Rugaciunea celui mânios – Sfânta Mânăstire Lainici

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Sfânta Mănăstire Lainici

Dumnezeule întru tot îndurate, Tu ai zis că cel ce va asupri pe aproapele său se atinge de lumina ochilor Tăi. Iată dar că este cu dreptate să mă pedepseşti pe mine, fiindcă de atâtea ori fiind stăpânit de mânie am amărât şi am supărat pe fratele meu şi puteai să-mi plăteşti mânia cu mânie, căci strigau către Tine lacrimile şi suspinele atâtor nevinovaţi pe care eu i-am nedreptăţit.

Şi ce mi s-ar fi întâmplat dacă ar fi căzut asupra mea numai o mică parte a urgiei Tale, de care toţi se cutremură? Dar fiindcă m-ai îngăduit până acum şi nu mi-ai răsplătit răul cu rău, pedepsindu-mă cum mi se cuvenea, şi eu te rog şi cad înaintea Ta zicând cu lacrimi:

Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, arată-mi milostivirea Ta cea obişnuită, pe care şi în vremea când eşti mâniat nu o uiţi, după cum zice proorocul Avacum:

“Întru mânie îţi vei aduce aminte de milă”, şi să nu-mi pomeneşti toate relele pe care le-am făcut aproapelui meu cu mânia şi izbăveşte-mă de această patimă rea, ca să mă pot bucura de pacea Ta, a aproapelui meu şi a mea, ca deschizând gura mea spre lauda Ta, întru bucuria duhului meu, să slăvesc dreptatea Ta.”

Dăruieşte-mi, Doamne, al meu, darurile smereniei şi ale blândeţii pe care Fiul Tău, venind în lume, ne-a poruncit să le învăţăm şi să le urmăm, ca avându-le pe ele să petrec viaţă virtuoasă aici pe pământ, iar în cer să mă învrednicesc părţii celor smeriţi cu duhul şi blânzi cu inima în vecii vecilor. Amin!

Cu mulţumiri părintelui Matei de la sfânta mânăstire Lainici

Din iadul schemelor de inadaptare – Maica Siluana Vlad

Maica Siluana Vlad

1. Abandonul
Doamne, Iubirea mea, Mântuirea mea, Tu ne dăruiești prin pronia Ta oameni minunați care să ne fie alături în drumul spre mântuire. Orice făptură a Ta este o binecuvântare în viața mea. Doamne, îți mulțumesc pentru oamenii pe care mi-i scoți în cale. Dă-mi dragoste față de ei, sensibilitate, încât să nu îi rănesc prin patimile mele. Vindecă-mă, Doamne, degrabă de dependența de cei apropiați, de gelozie, de anxietate. Doamne, la Tine nimic nu e cu neputință de îndreptat, nicio pierdere nu e de neînlocuit, Tu ești cu totul dragoste! Vindecă-mă de teamă, dă-mi să Te iubesc cel mai mult pe Tine, iar pentru oamenii pe care mi-i trimiți, să-Ți mulțumesc ca pentru niște daruri minunate, să mă bucur de ei și să le aduc bucurie. Binecuvântează, Doamne, toata făptura Ta!

2. Privațiunea
Doamne, conflictul interior dintre a-mi tăia voia, a face pe plac altora și a fi independentă, liberă, mă macină și mă zbuciumă în tot ceasul. Vezi, Doamne, lupta mea și vindecă-mă! Dă-mi dragostea Ta, ca tot ceea ce fac pentru ceilalți să fie cu iubire și bucurie, să nu mă împovăreze. Dă-mi, Doamne, curaj să-mi recunosc neputințele, încât ceea ce fac să nu fie cu forțare. Ajută-mă să-mi pot exprima și nevoile proprii. Vindecă sufletul meu și dă-mi să înțeleg ce înseamnă să fac voia Ta și să-mi tai propria voie, să mă lepăd de voia mea. Pentru că eu, Doamne, vreau să fie în toate cum vrei Tu, dar să nu mă părăsești nicio clipă, să fii în toate cu mine. Vindecă-mă așa cum vrei Tu, nu mă lepăda pentru neînțelegerea și necunoașterea mea, nu mă lepăda pentru neputințele mele. Umple-mi sufletul de dragostea Ta și să fie în toate voia Ta în viața mea! Vindecă sufletul meu, să pun dragoste în tot ceea ce vrei să fac, să nu mă las purtată de spiritul de turmă, ca prin asta să mă forțez, sau să forțez pe alții și să pierd dragostea.

3. Imposibilitatea de a fi iubit
Doamne, Dumnezeul meu iubit, Tu care ești dragostea cea atotcuprinzătoare, dă-mi dragostea Ta, revars-o în inima mea și vindecă sufletul meu. Sunt păcătoasă și nerecunoscătoare, nu-Ți mulțumesc pentru ce făpturi minunate ne-ai creat, și mă îndoiesc de calitățile pe care le-ai pus în mine, de darurile cu care m-ai înzestrat. Tu, Doamne, ai spus să nu ne temem și să nu ne îngrijim de nimic, ne-ai înzestrat mai frumos decât pe crinii câmpului, ne-ai hrănit mai mult decât păsările cerului. Pentru ce mă îndoiesc atunci? Când Tu pururi cu mine ești, când Tu îmi dai toate cele de folos, când Tu îmi oferi dragostea Ta! De ce să mă îndoiesc că nu aș putea fi iubită, când Tu deja mă iubești cu cea mai curată și deplină dragoste?! De ce să mă obosesc și îndoiesc atât, încercând să fiu într-un anume fel, când Tu mă iubești așa cum sunt, când Tu mă primești și mă vindeci, de aici, din adâncul în care mă aflu?! Da, Doamne, Tu ești nădejdea mea, înviază sufletul meu! Fii cu mine și ajută-mă să rămân întru Tine și atunci nimic nu-mi va lipsi.

4. Excluderea
Iisuse al meu, vindecă sufletul de tendința de a mă însingura și izola de oameni. Ne-ai creat să trăim în dragoste și comuniune unii cu alții. De ce să mă tem? Când Tu cu mine ești… Dă-mi dragoste față de creația Ta și bucurie veșnică!

5. Vulnerabilitatea
Doamne, vindecă-mă de vulnerabilitate! Tu ești nădejdea mea, de ce să mă tem? Întoarce-mă și povățuiește-mă să nu îmi mai fie teamă de nimic, știind că Tu ești lângă mine. Dă-mi credință, curaj, nădejde. Ajută-mă să fiu puternică și să pot răbda și duce orice încercare, orice ispită, cu ajutorul Tău. Tot ce iți cer e să fii cu mine, să-mi dai să simt bucuria Ta și dragostea Ta în orice. Doar nu mă parăsi, Dumnezeul meu.

6. Perfecționismul
Doamne, revarsă harul Tău asupra sufletului meu și dă-mi smerenie. Eu sunt nimic fără Tine, tot ceea ce am, tot ceea ce fac este prin Tine, cu ajutorul Tău. Fără Tine, nimic vrednic și bun nu pot să împlinesc. Toate sunt darurile Tale, pentru care Îți mulțumesc! Ajută-mă să mă lepăd de voia mea și să îmbrățișez voia Ta, să le primesc pe toate, să accept și să îndeplinesc voia Ta cea sfântă. Nu pot nimic fără Tine. Nu mă părăsi!

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Maria, Domnul să-ți audă rugăciunile, să-ți vindece suflețelul și să facă din tine un martor al milostivirii și iubirii Sale pentru oameni. Te îmbrățișez cu drag mult și recunoștință!

Cu drag și rugăciune,
Maica Siluana

Sursa: https://sfintiiarhangheli.ro/

Emailsfarhangheli@gmail.com

AdresaStrada Talpalari nr 12, Iasi, cod 700 127, Iasi

Dacă doriți să susțineți activitățile maicii Siluana Vlad și ale obștii noastre, puteți dona online utilizând cardul de credit, debit sau contul de PayPal! Domnul să vă răsplăteasca darul!

Vol d’oiseau – Alexandru Theodor Amarfei

I

Carême

(Gemini)

Siège calcaire pour goélands, le séduit pensif vaisseau

Par ombres, goutte après goutte, dans les cloitres de silence,

Tamise des raisons-ermites, pour que précipices en haut

Puissent surgir pour les étoiles, du noir de vie, les semences.

Pour me porter aux funérailles il n’y’aura point de bouclier ;

Désirs du corps et trots d’agile jument tombée enceinte

Vont par céleste baiser dans les hauteurs déménager,

Vont imposer aux seiches d’océan une cristalline astreinte…

Que puissent couler les encres brunes salés par le néant ;

Que puisse sonner le trot, galop sphérique sans propriétaire !

Adviens, mon bien-aimé, car je t’ai attendu autant… !

Tu peux me reposer dans le noyau d’un soleil neuf…

Je manque, au nadir du vide, les rayons de ton mystère

Pour m’enflammer du rouge du sang le jaune noirci de l’œuf.

II

Crypte

(Cancer)

Au-dessous des rêves, la cote perdue te fait surgir l’encens

Bien-aimée, reine des épreuves, cheval trojan du ciel turquois,

Aux raisons épais des ères – touche suave d’odeur du bois,

Baptême d’anges, déluge des fruits d’un été convalescent…

Chaste jonction troupeaux des fleurs fait surgir dans jardinières

De feu inconnu par cendres et de terre sans touche du fruste ;

Eaux profondes lin de silence arrosent pour linceul des sphères

Epreuve-reine, ennui du bleu pour les astres très vétustes…

Comme s’ils étaient des secondes, leurs chandelles brulent les éons

Pour que, chantée par lumières, raisonnée par arc-en-ciel,

Tu puisses tisser sur le temps les couleurs de l’éternel,

Comme ciment pour mur des briques ailes célestes te font bâillon,

Que ton ventre gît dans larmes et les yeux dans l’accouchement

Pour le sidéral aride – cimetière aux chats-huants.

III

Joaillerie  

(Leo)

Le soleil mendiant pour ombre remonte la pourpre aux grappes ;  

Ombre mendiant pour toi, j’envoie pigeons en volée 

Pour que la pourpre des ailes soit bénie par ton lever,

Pour que la tempête des cœurs touche du vin nouveau attrape.

Douane féroce des renards demande péage de fatigue,

Réseaux des faucons s’emparent d’impitoyables décimes ;

Dans tellure et sidéral, le concert de leur lésine

Brouille l’innocent portatif par les grinces d’avide intrigue…

Y’a pour autant des victimes, succombées avant les noces

Une rétribution qui fasse plus paisible leur supplice ?

Oh ! voilà, leur sang se draine comme dans invisibles fosses,

Octroi dans trame de souffrance, leur mort érige le calice,

Ailes rompues dans l’éphémère lettres des prières embossent

Et blessures de désespoir logent la splendeur des rubis…

IV

Le pendu

(Virgo)

Rejeté par toi, prison de silence

Dans l’attente du supplice vient d’accueillir

Mon corps. L’espoir même devient la potence;

L’amour, noeud coulissant, va me meurtrir.

Une éternité de solitude pétrie

Vient d’ouvrir pour moi la sombre ravine

Mon coeur te regarde d’un oeil triste, pourri,

Creusé par les rapaces dans ma poitrine…

Pas des larmes pour moi, mais ce monde glacé

Point de compassion n’aura dans ses yeux !

J’ai compris que tu n’as pas pu m’aimer…

Que les orbites vides puissent nouveau printemps

Susciter pour fondre cet hiver affreux!

Car ou seront, prince, mes regards d’antan… ?

V

Aigle

(Libra)

Balance éloigné du cœur, pensée droite, coup de vent gauche,

Je charge vers l’azur chansons que personne ne prononcera ;

Scrutant le moindre mouvement, majestueux et sans reproche,

Je plonge pour fourrer mes griffes aux gibiers qui sont à moi.

Dans les hauteurs et par terre, le pouvoir non partagé

Sur l’empire qui ne connait ni défi, ni obéissance

Encercle, de l’invisible, comme un astucieux joailler,

La couronne qui capte d’en haut les sacrées incandescences.

J’ai voulu tout ça t’offrir, car l’amour vient, le vilain,

De tomber en coup de foudre et bruler au cœur le toit…

La terre est réduite aux cendres, sachant que t’as pas besoin

De mon âme, oh, le plus pauvre roi réduit à ses exploits…

Tout ce que j’ai conquis s’avère un appui pour vol en vain

Balance exilé du ciel, amour gauche, vent sans endroit…

VI

Pélican

(Scorpio)

Hiéroglyphes des écailles captent plongeons au fond des eaux

Et censure avide enlève leur mystère d’en dessous des songes;

Broderie fluide des signes aux poussins du vrai ou faux

Emprunte ses pouvoirs occultes pour les ailes en manque d’allonge.

Dans les profondeurs nocturnes, les cauchemars ouvrent ravines;

Malgré les graisses qui préparent le vol vers les bords d’Afrique,

La colonie est hantée par mémoires de la famine :

La souffrance des jeunes suscite la dévotion frénétique,

Les becs font sortir le sang des pieuses anciennes poitrines

Dans un sommeil agité par une messe des hérétiques.

Quand je serais sur la croix et soumis aux tentations;

Quand le mythe de la piété succombera à ses mensonges,

Car indigne de racheter la nouvelle génération,

Y’aura quelqu’un pour hausser sur la branche d’hysope l’éponge… ?

VII

Cigogne

(Sagittarius)

Ils racontent de moi dans les contes des fées

Que j’annonce bonheur aux futurs parents

Et que je suis un des plus fiers guerriers

Contre les crapauds et les vils serpents.

En dépit de la prudence que j’aime autant,

Une fée m’a jeté sa malédiction :

J’ai mangé, pour mériter cette punition, 

Un crapaud qui renfermait son prince charmant…

Un don que j’arrive pas de digérer

Me condamne à vie d’y rester errant,

Faire aller-retour, sans trouver ma paix

Jusqu’au delta du Nile, pour rechercher

D’empoissonner le prince par un serpent

Ou trouver une reine qui puisse le libérer…

VIII

Autruche

(Capricornus)

Les oiseaux ne pleurent pas, n’ont pas des larmes

Mais il peut y pleuvoir avec des oiseaux ;

La majesté d’azur meurtrit ses charmes

Et laisse tomber par terre tous ses joyaux…

Le vol m’est interdit. Splendide misère,

Mes plumes ne font que d’ornement pour fêtes.

Dans le désert des ailes tombées par terre,

Je suis l’oiseau de vide, j’enfonce la tête ;

Elles vont voler dans mon labile mystère,

Leur mort va apaiser ma très longue quête.

Quand les tempêtes sauvages de manque d’amour

Détruisent tout ce qu’aura pu jamais voler,

Aux ailes d’Icare je donne discret secours :

Refuge dans mon absence elles vont trouver…

IX

Verticale 

(Aquarius)

Regarde, regarde, parmi douleur sans quête !

Abîme-toi dans les cieux, profond oubli…!

Le soleil mur frappe contre l’alouette,

Proie sanglée entre plumes et l’infini !

Ah, pour gouter le sang, t’aurais envie…

Mais il arrive toujours dans un ventre

Et jamais dans le cœur, ou tu rentres

Comme sur la manche de ton seigneur béni.

Rebel contre ceux qui t’ont transformé

Dans une écriture muette, l’avalanche

De statues, impuissance pétrifiée,

Munit ta captivité d’un défi:

Descente au sacre, merle aveugle, blanche

Qui va accompagner ton vol vieilli.

X

Cassandra

(Pisces)

Arbre avec racines au-delà des étoiles,

Dont le tronc de lumière est nourri par pensées ;

Les branches de vent bruissent feuilles des oiseaux, qui dévoilent

Fruits-poissons, quand elles plongent dans les eaux pour chasser.

On se vante d’être très raisonnables, très sages

Avec nos « un plus un fait deux », irrépressibles

Contraintes d’écorche morte pour le grand tronc, pris otage

D’une révolte contre le verbe, chair invisible.

Au lieu de les sauver, j’appelle les haches d’obscur

Messagers sombres, harpies et les chauves-souris

Pour faire les oiseaux chasser seulement pour l’envie

De nourrir en cercle le pénible séjour…

Que la lune intervienne, avec l’annonce d’éclipse !

Que les vols de famine claironnent l’apocalypse !

XI

Coq

(Aries)

J’ai besoin de tes larmes pour le cri triomphal

Qui trouve échos dans les fissures de l’édifice:

Qu’elles puissent noyer et saler le temps hibernal

Qui neige étoiles mortes sur le bois de justice.

Non, y’a pas besoin de ta foi, mais de ses blessures.

Elle ne pourra pas conquérir le paradis,

Mais son ultime soupir va guérir les morsures,

Va offrir des baptêmes impossibles jadis!

Des soleils jeunes recevront des noms indicibles

Pour les hymnes qui rayonnent les lumières des astres,

Le déni de soi meurt d’une noyade paisible

Et il reprend la vie de la veille la plus chaste:

Je ne saurais jamais reproduire ce qu’il t’a dit

Quand le verbe a muté ton levant à minuit.

XII

Nettoyage

(Taurus)

Chasse aux insectes par nuée des étourneaux

Sous la peau d’une bête qu’on ne voit pas encore ;

Confession : l’eau, dans les empreintes des sabots ;

Une étincelle lointaine elle arrive de clore.

Le taureau pas encore venu fait la veille

D’une étoile depuis longtemps éteinte aux cieux,

Mais les parasites sont là, cène de merveille

Pour apaiser l’agitation des oiseaux.

Mais pourquoi je porte des cornes ? Pourquoi je meurs ?

Pourquoi, érodé jusqu’au squelette pleurant,

Je remplis des larmes les empreintes de l’ardeur

Qui décorait mes exploits d’auparavant ?

Myraculé d’amour, je suis nettoyé

Par un ange enveloppé dans tes pensées…

Dr. Alexandru – Theodor Amarfei

At corpus non terminatur cogitatione nec cogitatio corpore – (Spinoza, „Etica”) 

Imaginea: Este o lucrare ce aparține tot domnului doctor Alexandru – Theodor Amarfei, reprezentând, după modesta mea înțelegere: Răstignirea Întregii Sfinte Treimi.