Rugăciunile de mulțumire după Dumnezeiasca Împărtășire

biserica-217x300

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

IXCX-Sf-Împărtăşanie

 

Împărate ceresc, Mângâieto­rule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le îm­plinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doam­ne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vin­decă neputințele noas­tre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește (de trei ori), Slavă…, și acum…

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfin­țească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pă­mânt. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noș­tri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbă­vește de cel rău. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin

Stihuri de îndemn:

După ce vei primi împărtășirea sfântă
A făcătoarelor de viață Daruri,
Laudă adu și mulțumire mare,
Și cu căldură Domnului te roagă:
Slavă Ție, Doamne! Slavă Ție, Doamne!
Slavă Ție, Dumnezeului nostru!

Apoi următoarele rugăciuni:

Rugăciunea Sfântului Vasile cel Mare

Mulțumesc Ție, Doamne, Dum­ne­zeul meu, că nu m-ai lepădat pe mine, pă­cătosul, ci părtaș a fi Sfin­telor Tale Taine m-ai învrednicit. Mulțumesc Ție că pe mine, ne­vred­nicul, a mă îm­pă­r­tăși cu Preacu­ra­tele Tale Daruri m-ai învrednicit. Ci, Stăpâne, Iubitorule de oameni, Care pentru noi ai murit și ai înviat și ai dăruit nouă aceste înfrico­șătoare și de viață făcătoare Taine, spre binefacerea și sfințirea sufle­te­lor și a trupurilor noastre, dă să-mi fie și mie acestea spre tămăduirea sufletului și a trupului, spre izgo­ni­rea a tot potriv­nicul, spre lumi­narea ochilor inimii mele, spre împăcarea sufleteștilor mele pu­teri, spre cre­dință neînfruntată, spre dragoste ne­fățarnică, spre de­săvâr­șirea înțe­lep­ciunii, spre paza poruncilor Tale, spre adăugirea dumnezeiescului Tău har și spre dobândirea împărăției Tale. Ca, întru sfințenia Ta, cu acestea fiind păzit, să pomenesc harul Tău pururea și să nu mai viez mie, ci Ție, Stăpâ­nului și Binefăcă­torului nostru. Și așa, ieșind dintru a­ceastă viață întru nădejdea vieții celei veș­nice, să ajung la odihna cea de-a pururea, unde este glasul cel neîn­cetat al celor ce Te laudă și dulceața cea fără de sfârșit a celor ce văd fru­mu­­sețea cea nespusă a feței Tale. Că Tu ești dorirea cea ade­vărată și veselia cea nespusă a celor ce Te iubesc, Hris­­toase, Dum­nezeul nostru, și pe Tine Te laudă toată făptura în veci. Amin.

Altă rugăciune a Sfântului Vasile cel Mare

Stăpâne, Hristoase Dumnezeule, Îm­păratul vea­cu­rilor și Făcătorul tutu­ror, mulțumesc Ție pentru toate bună­tățile câte mi-ai dat mie și pen­tru îm­păr­tășirea cu Preacuratele și de viață făcă­toarele Tale Taine. Deci, mă rog Ție, Bunule și Iubitorule de oameni, pă­zește-mă sub acoperă­mân­tul Tău și sub umbra aripilor Tale, și-mi dă­ruiește, până la suflarea cea mai de pe urmă, cu cuget curat și cu vrednicie, să mă îm­păr­tășesc cu Sfin­­tele Tale Taine, spre iertarea pă­ca­telor și spre viața de veci. Că Tu ești Pâinea vieții, Izvorul sfin­țirii, Dătă­torul bunătăților, și Ție slavă înăl­țăm, îm­preună și Părintelui și Sfân­tului Duh, acum și pururea și în vecii ve­cilor. Amin.

Rugăciunea Sfântului Simeon Metafrastul

Cel ce de bunăvoie mi-ai dat mie spre hrană Trupul Tău, foc fiind, care arde pe cei nevrednici, să nu mă arzi pe mine, Făcătorul meu, ci mai vârtos intră în alcătuirea mădularelor mele și întru toate încheieturile, în rărunchi și în inimă, și arde spinii tu­tu­ror păca­telor mele; curățește-mi sufletul; sfințește-mi gândurile și oa­sele; numărul deplin al celor cinci simțuri îl luminează; peste tot mă pă­trunde cu frica Ta; pururea mă acoperă și mă apără și mă păzește de tot lucrul și cuvântul pierzător de suflet; curățește-mă, spală-mă și mă în­dreptează; înțelepțește-mă și mă lu­minează; arată-mă locaș numai al Du­hului Tău și să nu mai fiu sălaș pă­catului, ci Ție casă, prin primirea Îm­păr­tășaniei. Ca de foc să fugă de mine tot lucrul rău, toată patima. Ru­gători aduc pentru mine pe toți sfinții, pe mai-marii cetelor celor fără de trup, pe Înaintemergătorul Tău, pe în­țe­lepții Apostoli, și cu aceștia și pe Prea­cinstita și Preacurata Maica Ta, ale căror rugăciuni primește-le, Mi­los­tive Hristoase al meu, și pe mine, slujito­rul Tău, fiu al luminii mă fă; că Tu Însuți ești, Bunule, sfințirea și lu­mi­narea sufletelor noastre și Ție, după cuviință, ca unui Dumnezeu și Stăpân, toți slavă Îți înălțăm în toate zilele. Amin.

Rugăciunea Sfântului Chiril al Alexandriei

Trupul Tău cel sfânt, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, să-mi fie mie spre viața de veci, și Sân­gele Tău cel scump, spre iertarea păcatelor. Și să-mi fie mie Împărtă­șania aceasta spre bucurie, spre sănă­tate și spre veselie. Și la înfrico­șă­toarea și a doua venire a Ta, învrednicește-mă pe mine, păcătosul, să stau de-a dreapta slavei Tale, pentru rugă­­ciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor sfinților Tăi. Amin.

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu:

Preasfântă Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, care ești lumina întune­ca­tului meu suflet, nădejdea, acope­ră­mântul, scăparea, mângâierea și bucuria mea, mulțumesc ție, că m-ai în­vred­nicit pe mine, nevrednicul, să fiu păr­taș Preacuratului Trup și Scumpului Sânge al Fiului tău. Ci tu, care ai năs­cut Lumina cea ade­vă­rată, lumi­nează-mi ochii cei înțele­gă­tori ai inimii. Ceea ce ai născut Iz­vorul nemuririi, înviază-mă pe mine, cel omorât de păcat. Ceea ce ești Maica iubitoare de milostivire a Dum­­nezeului celui mi­lostiv, miluiește-mă și dă umilință și zdrobire inimii mele și sme­renie gândurilor mele și ridicare din robia cugetelor mele. Și mă în­vred­nicește, până la sfârșitul vieții, fără de osândă să primesc sfințirea Prea­cu­ratelor Taine, spre tămă­du­irea su­fletului și a trupului. Și-mi dă, Stă­până, la­crimi de pocăință și de mărtu­risire, ca să te laud și să te măresc pe tine în toate zilele vieții mele, că bi­necuvân­tată și preamărită ești în veci. Amin.

Apoi:

Acum liberează pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace; că văzură ochii mei mân­tuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor: lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău Israel.

Sfinte Dumne­zeule…, Prea­sfântă Treime…,

Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăția…

Rugăciuni înainte de Împărtășirea cu Dumnezeieștile Taine

121105_euharistia-viata

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate ceresc, Mângâieto­rule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le îm­plinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doam­ne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vin­decă neputințele noas­tre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește (de trei ori), Slavă…, și acum…

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfin­țească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pă­mânt. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noș­tri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbă­vește de cel rău. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin

Doamne, miluiește(de 12 ori), Veniți să ne închinăm… (de trei ori), apoi Psalmul 50,Și îndată:

Canonul Sfintei Împărtăşiri

Acest canon face parte din Rânduiala Sfintei Împărtășiri.

Cântarea 1:

Irmos: Veniți, popoare, să cântăm…
Stih: Inimă curată zidește întru mine, Dum­­nezeule, și duh drept înnoiește întru cele din­lăuntru ale mele.

Pâine a vieții celei veșnice să-mi fie mie Trupul Tău cel sfânt, Milos­tive Doamne, și scump Sângele Tău, și tă­mă­duire durerilor celor de multe feluri.

Stih: Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.

Învrednicește-mă, Stăpâne, pe mine, nevrednicul, să mănânc Trupul Tău cel preacurat și să beau Sângele Tău cel preascump, cu credință și cu dragoste.

Slavă…,

Întinat fiind cu lucruri netrebnice, eu, ticălosul, nu sunt vrednic să mă îm­păr­­tășesc cu preacuratul Tău Trup și cu dumnezeiescul Tău Sânge, Hris­­toase; ci fă-mă vrednic de aceasta.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Dumnezeiască Mireasă, ceea ce ești bună și binecuvântată, care ai odrăslit Spicul cel nearat spre mântuire lumii, învrednicește-mă ca, mân­cându-L pe Acesta, să mă mântuiesc.

Cântarea 3:

Irmos: Pe piatra credinței întărindu-mă…

Dă-mi, Hristoase, picături de la­crimi, care să-mi curățească necu­răția inimii mele, ca, fiind curățit, în cuget curat, cu credință și cu frică să vin, Stăpâne, spre împărtășirea Da­rurilor Tale.

Spre iertarea păcatelor să-mi fie mie Preacuratul Tău Trup și dum­ne­­ze­ies­cul Tău Sânge, și spre îm­păr­­tă­șirea cu Duhul Sfânt, și spre viața de veci, Iubitorule de oameni, și spre în­de­păr­tarea durerilor și a necazurilor.

Slavă…,

Doamne, învrednicește-mă să mă îm­­părtășesc fără de osândă cu prea­curat Trupul Tău și cu scumpul Tău Sân­ge, și să slăvesc bunătatea Ta.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Preacurată, ceea ce ești masă a Pâinii Vieții, care S-a pogorât de sus, pentru milă, și a dăruit lumii viață nouă, în­vrednicește-mă acum și pe mine, ne­vrednicul, să gust cu frică din Acesta și să fiu viu.

Doamne, miluiește (de trei ori).

Sedealna:

Foc și lumină să-mi fie mie primi­rea Preacuratelor și de viață făcă­toare­lor Tale Taine, Mântui­torule, arzând ne­ghina păcatelor și lumi­nându-mă peste tot, spre cuvân­ta­rea de Dum­ne­zeu cea adevărată; că nu voi da înșelă­ciunii vrăjmașului cele sfinte, nici Îți voi da sărutare înșe­lă­toare, ci ca desfrâ­nata, căzând îna­intea Ta, și ca tâlharul, măr­tu­ri­sindu-mă, strig către Tine: Po­me­nește-mă, Doamne, când vei veni întru împărăția Ta.

Cântarea 4:

Irmos: Venit-ai din Fecioară…

Întrupându-Te, Mult-milostive, voit-ai a Te da spre junghiere, ca un miel, pentru păcatele noastre. Pen­tru aceasta mă rog Ție să curățești și păcatele mele.

Tămăduiește rănile sufletului meu, Doamne, și mă sfințește tot și mă în­vred­nicește, Stăpâne, să fiu părtaș dum­nezeieștii Tale Cine celei de taină eu, ticălosul.

Slavă…

Să stăm toți cu frică și cu cutre­mur, ținând ochii inimii sus și stri­gând către Mântuitorul: Întărește-ne și ne înțe­lep­­­țește, Milostive Doamne, întru frica Ta.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Fă și mie milostiv pe Cel ce L-ai purtat în pântecele tău, stăpână, și mă păzește pe mine, robul tău, neîn­tinat și fără de prihană, ca, primind înăuntrul meu Mărgăritarul cel duhovnicesc, să mă sfințesc.

Cântarea 5:

Irmos: Dătătorule de lumină…

Precum ai zis mai înainte, Hris­toase, fii acum cu smeritul robul Tău și pe­trece întru mine, precum ai fă­găduit, că, iată, mănânc Trupul Tău cel dumnezeiesc și beau Sângele Tău.

Cuvinte al lui Dumnezeu și Dum­ne­zeule, cărbunele Trupului Tău să-mi fie mie, întunecatului, spre lumi­nare, și Sângele Tău spre curățirea întinatului meu suflet.

Slavă…,

Având suflet întinat și buze necurate, nu cutez să mă apropii de Tine, Hristoase, și să primesc Trupul Tău; ci fă-mă vrednic de aceasta.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Marie, Maica lui Dumnezeu, care ești sălaș scump al bunei miresme, cu rugă­ciunile tale fă-mă vas ales pentru a mă împărtăși cu Sfintele Taine ale Fiului tău.

Cântarea 6:

Irmos: Întru adâncul păcatelor…

Mintea și sufletul, inima și trupul, sfin­țește-mi-le, Mântuitorule, și mă în­vred­nicește fără de osândă, Stă­pâne, să mă apropii de înfrico­șă­toa­rele Tale Taine.

Ca, înstrăinându-mă de patimi, să am adăugirea harului Tău și întă­rirea vieții, prin împărtășirea cu Sfintele Tale Taine, Hristoase.

Slavă…,

Cu frică și cu cutremur să ne apro­­piem toți de dumnezeieștile Taine ale lui Hristos și să primim adevăratul și sfântul Lui Trup și adevăratul, sfân­tul și scumpul Lui Sânge.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Dumnezeule, Cuvântul lui Dum­nezeu cel Sfânt, sfințește-mă acum cu totul pe mine, cel ce vin către dumneze­ieștile Tale Taine, pentru ru­­găciunile Sfintei Maicii Tale.

Apoi: Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă…, Și acum…

Condacul:
Podobie: Cele de sus…

Să nu mă treci cu vederea, Hris­toase, pe mine, cel ce primesc Pâinea, adică Trupul Tău, și dumnezeiescul Tău Sânge, și mă împărtășesc cu Prea­­curatele și înfricoșătoarele Tale Taine, Stăpâne; să nu-mi fie mie, ticălo­su­lui, spre osândă, ci spre viața veșnică și fără de moarte.

Cântarea 7:

Irmosul: Chipului celui de aur…

Împărtășirea nemuritoarelor Tale Tai­ne, Hristoase, să-mi fie mie acum izvor de bunătăți, lumină, viață, nepă­­­ti­­mire și solire spre adăugirea și în­mulțirea dumnezeieștii Tale bună­tăți, ca să Te slăvesc pe Tine, Cel ce singur ești bun.

Izbăvește-mă de patimi, de vrăj­mași, de nevoi și de tot necazul, pe mine, cel ce mă apropii acum cu cu­tre­mur, cu dragoste și cu sfială, Iubi­­to­rule de oa­meni, de Tainele Tale cele nemuri­toare și dumne­zeiești, și-Ți cânt Ție: Bine ești cuvântat, Doamne, Dum­nezeul părinților noștri.

Slavă…,

Suflete al meu ticălos, suflete pă­timaș, înspăimântează-te văzând prea­­slă­­vitele Taine; lăcrimează suspi­nând și bătându-te în piept, strigă și zi: Doam­­ne, curățește-mă pe mine, desfrânatul.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Ceea ce ai născut pe Mântuitorul Hristos mai presus de minte, de Dum­­nezeu dăruită, ție, celei curate, mă rog acum eu, robul tău cel necurat: Pe mine, cel ce voiesc să mă apropii acum de Tainele cele Preacurate, cu­rățește-mă întru totul de întină­ciu­nea trupului și a sufletului.

Cântarea 8:

Irmos: Pe Cel ce în cuptorul cel cu foc…

Cereștilor, înfricoșătoarelor și Sfin­­­telor Tale Taine, Hristoase, și Cinei Tale celei dumnezeiești și de taină și pe mine, cel deznădăjduit, acum păr­taș a fi mă învrednicește, Dumne­ze­ule, Mân­tuitorul meu.

Către a Ta milostivire alergând, Bu­nule, cu frică strig către Tine: Pe­­­trece întru mine, Mântuitorule, și eu întru Tine, precum ai zis; că iată, în­drăz­nind spre mila Ta, mănânc Trupul Tău și beau Sângele Tău.

Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Mă cutremur, primind focul, să nu mă aprind ca ceara și ca iarba. O, în­fri­­­co­șă­toare Taină! O, mi­losti­vire a lui Dumnezeu! Cum eu, tină fiind, mă împărtășesc cu dumne­zeies­cul Trup și Sânge și mă fac fără stricăciune!

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Cu adevărat, Maica lui Dumne­zeu, în pântecele tău S-a copt Pâinea cea dumnezeiască a Vieții, păzind nevă­tă­mat pântecele tău cel nevinovat. Pen­tru aceasta te lăudăm pe tine ca pe hrănitoarea noastră, întru toți vecii.

Cântarea 9:

Irmos: Fiul Părintelui celui fără de început…

Bun este Domnul, gustați și vedeți; că de demult, pentru noi, precum suntem noi făcându-Se, și o dată pe Sine Părintelui Său ca jertfă adu­cându-Se, puru­rea Se jun­ghie, sfin­țind pe cei ce se împărtășesc cu Dânsul.

Cu sufletul și cu trupul să mă sfin­­țesc, Stăpâne, să mă luminez, să mă mântuiesc, să-Ți fiu Ție locaș prin îm­părtășirea Sfintelor Taine, avându-Te pe Tine locuitor întru mine, împreună cu Tatăl și cu Duhul, Fă­cătorule de bine, Mult-milostive.

Slavă…,

Ca focul și ca lumina să-mi fie mie Trupul și Sângele Tău cel scump, Mân­­tuitorul meu, arzând materia pă­catului și mistuind spinii pati­mi­lor și lu­mi­nân­du-mă tot pe mine, cel ce mă în­chin Dumnezeirii Tale.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Dumnezeu S-a întrupat din sân­giu­i­rile tale cele curate. Pentru aceasta te laudă pe tine, stăpână, tot neamul și te slăvește mulțimea îngerilor, că prin tine au văzut pe Cel ce stă­pâ­nește toate, luând ființă omenească.

Psalmul 22
Al lui David

Domnul mă paște și nimic nu-mi va lipsi. La loc de pășune, acolo m-a sălășluit; la apa odihnei m-a hrănit. Sufletul meu l-a întors, povățuitu-m-a pe căile dreptății, pentru numele Lui. Că de voi și umbla în mijlocul morții, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine ești. Toiagul Tău și varga Ta, acestea m-au mângâiat.Gătit-ai masă înaintea mea, împotriva celor ce mă necăjesc; uns-ai cu untdelemn capul meu și paharul Tău este adăpându-mă ca un puternic. Și mila Ta mă va urma în toate zilele vieții mele, ca să locuiesc în casa Domnului, întru lungime de zile.

Psalmul 23
Al lui David

Al Domnului este pământul și plinirea lui; lumea și toți cei ce locuiesc în ea.Acesta pe mări l-a întemeiat pe el și pe râuri l-a așezat pe el.Cine se va sui în muntele Domnului Și cine va sta în locul cel sfânt al Lui? Cel nevinovat cu mâinile și curat cu inima, care n-a luat în deșert sufletul său și nu s-a jurat cu vicleșug aproapelui său. Acesta va lua binecuvântare de la Domnul și milostenie de la Dumnezeu, Mântuitorul său. Acesta este neamul celor ce-L caută pe Domnul, al celor ce caută fața Dumnezeului lui Iacob. Ridicați, căpetenii, porțile voastre și vă ridicați porțile cele veșnice și va intra Împăratul slavei. Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul Cel tare și puternic, Domnul Cel tare în război. Ridicați, căpetenii, porțile voastre și vă ridicați porțile cele veșnice și va intra Împăratul slavei. Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul puterilor, Acesta este Împăratul slavei.

Psalmul 115

Crezut-am, pentru aceea am grăit, iar eu m-am smerit foarte. Eu am zis întru uimirea mea: Tot omul este mincinos! Ce voi răsplăti Domnului pen­tru toate câte mi-a dat mie? Pa­ha­rul mântuirii voi lua și numele Dom­nului voi chema. Făgăduințele mele le voi plini Domnului, înaintea a tot po­porul Său. Scumpă este îna­intea Dom­nului moartea cuvioșilor Lui. O, Doam­ne, eu sunt robul Tău, eu sunt robul Tău și fiul roabei Tale; rupt-ai legăturile mele. Ție-Ți voi jertfi jertfă de laudă și nu­mele Dom­nului voi chema. Făgădu­in­țele mele le voi plini Domnului, îna­intea a tot poporul Lui, în curțile casei Dom­nului, în mij­locul tău, Ierusalime.

Slavă…, Și acum…, Aliluia (de trei ori) și trei metanii. Și aceste tropare:

Fărădelegile mele trece-le cu ve­derea, Doamne, Cel ce Te-ai născut din Fecioară, și curățește inima mea, fă­când-o biserică a Preacu­ratului Tău Trup și Sânge, și nu mă lepăda pe mine de la fața Ta, Cel ce ai nemă­su­rată mare milă.

Slavă…,

Spre împărtășirea Sfintelor Tale Taine cum voi îndrăzni eu, nevred­nicul? Că de voi cuteza să mă a­pro­pii de Tine, laolaltă cu cei vrednici, haina mă vă­dește că nu este de cină și osândă voi pricinui prea păcătosului meu su­flet; ci curățește, Doamne, necu­răția sufletului meu și mă mântuiește, ca un iubitor de oameni.

Și acum…,

Mare este mulțimea greșelilor mele, Născătoare de Dumnezeu. La tine alerg, Curată, mântuire trebuindu-mi. Cerce­­tează neputinciosul meu suflet și te roagă Fiului tău și Dumne­zeu­lui nostru să-mi dă­ruiască iertare de relele ce am făcut, ceea ce ești una binecuvântată.

Iar în Sfânta și Marea Joi, se zice acesta:

Când măriții ucenici, la spălarea Cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rău cre­din­cios, cu iubirea de ar­gint îmbol­nă­vin­du-se, s-a întunecat și ju­de­căto­rilor celor fără de lege pe Tine, Ju­de­cătorul cel drept, Te-a dat. Vezi, iu­bitorule de avuții, pe cel ce pentru acestea spân­zurare și-a ago­nisit; fugi de sufletul nesățios, care a îndrăznit unele ca aces­tea asupra Învățătorului, Cel ce ești spre toți bun, Doamne, slavă Ție!

Apoi: Doamne, miluiește (de 40 de ori) și metanii câte vei putea. După aceasta, zicând aceste stihuri, fii cu luare-aminte spre în­dreptarea ta:

Trupul Stăpânului vrând să-L pri­­mești spre hrană,
Fii cu frică să nu te arzi, că foc este;
Sângele Lui vrând să-L bei spre împărtășire,
Mergi și cu cei ce te-au mâhnit te împacă,
Și așa îndrăznește de ia hrana sfântă.
Vrând să te-mpărtășești cu Jertfa cea de Taină,
Cu al Stăpânului Trup făcător de viață,
Întru acest chip te roagă cu cu­tremur:

Rugăciunea întâi, a Sfântului Vasile cel Mare:

Stăpâne Doamne, Iisuse Hris­toase, Dumnezeul nostru, Cel ce ești iz­vo­rul vieții și al nemuririi, Fă­cătorul a toată făptura văzută și nevăzută, Fiul Tatălui celui fără de început, Cel ce ești îm­preună-veșnic cu Dânsul și împreună fără de început, Care pen­tru multa bu­nă­tate, în zilele cele din urmă, ai purtat Trup și Te-ai răs­tignit, și Te-ai jertfit pentru noi, cei nemul­țumitori și nerecunoscători, și cu Sângele Tău ai înnoit firea noastră cea stricată prin păcat, Însuți Îm­părate, Cel ce ești fără de moarte, primește și pocăința mea, a păcă­to­sului, și pleacă urechea Ta către mine și as­cultă graiurile mele, că am greșit, Doamne; greșit-am la cer și în­a­intea Ta și nu sunt vrednic a căuta spre înălțimea slavei Tale. Că am mâniat bunătatea Ta, călcând învățătu­rile Tale și neascultând poruncile Tale. Ci Tu, Doamne, fără răutate fiind, În­delun­g-răbdător și Mult-milostiv, nu m-ai dat pe mine să pier cu fără­de­le­gile mele, în tot chipul aștep­tând în­toar­­cerea mea. Că Tu ai zis, Iubi­torule de oameni, prin proorocul Tău: „Cu vrere nu voiesc moartea păcă­to­­sului, ci să se întoarcă și să fie viu”. Că nu vrei, Stăpâne, să pierzi făptura mâi­nilor Tale, nici nu vo­iești pier­derea oamenilor, „ci vrei ca toți să se mântuiască și la cu­noș­tința adevă­rului să vină”. Pentru aceasta și eu, deși sunt ne­vrednic cerului și pă­mân­­tului și acestei vieți trecătoare, pentru că m-am supus cu totul pă­catului și m-am făcut rob dezmier­dă­rilor și am necinstit chi­pul Tău, dar fiind făptura și zidirea Ta, nu dez­nă­­dăjduiesc de a mea mântuire, eu ti­că­losul, ci, nădăj­duind în milosti­virea Ta cea fără de margini, vin către Tine: Primește-mă deci și pe mine, Iubi­torule de oameni Hristoase, ca pe desfrânata și ca pe tâlharul, ca pe va­meșul și ca pe fiul cel pierdut, și ridică sarcina cea grea a păcatelor mele, Cel ce ridici păcatul lumii și tămăduiești neputințele oamenilor; Cel ce chemi la Tine pe cei os­teniți și împovărați și le dai odihnă; Cel ce n-ai venit să chemi la pocăință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși, și mă cură­țește de toată necurăția trupului și a sufletului. Învață-mă să săvâr­șesc sfin­­țenie întru frica Ta, ca, întru cu­rată mărtu­risirea cugetului meu, pri­mind părticica Sfintelor Tale Taine, să mă unesc cu Sfântul Tău Trup și Sânge și să Te am pe Tine locuind și petrecând întru mine împreună cu Tatăl și cu Sfân­tul Duh. Așa, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, să ­nu-mi fie mie spre osândă îm­părtășirea Preacura­te­lor și de viață făcă­toa­relor Tale Taine, nici să ajung neputincios cu su­fletul și cu trupul, împărtășindu-mă cu nevrednicie; ci dă-mi, până la suflarea mea cea mai de pe urmă, fără de osândă să pri­mesc părticica Sfintelor Tale Taine, spre îm­păr­tășirea cu Duhul Sfânt, ca merinde pentru viața de veci și spre răs­puns bine primit la înfricoșă­to­rul Tău scaun de judecată, ca și eu, dimpreună cu toți aleșii Tăi, să fiu părtaș bunătă­ților Tale celor nestri­că­cioase, pe care le-ai gătit, Doamne, celor ce Te iubesc pe Tine, întru care ești prea­slăvit în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a doua, a Sfântului Ioan Gură de Aur:

Doamne, Dumnezeul meu, știu că nu sunt vrednic, nici în stare ca să intri sub acoperământul casei sufletului meu, pentru că este cu totul pustiu și surpat și nu afli în mine loc potrivit ca să-Ți pleci capul. Ci, pre­cum din înăl­țime Te-ai plecat pentru noi, pleacă-Te și acum spre smerenia mea. Și, precum ai binevoit a Te culca în peșteră și în ieslea necuvântă­toa­relor, așa binevo­iește a intra și în ieslea ne­cuvântătorului meu suflet și în întinatul meu trup. Și, precum n-ai socotit lucru nevrednic a intra și a cina împreună cu păcătoșii în casa lui Simon cel lepros, așa bine­voiește a intra și în casa sme­ritului, leprosului și păcătosului meu suflet. Și, precum n-ai îndepărtat pe des­frânata cea păcătoa­să, cea asemenea mie, care a venit și s-a atins de Tine, așa Te mi­lostivește și de mine, pă­că­tosul, care vin să mă ating de Tine. Și, precum nu Te-ai scâr­bit de întinata și necurata ei gură, ce Te-a să­ru­tat, așa nu Te scârbi nici de întinata și mai ne­curata mea gură, nici de buzele mele cele necurate și pângărite și de limba mea cea cu totul necu­rată. Ci să-mi fie mie căr­bunele Prea­sfân­­tului Tău Trup și al Scumpului Tău Sânge spre sfințire și spre luminare, spre însănătoșirea sme­­ri­­tului meu su­flet și trup, spre ușurarea greutății greșelilor mele celor multe, spre paza de toată lucrarea diavoleas­că, spre îndepărtarea și mutarea răului și vicleanului meu obicei, spre omo­rârea patimilor, spre plinirea porunci­lor Tale, spre adăugirea dumnezeiescului Tău har și spre dobândirea îm­părăției Tale. Că nu vin la Tine ca un nepă­sător, Hristoase Dumne­zeule, ci încre­zân­du-mă în bună­tatea Ta cea nespusă și ca nu cumva, rămâ­nând de­parte prea multă vreme de împărtă­șirea Ta, să fiu prins de lupul cel înțe­le­gător. Pentru aceasta mă rog Ție, Cel ce singur ești sfânt, Stăpâne: Sfin­țește-mi sufletul și trupul, mintea și inima, rărunchii și mă­runtaiele; în­noiește-mă tot și înrădă­ci­nează frica Ta întru mă­dularele mele și sfin­țenia Ta fă-o neștearsă de la mine. Și-mi fii mie ajutător și folositor, în­dreptând în pace viața mea și în­vred­nicindu-mă a sta de-a dreapta Ta, cu sfinții Tăi, pentru rugă­ciu­nile și mij­locirile Preacu­ratei Maicii Tale și ale slujitorilor Tăi celor fără trup, ale prea­curatelor pu­teri, și pen­tru ale tutu­ror sfinților, care din veac au bineplăcut Ție. Amin.

Rugăciunea a treia, a Sfântului Simeon Metafrastul:

Doamne, Cel ce singur ești curat și fără stri­căciune, Care, pentru ne­spusa milostivire a iubirii de oa­meni ai luat toată firea noastră din curatele și fe­cioreștile sângiuiri ale celei ce Te-a născut pe Tine mai pre­sus de fire, cu venirea Dumne­ze­ies­cului Duh și cu bunăvoirea Tatălui celui de-a pururea veșnic, Hristoase Iisuse, înțelepciunea lui Dumnezeu, pacea și puterea; Cel ce ai primit cu trupul Tău patimile cele de viață fă­cătoare și mântuitoare: crucea, pi­roa­nele, sulița, moartea, o­moară-mi patimile cele trupești, care îmi stri­că sufletul. Cel ce cu îngroparea Ta ai prădat împărăția iadului, îngroapă-mi sfaturile mele cele vicle­ne prin gân­duri bune și risipește duhu­rile cele viclene. Cel ce cu învierea Ta cea de a treia zi și de viață purtătoare ai ridicat pe strămoșul cel căzut, ri­dică-mă și pe mine, cel ce am alunecat în păcat, pu­nându-mi înainte chipuri de po­că­ință. Cel ce cu prea­slăvită înăl­țarea Ta la cer ai îndumnezeit trupul pe care L-ai luat și L-ai cinstit cu șe­derea de-a dreapta Tatălui, învred­ni­cește-mă prin împărtășirea Sfintelor Tale Taine să dobândesc partea cea de-a dreapta a celor mântuiți. Cel ce prin pogo­rârea Mângâietorului Duh ai făcut vase cinstite pe Sfinții Tăi Ucenici, arată-mă și pe mine a fi locaș al venirii Lui. Cel ce vei veni iarăși să judeci toată lumea întru dreptate, bi­ne­voiește să Te în­tâmpin și eu pe nori, pe Tine, Judecă­torul și Fă­cătorul meu, împreună cu toți sfinții Tăi, ca neîn­cetat să Te slăvesc și să Te laud pe Tine, împreună cu Pă­rintele Tău cel fără de început și cu Prea­sfântul și Bu­nul și de viață făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a patra, a Sfântului Simeon Metafrastul:

Precum voi sta înaintea înfricoșă­torului și nefă­țarnicului Tău scaun de judecată, Hristoase Dumne­zeule, primind întrebare și dând răspuns de re­lele ce am făcut, așa și astăzi, mai în­a­inte de a sosi ziua osândirii mele, stând la sfântul Tău altar, îna­intea Ta și înaintea înfricoșătorilor și sfinților Tăi îngeri, fiind îndu­ple­cat de măr­turia cugetului, pun înainte faptele mele cele rele și fărădelegile, dându-le pe față și vădindu-le. Ci vezi, Doam­ne, smerenia mea și-mi iartă toate pă­catele mele; vezi că s-au în­mulțit mai mult decât perii capului meu fărăde­legile mele. Căci ce rău n-am săvârșit? Ce păcat n-am făcut? Ce rău nu mi-am închipuit în sufletul meu? Că iată și cu faptele am făcut desfrânare și prea­desfrânare, mândrie, trufie, batjocură, hulă, vorbă deșartă, înfierbântare la râs, beție, lăcomie a pântecelui, mâncare fără măsură, răutate, pizmă, iu­bire de argint, iubire de avuție, că­mă­tărie, iu­bire de mine însumi, iubire de mă­rire, răpire, nedreptate, agonisire de rușine, invidie, gră­ire de rău, fără­de­­lege; toate simțirile și toate mădu­­­la­rele mi le-am întinat și le-am stricat și de nici o treabă le-am făcut, ajun­gând cu totul sălaș diavolului. Și știu, Doamne, că fără­delegile mele au co­vâr­șit capul meu, dar mulțimea în­du­ră­rilor Tale este nease­mănată, și mila bunătății Tale cea fără de rău­tate este nespusă și nu este nici un păcat care să biruiască iu­birea Ta de oameni. Pentru aceasta, Prea­mi­nunate Împărate, fără de rău­tate Doamne, fă minunate mi­lele Tale spre mine păcă­tosul; arată-mi pu­terea bunătății Tale, arată-mi tă­ria milosti­virii Tale celei în­durate și mă primește pe mine, păcă­tosul, cel ce mă întorc; primește-mă cum ai pri­mit pe fiul cel pierdut, pe tâlharul și pe desfrânata. Primește-mă pe mine cel ce peste mă­sură Ți-am greșit și cu cu­vântul și cu fapta și cu pofta cea fără de cale și cu gândul cel dobitocesc. Și, precum ai primit pe cei ce au venit în ceasul al unsprezecelea, care nimic vrednic n-au lucrat, așa mă primește și pe mine, păcătosul; că mult am greșit și m-am spurcat și am scârbit Duhul Tău cel Sfânt și am mâniat milosti­virea Ta cea iubi­toare de oameni, cu fapta, cu cu­vântul și cu gândul, noaptea și ziua, pe față și într-ascuns, cu voie și fără de voie. Și știu că vei pune înaintea mea păcatele mele în același chip în care le-am făcut, și mă vei întreba de cele ce cu știință, fără de iertare, am greșit. Ci, Doamne, nu cu judecata Ta cea dreaptă, nici cu mânia Ta să mă mustri pe mine și nici cu urgia Ta sa mă pedepsești. Milu­iește-mă, Doamne, că nu sunt numai neputincios, ci și zidirea Ta sunt. Că Tu, Doam­ne, ai întărit peste mine frica Ta, dar eu am făcut răutate îna­intea Ta. Ție Unuia am greșit; dar Te rog să nu intri la judecată cu robul Tău. Că de vei căuta la fără­de­legi, Doamne, Doamne, cine va putea sta înaintea Ta? Că eu sunt adâncul păcatului și nu sunt vrednic, nici în stare a căuta și a privi înălțimea ce­rului, din pricina mulțimii păca­telor mele celor fără de număr; că toate lucrurile rele și închi­puirile și mește­­­șu­girile diavolești, toată răutatea ia­dului, îndemnurile spre păcat, dez­mier­dările și alte patimi nenumă­rate n-au lipsit de la mine. Căci, cu ce fel de păcate nu m-am stricat? De care rele n-am fost prins? Tot pă­catul l-am făcut, toată desfătarea ne­­iertată am lăsat să intre în sufletul meu. Ne­trebnic m-am făcut înain­tea Ta, Dum­ne­zeul meu, și înaintea oamenilor. Cine mă va ridica pe mine, cel ce am căzut întru atâ­tea păcate rele? Doam­ne, Dum­nezeul meu, spre Tine nădăj­duiesc. De mai este pentru mine nă­dejde de mân­tuire, de biruiește iubirea Ta de oa­meni mulți­mea fă­rădelegilor mele, fii mie Mân­tuitor și, după îndu­rările și mi­lele Tale, slă­bește, lasă, iartă, toate câte am greșit Ție; că s-a umplut de multe rele su­fletul meu și nu aflu întru mine nădejde de mântuire. Mi­luiește-mă, Dumne­zeule, după mare mila Ta, și să nu-mi răs­plătești mie după faptele mele, ci întoarce-mă, spri­­jinește-mă, izbă­vește sufletul meu de relele ce au crescut într-însul și de agoni­si­rile lui cele cum­plite. Miluiește-mă pentru mila Ta, ca unde s-a înmulțit pă­catul să prisosească harul Tău, și să Te laud și să Te slăvesc în toate zilele vieții mele. Că Tu ești Dum­ne­zeul ce­lor ce se pocăiesc și Mântui­to­rul celor ce gre­șesc și Ție slavă înălțăm, îm­preună și Părintelui Tău celui fără de început și Preasfântului și Bu­nului și de viață Făcătorului Tău Duh, acum și pu­rurea și în vecii ve­cilor. Amin.

Rugăciunea a cincea, a Sfântului Ioan Damaschin:

Stăpâne Doamne, Iisuse Hris­toase, Dumnezeul nostru, Cel ce singur ai putere a ierta păcatele oameni­lor, ca un bun și iubitor de oameni, treci cu vederea toate greșelile mele cele cu știință și cu neștiință, și mă învred­­ni­cește să mă împărtășesc, fără de osândă, cu dumnezeieștile, preaslă­vitele, prea­cu­ra­tele și de viață făcă­toa­rele Tale Taine, nu spre osândă, nici spre adău­girea păcatelor, ci spre cură­țire și sfin­țire și spre dobândirea vieții și îm­părăției ce va să fie, spre zid și ajutor, spre izgonirea celor po­trivnici și spre pierderea greșe­lilor mele celor multe; că Tu ești Dum­nezeul milei și al îndu­ră­rilor și al iubirii de oameni și Ție slavă înăl­țăm, împreună și Tatălui și Duhului Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a șasea, a Sfântului Vasile cel Mare:

Știu, Doamne, că mă împărtășesc cu nevrednicie cu Preacuratul Tău Trup și Scump Sângele Tău, și vinovat sunt, și osândă mie însumi mă­nânc și beau, neputându-mi da seama, pre­cum se cu­vine, de Trupul și Sângele Tău, Hris­toase, Dum­ne­zeul meu. Ci în­drăznind spre îndurările Tale, mă apropii de Tine, Cel ce ai zis: „Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sân­gele Meu întru Mine rămâne și Eu întru dânsul”. Deci, mi­los­tivește-Te, Doamne, și nu mă pe­depsi pe mine, păcătosul, ci fă cu mine după mila Ta. Și să-mi fie mie Sfintele Tale Taine spre tămăduire și curățire, spre lu­minare și pază, spre mân­tuirea și sfin­țirea sufletului și a tru­pului; spre izgo­nirea a toată nălu­cirea, a faptei celei rele și a lucrării dia­vo­lești, care se lu­crează cu gândul întru mădu­larele mele, spre în­drăz­ni­rea și dra­gostea cea către Tine, spre îndrep­ta­rea și întărirea vieții, spre în­mul­țirea faptei celei bune și a desă­vârșirii, spre plinirea poruncilor și spre împăr­tășirea cu Sfântul Duh, ca me­rin­de pentru viața de veci și spre răs­puns bineprimit la înfricoșătorul Tău tron de judecată, iar nu spre certare sau spre osândă.

Rugăciunea a șaptea, a Sfântului Simeon Noul Teolog:

Din buze întinate, din inimă pân­gă­rită, din limbă necurată, din suflet spurcat, primește-mi rugăciunea, Hris­­toase al meu, și neînlăturându-mi nici cu­vin­tele, nici obișnuințele, nici neru­șinarea, dă-mi mie a grăi cu în­drăz­neală cele ce voiesc, Hristoase al meu, și mai vârtos mă și învață ce mi se cuvine a face și a grăi. Greșit-am mai mult decât desfrânata care, aflând unde sălăș­lu­iești, cumpărând mir, cu îndrăz­neală a venit să ungă pi­cioa­rele Tale, ale Stă­pânului meu Hristos și Dumne­zeului meu. Cum pe aceea, apropiindu-se din inimă, n-ai lepă­dat-o, nici de mine nu Te scârbi, Cuvinte, ci dă-mi să țin și să sărut picioarele Tale și cu izvor de lacrimi, ca și cu niște mir de mare preț, cu îndrăzneală să le ung. Spală-mă cu lacri­mile mele, curățește-mă cu ele, Cuvinte. Iartă-mi greșelile și îmi dă îndreptare. Știi mulțimea răută­ților mele, știi și bubele mele, și răni­le mele le vezi, dar și credința mi-o știi, vo­ința mi-o vezi și suspinurile mi le auzi. Nu se ascunde înaintea Ta, Doam­­ne, Dumnezeul meu, Fă­cătorul și Izbă­vi­torul meu, nici picătura de lacrimi, nici din picătură vreo parte. Cele încă nesăvârșite de mine le-au cunoscut ochii Tăi și în cartea Ta se află scrise și cele încă nefăcute de mine. Vezi smerenia mea, vezi-mi os­teneala câtă este și toate păcatele mi le iartă, Dum­­ne­zeule a toate, încât, cu inima cu­rată, cu gândul înfri­coșat și cu su­fletul sme­rit să mă împărtășesc cu Tainele Tale cele preacurate și prea­­sfinte, cu care se îndumnezeiește și se face viu tot cel ce mănâncă și bea din ele cu inimă cu­rată; că Tu ai zis, Stă­­pânul meu: „Cel ce mănâncă Tru­pul Meu și bea Sângele Meu întru Mine rămâne și Eu întru dânsul”. Cu totul adevărat este cuvântul Stăpânului și Dumnezeului meu, că cel ce se împărtășește cu Darurile cele dumnezeiești și îndumnezeitoare nu este singur, ci cu Tine, Hristoase al meu, Cel ce ești din Lumina cea cu trei străluciri, Care luminează lumea. Deci, pentru ca să nu rămân singur, fără de Tine, Dătătorule de viață, su­­flarea mea, viața mea, bucuria mea, mântu­irea lumii, pentru aceasta m-am apro­piat de Tine, precum vezi, cu lacrimi și cu sufletul umilit. Mă rog să iau izbăvire de gre­șelile mele și să mă împărtășesc fără de osândă cu Tainele Tale cele dătătoare de viață și fără de prihană, ca să rămâi, precum ai zis, cu mine, cel de trei ori ticălos, ca să nu mă răpească cu vi­cleșug înșelătorul, aflându-mă de­păr­­tat de harul Tău, și, înșelându-mă, să mă depărteze și de îndumnezei­toarele Tale cuvinte. Pentru aceasta cad înaintea Ta și cu căldură strig căre Tine: Precum pe fiul cel pierdut și pe desfrânata, care au venit la Tine, i-ai primit, așa mă primește și pe mine, desfrânatul și spurcatul, Mi­los­­tive, care cu suflet umi­lit vin acum la Tine. Știu, Mântuitorule, că altul ca mine n-a greșit Ție, nici a fă­cut faptele pe care le-am făcut eu. Dar și aceasta știu, că mărimea gre­șe­li­lor mele și mulțimea păcatelor mele nu covârșesc răbdarea cea multă a Dum­nezeului meu, nici iubirea Lui de oa­meni cea înaltă; ci pe cei ce fier­­binte se pocăiesc, cu mila îndurării îi cu­rățești și îi luminezi și cu lumina îi unești, părtași Dumnezeirii Tale fă­cân­­du-i fără pizmu­ire; și lucru străin de gân­durile îngerești și ome­nești vor­bești cu ei, de multe ori, ca și cu niște prieteni ai Tăi adevărați. Acestea mă fac îndrăzneț, acestea îmi dau aripi, Hris­toase al meu, și, pu­nându-mi nă­dejdea în multele Tale binefaceri față de noi, bucurându-mă și cutremurându-mă, cu focul mă îm­părtășesc; iarbă uscată fiind eu, și – străină minune! – mă ră­co­resc nears, ca rugul de demult care, aprins fiind, nu se mistuia. Pen­tru aceasta, cu gând mulțumitor și cu mul­țumi­toare inimă, cu mulțumitoare mădu­lare ale su­fle­­­tului și ale trupului meu, mă închin și Te măresc și Te preaslăvesc pe Tine, Dumnezeul meu, Cel ce cu ade­vărat ești binecuvântat, acum și în veci. Amin.

Rugăciunea a opta, a Sfântului Ioan Gură de Aur:

Dumnezeule, slăbește, lasă, iartă-mi toate greșelile câte Ți-am greșit Ție, sau cu cuvântul, sau cu fapta, sau cu gândul, cu voie sau fără de voie, cu ști­ință sau cu neștiință, toate mi le iartă ca un bun și de oameni iubitor. Și, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale slujitorilor Tăi în­geri, ale sfintelor puteri și ale tuturor sfinților, care Ți-au bineplăcut Ție din veac, binevoiește ca fără de osândă să pri­mesc Sfântul și Prea­curatul Tău Trup și Scumpul Tău Sânge, spre tă­măduirea sufletului și a trupului și spre curățirea gândurilor mele celor rele. Că a Ta este împărăția și pu­terea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a noua, a Sfântului Ioan Gură de Aur:

Nu sunt vrednic, Stăpâne Doamne, să intri sub acope­rământul sufletului meu, ci, de vreme ce Tu, ca un iubitor de oameni, vrei să locuiești întru mine, îndrăznind, mă apropii. Poruncește-mi și voi deschide ușile pe care Tu Însuți le-ai zidit și intră cu iubirea Ta de oameni, pe care pururea o ai. Intră și luminează cugetul meu cel întunecat. Și cred că aceasta vei face, că n-ai îndepărtat pe desfrânata care a venit la Tine cu lacrimi, nici pe vameșul care s-a pocăit nu l-ai alungat, nici pe tâlharul care a cu­noscut împărăția Ta nu l-ai izgonit, nici pe prigonitorul Pavel care s-a po­căit nu l-ai lăsat cum era; ci pe toți care au venit la Tine cu po­căință i-ai rânduit în ceata prietenilor Tăi, cel ce singur ești binecuvântat, totdeauna, acum și în vecii ne­sfâr­șiți. Amin.

Rugăciunea a zecea, a Sfântului Ioan Gură de Aur:

Doamne Iisuse Hristoase, Dum­ne­zeul meu, slă­bește, lasă, milos­ti­vește-Te și-mi iartă mie, păcăto­su­lui, netrebni­cului și nevrednicului robului Tău, că­de­rile în păcat, smintelile și gre­șelile mele, toate câte am pă­că­tuit față de Tine, din tinerețile mele până în ziua și ceasul de acum, fie cu știință, fie din neștiință, cu cuvântul, sau cu fapta, sau cu gândul, sau în cuget, cu deprinde­rile și cu toate sim­țurile mele. Și, pentru rugăciunile celei ce fără de prihană Te-a născut pe Tine, ale Preacuratei și pururea Fecioarei Maria, Maicii Tale, singura nădejde neînfruntată și ocroti­toare și izbăvi­toare a mea, învredni­cește-mă, fără de osândă, să mă îm­păr­tășesc cu Preacuratele, nemuritoarele, de viață făcătoa­rele și înfricoșătoarele Tale Taine, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci, spre sfințire, spre lu­minare, spre tărie, spre vindecare și spre sănătatea sufletului și a trupului și spre șter­gerea și pierderea cu totul a cugetelor, a gândurilor și a de­prin­­derilor mele celor rele și a nălu­ci­rilor de noapte ale du­hurilor celor vi­clene și întunecate. Că a Ta este împărăția și pu­terea, slava, cinstea și închi­nă­ciunea, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pu­rurea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a unsprezecea, a Sfântului Ioan Damaschin:

Înaintea ușilor casei Tale stau și de gândurile cele rele nu mă depărtez. Ci Tu, Hristoase Dumnezeule, Care ai în­dreptat pe vameșul și ai miluit pe canaa­neanca și ai deschis tâlha­rului ușile raiului, des­chide-mi și mie îndu­rările iubirii Tale de oameni și mă pri­mește pe mine, cel ce vin și mă ating de Tine, ca pe desfrânata și ca pe cea cu scurgerea de sânge. Că aceasta, atingându-se de marginea hainei Tale, prea lesne a luat tămă­duire, iar aceea, cuprinzând prea­cu­­ratele Tale picioare, a dobândit dez­­legare de păcate. Iar eu, ticălo­sul, întreg Trupul Tău cutezând a-L primi, să nu fiu ars, ci mă primește ca și pe dân­sele și-mi luminează sim­­țirile cele sufle­tești, ar­zând nele­giu­irile păcatelor mele, pentru rugă­ciu­­nile celei ce fără de sămânță Te-a născut pe Tine și ale puterilor cerești, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a douăsprezecea, a Sfântului Ioan Gură de Aur:

Cred, Doamne, și mărturisesc că Tu ești cu adevărat Hristos, Fiul lui Dum­nezeu celui viu, Care ai venit în lume să mântuiești pe cei păcă­toși, dintre care cel dintâi sunt eu. Încă cred că acesta este însuși Prea­curat Trupul Tău și acesta este însuși Scump Sân­gele Tău. Deci, mă rog Ție: Mi­luiește-mă și-mi iartă gre­șe­lile mele cele de voie și cele fără de voie, cele cu cuvântul sau cu fapta, cele cu știință și cu neștiință, și mă în­vred­nicește, fără de osândă să mă îm­pă­r­tășesc cu Preacura­tele Tale Taine, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci. Amin.

Deci, mergând să te împărtășești, să zici în taină, aceste stihuri ale lui Metafrast:

Iată, mă apropii de sfânta îm­părtă­șire.
Și-mpărtășindu-mă, Doamne, să nu mă arzi;
Că Tu ești foc și arzi pe cei nevrednici,
Ci curățește-mă de toată-nti­narea.

Apoi:

Cinei Tale celei de taină, Fiul lui Dumnezeu, astăzi părtaș mă pri­mește, că nu voi spune vrăjmașilor Tăi Taina Ta, nici sărutare îți voi da ca Iuda; ci, ca tâlharul mărturi­sin­du-mă, strig Ție: Pomenește-mă, Doamne, întru Îm­pă­răția Ta.

După aceea, stihurile acestea:

Sângele cel îndumnezeitor privind, te înspăimântează, omule.
Că foc este și arde pe cei nevrednici.
Dumnezeiescul Trup mă îndum­ne­­zeiește și mă hrănește,
Îmi îndumnezeiește sufletul și-mi hră­nește minu­nat mintea.

Apoi aceste tropare:

Îndulcitu-m-ai cu dorul Tău, Hris­­­toase, și m-ai schimbat cu dumne­zeiasca Ta dragoste; ci arde, cu focul cel fără de materie, păcatele mele și mă în­vrednicește a mă sătura de desfătarea care este întru Tine, ca, de amândouă ve­selindu-mă, să slă­vesc, Bunule, ve­ni­rea Ta.

Întru strălucirile sfinților Tăi, cum voi intra eu, nevrednicul? Că, de voi îndrăzni să intru în cămară, haina mă vădește, că nu este de nuntă, și voi fi legat și lepădat de îngeri. Ci curățește, Doamne, întinăciunea su­fle­tului meu și mă mântuiește, ca un Iubitor de oameni.

După aceea se zice această rugăciune:

Stăpâne, Iubitorule de oameni, Doam­ne, Iisuse Hristoase, Dumne­zeul meu, să nu-mi fie mie spre osândă Sfintele acestea, pentru că sunt nevrednic, ci spre curățirea și sfințirea sufletului și a trupului și spre arvunirea vieții și a împărăției ce va să fie. „Iar mie bine-mi este a mă alipi de Dumnezeu și a pune în Domnul nădejdea mântuirii mele”.

Și iarăși: Cinei Tale celei de taină…

Și așa, cu umilință, să mergem să ne împărtășim.

Canon de rugăciune către Sfânta Muceniţă Iuliana din Nicomidia – 21 Decembrie

calendar-ortodox-2018-21-decembrie-sfanta-iuliana-din-nicomidia-doxologia.ro_

Troparul Sfintei Muceniţe Iuliana din Nicomidia, glasul al 4-lea:

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Iuliana, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Adâncul Mării Roşii…

Stih: Sfântă Muceniţă Iuliana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Strălucind minunat cu lu­minile muceniciei, dănţuieşti cu sfinţenie împrejurul lui Dumnezeu, îndumnezeindu-te, prealăudată şi cu rugăciunile tale dai luminare celor ce te laudă pe tine.

Stih: Sfântă Muceniţă Iuliana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Rănită fiind de dragostea cea preadulce a lui Hristos, prea­lăudată şi părăsind dezmier­dările trupeşti şi pe logodnicul cel muritor, te-ai logodit cu Cel Ce te-a făcut pe tine fecioară curată şi nevinovată.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Luminându-ţi cugetul cu Po­doabe Strălucite, Ziditorul tu­turor şi Dumnezeu te-a învred­nicit pe tine de Cămările Cereşti, ca o fecioară dănţuind, muceniţă, de Dumnezeu înţelepţită.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fecioara vine să nască în peşteră pe Ziditorul firii, Care mai presus de fire a luat dintr-însa Trup după Ipostas, în chip de negrăit, ca să îndumnezeiască omenirea.

Cântarea a 3-a. Irmos: Se veseleşte de Tine…

Stih: Sfântă Muceniţă Iuliana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făcutu-ţi-ai sufletul bise­rică preasfântă lui Dum­nezeu, stăruind totdeauna în Dumnezeieştile biserici cu lau­de şi rugăciuni.

Stih: Sfântă Muceniţă Iuliana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind a dobândi daruri mari, preacinstită, ai suferit durerile trupului ca într-un trup străin.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu picăturile sângiurilor tale ai stins focul închinării la idoli şi cugetele credincioşilor le-ai adăpat, Sfântă Muceniţă Iuliana.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca să izbăvească pe oameni, Cel Milostiv Se naşte din Prea­curata în Betleem, primind înfăşare ca un Prunc.

Irmosul:

Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea şi Scăparea şi Întărirea mea, Doamne.

Cântarea a 4-a. Irmos: Văzându-Te Biserica Înălţat…

Stih: Sfântă Muceniţă Iuliana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Având înţelegerea îndrep­tată către Domnul tutu­ror, nicidecum nu ai ţinut sea­mă de trupul tău întins şi cum­plit bătut, Sfântă Iuliana, Frumoasă Fecioară.

Stih: Sfântă Muceniţă Iuliana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Biruit-a dragostea Stăpânu­lui întunecările trupului, prealăudată muceniţă. Pentru aceas­ta ai defăimat şi averea şi lo­godnicul şi chinurile cele de multe feluri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe tine, mieluşeaua cea ne­spurcată, sfâşiindu-te vrăjmaşii cu chinurile, ca nişte lupi, mu­ceniţă, te-au făcut Dumnezeiască jertfă şi junghiere fără de pri­hană, întreagă, lui Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Văzându-şi Născătoarea de Dumnezeu Fecioria pecetluită după naştere, cuprinsă de ui­mire, striga: cum Te voi înfăşa, acum, Fiule, pe Tine, Care înfeşi marea cu îngrădire de nisip!

Cântarea a 5-a. Irmos: Tu Doamne, Lumina mea…

Stih: Sfântă Muceniţă Iuliana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Uscat-ai, muceniţă, pârâul păgâneştii necunoştinţe de Dumnezeu cu curgerile sângiurilor, care s-au vărsat pe ne­drept şi au stins focul înşelăciunii.

Stih: Sfântă Muceniţă Iuliana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În întregime te-ai adus pe tine lui Dumnezeu, făcând mai luminată nevinovăţia fecioriei, cu roşeala sângiurilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

De Frumuseţea Ta, o, Stăpâ­ne, fiind rănit sufletul fecioarei, a trecut cu vederea cele văzute, strălucind cu frumuseţile pătimirii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Minune Nouă! Fecioara cea Curată vine în peştera Betleemului, să nască pe Dumnezeu Care S-a făcut Om.

Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas…

Stih: Sfântă Muceniţă Iuliana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind rănită de Dragostea Cea Dumnezeiască, stri­gai: mă grăbesc să-L ajung pe Hristos, Podoaba Cea Preafrumoasă; pentru aceea rabd chinurile cu cugetul neabătut, veselindu-mă.

Stih: Sfântă Muceniţă Iuliana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prigonitorul cel viclean po­runcea să fie întinsă fără milă şi cu drugi să fie sfărâmată mieluşeaua Domnului, care avea mintea aţintită către Hristos.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Alergat-ai către Hristos, Soarele Cel Neapus şi cu Strălu­cirile Lui ţi-ai luminat sufletul şi inima, de Dumnezeu înţelepţită şi te-ai mutat la Lumina Cea Veşnică.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce a înfăşat marea cu negură, Ziditorul, de voie Se naşte din Tânăra Fecioară şi primeşte înfăşare de Prunc, Cel Ce izbăveşte lumea.

Irmosul:

Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, strigă Biserica către Tine, curăţindu-se de sângele demonilor, cu Sângele cel curs, prin milostivire, din coasta Ta.

CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi…

Cu frumuseţile fecioriei împodobindu-te, fecioară şi cu cununa muceniciei acum încununându-te, Sfântă Muceniţă Iuliana, dăruieşti tămăduiri celor ce sunt în nevoi şi boli şi izbăvire celor ce se apropie de racla ta, din care Hristos, izvorăşte Dumnezeiesc dar şi viaţa cea veşnică.

Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii lui Avraam…

Stih: Sfântă Muceniţă Iuliana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fără de milă judecătorul cel nemilostiv te aruncă, muceniţă, în cazanul cel înfier­bântat; iar Domnul, prin Înger, nevătămată te păzeşte pe tine, care L-ai cinstit pe Dânsul.

Stih: Sfântă Muceniţă Iuliana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Neînfricoşându-te şi mai vâr­tos cu îndrăzneală bărbătească încingându-te, preacinstită mu­ceniţă, intri în foc, simţind răcoreală şi strigând: Binecuvân­tat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Tu ai adus Mirelui ca pe o zestre adunarea şi poporul cel ce a crezut în el, risipind negura înşelăciunii, cu facerile tale de minuni cele strălucitoare.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Bucură-te Încăpere a Celui Neîncăput, Maică Fecioară; că vii să naşti, cu Trup în peşteră, Preacurată, pe Cel Ce îndreptează zidirea mâinilor Sale.

Cântarea a 8-a. Irmos: Mâinile întinzându-şi…

Stih: Sfântă Muceniţă Iuliana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Avându-ţi ochiul şi mintea ridicate în sus către Dumnezeul Puterilor, Cel Ce poate a mântui, cu Dumnezeies­cul har al Duhului, ai stins fier­binţeala cazanelor, Sfântă Muceniţă Iuliana, strigând cu credinţă cântarea tinerilor: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Stih: Sfântă Muceniţă Iuliana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cugetătorii deşertăciunii, cei vrednici de foc, ascultând cu­vintele tiranului păgân, de vie te-au aruncat în foc, muceniţă; dar fiind răcorită de dragostea Mirelui şi cinstindu-L pe El, focul nu te-a ars, cugetătoare de Dumnezeu, Sfântă Iuliana.

Binecuvântam pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Stătut-ai înaintea divanului propovăduind pe Hristos, Dum­nezeul Cel Nemuritor, Care a răbdat Răstignire şi a omorât rătăcirea şi a dat viaţă nemuri­toare credincioşilor, celor ce strigă: toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Domnul, Care şi-a pus Ccau­nul Său pe nori, pe nor vine să Se nască nouă din Fecioară, ca să risipească norii cei întune­caţi ai păcatului din sufletele noastre, ale celor ce strigăm Lui: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmosul:

Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise, în groapă le-a încleştat; şi tinerii cei iubitori de cucernicie au stins puterea focului, încingându-se cu fapta bună şi strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul!

Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos, Piatra Cea…

Stih: Sfântă Muceniţă Iuliana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De luptele cele pentru cre­dinţă ale Muceniţei Iuliana, purtă­toarea de biruinţă, s-au mirat îngerii, în ce chip cu firea femeiască a ruşinat pe cel ce a omo­rât pe strămoaşa ei în Rai.

Stih: Sfântă Muceniţă Iuliana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca o preafrumoasă purtă­toare de biruinţă şi îndemâ­natică fecioară, ai primit după Lege cununa dreptăţii; căci ai călcat în picioare cu trupul pe cel fără de trup şi purtătoare de biruinţă te-ai arătat.

Stih: Sfântă Muceniţă Iuliana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe tine, rândunica cea înţele­gătoare, turtureaua cea nestri­cată şi porumbiţa cea cu aripi aurite cu mucenicia, care ai zburat către Dumnezeu şi te-ai odihnit, te cinstim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Înflorit-ai ca un crin în văile muceniciei, Sfântă Iuliana, purtătoare de biruinţă; şi purtând fecioria ca un trandafir cu plăcut miros, te-ai făcut Dumnezeiască mi­reasmă Mirelui tău Celui Înţe­legător.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Purtând pe Cel Ce pe toate le poartă, Fecioară, vii la Betleem să naşti şi să culci în iesle, ca pe un Prunc, pe Cel Ce lucrează, cu răbdare, chemarea din nou a muritorilor.

Irmosul:

Hristos, Piatra Cea Netă­iată de mână, Cea din capul unghiului, din tine, Fecioară, Muntele cel Netăiat, S-a tăiat, adunând firile cele osebite; pentru aceasta veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat..

Fiind înfrumuseţată cu fapte bune de la Dumnezeu date şi împodobită cu florile cinstitei mucenicii, te-ai arătat toată frumoasă şi fără de prihană, cin­stită. Pentru aceasta Domnul a iubit acum frumuseţea ta şi te-a dus în Cămara de mire cea Prealuminoasă, în care dănţuieşti, Sfântă Muceniţă Iuliana, împreună cu toţi mucenicii, slă­vind pe Hristos.

Acatistul Sfântului Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul, Episcopul Antiohiei – 20 Decembrie

sfantul-sfintit-mucenic-ignatie-teoforul.jpg

Troparul Sfântului Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul, Episcopul Antohiei, glasul al 4-lea:

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge, Sfinţite Mucenice Ignatie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Condacul 1

Sosit-a astăzi bucurie şi mângâiere tuturor drept-credincioşilor creştini la prăznuirea dumnezeiescului Ierarh şi Mucenic Ignatie, pe care din copilărie Mântuitorul în preasfintele Sale braţe L-a luat şi L-a purtat şi a cărui fericită inimă sălaş Cuvântului s-a arătat. Pe acesta toţi cu evlavie cinstindu-l, aşa să strigăm: Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

agiosignatios04

Icosul 1

Îngerească viaţă pe pământ ai petrecut, dumnezeiescule Ierarhe Ignatie, cu văpaia dragostei lui Hristos inima ta aprinzând, cu gura şi cu limba, în toată vremea şi locul, slavoslovind; pentru care şi noi te lăudăm, zicând:
Bucură-te, al ierarhilor şi mucenicilor mare soare;
Bucură-te, adevăratule lucrător al rugăciunilor celor gândite;
Bucură-te, sălaşule cuvântător, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat;
Bucură-te, biserică vie a Marelui Împărat;
Bucură-te, că şi pe a ta inimă jertfă lui Dumnezeu o ai sfinţit;
Bucură-te, căci cu inima crezând, cu gura pe Hristos la arătare luminat L-ai propovăduit;
Bucură-te, că din copilărie ai fost ales şi chemat de Hristos;
Bucură-te, stâlp al Bisericii mult luminos;
Bucură-te, vasule ales, care lui Pavel te-ai asemănat;
Bucură-te, că numele lui Hristos înaintea păgânilor l-ai purtat;
Bucură-te, că de la „fiul tunetului” dreapta credinţă ai învăţat;
Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 2-lea

Ales ai fost spre păstorire, cu sfatul tuturor Sfinţilor Apostoli, unde cu râvnă apostolească foarte te-ai ostenit şi talantul cel dat ţie l-ai înmulţit. Făclie mult luminoasă în sfeşnicul Bisericii ai fost şi pe mulţi i-ai învăţat a cânta lui Hristos: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Aşezat-ai preafrumoasă rânduială de slavoslovie în Biserica lui Hristos, asemenea cetelor îngereşti pe care singur le-ai văzut în a ta descoperire, cu bună cuviinţă pe Dumnezeu slavoslovind; auzi-ne şi pe noi, care te lăudăm pe tine aşa:
Bucură-te, al Siriei şi al Antiohiei luminătorule;
Bucură-te, al aşezămintelor apostoleşti cu sfinţenie păstrătorule;
Bucură-te, desăvârşitule slujitor al tinerilor lui Hristos;
Bucură-te, al Bisericii celei dreptmăritoare sfeşnic mult luminos;
Bucură-te, că în Antiohia ucenicii lui Hristos creştini s-au numit;
Bucură-te, că pe poporul cel nou cu cuvântul şi cu fapta l-ai povăţuit;
Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos pe tine te-ai jertfit;
Bucură-te, că prin lumina vieţii tale multe suflete ai luminat;
Bucură-te, că prin uşa adevărului în staulul lui Hristos ai intrat;
Bucură-te, că prin tine turma lui Hristos păşune bună a aflat;
Bucură-te, că pe tine cuvântătoarea turmă foarte te-a ascultat;
Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 3-lea

Stătut-ai, Preafericite, ca o nicovală a Duhului, cu multă răbdare în faţa tuturor necazurilor, a prigonitorilor care neîncetat te loveau şi pentru toate mulţumeai lui Dumnezeu, Care te întărea pe tine, spre a-I cânta Lui: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Auzind împăratul Traian că tu eşti numit purtător de Dumnezeu, te-a întrebat pe tine: „Ce înseamnă această numire?”. La care întrebare cu mare îndrăzneală i-ai răspuns şi nedumeririi lui cu înţelepciune i-ai descoperit taina; pentru care primeşte, te rugăm, şi de la noi aceste smerite cântări:
Bucură-te, că prin scurte cuvinte lui i-ai arătat;
Bucură-te, că ce înseamnă „purtător de Dumnezeu” pe el l-ai învăţat;
Bucură-te, că la întrebarea împăratului Traian ai răspuns luminat;
Bucură-te, că pe împăratul Traian pentru a lui nedumerire l-ai mustrat;
Bucură-te, că pe zeii lui cei mincinoşi deşertăciune i-ai arătat;
Bucură-te, că Traian împăratul de a ta bărbăţie s-a minunat;
Bucură-te, că taina Întrupării Cuvântului lui Traian i-ai propovăduit;
Bucură-te, că de mântuitoarele pătimiri ale lui Hristos tu i-ai vorbit;
Bucură-te, că şi preaslăvita Înviere a lui Hristos lui o ai vestit;
Bucură-te, că minunile lui Dumnezeu înaintea împăraţilor le-ai arătat;
Bucură-te, că de furia lui Traian nu te-ai înfricoşat;
Bucură-te, că în dreapta credinţă ai rămas nemişcat;
Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 4-lea

Văzând împăratul Traian marea ta îndrăzneală şi neclintirea de adevăr, foarte s-a mâniat pe tine, mărturisitorule al numelui lui Hristos, şi în temniţă te-a aruncat. Iar tu, Fericite, cu mare bucurie ai primit hotărârea lui şi lui Hristos laudă I-ai dat, cântând: Aliluia!

Icosul al 4-lea

După a ta aruncare în temniţă, Traian împăratul toată noaptea nu a putut dormi, socotind întru sine cu ce fel de moarte te va pierde; iar tu, pătimitorule, îţi găteai a ta inimă spre a primi cu bucurie moartea pentru doritul tău Iisus. Deci cu cuviinţă şi noi către tine zicem aşa:
Bucură-te, că numele lui Iisus Hristos înaintea lui Traian cu mare îndrăzneală L-ai mărturisit;
Bucură-te, că de a ta bărbăţie şi îndrăzneală a rămas uimit;
Bucură-te, căci cu ai săi sfetnici s-a sfătuit spre a ta pierzare;
Bucură-te, că şi tu cu mare sete aşteptai moartea fără înspăimântare;
Bucură-te, că, auzind tu această hotărâre, foarte te-ai bucurat;
Bucură-te, că spre mâncarea fiarelor pe tine te-au osândit;
Bucură-te, că cei păstoriţi de tine, auzind a ta osândire spre moarte, foarte s-au întristat;
Bucură-te, că tu pe toţi cu cuvinte de îmbărbătare foarte i-ai mângâiat;
Bucură-te, că de la Antiohia la Roma ai fost trimis fiarelor spre mâncare;
Bucură-te, că pe a ta cuvântătoare turmă o ai binecuvântat la plecare;
Bucură-te, căci cu mare fierbinţeală la a ta plecare pentru Biserică te-ai rugat;
Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 5-lea

Tânguitu-s-a cu amar la a ta plecare din Antiohia toată mulţimea binecredincioşilor, şi pe tine, iubitul ei păstor, cu lacrimi te-a petrecut. Iar tu, preaînţelepte, pe toţi i-ai învăţat să nu slăbească în dreapta credinţă şi pentru toate să dea slavă lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Venit-au, după porunca împărătească, zece ostaşi aspri şi nemilostivi, care cu mare mânie legându-te în lanţuri, te-au dus la corabie; şi aşa, spre chinuri ai început a călători. Iar creştinii cei binecredincioşi, cu silinţa inimii, te lăudau, zicând aşa:
Bucură-te, păstorul nostru cel bun şi iubit;
Bucură-te, că a ta călătorie spre cer acum a sosit;
Bucură-te, că această sfântă călătorie tu foarte o ai dorit;
Bucură-te, că din Seleucia plecând, la Smirna ai sosit;
Bucură-te, că tu acolo cu Sfântul Policarp te-ai întâlnit;
Bucură-te, că de vorbirea cu el tu foarte te-ai mângâiat;
Bucură-te, că Fericitul Policarp ale tale lanţuri le-a sărutat;
Bucură-te, că preoţii şi clericii cu lacrimi au udat lanţurile tale;
Bucură-te, că mulţimea creştinilor, văzându-te legat, se tânguia cu jale;
Bucură-te, că mulţi, văzând lanţurile tale, spre mărturisire s-au îmbărbătat;
Bucură-te, că toţi cu umilinţă şi cu dragoste te priveau când de la ei ai plecat;
Bucură-te, că a nu te uita în ale lor sfinte rugăciuni pe toţi i-ai rugat;
Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 6-lea

Arzând cu dorirea de a pătimi pentru numele lui Hristos, foarte ai rugat prin scrisoare pe creştinii cei din Roma a nu pune piedică la a ta sfântă alergare, şi cu mare bucurie aşteptând ziua chinuirii tale, cântai lui Dumnezeu laudă din inimă: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Sfătuit-ai pe bunii creştini să nu arate către tine dragoste deşartă, spre a te cruţa şi a te vedea viu cu trupul, ci mai vârtos cu toţii să se roage spre a-ţi dărui ţie Dumnezeu răbdare până la sfârşit; iar noi, păcătoşii, cinstind a ta sfântă dorire, zicem către tine aşa:
Bucură-te, pătimitorule al bunei credinţe, cel cu dor înfocat;
Bucură-te, căci cu fierbinţeala credinţei tale lui Petru te-ai asemănat;
Bucură-te, că asemenea lui Pavel, la Roma plecând, cu lanţuri ai fost legat;
Bucură-te, că pe feciorelnicul Evangheliei cu dragoste l-ai urmat;
Bucură-te, că dulceţile acestui veac pe tine nu te-au biruit;
Bucură-te, că pentru dragostea lui Iisus Hristos întru feciorie ai vieţuit;
Bucură-te, că slava veacului de acum o ai trecut cu vederea;
Bucură-te, că slava veşnicelor bucurii ţi-a fost ţie mângâierea;
Bucură-te, că pentru adevărata fericire pururea te întăreai cu darul;
Bucură-te, păstorule cel adevărat al turmei tale;
Bucură-te, că în suferinţele tale pe Duhul cel Sfânt Îl aveai mângâietor;
Bucură-te, că lui Iisus, Păstorul cel Mare, ai fost următor;
Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 7-lea

Zis-ai, Fericite, că „de la Siria până la Roma pe pământ şi pe apă cu fiarele mă lupt”, arătând prin aceasta cruzimea şi sălbăticia ostaşilor celor păgâni de a spori chinurile tale. Dar tu, răbdătorule de chinuri, mulţumeai lui Dumnezeu, Care te întărea în răbdare, şi cântai: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Arătat-ai, omule al lui Dumnezeu, că creştinătatea nu este numai un lucru al sfătuirii, ci mai ales al măririi de suflet şi al suferinţei pentru adevăr; căci prin suferinţă ai dovedit tăria credinţei. Te rugăm, auzi-ne şi pe noi, cei neputincioşi, care te lăudăm aşa:
Bucură-te, că tu, ca cerbul spre izvoarele apelor, spre chinuire alergai;
Bucură-te, că pe creştinii cei din Roma prin scrisori foarte îi rugai;
Bucură-te, căci aşa le ziceai: „Nimeni din voi să nu îndrăznească!”;
Bucură-te, căci o dorire aveai, de la mâncarea fiarelor să nu te oprească;
Bucură-te, căci pe toate cele de aici le-ai socotit deşertăciune;
Bucură-te, că moartea cea pentru Hristos ai socotit-o înţelepciune;
Bucură-te, că te-ai silit pe cât a fost cu putinţă;
Bucură-te, că de o mie de ori doreai să mori pentru dragostea credinţei şi pentru dreapta credinţă;
Bucură-te, că pe stăpânitorul veacului de acum prin suferinţă l-ai biruit;
Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos răbdare ai avut până la sfârşit;
Bucură-te, că prin dragoste dumnezeiască faptele credinţei le-ai arătat;
Bucură-te, căci cu sete arzătoare în calea dumnezeieştilor porunci ai alergat;
Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 8-lea

Purtătorule de Dumnezeu, Ignatie, purtat-ai neîncetat pe a ta limbă numele lui Iisus Hristos; avut-ai de-a pururi în minte prezenţa Lui, iar în inimă sete de dragostea Lui, prin care gânditor şi simţitor Îl lăudai pe El, strigând: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Călătorit-ai, Sfinte Mucenice, cu mare osteneală şi necazuri prin Troada şi Neapoli, apoi prin Filipopoli şi Macedonia, sfătuind şi întărind pe creştinii cei de acolo; iar noi nevrednicii, cinstind mucenicia ta şi călătoria cea spre moarte, zicem aşa:
Bucură-te, căci cu mare îndrăzneală, în legături fiind, cuvântul lui Dumnezeu l-ai mărturisit;
Bucură-te, că, prin scrisoare, pe creştinii cei de acolo foarte i-ai întărit;
Bucură-te, că pe tine legat în lanţuri te-au văzut, pentru dragostea lui Hristos;
Bucură-te, căci creştinii cei din Macedonia cu inimă îndurerată te priveau;
Bucură-te, că urmele sfintelor tale picioare cu lacrimi le sărutau;
Bucură-te, că prin cuvintele tale ei tare s-au îmbărbătat;
Bucură-te, că pentru ei şi pentru Hristos sufletul ţi-ai pus;
Bucură-te, jertfă vie şi cuvântătoare a lui Hristos Iisus;
Bucură-te, apărătorule al dreptei credinţe preaînfocat;
Bucură-te, pătimitorule al lui Hristos cel mult încercat;
Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 9-lea

Trecut-ai, pătimitorule, în a ta călătorie, pe Marea Adriatică şi a Tirului, sosind în Puteoli, unde cu mare dragoste ai fost întâmpinat de bunii creştini cei de acolo, pe care mult i-ai sfătuit să fie tari şi statornici în credinţa lui Iisus Hristos şi să-I cânte: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Ajuns-ai, purtătorule de Dumnezeu, Ignatie, la Roma, unde împreună cu scrisorile împăratului te-au predat ostaşii eparhului cetăţii; iar după ce au citit scrisorile cu poruncile ce le dădea împăratul, au pregătit fiarele spre a ta mâncare. Noi, de aceasta aducându-ne aminte, zicem aşa:
Bucură-te, că în toată Roma vestea sosirii tale creştinii o au auzit;
Bucură-te, că toţi ziceau: „Episcopul Siriei la noi a venit”;
Bucură-te, căci creştinii în taină se adunau;
Bucură-te, căci cu bucurie şi cu întristare de a ta venire vorbeau;
Bucură-te, că în locul unde erai cu toţii s-au adunat;
Bucură-te, că pe tine în lanţuri, pentru Hristos, te-au văzut legat;
Bucură-te, căci ei au înţeles că spre mâncarea fiarelor eşti pregătit;
Bucură-te, că aceasta înţelegând cu inima lor, toţi au pătimit;
Bucură-te, căci cu a ta mâncare de fiare, eparhul pe creştinii cei din Roma voia să-i înfricoşeze;
Bucură-te, că în temniţă pentru Iisus Hristos erai ţinut legat;
Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 10-lea

Adunatu-s-a mare mulţime de popor din toată cetatea Romei, auzind că Episcopul Siriei va fi dat spre mâncarea fiarelor. Iar tu, purtătorule de Dumnezeu, Ignatie, având în a ta inimă pe Iisus Hristos, aşteptai cu linişte şi cu bucurie mult doritul tău ceas şi, prin neîncetată rugăciune a inimii, gânditor strigai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Adusu-te-au ostaşii în privelişte pe tine, Preafericite, spre a te da fiarelor mâncare. Împlinitu-s-a a ta sfântă dorire, pentru care mai înainte ziceai: „Grâu sunt şi voiesc să mă macin de dinţii fiarelor, spre a mă face pâine dulce Preasfintei Treimi!”, iar noi, smeriţii, însoţind gânditor a ta sfântă dorire, zicem aşa:
Bucură-te, că în privelişte spre mâncarea fiarelor acum te-au adus;
Bucură-te, că în acest ceas în cămara inimii tale vorbeai cu Iisus;
Bucură-te, că leii flămânzi spre a ta mâncare pregătiţi erau;
Bucură-te, că acum cu spaimă şi cu mirare privitorii aşteptau;
Bucură-te, că în acel moment tu cu sete dumnezeiască i-ai aşteptat;
Bucură-te, că, intrând în arenă, către popor cu mare glas ai strigat;
Bucură-te, că în faţa a toată mulţimea adevărul l-ai arătat;
Bucură-te, că pe Iisus Hristos L-ai mărturisit luminat;
Bucură-te, că pe El L-ai arătat că este Dumnezeu adevărat;
Bucură-te, că încă sfânta mărturisire pe buze o aveai când leii veneau spre tine urlând;
Bucură-te, că în acel minut leii pe tine te-au sfâşiat;
Bucură-te, că acum sfântul tău suflet spre cer a zburat;
Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 11-lea

Făcutu-s-a mormânt sfântului tău trup pântecele leilor, iar cerul cămară preacurată s-a pregătit pentru fericitul tău suflet, unde ajungând, pururea pe Dulcele tău Iisus ÎI vezi şi acolo împreună cu toate cetele îngerilor şi ale sfinţilor Îl lauzi pe El, cântând: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Minune mare şi preadorită s-a văzut la sfârşitul tău, Sfinte Mucenice Ignatie, căci leii mâncând sfântul tău trup, după cum singur mult ai dorit, inima ta întreagă şi neatinsă a rămas, spre a se arăta tuturor adevărul cel de tine mărturisit; pentru care noi, slăvind dumnezeiasca Pronie, către tine zicem aşa:
Bucură-te, că acum dorirea ta a luat sfârşit;
Bucură-te, că acum, grâule al lui Dumnezeu, dinţii fiarelor te-au măcinat;
Bucură-te, că inima ta cea de Dumnezeu iubitoare leii nu o au mâncat;
Bucură-te, că spre mustrarea necredincioşilor Dumnezeu pe ea o a păstrat;
Bucură-te, că pe a ta inimă păgânii cu sabia în două o au despicat;
Bucură-te, că la despicarea inimii tale mare minune s-a arătat;
Bucură-te, că pe amândouă părţile inimii tale scris era preafrumos;
Bucură-te, căci cu slove de aur scria: Iisus Hristos;
Bucură-te, Ignatie, grâul cel de Hristos semănat;
Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos de dinţii fiarelor te-ai măcinat;
Bucură-te, pâinea Marelui Împărat;
Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 12-lea

Dar au rămas Bisericii lui Hristos unele din oasele tale pe care leii nu le-au mâncat, şi pe acestea ca pe o vistierie de mult preţ adunându-le, cu mare bucurie binecredincioşii le sărutau şi pe Dumnezeu, Cel ce te-a întărit pe tine până la sfârşit, Îl lăudau, zicând: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Serafim pururea înfierbântat de dragostea lui Dumnezeu ai fost tu pe pământ, dumnezeiescule Ignatie, marele nostru ierarh, cu duhul arzând de bucurie şi cu cutremur Domnului slujind; pentru care şi noi, nepricepuţii, îndrăznim a te lăuda pe tine, zicând:
Bucură-te, căci tu pe Dumnezeu din toată inima, cugetul şi puterea ta L-ai iubit;
Bucură-te, căci tu cea dintâi poruncă prin a ta vieţuire cu lucrul o ai împlinit;
Bucură-te, că inima, mintea şi limba de-a pururea în rugăciune le aveai;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale cele de foc pururea cu duhul ardeai;
Bucură-te, că, prin gânditoarea rugăciune a inimi tale, dorul lui Dumnezeu pururea îl aprindeai;
Bucură-te, că, prin uimire şi robia minţii, în cer cu inima te suiai;
Bucură-te, că pe limba ta, pururea numele lui Hristos ai purtat;
Bucură-te, că în inima ta pururea prezenţa lui Dumnezeu ai păstrat;
Bucură-te, că inima ta pururea după Dumnezeu a însetat;
Bucură-te, că, prin chinuri şi moarte, pildă desăvârşită turmei ai dat;
Bucură-te, că spre moarte cu bucurie ai plecat;
Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 13-lea

O, preafericite arhiereule al lui Hristos Ignatie, pe care în braţele cele preasfinte din copilărie Hristos te-a luat şi care toată viaţa ta pe El în a ta inimă L-ai purtat; te rugăm să mijloceşti pentru noi, păcătoşii, către Preaînaltul Dumnezeu, ca să dobândim mila şi ajutorul Lui în toate zilele vieţii, şi în veacul cel viitor să ne învrednicim a cânta împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Îngerească viaţă pe pământ…, Condacul 1: Sosit-a astăzi bucurie şi mângâiere…,

Icosul 1

Îngerească viaţă pe pământ ai petrecut, dumnezeiescule Ierarhe Ignatie, cu văpaia dragostei lui Hristos inima ta aprinzând, cu gura şi cu limba, în toată vremea şi locul, slavoslovind; pentru care şi noi te lăudăm, zicând:
Bucură-te, al ierarhilor şi mucenicilor mare soare;
Bucură-te, adevăratule lucrător al rugăciunilor celor gândite;
Bucură-te, sălaşule cuvântător, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat;
Bucură-te, biserică vie a Marelui Împărat;
Bucură-te, că şi pe a ta inimă jertfă lui Dumnezeu o ai sfinţit;
Bucură-te, căci cu inima crezând, cu gura pe Hristos la arătare luminat L-ai propovăduit;
Bucură-te, că din copilărie ai fost ales şi chemat de Hristos;
Bucură-te, stâlp al Bisericii mult luminos;
Bucură-te, vasule ales, care lui Pavel te-ai asemănat;
Bucură-te, că numele lui Hristos înaintea păgânilor l-ai purtat;
Bucură-te, că de la „fiul tunetului” dreapta credinţă ai învăţat;
Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul 1

Sosit-a astăzi bucurie şi mângâiere tuturor drept-credincioşilor creştini la prăznuirea dumnezeiescului Ierarh şi Mucenic Ignatie, pe care din copilărie Mântuitorul în preasfintele Sale braţe L-a luat şi L-a purtat şi a cărui fericită inimă sălaş Cuvântului s-a arătat. Pe acesta toţi cu evlavie cinstindu-l, aşa să strigăm: Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

şi se face otpustul.

Rugăciunea Sfântului Ioan de Kronstadt către Mântuitorul Hristos – 20 Decembrie

sfantul_ioan_de_kronstadt_deschidere

Doamne, Tu ai venit să ne mântuiești prin credința cea întru Tine și cred Ție că ești Mântuitorul meu – mântuiește-mă! Tu ai venit să înnoiești firea mea cea stricată prin păcat – preînnoiește-mă pe mine, cel care m-am făcut pe mine însumi stricăcios prin patimi și pofte păcătoase, înnoiește-mă sufletește și trupește, ca să fiu curat la inimă și voinic la trup, spre slava Numelui Tău.

Tu ai venit să ne izbăvești de robia vrăjmașului – izbăvește-mă, dar, de robia vrăjmașului celui preamânios, necurat, spurcat și scârbos, care mă luptă întru mădularele mele și mă apleacă spre pământ, cu sila târându-mă către păcat.

Tu ai venit să ne luminezi – luminează inima mea întunecată de patimi.

Tu ai venit să le aduni pe cele risipite – adună gândurile mele, pe care mi le-a risipit vrăjmașul.

Tu ai venit să ne întărești întru neputința noastră și Apostolul Tău a zis: „foarte bucuros mă voi lăuda mai degrabă întru slăbiciunile mele, pentru ca să locuiască întru mine puterea lui Hristos” (II Corinteni 12, 9). Eu sunt cel neputincios până în sfârșit și nu-mi este cu putință a face nimic bun fără Tine. Nu pot fără Tine nici să gândesc, nici să simt binele, nici să doresc binele, nici să-l grăiesc și nici să-l plinesc. Sunt cu desăvârșire neputincios de a face orice lucru bun fără Tine – dă-mi, dar, harul, dă-mi lumina și puterea de a gândi și a simți binele și de a-l săvârși cu lesnire, precum și de a grăi și a face ceea ce-Ți este bineplăcut Ție. Așa, toată viața mea Ți-o dau Ție, lui Hristos Dumnezeu, Mântuitorului meu, Preînnoitorului meu. Curățește-mă, sfințește-mă și mă mântuiește. Ajută-mă, căci fără de Tine apropiată și grabnică este pieirea mea în fiece clipă. Amin.

VIAŢA SFÂNTULUI IOAN DE KRONSTADT (ECCE HOMO) – FILM DOCUMENTAR (I, II)

Rugăciune către Dumnezeu de Sfântul Ioan de Kronstadt – 20 Decembrie

sf_ioan_kronstadt_20_decembrie_0

Făptura Ta sunt, mântuieşte-mă!

Dumnezeule Preabune! Mântuieşte-ne pe noi, păcătoşii, pentru numele Tău. Nu Te uita la nedreptăţile noastre, pe care le săvârşim în fiecare zi, însă nu cu voia noastră, nu cu răutate, nu cu îndărătnicie, ci uită-Te la acele clipe ale vieţii noastre când îţi urmăm numai Ţie, când lacrimile umilinţei şi ale dragostei curg către Tine din ochii noştri, când eu doresc din tot sufletul să zbor spre Tine, precum pasărea în munţi, din lumea cea păcătoasă – de la mine însumi, de la păcatele mele, pentru a nu mai greşi, pentru a nu Te mai mânia pe Tine, Preabunule Dumnezeu şi Preadrepte Judecător al meu.

Rugăciune pentru primirea darului blândeții și al smereniei, întru slujirea aproapelui

JohnkronstadtO, blândule și smeritule cu inima Făcător, Dătător de viață, Răscumpărător, Hrănitor și Păzitor al nostru, Doamne Iisuse! Învață-ne pe noi dragostea, blândețea și smerenia prin Duhul Tău Cel Sfânt și ne întărește pe noi întru aceste virtuți bineplăcute Ție. Dar să nu se trufească inima noastră din pricina darurilor Tale bogate și să nu ne închipuim că noi hrănim, îndestulăm sau ținem pe cineva. Tu, Hrănitorul Cel de obște al tuturor, îi hrănești, îi îndestulezi și îi păzești pe ei.

Toți își dobândesc bunăstarea și se odihnesc sub aripile bunătății Tale, ale mărinimiei Tale și-ale iubirii Tale de oameni, iar nu sub ale noastre, căci noi înșine avem nevoie să ne ascundem sub umbra aripilor Tale în fiece clipă a vieții noastre. Ochii noștri sunt îndreptați către Tine, Dumnezeul nostru, precum sunt ochii slugilor la mâinile stăpânului, sau ochii slujnicei spre mâna stăpânei sale, până când ne vei umple de darurile mărinimiei Tale. Amin.

(Starețul Gheorghe Zăvorâtul din ZadonskÎndreptar pentru spovedanie, Editura Sophia, 2013, pp. 63-64)

Rugăciune pentru izbăvirea de vrăjmași a Sfântului Ioan de Kronstadt – 20 Decembrie

152107.p

Doamne, Tu ești Judecătorul pământului, Tu nu iubești nedreptatea! Auzi nevrednica mea rugăciune și trimite puterea Ta și trimite ajutorul Tău acolo unde mă vor întâmpina vrăjmașii cei văzuți și cei nevăzuți și fă să se ridice stâlpi în locul unde îi va întâlni pe ei puterea Ta. Amin.

Acatistul Sfântului Mucenic Bonifatie – 19 Decembrie

1-sf-mc-bonifatie-12-1

Troparul Sfântului Mucenic Bonifatie, glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Bonifatie, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având puterea Ta, pe chinuitori a învins, zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase
Dumnezeule.

Condacul 1

Alesule ostaş al lui Hristos, învrednicit de cununa slavei, cu moarte mucenicească te-ai izbăvit de moartea cea veşnică, de la întunericul păcatelor te-ai întors la lumina cea pururea fiitoare; primeşte rugăciunile aduse în cinstea ta şi ne izbăveşte din cursele vrăjmaşului celui viclean, ca să-ţi strigăm cu bucurie: Bucură-te, Bonifatie, mucenice multpătimitorule!

Icosul 1

Înger luminos a stins focul chinurilor tale cu roua harului, ocrotindu-te Mucenice Bonifatie, ca să nu pieri ca un păcătos cu haină murdară şi neîntors la Dumnezeu. Învaţă-ne să ne îmbrăcăm cu haina luminoasă a sfinţeniei şi din toată inima să-ţi cântăm aşa:
Bucură-te, că viaţa pentru Hristos ţi-ai dat;
Bucură-te, că, în suferinţe, pe El L-ai imitat;
Bucură-te, că spre Dumnezeu ochii ţi-ai aţintit;
Bucură-te, că voinţa în virtuţi o ai întărit;
Bucură-te, rob credincios al Domnului Hristos;
Bucură-te, că sfârşitul vieţii ţi-a fost sfânt şi frumos;
Bucură-te, că de Duhul Sfânt ai fost luminat;
Bucură-te, că de ispitele lumii n-ai fost înşelat;
Bucură-te, că pe vicleanul şarpe l-ai făcut de ruşine;
Bucură-te, că ceata sfinţilor s-a bucurat de tine;
Bucură-te, Bonifatie, mucenice multpătimitorule!

Condacul al 2-lea

Văzând tulburarea lumii acesteia şi grijile vieţii, toate le-ai socotit ca praful, ridicând mintea la cele de sus, pătimitorule al lui Hristos, te-ai ridicat la înălţimea cunoaşterii de Dumnezeu, mărturisind tuturor pe Hristos Dumnezeu, şi acum chemi sufletele care pier în păcate ca să se pocăiască şi cu lacrimi de umilinţă să-I cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Mintea ţi-ai păstrat-o trează şi focul patimilor cu pocăinţă l-ai stins, Bonifatie minunate, de la apus la răsărit, de la Roma ai venit să suferi pentru Domnul Iisus, având gând sfânt ca să ţi se înmulţească harul, iar pe noi ne-ai adus în biserică să-ţi cântăm aşa:
Bucură-te, că patimile să le biruim ne-ai învăţat;
Bucură-te, că nădejdea mântuirii celor disperaţi le-ai dat;
Bucură-te, că deşertăciunea vieţii pământeşti o ai cunoscut;
Bucură-te, că suferinţele tale mai înainte le-ai prevăzut;
Bucură-te, a celor treji încuviinţare şi bucurie;
Bucură-te, a voinţei tărie celor neputincioşi;
Bucură-te, că prin tine de beţie ne izbăvim;
Bucură-te, că la Dumnezeu cu ajutorul tău revenim;
Bucură-te, al vindecărilor izvor nesecat;
Bucură-te, al minunilor tezaur pururi bogat;
Bucură-te, că ne înveţi mintea la Dumnezeu s-o ridicăm;
Bucură-te, că de păcate prin tine ne eliberăm;
Bucură-te, Bonifatie, mucenice multpătimitorule!

Condacul al 3-lea

Cu puterea milostivirii lui Dumnezeu ai fost înzestrat, fiindcă din povestirea vieţii tale noi aflăm cum, din mila lui Dumnezeu, mulţi păcătoşi se întorc la pocăinţă. Astfel, şi tu ai plăcut lui Dumnezeu şi, în locul morţii amare, ai căpătat viaţa veşnică, deci învaţă-ne să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Având acum veşnică bucurie în lăcaşurile cereşti, nu ne părăsi nici pe noi păcătoşii, Mucenice Bonifatie, cei ce locuim pe pământ. Noi, trudiţii şi împovăraţii, alergăm la tine; nu ne lăsa orfani şi neputincioşi, ci ajută-ne şi du rugăciunile noastre la altarul cel ceresc, că întru bucurie să-ţi cântăm:
Bucură-te, că pe semenii tăi ca pe tine i-ai iubit;
Bucură-te, că în păcate inima nu ţi-ai împietrit;
Bucură-te, că celor străini şi călătorilor le-ai slujit;
Bucură-te, că de aceea ţara de baştină ai părăsit;
Bucură-te, că ai învăţat mila pe orişice om bogat;
Bucură-te, că pe orfani şi pe văduve cu milă i-ai apărat;
Bucură-te, celor săraci milostiv apărător;
Bucură-te, celor asupriţi şi înjosiţi bun mijlocitor;
Bucură-te, că pe cei beţivi cu trezvie îi răcoreşti;
Bucură-te, că pe cei scăpătaţi de beţie la trezvie îi pofteşti;
Bucură-te, că pe femeile ce plâng le mângâi;
Bucură-te, că lacrimile lor la cer le duci tu întâi;
Bucură-te, Bonifatie, mucenice multpătimitorule!

Condacul al 4-lea

Viforul păcatelor nu te-a înecat, nici valurile patimilor nu te-a acoperit, Mucenice al lui Hristos, ci te-ai întors la Domnul şi I-ai adus viaţa ca jertfă de mireasmă. Roagă-te ca şi noi, cei de pe marea vieţii, să ajungem cu bine la limanul mântuirii, cântând Mântuitorului: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Auzind pilda Evangheliei, cum fiul rătăcit, cheltuindu-şi averea în ţară străină, în foamete şi-a venit în fire, s-a întors în braţele părinteşti, întru pocăinţă zicând: „Tată, greşit-am la cer şi înaintea ta”, aşa şi tu, Mucenice, de la roşcovele păcatelor te-ai întors la Hristos. Noi, bucurându-ne de îndreptarea ta, îţi cântăm astfel:
Bucură-te, că foame grea în robia patimilor ai suferit;
Bucură-te, că de Hristos – Pâinea Vieţii ai flămânzit;
Bucură-te, că Sfântul Său Sânge ca hrană l-ai primit;
Bucură-te, că împreună cu slăviţii mucenici şi tu ai fost socotit;
Bucură-te, că pe aripile trezviei spre Dumnezeu ai zburat;
Bucură-te, că inima ta în sus ţi-ai ridicat;
Bucură-te, că, prin Cruce, pe Domnul L-ai aflat;
Bucură-te, că ai căpătat a biruinţei cunună;
Bucură-te, că ai ştiut să lepezi frumuseţea lumii;
Bucură-te, a sufletelor noastre comoara cea bună;
Bucură-te, că te-ai dezbrăcat de păcatul întinăciunii;
Bucură-te, Bonifatie, mucenice multpătimitorule!

Condacul al 5-lea

Sângele lui Hristos ce a curs pentru noi, nevrednicii, şi sângele martirilor vărsat pentru Hristos ţinând în seamă Aglaida, ţi-a spus astfel: „Tu ştii cu cât de multe păcate suntem întinaţi şi la viaţa viitoare nu gândim. Eu am auzit de la un om credincios creştin că moaştele martirilor aduc mântuire şi că mucenicul este mijlocitor către Dumnezeu…”. Şi noi credem că tu eşti mijlocitorul nostru în faţa Domnului, căci împreună cu îngerii Îi cânţi Sfintei Treimi: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Vedem şi înţelegem cum cuvintele acestea ale Aglaidei ţi-au răscolit sufletul şi te-ai hotărât la abstinenţă, Mucenice Bonifatie. Ajută-ne şi nouă să-ţi urmăm ţie, ca să nu pierim în adâncul fărădelegilor, ci cu bucurie să-ţi cântăm:
Bucură-te, că din somnul patimilor ca din moarte te-ai trezit;
Bucură-te, că din laţul păcatelor pe mulţi ai izbăvit;
Bucură-te, celor ce se îndoiesc de iertare, mustrare şi hotărâre;
Bucură-te, bucuriei fără margini, întărire;
Bucură-te, că ne chemi să ne înnoim în înfrânare;
Bucură-te, căci cu semnul Crucii tai a patimilor vâltoare;
Bucură-te, că veşnică avere ţi-ai agonisit;
Bucură-te, că la muncă şi mântuire pe mulţi ai pornit;
Bucură-te, că a vinului veselie o ai părăsit;
Bucură-te, că rănile trupului ca un înger le-ai suferit;
Bucură-te, cel bătut, că L-ai mărturisit pe Hristos;
Bucură-te, că pentru El cu foc fript ai fost;
Bucură-te, Bonifatie, mucenice multpătimitorule!

Condacul al 6-lea

Mărturisitoare a închinării sfintelor moaşte a devenit Aglaida, stăpâna ta, Mucenice al lui Hristos, când te-a trimis în Răsărit să aduci moaştele sfinţilor mucenici, care au suferit pentru credinţa în Hristos, ca prin ele să izvorască binecuvântare şi mântuire celor ce-i cinstesc pe dânşii. Dă-ne şi nouă de la Domnul mângâiere, ca să-I cântăm cântare îngerească: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Strălucit-ai ca un luceafăr, cu viaţa ta, Mucenice, jugul lui Hristos l-ai luat şi mântuire ai primit, căci evlavie fără Hristos nu putem avea. Cu rugăciunile tale învredniceşte-ne de lăcaşurile cereşti, ca să te lăudăm astfel:
Bucură-te, tabla legii lui Hristos, de Dumnezeu scrisă;
Bucură-te, că rugăciunile îţi sunt mireasmă nedescrisă;
Bucură-te, dreptarului credinţei, minunat stâlp;
Bucură-te, poruncilor Domnului, cunună de pietre scumpe;
Bucură-te, scara trezviei care la cer ne duce;
Bucură-te, de rana păcatului vindecare dulce;
Bucură-te, că de la Domnul ai primit har şi putere;
Bucură-te, că cu înfrânare ne înveţi să ţinem serbările;
Bucură-te, că ne izbăveşti de beţia de moarte;
Bucură-te, căci, cu lumina lui Hristos, omori ale noastre patimi;
Bucură-te, la viaţă nouă al nostru chemătorule;
Bucură-te, Bonifatie, mucenice multpătimitorule!

Condacul al 7-lea

Vrând să pleci din casa ta spre Răsărit, ai prezis sfârşitul tău, prealăudate Bonifatie, zicând: „Cred că o să-ţi aducă, doamna mea, în loc de moaşte, trupul meu chinuit pentru Hristos”, tăinuind în suflet gândul că o să suferi pentru Domnul, Căruia te rugai stăruitor. Întăreşte credinţa noastră, ca să fim gata totdeauna să suferim pentru dânsa, cântându-I lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Minunata şi slăvita ta îndreptare încă necrezând-o Aglaida, cugeta în sine, vrând să te învinuiască de păcatul hulirii, aşa ţi-a răspuns: „Acum nu-i de glumit, frate, ci fii evlavios, că ai să aduci moaştele sfinţilor. Domnul să trimită pe îngerul Său înaintea ta şi să-ţi îndrepte paşii cu milostivirea Sa”. Noi, văzând curăţia inimii tale, Sfinte Bonifatie, îţi cântăm aşa:
Bucură-te, al sfintelor moaşte cinstitorule;
Bucură-te, al cucerniciei de exemplu dătătorule;
Bucură-te, că de fărădelegi să ne ferim ne-ai poruncit;
Bucură-te, că de cele ce se bucură lumea te-ai ferit;
Bucură-te, marele nostru în toate ajutător;
Bucură-te, al cugetelor sfinte în taină păstrător;
Bucură-te, al celor ce se luptă cu păcatul ostaş apărător;
Bucură-te, al pocăinţei noastre bun mijlocitor;
Bucură-te, că Domnul ne iartă pentru rugăciunile tale;
Bucură-te, că în necazuri ne înveţi să avem răbdare;
Bucură-te, că a sfinţilor ceată de tine s-a minunat;
Bucură-te, că duhurile răutăţii le-ai gonit şi le-ai ruşinat;
Bucură-te, Bonifatie, mucenice multpătimitorule!

Condacul al 8-lea

Slujirea idolilor ai desconsiderat-o, Sfinte Mucenice, şi, venind în Tars, nu ţi-ai plecat genunchii înaintea dumnezeilor străini, ci ai arătat o râvnă apostolească. De aceea, roagă-te pentru noi ca să avem aceeaşi dragoste fierbinte pentru Hristos, cântându-I Lui din toată inima: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Aprins de o râvnă sfântă, nu puteai răbda hulirea de Dumnezeu, plin fiind de Duhul Sfânt, ai mustrat orbirea şi nebunia închinătorilor la idoli. Din pricina aceasta, împăratul cel păgân a poruncit să te bată cu bice, pricinuindu-ţi nenumărate răni. Deci noi te lăudăm aşa:
Bucură-te, îndrăzneţ mustrător al credinţei deşarte;
Bucură-te, că ai fost înarmat cu sfânta dreptate;
Bucură-te, că trupul ţi-a fost despuiat;
Bucură-te, că sufletul curat ţi l-ai păstrat;
Bucură-te, moştenitor al lăcaşurilor cereşti;
Bucură-te, că mustri pe cei ce înjură şi hulesc;
Bucură-te, că pentru Hristos atât de barbar ai fost biciuit;
Bucură-te, al grădinii raiului pom frumos înflorit;
Bucură-te, că precum aurul în cuptor ai fost curăţat;
Bucură-te, că pentru Hristos ai fost lovit şi insultat;
Bucură-te, că lui Dumnezeu cu moartea-ţi ai plăcut;
Bucură-te, că sfârşit creştinesc şi mucenicesc ai avut;
Bucură-te, Bonifatie, mucenice multpătimitorule!

Condacul al 9-lea

Întreg te-ai predat Domnului, multpătimitorule al lui Hristos, când necredinciosul împărat a poruncit să-ţi toarne în gură cositor topit şi fierbinte, atunci ai ridicat mâinile spre cer, rugându-te astfel: „Doamne Dumnezeul meu, Iisuse Hristoase, Cel ce m-ai întărit să îndur chinurile cele amare de până acum, rămâi şi acum cu mine, uşurează-mi suferinţele şi nu lăsa să fiu biruit de vrăjmaşul cel viclean”. Cu aceasta inspiri iubirea lui Hristos şi nouă, celor ce cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Ritorii cei ce se credeau înţelepţi să ne spună cum de nu ţi-a ars gâtlejul cositorul topit ce ţi l-au turnat pe gură, şi nici alt rău nu ţi-a pricinuit, Mucenice Bonifatie, deoarece tu ai cerut semn de la Domnul, că într-adevăr vei învinge pe chinuitorii tăi; şi acest semn ţi s-a dat, că toate torturile lor au rămas zadarnice. Minunându-se de aceasta, toţi au strigat: „Mare este Iisus Hristos, credem în Tine, Doamne!”. Deci şi noi te lăudăm, cântându-ţi:
Bucură-te, că prin tine credincioşii se întăresc;
Bucură-te, că de moarte năprasnică se izbăvesc;
Bucură-te, că în Hristos pe toţi i-ai mângâiat;
Bucură-te, că în suferinţă să ne rugăm ne-ai învăţat;
Bucură-te, că nu te-au putut birui chinuitorii;
Bucură-te, căci cu patimile te-ai luptat şi le-ai învins;
Bucură-te, că spinii păcatelor din tine i-ai ars;
Bucură-te, că de focul torturii nears ai rămas;
Bucură-te, de-a pururea viu, de chinuri răbdătorule;
Bucură-te, că necazul în bucurie ni-l prefaci, ajutătorule;
Bucură-te, Bonifatie, mucenice multpătimitorule!

Condacul al 10-lea

Vrând să fii mântuit, ai dorit ca până la sfârşit să suferi pentru Domnul, Mucenice Bonifatie, rugându-L din toată inima astfel: „Doamne, Doamne, Dumnezeul meu, învredniceşte-mă de bunătatea Ta, ajută-mă ca, pentru fărădelegile mele făcute în neştiinţă, să nu mă oprească vrăjmaşul în calea mea spre cer, primeşte în pace sufletul meu, socoteşte-mă cu martirii ce şi-au vărsat sângele pentru Tine, dar au păstrat credinţa până la sfârşit, şi împreună cu dânşii să cânt şi eu: Aliluia!”.

Icosul al 10-lea

Zid tare şi neînvins de vrăjmaş ai rămas până la sfârşit, Mucenice al lui Hristos, că fiind decapitat, a curs îndată sânge şi lapte, încât văzând necredincioşii o astfel de minune, au început să slăvească pe Hristos, iar ţie îţi strigau aşa:
Bucură-te, că, văzându-ţi chinurile, mulţi s-au întors la Hristos;
Bucură-te, că cu Belzebut, s-au luptat şi l-au biruit toţi;
Bucură-te, că sfârşitu-ţi a luminat minţile întunecate;
Bucură-te, că moartea-ţi învie conştiinţa celor în păcate;
Bucură-te, a păcătoşilor nepocăiţi aspră mustrare;
Bucură-te, a voinţei slăbite de beţie grabnică vindecare;
Bucură-te, a celor ce rătăcesc în noaptea neştiinţei înţelepţire;
Bucură-te, undiţă de aur, ce pescuieşti din păcat, la mântuire;
Bucură-te, că rugăciunile tale Dumnezeu ţi le-a auzit;
Bucură-te, că Împărăţia cerurilor pe veci ai dobândit;
Bucură-te, că ai fost în porfira sângelui tău îmbrăcat;
Bucură-te, că în lumină cerească acum petreci minunat;
Bucură-te, Bonifatie, mucenice multpătimitorule!

Condacul al 11-lea

Cântare neîncetată aduci Domnului, Mucenice Bonifatie, lăudând pe Preasfânta Treime, pentru Care ţi-ai dat viaţa, împreună cu cetele martirilor, ca şi noi să ne înfrumuseţăm sufletul cu virtuţi, ca pe o mireasă, pentru Hristos – Mirele ceresc, cântându-I sfântă cântare: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Cu lumina iubirii şi după moarte ai strălucit, minunate Bonifatie, când prietenii tăi au aflat capul tău tăiat şi plângeau amar, zicând: „Robule al lui Hristos, iartă-ne păcatul nedreptei judecări şi a clevetirii fără noimă cu care ţi-am greşit…”. Atunci faţa ta s-a luminat ca şi cu nişte raze vii, arătând că le dai iertare. De aceea, noi cu dragoste îţi cântăm acestea:
Bucură-te, gura blândeţii şi a dulcii vestiri;
Bucură-te, locuinţă frumoasă a sfintei iubiri;
Bucură-te, că tu ai făcut Biserica să se veselească;
Bucură-te, că acum ai ajuns în cetatea cerească;
Bucură-te, cel întocmai cu apostolii, cu moarte de mucenic;
Bucură-te, zelos rugător către Dumnezeu, netemător de nimic;
Bucură-te, că deşertăciunile vieţii şi nelegiuirea ai mustrat;
Bucură-te, că de ispitirile vrăjmaşului pe mulţi ai scăpat;
Bucură-te, că tu aperi pe cei pe nedrept prigoniţi;
Bucură-te, candelă aprinsă în faţa Prestolului între sfinţi;
Bucură-te, că după poruncă şi pe vrăjmaşi i-ai iubit;
Bucură-te, că vorbirea de rău şi clevetirea le-ai nesocotit;
Bucură-te, Bonifatie, mucenice multpătimitorule!

Condacul al 12-lea

Dar şi izvor de tămăduire s-au arătat moaştele tale când s-au apropiat de Roma, că îngerul Domnului s-a arătat Aglaidei, zicând: „Pe fostul tău rob, iar acum fratele şi coslujitorul nostru primeşte-l ca pe stăpânul şi odihneşte-l bine, ca să ţi se ierte păcatele tale, căci el acum cu noi în ceruri cântă împreună Celui Preaînalt: Aliluia!”.

Icosul al 12-lea

Cântând minunile tale, Aglaida a zidit o biserică în cinstea ta, ostaşule al lui Hristos, unde a pus moaştele tale, iar ea şi-a împărţit averea la săraci, cu post şi rugăciune întru fierbinte pocăinţă a petrecut încă cincizeci de ani, apoi s-a alăturat cetei sfinţilor. De aceea, lăudând minunile tale, te mărim astfel:
Bucură-te, că sufletul ţi-ai făcut Templu Celui Preaînalt;
Bucură-te, cartea minunilor scrisă de El minunat;
Bucură-te, că de moarte năprasnică pe noi ne izbăveşti;
Bucură-te, că lacrimile femeilor celor beţivi le primeşti;
Bucură-te, că pe cei căzuţi în păcate îi chemi la pocăinţă;
Bucură-te, lumina curăţiei, ce ne duce la umilinţă;
Bucură-te, că focul patimilor doar tu îl linişteşti;
Bucură-te, că întunericul păcatelor doar tu îl izgoneşti;
Bucură-te, că pe cei micuţi de ispitele lumii îi fereşti;
Bucură-te, că în a lui Hristos învăţătură pe toţi îi povăţuieşti;
Bucură-te, preaslăvit lui Hristos, cinstit din vecie;
Bucură-te, Bonifatie, mucenice multpătimitorule!

Condacul al 13-lea

O, Preaslăvite Mucenice al lui Hristos Bonifatie, primeşte această rugăciune de la noi care, îngenunchind, tindem mâinile către tine şi-ţi aducem ţie cele de laudă; mijloceşte pentru noi la Domnul, mai cu seamă pentru fraţii noştri căzuţi în patima beţiei, vindecă-ne de patimi şi ajută-ne să punem început bun vieţii noastre, ca mântuiţi cu rugăciunile tale, să lăudăm în veci pe Dumnezeu, cântându-I: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Înger luminos a stins focul chinurilor tale…, Condacul 1: Alesule ostaş al lui Hristos…,

Icosul 1

Înger luminos a stins focul chinurilor tale cu roua harului, ocrotindu-te Mucenice Bonifatie, ca să nu pieri ca un păcătos cu haină murdară şi neîntors la Dumnezeu. Învaţă-ne să ne îmbrăcăm cu haina luminoasă a sfinţeniei şi din toată inima să-ţi cântăm aşa:
Bucură-te, că viaţa pentru Hristos ţi-ai dat;
Bucură-te, că, în suferinţe, pe El L-ai imitat;
Bucură-te, că spre Dumnezeu ochii ţi-ai aţintit;
Bucură-te, că voinţa în virtuţi o ai întărit;
Bucură-te, rob credincios al Domnului Hristos;
Bucură-te, că sfârşitul vieţii ţi-a fost sfânt şi frumos;
Bucură-te, că de Duhul Sfânt ai fost luminat;
Bucură-te, că de ispitele lumii n-ai fost înşelat;
Bucură-te, că pe vicleanul şarpe l-ai făcut de ruşine;
Bucură-te, că ceata sfinţilor s-a bucurat de tine;
Bucură-te, Bonifatie, mucenice multpătimitorule!

Condacul 1

Alesule ostaş al lui Hristos, învrednicit de cununa slavei, cu moarte mucenicească te-ai izbăvit de moartea cea veşnică, de la întunericul păcatelor te-ai întors la lumina cea pururea fiitoare; primeşte rugăciunile aduse în cinstea ta şi ne izbăveşte din cursele vrăjmaşului celui viclean, ca să-ţi strigăm cu bucurie: Bucură-te, Bonifatie, mucenice multpătimitorule!

şi această

Rugăciune către Sfântul Mucenic Bonifatie

O, Multpătimitorule şi Prealăudate Mucenice Bonifatie, a ta mijlocire o cerem; rugăciunile noastre nu le trece cu vederea, ci milostiveşte-te şi ne ascultă. Vezi pe fraţii şi pe surorile noastre (numele) căzuţi în patima beţiei, vezi că din pricina aceasta au căzut şi de la Biserica-Mamă şi mântuirea cea veşnică. O, Sfinte Mucenice Bonifatie, cu harul ce-l ai de la Dumnezeu, trezeşte-le inima şi conştiinţa, salvează-i din prăpastia păcatului şi adu-i iar la înfrânarea cea mântuitoare. Roagă-L pe Domnul Dumnezeu, pentru Care tu moarte mucenicească ai suferit, ca, iertându-ne greşelile noastre, să nu-Şi întoarcă îndurarea de la fiii Săi, ci să întărească în noi trezvia, curăţia şi înfrânarea, şi să întindă mână de ajutor celor ce au făgăduit abstinenţă de la băuturile alcoolice, să-şi poată ţine făgăduinţa dată, zi şi noapte veghind cu gândul la marele răspuns ce avem de dat la înfricoşătoarea Judecată de Apoi. Plăcutule al lui Dumnezeu, Mucenice, primeşte rugăciunile mamelor ce se roagă cu lacrimi pentru copiii lor pierduţi în ghearele beţiei, ale cinstitelor femei ce plâng pentru bărbaţii lor, ale copiilor rămaşi orfani pe urma beţiei şi ale noastre ale tuturor ce ne rugăm ţie, şi să ajungă gemetele noastre împreună cu rugăciunile tale la tronul Celui Preaînalt, să ne dăruiască tuturor sănătate şi mântuire trupească şi sufletească, iar mai presus de toate, Împărăţia Sa cerească. Păzeşte-ne de ispitirile vicleanului vrăjmaş şi de toate vicleşugurile lui, iar în ceasul trecerii noastre din viaţa aceasta, ajută-ne să trecem cu bine vămile văzduhului şi cu rugăciunile tale să scăpăm de veşnica osândă. Roagă-L pe Domnul şi Mântuitorul nostru să ne dăruiască dragoste nefăţarnică pentru Dânsul şi Biserica Sa, credinţă statornică şi luptătoare contra vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi ai Bisericii şi neamului şi să ne acopere mila lui Dumnezeu în vecii vecilor. Amin.

Şi se face otpustul.

Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Bonifatie – 19 Decembrie

1-sf-mc-bonifatie-1-1

Troparul Sfântului Mucenic Bonifatie, glasul al 4-lea:

Mucenicul tău. Doamne, Bonifatie, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Cântarea 1, glasul al 4-lea.

Irmosul:

Pe voievozii cei puternici, pe cele trei părţi ale sufle­tului, Te rog îneacă-i, Cel Ce Te-ai născut din Fecioară, întru Adâncul Nepătimirii. Ca întru omorârea trupului meu să-Ţi cânt Ţie, ca şi cu o alăută, cântare de biruinţă.

Stih: Sfinte Mucenice Bonifatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cuget plin de înflăcărare râvnind la luptele vitejilor pătimitori, te-ai luptat cu tărie şi ai ucis pe şarpele, cu nevoinţele tale cele purtătoare de via­ţă, Sfinţite Bonifatie, împreună vorbitorule cu Sfinţii Îngeri.

Stih: Sfinte Mucenice Bonifatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Văzând cumplit răspândită pe pământ înşelăciunea vrăjma­şului, viteazule luptător, aprinzându-ţi-se sufletul de Dumneze­iasca dragoste, ai intrat în locul de chinuri, cu cuget neînfrico­şat, de trei ori fericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Luminându-te cu Dumneze­iasca Înţelepciune, fericite, ai înspăimântat pe vrăjmaşii cei neînţelepţi, vestind pe Hristos, Care S-a asemănat trupeşte cu acei cărora a voit să se arate, Mucenice Bonifatie, mult pătimitorule.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Muntele lui Dumnezeu pe care l-a văzut mai înainte Proorocul Daniel, Cortul cel Înţelegător, Les­pedea cea Preacinstită, Sfinţenia Sla­vei, Masa care a încăput Dum­nezeiasca Pâine, pe Preasfânta Fecioară, cu cântări să o lăudăm.

Cântarea a 3-a. Irmos: Biserica cea stearpă…

Stih: Sfinte Mucenice Bonifatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca unul ce ai dorit Liber­tatea cea de sus, mărite, te-ai izbăvit de jugul robiei, râvnind Patimilor celor Cinstite ale Celui Ce S-a făcut Rob din milostivire, vrednicule de laudă.

Stih: Sfinte Mucenice Bonifatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătându-te mai presus de cugetele cele trupeşti, cu Dum­nezeiască schimbare, fără de veste toată năvălirea necazuri­lor ai răbdat veselindu-te, Sfinte Mu­cenice Bonifatie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Lepădatu-te-ai de tine însuţi şi ai ieşit la lupte şi la întrecerea cu vrăjmaşul, întărit fiind cu Arma Crucii, şi asemeni mu­cenicilor te-ai arătat, vredni­cule de laudă, Sfinte Bonifatie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Deşertându-Se pe Sine în pântecele tău, nu a deşertat Sânurile Părinteşti, Dumnezeul Cel mai presus de fiinţă şi S-a făcut Fiu al tău, Preacurată, ca să mântuiască pe oameni.

Irmosul:

Biserica cea stearpă a rodit şi adunarea cea cu mulţi fii a slăbit; să strigăm Mi­nunatului nostru Dumnezeu: Sfânt eşti Doamne!

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Pentru dragostea Chipului Tău, ai stat, Milostive, pe Crucea Ta şi neamurile s-au topit, că Tu eşti Tăria şi Lauda mea, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Mucenice Bonifatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fericind răbdarea celor ce se luptau, cu râvna cinstitelor pa­timi te-ai asemănat lor, înţelepţite de Dumnezeu, fericite mucenice.

Stih: Sfinte Mucenice Bonifatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mergând cu credinţă în cău­tarea Dumnezeieştilor mucenici, preafericite, te-ai dat pe tine în­suţi povară vrednică de minu­nare celei ce te dorea, de Dum­nezeu înţelepţite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Curăţindu-te, mucenice, ca aurul în topitoarea chinurilor, te-ai arătat mai curat decât au­rul, purtând pecetea Patimilor Celui Ce te-a făcut.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

După naştere cunoscându-ţi fecioria pecetluită, Fecioară, cu credinţă ai slăvit pe Cuvântul, Care în chip de negrăit S-a năs­cut din pântecele tău.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Luminarea Ta, Doamne, trimite-ne-o nouă şi ne scoate din negura greşelilor, Bunule, pacea Ta dăruind-o nouă.

Stih: Sfinte Mucenice Bonifatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca o stea strălucitoare ai ră­sărit de la Apus şi apunând, o, mucenice, cu răbdare de lup­tător, iarăşi ai răsărit către Apus, luminând marginile.

Stih: Sfinte Mucenice Bonifatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nevoitu-te-ai muceniceşte, răbdând smulgerea unghiilor, cu trestie ascuţită fiind împuns, mucenice şi cu harul ai tocit toate boldurile vicleanului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Măiestriile vrăjmaşului au fost neputincioase împotriva ta, de Dumnezeu înţelepţite; că sufereai chinurile trupului ca şi cum ai fi fost fără de trup, cu privirea neabătută către Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Spală de toată întinăciunea sufletul meu, strig către tine şi mă miluieşte, Ceea ce ai Întru­pat pe pământ pe Dumnezeu, Mântuitorul Cel Adevărat.

Cântarea a 6-a.

Irmos: Strigat-am mai înainte…

Stih: Sfinte Mucenice Bonifatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind lovit, cu rănile trupu­lui ai rănit pe cei fără de Dumnezeu, care boleau fără vindecare, din neştiinţă şi celor bolnavi te-ai arătat doctor, Sfinte Pătimitorule Bonifatie.

Stih: Sfinte Mucenice Bonifatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înălţându-te către Dumnezeu, fericite, cu adaosul pătimirilor ai surpat pe vrăjmaşii cei nevă­zuţi şi celor căzuţi te-ai făcut ajutător, purtătorule de chinuri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind târât pe pământ, ca o piatră de mult preţ, purtătorule de biruinţe, ai surpat întăritura înşelăciunii şi prin credinţă ai întărit inimile credincioşilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Rugul care ardea şi nicide­cum nu se mistuia, pe tine te în­chipuia de mai înainte, Prealăudată. Căci ca şi acela, nici tu nu ai ars, Întrupând pe Dumnezeu.

Irmosul:

Strigat-a mai înainte, în­chipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona în chit, rugându-se: din stricăciune izbăveşte-mă, Iisuse, Împărate al Puterilor.

CONDAC, glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi…

Jertfă fără de prihană te-ai adus pe tine de voie, Celui rân­duit a Se naşte din Fecioara pentru tine, Sfinte purtătorule de cunună, Înţelepte Bonifatie.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Tinerii lui Avraam oarecând în Babilon văpaia cuptorului au călcat, strigând cu laude: Dumnezeul părinţi­lor noştri, bine eşti cuvântat!

Stih: Sfinte Mucenice Bonifatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Neplecându-ţi genunchii chi­purilor cioplite, te-ai aruncat în mari primejdii ca într-un cuptor, mucenice; întru care răcorindu-te, strigai: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat!

Stih: Sfinte Mucenice Bonifatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sârguindu-se cel cu cuget vi­clean să slăbească tăria măr­turisirii tale, fără de milă vărsa plumb fierbinte în cele dinlăuntrul tău, dar vădit s-a ruşinat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Tăindu-ţi-se grabnic sfinţitul tău cap, ai tăiat capul vicleanu­lui vrăjmaş cel iscusit în vicle­şuguri, cu sabia bărbăţiei tale, mucenice al lui Hristos, de Dumnezeu înţelepţite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca să-ţi cânt ţie, Fecioară, cu glasuri cuvioase, izbăveşte-mă, cu rugăciunile tale, de patimi, de primejdii, de supărări şi de oamenii cei vicleni, care caută să-mi facă rău.

Cântarea a 8-a.

Irmos: Izbăvitorule al tuturor…

Stih: Sfinte Mucenice Bonifatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu folos lucrând Hristos mântuirea ta, Mucenice Bonifatie, te întăreşte pe tine cel ce umblai după moaştele bunilor bi­ruitori mucenici, ca să te faci ca aceia,vrednicule de laudă.

Stih: Sfinte Mucenice Bonifatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fericitei stăpâne, ca o feri­cită vistierie, ai fost înapoiat, fericite, cu care aceasta îmbogăţindu-se, cânta cu inimă veselă: toate lucrurile binecuvântaţi pe Domnul.

Stih: Sfinte Mucenice Bonifatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ridicând degrab biserică preasfinţită, vrednica de laudă femeie, te-a aşezat într-însa, pe tine, care ai fost locaş Dumneze­ieştii Treimi, purtătorule de bi­ruinţe al lui Hristos, Sfinte Mucenice Bonifatie.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Ucis fiind pentru dragostea Celui Ce te-a zidit, vindeci cu rugăciunile tale cele făcătoare de viaţă, pe cei ce cad sub uci­derea patimilor, care strigă: toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Peste tine, Preacurată, pogorându-Se Cel mai presus de toate, S-a Întrupat precum ştie, Fecioară, şi a îndumnezeit pe oamenii care cântă: toate lucru­rile binecuvântaţi pe Domnul.

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmosul:

Izbăvitorule al tuturor, Atot­puternice, pogorându-Te în mijlocul văpăii, la cei ce se păstrau în dreapta credinţă, i-ai rourat şi i-ai învăţat să cânte: toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.

Cântarea a 9-a.

Irmos: Eva, adică, prin greşeala…

Stih: Sfinte Mucenice Bonifatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Văzându-te pe tine, co­moară sfinţită, se veselea cea pururea pomenită, strigând: trimisu-te-am pe tine rob, fericite, dar te-am primit stăpân adevărat, izbăvindu-mă cu rugăciunile tale cele bine primite, de robia răutăţilor.

Stih: Sfinte Mucenice Bonifatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înflorit-ai ca un crin în văile cele înţelegătoare ale muceni­cilor, Sfinte Mucenice Bonifatie. Înălţatu-te-ai ca un finic, ca un cedru răspânditor de bună mireasmă te-ai făcut cunoscut, ca un chiparos ales te-ai arătat, umplând de bună mireasmă sufletele noastre.

Stih: Sfinte Mucenice Bonifatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Astăzi ne-a răsărit nouă po­menirea ta, purtătorule de bi­ruinţă, ca un soare strălucind cu Dumnezeieştile daruri, lumi­nând sufletele celor ce te laudă pe tine şi îndepărtând negura patimilor, mucenice purtăto­rule de biruinţe şi vrednicule de laudă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca un soare ai răsărit de la Apus şi ai ajuns până la cetatea Răsăritului, unde prin muceni­cie ai şi apus, alergând spre o viaţă mai bună şi ai ajuns la Roma cea lăudată, pe care ai întărit-o cu rugăciunile tale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Luminează-mă cu lumina ta, Ceea ce eşti fără de prihană, pe mine, care sunt cuprins de în­tunericul păcatului, Născătoare de Dumnezeu şi dă-mi a umbla întru blândeţea Dumnezeieşti­lor Porunci, Mireasă a lui Dum­nezeu, ca să te laud pe tine, cea cu totul Lăudată.

Irmosul:

Eva, adică, prin greşeala neascultării a aşezat bles­temul în lume, iar tu Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla pe Care ai purtat-o în pântece, ai înflorit lumii Binecuvântarea. Pentru aceasta toţi te mărim.

SEDELNA, glasul 1.

Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule…

Cinstind pe Dumnezeu, ai fost cinstit de Dânsul, Fericite Bonifatie, podoaba mucenici­lor; pentru aceea te-a şi împo­dobit pe tine cu Cununa Dumnezeieştii Măriri. Drept aceea prăznuind astăzi preasfântă pomenirea ta, ne rugăm ţie: roagă-te pentru noi Domnului.

SEDELNA, glasul al 4-lea.

Podobie: Degrab ne întâmpină…

DupăLege te-ai luptat, nevoindu-te şi ai ruşinat pe tira­nul şi momelile lui; şi într-armându-te cu Crucea, ai suferit chinurile cele cu dureri, feri­cite şi ai luat răsplată Mărirea Cea Cerească. Pentru aceasta ne rugăm ţie: roagă-te să ne mântuim noi.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. 

Podobie: Degrab ne întâmpină…

Degrab primeşte Stăpână ru­găciunile noastre şi le du Fiului şi Dumnezeului tău, Doamnă Preacurată şi risipeşte meşteşugirile şi dărâmă îndrăznirile celor fără de Dumnezeu, ce se într-armează asupra robilor tăi. Sfărâmă supărările celor ce aleargă la tine, Fecioară.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. 

Podobie: Degrab ne întâmpină…

Dacă Te-a văzut Maica Ta, Ceea ce nu ştie de mire, pe Cruce Înălţat, Cuvinte al lui Dumnezeu, ca o Maică tânguindu-se, striga: ce Minune nouă şi uimitoare este aceasta, Fiul meu! Cum Tu, Viaţa tuturor, Te împreunezi cu moartea, vrând să înviezi pe cei morţi, ca un Milostiv?

Acatistul Sfântului Dionisie din Zakynthos – 17 Decembrie

agios_dionysios_o_en_zakyntho1.jpg

 

Condacul 1

Cu flori de cântări împodobim prea cinstită prăznuirea ta, Sfinte Dionisie, căci din florile gândurilor dumnezeieşti împletindu-ţi cununa înţelepciunii, de alunecarea în păcatul lui Adam te-ai izbăvit şi în raiul înţelegător al inimii ai săltat cu gând smerit în cântări îngereşti de: Aliluia!

Icosul 1

Din pământul cel binecuvântat de rugăciune al familiei tale ai răsărit ca o mlădiţă smerită; fiind adăpat cu apele cele dulci ale înţelepciunii celei de sus, ca un nor înţelegător ai slobozit apa cunoştinţei de Dumnezeu, iar acum veseleşti inimile cele însetate de mântuire, ale celor ce îţi aduc picături de laude ca acestea:

Bucură-te, mlădiţă binecuvântată cu darurile Cuvântului;
Bucură-te, pom duhovnicesc lângă izvoarele Duhului;
Bucură-te, fiu preaiubit hrănit cu înţelepciunea Tatălui;
Bucură-te, porumbel cunoscător al tainelor cereşti;
Bucură-te, stea ce împodobeşte cerul Bisericii cu razele minunilor;
Bucură-te, vas primitor al mierii înţelepciunii din Sfintele Scripturi;
Bucură-te, căci Părinţii Bisericii ţi-au fost prieteni din copilărie;
Bucură-te, căci limbile străine ai învăţat mai înainte de limbile îngereşti;
Bucură-te, că adâncurile teologiei le-ai cercetat cu gând smerit;
Bucură-te, râu minunat plin de apa înţelepciunii de sus;
Bucură-te, că ai fost crescut pe cărările poruncilor dumnezeieşti;
Bucură-te, căci în pământul inimii ai ascuns comoara credinţei;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dionisie, mângâierea Zakyntosului şi mireasma rugăciunii revărsate în toată lumea!

Condacul 2

Din pruncie fiind învăţat de iscusit dascăl cărările înţelepciunii Cuvântului, ca un cerb ai alergat la izvoarele rugăciunii îndulcindu-te de susurul cântărilor de: Aliluia!

Icosul 2

Dascăli înţelepţi ţi-au deschis uşa Înţelepciunii, iar tu cu minte trează fiind şi dornică de cercetarea adâncimilor celor mai nepătrunse ale Duhului, ţi-ai închis poarta inimii dinspre gândurile deşertăciunii, iar acum ne deschizi nouă cămările laudelor dumnezeieşti:

Bucură-te, căci ca o flacără străluceai întru râvna Înţelepciunii;
Bucură-te, căci te-ai grăbit să intri cu fecioarele înţelepte în cămara Cuvântului;
Bucură-te, căci ai defăimat toată dorirea omenească pentru dragostea lui Hristos;
Bucură-te, căci tulburarea veacului acesta ai părăsit pentru liniştea rugăciunii;
Bucură-te, căci dorul desăvârşirii te-a întărit pe calea ispitelor;
Bucură-te, căci luând jugul lui Hristos nu ai mai privit înapoi spre lume;
Bucură-te, căci privirea minţii tale contempla neîncetat icoana Cuvântului;
Bucură-te, căci prin strălucirile rugăciunii te-ai făcut fiu al Luminii;
Bucură-te, căci porţile Înţelepciunii ai deschis cu cheia ascultării;
Bucură-te, că nu te-ai înspăimântat de năvala ispitelor;
Bucură-te, căci ai zdrobit capetele şerpilor nevăzuţi cu arma Crucii;
Bucură-te, căci în corabia rugăciunii ai călătorit pe marea vieţii;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dionisie, mângâierea Zakyntosului şi mireasma rugăciunii revărsate în toată lumea!

Condacul 3

Cheia rugăciunii ce se odihnea în adâncurile pământului inimii tale o ai aflat după osteneli duhovniceşti nenumărate şi descuind cămara cea gătită fecioarelor înţelepte cu îngerii cânţi neîncetat: Aliluia!

Icosul 3

Sporind cu vârsta, dar mai ales cu înţelepciunea, ţi-ai gătit aripile nevoinţelor duhovniceşti spre a ajunge pe culmile vieţuirii monahale; lăudând noi înălţimea doririi tale te cinstim cu laude ca acestea:

Bucură-te, căci ai urmat calea Apostolilor lui Hristos;
Bucură-te, căci dorul de desăvârşire a strălucit în inima ta;
Bucură-te, că ai fost chemat pe Taborul înţelegător al rugăciunii;
Bucură-te, că ai primit în inima ta oglindirea Soarelui dreptăţii;
Bucură-te, că nu te-ai înfricoşat de mulţimea curselor ispititorului;
Bucură-te, căci jugul lui Hristos ai purtat cu toată vrednicia;
Bucură-te, căci pe puntea smereniei ai ajuns la Înţelepciune;
Bucură-te, căci apele sărate ale vieţii ai îndulcit cu rugăciunea;
Bucură-te, moştenitorule al slavei fiilor Luminii;
Bucură-te, căci cu tânguirea pocăinţei te-ai cununat;
Bucură-te, căci suspinurile tale ţi-au împodobit rugăciunea;
Bucură-te, cunoscătorule al celor ascunse ale Duhului;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dionisie, mângâierea Zakyntosului şi mireasma rugăciunii revărsate în toată lumea!

Condacul 4

Spre mănăstirea Schimbării la faţă ai alergat ca spre un alt Tabor înţelegător cu paşi însufleţiţi de rugăciune, iar îngerii te însoţeau cu cântări de: Aliluia!

Icosul 4

Depărtându-te de rudenii şi prieteni, te-ai retras în mănăstire, unde ţi-ai luat ca însoţitori pe calea mântuirii postul, privegherea şi rugăciunea; noi, nefiind întrarmaţi cu aceste daruri din pricina nepurtării noastre de grijă, te mărim pe tine cu umilinţă:

Bucură-te, căci înstrăinarea ai iubit pentru împrietenirea cu Hristos;
Bucură-te, căci cu sabia postului ai tăiat ispitele neînfrânării;
Bucură-te, căci cu privegherea ai scos din casa sufletului pe vrăjmaşii gândurilor potrivnice mântuirii;
Bucură-te, căci cu aripile rugăciunii ai zburat la tronul Treimii;
Bucură-te, căci te-ai făcut icoană a vieţuirii îngereşti pentru monahi;
Bucură-te, că ai potolit văpaia întristării celor necăjiţi;
Bucură-te, căci pe toţi ai mângâiat cu ostenelile tale;
Bucură-te, cel neadormit întru rugăciune şi fapte bune;
Bucură-te, căci ai lepădat de pe ochii minţii solzii neştiinţei;
Bucură-te, căci slava lumii întru nimic o ai socotit;
Bucură-te, că de rugăciunea văzătoare te-ai îndulcit;
Bucură-te, căci în palatul inimii tale S-a odihnit Împăratul Cel Neîncăput în cer;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dionisie, mângâierea Zakyntosului şi mireasma rugăciunii revărsate în toată lumea!

Condacul 5

Măcar că erai tânăr, cu înţelepciunea ai întrecut şi pe cei mai vârstnici dintre monahi, iar îngerii minunându-se de sporirea ta lăudau pe Dumnezeu cu cântări de: Aliluia!

Icosul 5

Primind şi chipul îngeresc, te-ai ostenit a fi icoană a frumuseţii virtuţilor Stăpânului, iar acum cu razele rugăciunilor tale arată şi chipul sufletului nostru luminat de cântări ca acestea:

Bucură-te, că cetele monahilor te-au primit cu bucurie;
Bucură-te, ostaş prea vrednic al Împăratului doririlor;
Bucură-te, căci cu săgeţile rugăciunii ai doborât pe vrăjmaşii nevăzuţi;
Bucură-te, strălucire ce orbeşte ochii duhurilor răutăţii;
Bucură-te, făclie a înţelepciunii ce împodobeşte Biserica lui Hristos;
Bucură-te, căci cu paşii rugăciunii tale ai şters urmele călcării de poruncă a lui Adam;
Bucură-te, căci plânsul ţi s-a făcut scară către bucuria veşnică;
Bucură-te, căci cu cei necăjiţi ai băut din paharul suferinţei;
Bucură-te, căci cu untdelemnul rugăciunii ai vindecat rănile sufletelor umilite;
Bucură-te, carte purtătoare a gândurilor îngereşti;
Bucură-te, hambar plin de roadele faptelor bune;
Bucură-te, căci în cer ţi-ai agonisit comoară veşnică;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dionisie, mângâierea Zakyntosului şi mireasma rugăciunii revărsate în toată lumea!

Condacul 6

Vestea vieţuirii tale îngereşti a umplut inimile credincioşilor din Zakynthos de buna mireasmă a dorului de desăvârşire, rămânând ca o icoană a iertării în sufletele tuturor, căci ai acoperit cu mantia bunătăţii tale pe ucigaşul fratelui tău; fiind ales egumen al unei mănăstiri, cu înţelepciune toate ai chivernisit, cântând neîncetat Domnului cu mulţumire: Aliluia!

Icosul 6

Fugind de slava acestei lumi nu ai voit a lua nici darul preoţiei, dar păzind calea cea strâmtă a ascultării, ai primit a fi ieromonah şi aducând rod însutit în via Cuvântului, ai plecat inimile noastre a-ţi aduce rod de laude dumnezeieşti:

Bucură-te, căci de Cuvântul ai fost chemat la slujirea preoţească;
Bucură-te, căci de pe căile rătăcirii ai adunat oile cele pierdute;
Bucură-te, că ai slujit întru smerenie desăvârşită;
Bucură-te, căci zi şi noapte ai privegheat întru rugăciune;
Bucură-te, căci ai urmat lui Hristos cu adâncă smerire;
Bucură-te, căci te-ai împărtăşit din paharul iubirii dumnezeieşti;
Bucură-te, căci ochii inimii i-ai înălţat către Soarele dreptăţii;
Bucură-te, că ai slujit cu dragoste Arhiereului Celui Mare;
Bucură-te, vrednic vas al înţelepciunii Cuvântului;
Bucură-te, căci pe calea cea strâmtă a ascultării ai călătorit;
Bucură-te, că ai aflat plată însutită pentru ostenelile duhovniceşti;
Bucură-te, căci nu te-ai lipsit de revărsările binecuvântărilor lui Hristos;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dionisie, mângâierea Zakyntosului şi mireasma rugăciunii revărsate în toată lumea!

Condacul 7

Cel Ce stă cu slavă pe scaunul heruvimilor şi Se odihneşte pe tronul inimilor smerite te-a pus pe tine pe scaunul episcopal al Eghinei, pe care primindu-l cu smerenie şi după multele stăruinţe a arhiepiscopului Nicanor ai cântat lui Dumnezeu cu mulţumire: Aliluia!

Icosul 7

Izvor de cuvinte dumnezeieşti sfinţit de Duhul şi răsărit cu voia Tatălui spre adăparea celor însetaţi de Cuvânt ai fost văzut în pământul Eghinei, iar noi, minunându-ne de înţelepciunea dată ţie de sus îţi cântăm smerit:

Bucură-te, căci ai întărit cu pâinea cuvântului tău inimile ce flămânzeau de Cuvânt;
Bucură-te, căci pe toţi ai povăţuit în corabia rugăciunii tale la limanurile înţelepciunii;
Bucură-te, căci vălul întristării ai luat de pe chipul sufletelor întunecate;
Bucură-te, că ai dispreţuit slava cea omenească pentru Hristos;
Bucură-te, vultur ce zbori cu aripile rugăciunii la înălţimi nevăzute;
Bucură-te, că fiarele patimilor ai îmblânzit cu rugăciunea neîncetată;
Bucură-te, că ne scoţi pe toţi din groapa deznădăjduirii;
Bucură-te, că ai risipit durerile celor străpunşi de suliţa bolilor;
Bucură-te, că ai mângâiat pe cei împovăraţi de necazuri;
Bucură-te, popas duhovnicesc al celor merg pe calea mântuirii;
Bucură-te, căci pe toţi ai hrănit înţelegător cu darurile Cuvântului ;
Bucură-te, izvor nesecat de înţelepciune dumnezeiască;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dionisie, mângâierea Zakyntosului şi mireasma rugăciunii revărsate în toată lumea!

Condacul 8

Ca la o vistierie a milei neîmpuţinate a Cuvântului alergau către tine cete de credincioşi din toate părţile Eladei şi aflând din destul mângâiere duhovnicească, neîncetat cântau cu mulţumire Dătătorului a toată bunătatea: Aliluia!

Icosul 8

Ca o făclie mărturisitoare a Ortodoxiei ai fost pus în sfeşnicul Bisericii şi luminând minţile cele întunecate, ca o stea ai povăţuit gândurile tuturor către Răsăritul cel de sus, Care înalţă inimile tuturor spre a-ţi cânta ţie cu bucurie:

Bucură-te, icoană sfinţită a mărturisirii Cuvântului;
Bucură-te, că ai risipit întunericul necunoştinţei de Dumnezeu;
Bucură-te, a Eghinei slăvită cunună de înţelepciune;
Bucură-te, căci ai făcut să învieze în inimi Hristos;
Bucură-te, vistierie nerăpită a celor săraci;
Bucură-te, glasul cel de mulţumire a celor sloboziţi din necazuri;
Bucură-te, căci cu cheia blândeţii ai deschis inimile tuturor;
Bucură-te, căci pace lumii totdeauna soleşti;
Bucură-te, candelă nestinsă a iubirii pentru aproapele;
Bucură-te, căci ai plinit toată legea desăvârşirii;
Bucură-te, slujitor vrednic al poruncilor Cuvântului;
Bucură-te, că ai aflat în cer comoară pentru osteneli;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dionisie, mângâierea Zakyntosului şi mireasma rugăciunii revărsate în toată lumea!

Condacul 9

Temându-te, Sfinte Dionisie, de viermii înţelegători ai slavei deşarte, care caută să strice roadele cele binecuvântate din grădina Cuvântului, ai părăsit mai dinainte scaunul episcopal al Eghinei şi ai cântat celui ce ţi-a ridicat jugul cel greu: Aliluia!

Icosul 9

Cum nu se poate ascunde cetatea aflată în vârful muntelui, aşa nici tu nu te-ai putut ascunde Sfinte Dionisie, de vrednicia arhierească, căci revenind în Zakynthos, patriarhul Constantinopolului te-a numit episcop sufragant, ca să povăţuieşti la calea mântuirii turma care te cinstea aşa:

Bucură-te, lumină strălucind spre slava Soarelui dreptăţii;
Bucură-te, că ai aflat îndrăzneală înaintea Dreptului Judecător;
Bucură-te, că pe toţi ocroteşti sub aripile rugăciunii tale;
Bucură-te, flăcie nestinsă a slujirii arhiereşti;
Bucură-te, izvorul înţelepciunii turmei însetate de Adevăr;
Bucură-te, acoperământ al celor prigoniţi;
Bucură-te, mlădiţă împodobită cu gânduri dumnezeieşti;
Bucură-te, casă cerească întru care se păstrează comorile Duhului;
Bucură-te, cetate plină de slava Cuvântului;
Bucură-te, podoaba cea nepreţuită a Zakynthosului;
Bucură-te, leagăn îngeresc al desăvârşirii;
Bucură-te, oglindă a îngereştilor străluciri;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dionisie, mângâierea Zakyntosului şi mireasma rugăciunii revărsate în toată lumea!

Condacul 10

Prin pizma vrăjmaşului mântuirii, care nu suferea a-ţi întinde lucrarea minuntă de întărire a Bisericii, ai fost îndepărtat de dogele Veneţiei de la slujirea arhierească, dar cu smerenie primind necazul, ai slăvit pe Dumnezeu cu cântări de: Aliluia!

Icosul 10

Minuni preaslăvite s-au lucrat prin tine şi după moarte, moaştele tale nefiind decât pecetea minunilor aşezată în cartea inimilor celor ce cu smerenie se deschideau rugăciunilor tale, aducându-ţi în schimb ofranda laudelor:

Bucură-te, izvor sfinţit de minuni cereşti;
Bucură-te, învierea copilului zămislit prin rugăciunile tale;
Bucură-te, salvarea monahului rugător în timpul cutremurului;
Bucură-te, căci ai alungat lăcustele cu puterea rugăciunii tale;
Bucură-te, că opreşti râurile patimilor noastre;
Bucură-te, dezlegarea mâhnirii femeii celei ce nu avea prunci de parte bărbătească;
Bucură-te, binecuvântarea veşnică a mănăstirii Strofadelor ;
Bucură-te, cel ce ai ajuns pe culmile pocăinţei;
Bucură-te, căci cu picăturile minunilor tale ne veselim;
Bucură-te, vârf al doririlor dumnezeieşti;
Bucură-te, munte ceresc înălţat de dreapta Tatălui;
Bucură-te, că în căruţa virtuţilor ai zburat la cer;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dionisie, mângâierea Zakyntosului şi mireasma rugăciunii revărsate în toată lumea!

Condacul 11

Numele Sfântului Dionisie Areopagitul ai primit la hirotonirea întru episcop, căci viaţă îngerească petrecând, pe cerul minţii ai închipuit prin stele de gânduri dumnezeieşti toate ierarhiile îngereşti şi, ajungând adânc cugetător al înălţimii de înţelepciune a Preasfintei Treimi, ai slăvit cu bucurie pe Făcătorul a toate în cântări de: Aliluia!

Icosul 11

Pe egumenul cel ce se îndoia de sfinţenia ta l-ai încredinţat de adevăr, ca să te primească şi în biserica inimii sale cu cinste, iar pe monahul ispitit l-ai întărit a nu părăsi mănăstirea pentru deşertăciunile lumii; deschide Sfinte, şi uşa inimii noastre cu cheia rugăciunilor tale şi icoana minunilor tale o aşează în biserica sufletului nostru ca să te cinstim cu îngerii neîncetat:

Bucură-te, că de sfinţenia ta nu ne îndoim;
Bucură-te, că ai potolit curgerea gândurilor de necredinţă;
Bucură-te, că seci izvoarele patimilor;
Bucură-te, sănătate nepreţuită împărtăşită bolnavilor;
Bucură-te, că vindeci rănile inimilor mâhnite;
Bucură-te, că risipeşti norii înşelăciunii de pe cerul minţii;
Bucură-te, că alungi furtuna năprasnică a patimilor;
Bucură-te, că tuturor croieşti veşmântul pocăinţei;
Bucură-te, povăţuitorul cel încercat al călugărilor;
Bucură-te, lumina călăuzitoare la limanul mântuirii;
Bucură-te, carte întru care s-a tâlcuit slava Luminii;
Bucură-te, că îndreptezi paşii gândurilor noastre spre Adevăr;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dionisie, mângâierea Zakyntosului şi mireasma rugăciunii revărsate în toată lumea!

Condacul 12

Pe pescarii cei neştiutori însăşi minunea ta i-a mustrat în chipul minunat al blândeţii Mieluşelului lumii, setea monahului ieşit la pescuit a fost adăpată mai presus de înţelegere, dar şi mai mult ai adăpat cu înţelepciunea inimile celor ce cântă Domnului pentru tine: Aliluia!

Icosul 12

Păcatul tăinuit al unui preot l-ai descoperit întru lumina Duhului şi blestemul femeii al cărei trup nu se descompunea după moarte l-ai dezlegat, iar acum mijlocindu-ne nouă pocăinţă ne izbăveşti de blestemul osândirii, ca să-ţi cântăm cu mulţumire:

Bucură-te, căci toate tainele le vedeai lămurit cu ochii minţii;
Bucură-te, binecuvântare ce alungă blestemul celor greşiţi;
Bucură-te, că ne eşti mijlocitor îndrăzneţ la judecată;
Bucură-te, că nerodirea inimilor tămăduieşti cu rugăciunea;
Bucură-te, icoană strălucită a Minţii Celei Dintâi;
Bucură-te, că ai zdrobit capul şarpelui cu arma smereniei;
Bucură-te, că de slava lumii ai fugit, râvnind Împărăţia;
Bucură-te, că în palat veselit de cântări îngereşti te odihneşti;
Bucură-te, că deschizi tuturor porţile iertării Stăpânului;
Bucură-te, că răsplăteşti osteneala celor ce se închină moaştelor tale;
Bucură-te, dar prea bogat strălucind în inima Zakyntosului;
Bucură-te, inimă milostivă în care încape toată zidirea;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dionisie, mângâierea Zakyntosului şi mireasma rugăciunii revărsate în toată lumea!

Condacul 13

O, Sfinte Ierarhe Dionisie, cel ce ca un soare al minunilor străluceşti asupra Zakynthosului, lăsând şi Eghinei moştenire lumina vieţuirii tale îngereşti, mijloceşte către Soarele dreptăţii ca să ne scoată pe noi din întunericul necazurilor şi să ne izbăvească de întunericul veşnic prin rugăciunile tale, ca să-I cântăm cu mulţumire totdeauna: Aliluia! (de trei ori)

Apoi:

Icosul 1

Din pământul cel binecuvântat de rugăciune al familiei tale ai răsărit ca o mlădiţă smerită; fiind adăpat cu apele cele dulci ale înţelepciunii celei de sus, ca un nor înţelegător ai slobozit apa cunoştinţei de Dumnezeu, iar acum veseleşti inimile cele însetate de mântuire, ale celor ce îţi aduc picături de laude ca acestea:

Bucură-te, mlădiţă binecuvântată cu darurile Cuvântului;
Bucură-te, pom duhovnicesc lângă izvoarele Duhului;
Bucură-te, fiu preaiubit hrănit cu înţelepciunea Tatălui;
Bucură-te, porumbel cunoscător al tainelor cereşti;
Bucură-te, stea ce împodobeşte cerul Bisericii cu razele minunilor;
Bucură-te, vas primitor al mierii înţelepciunii din Sfintele Scripturi;
Bucură-te, căci Părinţii Bisericii ţi-au fost prieteni din copilărie;
Bucură-te, căci limbile străine ai învăţat mai înainte de limbile îngereşti;
Bucură-te, că adâncurile teologiei le-ai cercetat cu gând smerit;
Bucură-te, râu minunat plin de apa înţelepciunii de sus;
Bucură-te, că ai fost crescut pe cărările poruncilor dumnezeieşti;
Bucură-te, căci în pământul inimii ai ascuns comoara credinţei;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dionisie, mângâierea Zakyntosului şi mireasma rugăciunii revărsate în toată lumea!

Condacul 1

Cu flori de cântări împodobim prea cinstită prăznuirea ta Sfinte Dionisie, căci din florile gândurilor dumnezeieşti împletindu-ţi cununa înţelepciunii, de alunecarea în păcatul lui Adam te-ai izbăvit şi în raiul înţelegător al inimii ai săltat cu gând smerit în cântări îngereşti de: Aliluia!

Rugăciune către Sfântul Ierarh Dionisoe din Zakynthos

O, Sfinte Ierarhe Dionisie, cel ce te-ai arătat carte a înţelepciunii Cuvântului luminată cu razele smereniei Duhului întru care ochiul Cel Atoatevăzător al Tatălui a văzut toată dorirea de desăvârşire, pe noi, cei întunecaţi la minte ne arată cărţi vestitoare ale milostivirii Preasfintei Treimi, pe Care roag-O să ardă în focul iubirii Sale dumnezeieşti cartea întru care sunt însemnate păcatele noastre.

În toată vremea vieţii ai odihnit pe săraci şi privirea inimii nu ţi-ai întors dinspre cei necăjiţi şi întristaţi, pe toţi chemând la viaţa cea mai bună. Nu ne lipsi nici pe noi de ajutorul tău părintesc, ci cârmuieşte corabia minţii noastre ca să ajungă la limanul Înţelepciunii. Strică toate uneltirile vrăjmaşilor noştri nevăzuţi şi întinde mână de ajutor celor ce se primejduiesc pe mare, aducându-i în pământul cel bun al credinţei Cuvântului. Din paharul rugăciunilor tale adapă pe cei însetaţi de mântuire şi porţile minţii noastre le închide dinspre năvala gândurilor răutăţii, mai ales în vremea rugăciunii, spre a ne bucura în cămara cea înţelegătoare de nuntă de lumina Preadulcelui Mire Hristos, Cel Ce cheamă pe toţi din adâncul patimilor la limanul desăvârşirii. Ca unul ce ai strălucit cu simplitatea, întrecând pe prunci în nevinovăţie, pe noi, cei ce suntem ca nişte morminte văruite pline de toată necurăţia vicleşugurilor, ne înviază sufleteşte întinzându-ne ca o mână înţelegătoare prea sfinţită rugăciunea ta. Sădeşte în inimile noastre frica de Dumnezeu şi binecuvintează via înţelegătoare a inimii noastre ca să aducă din gânduri dumnezeieşti roade de fapte bune.

Îngrădeşte-ne în toată vremea cu sabia rugăciunii tale şi tulburarea ispitelor o alungă de la noi, ca întru pace să lucrăm poruncile dumnezeieşti. Întăreşte-ne ca, luând învăţătură din pilda vieţuirii tale mai presus de minte, să păzim porunca ascultării de povăţuitorii noştri duhovniceşti şi să aflăm plata mântuirii. Roagă-te ca Mântuitorul Hristos să lumineze pe mai marii noştri, ca bine să lucreze în via Cuvântului şi să aducă în hambarele de sus rod însutit.

O, Sfinte Ierarhe Dionisie, cununa laudei neîncetate a Zakynthosului şi bucuria credincioşilor celor ce află scăpare la sfintele tale moaşte, caută cu milostivire spre noi, cei pururea tulburaţi de norii cei negri ai ispitelor. Străluceşte-ne lumina pocăinţei mai înainte de sfârşitul nostru şi cu starea ta de faţă la tronul Treimii, opreşte viforul bolilor şi a toată neputinţa, ca întru adierile Duhului să aducem laudă Celui Ce ne revarsă prin tine mare milă. Amin.

https://doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-dionisie-din-zakynthos

Rugăciunea părinților pentru copiii lor care s-au îndepărtat de Dumnezeu ori s-au lepădat de credință

Sfinte Părinte Efrem, copiii noștri se depărtează de Dumnezeu și inima noastră e mâhnită știind că o apucă pe căi străine, care nu duc nicidecum către cele de Sus.

Minunat și totodată înfricoșător este darul libertății cu care Domnul ne-a înzestrat și doar o rugăciune stăruitoare și atotcuprinzătoare poate purta mulțimea căilor și alegerilor omenești.

Cu adevărat inima noastră e răstignită, de aceea te rugăm: ajută-ne ca noi înșine să nu ne lepădăm de Dumnezeu socotindu-ne neatârnați de El.

Conștiința ne mustră și ne spune că tocmai văzându-ne faptele și fățărnicia și luându-le drept pildă, copiii noștri se depărtează și se leapădă de Domnul, căci noi înșine suntem înstrăinați de chipul părintesc.

Mărturisim că nu ne rugăm statornic pentru copiii pe care Tu Însuți ni i-ai dăruit.

Încă știm că i-am rănit sufletește, iar atunci când se cuvenea să le arătăm dragostea și blândețea cea părintească cea prin rugăciune, le-am arătat chip al mâniei și asprimii întru care s-a închegat chipul cel drăcesc și plin de urâciune.

Iartă-ne, Sfinte Efrem, căci toți dimpreună, părinți și copii, suntem moștenitori ai firii celei căzute care iubește întunericul mai mult decât lumina.

Ridică-ne din împotmolirile învârtoșărilor noastre și ne arată și ne întărește pe calea prin care să ajungem cu toții la îndreptare și pocăință nefățarnică. Amin.

(Sfântul Efrem cel Nou: viața, acatistele, paraclisul, rugăciuni la felurite trebuințe, Editura Sophia, 2012, pp. 108-109)

O rugăciune

377014_263677550353995_669868499_n.jpg

Curăţă-ne Doamne, casa şi masa şi duhul şi trupul, de toate rătăcirile, de toate păcătuirile, de toate nelegiuirile, aşa încât sa nu ne rămână decât o singură grijă, un singur drum, o singură dragoste şi o bucată de pâine pe masă.

Izbăveşte-ne, Doamne, de vechiul nostru blestem, de a porni peste tot, de a nu ajunge nicăieri, de a încărca mai mult decât putem duce, de a le începe pe toate şi a nu duce nimic până la capăt. 

Scoală-ne, Doamne, în zori, şi trimite-ne la muncă, la munca aceea care nu atât pentru tine, ci pentru aproapele tău, nu atât pentru trup, ci pentru suflet, dăruieşte-ne o zi bună cu spor şi hărnicie, aşa încât spre seară, întorşi acasă, împăcaţi cu sine şi cu lumea din jur, sã cinăm cu ceea ce ni s-a dat: „Pâine şi apă”… atât!

Facă-se Voia Ta, Doamne!

AMIN,

Rugăciunea Sfintei Lucia, fecioara – Novenă

SF-M-Mc-Lucia-din-Siracuza-5.jpg

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Lucia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Sfântă Muceniţă Lucia, cere de la Dumnezeu să dea iertare de greşeli celor ce cu dragoste te cinstim pe tine. Sfântă Lucia, lumină călăuzitoare spre cer a celor care se luptă cu valurile învolburate ale pasiunilor dezordonate ale lumii, te rugăm, mijloceşte-ne de la veşnicul Soare, Iisus Hristos, harul de a avea şi noi cel puţin o scânteie de iubire, pentru a-i îndruma pe semenii noştri, prin exemplul bun, pe calea cea strâmtă spre împărăţia cerurilor.

Înflăcărează-ne mereu, ca să nu se stingă niciodată lumina credinţei din sufletul nostru, iar la sfârşit să-L vedem pe bunul Dumnezeu în lumina nesfârşită. Prin Hristos Domnul nostru. Amin.

Apoi, se rostește de trei ori:

„Bucură-te, Marie, cea plină de har! Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul trupului tău, Iisus.”

 „Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh!”.

 „Sfânta Lucia, roagă-te pentru noi!”

Se citește rugăciunea aceasta nouă zile consecutiv, iar rezultatele nu întârzie niciodată.

 

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Daniil Stâlpnicul – 11 Decembrie

12-11-cv_daniil_stilpnicul

Troparul Sfântului Cuvios Daniil Stâlpnicul, glasul 1:

Stâlp al răbdării ai fost râv­nind strămoşilor, cuvioase: Dreptului Iov întru patimi, Sfântului Iosif întru ispite; şi în trup viaţa celor fără de trup având, Sfinte Preacuvioase Daniil, părintele nostru, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufle­tele noastre.

Cântarea 1, glasul al 8-lea.

Irmosul:

Să cântăm Domnului, Cel Ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, că S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Vrând să laud cu cântări po­menirea ta, Fericite Daniil, trimite-mi din cer rază purtătoa­re de lumină.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un soare mare ai răsărit, părinte, marginilor lumii, lumi­nând adunările credincioşilor, cu făclia faptelor bune.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Supunându-te, părinte, Legi­lor Stăpânului, ţi-ai ucis trupul cu înfrânarea şi l-ai supus pe el duhului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu totul Om S-a arătat, ră­mânând şi după Întrupare ceea ce a fost, Domnul, Cel Ce S-a născut din tine Neschimbat, Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 3-a.

Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu toiagul cumpătării despicând marea patimilor, ai trecut neînecat, părinte şi ai ajuns la muntele nepătimirii celei adevărate şi te-ai unit cu Dumnezeu, prin curăţia cugetului.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Suindu-te la înălţimea fapte­lor bune, te-ai făcut cunoscut lumii stând înălţat pe stâlp şi cu strălucirea minunilor celor ui­mitoare ai luminat pe cei ce alergau la tine cu credinţă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe piatra cunoştinţei de Dum­nezeu fiind întărit, te-ai arătat netulburat la toate măiestriile demonilor; şi ridicându-ţi de pe pământ trupul tău pe stâlp, ţi-ai într-aripat sufletul spre cele cereşti.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Izbăveşte-mă, Stăpână, de împresurarea patimilor şi biruieşte pe vrăjmaşii mei ce se luptă cu mine acum şi mă în­tăreşte pe piatra voinţei lui Dumnezeu. Luminează-mi su­fletul meu, Ceea ce eşti Poarta Dumnezeieştii Lumini.

Irmosul:

Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra Crugu­lui Ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, că Tu eşti Marginea doririlor şi Întărirea credincioşilor, Unule Iubitorule de oameni.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Tu eşti Tăria mea, Doamne, Tu eşti Puterea mea; Tu, Dumnezeul meu, Tu, Bucuria mea; Cel Ce n-ai părăsit Sânurile Părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta, împreună cu Proorocul Avacum strig Ţie: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca pe un soare luminos, pă­rinte pururea pomenite, ai vă­zut strălucind pe stâlp pe robul lui Dumnezeu Simeon şi cu Dumnezeieştile Străluciri care izvorau de la el, Dumnezeieşte te-ai luminat, Sfinte Preacuvioase Daniil şi ai mers pe urmele lui.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Biruit-ai taberele demonilor cu arma credinţei şi cu izvoa­rele rugăciunilor ai înecat-o, în­lăturând răutatea lor pe care o făceau celor ce înotau pe mare; şi ai mântuit pe cei ce cântau cu credinţă lui Hristos: Slavă Pu­terii Tale, Iubitorule de oameni.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Urcându-te pe stâlp, prea­fericite, ai stat în picioare tot timpul nopţilor ca şi cum ai fi fost fără de trup, având smerit ochiul sufletului şi ca o oglindă curată primind Lumina Duhu­lui şi arătările cele Dumneze­ieşti cu cuget curat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Legile firii s-au înnoit întru tine, Preacurată, că ai născut pe Cuvântul, Dătătorul de Lege, cu adevărat mai presus de pri­cină şi de cuvânt, Care a izbăvit din robia trupului neamul ome­nesc, al celor ce cântă cu cre­dinţă: Slavă Puterii Tale, Iubi­torule de oameni.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin, pe mine ticălosul? Ci, Te rog mă întoarce şi la Lumina Poruncilor Tale îndreptează căile mele.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca să dobândeşti Mărirea cea Nemuritoare, părinte, ţi-ai omorât poftele trupului şi por­nirile patimilor le-ai înfrânat, cu ostenelile înfrânării şi te-ai arătat râu de minuni şi izvor de tămăduiri, pururea fericite.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe când erai în rugăciune, fe­ricite, ai văzut pe Minunatul Si­meon, împreună cu doi îngeri, care ţi-a arătat ţie, părinte, ca­lea pe care a umblat pe pământ, strigând: vino şi stai lângă mine, înălţându-te către Dumnezeu prin har.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Luminându-te, părinte, cu Raza Cea Neînserată a Dumnezeieştii Străluciri, ai alungat întu­nericul demonilor şi negura pa­timilor şi te-ai arătat stâlp luminos şi scară, care cu adevă­rat duce către Dumnezeu pe cei credincioşi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Născând pe Stăpânul, te-ai arătat mai presus decât Puteri­le cele de sus şi ai îndumnezeit firea oamenilor tu, Ceea ce Sin­gură eşti Prealăudată. Pentru aceasta credincioşii te mărim pe tine, Născătoare de Dum­nezeu Fecioară.

Cântarea a 6-a.

Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminându-se gândul tău cu apropierea de Dum­nezeu, părinte, a rămas necu­prins de focul poftelor şi al al­tor patimi şi mai presus de îmboldirile trupului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Umplându-ţi-se sufletul de apele cele făcătoare de viaţă ale harismelor Duhului, de Dum­nezeu înţelepţite, prealăudate, ai izvorât râuri de tămăduiri, care usucă pâraiele patimilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine te-am câştigat Ocroti­toare şi Zid de apărare toţi cre­dincioşii, care pururea ne primejduim în mijlocul adâncului răutăţilor şi în valurile supără­rilor Născătoare de Dumnezeu, care Singură eşti Adăpostul oamenilor.

Irmosul:

Curăţeşte-mă, Mântuito­rule, că multe sunt fărădelegile mele şi mă rog, ridică-mă din adâncul răutăţilor, căci către Tine am strigat şi m-ai auzit, Dumnezeul mân­tuirii mele.

CONDAC, glasul al 8-lea.

Podobie: Ca o pârgă a firii…

Suindu-te pe stâlp, fericite, ai luminat lumea cu sfintele tale fapte şi ca o stea mult strălucitoare, ai depărtat, părinte, în­tunericul înşelăciunii. Pentru aceasta te rugăm pe tine, luminează şi acum, în inimile robi­lor tăi, lumina cea neapusă a cunoştinţei.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Tinerii evrei au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, strigând: Binecu­vântat eşti Doamne Dumnezeule în veci!

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cetele îngerilor s-au mirat de starea ta, preafericite, purtătorule de Dumnezeu; că în trup fiind ai luat petrecerea acelora, strigând: Dumnezeule, bine eşti cu­vântat!

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Strălucind cu înălţimea vie­ţuirii celei fără de materie şi cu lumina proorociei, ne-ai strălu­cit raze de tămăduiri nouă, ce­lor ce cu cucernicie te cinstim, Sfinte Daniil, făcătorule de minuni.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Risipeşte negura patimilor mele, preafericite, cu strălucirea rugăciunii tale şi mă îndreptează către cărările vieţii, pe mine, care strig: Binecuvân­tat eşti Doamne Dumnezeule în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Milostivă fii mie, Fecioară şi mă tămăduieşte cu doctoria ru­găciunii tale, pe mine cel rănit cu sabia păcatului, care strig ţie: Binecuvântat este Rodul pântecelui tău.

Cântarea a 8-a. 

Irmos: De şapte ori cuptorul…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorirea cea mai de pe urmă ai atins şi culmea bunătăţilor, părinte, purtătorule de Dumnezeu, înălţându-te pe aripile faptelor bune şi împreună cu cei fără de trup strigi, Sfinte Preacuvioase Părinte Daniil: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L pe Hristos în veci.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Vădit întărindu-te Puterea lui Dumnezeu, te-a făcut să rabzi greutatea gerului, arşiţa soarelui, rănile pline de putre­ziciune ale trupului şi răutatea viermilor care ieşeau din aces­tea, strigând: preoţi binecuvân­taţi-L, popoare preaînălţaţi-L pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Ca un nou Iov te-ai arătat, Sfinte Daniil, vrednicule de laudă şi fiind cuprins de mulţimea suparărilor şi a necazurilor, ai urmat pilda de blândeţe a Proorocului David, simplitatea Sfântului Iacov şi cumpătarea Dreptului Iosif, strigând Stăpânului: preoţi binecuvân­taţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cei ce te socotim pe tine, Preasfântă Stăpână, Născă­toare de Dumnezeu, cuvintelor tale urmând, Prealăudată, te fericim acum, că ne-ai născut nouă pe Fericitul Dumnezeu, pe Care lăudându-L în două firi şi în­tr-un Ipostas, strigăm: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăuda-ţi-L, popoare preaînălţaţi-L în­tru toţi vecii.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

De şapte ori chinuitorul haldeilor nebuneşte a ars cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar pe aceştia văzându-i mântuiţi de o Putere mai mare, Făcătorului şi Mântuitorului au strigat: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a.

Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Iată, mutându-te şi călătoria săvârşind, deschisu-s-au ţie, părinte, porţile cerurilor şi Cetele îngerilor te-au primit; iar Dătătorul de cunună, Hristos, te-a încununat pe tine cu mărirea dreptăţii. Pe Care lăudân­du-L credincioşii, Îl mărim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înflorit-ai, părinte, în livada nevoinţei, ca un crin al câmpu­lui; ridicatu-te-ai ca un chipa­ros la înălţimea desăvârşirii şi grăind ca în psalmi, ca un măs­lin mult roditor te-ai arătat, veselind cu untdelemnul osteneli­lor tale feţele şi inimile noastre.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Stâlp înfipt pe temelia fapte­lor bune, turn nemişcat, izvor de minuni, liman de adăpost, comoară de vindecări şi locaş al Duhului te-a cunoscut pe tine lu­mea. Pentru aceasta săvârşeşte astăzi pomenirea ta, Sfinte Preacuvioase Daniil.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Răsăritu-ne-a nouă, astăzi, Dumnezeiasca ta pomenire, cu­vioase, mai strălucitoare decât soarele, luminând inimile cre­dincioşilor cu lumina dreptăţii şi alungând întunericul patimi­lor celor pierzătoare de suflet; pe care cu cucernicie săvâr­şind-o, pe tine te lăudăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mântuitorule, Cel Ce Te-ai născut şi ai păzit Nestricată după naştere pe Ceea ce Te-a născut când vei şedea să judeci faptele mele, trece cu vederea nelegiuirile şi păcatele mele, ca un Dumnezeu fără de păcat, Milostiv şi Iubitor de oameni!

Irmosul:

Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat: că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele tău s-a făcut mai Desfătat decât cerurile. Pentru aceasta, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile Cetelor îngereşti şi oamenii, te mărim.

SEDELNA, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Cu înfrânarea, cu ostenelile şi cu rugăciunile împodobindu-ţi sufletul, cu Dumnezeiască cuviinţă, te-ai făcut părtaş în­gerilor, fericite şi ai luat har de minuni cu adevărat, spre a vindeca bolile celor ce te cin­stesc cu dreaptă credinţă. Pentru aceas­ta alungi şi mulţimea demoni­lor şi dai tămăduiri oamenilor, Preafericite Daniil, vrednicule de laudă. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Veniţi toţi credincioşii să mă­rim cu laude pe Împărăteasa, Maica Ziditorului tuturor şi lăudând-o, să strigăm: Fecioară cu totul Lăudată, Ceea ce eşti Pricina Bucuriei, izbăveşte pe cei ce te cinstesc şi acoperă-i cu rugăciunile tale; că ai îndrăz­neală, ca o Maică a lui Dum­nezeu, a te îndura şi a da tămăduire de boli. Pentru aceasta strigăm ţie: roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu, să dăruiască ier­tare de păcate robilor tăi, celor ce se închină, după vrednicie, Preacuratei tale naşteri.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Văzând Patima cea de pe Cruce a Fiului şi Dumnezeului tău, Preacurată, sfâşiindu-ţi-se cele dinlăuntru, strigai cu amar, tânguindu-te, Preacinstită: cu adevărat, înfricoşător lucru este că de voie Te-ai lăsat răstignit, Stăpâne şi ai primit moarte tru­pească. Pentru aceasta laud, Mântuitorule, voirea Ta cea tainică şi negrăită, că ai venit să mântuieşti zidirea Ta cea ră­tăcită. Ci, scoală-Te acum şi um­ple de veselie inima mea şi nu mă lăsa pe mine singură, să mă cufund în întristare, Cuvinte.

Rugăciunea Sfintei Ana pentru dobândirea de prunci

Doamne Dumnezeule, Atotţiitorule, Cel ce numai cu cuvântul Tău ai făcut cerul şi pământul cu toate cele ce sunt într-însele; Dumnezeule, Cel ce ai zis făpturilor Tale să crească şi să se înmulţească, Tu cel ce ai binecuvântat pe Sara, soţia lui Avraam, şi la bătrâneţile ei a născut pe Isaac, şi ai dăruit Anei, ce era stearpă, pe Samuil Prorocul şi alţi copii, dă-mi şi mie roadă pântecelui meu, şi nu mă lăsa să rămân pururea de ocară şi urgie oamenilor. Adonai, Doamne Savaot, Tu Care ştii ocara nerodirii mele, dezleagă-mi durerea inimii mele, deschide pântecele meu, şi pe cea neroditoare arat-o roditoare cu Atotputernicia Ta… Şi orice voi naşte: fecior ori fecioară, o voi închina Sfinţiei Tale cu toată inima, dăruind-o Bisericii Tale pentru a-Ți sluji pururea acolo.

Psalm – Ieromonah Ghelasie Gheorghe, de la Sfânta Mănăstire Frăsinei

parintele-ghelasie

DOAMNE, Peste Zămislirea,

Din Părinţii mei Ai SUFLAT

Şi aşa m-am Născut

Încă un CHIP de Om

În care TE-AI PECETLUIT

Cu REVĂRSAREA DUMNEZEIASCĂ

Pe care şi Eu Să o PRIMESC

Ca DAR de VEŞNICIE.

CHIPUL meu de Om

Are un Suflet Şi un Trup

Chip de Cer Şi de Pământ

În care şi eu să fiu Rai-Locaş Sfânt

Unde LITURGHIA IUBIRII

Încă odată Să se facă.

CHIPUL Tău SE VEDE

Peste mine, Peste Chipul Părinţilor

În Fiinţa mea.

Cerul se oglindeşte În Suflet,

Pământul se mişcă În Trup,

Şi toate în UNIRE

În CHIPUL MEU

De Om Se fac ÎNCHINARE,

ŢIE, DOMNUL Şi DUMNEZEUL meu,

ŢIE CÂNTARE,

Încă o VEŞNICIE OPRITĂ În FAŢA TA!

PREA SFÂNTĂ TREIME DUMNEZEUL nostru,

SLAVĂ Ţie, ÎNCHINARE Ţie,

Iartă-ne. lartă-ne de puţinătatea noastră,

De neputinţele noastre,

Iartă-ne slăbiciunile,

Nu lua în consideraţie Păcatele noastre.

Peste păcatele noastre, Peste păcatele noastre,

Totuşi ne Închinăm Ţie,

IUBIRE DUMNEZEIASCĂ,

MILA VEŞNICĂ.

Treci peste micimea noastră,

CHIPUL Tău SUFLAT în noi

Este mai tare,

Păcatul n-a putut să-l distrugă,

Chiar acoperit.

Dezvăluie-l TU, DOAMNE,

Deschide-ne TU Ochii,

DOAMNE. MILA TA Să fie,

DOAMNE, Picătura de HAR.

SLAVĂ Ţie, PREA SFÂNTĂ TREIME!

O, Rugătoarea, Rugătoarea BISERICII noastre,

MAICA DOMNULUI, Şi Rugătorii BISERICII

A Măririi tuturor Sfinţilor

Împreună A UNIRII Cerului cu Pământul!

O, ÎNTÂLNIRE,

O, ÎMPĂRTĂŞIRE

A VEŞNICIEI,

O, CÂNTARE

A VEŞNICIEI!

Avva Ghelasie – Isihasm, Darul Menirii de Taina

PDF CARTE

Sursa: https://medicinaisihasta.wordpress.com/2016/02/01/psalm/

Psalmul IUBIRII de DUMNEZEU – Ieromonah Ghelasie Gheorghe, de la Sfânta Mănăstire Frăsinei

icoana_sfintei_treimi_pictata_de_sfantul_andrei_rubliov.jpg

DOAMNE, aș vrea să-mi arăt

IUBIREA mea de TINE,
Dar toate se frâng
În ÎNCHINĂCIUNE!

Toate se pot spune,
Doar IUBIREA se TACE;
IUBIREA se ASCUNDE
Și nimeni nu o știe,
IUBIREA, ÎNCHINAREA de Taină,
IUBIREA, DUMNEZEIASCĂ ICOANĂ.

DOINIREA IUBIRII
Este singura Cântare,
IUBIREA, ce se CHEAMĂ,
IUBIREA, ce se AȘTEAPTĂ,
IUBIREA, ce nu se poate uita,
IUBIREA, ce nu poate muri,
IUBIREA, ce nu se poate ucide,
IUBIREA, ce în sine PLÂNGE,
IUBIREA, CRUCEA VEȘNICIEI!

Alcătuire, Ieromonah Ghelasie Gheorghe, de la Sfânta Mănăstire Frăsinei

extras din volumul  ”Mic Acatistier – Pravila Carpatina”

Se dedică d-nei Maria – Magdalena Oncescu, cu prilejul zilei sale de naștere:

08.12.2019

Acatistul Sfântului Cuvios Patapie, tămăduitorul de cancer și multe alte boli – 8 Decembrie

sf_patapie.jpg

Pe părtașul virtuții și casnicul ințelepciuni lui Dumnezeu, pe cel care pe pământ a trăit că în cer, și cu duhul, în chip tainic, vămile văzduhurilor a luat cu asalt, cu ardoare cântări să-i înălțăm și cu râvna să ne închinăm sfintelor lui moaște strigând: Bucură-te, Părinte Patapie.
ICOS 1
Cu cântări de laudă încununăm pomenirea ta Sfinte Patapie, înger în trup, căci refuzând plăcerile cele trecatoare ale lumii, îndrăgostit de virtute te-ai arătat din tinerețe, fapt pentru care ție strigăm acestea:
Bucură-te, floarea Gheranionului,
Bucură-te, făgăduința celor necăsătoriți,
Bucură-te, că vlăstărești tămăduiri credincioșilor,
Bucură-te, că porți grijă de nevoile oamenilor,
Bucură-te, că ai călcat pe dușmanul al răutății începător,
Bucură-te, că ai mărit pe Domnul tuturor domnilor,
Bucură-te, izvorul îmbelșugat al minunilor,
Bucură-te, încetarea puterii demonilor,
Bucură-te, împreună locuitorule cu cei îndumnezeiți și blânzi,
Bucură-te, casnicul tuturor sfinților,
Bucură-te, că ai batjocorit pe cele trecătoare și stricăcioase,
Bucură-te, că ai înfrânt pe vrăjmașul cel cugetător,
Bucură-te, Părinte Patapie.
CONDAC 2
Vlăstar preaînfrumusețat al pământului Egiptului, pe care Nilul cel frumos curgător, îl adapă din belșug, crin sublim și chimen plăcut al ascezei, te-ai arătat părinte Patapie răspândind frumos miros celor ce cu credință îți cântă ție : Aliluia.
ICOS 2
Legile Domnului principii în viață și poruncile Acestuia reguli avându-le, Patapie înțelepte, cu evlavie pe cărările asceților ai călătorit și la înălțimea îndumnezeirii ai urcat, fapt pentru care îți cântam:
Bucură-te, mare între asceți,
Bucură-te, cel mai mare în înțelegere,
Bucură-te, locuitorul îndumnezeit al pustiului,
Bucură-te, locuitor al cerurilor înalte,
Bucură-te, că noaptea fără lună a vieții plăcerilor ai lasat-o în urmă,
Bucură-te, că dumnezeiască pronie ai avut ajutătoare vieții,
Bucură-te, că ești plin de harisme felurite,
Bucură-te, auroră ce strălucești razele minunilor,
Bucură-te, icoana strălucitoare a smeritei cugetări,
Bucură-te, pajiște cu bună mireasmă a cumințeniei,
Bucură-te, auroră a daruruilor duhovnicești,
Bucură-te, izvor pururea curgător al minunilor,
Bucură-te Părinte Patapie.
CONDAC 3
Cel ce ai primit putere din belșug din cer, Patapie, cetățean al pustiului, îndrumător pustnicilor te-ai arătat și dumnezeiesc învățător spre viața cea mai bună și îndumnezeire, deschizând buzele că să cânți Ziditorului : Aliluia.
ICOS 3
În pustiul Tebaidei locuind, Patapie dumnezeiesc cugetător, lui Dumnezeu încredințându-te, nevăzutele lupte și patimile cărnii le-ai biruit prin cumpătare, rugăciune, lacrimi, post și privațiuni, ridicând pe cei neînsoțiți să-ți cânte:
Bucură-te, crin al înfrânării,
Bucură-te trandafirul pustiului,
Bucură-te, pecete a vieții îngerești,
Bucură-te, uzurparea răutății demonilor,
Bucură-te, floare cu bună mireasmă a rânduielii monahicești,
Bucură-te, trâmbiță a harului dumnezeesc și psaltire a rugăciunii,
Bucură-te, cel ce te-ai arătat a fi frumusețea asceților,
Bucură-te, cel ce ești strălucirea cuvioșilor,
Bucură-te, veșmântul ușor al celor eliberați de suferințe,
Bucură-te, arhetip al luptelor cuviincioase,
Bucură-te, fundație statornică a călugărilor,
Bucură-te, busolă a darurilor cerești,
Bucură-te, Părinte Patapie.
CONDAC 4
Grabnic fugind de întunericul laudelor lipsite de discernământ, și al părelniciei ambasadorilor celor trecătoare, în Bizanț ai venit, înțelepte, și în Mănăstirea Vlahernelor cu smerenie locuind, vieții celei neîntinate a îngerilor ai urmat cu dor strigând : Aliluia.
ICOS 4
Ai batjocorit pe Veliar prin privegherile de toată noaptea, Patapie, și oțelirea ta în virtute, căci pe Hristos apărător câștigând, de toată uneltirea vrăjmașului te-ai izbăvit. Pentru aceasta ție celui ce ai triumfat asupra începătorului răutății îți cântăm:
Bucură-te, rănirea începătorului răutății,
Bucură-te, căderea urătorului binelui,
Bucură-te, cel ce ai înălțat trofeul Duhului,
Bucură-te, că ai călcat pe dușmanul cel preaspurcat,
Bucură-te, gura cea mai dulce a rugăciunii inimii,
Bucură-te, ochiul cel prea liniștit al sufletului văzător de Dumnezeu,
Bucură-te, luminătorul celor ce zac în întuneric,
Bucură-te, îndrumare neînșelată a pașilor pustnicești,
Bucură-te, naos al înțelepciunii celei prea strălucitoare,
Bucură-te, ocrotitor de Dumnezeu dăruit al celor neînsoțiți,
Bucură-te, temelie neclintită a iubirii,
Bucură-te, mirul încântător al sfințeniei,
Bucură-te, Părinte Patapie.
CONDAC 5
Chivot prea cuviincios al curatei viețuiri și grădină răspânditoare de mir a tuturor virtuților te-ai arătat, Cuvioase ostenitorule, preadesfătând cu harul tău pe toți cei care cu credință aleargă la tine, Părinte Patapie, și strigă ție cu evlavie: Aliluia.
ICOS 5
Te-ai întărit ca să rupi zgarda grijilor deșerte ale vieții, Părinte Patapie cu cheia rugăciunii minții și dragostei de Dumnezeu, fapt pentru care acum, noi cei care cu bucurie la tine scăpăm, strigăm cu voci de miere picurătoare unele ca acestea:
Bucură-te, gura bunei mustrări,
Bucură-te, băutură nestricăcioasă,
Bucură-te, conducătorul cel mai iscusit al sufletelor,
Bucură-te, cel asemenea cu îngerii, împreună cu ei locuitor,
Bucură-te, scânteie însuflețită a regiunii Vlahernelor,
Bucură-te, diademă prețioasă a virtuților de suflet hrănitoare,
Bucură-te, că intru totul te-ai lipit de Dumnezeu,
Bucură-te, că neabătut te-ai afierosit Domnului,
Bucură-te, laudă cetei sfinților,
Bucură-te, zdobirea roiului demonilor,
Bucură-te, făclie a dumnezeieștii cunoștiințe,
Bucură-te, astru diafan al strălucirii neapropiate,
Bucură-te, Părinte Patapie.
CONDAC 6
Ziditorul chemându-te dintru egipteni în orașul cel mare al lui Constantin, statornic îndrumător te-ai arătat Cuvioase Patapie monahilor care cu credință nestrămutată, pururrea cântă lui Dumnezeu : Aliluia.
ICOS 6
Precum leul după înfățișare se face cunoscut tuturor, așa cuvioase Patapie lumii te-ai facut cunoscut cu revărsarea minunilor tale și strălucirea dumnezeștii tale viețuiri, prin care ai luminat mintea adunării credincioșilor că să strige ție:
Bucură-te întărirea celor neputincioși,
Bucură-te, câștigătorul celor veșnice,
Bucură-te, torent pururea curgător de tămăduiri,
Bucură-te, briză răcoritoare a darurilor,
Bucură-te, locuință prealuminată a energiilor dumnezeești,
Bucură-te, cort curat al harului mântuitor,
Bucură-te, că dăruiești adierile harului,
Bucură-te, că înmoi inimile credincioșilor,
Bucură-te, foc al înțelepciunii și cumpătării,
Bucură-te, făclie a strălucirii celei de sus,
Bucură-te, zori aurii de săltătoare bucurie,
Bucură-te, ecou al strălucitoarei mântuiri.
Bucură-te, Părinte Patapie.
CONDAC 7
Mare stareț al vieții de obște și îndrumător al celor necăsătoriți fiind Patapie, spre piscul liniștit al slavei lui Hristos pe cei ce aleargă la tine, în chip minunat îndreaptă-i și pe toți învață-i să cânte lui Hristos Atoatevăzătorul: Aliluia.
ICOS 7
Pe cei ce împreună cu tine se osteneau, a se supune Legii lui Dumnezeu neobosit ai povățuit, Patapie, cu Varas și cu Ravulas, sfânt safir și trofeu al smeritei cugetări, fapt pentru care cu evlavie îți cântăm:
Bucură-te, stâlpul nepătimirii,
Bucură-te, poarta evlaviei,
Bucură-te, cel ce ai mortificat poftele trupești,
Bucură-te, cel ce ți-ai întraripat mintea spre cer,
Bucură-te, îndrumător îndumnezeit spre dumnezeasca dragoste,
Bucură-te, îndreptătorul tuturor spre viețuirea cuvioasă,
Bucură-te, cel ce conduci spre bucuria cea nesfârșită,
Bucură-te, reintoarcerea tuturor spre viețuirea cuvioasă,
Bucură-te, făclie a dumnezeieștii cugetări,
Bucură-te, picătura cunoștiinței de Dumnezeu,
Bucură-te, raza a îndurării celei negrăite,
Bucură-te, că ai rușinat inteligibil pe cel rău,
Bucură-te, Părinte Patapie.
CONDAC 8
Râu cu îmbelșugate curgeri al minunilor mai presus de fire, cu adevărat te-ai arătat Părinte Patapie, căci tânăr fiind ai deschis cu rugăciunea ochii fetei oarbe din naștere și ai adunat pe cei ce au văzut minunea ta că să cânte fără tăcere : Aliluia.
ICOS 8
Intru totul sfintit fiind și plin de haruri , Patapie, ai tamaduit dureroasa boala a celui ce suferea de hidropizie, Părinte, cu puterea Sfantului Duh și ai deschis buzele acestuia că sa-ti cinte ție acestea:
Bucură-te, comoară a harurilor dumnezeiești,
Bucură-te, izvor nesecat al minunilor,
Bucură-te, reazămul monahilor iubitori de Dumnezeu,
Bucură-te, începutul virtuților spre îndumnezeire,
Bucură-te, ocean negolit de tămăduiri pentru cei bolnavi,
Bucură-te, fântână care potolește durerea și izvor de vindecări,
Bucură-te, grabnică apărare a celor oropsiți,
Bucură-te, dumnezeiască supraveghere a celor din necazuri,
Bucură-te, păzitor ferm al celor ce aleargă la tine,
Bucură-te, venerabil părinte al celor ce se roagă ție,
Bucură-te, că pe Hristos mai mult decât toate ai dorit,
Bucură-te, cel ce ai bătut pe vrăjmașul cu rugăciunea,
Bucură-te, Părinte Patapie.
CONDAC 9
Părinte de semne purtător, ai tămăduit sânul femeii, care fără nădejde de vindecare, suferea de cancer și pe tânărul cel demonizat degrabă cu harul crucii l-ai însănătoșit convigând pe toți, să strige lui Dumnezeu cel atotputernic: Aliluia.
ICOS 9
Râuri de minuni izvorăște trupul tău cel nestricat, cu harul lui Dumnezeu, cel care a adormit în mica peșteră greu accesibilă a munților Gheraniei, Părinte, cel ce este lauda asceților, iar noi cu bucurie ne închinăm lui strigând răspicat așa:
Bucură-te, lauda celor ce se nevoiesc,
Bucură-te, cununa celor îndumnezeiți,
Bucură-te, canon fără greș al privegherii,
Bucură-te, căci ca o făclie strălucești prin osteneala dormitului pe jos,
Bucură-te, gloria și frumusețea celor ce te cinstesc cu adevărat,
Bucură-te, aurora prealuminoasă a celor ce te prețuiesc cu credința,
Bucură-te, al Corintului doctor și ocrotitor,
Bucură-te, al înfrânării și al ascezei adorator,
Bucură-te, al celor ce cumplit bolesc tămăduire,
Bucură-te, al celor ce bine se nevoiesc încununare,
Bucură-te, al multora spre cele de sus îndrumător,
Bucură-te, al credincioșilor din pericole salvator.
Bucură-te, Părinte Patapie.
CONDAC 10
Sărutând preacinstitele tale moaște pe care Ziditorul le-a făcut nestricăcioase după moarte, Patapie vestitule, harul tămăduirilor cu îmbelșugare de la acestea dobândim și întăriți în credință strigăm Dătătorului de daruri : Aliluia.
ICOS 10
Tinde dumnezeeasca ta mana, Patapie grabnic ascultatorule, și binecuvinteaza pe toti care cu umilinta, alearga la tine, că drumul vietii cel prea plin de suferinte sa-l savarsim și cu cantari de bucurie sa-ti strigam:
Bucură-te cununa Gheraniei,
Bucură-te, lauda celor smeriți,
Bucură-te, tezaur însuflețit al iubirii,
Bucură-te, renume preacinstit al dreptei socoteli,
Bucură-te, psaltire eufonică a vieții noi în Hristos,
Bucură-te, timpan al dumnezeescului ajutor,
Bucură-te, stârpitorul patimilor celor urâte,
Bucură-te, săditorul virtuților celor mai bune,
Bucură-te, dumnezeesc ajutor al mănăstirii tale,
Bucură-te, partaș al desfătării celei nesfârșite,
Bucură-te, ocrotitorul celor necăsătoriți,
Bucură-te ajutătorul celor din necazuri.
Bucură-te, Părinte Patapie.
CONDAC 11
Cu imne de miere picurătoare încununăm pomenirea ta, Patapie, strigând: nu înceta să cercetezi de sus pururea pe robii lui Dumnezeu, Cuvioase, și trimite binecuvântarea ta nouă celor ce cu evlavie strigăm: Aliluia.
ICOS 11
Strălucesti razele de lumina purtătoare ale virtuților tale, Patapie, celor ce doresc să urmeze dumnezeeștilor tale osteneli, și cu dor cinstitul tău trup îl sărută și cu credință iti striga acestea:
Bucură-te, vestit contemplator al celor nevăzute,
Bucură-te, vrednicule partaș al celor nestricăcioase,
Bucură-te, comesean la ospățul întâilor născuți,
Bucură-te, împreună vorbitor cu îngerii in Rai,
Bucură-te, mireasmă cerească a viețuirii călugăresti,
Bucură-te, podoabă de mult preț a înfrânării și a rugăciunii,
Bucură-te, chitară dulce-viersuitoare, îndrumătoare a călugărilor,
Bucură-te, struna empatică a celor ce suferă,
Bucură-te, delicat terapeut al Domnului,
Bucură-te, tunet pătrunzător, a demonilor spaimă,
Bucură-te, fântână a izvoarelor imateriale,
Bucură-te, stâlp al minunilor neîncetate,
Bucură-te, Părinte Patapie.
CONDAC 12
Trupul tau cel nestricat izvorește haruri, Patapie fericite, cel ce ești a cuvioșilor splendoare, și oferă tămăduiri credincioșilor care vin cu evlavie la acesta și cântă Împăratului Hristos cu ardoare Aliluia.
ICOS 12
Psalmodiind războaiele tale pe care le-ai purtat în viață pentru desăvârșire, te cinstim Patapie, Părinte de Dumnezeu Înțelepțite, că ales prieten al Domnului și credincioșilor turn de apărare și strigam cu cuviință acestea:
Bucură-te, splendoare a proniei dumnezeești,
Bucură-te, frescă a Hristoitiei,
Bucură-te, învățător al ascezei de suflet hrănitoare,
Bucură-te, propovăduitor al cugetării la cele cerești,
Bucură-te, toiag și întărire al celor ce pustnicesc,
Bucură-te, lauda și intarirea adunării credincioșilor,
Bucură-te, că izvorăști râuri de minuni,
Bucură-te, că alungi mulțimea demonilor,
Bucură-te, torța buneicuviințe a virtuților,
Bucură-te, gradina Sublimei Înțelepciuni,
Bucură-te, corabia cu trei catarge a milei lui Dumnezeu,
Bucură-te, lira a inspirației divine,
Bucură-te, Părinte Patapie.
CONDAC 13
O, Părinte Patapie, podoabă a Gheraniei și luminător al intregii Elade, primește cu bunăvoință acest dar al nostru și izbăvește de osândirea ce va să fie pe credincioșii care cu dor cântă lui Dumnezeu: Aliluia. ( de trei ori)
Apoi se rostecsc Icosul 1: „Cu cântări de laudă încununăm pomenirea ta Sfinte Patapie … ” și „Condacul 1: Pe părtașul virtuții și casnicul ințelepciuni lui Dumnezeu … ” apoi se face Otpustul.

Acatistul de mulțumire ”Slavă Lui Dumnezeu pentru toate” – Condacul al 4-lea

79351167_2457657737825383_1770747043988373504_o

Cu câtă dulceață îi indestulezi pe cei ce se gândesc la Tine, ce Făcător de viață este Cuvântul Tău cel Sfânt! Mai plăcută decât untdelemnul și mai dulce decât fagurii este împreună – grăirea cu Tine. Rugăciunea adusă Ție prinde viață și se înaripează: cu ce cutremur se umple sufletul și cât de mărețe și pline de tâlc par atunci viața și făptura toată! Unde nu ești Tu – acolo este pustiu. Unde ești Tu – acolo e bogăția sufletului, acolo se revarsă, ca un șuvoi de apă vie, cântarea: Aliluia!