Regulile canonice ale nunții creștine – Sfântul Ioan Gură de Aur

taina_cununiei7

Regulile canonice pe care sunt datori a le împlini tinerii la nuntă creştină ortodoxă sunt unsprezece la număr şi anume :

1. Cei doi tineri care vor să se cunune unul cu altul, să nu fie între ei nici un fel de rudenie trupească sau duhovnicească, adică din Sfântul Botez. Cununia între rude este oprită cu desăvârşire de Sfintele Canoane ale Bisericii Ortodoxe.
2. Părinţii celor doi tineri trebuie să se învoiască şi să se unească la căsătoria copiilor lor. Nunţile făcute fără voia părinţilor nu aduc bucurie copiilor şi sunt canonisite de Sfântul Vasile cel Mare în canoanele 38, 40 şi 42 ca şi desfrânarea, cu trei ani oprire de la Sfânta Împărtăşanie până la împăcarea celor doi tineri cu părinţii lor.
3. Cei doi tineri trebuie să se iubească şi să se învoiască a se căsători unul cu altul; căci de se căsătoresc fără voia lor, la îndemnul părinţilor sau pentru câştiguri materiale, această nuntă nu poate dăinui.
4. Logodirea celor doi tineri să se facă cu preot, după rânduiala Bisericii, cu cercetarea canonică cuvenită.
5. Tinerii logodiţi sunt datori să trăiască la părinţii lor până la cununia religioasă şi să-şi păzească cu sfinţenie fecioria, că de vor greşi mai înainte sunt canonisiti de Biserica că nişte desfrânaţi şi opriţi şapte ani de la Sfânta Împărtăşanie.
6. Mai înainte cu o săptămâna sau două de cununia religioasă cei doi tineri sunt datori să se spovedească la duhovnicul lor din copilărie sau la preotul satului, cu post şi rugăciuni şi, dacă au voie, să se pregătească pentru Sfânta Împărtăşanie.
7. Cununia religioasă se cuvine, după tradiţie, a se face dimineaţa, de obicei Duminica, mai înainte de începerea Sfintei Liturghii, iar naşii mirilor să fie creştini buni, capabili să înveţe şi să povăţuiască pe calea cea bună pe finii lor.

8. După slujba cununiei, cei doi tineri stau cu cununiile pe cap în mijlocul bisericii, înconjuraţi de credincioşi până la sfârşitul slujbei, iar preotul dă binecuvântare de Sfânta Liturghie şi se roagă împreună cu toţi cei de faţă pentru ajutorul celor încununaţi. Crezul şi Tatăl nostru este dator să le zică mirele.
9. Când preotul zice : ” Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să va apropiaţi ” , atunci cei doi miri se apropie de Sfântul Potir şi se împărtăşesc cu Trupul şi Sângele lui Hristos, dacă au voie de la duhovnicul lor.
10. După terminarea Sfintei Liturghii cei doi miri sunt conduşi la casă mirelui de nuntaşi după vechea tradiţie ortodoxă, unde se aşează la masă, mănâncă şi se veselesc cu cucernicie şi bună rânduiala, întru slavă lui Dumnezeu, precum se cuvine creştinilor.
11. Dacă cei doi tineri s-au împărtăşit, se cuvine să fie în curăţenie până în seară zilei următoare, pentru cinstea Sfintelor Taine.

12. În toată vremea căsniciei, creştinii trebuie să nu se împreune Lunea, Miercurea, Vinerea, Sâmbătă şi Duminică, ci numai Marţea şi Joia, exceptând Sfintele Posturi, când este recomandată înfrânarea.

Această este regula canonică a celor ce se căsătoresc, rânduită de Sfinţii Părinţi ai Bisericii Ortodoxe, pe care cei mai mulţi creştini o calcă în zilele noastre, spre a lor osândă ( După Hristoitia, Bunul Moral al creştinilor, cap. 26; pag. 67-69, de Sfântul Nicodim Aghioritul ) . Cei ce împlinesc aceste reguli creştine la căsătorie, primesc binecuvântare de la Dumnezeu şi duc viaţă liniştită în familie şi cu bună sporire în toate. Iar cei ce încalcă rânduiala Bisericii la căsătorie, duc viaţă cu multe ispite. După rânduiala Bisericii nu se fac cununii sâmbătă seară, spre ziua Sfintei Duminici. Unii fac nuntă cu scop de câştig, spre a dobândi daruri şi sume mari de bani, schimbând Taina Nunţii rânduită de Dumnezeu în rai, în prilej de desfrânare, de sminteală şi de câştig pierzător de suflete spre a lor osânda. Un alt mare păcat fac tinerii care se cununa numai de ochii lumii, nu pentru naştere de copii, ci spre plăcere trupească şi fac cununie şi petrecere în sfintele posturi, când nunţile sunt oprite.

Anunțuri

Rugăciune pentru bolnavi, către Sfântul Efrem cel Nou

ef1-240x120

Sfinte Efrem, mare mucenice al lui Hristos, ascultă acum puţina noastră rugăciune pentru robii lui Dumnezeu (numele) care sunt încercaţi de boli, suferinţe şi de ispite. Venim la tine ca la un doctor ceresc şi credem că vei primi cererea noastră şi vei uşura suferinţele lor. Ai spus că ai leacuri pentru toate felurile de boli, şi de aceea nădăjduim că iubirea ta de oameni nu s-a împuţinat. Cine poate spune mulţimea minunilor tale? Cine ştie câţi suferinzi au aflat izbăvire prin rugăciunile tale?

Ajută-i, Sfinte Efrem, ajută-i pe cei suferinzi! Roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru ei şi, dacă le este de folos să fie tămăduiţi degrabă, fă să se întâmple aceasta spre slava lui Dumnezeu. Iar dacă le este mai de folos să ducă mai departe crucea suferinţei lor, ajută-i să rabde fără să cârtească, ca să primească luminoasa cunună a răbdării.

Sfinte Mare Mucenice Efrem, tu ai răbdat suferinţe de nespus, iar viaţa noastră este plină de desfătări. Dar chiar dacă suntem păcătoşi şi întinaţi prin tot felul de patimi, îndrăznim a ne ruga ţie. Căci nu pentru noi ne rugăm ţie, sfinte, ci pentru bolnavii aceştia pe care suferinţele i-au îngenunchiat. Fii lor păzitor, povăţuitor, ocrotitor şi tămăduitor, ca să îţi mulţumească cu inimă smerită şi să Îl slăvească pe Dumnezeu care te-a acoperit cu harul Său, arătându-te mare făcător de minuni, în vecii vecilor. Amin.

Mișcare – Mihai Nistor

mihalache_ion_artindex_05

Ziduri se izbesc de poartă, locuri ard în locul lor

Cheile-și adapă leul cu izvoare de hiat

Broasca zace-nfometată cu auz fin de izvor

Vântul nu își poartă suflul de pridvor apropiat

Iar metalicul din oase curge valuri de spătar

Ochi de viespe îți prepară turtureaua înjunghiată

Trupul serii, tremurândul, află setea de nectar

O năvalnică purtare se petrece înspumată

Dar în zori, când neființa își zidește armonia

Căutând în pribegirea armelor – o înghețare

Zămislește gândul fraged malul oastei pe câmpia

Munților; se lasă vreme și abis de tremurare