și viața stăpânește. Înviat-a Hristos și nici un mort nu este în groapă; că Hristos, sculându-Se din morți, începătura celor adormiți S-a făcut. Lui se cuvine slavă și stăpânirea în vecii vecilor. Amin.

 

Rugăciunea pe care e bine să o rostești în Săptămâna Patimilor Domnului

/ multumesc2014 / Un comentariu

1-10-577x381

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care ai plâns pentru Lazăr și lacrimi de întristare și de mi­lostivire ai vărsat pentru dânsul, primește lacrimile mele. Cu Pătimirile Tale, vindecă patimile mele. Cu rănile Tale, tămăduiește rănile mele. Cu Sângele Tău, curățește sângele meu și amestecă în trupul meu mireasma trupului Tău cel de viață făcător.

140104_coborarea-de-pe-cruce

Fierea cu care vrăjmașii Te-au adăpat să în­dulcească amărăciunea cu care potriv­nicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe Cruce să întindă către Tine mintea mea, cea trasă jos de diavoli. Capul Tău, pe care l-ai aplecat pe Cruce, să înalțe capul meu cel pălmuit de po­trivnici. Preasfintele Tale mâini, piro­nite de cei fără de lege pe Cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pier­zării, precum a făgăduit preasfântă gu­ra Ta. Fața Ta, cea batjocorită cu păl­muiri și cu scuipări, să umple de strălucire fața mea cea întinată în fă­ră­delegi. Duhul Tău, pe care l-ai în­cre­dințat Tatălui când erai pe Cruce, să mă povățuiască spre Tine, prin ha­rul Tău.

59754

Nu am inimă plină de durere ca să Te caut. Nu am pocăința, nici umilința care întorc pe fii la moște­nirea lor. Nu am lacrimi mângâie­toa­re, Stăpâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumești, și nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea de atâtea ispite și nu poate să se înfier­bânte cu lacrimile dra­gostei celei pentru Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hris­toase, Dumne­ze­ule, Vistie­rul bu­nă­tăților, dă­ruiește-mi pocăință neștirbită și inimă îndu­rerată, ca să pornesc cu tot sufletul în cău­tarea Ta; căci fără de Tine mă voi în­străina de tot binele. Dă-mi, așadar, Bunule, harul Tău. Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani și mai înainte de veci, să înnoiască în mine închi­­puirea icoanei Tale.

mormantul-sfant-sin-ierusalim_2

Te-am părăsit, Doam­ne; să nu mă părăsești. Am ieșit de la Tine; ieși în căutarea mea. Du-mă la pășunea Ta cea duhov­nicească. Numără-mă între oile turmei Tale prea­alese. Hră­nește-mă împreună cu ele din verdeața dumnezeieștilor Tale Taine. Căci inima lor curată este să­lașul Tău și se vede într-însa strălu­cirea descoperiri­lor Tale. Strălu­cirea Ta este mângâierea și odihna celor care s-au ostenit pentru Tine în ne­cazuri și în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învrednicește și pe mine, nevrednicul, cu harul și cu iubirea de oameni a Mân­tuitorului nos­tru Iisus Hristos, în vecii vecilor.

Amin.

Cât de mică sau de mare este o greşeală?- Cât consecinţele ei – Elena – Claudia RUSU 

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

88228323_10222352199096979_4851147985825824768_o

Cândva, un om „doar a mâncat” dintr-un pom din care Creatorul îi spusese că este singurul din care nu are voie să mănânce şi… a schimbat un Univers!
„Fructul oprit” şi dorul de Dumnezeu…căci omul nu a ascultat de Creatorul său şi a vrut să fie el însuşi un dumnezeu.

Nicicând Cel ce ne-a creat nu a vrut să fim altfel decât asemenea Lui, dar niciodată în locul Lui. Tânjim după Paradisul pierdut în care eram cu Tatăl nostru. Tânjim chiar şi atunci când nu ne dăm seama sau nu recunoaştem că tânjim după El: în adicţii de tot felul, în depresii şi în căutările „a ceva” care să ne dea un rost în viaţa aceasta; o „busolă” cu care să putem trece de la o zi la alta cu sens.

Sufletul îşi strigă mereu dorul de Creator dincolo de tot ce îngrămădim în exces în noi ca să îl sufocăm, să nu îl mai auzim şi ca să nu ne doară că trăim în van: mâncare, sex, alcool, droguri, shopping, job, internet, informaţie, călătorii interminabile etc.

Fugim şi iar fugim prin viaţă, doar, doar să nu ne vedem căderea sufletească, rătăcirea individuală şi globală… Dar orice cădere poate fi urmată de o ridicare sufletească, spirituală. Cum? Reîntorcându-ne la Tatăl nostru, asemenea unor fii risipitori, cu dorinţa sinceră de a-I face voia.

Nimeni nu vrea să fie ascultat şi urmat din frică. Doar tiranii vor asta. Provocarea pentru noi este aceea că Dumnezeu vrea să-L ascultăm din iubire şi nu de frica vreunei pedepse. Că de pedepsit doar noi o facem prin greşelile noastre, care au consecinţe negative asupra noastră şi a celor din jur.

Astăzi, mă gândeam câte lacrimi or fi vărsat primii oameni când s-au trezit izgoniţi din grădina Edenului, adică din proximitatea Divinităţii. Ce durere, ce jale este să simţi că L-ai pierdut pe Dumnezeu! Numai cei care au trăit aceasta pot înţelege…

Dar, nădejdea noastră este că Bunuţul ne aşteaptă încă „în pragul casei Sale”, precum acel tată pe fiul care a fugit în lume şi i-a risipit averea. Aşteaptă să ne întoarcem smeriţi şi să refacem cu El legătura de iubire şi ascultare.

Post cu sens şi folos doresc tuturor, cu speranţa şi gândul la Învierea lui Hristos, Lumina lumii!

Lect. univ. dr. Elena – Claudia RUSU 

 

Rugăciunea unui păcătos

/ multumesc2014 / Un comentariu

91799531_2567615760162913_8465727273125806080_o

Doamne şi Stăpânul vieţii mele, îmi recunosc şi îmi mărturisesc toate păcatele pe care le-am făcut în toată vremea şi în tot locul! Am greşit umblând după voile păcătoase ale trupului! Te-am mâniat! Te-am scârbit! Te-am supărat! Te-am întristat!

Iar Tu, cu bunătatea Ta de multe ori mi-ai întins Sfântul Tău Trup şi Scumpul Tău Sânge, voind să Te uneşti cu mine, dar eu am căzut iar, şi iar, robindu-mă păcatului.

Nădăjduiesc la mila şi la bunătatea Ta, care primeşte pe tot sufletul cel necăjit şi întristat! Prin glasul Proorocului David Tu ai spus că: Inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi! Adevărate sunt cuvintele Tale, că nu i-ai depărtat pe cei care au venit la Tine cu umilinţă şi cu pocăinţă.

De aceea gândindu-mă la înfricoşata Judecată, văzându-mă lipsit de faptele bune, neavând nici un răspuns bun, îmi plec genunchii rugându-Te să mă ierţi, să mă primeşti şi să nu îmi spui că nu mă cunoşti, că amar îmi va fi mie depărtându-mă pentru veşnicie de la Faţa Ta cea plină de strălucire, ca să merg în întunericul cel mai de jos.

Te rog dă-mi putere în credinţă, înţelepciune, nădejde şi dragoste, împreună cu toate virtuţile creştineşti! Întăreşte-mă şi scapă-mă de boli, de necazuri şi de vrăjmaşi, şi pentru rugăciunile Maicii Tale Preacurate, ale Sfinţilor Îngeri şi ale tuturor Sfinţilor mântuieşte-mă de veşnica osândă şi mă fă părtaş Împărăţiei Tale, ca în veşnicie să văd şi să mă bucur de slava Ta, Doamne acum și pururea și în vecii vecilor! Amin!

Canonul de pocăinţă pentru cel căzut în desfrânare

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

293040_325674470820969_887645565_n

Cântarea 1

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Cred cuvântul Tău, Doamne, că în cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se pocăieşte decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi, care n-au nevoie de pocăinţă. Învredniceşte-mă, dar, şi pe mine, să mă pocăiesc cu adevărat.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Hristoase, Mântuitorul meu, departe de Tine mi-am petrecut viaţa mea, şi multe păcate am săvârşit. Dar negăsindu-mi liniştea şi pricepând că numai lângă Tine pot afla odihnă sufletului meu, la Tine alerg, Iubitorule de oameni.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Surd am fost faţă de cuvintele Tale: „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi”. Pentru că în loc să văd căderea în care mă aflam, am ales să mă văd mai bun decât cei care păcătuiseră mai mult decât mine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, că nu treci cu vederea rugăciunile păcătoşilor care te cheamă în ajutor, ci le întinzi grabnic mână de ajutor.

Cântarea a 3-a

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

„Voia lui Dumnezeu aceasta este, ca să vă feriţi de desfrânare”, le-a spus creştinilor marele Pavel, apostolul neamurilor. Dar eu, întinându-mi haina botezului, m-am tăvălit în noroiul păcatului, care mi-a robit inima.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Nu pot, Doamne, să mă ridic prin puterile mele, nu pot birui patimile care mă apasă şi cărora le-am dat putere să mă stăpânească.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Libertate am căutat, dar am găsit lanţurile păcatului, şi suspin acum după libertatea cea adevărată. Ajută-mă, Doamne, Cel ce ai zdrobit încuietorile iadului şi i-ai adus la lumină pe cei din întuneric.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Acum înţeleg că prin desfrâul meu m-am lepădat de Hristos, Preacurată Fecioară, şi greu îmi este să lepăd jugul păcatului. Ajută-mă tu, ocrotitoare a creştinilor, să dobândesc izbăvire din robia patimilor şi a diavolului.

Cântareaa 4-a

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă! 

Mult a suferit Adam când a fost alungat din rai pentru neascultarea sa. Iar eu, în loc să merg spre Împărăţia Cerurilor, m-am lăsat păcălit de şarpele cel viclean.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

„Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta”, a strigat către Tine Împăratul David după ce a păcătuit cu femeia lui Urie. Şi eu zic, împreună cu el, miluieşte-mă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Precum a ieşit Marele Avramie din chilie pentru a o ajuta pe nepoata sa Maria să părăsească locaşul de desfrânare în care îşi trăia zilele, şi prin harul cel dumnezeiesc a întors-o la pocăinţă, tot aşa ajutaţi-mă şi pe mine voi, sfinţilor care mijlociţi pentru ridicarea celor căzuţi în desfrânare.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Maică a milostivirii, cum ai întors-o în chip minunat pe Maria din Egipt, împiedicându-o să intre în biserică înainte de a se lepăda de desfrânarea ei, tot aşa întoarce-mă şi pe mine la calea cea luminoasă a virtuţilor.

Cântarea a 5-a

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Păcatul mi-a moleşit inima, şi diavolul îi dă târcoale, ca să mă depărteze de Dumnezeu şi să mă arunce între oamenii care Îl batjocoresc pe El prin faptele şi cuvintele lor.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Plină e lumea de răutate şi de necredinţă, şi nu văd cum aş putea să trăiesc în mijlocul focului fără să mă ard. Dar, ştiind că Tu l-ai ţinut viu pe Daniel proorocul în groapa cu lei, mă rog Ţie să mă izbăveşti de leii care se luptă cu mine ca să mă arunce în împărăţia morţii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cum l-a biruit David pe Goliat, aşa să biruiesc şi eu ispitele care mă asupresc, Doamne, mă rog Ţie. A Ta să fie biruinţa, Doamne, Cel ce din iubire ai primit a Te răstigni pentru mântuirea noastră.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cine risipeşte negura greşelilor noastre? Tu, Fecioară, şi pentru aceasta îşi aduc laudă şi mulţumire, vrând să nu fiu părăsit de tine aşa cum eu L-am părăsit pe Hristos.

Cântarea a 6-a

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Gura mea, mâinile, picioarele şi toate mădularele mele să fie spălate prin baia pocăinţei. Şi chiar de nu am îndeajuns lacrimi care să mă spele, să îmi fie mie baie scăldătoarea Sfintei Spovedanii.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Nu te sfii să mărturiseşti toate fărădelegile tale, suflete al meu. Oare nu vrei să primeşti iertare de la Stăpânul tuturor? Sau vei lăsa ruşinea să îţi pătrundă în suflet şi vei pieri?

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Aud glasul Scripturii care zice: „Iată acum vreme potrivită, iată acum ziua mântuirii”. Cu adevărat vreau să fie acesta ceasul întoarcerii mele.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Mulţime nenumărată de păcătoşi au fost îndemnaţi de tine în chip nevăzut să îşi mărturisească păcatele, ceea ce eşti nădejdea noastră, iar eu, luând aminte la pilda lor, cu hotărâre şi zdrobire de inimă vreau să fac şi eu aceasta.

Cântarea a 7-a

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Nici un om nu poate da dezlegare de păcate prin puterile sale, dar eu am priceput că preoţii sunt lăsaţi de Tine, Doamne, să facă aceasta cu puterea Ta.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Greu este să găseşti un doctor iscusit, dar şi mai greu este să găseşti un duhovnic care să dea doctoria potrivită pentru bolile cele grele ale sufletului. Bolnav fiind sufletul meu, mă rog Ţie să îmi trimiţi doctorul potrivit şi doctoria cea tămăduitoare.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Venit-a fiul risipitor spre tatăl său şi acesta i-a ieşit cu drag în întâmpinare. Aşa să mă întâmpine şi pe mine părintele duhovnic, Mântuitorule, ca să văd în sufletul său icoana grijii Tale pentru noi.

Şi acum şi pururea şi în veci vecilor. Amin.

Fecioară preacurată, mângâierea noastră, care ştii folosul spovedaniei, acoperă-i cu Sfântul tău acoperământ pe toţi duhovnicii, ca să dea cuvânt de folos cu putere multă, şi pe creştini să ţină cele primite.

Cântarea a 8-a

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Tu eşti Calea, Adevărul şi Viaţa, Doamne. În mâinile Tale pun sufletul şi trupul meu, mintea şi inima mea. Primeşte-le ca pe puţinii bani ai văduvei, Hristoase Dumnezeule, curăţind această mică jertfă a mea prin harul Duhului Tău cel Sfânt.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Înţelepţeşte-mă, Cuvinte al lui Dumnezeu, că fără Tine sunt ca praful în faţa vântului, şi nu pot pricepe meşteşugitele curse ale pierzătorului de suflete. Şi dăruieşte-mi smerenie ca să văd în tot binele meu lucrarea Ta.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cred, Doamne, ajută necredinţei mele, strig către Tine, având nădejde că mă vei ajuta şi pe mine ca şi pe tatăl care s-a rugat Ţie aşa, iar copilul său a fost izbăvit de diavol. Ca să aud şi eu, precum oarecând cananeianca, preadulcile Tale cuvinte: „Fie ţie după cum voieşti”.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

De multe ori am spus în inima mea că voi pune început bun mântuirii, dar de fiecare dată am fost îngenuncheat de patimile mele. Căzând acum înaintea ta, liman al celor deznădăjduiţi, te rog mijloceşte pentru mine la Fiul tău, ca să îmi dea tărie să mă ridic.

Cântarea a 9-a

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Hristos a Înviat! – răsună la prăznuirea Sfintei Tale Învieri glasurile credincioşilor. Învredniceşte-mă şi pe mine să mă bucur de Învierea Ta, Fiule al lui Dumnezeu, ridicându-mă de la moarte la viaţă.

Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Bucurie se face în cer pentru un păcătos care se pocăieşte. Oare voi fi şi eu pricină de bucurie? Că pricină de sminteală am fost destul pentru aproapele meu, şi n-am aflat în mine nici un câştig.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Voi, cetelor îngereşti, o, dumnezeieşti Stăpânii, Heruvimi, Serafimi, Domnii, Îngeri, Scaune, toate Căpeteniile, preamărite Puteri şi Sfinţilor Arhangheli, rugaţi-vă pentru mine, păcătosul şi desfrânatul, ca să dobândesc iertare de păcate şi să aflu mântuire în ceasul Judecăţii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sfântă a sfinţilor, Născătoare de Dumnezeu, roagă-te cu Sfântul Ioan Botezătorul, dascălul pocăinţei, şi cu toţi apostolii, cuvioşii, mucenicii, ierarhii, dimpreună cu ceata sfintelor femei, ca viaţa mea să cunoască binecuvântarea şi nu blestemul, bucuria şi nu întristarea, lumina şi nu întunericul.

Rugăciunea celui căzut în păcat

Doamne, Dumnezeul meu, nu ştiu să mă rog Ţie, nu ştiu să cer ajutorul Tău, dar mă rog îndură-Te de mine şi vezi căderea mea. Şi precum părinţii înţeleg cererile pruncilor lor, chiar de aceştia nu ştiu să le aşeze în cuvinte, tot aşa Te rog şi pe Tine ascultă nu cuvintele buzelor mele, ci cuvintele inimii mele. Ridică-mă degrabă, Dumnezeule, ca să nu fiu înghiţit de păcat. Ridică-mă de grabă, Dumnezeule, Cel ce eşti Izvorul a tot binele şi a toată virtutea.

Vino în întâmpinarea mea, Dumnezeule, precum tatăl în întâmpinarea fiului risipitor. Eu sunt fiul cel risipitor, Doamne, şi vreau să pun început bun mântuirii. Ajută-mă Tu, pentru rugăciunile Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, ale îngerului meu păzitor şi ale tuturor sfinţilor.

Cum aș vrea să fie duhovnicul meu – Alexandru Enache

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

13710429_959748470804445_5148501354464131374_o

Cum aș vrea să fie duhovnicul meu? Inițial, când mi-a pus întrebarea părintele meu la care mă spovedesc, am șovăit, apoi, la scurt timp, când mi-a propus să scriu despre acest subiect, am protestat cu argumentul că poate nu am puterea și nici măsura necesară să fac o analiză a duhovnicului. Părintele, spre mirarea mea, fiind sigur pe sine, mi-a răspuns ”o, ba da! Eu cred că ai puterea necesară”. Și uite așa a început totul…

Înainte de toate, vreau să spun că nu mă voi apuca să descos patrafirul teologic al popii, să știu câtă teologie știe sau câtă nu, cât e de trăitor, câte doctorate are, ce parohie bună are, cât de bine predică sau cât de mult ajung sfaturile lui în inimile oamenilor. Asta ține de el, de cler, de cei care-l ascultă și de Dumnezeu. Nu pot eu să evaluez pe nimeni în mod obiectiv din exterior, la fel cum nici altcineva nu poate să facă o evaluare absolut obiectivă din afara unui domeniu. Tot ce pot face este să extrag niște observații realiste și să ilustrez câteva ipoteze de lucru, în funcție de sistemul meu valoric de referință, unde unele valori și principii pot fi universal valabile.

Luând în considerare că fiecare creștin declarat și asumat ar trebui să aibă un duhovnic, este important de amintit că întai și întai, până să avem un duhovnic, avem nevoie să ne alegem unul. Poți avea multe încercări, multe biserici și mulți preoți de trecut pe listă până îți alegi unul, este normal, suntem unici prin felul nostru de a fi încă de la naștere, iar căutările sunt binevenite, numai să nu zăbovești mult să nu te pierzi, să te amăgești în iluzia deznădejdii că nu îți vei găsi locul nicăieri, că ești singur, că Dumnezeu nu te vrea… dacă nu găsești locul potrivit din prima și nici din a doua, nici din a treia, atunci roagă-te și stăruie până Dumnezeu te va ajuta.

Alegerea unui duhovnic nu se face pe principiul de turmă (alegem inconștient, pe motiv că ”așa e bine” sau ”așa e tradiția”, ori ”dacă merge toată lumea, atunci merg și eu”) și nici pe criterii geografice, de ordin spațial, ca în trib, fiecare cu ceata lui, acolo unde te naști acolo rămâi. Duhovnicul se alege în mod conștient și responsabil, în mod privat de fiecare în  parte, căci un duhovnic face parte din intimitatea noastră, iar păstrarea intimității, fără zgomot de fariseu în cuget, dezvăluie actul de autenticitate la nivelul individual al creștinului care vrea să-și ia crucea și să-i urmeze voit Lui Hristos. Duhovnicii, slujitori de altare, sunt atât de mir, cât și de călugări, iar ei nu trebuie aleși pe criterii păguboase de către credincioși, precum ”eu mă duc la preotul cutare, că e văzător cu duhul”, ”eu mă duc la popa ăla că e celebru, scoate draci, face minuni”, ”mă duc la preotul x, e rudă cu nu știu cine și nu strică o pilă în plus”, ”mă duc la părintele ăsta, e mare în societate”, ”mă duc la popa y, e trăitor mare, e aspru”, ”eu nu mă duc la popa ăsta, are bogății mari” etc… exemplele pot continua la nesfârșit. Un preot se alege ca duhovnic, în primul rând, dacă ești convins tu pentru tine că nu te poți mântui în afara bisericii (biserica, trup al lui Hristos). Popa ți-l alegi în funcție de cât de mult te regăsești tu în ceea ce face, ceea ce spune, de modul cum vede el lumea, adică de sistemul valoric de referință al lui și al tău, care, prin analiză, pot avea multe aspecte comune și totul se poate îmbunătăți din această comuniune duhovnicească, astfel încât virtutea să fie lucrătoare în tine, dar și în el… nu te ajută prea mult la mântuire nici dacă popa face minuni, nici dacă e mare în lume, nici dacă îți spune viitorul, nici dacă popa e hoț, nici dacă popa este doctor în teologie, nici dacă popa e ultra, mega ortodox, conservator înrăit și îți dă rugăciuni și acatiste de sute de pagini… toate acestea sunt criterii păguboase, care pot înșela. Dacă îți aduce un folos, o schimbare duhovnicească spre bine, atunci te poți duce și la duhovnic făcător de minuni, mare în lume, doctor cu 3 facultăți… depinde după putința ta lăuntrică de a ajunge cât mai aproape de Dumnezeu.

Când te întâlnești cu un preot și vrei să îți fie duhovnic, pune-ți prima dată întrebarea, înainte de a pune în față vreunul din criteriile păguboase, ”cât de mult sunt dispus să ascult de acest părinte?”, ”cât de mult îmi pot avea duhovnicul la inimă?”, ”cât de mult vreau să mă mântuiesc?”, „cât de mult îmi pot tăia voia și să fac ce trebuie pentru mine și să-mi îndeplinesc îndatoririle obștii?”, „cât de mult îl vreau pe Hristos cu mine, să merg după El?”, ”cât de mult îmi pot iubi aproapele, dar pe Dumnezeu?” Abia după ce vei putea să răspunzi în mod sincer la aceste întrebări poți avea duhovnic, căci duhovnicul nu e nici el nevoit să asculte, să ajute pe cei care nu vor, îl refuză pe Hristos și își prăpădesc zilele degeaba, ba mai mult, prăpădesc și zilele preotului care în acest timp putea să le folosească la zidirea lui sau a altora.

Cazurile celor care cred că preoții sunt hoți, jefuiesc oamenii și statul, iar pe fondul ăsta motivează că nu vor biserica, că au credința lor în suflet, că biserica e făcută doar pentru bani și manipulare etc… în acest caz, vorba multă sărăcia omului, am să dau numai două argumente. Pe de-o parte, biserica și clerul nu obligă pe nimeni să meargă acolo unde nu se simte bine, ești liber să mergi unde vrei tu, la orice biserică vrei, ba mai mult, poți merge liniștit la orice cult vrei, iar dacă nu ești mulțumit nici atunci, ești liber să-ți faci propriul tău cult acasă la tine (sic!), fii bun măcar și nu mai înfiera fraudulos oamenii de bună credință. care îl caută câtuși de puțin pe Hristos. Pe de altă parte, să crezi că popa se îmbogățește din acei 2 sau 3 lei pe care-i dă creștinul la biserică, este o afurisenie răutăcioasă la adresa jertfei adusă din toată inima de credincioși. Preotul care vede numai o afacere din vocația de slujitor al bisericii este direct răspunzător de faptele sale înaintea Domnului, el dă socoteală, nu tu, nu eu, nu altul… este bine să spunem direct, fiecare să-și vadă de ale lui. Poți merge să-i faci cu mai multă dreptate hoți pe politicieni și pe marii oameni de afaceri de carton, care se îmbogățesc fraudulos.

Opulența este firească atâta vreme cât nu vine să-L înlocuiască pe Hristos în inima ta, iar virtutea încă lucrează în tine. Tu ca om nu îți poți genera sănătate sufletească și nici trupească (în diferite situații), iar mântuirea nu-ți este asigurată decât prin simpla ta credință… ai nevoie de Dumnezeu și de biserică, locul unde cu ajutorul sfintelor taine, al Sf. Treimi, al sfinților și al îngerilor, împreună cu a ta conlucrare ai posibilitatea să te mântuiești.

În cazurile speciale când există clerici care intră, din diverse motive, diverse aspirații, care le oferă o anumită oportunitate, în organizații oculte sau servicii secrete, precum Masonerie sau KGB, sau o altă organizație, este răspunderea lor, la scaunul judecății de apoi. Tu doar retrage-te frumos și civilizat, dacă simți că nu e bine, fără gălăgie mare, iartă omul și mergi mai departe. Însă  să nu fii indulgent cu fărădelegea lui, Fă-ți o poziționare clară de conștiință,

O provocare importantă în prezent pentru un duhovnic este că, dacă până în anii 1990 sau 2000, mai mergea să primești sfat generalist pentru toată lumea, acum nu mai merge așa, preotul trebuie să aibă priceperea și puterea să dea sfaturi și canoane particularizate, astfel încât să nu se abată nici de la canoanele bisericești. S-a dus vremea sfaturilor standardizate, chiar dacă unele pot fi asemănătoare, iar atunci când preotul nu găsește o soluție bună pentru cineva, trebuie pur și simplu să ne rugăm la Dumnezeu să ne dea soluția potrivită.

Nu mai putem vorbi de un creștinism ideal, cu folosirea permanentă a expresiilor stereotip, gen  “credința adevărată este…”, „dacă faci așa, te ia cel rău…”, „trebuie să faci cutare, cutare…”; preoții, oricât ar încerca să mai zugrăvească un creștinism standardizat, uniform, se va ajunge la vremea în care oamenii se vor răci cât mai mult, iar tu, ca părinte, ca să-l păstrezi cât mai viu pe Hristos în lume, este nevoie să convertești cât mai mult tiparul omului care căuta un creștinism relativist, de suprafață. Facem o excursie, un pelerinaj, venim de Crăciun și de Paști la biserică, ori când mai moare câte cineva, apoi gata, credem că ne-am făcut treaba, suntem salvați… doar că nu merge așa! Du-te și în pelerinaj, și în excursie, du-te unde vrei, dar să fie un folos pentru tine, nu să umbli teleleu, ca musca fără cap. Singurul lucru care te poate salva este credința ta în interiorul casei Domnului, nu mistica, nu perfecțiunea rugăciunii, nu catastife peste catastife de rugăciuni și acatiste, unde nu ești prezent decât fizic. Este nevoie de o credință lucrătoare. Dovada vie ne este Sfânta Maria Egipteanca. Că tu spui din toată ființa ta. fără nici un scepticism ”Doamne, cred în Tine, ajută-mă, fără tine nu pot nimic”, înseamnă că abia atunci putem vorbi de o credință vie, când credința ta este nestrămutată.

Aparent, acest lucru poate fi etichetat ca fiind o slăbiciune, dar nu este așa, ci tu capeți putere, te înnoiești, te dumirești prin descoperirea dumnezeiască. Exemple concrete sunt Nicolae Tesla (inventatorul spunea că toate invențiile sale le-a realizat inspirându-se de la o voce divină, venită de la un nor luminos), Michael Faraday (om de știință, care era și pastor), Edward Jenner (medic și pastor, care spunea că în toată viața lui a fost inspirat de Dumnezeu), Isaac Newton (care era om de știință și rosicrucian), Louis Pasteur (om de știință, despre care se spune că a rămas până la sfârșitul vieții un creștin aprins)… exemplele pot continua.

Bine, bine, va apărea imediat clișeul în care se consideră că acele exemple sunt speciale, că lumea se împarte în lume normală și lume anormală, că e vorba de vechi vs nou, că trebuie să fie adaptarea la modernitate, în pas cu timpul, cu generațiile. În regulă, putem admite că fiecare generație își are frământările ei, dar să nu uităm că la Dumnezeu toate-s vechi și noi îs toate, iar biserica depășește sfera vechiului și noului (cu sensul de actualitate), mergând în sfera veșniciei. Asta nu ține neapărat de pregătirea duhovnicească a preotului și nici nu ține de vechi vs. nou, ci e un act pedagogic de cunoaștere și observare continuă la frământările generației prezente, în așa fel încât învățătura bisericii și predica să rămână vii în inima omului, în sânul societății. Evident, apare plafonarea, mulțumirea de sine… e de înțeles, preotul este tot om și este supus neputințelor. Părintele Calistrat are o vorbă foarte frumoasă în această privință: ”eu când n-am ce face, îi dau minții de lucru. Îmi place să cercetez, să caut, să am mintea ocupată cu ceva”.

Referitor la împărțirea lumii, oamenii niciodată n-au fost normali, dacă ne uităm la modelul absolut, anume Hristos. Fiecare avem cel puțin o goangă la cap, unele fiind sesizabile cu ușurință, altele nu. Că unuia îi plac femeile, că unuia îi plac banii, că unuia îi place puterea, că unul urăște că nu are parte de lucruri pe care alții le au, că unul are paranoia cu pretenții de realism, că unul e alcolic, că unul se vede cel mai tare din parcare, că unul e numai frustrări (lista poate dura la nesfârșit)… toate acestea sunt defecte omenești izvorâte din afectele noastre corupte din tata-n fiu, moștenite de la protopărinți. Nu trebuie să le negăm, nici nu trebuie să le ascundem sub preș, ci, dacă avem puterea ca măcar să ni le recunoaștem deschis, chiar dacă nu ne putem opri din ele, să conștientizăm că aduc rău, să ne asumăm tot și să încercăm să abamdonăm aceste neputințe (nu de frică, nu de constrângere, nu de gura altuia… ci din voința noastră, din trezirea noastră dacă mai e cu putință, iar dacă nu, măcar să rămânem umani, cât mai umani). Cel mai important gest pe care l-am putea face, cu riscul de a mă repeta, este să ne poziționăm clar conștiința față de fărădelege și să nu facem din aceasta o normă, o lege la nivel macro. Această idee o pot întări prin citarea prietenului meu drag, doc Alex Amarfei, care a spus într-o postare (pe care nu o pot uita nicicum) pe Facenook un principiu de necontestat, și anume: ”nu se evaluează consțiinta pe poziționarea față de bine-adevăr- frumos înainte să se evalueze pe minciună-eroare-hazard”.

Un aspect important pe care trebuie să-l ilustrez este relația duhovnic-enoriaș (fii și fiice duhovnicești). Această relație trebuie să se bazeze pe porunca de temelie a creștinismului, adică pe iubire. Dacă există iubire, există și jertfă, și voință, și nădejde, și putere… prin ascultarea cât mai multă față de duhovnic, putem dobândi virtuți nemăsurate. Cu cât zidirea este mai intimă, mai aproapde de inima noastră, cu atât este mai înaltă lucrarea. În același timp, preotul nu trebuie să taie aripile enoriașilor, ci trebuie să fie într-un permanent consult a stări duhovnicești, a stării de lucru, să vadă nivelul fiecăruia și apoi să prescrie o rețetă individuală. Tot așa și enoriașul, trebuie să-și cunoască duhovnicul, să fie într-o permanentă comuniune, o conversație neîntreruptă (nu neapărat fizică). Noi creștinii trebuie să înțelegem ceva crucial, ne putem salva în comunitate sau în pustie… nu oricine poate în pustie, iar atunci, ca să ne salvăm în comunitate, trebuie să fim bătaia de inimă din cordul celuilalt. Asta e valabil și în relația duhovnic-enoriaș, duhovnic-ucenic, și în relația preot-preot, și în relația mirean-mirean… relația trebuie să decurgă firesc, să nu fie o forțare din partea nimănui. Popa, la fel ca profesorul sau medicul, nu-i nici bau-bau pentru copii, nu-i nici psihologul de serviciu și nici polițaiul cu normă, cu atât mai mult nu-i nici popă cu telecomandă.

În definitiv, personal, prefer un preot simplu, umil și smerit din rândurile noastre, care să știe și de glumă, să știe să fie și serios atunci când trebuie, să știe să fie și îngăduitor și înțelegător la nevoie, să nu fie din acela care taie și spânzură la modul brutal, să nu fie rigid. Preotul este și duhovnic (păstor de suflete), este și părinte, este și prieten, este și pedagog, fiind locul unde poți să vorbești deschis și fără teamă despre problemele, neputințele, greșelile, bucuriile, împlinirile tale.

Alexandru Enache

 

Acatistul Sfântului Cuvios Nichifor Leprosul, făcătorul de minuni – 4 Ianuarie

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

Troparele de umilință

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că, nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân, noi păcătoșii robii Tăi; miluiește-ne pe noi.
Slavă…,
Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri, că Tu ești Dumne­zeul nostru și noi suntem poporul Tău, toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.
Și acum…,
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Crezul

Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl, Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor. Și într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat. Şi a înviat a treia zi, după Scripturi. Şi S-a înălţat la ceruri şi șade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăși va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci. Într-una sfântă, sobornicească și apostolească Biserică; Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor Şi viata veacului ce va să fie. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori).
Slavă…, Și acum…
Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumne­zeul nostru
(de trei ori).

Psalmul 142:

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Dumnezeu este Domnul… (de trei ori).
nikiforos-kissamos-3

TROPAR

Bine ai plăcut lui Dumnezeu, Cuvioase Nichifor, multpătimitorule, care cu arma rugăciunii boala cea rea ai învins, întru totul lui Iov asemănându-te, pentru care nenumărate daruri ai primit, Făcătorule de minuni. (de trei ori)

CONDAC

Pe Cuviosul Nichifor, care prin răbdarea mulțimii pătimirilor sale, a primit cununa cea nestricăcioasă și acum revarsă noian de tămăduiri celor care îl cinstesc, să-l lăudăm zicând: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
Doamne miluiește (de trei ori), Slavă…, și acum…

Apoi Psalmul 50:

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.
CONDACUL 1
Bineplăcut lui Dumnezeu te-ai făcut de copil sfinte, robit fiind de bucuria creației dumnezeiești a Cretei, în peisajul satului tău muntos și a cântărilor de praznic ale Născătoarei de Dumnezeu în pădurea de castani, pe care le-ai purtat cu tine întreaga viață. Când, deschizând larg ușa sufletului tău, te-a pătruns mireasma cea nepieritoare, covârșindu-te, pe care cu dragoste sfântă o împarți acum tuturor. Pentru aceasta cântăm ție: Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
ICOSUL 1
Ți-ai însușit întru totul credința părinților tăi, simpli în ale lumii, dar bogați în cele înalte, căci mama ta se învrednicise a se ruga și la Locurile Sfinte. Apoi rămânând orfan, ai dus cu tine modelul credinței ca pe o mare comoară în casa bunicului tău, care te-a luat spre îngrijire. Pentru aceasta cântăm ție:
Bucură-te, că Sfântul Nicolae ți-a fost ocrotitor prin botez;
Bucură-te, că Maica Domnului te-a binecuvântat la Praznicele Sale;
Bucură-te, că Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil ocroteau satul tău;
Bucură-te, că Sfântul Efrem se ruga pentru oamenii locului;
Bucură-te, că satul avea douăsprezece biserici;
Bucură-te, de marele dar al nașterii tale;
Bucură-te, c-ai dobândit mare ocrotire vieții tale;
Bucură-te, că aceasta a fost temelia jertfelniciei tale;
Bucură-te, că Sfinții nu te-au părăsit niciodată;
Bucură-te, că dragostea lor ți-a fost și mamă și tată;
Bucură-te, că dragostea aceasta o împarți acum cu toată lumea;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
CONDACUL 2
La treisprezece ani a trebuit să pleci în Hania, să‑nveți meseria de bărbier. Și ți-era scris ție să nu te mai întorci și nici să-i mai vezi vreodată. Credem că numai rugăciunea și dragostea Sfinților tăi ți-au alinat dorul și durerea. Pentru aceasta cântăm Celor de Sus: Aliluia.
ICOSUL 2
Tot cu dragostea prietenilor tăi de Sus ai învins singurătatea și grijile care apăsau gingașul tău suflet de copil de țară, nevoit să facă față unui oraș mare. Pentru nevoința aceasta, cântăm ție:
Bucură-te, că drumul tău era rânduit de Sus;
Bucură-te, că Domnului nimic nu-i era ascuns;
Bucură-te, că se pregătea ție dar nespus;
Bucură-te, că mic de ani fiind, toate temerile le-ai învins;
Bucură-te, că drumul tău ducea Sus;
Bucură-te, că ascultător fiind ai surprins;
Bucură-te, că prietenos fiind prieteni ți-ai făcut;
Bucură-te, căci chipeș fiind, te-ai făcut plăcut;
Bucură-te, că sufletul tău frumos s-a văzut;
Bucură-te, că egoismul nu l-ai cunoscut;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
CONDACUL 3
Dar marea încercare a vieții tale abia acum începea sfinte, căci lepra a pus pecetea muceniciei tale nesângeroase pentru întreaga-ți viață. Pentru aceasta, Celui ce pe toate mai înainte le cunoaște și le rânduiește, Îi cântăm cu smerenie: Aliluia!
ICOSUL 3
Cunoscând tu semnele bolii, urmările ei și soarta celor bolnavi, respinși, disprețuiți și izolați de lume, ți-ai purtat în taină durerea. Și pentru a evita alungarea ta în „mormântul morților vii”, la șaisprezece ani ai plecat în ascuns în Egipt, și acoperit de sfinții tăi ți-ai practicat meseria de bărbier în Alexandria. Pentru puterea și durerea aceasta, cântăm ție:
Bucură-te, că durerea sufletească te-a călit pentru ce aveai de răbdat;
Bucură-te, că la Locurile Sfinte te-ai rugat;
Bucură-te, că rugăciunea ta, tărie ți-a dat;
Bucură-te, că fără timp copilăria ți-ai lepădat;
Bucură-te, că boala asta cruntă te-a maturizat;
Bucură-te, că Sfinții tăi nu te-au uitat;
Bucură-te, că în voia Domnului cu totul te-ai lăsat;
Bucură-te, căci, ca din mâna Domnului, toate le-ai primit;
Bucură-te, că în vâltoarea vieții smerit ai stat;
Bucură-te, că drumul vieții tale este de neconfundat;
Bucură-te, că, doar pe Sfinți având, lor te-ai confesat;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
CONDACUL 4
Nu ai putut rămâne prea mult sfinte nici aici, căci semnele bolii tale erau de acum la vedere și nedeznădăjduind ți-ai încredințat taina unui arhiereu venit din Hios, care te-a îmbărbătat și te-a primit ca un adevărat părinte, mult ajutându-te. Pentru aceasta, Celui care pe toate le rânduiește și le îngăduiește, dar Care dăruiește și puterea de a le duce, Îi cântăm: Aliluia.
ICOSUL 4
Descoperind în tine un tânăr mai puțin obișnuit, peste care odihnea Harul Duhul Sfânt, acesta te-a trimis să-ți folosești puterea pilduitoare alături de Cuviosul Antim, la leprozeria din Hios, patronată de Maica Domnului „Ascultătoarea”, cu ajutorul Sfântului Lazăr cel înviat din morți. Pentru care, mulțumind Maicii Sfinte, cântăm ție:
Bucură-te, că Maica Domnului niciodată nu te-a părăsit;
Bucură-te, că Aceasta întreg drumul vieții ți-a însoțit;
Bucură-te, că binecuvântarea Sa, la intrarea în leprozerie ai primit;
Bucură-te, că prin grija Sa viața ți-ai chivernisit;
Bucură-te, că, orfan fiind, de Dânsa te-ai lipit;
Bucură-te, că pe Dânsa de Maică ai primit;
Bucură-te, că de Dânsa niciodată nu te-ai despărțit;
Bucură-te, că rânduiala Sfântă acum ți s-a deslușit;
Bucură-te, că în brațele-i Sfinte aici ai fost primit;
Bucură-te, că bolnav fiind, tu sănătos te-ai privit;
Bucură-te, că Maicii Sfinte toate darurile i-ai atribuit;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
CONDACUL 5
Maica Domnului a grăit din icoană Cuviosului Antim: „Ia icoana mea și îngrijește-o cum se cuvinte, și într-o zi vei vedea ce se va petrece în jurul ei”. Și așa s-a și întâmplat, căci nenumărate minuni au avut loc zi de zi cu leproșii. Pentru aceasta cântăm Maicii lui Dumnezeu: Aliluia!
ICOSUL 5
Sub binecuvântarea Maicii Domnului, ascultătorule și pătimitorule Nicolae, roada cea bună a satului Sirikari, ai primit schima cea monahicească cu numele Nichifor și te-ai avântat în nevoințele cele monahicești, sub povățuirea Cuviosului Sfânt Antim, ignorând boala care te rodea. Pentru aceasta cântăm ție:
Bucură-te, că ți-ai închinat viața lui Dumnezeu;
Bucură-te, că te-ai dedicat slujirii semenilor;
Bucură-te, că ai întărit pe cei de o suferință cu tine;
Bucură-te, că în Dumnezeu ți-ai găsit pacea;
Bucură-te, lucrătorule al faptelor bune;
Bucură-te, alinătorule al sufletelor îndurerate;
Bucură-te, slujitorule al bolnavilor;
Bucură-te, că roadă sfântă aici ai cules;
Bucură-te, că rugăciunea mai mult ai lărgit;
Bucură-te, că prin nevoință, biruința s-a plămădit;
Bucură-te, alesule al lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
CONDACUL 6
Cu fiecare zi mai mult te împlineai, atâta râvnă în ascultare a veai față de părintele tău duhovnicesc Antim, încât nici apă nu beai fără binecuvântare, iar hrana ta era una strict monahicească. Trăiai și-L respirai pe Dumnezeu, devenind om purtător de Dumnezeu și de Hristos, încât duhurile necurate se temeau de tine, neputând răbda prezența ta. Pentru aceasta cântăm Celui ce dă tuturor asemenea puteri: Aliluia!
ICOSUL 6
În leprozerie ți-ai luat ucenic sfinte, pe micul Teodor din Hios, care molipsindu-se de lepră, a fost adus de părinții săi aici. Și amintindu-ți cât ai tânjit după dragostea părintească în viața ta, l-ai luat sub îngrijirea și mângâierea ta părintească, căci Duhul lui Dumnezeu era cu tine. Pentru aceasta îți cântăm ție:
Bucură-te, că micul Teodor ți-a fost ca un fiu;
Bucură-te, că și el te ținea ca pe părintele lui;
Bucură-te, că toți te simțeau ca pe omul lui Dumnezeu;
Bucură-te, că tuturor le erai ajutător;
Bucură-te, că nevoința monahicească ți-ai lărgit;
Bucură-te, că păreai mereu neobosit;
Bucură-te, căci, cu cât te jertfeai, cu atât ieșeai mai întărit;
Bucură-te, că Maica Domnului niciodată nu te-a părăsit;
Bucură-te, că de sfinții copilăriei tale nicicând nu te-ai despărțit;
Bucură-te, că mai aproape de cer zi de zi te-ai suit;
Bucură-te, că durerile bolii cu rugăciunea ai biruit;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
CONDACUL 7
După cum nici uleiul nu iese de nu se zdrobesc măslinele, și nici vinul nu curge de nu se strivesc strugurii, așa și pe tine, sfinte, ca să dai roadă aleasă, Domnul a îngăduit să te înțepe mai tare ghimpele bolii care, atingându-ți ochii, te-a orbit. Și tu, noule Iov, te-ai smerit zicând ca și celălalt Iov: „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat!” Iar noi, Celui care cu rânduială îngăduie toate, împreună cu tine Îi cântăm: Aliluia!
ICOSUL 7
Această nouă încercare, Sfinte Nichifor, ai purtat-o cu pace sfântă. Și nemaiputând să îngrijești micuța ta grădină, l-ai luat pe Teodor „asociat” la culturile tale. Căci mâinile voastre schilodite, de martiri fără sânge, cultivau legume și flori în cutiuțe mici, care se vindeau la piață. Încă aduceați și prinosul muncii voastre, legume pentru muncitorii și maicile ce se îngrijeau de ridicarea Mănăstirii Maicii Domnului „Ajutătoarea”. Pentru aceasta cântăm ție:
Bucură-te, că stricăciunea trupului, sufletul nu ți-a atins;
Bucură-te, că timpul tău în permanente lupte s-a scurs;
Bucură-te, că drumul tău tot mai sus te-a dus;
Bucură-te, că evlavia copilăriei tale nu s-a stins;
Bucură-te, că la ai tăi în viață niciodată n-ai mai ajuns;
Bucură-te, că ale lumii toate au rămas în apus;
Bucură-te, că pronia, pe calea vieții, suflete mari ți-a adus;
Bucură-te, că micului Teodor i-ai fost bucurie și ajutor nespus;
Bucură-te, că și Cuviosul Antim nădejdea în tine și-a pus;
Bucură-te, că râvna ta Sfinte pe mulți i-a prins;
Bucură-te, că faptele minunate ale Maicii Domnului le-ai scris;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
CONDACUL 8
A îngăduit Domnul că nevoințele tale să nu rămână necunoscute, Sfinte. Ca Teodor să vadă cum ceasuri întregi te rugai noaptea pentru pătimitorii leprozeriei și pentru lume, bătând nenumărate metanii, înainte ca boala să-ți schilodească și mâinile și picioarele. Pentru aceasta, Celui ce ți-a dat ție putere, cu dragoste sfântă Îi cântăm: Aliluia!
ICOSUL 8
Nevoințele tale monahicești, jertfirea și dragostea pentru semeni, cinstirea Maicii Domnului și a Sfinților, grija și râvna pentru cele sfinte, răbdarea cu care ți-ai purtat boala, cum te-ai predat întru totul voii sfinte a lui Dumnezeu, au fost din tine un om desăvârșit, care nu s-a certat niciodată cu vreun om și n-a rănit niciodată inima cuiva. Pentru aceasta cântăm ție:
Bucură-te, că nevoințele tale erau aducătoare de daruri sfinte;
Bucură-te, că ai fost un model de viețuire pentru Teodor;
Bucură-te, că prin tine a dobândit și el putere;
Bucură-te, că a fost martor jertfelor tale;
Bucură-te, că prin mărturiile lui te cunoaștem și noi;
Bucură-te, că mucenicia ta se vădește;
Bucură-te, că jertfele tale ne întăresc duhovnicește;
Bucură-te, că râvna ta în noi înflorește;
Bucură-te, că puterea ta ne întărește;
Bucură-te, că viața ta model de martiraj ne este;
Bucură-te, că cinstirea ta ne îmbogățește;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
CONDACUL 9
Deși ți-ai pierdut vederea trupească, și trupul ți-era de boală mâncat, trăiai cu desăvârșire mult mai înalt și mai frumos. Cântai ca un înger, precum Pantelimon, mitropolitul din Hios, a spus, știind pe de rost troparele și Apostolul, căci ți-era foarte dragă ascultarea de protopsalt. Și seară de seară erai în Paraclisul Sfântului Lazăr, al leprozeriei, unde se adunau bolnavii pentru Pavecernița cu Canonul Maicii Domnului, Maica îndureraților. Pentru aceasta îi cântăm cu dragoste sfântă: Aliluia!
ICOSUL 9
Cei ce te auzeau cântând Axionul rămâneau uimiți și se întrebau: „Ce glas îngeresc este acesta?” Harul lui Dumnezeu te-nveșmântase sfinte, căci cu cât trupul ajungea mai schilodit, cu atât sufletul se înălța mai mult, căci deși nu spuneai, îngerește vedeai și simțeai. Pentru aceasta cântăm ție:
Bucură-te, că ai dobândit viață îngerească;
Bucură-te, că nu mai aveai vreo nevoie trupească;
Bucură-te, că te-ai depărtat de orice dorință lumească;
Bucură-te, că sufletul l-ai ajutat să se întărească;
Bucură-te, că, viața ta, întreaga lume o s-o cunoască;
Bucură-te, că mângâiere ești celor ce vor să te cinstească;
Bucură-te, că ai învățat lumea să nu cârtească;
Bucură-te, că ai încântat lumea cu cântarea ta îngerească;
Bucură-te, că ai luminat suflete cu dăruirea ta monahicească;
Bucură-te, că ne învălui cu mireasma ta cerească;
Bucură-te, că toți te cinstim și, de praznic, la tine gândim;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
CONDACUL 10
Dar Dumnezeu, care are rânduielile Sale ascunse nouă, a pus capăt acestei boli crunte, așezându-te în rândul martirilor fără de sânge. Și descoperindu-se tratamentul leprei, Sfântul Antim, părintele tău, cel împodobit cu multe daruri, te-a trimis la spital în Atena, încredințându-te, la cei 67 de ani ai tăi, spre îngrijire unui alt monah lepros, Evmenie. „Ai mare grijă de comoara pe care ți-a trimis-o Preasfânta, îi scria părintele tău, căci ai să te folosești mult în viața ta de viața lui. Acesta este monah desăvârșit. Și vei fi și tu desăvârșit dacă îi vei sluji până la sfârșitul vieții”. Pentru grija pe care Cei de Sus permanent ți-au purtat-o, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
ICOSUL 10
Toată viața ta te-ai lăsat întru toate în voia lui Dumnezeu, sfinte, drept care ai simțit mereu pronia Lui în viața ta. Și permanent Dumnezeu a trimis ție cele de trebuință. Deși orb și cu picioarele schilodite și trupul ros de boală, provocându-ți multă durere fizică, ai rămas blând, smerit, lipsit de orice pretenție, cu multă supunere, să nu împovărezi pe cineva. Pentru aceasta cântăm ție:
Bucură-te, că 41 de ani rugăciunea ta s-a înălțat în leprozeria din Hios;
Bucură-te, că Dumnezeu te-a adus la Atena ca nu stea lumina sub obroc;
Bucură-te, că tot timpul ai fost blând și smerit;
Bucură-te, că n-ai cerut niciodată nimic, să nu superi pe nimeni;
Bucură-te, că de tânăr te-ai ridicat deasupra nevoilor omenești;
Bucură-te, că ai primit și practicat rugăciunea inimii;
Bucură-te, că mintea ta era în cer;
Bucură-te, că tuturor radiai pace și blândețe;
Bucură-te, că luminai pe cei ce te întâlneau;
Bucură-te, că întăreai pe cei bolnavi;
Bucură-te, că te rugai pentru cei întristați și încercați;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
CONDACUL 11
S-a dus vestea că în Spitalul de boli infecțioase din Atena este un părinte harismatic, și mulți oameni te-au cercetat, părinte, necunoscuți împovărați de nevoi sau deznădăjduiți. Încă și ierarhii veneau la tine pentru binecuvântare și povețe. Pentru aceasta, slăvim pe Cel ce răsplătește tuturor răbdarea, și Îi cântăm: Aliluia!
ICOSUL 11
S-a întors roata Sfinte Nichifor, tu cel schilodit de boală și orb, aduceai mângâiere celor bolnavi cu sufletul și cu trupul. Bolnavii spitalului și nenumărați străini umpleau mica și sărăcăcioasa ta chilie din spital. Și toți plecau cu pace și nădejde, căci dobândeau sănătate sufletească din preaplinul lumii tale duhovnicești. Pentru aceasta cântăm ție:
Bucură-te, că ai dobândit trezvia și isihia;
Bucură-te, că tu cu rugăciunea neîncetată te învredniceai;
Bucură-te, că aceasta ai primit-o de la părintele tău, Sfântul Antim;
Bucură-te, că și el o avea de la Cuviosul Pahomie din Hios;
Bucură-te, că și Sfântul Nectarie de la Eghina tot de la el o avea;
Bucură-te, că și tu ai predat-o fiului tău duhovnicesc, Părintele Evmenie;
Bucură-te, că, după mulți ani de cereri, Dumnezeu te-a dăruit lui îndrumător;
Bucură-te, că toți se hrăneau din dulceața ta duhovnicească;
Bucură-te, că lucrarea ta sfântă ai lărgit;
Bucură-te, că pe tineri i-ai învățat cum să se roage;
Bucură-te, că tu însuți te rugai pentru toți;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
CONDACUL 12
Călătoria ta s-a încheiat Sfinte la Atena, în plină desăvârșire, la 74 de ani, când ai plecat la Cel de Sus, înfățisându-te Domnului cu toate roadele nevoințelor tale. Te-au petrecut bolnavii, prietenii, vizitatorii din Biserica Spitalului „Sfinții Doctori fără de arginți”, până la mormânt, cu convingerea că te vei ruga pentru ei și în Cer. Pentru aceasta, slăvind pe Cel Care dă cinstire celor ce-L slăvesc, cântăm cu bucurie: Aliluia!
ICOS 12
Sfințenia ta s-a făcut cunoscută tuturor încă de atunci, Sfinte Nichifor, când s-a scris despre tine: „(…) A fost un monah neagonisitor, lepros, orb și aproape paralizat. Cu toate acestea, privirea sa stinsă era pătrunsă de lumina sfințenie, buzele sale tremurânde păstrându-și surâsul ceresc până la ultima suflare (…) În pofida anonimatului său (…) a fost o făclie luminoasă a Bisericii lui Hristos.” Și aceasta s-a și adeverit, sfintele tale moaște răspândind o bună mireasmă, dăruiesc acum noian de vindecări și binecuvântări, nouă tuturor celor care te cinstim, indiferent unde ne-am afla. Pentru aceasta cântăm ție:
Bucură-te, că moaștele tale izvorăsc neîncetat o bună mireasmă;
Bucură-te, că vii în trup și-i ajuți pe cei bolnavi;
Bucură-te, că vii aievea la slujbe și intri în Sfântul Altar;
Bucură-te, că învălui cu mireasma ta pe toți cei care te cinstesc;
Bucură-te, că faci noian de tămăduiri celor ce‑ți cer ajutorul;
Bucură-te, că vii în vis aducând mângâieri și încurajări;
Bucură-te, că alungi duhurile de la cei încercați;
Bucură-te, că transmiți în vis cele de folos semenilor;
Bucură-te, că tămăduiești și pe cei cu boli incurabile;
Bucură-te, că aduci pacea în familii;
Bucură-te, că răspunzi pe loc chemării, ca și Sfântul Mina;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
CONDAC 13
Sfinte al lui Dumnezeu Nichifor, prietenul nostru al tuturor, vino degrab și ajută nouă, celor ce cu drag te chemăm în ajutor, roagă pe Milostivul Dumnezeu să ridice povara încercărilor și neputințelor noastre și să ne dea credință mărturisitoare, ca împreună cu toți sfinții să Îi cântăm: Aliluia! (acest Condac se zice de trei ori)
Apoi se citește Icosul 1 și Condacul 1, apoi aceste rugăciuni:

RUGĂCIUNE:

Doamne, Care prin rânduiala Ta cea sfântă, Ți-ai ales prieteni dintre oameni, ca să mijlocească nouă cererile, te rugăm, primește rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale Sfântului Nichifor Leprosul multpătimitorul, și ale tuturor Sfinților Tăi, pentru ca tot omul cel încercat sufletește și trupește să primească mila Ta a toate vindecătoare, iertarea păcatelor și sfântă și nefățarnică credință.
Apără țara aceasta și poporul ei, păstrând vie până la a doua venire a Ta, dragostea ce ți-o poartă, cinstind pe Preacurata Maica Ta și pe toți Sfinții, cu care slăvindu-Te, să ne mântuim. Amin!

Rugăciunea celui copleșit de îngrijorare și teamă

Sfinte Părinte Nichifor, iată că spaima, panica și cumplita frică de moarte mă încolțește, tulburându-mi sufletul și trupul. Nimic din cele ale lumii nu mai are putere să-mi aducă liniște și să facă să înceteze învolburarea și vacarmul lăuntric, de aceea vin înaintea ta, aflând că pe tine te-a dăruit Dumnezeu ca ocrotitor și izbăvitor în vremea acestei boli. Miluiește și tămăduiește neputința mea lăuntrică și slobozește-mă din puterea noianului de gânduri și îngrijorări, căci am înălțat prin frică Babilonul lor, socotind că Dumnezeu nu mai poartă grijă de lume și de fiecare om în parte. Învață-mă a aduce înaintea Domnului tot ce trăiesc lăuntric, ca astfel să nu mă mai ascund în cotloanele cele întunecate ale depărtării de Dumnezeu. Și fie ca, făcând astfel, să mi se lumineze cu lumina cunoștinței și sufletul, și trupul spre însănătoșire deplină, dar și spre încredințare că Domnul Hristos veșnic mă iubește, nemărginit mai mult decât o voi putea face eu vreodată. Amin.

Rugăciune de încredințare în mâinile lui Dumnezeu

Cuvioase Părinte Nichifor, tu ai trecut prin cumplita boală a leprei, iar prin răbdarea și mulțumirea ta către Domnul, te-ai umplut de lumină dumnezeiască și te-ai făcut asemenea sfinților mucenici. Curățește-mă și pe mine de lepra împătimirilor după cele pământești, ca izbăvindu-se sufletul din îndulcirea cea rea, să se izbăvească de duhoarea stricăciunii și a deznădejdii pe care am lucrat-o în fiecare zi a mea, socotindu-L pe Dumnezeu a fi undeva departe și indiferent. Ajută-mă ca măcar acum să-L văd, înțelegându-I cuvintele, ca astfel să mă găsesc pe mine însumi, cel care n-am încetat să mă risipesc în mulțime de deșertăciuni și lucruri de nimic. Pune în mine putere, ca să izbândesc în adâncirea lăuntrică și schimbarea cea bună a minții și astfel, cu dragoste și recunoștință, să îmi încredințez deplin viața în mâinile Domnului, săvârșind aceasta în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Rugăciune obștească pentru toți ce în suferință, pentru toate cadrele medicale și pentru toți cei care îi slujesc, în felurite chipuri, pe cei suferinzi

Sfinte Părinte Nichifor, cu privirea ta cea milostivă cuprinzându-ne, acoperă-ne pe toți cu darul Preasfântului Duh și sădește în sufletele noastre sămânța cea sfântă a dragostei jertfelnice pentru aproapele nostru. Risipește urâciunea răcelii sufletești celei pline de egoism, ca luminându-ne cu binecuvântata mărinimie sufletească, să-i purtăm pe toți în îmbrățișarea noastră lăuntrică și cu rugăciune să primim suspinele și durerile tuturor celor care se află în boală ori în grea mâhnire. Ajută-ne ca nu cumva, cu molima fricii și a patimilor noastre întunecate, să-i îmbolnăvim pe cei care, din dragoste pentru aproapele, îl slujesc cu jertfelnicie, iar lor tuturor dăruiește-le putere și înțelepciune, ca prin tot ceea ce vor săvârși, să le strălucească în inimi dragostea lui Dumnezeu pentru om. Încă te rugăm, Sfinte Nichifor, primește-i și mijlocește pentru toți cei care prin această boală se înfățișează înaintea lui Dumnezeu, trecând în veacul cel neclătinat și nepieritor. Amin.
Și cântarea: Cuvine-se cu adevărat.
Apoi se face Otpustul.

LEGATURI:

Paranoia, leftism, psihopatie, pactizare – Dr. Alexandru Amarfei

/ multumesc2014 / Un comentariu
Paranoia este însăși stâlcirea discursului cu care mintea se vindecă pe sine.
Don’t expect God to be obliged to do your dirty job and do not allow The Evil to make an offer.
Plec de la problema pe care o am și eu și alțîi, nu cu leftismul, ci cu suferinzii din ce în ce mai grav de Sindrom Stockholm. Scena tipică e așa : vine leftistul. Imediat, oricine e mirosit ca rezistent devine fascist, călău al inocenților, opresor, ceva-fob și în orice caz, cauza tuturor persecuțiilor, lipsei progresului, sărăcirii, epidemiilor și încălzismului global. Tot ce crezi e o porcărie mai ales dacă ești creștin și Doamne (inexistent) ferește practicant și mai ales alb și hetero.
Adică, de fapt e rasism și hate speech, în formă distilată, continuată și agravată.
Ei, bine, problema nu e cu ei. Problema e cu politicoșii neoconi (or so they say), pe teritoriul cărora vin să își belească scula justiției sociale. Nu cunosc decât PUȚINE cazuri de leftarzi care să fi rezistat unei confruntări verbale cu subsemnatul. Cunosc însă că VASTA majoritate a așa zișilor inși de dreapta, inclusiv și mai ales prietenii de aproape, au o reacție sistematică. Încearcă să mă cenzureze prin apel la chestii gen bunăvoința, politețe. nu te coborî la nivelul. Sau chiar o fac frontal. O fosta colegă, imigrată în Suedia. mi-a șters posting-urile unde îi explicăm răstit unui cretin suedez că familia Wallenberg conduce Suedia, iar Trump, pe lângă Wallenbergi, pare Maică Tereza a compasiunii și modestiei.
Chestia se poate argumenta. Vorbim de un clan care stă călare pe aproape jumătate din industria și capitalul suedez, dar, în timpul liber, se sacrifică să salveze biata țărișoara de infamul Trump, dușmanul socialismului. Și dacă ar fi numai asta…
Ei bine, stupoare. Gagica, o tipă care a ieșit în stradă, riscând să fie împușcată, în timpul revoltei din ’89, și care era campioana anticomunismului în grupa noastră de studenți, înainte ca tipul să scoată artileria „reduction ad hitlerum”, îmi șterge posting-ul.
Ea nu promovează „atitudinile conflictuale” (explicația oficială, cel puțin). Și oricum Trump nu e mai mișto că Wallenbergii. Și bla bla bla bla. Pe scurt, mi-a spus: „când vorbeșți cu colegul meu socialist, să taci”. I-am spus că am iubit-o în secret în studenție (dar am avut reticențe majore pentru că avea un boyfriend pe vremea aceea) și că nu o mai deranjez niciodată până la Judecata de apoi. Dar la judecată am să îi cer posting-ul ăla. Cu încăpățânare.
Nu va nelinișțiți. Sunt inflexibil. Mama nu a cedat un micron la stalin, what do you expect from her son ?
Nu vă nelinișțiți. Nu vă urăsc. Nu îi urăsc. Spre deosebire de voi, însă, eu chiar încerc să înțeleg medicina. Nu am încotro. Am natiurelul simțitor.
Eu am înțeles cum funcționează leftismul, încă înainte să știu ce e aia, pentru că în casa unde locuiam, cu mama, bunicii și cu alte 4 familii vecine, una din familiile astea era din doi psihopați paranoici. O băteau pe vecină lor de palier la patru coaste. Sistematic. Până la invaliditate. Fracturi vertebrale și costale cu cifoscolioză și deformare toracică gravă. Pe scurt, i-au dat de au lăsat-o strâmbă. Sistematic, ei țipau ca din gură de șarpe:  «săriți, ne bate». Sistematic, ei procurau certificate medicale că au luat bătaie (suspectez că își făceau leziuni singuri, dinadins). Sistematic veneau cu martori. Sistematic o dădeau în judecată pe biata femeie, că ea a fost agresorul.
Până a dat Dumnezeu și cineva din vecini, de la un etaj mai înalt al unei case, a văzut scena live și a depus mărturie.
De oprit, s-au oprit, dar sentința a fost cu suspendare.
Toată lumea din apropierea lor era în Sindrom Stockholm. Ca pușți ce eram, am avut percepția că nu trebuia să fiu așa atent dacă și cum dau bună ziua unei doamne cumsecade, dar ăstora eram sfătuit să le acord oricâtă atenție. Nu numai ai mei ziceau din astea (ai mei erau, să zicem, mai puțin înclinați să le dea nas, dar se temeau pentru mine). Toți vecinii debordau de sfaturi înțelepte, din care, de fapt, rezultă clar că nu se temeau pentru mine, ci pentru ei. «Puiule, ai grijă, ăștia ne târâie în tribunal pentru orice». Era modul indirect și „drăguț” de a-mi spune că, dacă mă bagă ăia în vreo dandana, ei nu urmau să depună vreo mărturie, nici dacă ar fi avut camere de filmat în mâna la momentul faptei. Câteodată, când se simțeau amenințați, nemernicii atacau în preventiv.
Bunicul meu, când au mirosit că ar putea reclama ceva contra lor, s-a trezit cu un ghiveci de metal căzut în cap, care, din fericire, a lovit doar razant, producând o tăietură pe scalp. « Vaiii ce rău ne pare, șțiți, incidente din astea se mai întâmplă ».
Până am ajuns de 25 de anișori și i-am auzit pe scara casei, șușotind să facă o măgărie (îmbătrâniseră și deveniseră mai puțin prudenți).
L-am luat pe moșulică de piepții hainei și, sub ochii uimiți de « it cannot happen to us » ai soției, nu am făcut altceva decât că, la propriu, l-am ridicat două șchioape de la pământ și l-am lipit de perete.
Scara, în spirală, era la un pas. Și i-am șușotit : ”Măgăria e mâine. Ghici ce se poate întâmplă ACUM. Căzăturile sunt a treia cauza de spitalizare și complicații grave la bătrâni și ai certificate de zeci de ani că eșți bolnav și nu te deplasezi bine și pușcăria pentru ține ar fi tortură. Pe care ți le-ai aranjat, ca să nu faci pușcărie, când ai ajuns la ananghie pentru măgării. Sigur, o să faci un proces. Dar aia e mâine. ACUM nu e proces.”
Ce a urmat, a fost șocant. Am devenit ‘domnule doctor’, recomandat vecinilor cu ‘acest vrednic slujitor al lui Hipocrate’ și i-am tratat pro bono încă zece ani, până au murit amândoi. Cu grijă să refuz politicos, dar ferm și un pahar cu apă oferit, nu mai spun de clasica dulceață de cireșe amare. Vara, mai ales. Cu grijă, să știe întotdeauna cineva neutru și ce am vorbit, nu mai zic ce am prescris.
Poate nu ați făcut legătură. Vă descriu boala:
a)  Personalitatea accentuată, care merge spre o idee prevalentă, care se convertește în idee delirantă, este parcursul clasic al paranoicului. Dezvoltarea are ceva neasemănător altor psihoze și psihopatii. Până și pentru un om puțin educat, ce propune schizofrenul e ceva foarte evident deraiat (excepție făcând uneori schizofrenia cu trăsături paranoide). E simplu să decizi că cineva care spune că îl vizitează omuleți roșii din Marte noaptea nu e normal cu capu’. Ce propune dereglatul afectiv sună de asemenea bizar, exagerat. În schimb, la prim contact, ce propune paranoicul poate suna (să subliniați oximoronul aparent) mai real că realitatea. Pentru că pe asta e axat paranoicul : pe produs realitate fictivă (sic !) dar CREDIBILĂ.
b)  Asta explică, în parte, de ce paranoia se propagă și de ce produce cele mai frecvente Sindroame Stockholm, până și la medicii și oamenii legii, care interacționează cu paranoicul. Paranoicul știe ceva, și o știe foarte bine, e singură lui profesie să știe bine chestia asta. Oamenii sunt slabi, au anxietăți, insuficiențe, autocritică, teamă de critică și autocritică, teamă de eșec. Spuneți-mi un om normal care nu s-a criticat pe sine niciodată și nu a oftat că ar fi loc de mai bine!
Aici e pământul pentru sămânța de pseudorealitate a paranoicului. El își pregătește minciuna de mult și îi alocă toată energia. Tu habar nu ai cum să argumentezi adevăruri evidente cât s-a antrenat el la băgat mare cu bullshitu’.
Pe urmă (să notați de ce am scris cu capitals mai devreme ACUM când am relatat decizia reacției) paranoicul știe că tu ai ceea ce pentru el e pământul făgăduinței paraziților vicleni și nemernicilor. Ești civilizat. Ești educat. Nu vrei să fii rău, ba chiar eșți dispus să dai de la tine, ca să fie bine.
Când aud că demențele ucigașe, erupte în societate din cauza paranoicilor, se remediază cu cuvântul magic (de altfel produs de paranoicii leftisti, în formă asta) „educație”, îmi vine să îmi iau câmpii. Educația umană e imperfectă, nu perfectă. Ea, nu altceva, lasă loc inserției paranoicului. Pentru că paranoicul propune ceva magic și brutal: să fie mai bine, acum, repede, cu condiția să… Și dacă nu, să fie rău de cine zice nu.
Omul civilizat, structural, în fața unui conflict, are tendința de a temporiza. Toată civilizația și toată educația ne învață să cercetăm, să ne poziționăm, să cerem informații și dezbatere, să apelăm la un terț, de teama de a nu greși.
Pentru paranoic, cineva care face asta, e un prost, care pierde timp să înțeleagă, când el are planul deja gata. O super-oferta de a face lumea mai bună și mai dreapta, cu o mică, mică preliminară condiție: să decidă el cum. Lucrurile sunt urgente, situația nu rabdă amânare.
Dacă sugerezi amânare și examinarea problemei, în cazul fericit eșți „dismissed”, ca un biet fraier; în cel nefericit caz, ți se lipește imediat eticheta de dușman. Eșți amenințat cu pedepse, simultan cu oferta să te lase (so he says) « mai în pace », DACĂ.
DACĂ bagi botul în așa ceva, tu sau cei la care zici că ții, sunteți haliți deja, cu fulgi cu tot. Semeni cu un gagiu, care își vede copiii luați în sclavie, pe drum spre corabia care-i duce la plantație, și care stă să ‘lămurească’ treaba. Se va întâmplă un singur lucru. Corabia pleacă.
c)  Paranoia nu e tratabilă. Cu paranoia se tratează într-un singur fel, timp real. Orice secundă, pe care o dai paranoicului, e pentru el, nu pentru tine. Paranoicii pot fi contenționați, potențialul lor nociv anihilat.
În cazul fericit, (cel descris sus), vor mima ‘vindecarea’, dar de fapt, e o combinație de frică+perversiune+teamă de loss of face. Nucleul personalității lor nu va fi redresat niciodată.
Pentru că paranoia este însăși stâlcirea discursului cu care mintea se vindecă pe sine.
„Dacă sarea se va strică, cu ce se va mai săra../?” Paranoia este cel rău (nota editorului), care nu apare în persoană, dar găsește un psihopat să răspândească sare stricată. Să învețe cum să o strice, să învețe și pe alții. Să proclame că sarea stricată este bună, cine spune altfel, dovedește că este el sarea stricată.
Pentru paranoic, în afară acestei stâlceli, nu există morală și, de fapt, nici realitate. Paranoicii sunt cei mai frecvenți nebuni care acuză de nebunie, senin, pe tot restul lumii.
d)  Cea mai proastă idee e să cenzurați victima unui paranoic sau pe cine intervine pentru ea. În registrul timp real, faceți ce făcea Chamberlain pentru Hitler, și numai asta. Nu există beneficiu, doar iluzia că se potolește nebunul. pentru că îi suflăm în tăciuni.
De asta, paranoicii pun în lucru cu grijă, din timp, strategii de culpabilizare, acceptarea cenzurii, autocenzurii și cenzurii terților.În cel mai fericit caz ești fanatic sau obtuz. În cazul mediu, ești un dușman al păcii. În toate cazurile, e problema de timp până ajungi să fii „dușmanul”.
e)  Un NU mare. Nu vă legănați pe ideea că se negociază ceva, nici când paranoicul vine la întâmpinare cu oferte. Veți produce victime. Cu paranoicul treaba se termină într-un singur fel: constrângere de diverse grade, necesară și suficientă. Sigur, puteți încerca altceva. Abia aștept să va văd statuile și ceremonia de premiu Nobel. Sincer, nu sunt invidios.
f)  Nu e o idee tocmai bună strategia să încerci să o iei pe etape, dacă nu cumva ai un plan foarte inteligent, suficient de inteligent, cât paranoicul, care cerne toată lumea prin filtrul suspiciunilor, să nu te „miroasă” și să ia măsuri, înainte să-ți dai seama.
Dacă piedeți timp, flatându-vă că ați găsit o soluție „cu mai puține necazuri”, paranoicii vor câștigă ce vor ei – timp. În timpul asta vor obține mijloace de a vă contracara, inclusiv și mai ales, a vă poza în cei mai înrăiți opresori, discriminatori, infractori.
Procedura eficace este zero/unu. Veți fi acuzați, desigur, de fanatism. Inclusiv și mai ales de pactizații „idioți utili” ai paranoicului. Va spun că e parfum să scăpați cu atât.
g)  Orice război cu un paranoic costă exponențial de mult. pe măsură ce pierzi timp încercând să te gândești că războiul costă și poate, poate, poate vine un miracol « sau ceva » și nu îl faci. Nu e alegerea ta, prietene. Nu poți decide să nu fii implicat într-un război. Dacă chiar s-ar putea, nu ar mai există războaie.
h)  Există două soluții miracol:
Prima e Dumnezeu. Mama a făcut pușcărie pe vremea lui Stalin cu o călugăriță catolică, fata unui legionar și o evreică. fostă comunistă, lepădată de comunism, în aceeași celulă. Mama spusese că Stalin n-are dreptate, limba română nu e de origine slavă, iar comunismul nu e salvarea ci înrobirea popoarelor. Călugărița catolică era la misiunea catolică franceză și, pentru că semăna bine la figura cu o doamnă, care urma să fie arestată, i-a cedat pașaportul, doamna a scăpat, iar măicuța s-a ales cu cinci ani de închisoare pentru tăinuire și complicitate cu „dușmanul de clasă”. Fata legionarului era de fapt Gabriela Moța, față legionarului Moța. Avea doi ani, când i-a murit tatăl în Spania și a fost condamnată la 20 de ani, pentru că era copilul cui era.
Evreica fusese ilegalistă, luptase în Spania și, când Chișinevschi a sărbătorit un nu știu ce spanac festiv, la fostul CC PCR, cu chiolhan și bețivaneală, i-a aruncat carnetul de partid în față, spunând că ea nu s-a dus la război în Spania ca să se îndoape niște paraziți, în timp ce în România era foamete.
Minunea: evreica îi spunea fetei lui Moța, care ajunsese la disperare, vrând să se sinucidă: Nu te omorî. Se poate ca eu să fi tras în taică-tău în război. Dacă Dumnezeu nu avea un plan, nu ajungeam aici, după ce am fost în tabere dușmane. Inițial n-a cedat. A cedat, totuși, când s-a rugat împreună cu ea și cu toate celelalte femei călugărița.
Vreți alt miracol? Povestesc și din cele mult mai mari decât atât, cui stă să asculte.
Nu începeți cu chestia: « doctorul e nebun, vorbește de miracole ». Sau, ok, spuneți. File a complaint. Să fiți atenți, că am spus că nu începi războiul, așteptând așa ceva. Abia dacă spuneam, însemna că sunt true nut case.
Cea mai tristă frază a cuiva de dreapta (or so he thinks), citită recent, a fost că un tânăr spunea despre interzicerea participării la liturghie, sub pretextul epidemiei recente, că „statul nu își poate asumă premise metafizice în conducere”. Regret pentru băiatul în cauza. Stalin a spus, de fapt, ceva identic. De aia și spun ateii, până azi, că el, bietul, a acționat doar forțat de împrejurări, nu pentru că era ateu.
A două soluție „miracol” (să observați că am pus-o în ghilimele pe asta) e să apară un paranoic mai dur ca paranoicul momentului, dar bilanțul nu e mișto.
Stalin a fost pe hârtie dușmanul lui Adolfică. După care, oricine nu era cu Iosifache, era pointed out, că e cu Adolfică. O pățiți până azi. Concluzia e simplă.
Don’t expect God to be obliged to do your dirty job and do not allow th evil to make an offer.
Dacă ați citit acest text și el corespunde profilului următorului leftist (chiar și mascat în „conservator, dar să fie de dreapta-stânga), cu care aveți de-a face, șțiți ce aveți de făcut.
După cum vedeți, eu știu. Sunt eu însumi o personalitate accentuată, ce pana mea!
Dr. Alexandru – Theodor Amarfei

Rugăciune către Iisus Hristos

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu
Doamne, fă ca, așa cum sunt, să mă supun voinței Tale și fiind bolnav cum sunt, să te proslăvesc în suferințele mele. Fără ele eu nu pot s-ajung la Slava, căci Tu Însuți, Mântuitorule, n-ai vrut să ajung la Ea, decât prin ele. După urmele suferințelor Tale, ai fost recunoscut ucenicilor Tăi și tot prin suferință, Tu recunoști pe cei care sunt ucenicii Tăi. Recunoaște-mă, deci, ca ucenic al Tău, în durerile pe care le sufăr în trupul și sufletul meu, pentru insultele pe care Ți le-am adus. Pentru că nimic nu este plăcut lui Dumnezeu, dacă nu-i este suferit prin Tine, unește voința mea cu a Ta, iar durerile mele cu acele suferite de Tine. Fă ca ale mele, să fie ale Tale. Împreună-mă cu Tine. Umple-mă de Tine și de Duhul Tău cel Sfânt. Intra în inima și în sufletul meu, pentru ca să porți suferințele mele și pentru ca să înduri mai departe în mine, ceea ce rămâne să sufere din Sfânta Ta patimă, pe care o desăvârșești în mădularele Tale până la nimicirea deplină a Trupului Tău.
Așa că, fiind plin de Tine, să nu mai fiu eu care să trăiesc și care să sufăr, ci Tu să fii Cel care să trăiești și Care să suferi în mine, Mântuitorul meu! Și astfel, luând o mică parte din suferințele Tale, să reverși cu bogățiile din Slava pe care ele ți-au adus-o, în care traiești cu Tatăl și Sfântul Duh, în vecii vecilor. Amin

Rugăciune la Sfântul Mucenic Efrem cel Nou a celui rănit sufletește, traumatizat sau abuzat din copilărie

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

baldachin

Rugăciunea celui cu multe neîmpliniri și răni sufletești

Sfinte Părinte Efrem, am aflat că milostivirea ta se arată cu grăbire spre cei aflați în mare neîmplinire și în sfâșiere lăuntrică și de aceea am cutezat să te caut și să te rog să îmi asculți și mie durerea. Încă din copilărie mi-a fost dat să văd la oameni, în loc de fapte și cuvinte bune, lucruri și cuvinte care sunt ale întunericului. Iar pe acești oameni nu numai că i-am văzut, ci mi-au făcut mult rău, cotropindu-mi viața cu faptele, cuvintele și relele lor obiceiuri.

Cu multă amărăciune mărturisesc că, în alcătuirea vieții mele, am văzut adeseori fețe de oameni care, prin faptele lor, aveau chipuri de fiară, făcându-se astfel pe ei înșiși biruințe ale urii, răzbunării, dezbinării și relei voințe. Toate acestea mi-au rănit și mi-au schilodit sufletul, iar această stare lăuntrică îmi este ca o vatră sufletească. Orice fac și orice doresc, tot la ea mă întorc, în felul acesta pricinuindu-mi eu însumi mai mult chin.

Vino tu, preamilostivule Efrem, și, întinzând mâna ta cea sfântă, ridică-mă cu putere și mă tămăduiește din această stare de plângere și durere. Cred cu adevărat că poți săvârși aceasta, căci dragostea ta fără seamăn este nemăsurat mai mare decât toate urâciunile care mi-au fost date să le văd, aud ori pătimesc. Și mai cred că prin puterea Duhului Sfânt cunoști mai bine decât mine tot ceea ce este înlăuntrul meu, și de aceea te rog, coboară până în tainițele cele mai adânci ale inimii și dezrădăcinează de acolo toată moartea, urâciunea și păcatul, ca sămânța lor să nu-mi ruineze sau să-mi distrugă și viața aceasta pământească, și pe cea viitoare.

Iar cu nespusa ta blândețe, deschide-mi calea spre Sfânta Spovedanie, ca, mărturisindu-mi toate rănile lăuntrice, să mă slobozesc de puterea lor vătămătoare și să pot primi dumnezeiescul Trup și Sânge al Mântuitorului Hristos care, prin puterea Învierii, tămăduiește cele mai ascunse ale omului și ridică spre lucrare și viață nouă pe toți cei care Îl primesc cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste. Sfinte Efrem, fă ca minunata și tainica ta îmbrățișare să îmi fie călăuză în drumul spre viața veșnică, pentru ca și prin smeritele mele fapte și cuvinte să se slăvească puterea Dumnezeului nostru, a Preasfintei Treimi, a Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh. Amin.