Rugăciunea Vieţii – Ieromonah Ghelasie Gheorghe

fresca_arnota_-_foto_silviu_cluci_wm_7831

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.

Viața este darul Tău, Doamne, Noi prin păcat l-am rupt şi l-am distrus. Revarsă-L din nou, ca să nu piară chipul Tău din făpturile Tale. Nu există moarte, ci doar viață.

Făptura noastră este ca un „vas”, care dacă este spart nu mai poate ţine darul vieții în el. Noi încercăm să „reparăm” vasul, dar fără o încă readucere a darului Tău, viața ne lipseşte.

Doamne, Cel în Treime Iubire şi Viață, miluieşte zidirea Ta cu mângâierea palmei Tale. Binecuvântează-ne, Părinte Dumnezeu, Iartă-ne, Fiule Mântuitor şi tămăduieşte-ne, Dumnezeule Duhule Preasfinte.

Sfinţii Tăi sunt mărturia darului Vieții. Fă-ne şi pe noi părtaşi acestora. Pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale îndeosebi, dă-ne şi nouă sănătatea vieții.

Iubirea cea Întreită şi absolută, miluieşte-ne şi pe noi, păcătoşii, ca iarăşi să căpătăm asemănarea chipului Tău, care este Viața cea nepieritoare. Amin.

Ierom. Ghelasie Gheorghe, „Rețetele Medicinii Isihaste”, Vol 7, București, Editura Platytera, 2011, p. 173.

Acatistul pentru pruncii avortaţi

Condacul 1


Mielule al lui Dumnezeu, Cela ce ridici păcatele lumii, auzi tanguirea mea şi ia aminte la durerea inimii mele, ridică de la mine povara cea apăsătoare a păcatelor mele; Cela ce ai purtat neputinţele noastre, primeşte întru pocăinţă pe cea care se cucereşte Ţie, rugându-se şi strigând din adâncul sufletului: Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Icosul 1


Dumnezeule şi Doamne! A Ta este zidirea: însă vai mie, că păcatul săvârşit de Adam în rai trăieşte în trupul meu, şi ca o roabă îi slujesc pururea cu osârdie; ci acum mă rog Ţie:
Miluieşte-mă pe mine, Făcătorule al lumii de sus;
Miluieşte-mă pe mine, Ziditorule al firii de jos;
Miluieşte-mă pe mine, Stăpâne al puterilor cereşti;
Miluieşte-mă pe mine, Îndreptătorule al făpturilor trupeşti;
Miluieşte-mă pe mine, Cela ce porţi de grijă tuturor;
Miluieşte-mă pe mine, care aduc Ţie lacrimi pentru păcatele mele;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al 2-lea


Stăpâne Atotmilostive, oare cum voi îndrăzni a mă apropia de Tine cu rugăciune, eu, o păcătoasă atat de spurcată, care am călcat porunca Ta, dată mie prin proorocul tău Moisi: Să nu ucizi; ci eu sunt o ucigaşă, vai, mai înverşunată de o sută de ori decât şarpele, care îşi lasă puii să vadă lumina soarelui pentru puţină vreme, şi abia după aceea îi mănâncă – iar eu, nenorocita, mi-am lipsit pruncii nu numai de lumina cea văzută ci mai vârtos de Lumina Cea adevărată, de domnul nostru Iisus Hristos, care luminează prin taina Botezului şi din iubirea de vremelnica odihnă trupească, fugind de binecuvântarea mulţimii de prunci, l-am ucis încă din pântece; drept aceea, întunecată fiind cu aceste păcate şi cu nenumărate altele, nădăjduiesc doar în milostivirea îndurării tale, şi cu îndrăznire strig către Tine: Aliluia!

Icosul al 2-lea


Cuvintele vieţii cele rostite de către Tine le-am trecut cu vederea, Doamne, şi am umblat după voia inimii mele din tinereţile mele şi până în ziua de acum; ci acum cu pocăinţă strig către Tine, Atotînduratul meu Mântuitor:
Miluieşte-mă pe mine, cea zămislită întru fărădelegi;
Miluieşte-mă pe mine, cea născută întru păcate;
Miluieşte-mă pe mine, care n-am păzit poruncile Tale;
Miluieşte-mă pe mine, care m-am lipsit de harul Tău;
Miluieşte-mă pe mine, care nu mă îngrijesc de mântuirea mea;
Miluieşte-mă pe mine, care m-am aruncat în lanţul patimilor;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al 3-lea


Bine şi frumos este a locui fraţii împreună şi a se iubi unii pe alţii, precum ne-ai poruncit, Mântuitorule: fiindcă cel ce mânie pe fratele său, ucigaş este: ci eu am întrecut cu turbarea mea pe toţi câţi s-au născut din veac, încă şi pe ucigaşii ale căror jertfe au fost ucise din felurite pricini, având vieţi şi vârste felurite, însă în timp – iar eu, ticăloasa, i-am lipsit de viaţă pe cei care abia primiseră vreme de vieţuire de la Tine, Cela Ce le-ai dat viaţă ca ei să fiinteze. Eu, însă, întru nebunia mea, fără milă le-am răpit această viaţă pe când ei se aflau în pântecele meu, lepădând fără frică de Dumnezeu şi darul naşterii de prunci cel binecuvântat de tine. Cu samavolnicie am smuls din mâinile Tale ziditoare pe pruncii mei cei nevinovaţi, şi nu m-am ruşinat să-i ucid înaintea ochilor Tăi; ci sorţile lor în dreapta Ta sunt, Doamne, iar păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie Unuia mă cuceresc, pocăindu-mă, şi mă rog Ţie, Bunule: în calea pocăinţei paşii mei îndreptează-i, ca dimpreună cu toţi păcătoşii care s-au pocăit să strig Ţie: Aliluia!

Icosul al 3-lea


Cela Ce singur ştii neputinta omenească, stii şi toate căderile mele; greşealele tinereţilor mele nu le pomeni, şi de cele ascunse ale mele curăţeşte-mă pe mine, care strig Ţie:
Miluieşte-mă pe mine, marea păcătoasă;
Miluieşte-mă pe mine, călcătoarea legii lui Dumnezeu;
Miluieşte-mă pe mine, care am stricat legământul Tău;
Miluieşte-mă pe mine, că Ţie, Stăpânului meu Ţi-am răsplătit cu rău;
Miluieşte-mă pe mine, care am venit la Tine să mă pocăiesc în ceasul al unsprezecelea;
Miluieşte-mă pe mine, ticaloasa ucigaşă de copii;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al 4-lea


Dătătorule de Viaţă, Împărate Ceresc, vino şi Te sălăşluieşte întru mine, cea spurcată cu păcatele, şi mă curăţeşte de toată întinăciunea, şi mântuieşte, bunule, sufletul meu, ca mântuită fiind să strig: Aliluia!

Icosul al 4-lea


Rătăcit-am ca o oaie pierdută; caută-mă, Dumnezeul meu, pe mine, roaba Ta, care m-am depărtat de poruncile Tale în hăţişul cel nestrăbătut al patimilor şi neascultării. Mântuieşte-mă pe mine, nevrednica, ce suspin către Tine cu căldură, mă rog şi strig:
Miluieşte-mă pe mine, cea împovarată cu păcatele ce le-am săvârşit urmând voii mele;
Miluieşte-mă pe mine, cea întunecată de patimi;
Miluieşte-mă pe mine, cea răpită de trufie;
Miluieşte-mă pe mine, cea roasă de pizmă;
Miluieşte-mă pe mine, cea plină de nedreptate;
Miluieşte-mă pe mine, Cela Ce nu voieşti moartea păcătosului;
Miluieşte-mă pe mine, ucigaşa cea cu bună ştiinţă a pruncilor mei;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al 5-lea


Unde voieşti Tu atotputernice Doamne al meu, acolo se şi biruieşte rânduiala firii. Biruieşte tu şi firea mea păcătoasă şi puterile ei, ce mă împing spre păcat, că Tu eşti Făcătorul tuturor şi Ziditorul firii; prin harul Tău cel Dumnezeiesc duh drept înnoieşte întru cele dinauntru ale mele; nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău Cel Sfânt nu-l lua de la mine, şi sfărâmă pecetea care mă infierează ca ucigaşă de copii, după dreptatea aşezată pe sufletul meu cel muritor de către dreapta Ta judecată, potrivit celei de-a şasea porunci a legii tale: să nu ucizi, şi înnoieşte legămantul cel veşnic pe care l-ai făcut cu noi, Doamne, pe care eu l-am călcat prin păcatele mele, şi întoarce-mi virtuţile dintâi, pe care le-am pierdut prin păcat, ca fără de împiedicare să-Ţi cânt: Aliluia!

Icosul al 5-lea


Cine a mai păcătuit vreodată aşa cum am păcătuit eu, ticăloasa? Ce păcat nu am săvârşit, ce rău n-am închipuit în sufletul meu? Ci cu inimă înfrântă şi cu lacrimi vin la tine, Atotîndurate Doamne, strigând:
Miluieşte-mă pe mine, roaba Ta cea necredincioasă;
Miluieşte-mă pe mine, cea împietrită în păcat;
Miluieşte-mă pe mine, cea urâtoare de aproapele;
Miluieşte-mă pe mine, care am jignit cu cuvântul şi cu lucrul;
Miluieşte-mă pe mine, cea întinată cu sufletul şi cu trupul;
Miluieşte-mă pe mine, cea arsă de mustrările conştiinţei;
Miluieşte-mă pe mine, ucigaşă de prunci, care lui Irod m-am asemănat;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al-6-lea


Cu razele harului Tău, Doamne, luminează haina sufletului meu, Dătătorule de lumină, şi mă mântuieşte, ca bucurându-mă să cânt Ţie: Aliluia!

Icosul al-6-lea


Multă este, Hristoase, mulţimea greşealelor mele, şi ca o noapte întunecată e toată viaţa mea; ci fără a deznădăjdui de mila Ta, Mântuitorul meu, ca David strig Ţie:
Miluieşte-mă pe mine, care în lenevie toată viaţa mea o am cheltuit;
Miluieşte-mă pe mine, care nu mă îngrijesc de rugăciunea pentru păcate;
Miluieşte-mă pe mine, cea nerecunoscătoare pentru bunele Tale îndemnuri la pocăinţă;
Miluieşte-mă pe mine, care Legea Ta n-am cinstit-o şi poruncile Tale nu le-am păzit;
Miluieşte-mă pe mine, că lumea şi cele ce sunt în lume am iubit;
Miluieşte-mă pe mine, care în lumească deşertăciune zilele veacului meu le-am cheltuit;
Miluieşte-mă pe mine, că urmând legile acestui veac şi îngreţoşându-mă de naşterea de prunci cea binecuvântată de Tine, am săvârşit uciderea de prunci;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al-7-lea


La cer ridic ochii mei, către Tine Cuvinte a lui Dumnezeu, dar firea mea de tină mă trage în jos, Mântuitorul meu. O, Ziditorule al cerului şi al pământului şi a toate câte sunt în ele! Ridică-mă ca să gândesc şi să făptuiesc după cerească cuviinţă, ca pururea să strig Ţie, cu inima şi gura, cântarea de biruinţă: Aliluia!

Icosul al-7-lea


Ochi viclean am şi plin de toată necurăţia, şi pururea mă amăgesc cu înşelăciunile acestei lumi. Drept aceea mă rog Ţie, Atotbunule, să întorci ochii mei ca să nu vadă deşertăciunea, ca să strig Ţie cu glas de rugăciune:
Miluieşte-mă pe mine, care însetez a sluji Ţie cu credinţă;
Miluieşte-mă pe mine, care voiesc a mă închina Ţie în duh şi adevăr;
Miluieşte-mă pe mine, căre-Ţi aduc jertfă pentru păcate lacrimile pocăinţei mele;
Miluieşte-mă pe mine, care cer de la Tine iertare pentru uciderea pruncilor mei;
Miluieşte-mă pe mine, care aştept de la Tine izbăvire de patimile mele;
Miluieşte-mă pe mine, care plâng foarte pentru păcatele mele cele grele, pentru păcatele mele de moarte;
Miluieşte-mă pe mine, ucigaşa cea vinovată înaintea judecăţii lui Dumnezeu şi a oamenilor;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al-8-lea


Miluieşte-mă, Doamne, Mântuitorul meu, care ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre care mai mârşavă decât toţi eu sunt; ci te rog, Atotmilostive, Dumnezeule, pleacă-Te spre milostivirea îndurărilor tale, auzi suspinele inimii mele, primeşte izvoarele lacrimilor mele, fierbinţile rugăciuni ale sufletului meu, al cărui Mântuitor Tu eşti, ca să strig Ţie: Aliluia!

Icosul al-8-lea


Gânduri rele şi tâlhăreşti au căzut asupra mea fiind eu cu totul cufundată în somnul păcatului. Vai mie! Că haina cea dumnezeiască dată mie la Sfântul botez pe spurcăciunea păcatelor am schimbat-o, drept care ucidere de prunci am săvârşit şi până acum petrec goală de virtuţi. Drept aceea, foarte năzuiesc să ridic ochii mei, ce s-au plecat în jos pentru mulţimea faptelor mele cele cumplite, săvârşite înaintea Ta, Doamne, si astfel, strig către Tine:
Miluieşte-mă pe mine, care am săvârşit păcat de moarte;
Miluieşte-mă pe mine, care până acum mă împotmolesc în păcate;
Miluieşte-mă pe mine, cea plină de toată urâciunea;
Miluieşte-mă pe mine, cea mânjită de păcate împotriva firii;
Miluieşte-mă pe mine, care nu am păzit curăţia feciriei mele;
Miluieşte-mă pe mine, că de cucernica vrednicie de mamă m-am lipsit;
Miluieşte-mă pe mine, că din pântece pruncii fără de vreme mi i-am lepădat;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al-9-lea


Dă ochilor mei râuri de lacrimi, Dumnezeul meu, ca să plâng pentru păcatele mele şi astfel, bucurându-mă să strig: Aliluia!

Icosul al-9-lea


Trupul mi l-am spurcat cu urâciuni în taină, sufletul mi l-am întunecat cu faptele mele cele nefireşti: se bolnăveşte trupul, se bolnaveşte şi sufletul meu. La Tine, cela Ce singur nu ţii minte răul, la Milostivul Judecător şi Dumnezeul meu căzând, mă rog:
Miluieşte-mă pe mine, ucigaşa, că pomenirea soartei pruncilor mei lepădaţi mă umple de cutremur şi groază şi de mirare negrăită: cum mă rabzi, Milostive Doamne şi Judecătorule Preadrept, şi îmi faci bine mie, venetică a iadului, până în această zi şi în acest ceas, în tot chipul aşteptând pocăinţa mea?;
Miluieşte-mă pe mine, ce nu o dată am făgăduit să mă îndrept şi iarăşi m-am întors la păcate, precum câinele la vărsătura sa;
Miluieşte-mă pe mine, că fără frica de Dumnezeu şi fără dragoste de mamă, ci cu sălbăticie de fiară pruncii mei i-am sfâşiat;
Miluieşte-mă pe mine, că de bună voie am săvârşit păcatele mele;
Miluieşte-mă pe mine, că duhul cu gânduri spurcate mi l-am întinat;
Miluieşte-mă pe mine, că până în această zi duc o viaţă păcătoasă;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al 10-lea


Rănitu-m-am de amăgirea acestei lumi şi mi-am plecat genunchii înaintea ei, alegând calea cea pierzătoare a legii ei spurcate, uitând făgăduinţele ce le-am dat la Sfântul Botez; şi săvârşind una după alta toate fărădelegile pe care lumea mi le insufla, am atins, în cele din urmă, culmea păcatelor de moarteb – uciderea de prunci: ci sârguieşte a-mi deschide braţele părinteşti, Dumnezeul meu, ca până la sfârşitul vieţii să aduc Ţie jertfă de laudă, strigând: Aliluia!

Icosul al 10-lea


Răpitorii, ucigaşii, hoţii şi toţi păcătoşii nepocăiţi împărăţia Cerurilor nu o vor moşteni: iar eu cu toată nedreptatea şi cu toată spurcăciunea păcatelor am întinat trupul şi sufletul meu. Aşadar, sărăcirea mea sufletească mă face să căd la Tine, strigând:
Miluieşte-mă pe mine, cea născută din Legămantul cel Nou al împărăţiei harului Tău;
Miluieşte-mă pe mine, cea îmbisericită în Biserica pe care Tu ai zidit-o;
Miluieşte-mă pe mine, cea pecetluită cu darurile Sfântului Duh;
Miluieşte-mă pe mine, cea hrănită cu Preacuratul Trupul Tău şi Sângele Tău Cel de viaţă făcător;
Miluieşte-mă pe mine, cea în Hristos îmbrăcată;
Miluieşte-mă pe mine, care toate aceste bunătăţi le-am lepădat şi viaţa păcătoasă am ales;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al 11-lea


Duh de întreagă înţelepciune dăruieşte-mi, Doamne şi Stăpânul vieţii mele, că din tinereţile mele m-am lipsit de virtuţi, întreagă m-am robit patimilor, duhul şi sufletul mi-am pângărit şi trupul mi-am stricat. Dumnezeule al îndurărilor şi al milostivirii! Nu Te îngreţoşa a mă curăţa pe mine, păcătoasa cea prea spurcată; zidirea Ta sunt, miluieşte-mă şi mă curăţeşte de toată întinăciunea trupului şi a duhului, şi mă învredniceşte cu îndrăznirea să strig Ţie: Aliluia!

Icosul al 11-lea


Asteptarea inimii mele, care nădăjduieşte către Tine, nu o lepăda, Doamne, şi nu mă ruşina înaintea îngerilor şi a oamenilor la Dreptul şi Înfricoşatul Tău judeţ; nu mă osândi atunci după faptele mele, ci după mila Ta iartă toate greşalele mele, care strig Ţie:
Miluieşte-mă pe mine, cea cu inimă necurată;
Miluieşte-mă pe mine, cea cu diavolească robie înrobită;
Miluieşte-mă pe mine, cea în păcate născută, prin Botez spălată şi iarăşi căzută, ca un porc, în nelegiuire;
Miluieşte-mă pe mine, căreia s-au împuţit ranele păcatelor sufletului meu;
Miluieşte-mă pe mine, care din pricina păcatelor mele cele grele şi de moarte, în trandavie şi deznădejde am căzut;
Miluieşte-mă pe mine, care tot păcatul am săvârşit şi de toată pedeapsa m-am învrednicit;
Miluieşte-mă pe mine, Ziditorul meu, şi întru pocăinţă primeşte-mă pe mine, cea căzută;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al 12-lea


Cu mărinimia iubirii Tale de oameni; Dumnezeul meu, acoperă toate nelegiuirile mele, primind pocăinţa mea, ca întru dragoste către Tine să strig pururea: Aliluia!

Icosul al 12-lea


Tinereţile mele au trecut întru nebunia mea, toată viaţa mea întru păcate o am cheltuit; întru lenevie şi negrijă de pocăinţă; însă bătrâneţile, prin frica de moarte şi judecata ta cea de neocolit m-au adus la pocăinţă. Nu mă lepăda, Mântuitorul meu, pe mine care în ceasul al unsprezecelea am venit în braţele Tale părinteşti şi întru pocăinţă strig:
Miluieşte-mă pe mine, că sângele pruncilor mei nevinovaţi strigă către Tine, dând mărturie că sunt ucigaşa lor;
Miluieşte-mă pe mine, Dumnezeul meu, Care după fire eşti unul în trei Ipostasuri;
Miluieşte-mă pe mine, Doamne, Cela Ce minunat eşti întru mila Ta;
Miluieşte-mă pe mine, Stăpâne, Care îndelung rabzi păcatele noastre;
Miluieşte-mă pe mine, Împărate Sfinte, care tămăduieşti neputinţele;
Miluieşte-mă pe mine, Cela Ce eşti îmbelsugat în dragoste şi cu iubirea Ta încălzeşti păcătoşii deznădăjduiţii;
Miluieşte-mă pe mine, Atotputernice, Care neputinţele noastre ai purtat;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al 13-lea


Arăta-se-va pe cer semnul Fiului Omului în ziua aceea înfricoşată a celei de-a doua veniri a judecătorului viilor şi morţilor – Preacinstita Cruce a Fiului lui Dumnezeu. Atunci vor plânge toate neamurile pământului. O, Iisuse Hristoase, Mântuitorul şi Judecătorul nostru şi Împărate al tuturor! Dă-mi mai înainte de acea zi lacrimi de pocăinţă, ca să plâng mai fierbinte răutăţile şi faptele mele cele pierzătoare, cu care sufletul mi l-am întinat şi Preacinstitul Sânge al Legământului Tău amar l-am batjocorit, ca atunci, dimpreună cu îngerii şi cu toţi sfinţii şi drepţii să strig Ţie: Aliluia! (de trei ori)

Apoi iarăşi se zice Icosul întâi


Dumnezeule şi Doamne! A Ta este zidirea: însă vai mie, că păcatul săvârşit de Adam în rai traieşte în trupul meu, şi ca o roabă îi slujesc pururea cu osârdie; ci acum mă rog Ţie:
Miluieşte-mă pe mine, Făcătorule al lumii de sus;
Miluieşte-mă pe mine, Ziditorule al firii de jos;
Miluieşte-mă pe mine, Stăpâne al puterilor cereşti;
Miluieşte-mă pe mine, Îndreptătorule al făpturilor trupeşti;
Miluieşte-mă pe mine, Cela ce porţi de grijă tuturor;
Miluieşte-mă pe mine, care aduc Ţie lacrimi pentru păcatele mele;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Şi

După aceea se zic aceste rugăciuni:

Condacul întâi


Mielule al lui Dumnezeu, Cela ce ridici păcatele lumii, auzi tânguirea mea şi ia aminte la durerea inimii mele, ridică de la mine povara cea apăsătoare a păcatelor mele; Cela ce ai purtat neputinţele noastre, primeşte întru pocăinţă pe cea care se cucereşte Ţie, rugându-se şi strigând din adâncul sufletului: Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

RUGĂCIUNEA ÎNTÂI

O, Stăpâne, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu! Cela Ce din preamult[ bunătatea Ta pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire Te-ai îmbrăcat în trup, şi Te-ai răstignit, şi Te-ai îngropat, şi prin Crucea Ta ai înnoit firea noastră cea stricată, primeşte pocăinţa mea pentru păcatele ce le-am făcut şi auzi cuvintele mele: păcătuit-am, Doamne la cer şi înaintea Ta, cu cuvântul, cu fapta, cu sufletul şi cu trupul şi cu cugetul minţii mele; am călcat rânduielile Tale, nu am ascultat poruncile Tale, am mâniat Bunătatea Ta, Dumnezeul meu – dar fiindcă a Ta este zidirea, nu mă deznădăjduiesc pentru mântuirea mea, ci la nemărginita Ta Milostivire îndrăznind alerg şi mă rog Ţie: Doamne! Întru pocăinţă dă-mi inimă Înfrântă, şi primeşte-mă când mă rog, şi dă-mi gând bun, dă-mi lacrimi şi umilinţă, Doamne, dă-mi după harul Tău să pun început bun. Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă pe mine, cea căzută, şi pomeneşte-mă pe mine, păcătoasa roaba Ta, întru împărăţia Ta. Amin.

RUGĂCIUNEA A DOUA

O, Dumnezeule, Preamilostive Hristoase Iisuse, Răscumpăratorule al celor păcătoşi! Pentru mântuirea neamului omenesc ai lăsat, Atotmilostivire, Cerurile preaslăvite şi Te-ai sălăşluit în valea aceasta mult-păcătoasa a plângerii, ai primit pe Dumnezeieştii Tăi umeri neputinţele noastre şi ai purtat durerile noastre; Tu, o, Sfinte Pătimitorule, ai fost rănit pentru păcatele noastre şi chinuit pentru fărădelegile noastre – şi de aceea şi noi înălţăm către Tine, Iubitorule de oameni, rugăciuni smerite. Primeşte-le, Preabunule Doamne, şi te pogoară către neputinţele noastre, şi păcatele noastre nu le pomeni, şi întoarce de la noi hotărârea cea cu dreaptă mânie de a ne răsplăti pentru fărădelegile noastre. Tu, Cela Ce prin atotcinstitul Tău Sânge ai înnoit firea noastră cea căzută, înnoieşte-ne, Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul nostru, şi pe noi, cei care ne aflăm întru stricăciunea păcatelor şi mângâie inimile noastre cu bucuria desăvârşitei tale iertări. Cu tânguire şi lacrimi de pocăinţă fără de măsură cădem la picioarele Dumnezeieştii Tale milostiviri: curăţeşte-ne, Dumnezeul nostru, cu harul Tău cel Dumnezeiesc, pe noi toţi, de toate nedreptăţile şi fărădelegile vieţii noastre – ca întru sfinţenia iubirii Tale de oameni să lăudăm atotsfânt numele Tău, dimpreună cu al Tatălui, şi al Preabunului şi de viaţă făcătorului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

https://ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com/2018/04/19/care-este-soarta-pruncilor-morti-prematur-accidental-sau-voit-avort-partea-a-ii-a/

Acatistul Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului “Gorgoepikoos” de la Dochiariu – 9 / 22 noiembrie

Troparul

Către Născătoarea de Dumnezeu să alergăm toți cei ce suntem în necazuri – nenorociri, nevoi – și să cădem înaintea Sfintei sale icoane cu credință zicând din adâncul sufletului: Auzi grabnic rugăciunea noastră, Fecioară, ceea ce te-ai numit “Grabnic ajutătoare” – căci pe tine, noi, robii tăi, te avem întru nevoi gata ajutătoare.

Condacele și Icoasele:

Condacul 1:

Alesei dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu și Împărătesei celei ce ia în grabă aminte la rugăciunile celor smeriți și revarsă râuri de vindecări asupra credincioșilor de la icoana sa cea Sfântă, aducem cântare de mulțumire!
Iară tu – Apărătoarea cea mult milostivă apleacă-te cu bună voință către glasurile noastre cele de laudă și din toate nevoile slobozește-ne pe noi, cei ce strigăm spre tine: Bucură-Te, prea bună și grabnic ajutătoare – ceea ce rugăciunile noastre toate spre bine le împlinești!

Icosul 1:

Cetele îngerilor cu smerenie îți slujesc și toate puterile cerești cu cântări neîncetate te fericesc, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca pe ceea ce ai născut pe Împăratul îngerilor – Hristos Dumnezeul nostru! Iar noi, păcătoșii, îndrăznind a te urmă și nepricepându-ne după vrednicie a te preamări, cu smerenie înțeleaptă îți zicem:

Bucură-Te, sălaș al Dumnezeirii celei apropiate;
Bucură-Te, mirarea cea neîncetată a îngerilor;
Bucură-Te, masă Sfântă care ne hrănești cu pâinea vieții;
Bucură-Te, măslin cu rod bun, care cu untdelemnul milostivirii ungi inimile noastre;
Bucură-Te, comoară nesecată a dumnezeieștilor daruri;
Bucură-Te, râu pururea curgător al minunilor;
Bucură-Te, apărătoarea celor obidiți;
Bucură-Te, mângâierea celor întristați;
Bucură-Te, ajutătoarea celor ce sunt în nenorociri;
Bucură-Te, vindecătoarea celor bolnavi;
Bucură-Te, întăritoarea celor slăbănogi;
Bucură-Te, slobozitoarea celor robiți;
Bucură-Te, prea bună și grabnic ajutătoare – ceea ce rugăciunile noastre toate spre bine le împlinești!

Condacul 2:

Văzând nesecată milostivirea Ta, Stăpână, și mulțimea minunilor Tale pe care le-ai arătat și le arăți prin Sfintele Tale icoane care ca niște stele de Dumnezeu luminate ai înfrumusețat toată lumea ortodoxă – te rugăm pe tine cu dragoste ceea ce ai înălțat neamul omenesc prin bunăvoința Ta și ne închinăm Prea Cinstitului Tău Chip, cântând Fiului Tău Hristos Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2:

Arătând înțelepciunea cerească, Născătoare de Dumnezeu, ai benevoit a hotărî prin sorții pământești să proslăvești icoana Ta de la Sfântul Munte Athos pe care însăți – Grabnică ajutătoare – ai numit-o prin glas Dumnezeiesc care s-a auzit de la dânsa, pentru că toți văzând-o, cu cântări să Te laude așa:

Bucură-Te, Maică milostivă față de noi toți înaintea lui Hristos;
Bucură-Te, locaș al Duhului Sfânt;
Bucură-Te, arătarea dragostei lui Dumnezeu față de oameni;
Bucură-Te, înălțarea neamului omenesc;
Bucură-Te, palat luminos al lui Dumnezeu Cuvântul;
Bucură-Te, ceea ce ești mai mare decât Sfânta Sfintelor;
Bucură-Te, ceea ce ai născut pe Mielul lui Dumnezeu;
Bucură-Te, ceea ce ne-ai crescut spicul vieții;
Bucură-Te, păstrătoare de aur a mâncării celei nepieritoare;
Bucură-Te, hrănitoarea Hrănitorului lumii;
Bucură-Te, ce prin mijlocirea Ta nădăjduim a ne mântui;
Bucură-Te, care prin rugăciunile Tale așteptăm a primi moștenirea cerească;
Bucură-Te, prea bună și grabnic ajutătoare – ceea ce rugăciunile noastre toate spre bine le împlineșți!

Condacul 3:

Vădind cu putere dumnezeiască pe trapezarul Nil de la mănăstirea Dochiaru, cel ce umbla cu necuviință înaintea Sfintei Tale icoane, l-ai pedepsit cu orbirea și slăbănogirea, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca nimeni să nu îndrăznească a defăima chipul Sfintei Tale icoane, pe care cu o arvună a binevoirii Tale, cu milostivire ai dăruit-o întregului Munte Sfânt al Athosului pentru că toți locuitorii lui, cu glasuri cuvioase, să cânte Celui ce s-a născut din Tine, Dumnezeu Cuvântul: Aliluia!

Icosul 3:

Având nemărginită iubire de oameni răscumpărați prin sângele Fiului Tău și Dumnezeul Nostru, Stăpână prea bună, pocăința trapezarului Nil ai primit-o cu milostivire și i-ai dăruit vindecare de orbire și slăbănogire, pentru că neîncetat să-Ți slujească Ție și să aducă rugăciuni neîncetate înaintea icoanei Tale vindecătoare zicând așa:

Bucură-Te, odraslirea Sfântă a lui Ioachim și Ana;
Bucură-Te, ceea ce ai născut pe Cel ce a sfărâmat capul șarpelui celui de demult;
Bucură-Te, cea prea binecuvântată între femei;
Bucură-Te, ceea ce ai născut mai presus de fire pe Mântuitorul sufletelor noastre;
Bucură-Te, ceea ce ai unit fecioria și nașterea;
Bucură-Te, ceea ce între amândouă acestea Te-ai păstrat fără prihană;
Bucură-Te, ceea ce ești marea minune a lumii întregi;
Bucură-Te, mirarea tuturor neamurilor pământului;
Bucură-Te, îndreptarea celor ce greșesc;
Bucură-Te, întărirea în facerea de bine a celor ce păcătuiesc;
Bucură-Te, pedepsitoare care nu ții minte răul, nerăzbunatoareo;
Bucură-Te, înțelepțitoare cu inimă bună;
Bucură-Te, prea bună și grabnic ajutătoare – ceea ce rugăciunile noastre toate spre bine le împlinești!

Condacul 4:

Scăpând de furtunile vieții și adăpostindu-se în limanul lin al mântuirii, Muntele Athos, cei adunați acolo aflau mângâiere bine făcătoare și ajutor dumnezeiesc de la Sfânta Ta icoană, Născătoare de Dumnezeu, de la care izvorăsc raze de minuni și râuri de milostiviri nesecate.
Pentru aceasta toți aceia care în pustiurile Athosului voiesc să dobândească mântuire preamărind îndurările Tale de Maică, cu mulțumire cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4:

Auzind glas Dumnezeiesc de la Sfânta Ta icoană, Stăpână, trapezarul Nil Te-a cunoscut a fi grabnică ajutătoare a tuturor care cu credință și cu dragoste aleargă către făcătorul de minuni Chipul Tău și primind de la El înțelepțire în nepăsările lor și luminarea ochilor lor sufletești, strigă Ție din tot sufletul cu mulțumire:

Bucură-Te, ceea ce prin pedeapsa vremelnică înțelepțești pe cei nepăsători;
Bucură-Te, ceea ce primești cu milostivire pocăință de la cei ce păcătuiesc;
Bucură-Te, ceea ce îndrumezi pe calea îndreptării pe cei rătăciți;
Bucură-Te, ceea ce îndreptezi cu milostivire rănile păcatelor noastre sufletești;
Bucură-Te, ceea ce cu dragoste dojenești pe cei ce stăruie în nepăsare;
Bucură-Te, ceea ce prin amarul suferințelor trupești îi izbăvești de chinurile veșnice;
Bucură-Te, ceea ce potolești valurile și frământările patimilor;
Bucură-Te, ceea ce întinzi o mâna de ajutor celor ce se prăpădesc;
Bucură-Te, nădejdea celor fără nădejde;
Bucură-Te, bucuria celor întristați;
Bucură-Te, îmbrăcămintea celor goi;
Bucură-Te, ocrotirea celor orfani;
Bucură-Te, prea bună și grabnic ajutătoare – ceea ce rugăciunile noastre toate spre bine le împlinești!

Condacul 5:

Auzind viețuitorii mănăstirii Dochiaru cuvintele Tale cele insuflate de Dumnezeu, ți-au zidit Ție – Grabnică ajutătoare – o biserica lângă Arhondaric, unde se află icoana Ta făcătoare de minuni, Prea Curată Fecioară și care mângâie pe toți credincioșii cu semnele milelor Tale.
De aceea nu ne lipsi nici pe noi smeriții, care după datorie Te lăudăm și cântăm Făcătorului de minuni Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5:

Văzând râurile de minuni ce se revarsă de la Sfânta Ta icoană – Grabnic ajutătoare – toți viețuitorii Muntelui Athos aleargă la ea pentru închinare! Iară Tu, Maica Domnului, tuturor le dai după trebuință fiecăruia, neîmpuținat, darurile milostivirii Tale, îndemnându-i pe ei cu mulțumire să-Ți cânte Ție:

Bucură-Te, Maica milostivirii și a îndurărilor;
Bucură-Te, masă însuflețită a Atotțiitorului;
Bucură-Te, ceea ce L-ai împreunat cu trup pe Fiul lui Dumnezeu;
Bucură-Te, cămara zămislirii celei fără de sămânță;
Bucură-Te, ceea ce ai întrupat pe Cel fără de trup;
Bucură-Te, ceea ce ai unit pe Dumnezeu cu oamenii;
Bucură-Te, priveliște prea dorită a celor cuvioși;
Bucură-Te, bucuria dumnezeiască a postitorilor;
Bucură-Te, veselia liniștită a pustnicilor;
Bucură-Te, nădejdea puternică a monahilor;
Bucură-Te, ceea ce biruiești legiunile de demoni;
Bucură-Te, ceea ce rușinezi pe vrăjmașii mântuirii oamenilor;
Bucură-Te, prea bună și grabnic ajutătoare – ceea ce rugăciunile noastre toate spre bine le împlinești!

Condacul 6:

Muntele Athosului propovăduiește milele și minunile Tale, Prea Binecuvântată Maica Domnului nostru și luminat se înfrumusețează cu mulțimea icoanelor tale, printre care icoana Ta numită “Grabnic Ajutătoare”, ca o luna plină strălucește cu raze de minuni, luminând sufletele noastre cu mulțimea darurilor Dumnezeiești și făcându-ne pe noi să cântăm, mărind pe Dumnezeu Cel în Treime, Cel ce Te-a proslăvit pe Tine: Aliluia!

Icosul 6:

Prin icoană Ta, Prea Cinstită Marie, Născătoare de Dumnezeu, strălucit-ai lumina mântuirii tuturor celor care rătăcesc în întunericul păcatelor și al patimilor, și pe acesta ai numit-o: Grabnică ajutătoare pentru ca cei ce se roagă înaintea ei cu credință și umilință sufletească, să-Ți cânte Ție:

Bucură-Te, fulger care luminezi sufletele;
Bucură-Te, tunet care înfricoșezi pe cei ce se leapădă de Tine;
Bucură-Te, adăpostirea lină a celor obosiți de zbuciumul mării vieții;
Bucură-Te, liman neînviforat al celor ce sunt tulburați de valurile patimilor;
Bucură-Te, propovăduirea spre curăția sufletească a celor tineri;
Bucură-Te, acoperământ și apărare a fecioriei;
Bucură-Te, ceea ce înmoi împietrirea inimii;
Bucură-Te, ceea ce minunat încălzești răceala sufletului;
Bucură-Te, ceea ce pe calea mântuirii îndreptezi pe cei credincioși;
Bucură-Te, ceea ce-i îndreptezi de la calea pieirii pe cei ce se pocăiesc;
Bucură-Te, mijlocitoarea noastră înaintea Fiului lui Dumnezeu;
Bucură-Te, ceea ce neîncetat Îl rogi să ne miluiască pe noi păcătoșii;
Bucură-Te, prea bună și grabnic ajutătoare – ceea ce rugăciunile noastre toate spre bine le împlinești!

Condacul 7:

Vrând să arăți marea Ta iubire față de neamul omenesc, Născătoare de Dumnezeu, Prea Bună ai ales Muntele Athosului unde ai înmulțit locașurile monahicești, ca toți cei ce sunt înviforați de deșertăciunile lumești să poată afla acolo liman lin și binefăcător pentru mântuire și ajutați de Tine să se învrednicească de moștenirea cerească și să cânte, împreună cu Sfinții, Prea Sfintei Treimi: Aliluia!

Icosul 7:

Semne noi ale milostivirii Tale ai arătat, Stăpână, prin minunata proslăvire a Sfintei Tale icoane – Grabnică ajutătoare – nu numai monahilor din Muntele Athos, ci și tuturor drept slăvitorilor creștini care cu evlavie cinstesc chipul acestei icoane a Ta, ca toți să-Ți cânte:

Bucură-Te, Maica Dumnezeului Nostru;
Bucură-Te, ceea ce înainte și după naștere ești Fecioară;
Bucură-Te, ceea ce pe Tine Te fericesc toate neamurile;
Bucură-Te, că Ți-a făcut Ție mărire Cel Puternic;
Bucură-Te, că a căutat spre smerenia Ta, Domnul;
Bucură-Te, că a binevoit asupra bunătății Tale, Împăratul împăraților;
Bucură-Te, fiica binecuvântată a Tatălui Ceresc;
Bucură-Te, Născătoarea cea fără o cunoaștere bărbătească a Fiului Celui mai înainte de veci;
Bucură-Te, primitoare neprihănită a Duhului Sfânt;
Bucură-Te, comoară tămăduitoare a Harului Dumnezeiesc;
Bucură-Te, înfrumusețare a lumii de sus;
Bucură-Te, apărătoarea lumii de jos;
Bucură-Te, prea bună și grabnic ajutătoare – ceea ce rugăciunile noastre toate spre bine le împlinești!

Condacul 8:

Călători și trecători suntem noi pe pământ și, după cuvântul Apostolului, neavând aici cetate stătătoare pentru a locui, către cine vom alerga, Stăpână, în mâhnirile și necazurile noastre, dacă nu către Tine, Prea Bună! Nu ne îndepărta pe noi, Maica lui Dumnezeu! Nu ne spune nouă: nu vă cunosc pe voi din pricina păcatelor voastre, ci miluiește-ne pe noi cei singuratici și lipsiți de ajutor și primește-ne în veșnicele locașuri – Adăpostitoarea noastră – ca noi cu bucurie să cântăm întru slava cerească Împăratului Ceresc, Hristos: Aliluia!

Icosul 8:

Tuturor credincioșilor le este mângâietor a privi spre icoană Ta, Prea Sfântă Stăpână, în care Te vedem ținând în brațe pe Pruncul cel mai dinainte de veci, pe Domnul nostru Iisus Hristos, căruia ne închinăm cu umilință, ca Ziditorului și Dumnezeului nostru, iară Ție, adevăratei Născătoare de Dumnezeu, cu umilință Îți zicem:

Bucură-Te, pururea Fecioară, care ai fost învrednicită de bună vestirea Arhanghelului Gavriil;
Bucură-Te, mireasă, pururea Fecioara;
Bucură-Te, Maica Luminii celei prea înalte, care luminezi sufletele tuturor;
Bucură-Te, tron însuflețit al Ziditorului cerului și al pământului;
Bucură-Te, porumbiță blândă;
Bucură-Te, mielușeaua fără de prihană;
Bucură-Te, pahar care reverși bucurie;
Bucură-Te, vas nesecat al apei vieții celei fără de moarte;
Bucură-Te, chivot al mirului celui bine mirositor al lui Iisus Hristos;
Bucură-Te, căci prin Tine duhoarea patimilor noastre se îndepărtează;
Bucură-Te, căci prin Tine am cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu;
Bucură-Te, căci prin Tine ne-am învățat a ne închină Dumnezeului în Treime;
Bucură-Te, prea bună și grabnic ajutătoare – ceea ce rugăciunile noastre toate spre bine le împlinești!

Condacul 9:

Toate neamurile Te fericesc pe Tine după cuviință, Născătoare de Dumnezeu, căci de la răsărit până la apus este lăudat numele Tău! Iară viețuitorii Muntelui Athos, Te socotesc pe Tine a fi Acoperitoarea lor, căci locul acela l-ai însemnat printr-o deosebită bunăvoința, săvârșind mulțime de minuni și revărsând milele Tale cele bogate asupra celor ce sălășluiesc acolo, că ei cu mulțumire să cânte prin Tine, lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9:

Înțelepții cei mândri de înțelepciunea lor nu pot să priceapă taina pururea Fecioriei Tale, Născătoare de Dumnezeu, nici nu pot să lămurească puterea făcătoare de minuni ce se revarsă de la prea cinstitele Tale icoane, spre tămăduirea celor suferinzi și spre orice folos sufletesc sau trupesc pentru oameni! Iară noi, mărturisindu-te pururea Fecioara cu toată credința și fără de îndoială, ne închinăm icoanei Tale Sfinte și Îți zicem acestea:

Bucură-Te, auzirea cea cu îndoială a celor necredincioși;
Bucură-Te, lauda cea de cinste a celor credincioși;
Bucură-Te, ceea ce din pântece curat pe Hristos fără de întinăciune L-ai născut;
Bucură-Te, ceea ce în timpul nașterii cheile fecioriei nu le-ai sfărâmat;
Bucură-Te, Maică și Fecioara, Prea Binecuvântată;
Bucură-Te, Născătoare de Dumnezeu proslăvită;
Bucură-Te, lauda fecioarelor;
Bucură-Te, bucuria neîncetată a maicilor;
Bucură-Te, Una fără de prihană și Una între femei;
Bucură-Te, ceea ce ai născut pe Cel Făgăduit – Zdrobitorul capului șarpelui;
Bucură-Te, ceea ce ai izbăvit de osânda veche pe strămoșii cei căzuți;
Bucură-Te, ceea ce prin nașterea Ta ai deschis oamenilor Raiul cel închis;
Bucură-Te, prea bună și grabnic ajutătoare – ceea ce rugăciunile noastre toate spre bine le împlinești!

Condacul 10:

Lucrând la mântuirea oamenilor iubitori de Hristos ai binevoit Născătoare de Dumnezeu, să alegi Muntele Athosului, pentru a fi locuit de monahi și ai zis prin vedenie primului pustnic al Athosului, prea cuviosului Petru: “Să fie muntele acesta totdeauna locuința monahilor”, mângâindu-l cu făgăduința bună că vei fi ajutătoarea tuturor celor ce își vor petrece viața acolo în chip minunat plăcut lui Dumnezeu, dăruindu-le cele de cuviință și izbăvindu-l de toate necazurile ca neîncetat să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10:

Zid de apărare ești Fecioară pentru toți monahii drept credincioși, păstrătorii fecioriei și ai curăției! Pentru această ai hotărât ca Muntele Athos, ales de Tine, să fie neprimitor femeilor, ca locuitorii monahi să viețuiască acolo fără ispita păcatului, punându-și în Tine singura lor nădejde de mântuire, după Dumnezeu, și să cânte Ție unele ca acestea:

Bucură-Te, floare nevestejită a curăției;
Bucură-Te, crin câmpenesc al curăției;
Bucură-Te, sfeșnic purtător de lumină cerească, care luminezi pe râvnitorii curăției;
Bucură-Te, scriptură a înțelepciunii Dumnezeiești, care întelepțești pe păstrătorii fecioriei;
Bucură-Te, mijlocitoarea mântuirii pentru monahii ce își petrec viața după Dumnezeu;
Bucură-Te, acoperitoarea și apărătoarea locuitorilor și pustnicilor Muntelui Athos;
Bucură-Te, ceea ce reverși bucurie binefăcătoare în inimile iubitoare de Dumnezeu;
Bucură-Te, ceea ce dai mângâiere duhovnicească sufletelor celor amărâte;
Bucură-Te, hrănitoarea cea bună a fecioarelor și a orfanilor celor fără de mamă;
Bucură-Te, ceea ce Dragostea Mirelui Celui fără de moarte îndulcești cetele cele feciorelnice;
Bucură-Te, puternică ajutătoare în greaua luptă cu patimile trupești;
Bucură-Te, neadormită supraveghetoare a așezămintelor celor monahicești;
Bucură-Te, prea bună și grabnic ajutătoare – ceea ce rugăciunile noastre toate spre bine le împlinești!

Condacul 11:

Smerita noastră cântare ce Ți-o aducem din plinătatea dragostei și a osârdiei, n-o trece cu vederea, Prea Curată, și nu Te întoarce de la noi, cei întinați cu multe păcate, și ajută-ne nouă Prea Bună, să ne curățim prin pocăință și să sporim în viață curată și plăcută lui Dumnezeu, avându-te pe Tine ajutătoare și îndrumătoare în stăruință ca, după vrednicie și dreptate, să putem a cânta Domnului: Aliluia!

Icosul 11:

Sfânta Ta icoană, Născătoare de Dumnezeu, neclintit strălucește prin razele minunilor tale și pe toată lumea o luminează, gonind toată lucrarea vrăjmașă cu puterea lui Dumnezeu ce se revarsă de la ea! Pentru aceasta ne bucurăm și noi păcătoșii având un astfel de zălog al Bunăvoinței Tale față de noi. Grabnică ajutătoare cu mulțumire strigăm Ție:

Bucură-Te, rază a soarelui ce nu apune;
Bucură-Te, aurora zilei cele neînserate;
Bucură-Te, ceea ce ai răsărit dimineața mântuirii noastre;
Bucură-Te, ceea ce ai născut pe Mirele cel fără de moarte al sufletelor noastre;
Bucură-Te, ceea ce împlinești dorințele noastre cele plăcute lui Dumnezeu;
Bucură-Te, ceea ce în scârbe și în necazuri te grăbești spre ajutorul nostru în bine;
Bucură-Te, Rai închipuit de minte, plin de mângâiere duhovnicească;
Bucură-Te, ceea ce din plinătatea Ta și nouă ne izvorăști picături de mângâiere;
Bucură-Te, ceea ce răcorești văpaia patimilor noastre;
Bucură-Te, ceea ce cu osârdie dai o binefăcătoare stare sufletească celor ce o caută;
Bucură-Te, ceea ce mult iubești pe toți cei ce în curăția fecioriei viețuiesc;
Bucură-Te, ceea ce prin vise și vedenii cercetezi pe aleșii lui Dumnezeu;
Bucură-Te, prea bună și grabnic ajutătoare – ceea ce rugăciunile noastre toate spre bine le împlinești!

Condacul 12:

Harul lui Dumnezeu, care sălășluiește în Sfânta Ta icoană, numită de Tine – Grabnică ajutătoare – Stăpână, atrage către ea pe toți cei întristați și împovărați și nu deșerți se întorc ei de la acest izvor al milelor și îndurărilor Tale, Născătoare de Dumnezeu! În scârbe – bucurie, în năpaste – apărare, în boli – vindecare fără plată primind de la făcătorul de minuni chipul Tău, Prea Bună Sfântă Născătoare de Dumnezeu, și cu mulțumire cântă dătătorului de bine Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12:

Cântând minunile Tale, Stăpână, și marea mila Ta față de neamul omenesc, știm că nevrednici suntem să Te preamărim pe Ține, ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai slăvită fără asemănare decât Serafimii, dar nădăjduind spre nemărginită milostivire a Ta, Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu, cu smerenie aducem Ție cântările acestea:

Bucură-Te, adăpostirea lină a celor care se nevoiesc în bună cinstire;
Bucură-Te, prea dulce convorbire a celor tăcuți;
Bucură-Te, bucurie binefăcătoare a celor ce viețuiesc prin munți și prin pustietăți;
Bucură-Te, tainică înțelepțire a robilor lui Dumnezeu ce în taină locuiesc în lumea aceasta;
Bucură-Te, împăcarea cu Dumnezeu a păcătoșilor ce se pocăiesc;
Bucură-Te, conducătoarea cea mai mare a Muntelui Athos;
Bucură-Te, ceea ce acolo l-ai luminat pe Petru, iubitorul de posturi, prin vedenia Ta;
Bucură-Te, ceea ce l-ai dăruit cu multe binefaceri pe Atanasie cel înțelepțit de Dumnezeu prin arătarea Ta;
Bucură-Te, ceea pe ce mulți cuvioși ai Athosului l-ai proslăvit cu slavă cerească;
Bucură-Te, ceea ce locuitorilor muntelui aceluia o deosebită dragoste le-ai arătat;
Bucură-Te, vindecătoarea fără plată a trupurilor noastre;
Bucură-Te, călăuzitoarea sufletelor noastre către Împărăția cea prea înaltă;
Bucură-Te, prea bună și grabnic ajutătoare – ceea ce rugăciunile noastre toate spre bine le împlinești!

Condacul 13: (acest condac se zice de trei ori)

O! Cea ce toți cântată Maică, ceea ce te-ai numit Grabnică Ajutătoare, întru icoana Ta, Născătoare de Dumnezeu, Marie! Primește cu milă această puțină rugăciune a noastră, pe care Ți-o aducem cu osârdie, cu credință și cu dragoste, și roagă pe Treimea cea pururea închinată, să ne izbăvească de gheena cea de foc, de întunericul cel de nepătruns și de munca cea veșnică! Ca prin mijlocirea Ta să moștenim Împărăția Cerurilor și să ne învrednicim cu Sfinții a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Apoi se zice iarăși Icosul 1:

Cetele îngerilor cu smerenie îți slujesc și toate puterile cerești cu cântări neîncetate te fericesc, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca pe ceea ce ai născut pe Împăratul îngerilor – Hristos Dumnezeul nostru! Iar noi, păcătoșii, îndrăznind a te urma și nepricepându-ne după vrednicie a te preamări, cu smerenie înțeleaptă îți zicem:

Bucură-Te, sălaș al Dumnezeirii celei apropiate;
Bucură-Te, mirarea cea neîncetată a îngerilor;
Bucură-Te, masă Sfântă care ne hrănești cu pâinea vieții;
Bucură-Te, măslin cu rod bun, care cu untdelemnul milostivirii ungi inimile noastre;
Bucură-Te, comoară nesecată a dumnezeieștilor daruri;
Bucură-Te, râu pururea curgător al minunilor;
Bucură-Te, apărătoarea celor obidiți;
Bucură-Te, mângâierea celor întristați;
Bucură-Te, ajutătoarea celor ce sunt în nenorociri;
Bucură-Te, vindecătoarea celor bolnavi;
Bucură-Te, întăritoarea celor slăbănogi;
Bucură-Te, slobozitoarea celor robiți;
Bucură-Te, prea bună și grabnic ajutătoare – ceea ce rugăciunile noastre toate spre bine le împlinești!

și Condacul 1:

Alesei dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu și Împărătesei celei ce ia în grabă aminte la rugăciunile celor smeriți și revarsă râuri de vindecări asupra credincioșilor de la icoană sa cea Sfântă, aducem cântare de mulțumire!
Iară tu – Apărătoarea cea mult milostivă apleacă-te cu bună voință către glasurile noastre cele de laudă și din toate nevoile slobozește-ne pe noi, cei ce strigăm spre tine: Bucură-Te, prea bună și grabnic ajutătoare – ceea ce rugăciunile noastre toate spre bine le împlinești!

După aceea zicem această rugăciune:

RUGĂCIUNE:

Prea Binecuvântată Stăpână, Pururea Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Dumnezeu Cuvântul mai presus de fire, pentru mântuirea noastră și Te-ai arătat ca o mare a darurilor Dumnezeiești și râu pururea curgător al minunilor și reverși bunătăți celor ce cu credință aleargă către Tine!
Căzând înaintea Chipului Tău cel Minunat, ne rugăm Ție prea bună Maică a Iubitorului de oameni, Stăpână! Revarsă asupra noastră milele Tale cele bogate și grăbește a împlini rugămințile noastre pe care le aducem Ție Grabnică ajutătoare care ne sunt de folos, mângâiere și mântuire pentru fiecare rânduindu-le.
Cercetează cu harul Tău Prea Milostivă Stăpână pe robii Tăi și dăruiește celor înviforați liniște, celor legați slobozire și pe toți mângâie, care sunt întristați de felurite necazuri!
Izbăvește, Prea Milostivă Stăpână, toate orașele și satele de foamete, de boli, de cutremur, de potop, de foc, de sabie și de orice altă nenorocire sau pedeapsă vremelnică sau veșnică, îndepărtând, prin îndrăzneala Ta de Maică, toată mânia lui Dumnezeu!
Slobozește pe robii Tăi de slăbănogire sufletească, de tulburarea patimilor și a căderilor în păcat, ca fără împiedicare, viețuind în veacul acesta, întru toată bună cinstire a Ta, să ne învrednicim de veșnicele bunătăți prin Harul și iubirea de oameni ale Fiului Tău și Dumnezeului nostru, căruia se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, împreună cu Cel fără de Început al sau Părinte și cu Prea Sfântul Duh, acum și pururea și-n vecii vecilor! Amin!

Poèmes et prières d’amour – Alexandru – Theodor Amarfei

I

Cérémonie

Devant l’ancien autel, seigneur, mon prince

Dans le brouillard du soir on est montés,

Raisons  niaises s’abiment dans la vallée,

Les âmes avouent la touche de transparence.

Pour les sacrées statues il faut rien dire :

Nous deux suffîmes. En manque de chandelier,

La paix s’enflamme de nous, pour consommer

Les pièges et les faux pas, dans un sourire.

La peine de se voir nus face au destin

Son œil impitoyable ferme dessous ;  

Pour le baptême de l’éternel début

Laisse ton grabat, lève-toi, y’a le festin

Mon coeur ! J’te prête au nouveau roi, a vie

Couronne à susciter aux anges la jalousie.

Couronne à susciter aux anges la jalousie,

Mon coeur ! J’te prête au nouveau roi, a vie !

Laisse ton grabat, lève-toi, y’a le festin :

Pour le baptême de l’éternel début

Son œil impitoyable ferme dessous

La peine de se voir nus face au destin.

Les pièges et les faux pas, dans un sourire,

Ta paix s’enflamme de nous, pour consommer ;

Nous deux suffîmes. En manque de chandelier

Pour les sacrées statues il faut rien dire

Les âmes avouent la touche de transparence,

Raisons niaises s’abiment dans la vallée,

Dans le brouillard du soir on est montés

Devant nouvel autel, seigneur, mon prince

II

Piège

Coucou cruel, pendant jeunesse avide, 

Des œufs méchants le monde j’ai parsemé ;

Par mes bâtards j’ai fait défenestrer

Amour honnête avec amour perfide.

Je prétendais d’offrir la terre, les cieux,

Pour les planter, poussins illégitimes

D’une âme errante, sortie du sombre abime,

N’obéissant qu’aux vils caprices des yeux.

Et je t’ai vu. De flèche empoisonnée

Je tombe ; crevasse d’amour non partagé,

Logement dans l’éternel d’esprit démis,

L’enfer fait nid, o, Dieu, juste punition !

Coucou, ta grâce me lève au paradis,

Car tes blessures renversent gravitation…

III

Aillerons noirs

J’avais pensé qu’on manque les bonnes prières,

Seigneur, mon prince, pour te faire pardonner

A ton soldat, autant de lâcheté,  

Autant d’amères défaites pendant cette guerre !

Et tu me dis : seule chose que tu refuses

C’est de me croire : y’a pas des vaincus en moi ;

Mon cœur guérit des trahisons chaque fois,

Sans demander à ta faiblesse excuses.

Le verbe dans ton abime commute blessures

Inaccessibles aux iniquités !  

D’heureux silence, sur-lumineuse morsure 

Resplendissant d’amour ressuscité,

Volées des merles, avec divine mesure,

Attendent les becs dorés pour te chanter.

IV

Patience

Sabliers des ères trouvent leur arrêt par terre

La sécheresse meurtrit le moindre nuage

Mon prince, tu m’abandonnes à ma misère ?

Je perds le compte des jours, des mois, d’années

Pour quoi j’erre seul dans ton silence sauvage ?

Mon pauvre âme craint le venin séché…

Mais non… moi, l’impatient, j’te dis : attends… !

Quel souffle étrange de ma poitrine tu rends ?

Aveugle que j’étais, en pleine lumière,

Ta touche me fait tomber les fausses paupières !

Rayon sans âge me trouve pour regarder

Dans roche impitoyable, le mystère :

L’esprit surgit ciseaux de mes poussières,

Pour voix céleste les moules à raffiner…

V

Obéissance 

Tu m’écrives, seigneur aimé, sur sable,

Comme pour me dire : il faut avoir la foi

Contre tous les vents, inexorables

Marquer, en majesté divine, ma loi

Et, même craignant que je sois inutile,

Te faisant confiance, en manque d’astuces,

J’y vais remplir déserts de touches débiles

Que je puisse mériter une parole douce… !

Etant en train de maudire ma faiblesse

J’entends ta voix : écoute, mon cher ami

Ta touche ne manque la force, mais la finesse

Je me réveille, ravi par l’harmonie

Je touche un grain, un seul, en gentillesse

L’écho des anges tournoie une galaxie !…

VI

Piété

Comment oser de t’appeler, seigneur ?

Quand je n’ai même pas une fois touché ta croix ?

Quand je me vois fléchi par faible cœur

Ma pauvre bouche n’ose plus lever louange

Et faire perfide reproche de la même voix

Pour ma retraite devant les bêtes en rage…

Pétri de honte, ne sachant pas quoi dire

Je sens ta touche bénie. Dans un instant

Battu, percé, tu réduis au néant

Mes plaies avec les tiennes. Ton beau sourire

Me lève en-dessus de l’horizon sanglant

Comme t’es blessé ! Repose-toi dans mes bras

Qu’ils viennent nous vaincre des milliers des fois !

Sang sanctifie le sang. T’es triomphant.

VII

Prudence

Pourquoi tes armes manquent tellement l’élégance

Pourquoi y’a pas de décor sur ton bouclier ?

Tu me demandes, le jour de ta vengeance,

Seigneur, quand la victoire est à portée.

Mais, prince, ils sont des vils des pires espèces !

Leur âme, quand même, elle est à moi, tu dis ;

T’as pas encore rompu leurs rangs en pièces

Mais tu sens bien l’odeur du paradis ? 

Dans toi, l’essence est déjà consacrée;

Tu brules pour victorieux et les vaincus  

Encens que terre et cieux n’ont pas connu 

Ta gloire ne vit jamais dans les vains cœurs,

Les âmes pétries par convoitise restent nues,

Avant la guerre nous sommes déjà vainqueurs !

VIII

Sacrifice

Masse noire, avancent les lignes de l’ennemi,

Le jour se couvre des nuages sombres…

Nous sommes très peu et pas encore guéris

Faut qu’on se bat ou se sauver dans l’ombre…?

Ils ont été fiers de nous annoncer :

Nos bêtes vont vous manger les sales viandes !…

Sortez, et à l’attaque, braves camarades,

De sang on va leur insolence tremper !

Mais d’où surgit ce tourbillon sauvage ?

Pourquoi leurs rangs se déchirent en déroute ?

Toute leur grandeur s’effondre dans l’orage !

Comment dévorent leurs maitres, les lions !  

Du gout de notre sang, versé sans doute,

T’as mis leurs bêtes affreuses en rébellion… !

IX

Innocence

–       Prince bien-aimé, comblé par tes faveurs,

J’ose demander ton amitié sereine :

Comment est-ce que je puisse te faire honneur

Quand de ta grâce l’humanité est pleine ?

–       Tu vois, je suis à l’aise dans cieux et terre,

Défi aux vils esprits qui nous persiflent,

A l’aise dans la victoire ou chute amère

Y’a rien qui manque pour mon amitié,

Sauf que je voudrais de toi une gifle,

Donnée du fond de l’âme, en fierté !

Je suis percé d’un coup par la colère ;

Pensant que tu te moques de moi, j’te frappe !

Touchant ton doux visage de ma misère

Le don d’écrire pour toi ma main attrape…

X

Foi

Roi magnifique, mais vieilli sur ton trône

Et sans enfant, tu convoques tes sujets

Ecoutez ce que votre roi ordonne :

Prenez parcelles autour de mon palais

Celui qui la meilleure récolte me donne

Sera mon légitime prince héritier !

Au but d’un an, tous ont fait des miracles

La terre d’un seul jeune homme n’a rien donné…  

Tu cours parmi splendides fleurs et fruits murs  

Et tu lui passes ton sceptre pour le sacre: 

Mon fils, reçois l’honneur bien mérité !

Il n’a rien fait, les conseillers murmurent…

Tu les réprimes: menteurs, craignez ma rage !

Toutes les semences étaient cuites d’avantage !

XI

Pureté

Un pauvre camarade va au tombeau

Hélas, à ses faiblesses il tombe victime

Je crois entendre dans le sombre abime

Les soupirs de son âme faisant écho…

Une larme qui tombe depuis céleste minuit

Rencontre une, montée de ses misères,

Comme si étrange gravitation nous suit

Eclat d’un soleil noir pour toutes les sphères

Et tu nous dis : l’empreinte de ma face

Par mon amour, je viens vous emprunter.

Ni même un seul atome ne manque ma grâce !

J’arrose déjà, du droit de majesté,  

Dans décadence et débris dégueulasses

Les roses qui vont sur son tombeau pousser…

XII

Espoir

Quand tout ce que j’ai pu faire confronte la fin

Quand le corps doit subir sa décadence

Pensée, sens, volonté touchent leur destin

C’est toujours sombre. C’est l’enfer, mon prince ?

Alors, je vois l’énorme calice, rempli

Au ras, de nos faiblesses et nos misères :

Grain minuscule, perdu dans l’infini

De ton amour au-delà du temps et sphères…

Je me rappelle alors, d’une touche suave :

Ce que se perd pour toi n’est pas perdu,

Pousser vers toi défie toutes les entraves,

Y’a pas des fleurs qui poussent dehors la boue…

L’obscur qui nous attache comme des esclaves

Déborde en toi quand je me jette par-dessus.

XIII

Danse des anges

Dans l’oiseau qui gratte le ciel y’a un mot

Clé de voute elle fait voler de mon amour

Elle égare dans les hauteurs mon seul secours

Mon cœur brule des flammes parjures, comme un sot

Un poisson mange une huitre dans la mer

Il avale une perle cachée, le poisson

Elle est renfermée dedans, ma raison

Mes pensées se perdent, au fond de l’amer

Danse des grâces par vertus m’a couronné

A quoi bon ? Mon âme ne peut s’y servir

Flammes cruelles me disent : le cœur peut voler

La raison refuse dans le noir mourir

Seul espoir – qu’un ange peut récupérer

L’amour du zénith, raison – du nadir.

XIV

Danse des épées

Ils draguent vers sa fin un nouveau martyre…

Comment il regarde d’un œil courageux

La foule déchainée qui, dans son délire,

Va ovationner le coup du bourreau… !

Quand j’étais en train de laisser la rage

Envahir mon âme pour ma lâcheté

Le fer de son sang renouvelle l’épée

Dans le ciel très saint, aux mains de l’archange… !

Que je puisse saigner, du cœur plein des vices  

Sur ton cœur blessé, comme si l’échafaud

Prend sur lui le coup d’un secret supplice :

Etre à ton amour le caché héros,

Vie aux cieux surgir au bois de justice,

Renverser tranchant contre les juges faux … !

XV

Essences

Roche renfermée dans une roche dans le noir

Qui, au lieu de pouvoir garder silence,

Vient de rêver, cauchemar après cauchemar,

L’immobilité munie d’une conscience…

Pas de parole dans le noir, ni pensée.

Y’a seulement une espèce d’œil en souffrance :

Pour lui le noir est la seule liberté,

Le point nu c’est la seule abondance.

Et, soudain, tout vient d’être renversé :

Grain de lumière noyé dans la lumière

Perle noire qui ciel de nuit a séquestré

Pour se réveiller, dans le sommeil s’endort.

Je gagne le soleil, je perds la poussière

Avant que je meurs, t’étais noyé dans ma mort.

XVI

Indomptable

J’avais pensé d’avoir perdu l’amour :

Entre quatre chariots à quatre roues

Ecartelé, a quatre vents accourt

Le désespoir d’un animal garou…

Mais là il vient de faire pousser une rose ;

Ailleurs, il change une note dans chant de merle ;

Dans l’océan, il ensemence des perles

Par la poussière qui leur sera la cause !

Epée disséminée dans l’intranchable

De sa faiblesse elle semble profiter ;

Surgie d’une faible flamme instable

La terre, les cieux se laissent par elle coupés…

Quand tu viendras, dans hauteurs inguéables,

Elle, humble, t’aura creusé le palais.

XVII

Homme

Devant chaque goutte d’eau y’a océan, nuage

Sang, larme, sueur, feuille, branche, arbre, baptême

Devant chaque flamme y’a retraite ou péage

Pour fuite – les cendres, pour martyre – diadème

Devant chaque grain y’a soupire ou écho

Derrière chaque pas y’a porte ou serrure

Concert d’essences, assemblées dans un mot

Pour lequel y’a aucune salle qui perdure

Pour lequel y’a pas de flamme suffisante

Pour lequel y’a pas de prière sans parjure

Hormis le cœur ! Car dedans, séduisante

Une semence de repos résiste, acerbe

Avide d’écriture – une oreille tout-puissante

En sursaut du commencement par le verbe.

XVIII

Sacre

Comme si une roche contient déjà la cave,

Avant qu’elle puisse par l’eau se faire creuser,

Ou un ermite va trouver ses entraves

Pour que la prière puisse le consommer…

Comme si des feuilles descendent dans l’océan, 

Sans perdre leur verdure dans millénaires,

Pour joindre arbres d’une ile qui ascend

Et bruisseront printemps après des ères,

Foi en verdure noircit le rouge du sang ;

Lumière, avant lumière courant plus vite

Pour héberger parole non-prononcée

Vient de remplir, autant que t’es absent

D’empreintes de vie l’abime de l’interdit :

Hymnes et lauriers qui vont te couronner.

XIX

Contemplation

Etre dehors : pour courte joie éphémère,

Obscur exposé aux nuages des yeux,

Par volée des oiseaux je suis mis en bière,

Par clins d’œil froids – transporté au tombeau.

Etre dedans : pour une très courte tristesse

Regard après regard, crevasse mobile

Creuse au cœur le mur d’un vide inhabile,

Grange d’hiver, accueil d’animale faiblesse.

Y’a une clé de voute pour cette fluide piège,

D’un mort par regards – la joyeuse couronne

Qui puisse décorer le fatal cortège… ?

Mosaïque des yeux pour vêpres claironne

Hymne d’heureux silence, pour lever du siège :

Tout ce monde attend que je sois ton trône.

At corpus non terminatur cogitatione nec cogitatio corpore.

(Spinoza, „Etica”) 

XX

Le sans endroit

Sans cœur pour l’accueillir, sang en excès

En sus de ce que blessures ont pu extraire

Offrande de vie aux furtives vérités

Offrande de vie aux pales chimères

Comme s’il lui manque le bon regard, qui sache

Ou est-ce qu’il faut la prochaine goutte semer

Aveugle, aux regards d’amour s’attache

Sang sans oiseaux sur vent sans air levé

Que je puisse donc ouvrir au cœur souffrant

Les yeux qui pour le monde doivent se fermer

Même si au cout d’y être poignardé

D’amour meurtri, plongeon dans le néant…

Rétine ressuscitée, paupière amère :

Mort non corrigée, regarde ta misère… !

XXX

The no place

Heartless to welcome him, excess blood

In addition to what injuries may have extracted

Offering life to stealth truths

Offering life to chimera blades

Like he misses the good look, who knows

Or does it take the next drop sow

Blind, with the looks of love attached

Blood without birds on wind without air up

So I can open to the suffering heart

The eyes that for the world must close

Even if at the cost of being stabbed

Bruised love, dive into nothingness…

Risen retina, bitter eyelid:

Dead unjusted, look at your misery…

Dr Alexandru – Theodor Amarfei

Rugăciune către Sfântul Ierarh Calinic pentru oprirea molimei

Așa cum odinioară cu rugăciunile tale, cu lacrimile oamenilor şi cu mijlocirea Sfântului Nicolae s-a izbăvit de la foamete și moarte poporul primejduit și prin însemnarea cu toiagul tău a ieșit apă tămăduitoare din stâncă, mijlocește-ne, Sfinte Ierarhe Calinic, ajutorul dumnezeiesc, să se reverse izvoarele harului peste lumea greu încercată de răspândirea molimei.

Ferește-ne de suflarea-i vătămătoare și de moarte năprasnică, ca prin trezie și faptele dragostei să ne deschidem milostivirii dumnezeiești. Acoperă-ne cu arhiereasca ta binecuvântare și fă-ne să vedem totul în icoana purtării de grijă dumnezeiești spre mântuirea noastră.

Așa, Sfinte Calinic, părintele nostru, veghează-ne și oprește ca un dig nesurpat șuvoiul necazurilor, lipsurilor și bolilor, ca să rămânem neclătinați și să ne purtăm unii altora sarcinile, întru slava lui Dumnezeu, Cel în Treime închinat și slăvit. Amin.

Psalmi care se citesc atunci când te asupresc vrăjmașii – Psalmii 3, 19, 30, 31

Psalmul 3

1.Doamne, cât s-au înmulţit cei ce mă necăjesc! Mulţi se scoală asupra mea;
2.Mulţi zic sufletului meu: „Nu este mântuire lui, întru Dumnezeul lui! „
3.Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava mea şi Cel ce înalţi capul meu.
4.Cu glasul meu către Domnul am strigat şi m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui.
5.Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-am, că Domnul mă va sprijini.
6.Nu mă voi teme de mii de popoare, care împrejur mă împresoară.
7.Scoală, Doamne, mântuieşte-mă, Dumnezeul meu, că Tu ai bătut pe toţi cei ce mă vrăjmăşesc în deşert; dinţii păcătoşilor ai zdrobit.
8.A Domnului este mântuirea şi peste poporul Tău, binecuvântarea Ta.

Cuviosul Paisie Olaru de la Sihla

Psalmul 19

1.Să te audă Domnul în ziua necazului şi să te apere numele Dumnezeului lui Iacob.
2.Trimită ţie ajutor din locaşul Său cel sfânt şi din Sion să te sprijinească pe tine.
3.Pomenească toată jertfa ta şi arderea de tot a ta bineplăcută să-I fie.
4.Dea ţie Domnul după inima ta şi tot sfatul tău să-l plinească.
5.Bucura-ne-vom de mântuirea ta şi întru numele Dumnezeului nostru ne vom mări. Plinească Domnul toate cererile tale.
6.Acum am cunoscut că a mântuit Domnul pe unsul Său, cu puterea dreptei Sale.
7.Îl va auzi pe dânsul din cerul cel sfânt al Lui.
8.Unii se laudă cu căruţele lor, alţii cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru.
9.Aceştia s-au împiedicat şi au căzut, iar noi ne-am sculat şi ne-am îndreptat.
10.Doamne, mântuieşte pe împăratul şi ne auzi pe noi, în orice zi Te vom chema.

Psalmul 30

1.Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac. Întru îndreptarea Ta izbăveşte-mă şi mă scoate.
2.Pleacă spre mine urechea Ta, grăbeşte de mă scoate. Fii mie Dumnezeu apărător şi casă de scăpare ca să mă mântuieşti.
3.Că puterea mea şi scăparea mea eşti Tu şi pentru numele Tău mă vei povăţui şi mă vei hrăni.
4.Scoate-mă-vei din cursa aceasta pe care mi-au ascuns-o mie, că Tu eşti apărătorul meu.
5.În mâinile Tale îmi voi da duhul meu; izbăvitu-m-ai, Doamne, Dumnezeul adevărului.
6.Urât-ai pe cei ce păzesc deşertăciuni în zadar, iar eu spre Domnul am nădăjduit.
7.Bucura-mă-voi şi mă voi veseli de mila Ta, că ai căutat spre smerenia mea, mântuit-ai din nevoi sufletul meu
8.Şi nu m-ai lăsat în mâinile vrăjmaşului; pus-ai în loc desfătat picioarele mele.
9.Miluieşte-mă, Doamne, că mă necăjesc; tulburatu-s-a de mânie ochiul meu, sufletul meu şi inima mea.
10.Că s-a stins întru durere viaţa mea şi anii mei în suspinuri; slăbit-a întru sărăcie tăria mea şi oasele mele s-au tulburat.
11.La toţi vrăjmaşii mei m-am făcut de ocară şi vecinilor mei foarte, şi frică cunoscuţilor mei. Cei ce mă vedeau afară fugeau de mine.
12.Uitat am fost ca un mort din inima lor, ajuns-am ca un vas stricat.
13.Că am auzit ocara multora din cei ce locuiesc împrejur, când se adunau ei împreună împotriva mea; ca să ia sufletul meu s-au sfătuit.
14.Iar eu către Tine am nădăjduit, Doamne, zis-am: „Tu eşti Dumnezeul meu!”
15.În mâinile Tale, soarta mea, izbăveşte-mă din mâna vrăjmaşilor mei şi de cei ce mă prigonesc.
16.Arată faţa Ta peste robul Tău, mântuieşte-mă cu mila Ta!
17.Doamne, să nu fiu ruşinat, că Te-am chemat pe Tine; să se ruşineze necredincioşii şi să se coboare în iad.
18.Mute să fie buzele cele viclene, care grăiesc împotriva dreptului fărădelege, cu mândrie şi cu defăimare.
19.Cât este de mare mulţimea bunătăţii Tale, Doamne, pe care ai gătit-o celor ce se tem de Tine, pe care ai făcut-o celor ce nădăjduiesc în Tine, înaintea fiilor oamenilor!
20.Ascunde-i-vei pe dânşii cu acoperământul feţei Tale de tulburarea oamenilor.
21.Acoperi-i-vei pe ei în cortul Tău de împotrivirea limbilor.
22.Binecuvântat este Domnul, că minunată a fost mila Sa, în cetate întărită.
23.Iar eu am zis întru uimirea mea: Lepădat sunt de la faţa ochilor Tăi.
24.Pentru aceasta ai auzit glasul rugăciunii mele când am strigat către Tine.
25.Iubiţi pe Domnul toţi cuvioşii Lui că adevărul caută Domnul şi răsplăteşte celor ce se mândresc, cu prisosinţă.
26.Îmbărbătaţi-vă şi să se întărească inima voastră, toii cei ce nădăjduiţi în Domnul.

Psalmul 31

1.Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele.
2.Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleşug.
3.Că am tăcut, îmbătrânit-au oasele mele, când strigam toată ziua.
4.Că ziua şi noaptea s-a îngreunat peste mine mâna Ta şi am căzut în suferinţă când ghimpele Tău mă împungea.
5.Păcatul meu l-am cunoscut şi fărădelegea mea n-am ascuns-o, împotriva mea.
6.Zis-am: „Mărturisi-voi fărădelegea mea Domnului”; şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu.
7.Pentru aceasta se va ruga către Tine tot cuviosul la vreme potrivită, iar potop de ape multe de el nu se va apropia.
8.Tu eşti scăparea mea din necazul ce mă cuprinde, bucuria mea; izbăveşte-mă de cei ce m-au înconjurat.
9.Înţelepţi-te-voi şi te voi îndrepta pe calea aceasta, pe care vei merge; aţinti-voi spre tine ochii Mei.
10.Nu fi ca un cal şi ca un catâr, la care nu este pricepere; cu zăbală şi cu frâu fălcile lor voi strânge ca să nu se apropie de tine.
11.Multe sunt bătăile păcătosului; iar pe cel ce nădăjduieşte în Domnul, mila îl va înconjura.
12.Veseliţi-vă în Domnul şi vă bucuraţi, drepţilor, şi vă lăudaţi toţi cei drepţi la inimă.

Psalmi care se citesc după ce ai căzut în păcat – Psalmii 50, 45, 46, 70, 72

Psalmul 50

1.Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
2.Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
3.Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte.
4.Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
5.Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.
6.Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.
7.Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.
8.Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
9.Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
10.Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.
11.Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
12.Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
13.Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte.
14.Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.
15.Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
16.Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.
17.Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18.Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
19.Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.
20.Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Psalmul 45

1.Dumnezeu este scăparea şi puterea noastră, ajutor întru necazurile ce ne împresoară.
2.Pentru aceasta nu ne vom teme când se va cutremura pământul şi se vor muta munţii în inima mărilor.
3.Venit-au şi s-au tulburat apele lor, cutremuratu-s-au munţii de tăria lui.
4.Apele râurilor veselesc cetatea lui Dumnezeu; Cel Preaînalt a sfinţit locaşul Lui.
5.Dumnezeu este în mijlocul cetăţii, nu se va clătina; o va ajuta Dumnezeu dis-de-dimineaţă.
6.Tulburatu-s-au neamurile, plecatu-s-au împărăţiile; dat-a Cel Preaînalt glasul Lui, cutremuratu-s-a pământul.
7.Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob.
8.Veniţi şi vedeţi lucrurile lui Dumnezeu, minunile pe care le-a pus Domnul pe pământ.
9.Pune-va capăt războaielor până la marginile pământului, arcul va sfărâma şi va frânge arma, iar pavezele în foc le va arde.
10.Opriţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu, înălţa-Mă-voi pe pământ.
11.Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob.

Psalmul 46

1.Toate popoarele bateţi din palme, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.
2.Că Domnul este Preaînalt, înfricoşător, Împărat mare peste tot pământul.
3.Supusu-ne-a nouă popoare şi neamuri sub picioarele noastre;
4.Alesu-ne-a nouă moştenirea Sa, frumuseţea lui Iacob, pe care a iubit-o.
5.Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă.
6.Cântaţi Dumnezeului nostru, cântaţi; cântaţi Împăratului nostru, cântaţi.
7.Că Împărat a tot pământul este Dumnezeu; cântaţi cu înţelegere.
8.Împărăţit-a Dumnezeu peste neamuri, Dumnezeu şade pe tronul cel sfânt al Său.
9.Mai-marii popoarelor s-au adunat cu poporul Dumnezeului lui Avraam, că ai lui Dumnezeu sunt puternicii pământului; El S-a înălţat foarte.

Psalmul 70

1.Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac.
2.Întru dreptatea Ta, izbăveşte-mă şi mă scoate, pleacă urechea Ta către mine şi mă mântuieşte.
3.Fii mie Dumnezeu apărător şi loc întărit, ca să mă mântuieşti,
4.Că întărirea şi scăparea mea eşti Tu.
5.Dumnezeul meu, izbăveşte-mă din mâna păcătosului, din mâna călcătorului de lege şi a celui ce face strâmbătate,
6.Că Tu eşti aşteptarea mea, Doamne; Domnul este nădejdea mea din tinereţile mele.
7.Întru Tine m-am întărit din pântece; din pântecele maicii mele Tu eşti acoperitorul meu; întru Tine este lauda mea pururea.
8.Ca o minune m-am făcut multora, iar Tu eşti ajutorul meu cel tare.
9.Să se umple gura mea de lauda Ta, ca să laud slava Ta, toată ziua mare cuviinţa Ta.
10.Nu mă lepăda la vremea bătrâneţilor; când va lipsi tăria mea, să nu mă laşi pe mine.
11.Că au zis vrăjmaşii mei mie şi cei ce păzesc sufletul meu s-au sfătuit împreună,
12.Zicând: Dumnezeu l-a părăsit pe el, urmăriţi-l şi-l prindeţi pe el, că nu este cel ce izbăveşte.
13.Dumnezeule, nu Te depărta de la mine; Dumnezeul meu, spre ajutorul meu ia aminte!
14.Să se ruşineze şi să piară cei ce defăimează sufletul meu, să se îmbrace cu ruşine şi înfruntare cei ce caută să-mi facă rău.
15.Iar eu pururea voi nădăjdui spre Tine şi voi înmulţi lauda Ta.
16.Gura mea va vesti dreptatea Ta, toată ziua mântuirea Ta, al căror nume nu-l cunosc.
17.Intra-voi întru puterea Domnului; Doamne, îmi voi aduce aminte numai de dreptatea Ta.
18.Dumnezeule, m-ai învăţat din tinereţile mele şi eu şi astăzi vestesc minunile Tale.
19.Până la bătrâneţe şi cărunteţe,
20.Dumnezeule, să nu mă părăseşti,
21.Ca să vestesc braţul Tău la tot neamul ce va să vină,
22.Puterea Ta şi dreptatea Ta, Dumnezeule, până la cele înalte, măreţiile pe care le-ai făcut. Dumnezeule, cine este asemenea Ţie?
23.Multe necazuri şi rele ai trimis asupra mea, dar întorcându-Te mi-ai dat viaţă şi din adâncurile pământului iarăşi m-ai scos.
24.Înmulţit-ai spre mine mărirea Ta şi întorcându-Te m-ai mângâiat şi din adâncurile pământului iarăşi m-ai scos.
25.Că eu voi lăuda cu instrumente de cântare adevărul Tău, Dumnezeule, cânta-voi ţie din alăută, Sfântul lui Israel.
26.Bucura-se-vor buzele mele când voi cânta ţie şi sufletul meu pe care l-ai mântuit.
27.Încă şi limba mea toată ziua va rosti dreptatea Ta, când vor fi ruşinaţi şi înfruntaţi cei ce caută să-mi facă rău.

Psalmul 72

1.Cât de bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei drepţi la inimă.
2.Iar mie, puţin a fost de nu mi-au alunecat picioarele, puţin a fost de nu s-au poticnit paşii mei.
3.Că am pizmuit pe cei fără de lege, când vedeam pacea păcătoşilor.
4.Că n-au necazuri până la moartea lor şi tari sunt când lovesc ei.
5.De osteneli omeneşti n-au parte şi cu oamenii nu sunt biciuiţi.
6.Pentru aceea îi stăpâneşte pe ei mândria şi se îmbracă cu nedreptatea şi silnicia.
7.Din răutatea lor iese nedreptatea şi cugetele inimii lor ies la iveală.
8.Gândesc şi vorbesc cu vicleşug, nedreptate grăiesc de sus.
9.Până la cer ridică gura lor şi cu limba lor străbat pământul.
10.Pentru aceasta poporul meu se ia după ei şi găseşte că ei sunt plini de zile bune
11.Şi zice: „Cum? ştie aceasta Dumnezeu? Are cunoştinţă Cel Preaînalt?
12.Iată, aceştia sunt păcătoşi şi sunt îndestulaţi. Veşnic sunt bogaţi”.
13.Iar eu am zis: „Deci, în deşert am fost drept la inimă şi mi-am spălat întru cele nevinovate mâinile mele,
14.Că am fost lovit toată ziua şi mustrat în fiecare dimineaţă”.
15.Dacă aş fi grăit aşa, iată aş fi călcat legământul neamului fiilor Tăi.
16.Şi mă frământam să pricep aceasta, dar anevoios lucru este înaintea mea.
17.Până ce am intrat în locaşul cel sfânt al lui Dumnezeu şi am înţeles sfârşitul celor răi:
18.Într-adevăr pe drumuri viclene i-ai pus pe ei şi i-ai doborât când se înălţau.
19.Cât de iute i-ai pustiit pe ei! S-au stins, au pierit din pricina nelegiuirii lor.
20.Ca visul celui ce se deşteaptă, Doamne, în cetatea Ta chipul lor de nimic l-ai făcut.
21.De aceea s-a bucurat inima mea şi rărunchii mei s-au potolit.
22.Că eram fără de minte şi nu ştiam; ca un dobitoc eram înaintea Ta. Dar eu sunt pururea cu Tine.
23.Apucatu-m-ai de mâna mea cea dreaptă. Cu sfatul Tău m-ai povăţuit şi cu slavă m-ai primit.
24.Că pe cine am eu în cer afară de Tine? Şi afară de Tine, ce am dorit pe pământ?
25.Stinsu-s-a inima mea şi trupul meu, Dumnezeul inimii mele şi partea mea, Dumnezeule, în veac.
26.Că iată cei ce se depărtează de Tine vor pieri; nimicit-ai pe tot cel ce se leapădă de Tine.
27.Iar mie a mă lipi de Dumnezeu bine este, a pune în Domnul nădejdea mea, ca să vestesc toate laudele Tale în porţile fiicei Sionului.

Rugăciunea Cuviosului Arsenie cel Mare pentru dăruirea smereniei

O, sfinţite cap, îngere pământesc, omule ce­resc, agonisitorule al liniştirii, iubitorule al tăce­rii, cuvioase şi de Dumnezeu purtătorule părin­te al nostru Arsenie! La tine cădem şi ne rugăm: roagă-te Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos să ne dăruiască nouă, păcă­toşilor şi nevrednicilor robilor Săi, toate daruri­le Sale cele de bun folos spre mântuirea sufle­tului: credinţă dreaptă, nădejde bună, dragoste nefăţarnică, bună cinstire nestrămutată, filosofie următoare lui Dumnezeu şi toată virtutea cea poruncită de către Dânsul în Sfânta Evanghelie, ca să fim următori ai vieţii tale bineplăcute lui Dumnezeu şi împreună cu tine să ne învredni­cim a primi mântuirea veşnică şi a moşteni îm­părăţia cerească. Aşa, bineplăcutule al lui Dum­nezeu! Nu ne trece cu vederea, ci ajută-ne nouă cu cereasca ta mijlocire a săvârşi cu bună credinţă vieţuirea vremelnică, a primi sfârşit bun, în pace şi neruşinat şi a ne învrednici de fericirea Raiu­lui, ca să preaslăvim iubirea de oameni şi îndu­rările lui Dumnezeu, Celui în Treime slăvit şi în­chinat, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, precum şi sfânta ta mijlocire, în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune la Sfânta Mare Muceniță Ecaterina

Timp de 3 zile să faceți rugăciunea aceasta la Sfânta Mare Muceniță Ecaterina! Aduce luminarea minții și ajutor în a lua cele mai bune hotărâri!

O, Sfântă Mare Muceniţă Ecaterina, bucuria negrăită a îngerilor şi oglinda frumuseţii fecioarelor, ceea ce ai strălucit prin curăţia minţii în chip minunat, tuturor izvorând razele înţelepciunii Soarelui dreptăţii, luminează şi întunericul sufletului meu şi cerul inimii îl încununează cu stele de gânduri îngereşti.

Ca o lună te-ai înălţat în întunericul păgânătăţii şi ai atras în jurul tău noi stele ale mărturisirii Cuvântului, pe filosofi şi pe mulţi din palatul împărătesc, făcând bucurie îngerilor pentru pocăinţa acestora. Vistieria cea săracă a inimilor noastre o umple cu talanţii rugăciunilor tale, ca să cumpărăm noi de la Hristos ,,aur lămurit în foc”, ,,veşminte albe” spre a acoperi goliciunea sufletului şi ,,alifie” pentru a unge ochii inimii cei înceţoşaţi de somnul păcatelor.

Pe Maica Domnului avându-O mijlocitoare osârdnică înaintea Împăratului vieţii, te-ai învrednicit a intra în cămara Mântuitorului împreună cu fecioarele cele înţelepte şi acum te veseleşti împreună cu îngerii de moştenirea Tatălui Celui Ce cu dreapta Sa te-a împodobit cu strălucita cunună a darurilor Duhului. Fii şi nouă caldă rugătoare către Maica Luminii, ca să umple candelele stinse ale sufletului nostru cu untdelemnul rugăciunii şi să ne arate şi pe noi făclii ale mărturisirii Cuvântului.

Cu legătura smereniei te-ai încins Sfântă Ecaterina, preafericită, şi toate legăturile ispitelor vrăjmaşului ai călcat. Din adâncul răutăţilor scoate-ne pe noi, cei ce pururea alunecăm în mândrie şi ne facem cămările deschise pentru tot viforul patimilor.

Pe împăratul cel învechit în răutate foarte ai mustrat şi cu săgeţile cuvintelor tale ai doborât toată înşelăciunea idolilor, cu săgeata iubirii lui Hristos rănind inimile filosofilor şi a celor ce dormeau în întunericul necredinţei. Şi acum fericită, înstrăinează mintea noastră de toată cugetarea lumească şi ne arată prin milostivirea ta vase cinstite Izvorului tuturor darurilor. Pe prunci îi păzeşte sub acoperământul rugăciunii tale, paşii tinerilor întăreşte-i pe calea credinţei şi mărturisirii Cuvântului, fii toiag celor bătrâni, pe preoţi îi luminează cu razele înţelepciunii Cuvântului, monahilor fii cetate nebiruită împotriva săgeţilor ispititorului, fecioarelor arată-te în toată vremea osârdnică rugătoare şi înzestrătoare cu darurile Cuvântului, Biserica lui Hristos o păzeşte de loviturile ereziilor şi toată lumea o îngrădeşte cu legătura puternicei tale rugăciuni.

Luând în ajutor cetele îngereşti şi stând înaintea Împăratului luminii, roagă-te să aflăm noi milă în ceasul ieşirii sufletului din trup, păzindu-ne de înfricoşatele ameninţări ale vrăjmaşilor nevăzuţi, cărora din neputinţă am slujit în această viaţă, fiind noi iubitori de patimile cele stricătoare de suflet mai mult decât de răbdarea necazurilor spre mântuire. La înfricoşătoarea judecată a Mântuitorului împreună cu Maica Domnului, cu Sfântul Arhanghel Mihail, cu Înaintemergătorul, cu Apostolii şi cu toţi Sfinţii roagă-te să aflăm noi izbăvire de partea cea de-a stânga şi să moştenim frumuseţile Raiului.

Ca una ce străluceşti cu frumuseţea mai presus de minte, îmbrăcându-te în lumina iubirii Treimii, înfrumuseţează şi sufletele noastre cu podoabele rugăciunilor tale, ca cinstindu-te neîncetat după vrednicie să aflăm calea Împărăţiei celei de sus, spre slava lui Dumnezeu şi dobândirea cununei mântuirii. Amin.

Rugăciunea mamei pentru copiii săi

Dumnezeule, Ziditorule al tuturor făpturilor! Adăugând milă peste milă, m-ai făcut vrednică să fiu mamă, bunătatea Ta mi-a dăruit copii, şi îndrăznesc să spun că ei sunt copiii Tăi, fiindcă le-ai dat fiinţă, i-ai făcut vii înzestrându-i cu suflet nemuritor, i-ai renăscut prin botez spre viaţa cea potrivită cu voia Ta, i-ai înfiat şi i-ai primit în sânul Bisericii Tale.

Doamne! Păzeşte-i în har până la sfârşitul vieţii lor, învredniceşte-i să se împărtăşească de Tainele legământului Tău, sfinţeşte-i cu adevărul Tău, ca să se sfinţească în ei şi prin ei sfânt numele Tău! Trimite-mi ajutorul Tău haric ca să îi cresc spre slava numelui Tău şi folosul aproapelui! Dă-mi în scopul acesta răbdare şi putere!

Învaţă-mă să sădesc în inima lor rădăcina adevăratei înţelepciuni – frica Ta! Luminează-i cu lumina Înţelepciunii Tale ce cârmuieşte întreaga lume! Să Te iubească din tot sufletul şi din tot cugetul lor, să se lipească de Tine din toată inima şi să tremure de cuvintele Tale toată viața lor! Dăruieşte-mi pricepere să le arăt că viaţa cea adevărată stă în păzirea poruncilor Tale, că osteneala întărită de cucernicie aduce toată viața de aici mulţumire lipsită de tulburare, iar în veşnicie – fericire negrăită.

Descoperă-le lor înţelegerea legii Tale, ca până la sfârşitul zilelor lor să aibă simţământul că Tu eşti pretutindeni! Sădeşte în inima lor teama şi dezgustul de orice fărădelege, ca să fie fără de prihană în căile lor, ca să-şi aducă aminte întotdeauna că Tu, Dumnezeule Atotbune, păzeşti cu gelozie legea Ta şi dreptatea Ta!

Ţine-i în curăţie şi în evlavie faţă de numele Tău, încât să nu prihănească Biserica Ta prin purtarea lor, ci să trăiască după rânduielile ei! Însufleţeşte-i cu râvna pentru învăţătura folositoare şi fă-i în stare de toate lucrurile cele bune, ca să câştige înţelegerea cea adevărată a cunoştinţelor de care au neapărată nevoie, ca să se lumineze cu ştiinţa cea binefăcătoare pentru omenire.

Doamne! Dă-mi înţelepciune ca să întipăresc cu trăsături de neşters în inima şi în mintea copiilor mei frica de întovărăşirea cu cei ce nu ştiu de frica Ta, să le insuflu îndepărtarea de orice însoţire cu cei nelegiuiţi, ca să nu ia aminte la împreună-vorbirile cele putrede, să nu fie abătuţi din calea Ta de pildele cele rele, să nu se smintească de faptul că uneori calea nelegiuiţilor propăşeşte în lumea aceasta!

Cerescule Părinte! Dăruieşte-mi harul de a nu le face copiilor mei sminteală prin faptele mele, ci a-i feri de rătăciri, de a le îndrepta greşelile, de a le înfrâna îndărătnicia, de a-i abate de la năzuinţa spre deşertăciune şi uşurătate. Să nu fie furaţi de gânduri nechibzuite, să nu umble după poftele inimii lor, să nu se mândrească în cugetele lor, să nu Te uite pe Tine şi să nu uite de legea Ta, ca fărădelegea să nu dea pierzării mintea şi sănătatea lor şi păcatele să nu le moleşească puterile sufletulului şi ale trupului.

Judecătorule Drept, Care îi pedepseşti pe copii pentru păcatele părinţilor până la al treilea şi al patrulea neam! Abate această pedeapsă de la copiii mei, nu îi bate pe ei pentru păcatele mele, ci stropeşte-i pe ei cu roua harului Tău, ca să sporească în virtute şi în sfinţenie, să crească întru bună voirea Ta şi întru dragostea oamenilor evlavioşi.

Părinte al îndurărilor şi a toată milostivirea! Din dragoste de mamă, le-aş dori copiilor mei toată îmbelşugarea bunătăţilor pământeşti, le-aş dori binecuvântare din roua cerului şi din grăsimea pământului, însă fie cu ei sfântă voia Ta!

Rânduieşte-le soarta după bună voirea Ta, nu îi lipsi în viaţă de pâinea cea spre fiinţă, trimite-le toate cele trebuitoare în vremelnicie spre dobândirea veşniciei fericite, fii milostiv cu ei când vor păcătui înaintea Ta, nu le socoti lor păcatele tinereţii şi ale neştiinţei, fă inimile lor să se umilească atunci când se vor împotrivi călăuzirii harului Tău, pedepseşte-i şi miluieşte-i, îndreptându-i la calea bineplăcută Ţie, dar fără să-i lepezi de la faţa Ta!

Primeşte cu bunăvoinţă rugăciunile lor, dăruieşte-le reuşită în tot lucrul bun, nu abate faţa Ta de la ei în zilele necazului lor, ca să nu-i ajungă ispite mai presus de puterile lor. Adumbreşte-i cu mila Ta, ca să umble îngerul Tău cu ei, păzindu-i de toată nenorocirea şi calea rea.

Dumnezeule Atotbune! Fă-mă mamă care se veseleşte de copiii săi, ca să îmi fie bucurie în toate zilele vieţii mele şi sprijin la bătrâneţe. Învredniceşte-mă să mă înfăţişez împreună cu ei la Înfricoşătoarea Ta Judecată nădăjduind în milostivirea Ta şi să zic cu nevrednică îndrăznire: „Iată eu şi pruncii pe care i-ai dat mie, Doamne!”, ca împreună cu ei, preaslăvind bunătatea Ta cea nepovestită şi iubirea Ta veşnică, să preaînalţ preasfânt numele Tău, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte, în vecii vecilor. Amin.

Icoană rară a Maicii Domnului învățându-L pe Iisus Hristos să citească.

Rugăciunea de izbăvire de orice rău din viața ta

Doamne, așa precum arde lumânarea mea de repede, luată din sfânta biserică, tot așa să-mi ajute Dumnezeu, Maică Precista și toți sfinții, ca să piară tot atât de repede toate făcăturile, spurcăciunile, toate relele și patimile, blestemele și lucrurile diavolești, farmecele, descântecele, meșteșugurile și uneltele diavolești de la locul unde stau, de la casa mea, din familia mea, de la cei bântuiți de patimi (băutură, cafea, tutun, curvie, jocuri de noroc, neascultare și nesupunere, înjurăturile de cele sfinte), din capul meu, din trupul meu, din sufletul meu, din familia mea.

Doamne, ajuta-mă să-mi recapăt sănătatea, liniștea, sporul și prosperitatea casei, a serviciului, a locului unde lucrez, sa fiu binevăzut, să am spor în casă, în vite, în păsări, sa fiu ferit de accidente și de relele întâmplări, eu și Casa mea, familia și colaboratorii de la muncă. Doamne, să se depărteze vrajmașii și să se îmblânzească, să am soartă bună de la Dumnezeu, să mi se dezlege cununiile și făcăturile, să fiu ferit de argintul viu și lucrurile vrăjitorești să nu aibă putere asupra mea. Doamne, ferește casa mea de ură și invidie, de certuri, de bătai, de boli molipsitoare, de beții, de anturaj prost.

Doamne, ferește familia mea și sufletele noastre de toate încercările și răutățile și dă-ne, Doamne, sănătate, împliniri, realizări și viață fără de primejdii. Doamne, întărește-mă și păstrează-mi credința strămoșilor, credința creștinilor. Doamne, ocrotește pe părinții mei, pe frații mei, pe surorile mele (se spun numele lor) și dezleagă blestemele viilor și morților căzute asupra noastră. Și luminează mintea și soarta copiilor noștri, dă-le spor la învățătură și reușită în viață.

Doamne, veghează și întărește tineretul și copiii celor de-un neam și o credință cu noi. Doamne, ai grija de toți copiii și înțelepțește și pe copiii mei. (Toate numele pentru care se roagă respectivul). Doamne, dă-ne pâinea cea de toate zilele și liniștea ta cea sfântă! Doamne, să se împlinească toate rugăciunile noastre! Doamne, ajută-ne! Doamne, iartă-ne! Doamne, miluiește-ne! Doamne, fie-Ți mila de noi! Doamne al puterilor, fii cu noi! Amin!”

Rostește-o măcar o dată pe zi timp de o lună și vei vedea că inima ta devine mai ușoară și tu privești lucrurile din viața de zi cu zi cu mai multă înțelepciune. Având mintea curată vei putea să iei cele mai bune decizii.

Rugăciune pentru sporul casei și izbăvirea de pagube

Binecuvântează, suflete al meu pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte! Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat. Cel ce Te îmbraci cu lumina că şi cu o haina; Cel ce întinzi cerul că un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui; Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor;

https://6bcef0d825c92155873697c34012f250.safeframe.googlesyndication.com/safeframe/1-0-37/html/container.html

Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc; Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui, şi nu se va clatină în veacul veacului. Adâncul că o haina este îmbrăcămintea Lui; peste munţi vor stă ape. De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa. Se şuie munţi şi se coboară vai, în locul în care le-ai întemeiat pe ele. Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi nici nu se vor întoarce să acopere pământul.

Cel ce trimiţi izvoare în vai, prin mijlocul munţilor vor trece ape; adapă-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli. Peste acelea păsările cerulul vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas. Cel ce adăpi munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va satură pământul.

Cel ce răsări iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre slujba oamenilor; că să scoată pâine din pământ şi vinul veseleşte inima omului; că să veselească faţă cu untdelemn şi pâinea inima omului o întăreşte. Satură-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările îşi vor face cuib. Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi adăpost cerbilor, stâncile scăpare iepurilor.

Făcut-ai luna spre vremi; soarele şi-a cunoscut apusul sau. Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, când vor ieşi toate fiarele pădurii; puii leilor mugesc că să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor. Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi în culcușurile lor se vor culcă. Ieşi-va omul la lucrul sau şi la lucrarea să până seară. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta. Marea această este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari. Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, că să se joace în ea.

Toate către Ţine aşteaptă că să le dai lor hrană la bună vreme. Dându-le Tu lor, vor adună; deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăţi. Dar întorcându-Ţi Tu faţă Ta, se vor tulbură; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce. Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţă pământului.

Fie slava Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale. Cel ce caută spre pământ şi-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munţi şi fumegă. Cânta-voi Domnului în viaţă mea, cânta-voi Dunmezeului meu cât voi fi. Plăcute să-i fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul. Piară păcătoşii de pe pământ şi cei fără de lege, că să nu mai fie. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.

Tot pentru SPORUL CASEI și ferirea de rele se mai spun și următoarele:

Acatistul Sfântului Ierarh Spiridon se poate citi luni, marți, miercuri și vineri.

Paraclisul Maicii Domnului, în fiecare seară.

Acatistul Sf. Mucenic Mina, se va citi dimineața și searapentri izbăvirea de necaz și de pagubă, timp de 40 de zile. Se poate citi si Psaltirea de 3 ori în aceste 40 de zile, însă numai cu binecuvîntarea preotului.

Acatistul Sfantului Acoperământ al Maicii Domnului se citește zilnic, pentru ferirea de rele.

Acatistul Domnului Nostru Iisus Hristos

Condac 1: Glasul al 8-lea:

Apărătorule cel mai mare și Doamne, Biruitorul iadului, izbăvindu-ne de moartea cea veșnică, cele de laudă aducem Ție noi, robii Tăi și zidirea Ta. Ci, ca Unul ce ai îndurări nenumărate, de toate nevoile ne izbăvește pe noi, care-Ți cântăm: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne!

Icos 1:

Făcătorule al îngerilor și Doamne al puterilor, deschide-mi mie, nepriceputului, mintea și limba, spre lauda preacu­ratului Tău nume, precum ai deschis auzul și limba celui surd și gângav de demult, ca să grăiesc și eu acestea:
Iisuse preaminunate, mirarea îngerilor;
Iisuse preaputernice, izbăvirea strămoșilor;
Iisuse preadulce, slava patriarhilor;
Iisuse preaslăvite, tăria ocârmuitorilor;
Iisuse preaiubite, plinirea prorocilor;
Iisuse preaminunate, întărirea mucenicilor;
Iisuse prealine, bucuria călugărilor;
Iisuse preamilostive, dulceața preoților;
Iisuse preaîndurate, înfrânarea pustnicilor;
Iisuse preadulce, bucuria cuvioșilor;
Iisuse preacurate, mintea cea întreagă a celor curați cu fecioria;
Iisuse cel mai înainte de veci, mântuirea păcătoșilor;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 2:

Văzând, Doamne, pe văduva care plângea foarte și, precum atunci, milostivindu-Te, ai înviat pe fiul ei pe care îl ducea să-l îngroape, așa înviază și sufletul meu cel omorât cu păcatele, Iubitorule de oameni, și Te milostivește spre mine, care-ți cânt: Aliluia!

Icos 2:

Înțelesul cel greu de pătruns, căutând Filip să-l înțeleagă, grăia: Doamne, arată nouă pe Tatăl. Iar Tu ai zis către dânsul: Atâta vreme ai fost cu Mine și n-ai cunoscut că Tatăl este întru Mine și Eu întru Tatăl? De aceea, Ție, Celui ce ești necuprins, cu frică Îți grăim:
Iisuse, Dumnezeule cel mai înainte de veci;
Iisuse, Împăratul cel preaputernic;
Iisuse, Stăpânul cel îndelung-răbdător;
Iisuse, Mântuitorul cel preamilostiv;
Iisuse, Păzitorul meu cel preabun;
Iisuse, curățește păcatele mele;
Iisuse, ridică fărădelegile mele;
Iisuse, iartă nedreptățile mele;
Iisuse, Nădejdea mea, nu mă lăsa pe mine;
Iisuse, Ajutorul meu, nu mă lepăda pe mine;
Iisuse, Ziditorul meu, nu mă uita pe mine;
Iisuse, Păstorul meu, nu mă pierde pe mine;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 3:

Iisuse, Care ai îmbrăcat cu putere de sus pe apostolii Tăi, care ședeau în Ierusalim, îmbracă-mă și pe mine, cel golit de toate faptele cele bune, cu căldura Duhului Tău celui Sfânt, și-mi dă să-Ți cânt cu dragoste: Aliluia!

Icos 3:

Iisuse, Cel ce ai mulțime de îndurări, Care ai chemat pe vameși și pe păcătoși și pe cei necredincioși, nu mă trece cu vederea acum pe mine, cel asemenea lor; ci, ca niște mir de mult preț, primește cântarea aceasta:
Iisuse, puterea cea nebiruită;
Iisuse, mila cea fără de sfârșit;
Iisuse, frumusețea cea prealuminată;
Iisuse, dragostea cea nebiruită;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu celui viu;
Iisuse, miluiește-mă pe mine, păcătosul;
Iisuse, auzi-mă pe mine, cel zămislit întru fărădelegi;
Iisuse, curățește-mă pe mine, cel născut în păcate;
Iisuse, învață-mă pe mine, netrebnicul;
Iisuse, luminează-mă pe mine, întunecatul;
Iisuse, curățește-mă pe mine, întinatul;
Iisuse, scoate-mă pe mine, desfrânatul;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 4:

Vifor de gânduri îndoielnice având înăuntru, Petru se afunda; iar văzându-Te, Iisuse, fiind cu trup și umblând pe apă, Te-a cunoscut pe Tine Dumnezeu adevărat și, primind mâna Ta cea mântuitoare, a zis: Aliluia!

Icos 4:

Auzit-a orbul, Doamne, că Tu treci pe cale și a strigat: Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă; și chemându-l i-ai deschis ochii. Luminează cu mila Ta și ochii cei cugetători ai inimii mele, ai celui ce grăiesc:
Iisuse, ziditorul celor de sus;
Iisuse, răscumpărătorul celor de jos;
Iisuse, pierzătorul celor de dedesubt;
Iisuse, înfrumusețătorul făpturilor;
Iisuse, mângâierea sufletului meu;
Iisuse, luminătorul minții mele;
Iisuse, veselia inimii mele;
Iisuse, sănătatea trupului meu;
Iisuse, Mântuitorul meu, mântuiește-mă;
Iisuse, luminătorul meu, luminează-mă;
Iisuse, izbăvește-mă de tot chinul;
Iisuse, mântuiește-mă pe mine, nevrednicul;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 5:

Precum ne-ai răscumpărat pe noi de demult din blestemul Legii cu sângele cel izvorâtor din Dumnezeu, Iisuse, așa ne scoate și din lanțurile cu care șarpele ne-a împiedicat, prin patimile cele trupești, prin îndemnările spre desfrânare și prin trândăvia cea rea, pe cei care-Ți cântăm: Aliluia!

Icos 5:

Văzând pruncii evreilor în chip omenesc pe Cel ce a zidit pe om cu mâinile și, cunoscându-L pe El a fi Stăpânul, s-au nevoit cu stâlpări a-I plăcea Lui, strigând: Osana! Iar noi aducem Ție cântare, grăind:
Iisuse, Dumnezeul cel adevărat;
Iisuse, Fiul lui David;
Iisuse, Împăratul cel preaslăvit;
Iisuse, Mielul cel nevinovat;
Iisuse, Păstorul cel prealuminat;
Iisuse, păzitorul prunciei mele;
Iisuse, îndreptătorul tinereților mele;
Iisuse, lauda bătrâneților mele;
Iisuse, nădejdea cea de la moartea mea;
Iisuse, viața mea de după moarte;
Iisuse, liniștea mea la judecata Ta;
Iisuse, dorirea mea, nu mă rușina pe mine atuncea;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 6:

Vestirea și graiurile propovăduitorilor celor de Dumnezeu purtători plinind-o, Iisuse, pe pământ Te-ai arătat și cu oamenii ai viețuit, Cel ce ești neajuns, și durerile noastre le-ai ridicat, de unde, cu rănile Tale noi tămăduindu-ne, ne-am deprins a-Ți cânta: Aliluia!

Icos 6:

Răsărit-a în lume lumina adevărului Tău și s-a izgonit înșelăciunea cea diavolească, Mântuitorul nostru, că idolii nerăbdând tăria Ta au căzut, iar noi dobândind mântuire, mulțumire Îți aducem, cântând așa:
Iisuse, adevărul cel ce izgonești înșelăciunea;
Iisuse, lumina cea mai presus de toate luminile;
Iisuse, Împărate, întăritorul tuturor tăriilor;
Iisuse, Dumnezeule, Cel ce petreci întru milă;
Iisuse, pâinea vieții, satură-mă pe mine, cel flămând;
Iisuse, izvorul înțelepciunii, adapă-mă pe mine, cel însetat;
Iisuse, veșmântul cel de veselie, îmbracă-mă pe mine, cel întinat;
Iisuse, acoperământul cel de bucurie, acoperă-mă pe mine, nevrednicul;
Iisuse, dătătorul celor care cer, dă-mi să plâng pentru păcatele mele;
Iisuse, Cel ce afli pe cei care Te caută, află și sufletul meu;
Iisuse, deschizătorul celor ce bat, deschide inima mea cea ticăloasă;
Iisuse, răscumpărătorul păcătoșilor, curățește fărădelegile mele;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 7:

Vrând să descoperi taina cea ascunsă din veac, ca un miel spre junghiere Te-ai adus, Iisuse, și ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, și ca un Dumnezeu din morți ai înviat și cu slavă la ceruri Te-ai înălțat și ne-ai ridicat pe noi, care-Ți cântăm: Aliluia!

Icos 7:

Arătat-a făptură minunată, arătându-Se nouă, Făcătorul; că din Fecioară, mai presus de fire, S-a întrupat și din mor­mânt a înviat, nestricând pecețile, și la apostoli prin ușile încuiate a intrat cu trupul. Drept aceea, minunându-ne, cu credință strigăm:
Iisuse, Cuvântul cel necuprins;
Iisuse, Cuvântul cel nevăzut;
Iisuse, puterea cea neajunsă;
Iisuse, înțelepciunea cea mai presus de cuget;
Iisuse, Dumnezeirea cea de necuprins în scris;
Iisuse, domnia cea nenumărată cu anii;
Iisuse, împărăția cea nebiruită;
Iisuse, stăpânirea cea fără de sfârșit;
Iisuse, tăria cea preaînaltă;
Iisuse, puterea cea veșnică;
Iisuse, Făcătorul meu, miluiește-mă;
Iisuse, Mântuitorul meu, mântuiește-mă;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 8:

Văzând străină întruparea lui Dumnezeu, să ne înstrăinăm din lumea cea deșartă și mintea spre cele dumnezeiești să o suim, că pentru aceasta Dumnezeu pe pământ S-a pogorât, ca să ne ridice la ceruri pe noi, cei care-I cântăm Lui: Aliluia!

Icos 8:

Cu totul era între cei de jos, și dintre cei de sus nicicum nu S-a despărțit Cel negrăit, când de voie pentru noi a pătimit, și cu moartea Sa moartea noastră a omorât-o, iar cu învierea Sa, a dăruit viață celor ce-I cântă:
Iisuse, bucuria inimii;
Iisuse, tăria trupului;
Iisuse, lumina sufletului;
Iisuse, repejunea minții;
Iisuse, bucuria cunoștinței;
Iisuse, nădejdea cea aleasă;
Iisuse, pomenirea cea preaveșnică;
Iisuse, lauda cea mai presus de ceruri;
Iisuse, slava mea cea preaînaltă;
Iisuse, dorirea mea, nu mă lepăda pe mine;
Iisuse, Păstorul meu, caută-mă pe mine;
Iisuse, Mântuitorul meu, mântuiește-mă;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 9:

Toată firea îngerească, Iisuse, fără de încetare slăvește preasfânt numele Tău în ceruri, strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt; iar noi, păcătoșii, pe pământ, cu buze de tină, cântăm: Aliluia!

Icos 9:

Pe retorii cei mult grăitori îi vedem tăcând ca niște pești fără de glas când voiesc a vorbi despre Tine, Iisuse, Mân­tuitorul meu; că nu se pricep să spună cum Dumnezeu cel neschimbat ești și viețuiești ca om deplin. Iar noi, minunându-ne de o taină ca aceasta, cu credință grăim:
Iisuse, Dumnezeul cel preaveșnic;
Iisuse, Împăratul împăraților;
Iisuse, Stăpânul stăpânitorilor;
Iisuse, Judecătorul celor vii și al celor morți;
Iisuse, nădejdea celor fără de nădejde;
Iisuse, mângâierea celor ce plâng;
Iisuse, slava săracilor;
Iisuse, nu mă judeca pe mine după faptele mele;
Iisuse, curățește-mă după mare mila Ta;
Iisuse, izgonește de la mine trândăvirea;
Iisuse, luminează-mi gândul cel tainic al inimii;
Iisuse, dă-mi aducere aminte de moarte;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 10:

Vrând să mântuiești lumea, Răsăritule al răsăriturilor, venind către apus, la firea noastră cea întunecată, Te-ai smerit până la moarte; drept aceea, s-a preaînălțat numele Tău mai mult decât tot numele și de la toate făpturile cerești și pământești auzi: Aliluia!

Icos 10:

Împărate cel preaveșnic, Mângâietorule cel adevărat, Hristoase, curățește-ne de toată întinăciunea, precum ai curățit pe cei zece leproși, și ne tămăduiește pe noi, precum ai tămăduit sufletul cel iubitor de argint al lui Zaheu vameșul, ca să cântăm Ție cu umilință acestea:
Iisuse, vistierul cel nestricat;
Iisuse, bogăția cea neîmpuținată;
Iisuse, hrana cea tare;
Iisuse, băutura cea nesecată;
Iisuse, îmbrăcămintea săracilor;
Iisuse, folositorul văduvelor;
Iisuse, apărătorul celor lipsiți;
Iisuse, ajutătorul celor osteniți;
Iisuse, îndreptătorul celor străini;
Iisuse, cârmaciul celor ce înoată pe mare;
Iisuse, liniștea celor învăluiți;
Iisuse, Dumnezeule, ridică-mă pe mine, cel căzut;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 11:

Cântare cu totul de umilință aduc Ție eu, nevrednicul, și strig Ție ca și cananeeanca: Iisuse, miluiește-mă, că nu am fiică, ci trup, care cumplit este stăpânit de diavolul, cu patimi și cu urgie fiind aprins, și dă-mi tămăduire mie, celui ce-Ți cânt: Aliluia!

Icos 11:

Luminătorul cel primitor de lumină al celor dintru întunericul necunoștinței, Pavel, care mai înainte Te izgonea pe Tine, socotind puterea glasului cel de Dumnezeu înțelepțitor, și-a limpezit pornirea cea rea a sufletului. Așa și mie luminează-mi luminile cele întunecate ale sufletului, ale celui ce grăiesc Ție:
Iisuse, Împăratul meu cel preatare;
Iisuse, Dumnezeul meu cel preaputernic;
Iisuse, Domnul meu cel fără de moarte;
Iisuse, Ziditorul meu cel preaslăvit;
Iisuse, Îndreptătorul meu cel preabun;
Iisuse, Păstorul meu cel preaîndurat;
Iisuse, Stăpânul meu cel preamilostiv;
Iisuse, Mântuitorul meu cel preamilosârd;
Iisuse, luminează-mi mintea cea întunecată cu patimile;
Iisuse, tămăduiește-mi trupul cel rănit cu păcatele;
Iisuse, curățește-mi mintea de gândurile cele deșarte;
Iisuse, păzește-mi inima de poftele cele viclene;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 12:

Dăruiește-mi har, Dezlegătorule al tuturor datoriilor, Iisuse, și mă primește pe mine, cel ce mă pocăiesc, precum ai primit pe Petru, care s-a lepădat de Tine, și mă cheamă pe mine, trândavul, precum de demult pe Pavel, care Te prigonea pe Tine, și mă auzi pe mine, cel care-Ți cânt Ție: Aliluia!

Icos 12:

Slăvind întruparea Ta, Te lăudăm toți și credem cu Toma că Domn și Dumnezeu ești, Cel ce șezi de-a dreapta Tatălui, și vei judeca viii și morții. Atunci mă învrednicește șederii celei de-a dreapta pe mine, cel ce zic:
Iisuse, Împăratul cel mai înainte de veci, mântuiește-mă;
Iisuse, floarea cea cu bun miros, bine înmiresmează-mă;
Iisuse, căldura cea iubită, încălzește-mă;
Iisuse, acoperământul cel mai înainte de veci, acoperă-mă;
Iisuse, veșmântul cel luminat, înfrumusețează-mă;
Iisuse, mărgăritarul cel cinstit, luminează-mă;
Iisuse, piatra cea scumpă, strălucește peste mine;
Iisuse, soarele dreptății, luminează-mă;
Iisuse, lumina cea sfântă, strălucește peste mine;
Iisuse, de durerile cele sufletești și trupești izbăvește-mă;
Iisuse, scoate-mă din mâna potrivnicului;
Iisuse, izbăvește-mă de focul cel nestins și de alte chinuri veșnice;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 13:

O, preadulce și întru tot îndurate Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, primește acum această puțină rugăciune a noastră, precum ai primit cei doi bani ai văduvei, și păzește moștenirea Ta de vrăjmașii cei văzuți și de cei nevăzuți, de venirea altor neamuri asupra noastră, de neputințe și de foamete, de toate supărările și rănile cele aducătoare de moarte, și din chinurile cele viitoare scoate-ne pe toți, care cântăm Ție: Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori)

După aceasta se zice iarăși Icosul întâi: Făcătorule al îngerilor și Doamne al puterilor… Și Condacul întâi: Apărăto­rule cel mai mare și Doamne…

Icos 1:

Făcătorule al îngerilor și Doamne al puterilor, deschide-mi mie, nepriceputului, mintea și limba, spre lauda preacu­ratului Tău nume, precum ai deschis auzul și limba celui surd și gângav de demult, ca să grăiesc și eu acestea:
Iisuse preaminunate, mirarea îngerilor;
Iisuse preaputernice, izbăvirea strămoșilor;
Iisuse preadulce, slava patriarhilor;
Iisuse preaslăvite, tăria ocârmuitorilor;
Iisuse preaiubite, plinirea prorocilor;
Iisuse preaminunate, întărirea mucenicilor;
Iisuse prealine, bucuria călugărilor;
Iisuse preamilostive, dulceața preoților;
Iisuse preaîndurate, înfrânarea pustnicilor;
Iisuse preadulce, bucuria cuvioșilor;
Iisuse preacurate, mintea cea întreagă a celor curați cu fecioria;
Iisuse cel mai înainte de veci, mântuirea păcătoșilor;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 1:

Apărătorule cel mai mare și Doamne, Biruitorul iadului, izbăvindu-ne de moartea cea veșnică, cele de laudă aducem Ție noi, robii Tăi și zidirea Ta. Ci, ca Unul ce ai îndurări nenumărate, de toate nevoile ne izbăvește pe noi, care-Ți cântăm: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne!

Rugăciune către Domnul nostru Iisus Hristos, alcătuită de Sfântul Isaac Sirul

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care ai plâns pentru Lazăr și lacrimi de întristare și de milostivire ai vărsat pentru dânsul, primește lacrimile mele. Cu patimile Tale, vindecă patimile mele. Cu rănile Tale, tămăduiește rănile mele. Cu Sângele Tău, curățește sângele meu și amestecă în trupul meu mireasma trupului Tău cel de viață făcător. Fierea cu care vrăjmașii Te-au adăpat să îndulcească amărăciunea cu care potrivnicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe Cruce să întindă către Tine mintea mea, cea trasă jos de diavoli. Capul Tău, pe care l-ai aplecat pe Cruce, să înalțe capul meu cel pălmuit de potrivnici. Preasfintele Tale mâini, pironite de cei fără de lege pe Cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pierzării, precum a făgăduit preasfântă gura Ta. Fața Ta, cea batjocorită cu pălmuiri și cu scuipări, să umple de strălucire fața mea cea întinată în fărădelegi. Duhul Tău, pe care l-ai încredințat Tatălui când erai pe Cruce, să mă povățuiască spre Tine, prin harul Tău. Nu am inimă plină de durere ca să Te caut. Nu am pocăința, nici umilința care întorc pe fii la moștenirea lor. Nu am lacrimi mângâietoare, Stăpâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumești și nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea de atâtea ispite și nu poate să se înfierbânte cu lacrimile dragostei celei pentru Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Vistie­rul bunătăților, dăruiește-mi pocăință neștirbită și inimă îndurerată, ca să pornesc cu tot sufletul în căutarea Ta; căci fără de Tine mă voi înstrăina de tot binele. Dă-mi așadar, Bunule, harul Tău. Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani și mai înainte de veci, să înnoiască în mine închipuirea icoanei Tale. Te-am părăsit, Doamne; să nu mă părăsești. Am ieșit de la Tine; ieși în căutarea mea. Du-mă la pășunea Ta cea duhovnicească. Numără-mă între oile turmei Tale preaalese. Hrănește-mă împreună cu ele din verdeața dumnezeieștilor Tale Taine. Căci inima lor curată este sălașul Tău și se vede într-însa strălucirea descoperirilor Tale. Strălucirea Ta este mângâierea și odihna celor ce s-au ostenit pentru Tine în necazuri și în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învrednicește și pe mine, nevrednicul, cu harul și cu iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin.

Ascultă aici înregistrarea audio: Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos.

Rugăciune pentru pacea minții

Dumnezeule Atotputernic, îți mulțumim pentru viața noastră, pentru multa Ta îndurare și pentru harul pe care l-am primit.

Îți mulțumim pentru credința Ta, chiar dacă noi nu am fost credincioși.

Doamne Isuse Hristoase, îți cerem să dai toată pacea posibilă

minții, trupului, sufletului nostru.

Vindecă-ne și înlătură din viața noastră tot ceea ce provoacă

durere și tristețe.

Te rugăm, condu-ne pașii prin viață

și fă ca dușmanii nostrii să trăiască în pace cu ceilalți.

Să vină împărăția păcii Tale în familia noastră, la locul nostru de muncă și

asupra a tot ceea ce este în mâinile noastre.

Îngerii păcii Tale să meargă înaintea noastră când ieșim și să rămână

alături de noi când ne întoarcem.

În numele Domnului Nostru Iisus Hristos, Amin.

Rugăciune pentru a depăși greutățile vieții

Doamne, te chemăm în acestă vreme de suferință.

Dă-ne putere și voință să putem purta grelele noastre poveri

până când vom putea simți din nou căldura și dragostea

milei Tale divine.

Privește-ne și Te îndură spre noi,

cei care luptăm să înțelegem greutățile vieții.

Fii întotdeauna cu noi,

ca să putem umbla din nou cu inimi de lumină și spirit reînnoit.

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Samson, primitorul de străini – 27 Iunie

Troparul Sfântului Cuvios Samson, primitorul de străini, glasul al 8-lea:

În răbdare ţi-ai agonisit plata ta, părinte cuvioase; în rugăciuni neîncetat răbdând, pe săraci iubind şi pe aceia îndestulând. Ci te roagă lui Hristos Dumnezeu, Sfinte Samson, milostive fericite, să mântuiască sufletele noastre.

Cântarea 1, glasul al 2-lea.

Irmosul:

Veniţi, popoarelor, să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui Ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul, pe care l-a slobozit din robia egiptenilor, că S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel ce stai purtând cunună înaintea Scaunului, preafericite, trimite-mi lumină mie, care m-am îndemnat a lăuda cu cântări prăznuirea ta cea prealuminată.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind numai de cele ce te îndemnau către viaţă, ai trecut cu vederea toate cele veselitoare ale lumii şi ai câştigat moştenirea cea mai presus de lume. Pentru aceea adunându-ne, te cinstim pe tine, Părinte Samson.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Plecându-te Legii lui Dumnezeu, minunate, cu bucurie ai alergat către culmea virtuţii, făcându-te întru toate îndurat; pentru aceea acum te fericim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Arătatu-te-ai, cuvioase, ajutător săracilor preamilosârd şi bolnavilor doctor preaales şi celor necăjiţi apărător; pentru aceasta Dumnezeu te-a mărit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine, Ceea ce mai presus de cuvânt ai născut pe Dumnezeu, ca pe o Sprijinitoare Întărită tuturor celor supăraţi, neîncetat te slăvim şi te fericim, Preacurată.

Cântarea a 3-a. Irmos: Întăreşte-ne pe noi…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu mila lui Dumnezeu ai câştigat mila cea dumnezeiască şi te-ai învrednicit a auzi glasul care te chema pe tine către dumnezeiasca cămară, vrednicule de laudă.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Să lăudăm pe Sfinţitul Samson, căci urmând milostivirii lui Dumnezeu, s-a făcut milostiv către bolnavi şi îmbrăcăminte tuturor celor goi.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Petrecându-ţi viaţa cea dumnezeiască cu sfinţenie şi cu cinste, te-ai numărat împreună cu sfinţii şi ai ajuns la locaşurile cuvioşilor, învrednicindu-te de lumina cea de negrăit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fericit eşti tu şi bine îţi va fi ţie, părinte, celui ce ai păzit legile Domnului şi Dumnezeului nostru; pe Care roagă-L să mântuiască turma ta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Alungă, Preacurată, întunericul sufletului şi al cugetului meu şi dă-mi a vieţui ca ziua cu bună cuviinţă, împlinind poruncile cele mântuitoare.

Irmosul:

Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel Ce prin lemn ai omorât păcatul şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, celor ce Te lăudăm pe Tine.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Auzit-am, Doamne, auzul rânduielii Tale şi Te-am preaslăvit pe Tine, Unule, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca o stea prealuminoasă luminezi inimile noastre, ale tuturor celor ce după vrednică datorie te fericim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lepădând somnul de la ochii tăi, ai privegheat şi toate dezmierdările trupului le-ai adormit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe săraci iubind, cuvioase, pentru dragostea lui Hristos, ai luat moştenirea cea de sus, bucurându-te.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu sfinţenie ai vieţuit pe pământ, purtătorule de Dumnezeu preafericite şi ai câştigat veseliile cele veşnice.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine, Stăpână Preacurată, Palatul cel Luminos al Cuvântului, te lăudăm cu cuvinte şi te fericim.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Dătătorul de lumină şi Făcătorul veacurilor, Domnul, întru lumina poruncilor Tale povăţuieşte-ne pe noi, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu ştim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Odihnindu-se întru tine lumina cea preacurată, te-a făcut cu chip luminos părinte cuvioase, cel ce ai luminat pe credincioşi cu strălucirile virtuţilor tale.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu multă milostivire te-ai făcut îmbogăţitor al săracilor şi doctor al celor bolnavi, ridicându-le lor casă de doctorie curăţitoare de boli.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Curăţindu-te pe tine de tina patimilor, cu adevărat te-ai arătat locaş curat Preasfântului şi Cinstitului Duh, purtătorule de Dumnezeu, părinte; pentru aceea te lăudăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine, Preasfântă Curată, Ceea ce eşti Podoaba lui Iacov, cu credinţă te lăudăm prin glasuri dumnezeieşti, ca pe Una care ne ai născut nouă pe Dumnezeu Întrupat, de Care se cutremură toate.

Cântarea a 6-a. Irmos: Întru adâncul greşelilor…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Iubind milostivirea, Părinte Samson, pururea pomenite şi deschizând săracilor milostivirile tale cu cuget desăvârşit, te-ai îmbogăţit cu comorile cele cereşti.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Zidit-ai casă preasfinţită întru slava Dumnezeului nostru, la care alergând credincioşi, se curăţă de multe feluri de boli, preafericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu sfinţenie ţi-ai săvârşit viaţa şi ai locuit împreună cu cuvioşii, ca un cuvios, rugându-te pentru noi care te cinstim cu credinţă, de Dumnezeu însuflate.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Făcutu-te-ai Cer înalt lui Dumnezeu, Împăratul tuturor şi Palat Preacurat şi Cămară Prealuminată cu dumnezeiescul har, Preacurată.

Irmosul:

Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.

CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Ca nişte pârgă a firii…

Ca la un doctor preaales şi rugător bine primit, alergăm la dumnezeiasca ta raclă, Sfinte Samson, de Dumnezeu înţelepţite, cuvioase, adunându-ne cu dragoste, cu psalmi şi cu cântări bucurându-ne, preaslăvim pe Hristos, Cel Ce ţi-a dat ţie un dar ca acesta de tămăduiri.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Chipul cel de aur în câmpul Deiera cinstindu-se, cei trei tineri au defăimat porunca cea fără de Dumnezeu şi fiind aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Având pe Hristos Putere Întărită întru supărări, ai trecut furtuna vieţii neînecat, preafericite şi ai ajuns a te odihni la limanul cel lin, cuvioase, cu veselie strigând: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind îndemnat de multa înţelepciune şi de dragoste duhovnicească, cuvioase, părinte fericite, ai zidit casă mare, la care cei ce scapă îşi iau vindecare toţi, cei ce strigă şi zic: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Luminându-te cu dumnezeiasca lumină a virtuţilor, te-ai arătat luminător luminos şi ai luminat marginile lumii, Părinte Samson. Pentru aceea adunându-ne, cu credinţă te fericim pe tine, cântând: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Lâna odinioară însemna mai înainte pântecele tău cel curat, Preacinstită, care a primit Rouă cea Cerească, Ceea ce a răcorit pe toţi cei cuprinşi de setea păcatului, Prealăudată. Bine eşti cuvântată, Ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup.

Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Dumnezeu Care S-a pogorât…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mişcându-ţi limba cu bucurie spre laudele lui Dumnezeu, Părinte Samson, ai supus sufletului patimile trupului cu înfrânarea şi te-ai arătat slugă preacurată lui Hristos şi moştenitor cetăţii celei de sus.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cugetul tău cel preacurat fiind luminat de dumnezeieştile luminări, s-a arătat foarte luminos şi primitor de curate şi dumnezeieşti străluciri. Pentru aceea cu cântări te cinstim, purtătorule de Dumnezeu preafericite.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Prealăudate, având viaţă preasfinţită, Preafericite Samson  şi mutându-te către Dumnezeu, cu adevărat te-ai preamărit, căci iată pomenirea ta şi dreptatea petrece în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Încetează acum furtuna cea cumplită a patimilor mele, Pruncă Preacurată, Binecuvântată; dă război asupra vrăjmaşilor celor fără de trup, care fără milă se pornesc asupra sărăciei mele, ca şi cu credinţă să te laud, Fecioară.

Irmosul:

Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe Dumnezeu Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti şi văpaia în răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Iată că tuturor a răsărit ca soarele pomenirea ta, părinte, arătat luminând pe cei ce te măresc pe tine într-însa, ca pe o cinstită slugă a lui Hristos şi moştenitor împărăţiei Lui şi în tocmai numărat cu toţi cuvioşii.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cât este de luminată viaţa ta, cât este de mare slava ta, cât este de fericit mormântul tău, în care zăcând cinstitul tău trup izvorăşte sănătate celor ce cu credinţă aleargă la dânsul şi cer ajutorul tău totdeauna, înţelepte.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel ce străluceşti raze de soare celor ce te cinstesc pe tine, părinte, luminează-ne simţirile sufletului nostru şi ne rugăm ţie, ca prin rugăciunile tale să ne învredniceşti pe noi să ne facem părtaşi dumnezeieştii străluciri, fericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca razele soarelui strălucind, luminează simţirile noastre cele sufleteşti ale celor ce te cinstim şi ne rugăm ţie, ca prin rugăciunile tale să ne învredniceşti pe noi a fi părtaşi dumnezeieştii străluciri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cei ce te  ştim pe tine Născătoare de Dumnezeu, prin credinţă ne luminăm cu strălucirile cele prealuminate ale Celui ce S-a întrupat din tine mai presus de cuget, Preasfântă Fecioară şi ne mântuim de întunericul patimilor şi al primejdiilor şi de toate nevoile vieţii.

Irmosul:

Pe Dumnezeu, Cuvântul cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară în chip de negrăit întrupându-Se pentru noi credincioşii, cu un gând în laude îl slăvim.

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău…

Câştigând suflet milostiv, părinte, ai ajutat pe săraci cu dare îndestulată şi acum te-ai mutat către împărăţia cea de sus, ca să iei răsplătirile ostenelilor tale. Pentru aceasta întru veselia inimii te fericim pe tine, Preacuvioase Părinte Samson.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău…

Ceea ce Singură eşti tare Părtinitoare credincioşilor, roagă-te neîncetat lui Dumnezeu, pe Care mai presus de cuget şi de cuvânt L-ai născut, să mântuiască sufletele noastre de tot necazul, de nevoi şi de primejdii; Maică Fecioară, Folositoarea păcătoşilor şi Ajutătoarea lumii.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău…

Mieluşeaua cea Preacurată văzând pe Mielul şi Păstorul mort, Spânzurat pe lemn, tânguindu-se cu lacrimi ca o maică grăia: Cum voi răbda smerenia Ta cea mai presus de cuvânt, Fiul meu şi patimile cele de bunăvoie, Preabunule Dumnezeule?

Acatistul Preasfințitului Agapit, Doctorul Lavrei Pecerska – 1 Iunie

Condacul 1

Prealesule ucenic al preasfântului și de Dumnezeu purtătorului, al dascălului nostru făcător de minuni Antonie, cel ce ai urmat vieții sfinte a învățătorului tău, Preasfinte Părinte Agapit, cu cântări te preaslăvim și cu dragoste te cinstim pe tine, mijlocitorul nostru; iar tu, ca cel ce ai îndrăzneală către Stăpânul, roagă-te pentru mântuirea sufletelor noastre în ziua judecății și ne izbăvește de orice primejdii, pe noi cei ce îți cântăm: Bucură-te, Sfinte Agapit, grabnic tămăduitor al bolilor sufletești și trupești!

Icosul 1

Din tinerețe ai iubit curăția îngerească, binecuvântatule Agapit, cel ce ești următor al virtuților preasfântului Antonie, și de la el dobândind tunderea monahală, te-ai făcut următor cu sârguință a faptelor lui preamărite; pentru aceasta, te slăvim pe tine, cântându-ți:

Bucură-te moștenitorule al virtuților și darurilor preasfântului Antonie;

Bucură-te, chip al desăvârșirii;

Bucură-te, cel ce prin rugăciunile tale stăruitoare către Dumnezeu, ai dobândit darul tămăduirilor și al facerii de minuni;

Bucură-te, căci cu suspine adânci ai dobândit curăția trupească și sufletească;

Bucură-te, Sfinte Agapit, grabnic tămăduitor al bolilor sufletești și trupești!

Condacul al 2-lea

Cel ce ești înainte-văzător prin Dumnezeu, fapta cea bună ai lucrat, fără de osteneală, cuvioase părinte Agapit, primind binecuvântarea Preasfântului Antonie, pentru a te nevoi în peșteră. Astfel, dobândind pacea care covârșește toată mintea și lucrător virtuților arătându-te, cântai neîncetat lui Dumnezeu, în post și priveghere: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Înțelegând Preasfinte Agapit voia lui Dumnezeu, i-ai ajutat pe oameni să pună început bun mântuirii și ai sădit în inimile lor dragostea cea adevărată; cu dinadinsul i-ai săturat cu dulceți duhovnicești și le-ai întărit credința prin minuni. Tu te-ai arătat ascultător părintelui tău duhovnicesc, Antonie, și povățuitor lumii întregi, pentru acestea, primește de la noi cântarea:

Bucură-te, cel ce ai deprins virtuțile Sfântului Antonie;

Bucură-te, cel ce ai trăit viața duhovnicească cu ardoare;

Bucură-te, cel ce cu dragoste de fiu l-ai iubit pe învățătorul tău;

Bucură-te, că învățătorul tău te-a iubit la fel de mult;

Bucură-te, cel ce ai urmat vieții sale sfinte;

Bucură-te, cel ce în boală i-ai fost grabnic ajutător;

Bucură-te, Sfinte Agapit, grabnic tămăduitor al bolilor sufletești și trupești!

Condacul al 3-lea

Cel ce ai fost întărit de puterea Dumnezeiască, Sfinte Agapit, viață călugărească cu nevoință ai trăit. Fie binecuvântat lucrul mâinilor tale, în numele Domnului, spre izbăvirea și tămăduirea tuturor celor ce cu nădejde și credință vin la tine, și fără trândăvie, cântă Preasfintei Treimi: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Având cuget curat, mlădiță vie a Bisericii lui Hristos, Sfinte Agapit, îți aminteai de cuvintele Domnului: „Bolnav fiind, cercetați-Mă” și „ceea ce faceți unuia din frații voștri mai mici, Mie îmi faceți…” și primind sub acoperământul tău pe cei necăjiți și deznădăjduiți, te îngrijeai de aceștia, alinându-i cu părinteasca ta mângâiere; tu ai ușurat bolile cele grele și cu rugăciunile tale, pe cei ce ședeau în patul morții, i-ai ridicat. Pentru aceasta, primește de la noi laudele:

Bucură-te, cel ce cu evlavie ai urmat virtutea;

Bucură-te, cel ce întru Hristos ai iubit pe toți frații monahi;

Bucură-te, slujitor neostenit al călugărilor bolnavi;

Bucură-te, cel ce pentru faptele tale bune, din viața vremelnică ai dobândit pacea și bucuria veșnică;

Bucură-te, Sfinte Agapit, grabnic tămăduitor al bolilor sufletești și trupești!

Condacul al 4-lea

Furtuna ispitelor care ne cuprinde în fiecare zi, tu ai trecut-o cu ușurință, binecuvântatule Agapit, ajungând la limanul cel duhovnicesc căci, hrănindu-te cu poruncile dumnezeiești, ostenelile, necazurile și chinurile au devenit făclie picioarelor și lumină căilor tale către Domnul. Cel ce ești întru Împărăția Cerurilor, îndură-te de noi, ca să cântăm, împreună cu tine, Sfintei Treimi: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Auzind despre viețuirea ta cea sfântă, cădem înaintea ta, binecuvântatule părinte Agapit, și urmând învățăturile tale, primim în dar dezlegare de felurite neputințe. Alergând acum la tine, ca la un grabnic ajutător și tămăduitor, te rugăm să vindeci toată boala și toată neputința, lăudându-te cu cântări ca acestea:

Bucură-te, iubire negrăită, împodobită cu alese virtuți;

Bucură-te, ostaș al lui Hristos, biruitor asupra vrăjmașilor nevăzuți;

Bucură-te, doctor iscusit al celor bolnavi de păcate;

Bucură-te, mântuire a multor suflete;

Bucură-te, căci cu adevărat, iubitor al aproapelui te-ai arătat;

Bucură-te, că mijlocești, fără de osteneală, pentru mântuirea sufletească și vindecarea trupească a robilor lui Dumnezeu;

Bucură-te, Sfinte Agapit, grabnic tămăduitor al bolilor sufletești și trupești!

Condacul al 5-lea

Luminat fiind de Soarele Dreptății, ți-ai dăruit întreaga viață slujirii Stăpânului și a aproapelui, ostenindu-te în nevoințe și viețuind în sărăcie. Pentru aceasta te-ai învrednicit de vederea lui Dumnezeu, iar împreună cu sfinții, neîncetat Îl slăvești pe Cel ce te-a încununat, cu cântarea: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Te cinstim, binecuvântate părinte Agapit, că ai ajuns la starea bărbatului desăvârșit și ai fost împodobit cu darurile dumnezeiești făgăduite credincioșilor care împlinesc Cuvântul Său. De aceea, minunându-ne de nevoințele tale, cântăm aceste cântări de laudă:

Bucură-te, că în cămara inimii tale, Domnul Iisus Hristos a găsit o salbă de bunătăți.

Bucură-te, că n-ai încetat a rosti numele

Său dumnezeiesc; Bucură-te, cel ce ai flămânzit și ai însetat pe pământ;

Bucură-te, că te-ai învrednicit de hrana cea cerească;

Bucură-te, că ai iubit sărăcia;

Bucură-te, că purtător de grijă al celor sărmani te-ai arătat;

Bucură-te, că jugul lui Hristos l-ai purtat cu dragoste;

Bucură-te, Sfinte Agapit, grabnic tămăduitor al bolilor sufletești și trupești!

Condacul al 6-lea

Propovăduitor al virtuților Evangheliei te-ai arătat, prin viața ta, părinte binecuvântat, și ostenindu-ți trupul prin post și rugăciune, ai viețuit pentru slava lui Dumnezeu, iar prin darul cel dat ție, nu numai că ai rușinat invidia și mânia vicleanului armean, ci l-ai și adus la lumina adevărului lui Hristos, învățându-l ca pentru toate să mulțumească și să-L laude pe Domnul, cântându-i neîncetat cântarea: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Înălțându-te în peștera din Lavră, ca o stea purtătoare de Dumnezeu, binecuvântate Agapit, cu lumina virtuților tale, ai vindecat sufletele celor ce au venit la tine cu nădejde și credință, și ai rușinat pe armeanul cel rău și plin de invidie, vădindu-i nebunia. De aceea, ca unui slujitor bineplăcut lui Dumnezeu, strigăm către tine, unele ca acestea:

Bucură-te, doctorul armeanului viclean.;

Bucură-te, că pe cel sortit morții de același armean, l-ai ridicat din prăpastia bolii;

Bucură-te, că pe cel condamnat la moarte și adăpat cu otravă, l-ai vindecat în chip minunat;

Bucură-te, cel ce l-ai izbăvit de la moarte;

Bucură-te, că băutura cu otravă pricinuitoare de moarte n-a fost vătămătoare, împlinindu-se cuvântul Domnului: „Și ceva dătător de moarte de veți bea, nu vă va vătăma”

Bucură-te, că mânia și nebunia vrăjmașilor tăi o ai potolit;

Bucură-te, Sfinte Agapit, grabnic tămăduitor al bolilor sufletești și trupești!

Condacul al 7-lea

Ai avut o singură dorință, părinte binecuvântat: de a bineplăcea lui Dumnezeu, mijlocind pentru mântuirea sufletească și tămăduirea trupească a credincioșilor tăi; astfel, chilia ta întunecoasă din peșteră izvor tămăduitor s-a arătat săracilor și bogaților, conducătorilor și lipsiților. Tu i-ai primit pe toți în inima ta, tămăduindu-i, fără a căuta la fețele lor și i-ai învățat să strige în taină lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Știindu-te pe tine mare făcător de minuni, cneazul Vladimir Monomahul, care zăcea pe patul său de boală, s-a rugat cu lacrimi, binecuvântatule, să fii adus ca să-l vindeci; dar tu, respectând făgăduințele monahale, nu ai părăsit zidurile mănăstirii ci ai trimis prințului, printr-un slujitor, ierburi tămăduitoare, din care gustând cneazul, s-a însănătoșit. Atât de mare este puterea minunilor tale, încât strigăm către tine,cântare de laudă așa:

Bucură-te, crin răsădit în întunericul peșterii;

Bucură-te, mireasmă a harului dumnezeiesc;

Bucură-te, că nu ai tăinuit darul vindecării, încredințat ție de Dumnezeu;

Bucură-te, că nu ai încălcat făgăduințele monahale de dragul conducătorilor lumești;

Bucură-te, cel ce nu ai schimbat slava cerească pe cea pământească;

Bucură-te, că tu pe marele cneaz, Vladimir Monomahul, din patul morții l-ai ridicat;

Bucură-te, Sfinte Agapit, grabnic tămăduitor al bolilor sufletești și trupești!

Condacul al 8-lea

Nesocotind prinosul și darurile pământești, binecuvântatule Agapit, ai lepădat grija cea lumească și bogățiile pieritoare, învățând pe cei ce veneau la tine, să-și împartă averea săracilor și să-i cânte lui Dumnezeu neîncetat, cântare de laudă: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cu totul urmând poruncilor dumnezeiești, părinte Agapit, căutai comoara cea dumnezeiască mai mult decât bogăția cea trecătoare și cugetai adesea la cuvintele Evangheliei: „Nu strângeți comori pe pământ, unde molia si rugina le strică, ci adunați-vă comori în ceruri”; iar tu, nedorind ca de dragul bunătăților vremelnice să pierzi binecuvântările cele veșnice, ai respins darurile pe care ți le-a adus cneazul și l-ai învățat să le împartă fraților săraci și lipsiți. De aceea, noi nevrednicii, aducem ție aceste laude:

Bucură-te, cel ce ai iubit sărăcia mai mult decât bogăția;

Bucura-te, că ai respins răsplata pentru vindecări;

Bucură-te, că ai poruncit ca darurile aduse ție să fie date săracilor;

Bucură-te, că și ultima fărâmă de pâine ai împărțit-o cu cei flămânzi;

Bucură-te, cel ce ai dobândit bucuria viețuirii în sărăcie;

Bucură-te, pildă a iubirii de Dumnezeu și a aproapelui;

Bucură-te, odor neprețuit al Lavrei Pecerska din Kiev;

Bucură-te, Sfinte Agapit, grabnic tămăduitor al bolilor sufletești și trupești!

Condacul al 9-lea

Toți cei ce au venit în peștera unde te nevoiai, părinte binecuvântat, căutând vindecare trupească și sufletească, s-au minunat de simplitatea chiliei tale; iar tu, primindu-i cu negrăită dragoste, i-ai învățat să-I cânte Răscumpărătorului tuturor: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Nici o limbă nu poate lăuda, cu adevărat, faptele tale minunate, binecuvântate Agapit; noi însă ne mirăm de harul tău și nevrednici fiind, îndrăznim a te lăuda cu cântări ca acestea:

Bucură-te, că ai însemnat legea lui Hristos pe tăblița inimii tale;

Bucură-te, cel ce din adâncul inimii ai revărsat învățături folositoare și mântuitoare de suflet celor ce au venit la tine;

Bucură-te, locuitor al peșterii;

Bucura-te, că ai umplut peștera de slava minunilor tale;

Bucură-te, cel ce ești iubit de Dumnezeu;

Bucură-te, binecuvântarea oamenilor;

Bucura-te, căci chipul lui Hristos, desăvârșit în tine s-a arătat;

Bucură-te, cel ce ai purtat jugul lui Hristos cu bucurie;

Bucură-te, Sfinte Agapit, grabnic tămăduitor al bolilor sufletești și trupești!

Condacul al 9-lea

Lucrând cu dor nespus la mântuirea ta, sfinte părinte Agapit, ca grâul copt în timpul secerișului, binecuvântare ai primit, în ziua pe care Domnul ți-a vestit-o mai înainte, și ducându-te în împărăția Cerească, ai primit răsplata din mâna cea neprihănită a lui Hristos Dumnezeu. Tu, împreună cu sfinții, cânți neîncetat, înaintea Tronului Slavei, cântarea de biruință: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Slujitor credincios și următor al împăratului ceresc ești părinte Agapit, după cuvântul Său nemincinos: „Cine vine după mine, robul meu va fi”; pentru aceasta, te cinstim cu inimă curată, pe tine, cel ce slujești lui Hristos, în locașul veșnic, îndulcindu-te de fericirea nepieritoare; iar tu, ca un adevărat sfânt al lui Dumnezeu, primește de la noi această laudă:

Bucură-te, că prezicerile armeanului viclean de Domnul au fost rușinate;

Bucură-te, că El ți-a vestit ziua când te vei muta la ceruri;

Bucură-te, că sufletul tău l-ai încredințat cu bucurie în mâna Domnului;

Bucură-te, că al tău chip s-a înseninat privind spre Dumnezeu;

Bucură-te, că fața ta s-a umplut de slava celui în Treime Sfânt;

Bucură-te, că trupul cel muritor a fost îngropat în mănăstire;

Bucură-te, că sufletul tău nemuritor s-a înălțat pe muntele Sionului;

Bucură-te, Sfinte Agapit, grabnic tămăduitor al bolilor sufletești și trupești!

Condacul al 11-lea

Cântare Sfintei Fecioare, Născătoare de Dumnezeu, aduci binecuvântatule părinte al nostru, Agapit, și acum sălășluiești în biserica cea triumfătoare, desfătându-te întru ea și mijlocind pentru toți cei ce vin la tine cu dragoste. Roagă-te pentru pacea și mântuirea tuturor celor care aduc laudă lui Hristos, în Treime Sfânt, cântându-I: Aliluia.

Icosul al 11-lea

Te slăvim, părinte binecuvântat, cel ce cu lumina faptelor tale bune te-ai încununat, că multe minuni izvorăsc de la moaștele tale; iar tu, noianuri de vindecări dăruiești celor ce cu credință cântă ție:

Bucură-te, înger pământesc și om ceresc;

Bucură-te, tămăduitor fără de arginți și izvor de vindecări;

Bucură-te, că prin tine, lumea este vindecată de felurite boli;

Bucură-te, tămăduitor al celor ce suferă de cancer;

Bucură-te, mângâietorul celor întristați;

Bucură-te, bucuria celor deznădăjduiți;

Bucură-te, Sfinte Agapit, grabnic tămăduitor al bolilor sufletești și trupești!

Condacul al 12-lea

Cere har de la Domnul pentru noi, părinte Agapit, cei ce cinstim cu dragoste sfântă pomenirea ta și alergăm cu osârdie către cinstita raclă a moaștelor tale, din care izvorăște vindecare minunată celor bolnavi. Te rugăm ca, prin darul primit de la Milostivul Dumnezeu, să tămăduiești bolile noastre cele sufletești și trupești și să ne ajuți, ca prin mijlocirea ta să dobândim viața veșnică, și împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cântând faptele tale, părinte binecuvântat, lăudăm viața ta cea îngerească, și cinstim prin rugăciuni, sfânta pomenirea ta. Căzând înaintea moaștelor tale, te chemăm cu dragoste, grăind cu umilință unele ca acestea: Bucură-te, vrednic slujitor al Fecioarei Maria;

Bucura-te, slava si lauda nevoitorilor din peșteri;

Bucură-te, mare ocrotitor al mănăstirii tale sfinte, împreună cu sfinții Antonie și Teodosie;

Bucură-te, mijlocitor al celor ce vin să se roage în mănăstirea ta;

Bucură-te, grabnic ajutător al închinătorilor;

Bucură-te, acoperământul celor ce iți pomenesc viața sfântă;

Bucură-te, Sfinte Agapit, grabnic tămăduitor al bolilor sufletești și trupești!

Condacul al 13-lea

O, cuvioase părinte Agapit, cel ce în locașul cel dumnezeiesc sălășluiești, nu te depărta de noi, nevrednicii și păcătoșii! Întinde-ne nouă mâna ta și, prin puterea cea dăruită ție de Dumnezeu, curățești păcatele noastre și ne dă tămăduire, celor ce strigăm ție: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori)

Apoi zicem Icosul 1 si Condacul 1

Icosul 1

Din tinerețe ai iubit curăția îngerească, binecuvântatule Agapit, cel ce ești următor al virtuților preasfântului Antonie, și de la el dobândind tunderea monahală, te-ai făcut următor cu sârguință a faptelor lui preamărite; pentru aceasta, te slăvim pe tine, cântându-ți:

Bucură-te moștenitorule al virtuților și darurilor preasfântului Antonie;

Bucură-te, chip al desăvârșirii;

Bucură-te, cel ce prin rugăciunile tale stăruitoare către Dumnezeu, ai dobândit darul tămăduirilor și al facerii de minuni;

Bucură-te, căci cu suspine adânci ai dobândit curăția trupească și sufletească;

Bucură-te, Sfinte Agapit, grabnic tămăduitor al bolilor sufletești și trupești!

Condacul 1

Prealesule ucenic al preasfântului și de Dumnezeu purtătorului, al dascălului nostru făcător de minuni Antonie, cel ce ai urmat vieții sfinte a învățătorului tău, Preasfinte Părinte Agapit, cu cântări te preaslăvim și cu dragoste te cinstim pe tine, mijlocitorul nostru; iar tu, ca cel ce ai îndrăzneală către Stăpânul, roagă-te pentru mântuirea sufletelor noastre în ziua judecății și ne izbăvește de orice primejdii, pe noi cei ce îți cântăm: Bucură-te, Sfinte Agapit, grabnic tămăduitor al bolilor sufletești și trupești!

Rugăciunea întâia

O, preasfinte părinte Agapit, înger pământesc și om ceresc! Cădem înaintea ta cu credință și cu dragoste, rugându-te cu sârguință să ne dăruiești nouă, păcătoșilor și smeriților, mijlocirea ta cea sfântă, ca nu cumva să fim lipsiți de ocrotirea cea dumnezeiască. Roagă-te Domnului pentru sufletele noastre, ca prin bunătatea Sa cea nespusă, să ne dăruiască cele de folos sufletului și trupului nostru: credință dreaptă și iubire nefățarnică, în suferință răbdare, celor grav bolnavi și celor ce pătimesc vindecare de boli, celor căzuți sub povara întristării și deznădăjduiți mângâiere! Nu uita, binecuvântatule părinte, de mănăstirea ta cea sfântă întru care ai locuit și pe care o avem odor neprețuit, apăr-o pe ea și pe toți cei ce se nevoiesc sau slujesc în aceasta, iar pe cei ce vin să se închine, ferește-i de ispitele și cursele diavolești. Ajută-ne, Sfinte Agapit, să lepădăm bogăția cea trecătoare, povățuindu-ne spre a aduna comori cerești. Nu ne lipsi de al tău sprijin, ci cu rugăciunile tale, adu-ne la limanul mântuirii și moștenitori ai împărăției lui Dumnezeu ne fă părtași. O, Sfinte Agapit, căzând acum înaintea ta, cântăm și slăvim iubirea ta cea mai presus de cuvânt și lăudând mijlocirea părintească a ta, dimpreună cu Antonie și Teodosie, te rugăm să vindeci neputințele și durerile noastre cele trupești și sufletești, ca prin tine și împreună cu tine să lăudăm numele cel sfânt al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Rugăciunea a doua

Preasfinte părinte Agapit, îndură-te de noi și ridică la înălțimile cele cerești pe cei legați de cele lumești. Tu, cel ce ai sălașul în ceruri, apleacă-te spre noi, cei de pe pământ, căci te rugăm fierbinte: învață-ne să mergem pe calea cea strâmtă și cu chinuri, dăruiește-ne înțelepciune și povățuiește pașii noștri spre împlinirea poruncilor lui Dumnezeu. Căci tu, ca un bineplăcut sfânt al lui Dumnezeu, ne ești pildă de bună viețuire. Sfinte Agapit, nu înceta a te ruga pentru sufletele noastre cele păcătoase! Cere, prin mijlocirea ta, de la Preamilostivul Dumnezeu, pace Bisericii Sale, bolnavilor vindecare, celor ce plâng mângâiere, celor năpăstuiți apărare, celor săraci ajutor! Nu te rușina de noi, cei ce alergăm către tine cu credință, căci tu ne ești acoperământ și mijlocire! Nu te depărta de la noi, cei ce nădăjduim întru tine! Stând înaintea icoanei tale, ca și cum am fi chiar în fața ta, cădem către tine și ne rugăm: primește rugăciunea noastră și o du la jertfelnicul lui Dumnezeu, ca prin tine să primim har și ajutor în neputințele noastre. Fii sprijinitor nouă celor împuținați la suflet, și întărește-ne credința, ca înarmându-ne cu nădejde, să ne învrednicim de mila lui Dumnezeu, prin rugăciunile tale!

O, alesule slujitor al Domnului, nouă tuturor, care venim către tine, ajută-ne cu mijlocirea ta și ne îndreptează, ca întru pace și pocăință să primim sfârșit bun vieții noastre, și să sălășluim împreună cu tine, în binecuvântatul sân al lui Avraam, unde tu te desfătezi cu bucurie, slăvind cu toți sfinții pe Dumnezeu, în Treime Sfânt: Tatăl și Fiul și Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune către Sfinții Petru și Pavel pentru îndepărtarea din viaţa noastră a furiei duşmanilor porniţi să ne doboare cu orice preţ

Pe Voi, Apostoli slăviţi ai Lui Iisus, Mântuitorul v-a rânduit să fiţi stâlpi ai Bisericii pe care a întemeiat-o. Pe tine, Sfinte Petre, Mântuitorul te-a ales să fii piatra de temelie a Sfintei Biserici şi ţi-a dăruit harul să-i întăreşti în credinţă pe toţi fraţii tăi. Pe tine, Sfinte Pavele, Mântuitorul te-a făcut din duşman un ales prieten, iar Duhul Sfânt te-a numit să le arăţi neamurilor toate comorile învăţăturii creştine.

Sfinte Petre şi Sfinte Pavele, amândoi aţi lucrat cu neobosită însufleţire la răspândirea Împărăţiei lui Hristos, pecetluind mărturia devotamentului pentru Mântuitor cu sângele vostru. La Voi ne rugăm, când osânda unei judecăţi nedrepte se abate asupra vieţii noastre, să-i îndepărtaţi pe farisei din drumul nostru, luându-le cheile puterii, iar cuvântul lor să nu fie lucrător împotriva noastră. Amin.

Acolo, în Împărăţia lui Dumnezeu, vă bucuraţi de vederea Lui în slava cerească. De Acolo, priviţi spre Biserica lui Hristos, care călăuzeşte popoarele, pentru ca ele să vadă lumina Evangheliei şi să nu rătăcească drumul care duce la izvoarele tămăduitoare ale harului.

Ne închinăm Vouă, să-L rugaţi pe Mântuitorul nostru să-i lumineze şi să-i apere de orice necaz pe episcopi, pe preoţi şi întregul popor creştin. Rugaţi-L pe Domnul secerişului să trimită lucrători sârguincioşi în ogorul Tău, pentru ca toţi oamenii de bunăcredinţă să aibă parte de binefacerile pe care le primim de la Dumnezeu prin Sfânta Biserică.

Slăviţi Apostoli Petru şi Pavel, să ascultaţi rugăciunea noastră, credincioşi încercaţi de cumplite necazuri, să fiţi milostivi şi să îndepărtaţi din viaţa noastră furia duşmanilor porniţi să ne doboare cu orice preţ. Amin.

Acatistul Sfântului Cuvios Gheorghe de la Cernica – 3 Decembrie

Troparul Sfântului Cuvios Gheorghe de la Cernica, glasul al 4-lea:

Următor al cuvioşilor părinţi şi împlinitor al virtuţilor sihăstreşti, rugător neîncetat şi înnoitor al monahismului românesc te-ai arătat, Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.

Condacul 1

Pe cinstitorul de Dumnezeu şi mult nevoitorul Părintele nostru Gheorghe să-l lăudăm după cuviinţă, căci acesta, prin multă osteneală şi nevoinţe călugăreşti, de Împărăţia cea cerească s-a învrednicit de la Hristos Dumnezeu. Pentru aceasta, cu smerenie şi cu credinţă, să-i cântăm din adâncul sufletului: Bucură-te, Cuvioase Părinte Gheorghe, mult nevoitorule!

Icosul 1

Din tinereţile tale ai dorit viaţa cea îmbunătăţită a monahilor, Părinte Gheorghe, iubitorule de Dumnezeu. De aceea ai plecat pe calea nevoinţelor sihăstreşti intrând în ascultarea Sfântului Paisie de la Neamţ şi lucrând cu dreaptă socoteală virtuţile dumnezeieşti, ai făcut să se sălăşluiască în sufletul tău puterea Duhului Sfânt. Minunându-ne de râvna ta pentru cele duhovniceşti, îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, lucrător bun în via lui Hristos;
Bucură-te, iubitor al chipului monahicesc;
Bucură-te, că inima ţi-a fost plină de har;
Bucură-te, că te-ai lepădat de omul cel vechi;
Bucură-te, că te-ai îmbrăcat în omul cel nou, zidit după chipul lui Dumnezeu;
Bucură-te, învăţător al dreptei credinţe;
Bucură-te, împlinitor al virtuţilor creştineşti;
Bucură-te, chip de bunătate şi cinste;
Bucură-te, că din tinereţe te-ai răstignit pentru Hristos;
Bucură-te, cel ce crucea Domnului cu bucurie ai purtat;
Bucură-te, ucenic al Sfântului Cuvios Paisie;
Bucură-te, vrednic urmaş al cuvioşilor părinţi;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Gheorghe, mult nevoitorule!

Condacul al 2-lea

Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, descoperită ţie prin Sfântul Ierarh Nicolae, ai fost rânduit să reînnoieşti zidirile şi obştea Mănăstirii Cernica. Şi luând binecuvântare de la iubitorul de Hristos Mitropolitul Grigorie, ai început osteneala restaurării acestui aşezământ, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Auzind, Sfinte Părinte, chemarea Mântuitorului, ai primit fără şovăire ascultarea încredinţată şi ai început lucrarea duhovnicească de rezidire a Mănăstirii Cernica şi de reînnoire a vieţii călugăreşti, pentru care te lăudăm zicând:
Bucură-te, pildă de statornicie;
Bucură-te, stâlp al ascultării;
Bucură-te, iubitorule de Dumnezeu;
Bucură-te, cinstitorul sfinţilor;
Bucură-te, povăţuitorule al călugărilor;
Bucură-te, râvnitorul pustiei;
Bucură-te, slujitorul tainelor cereşti;
Bucură-te, lucrătorule în via Domnului;
Bucură-te, rugătorule preafierbinte;
Bucură-te, vrednic ascultător al poruncilor Mântuitorului;
Bucură-te, chip al blândeţii pustniceşti;
Bucură-te, străjer neadormit în osteneli şi privegheri;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Gheorghe, mult nevoitorule!

Condacul al 3-lea

Povăţuit de cuvintele psalmistului care zice: „Arată-mi, Doamne, calea pe care mergi, că la Tine am ridicat sufletul meu”, şi încercat în experienţa trăirii sihăstreşti, ai venit împreună cu dascălul Macarie la locul care ţi se descoperise de sus de Sfântul Nicolae, dând slavă lui Dumnezeu şi cântând: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Puterea Celui de Sus pogorându-se în sufletul tău, Cuvioase Părinte Gheorghe, ai împlinit cu osârdie poruncile Evangheliei lui Hristos, încât numele tău s-a făcut cu repeziciune cunoscut iubitorilor de Dumnezeu din jurul Bucureştilor, pentru care îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, întemeietorule de obşti călugăreşti;
Bucură-te, îndrumător al călugărilor cuvioşi;
Bucură-te, cel ce pe Sfântul Nicolae l-ai avut ocrotitor;
Bucură-te, cel ce ai împlinit cu dragoste rânduielile călugăreşti;
Bucură-te, următorule al Cuviosului Părinte Paisie de la Neamţ;
Bucură-te, izgonitorul vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi din mănăstirea ta;
Bucură-te, că făpturile ascultă de cuvântul tău;
Bucură-te, că pentru toate ai slăvit pe Dumnezeu;
Bucură-te, văzătorule al lucrării divine din cele create;
Bucură-te, duhovnic iscusit şi chip prealuminat;
Bucură-te, povăţuitor şi îndrumător duhovnicesc al creştinilor;
Bucură-te, întruchiparea bunătăţii şi a smereniei;
Bucură-te, Părinte Cuvioase Gheorghe, mult nevoitorule!

Condacul al 4-lea

De îndată ce Mitropolitul Grigorie te-a binecuvântat să fii întemeietor al vieţii de obşte şi chivernisitor al bunurilor mănăstireşti de la Cernica, întru răbdare şi nădejde ai început, Cuvioase Părinte, osteneala înnoirilor, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Cine nu te va ferici, Părinte Gheorghe, pe tine, cel care cu înţelepciune şi credinţă ai rectitorit Mănăstirea Cernica şi ai rânduit viaţa cea de obşte plăcută lui Dumnezeu. Pentru aceasta îţi aducem laude ca acestea:
Bucură-te, părinte plin de har dumnezeiesc;
Bucură-te, că viaţa ta ai închinat-o slujirii lui Hristos;
Bucură-te, că ai împlinit cu râvnă voia Lui;
Bucură-te, că ai fost ascultător întru toate de ierarhul tău;
Bucură-te, că adesea cu el în multe te-ai sfătuit;
Bucură-te, făclie luminoasă a ucenicilor tăi;
Bucură-te, risipitor al întunericului minciunii;
Bucură-te, izgonitor al vrăjmaşilor făţarnici;
Bucură-te, liniştitorul furtunilor de pe marea vieţii;
Bucură-te, că şi natura ascultă de cuvântul tău;
Bucură-te, împăciuitorule al tuturor certaţi şi de vrăjmaşul despărţiţi;
Bucură-te, chivernisitorul lucrurilor sfinte;
Bucură-te, Părinte Cuvioase Gheorghe, mult nevoitorule!

Condacul al 5-lea

Văzând vrăjmaşul statornicia ta în lucrarea duhovnicească, de Dumnezeu purtătorule, Părinte, ţi-a pregătit mulţime de ispite şi supărări ca să te piardă; însă, după puţin timp, s-a ruşinat îndepărtându-se, căci tu cântai pururea lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Înzestrat cu harul preoţiei, ai slujit cu credinţă dumnezeieştile Taine ale lui Hristos, iar Cunoscătorul inimilor, Dumnezeu, ţi-a dăruit, cinstite Părinte, mulţime de ucenici şi fii duhovniceşti, pe care i-ai împărtăşit din cuvântul ziditor al Evangheliei şi din izvorul dătător de viaţă al Duhului Sfânt, pentru care lucru minunându-ne îţi cântăm:
Bucură-te, vieţuitor al pustiei şi rugător neîncetat;
Bucură-te, om duhovnicesc şi povăţuitor luminat;
Bucură-te, purtător al harului Duhului Sfânt;
Bucură-te, candelă aprinsă din lumina lui Hristos;
Bucură-te, foc de rugăciune călăuzitor al ucenicilor tăi;
Bucură-te, sprijinitor al credincioşilor;
Bucură-te, următor al Sfinţilor Părinţi;
Bucură-te, că ai semănat sămânţa cea bună în inimile credincioşilor;
Bucură-te, mângâierea celor întristaţi;
Bucură-te, păstorul cel bun al turmei lui Hristos;
Bucură-te, stareţ, iluminat de Duhul Sfânt;
Bucură-te, părinte al părinţilor pustiei;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Gheorghe, mult nevoitorule!

Condacul al 6-lea

Precum cerbul care caută să se adape din izvoarele cele limpezi ale pustiei, aşa şi sufletul tău, minunate Părinte, dorea să se liniştească în ostroavele Sfântului Munte Athos. Dar, socotind că ascultarea de mai-marii Bisericii este mai sfântă decât voinţa proprie, întru smerenie ţi-ai tăiat voia şi, supunându-te chemării sfinte, ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Iubindu-ţi neamul tău, Părinte, deşi ai căutat în alte locuri să te îmbunătăţeşti sufleteşte din experienţa trăitorilor în Hristos, totuşi, atunci când ai fost chemat să slujeşti pe fiii poporului tău din care ai ieşit, cu bucurie ai răspuns, pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, următor al sfinţilor cuvioşi de demult;
Bucură-te, cuvioase purtător al darului smereniei;
Bucură-te, înţeleptule din înţelepciunea lui Hristos;
Bucură-te, conştiinţa datoriei împlinite;
Bucură-te, împlinitorul legii şi al virtuţilor;
Bucură-te, rugătorule pentru neamul tău;
Bucură-te, că ai fost dăruit de Hristos cu putere de sus;
Bucură-te, cel ce ţi-ai răstignit poftele împreună cu patimile;
Bucură-te, că ţi-ai supus voinţa voinţei lui Hristos;
Bucură-te, că ţi-ai ridicat cugetul de la pământ la cer;
Bucură-te, că nu ţi-ai lipit inima de bunătăţile cele trecătoare;
Bucură-te, că cele cereşti ai dorit în toată viaţa ta;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Gheorghe, mult nevoitorule!

Condacul al 7-lea

Vederile minţii avându-le curăţite prin lucrarea virtuţilor, Părinte Gheorghe, ai ajuns la starea de nepătimire şi, contemplând pe Hristos neîncetat în inima ta, cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Icoană vie de rugăciune, post şi privegheri te-ai făcut ucenicilor tăi, iar vestea vieţuirii tale îngereşti s-a răspândit în tot ţinutul Ţării Româneşti. Pentru aceea îţi cântăm:
Bucură-te, că fiinţa ţi-a fost plină de Treime;
Bucură-te, minte plină de smerită cugetare;
Bucură-te, că viaţa ţi-ai curăţit-o de păcate;
Bucură-te, floare aleasă răsădită în grădina Maicii Domnului;
Bucură-te, trandafir cu petalele înfrumuseţate de lumina lui Hristos;
Bucură-te, că inima ta răspândeşte mireasma iubirii duhovniceşti;
Bucură-te, părinte plin de har dumnezeiesc;
Bucură-te, că vrăjmaşii n-au putut răpune statornicia ta în rugăciune;
Bucură-te, cel ce, prin chemarea Duhului, cerul l-ai pogorât pe pământ;
Bucură-te, pildă bună credincioşilor râvnitori;
Bucură-te, următor al Sfântului Nicolae întru ajutorarea aproapelui;
Bucură-te, că împreună cu Sfântul Ierarh Calinic te rogi pentru cinul călugăresc;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Gheorghe, mult nevoitorule!

Condacul al 8-lea

Cuvioase Părinte, în tot pământul ţării noastre s-au răspândit învăţăturile tale, iar mulţimea credincioşilor, venind la tine, se adapă ca de la un izvor dătător de har şi binecuvântat, mulţumind lui Dumnezeu şi cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Credinţa ortodoxă ai păzit, calea nevoinţelor ai săvârşit şi, împodobit fiind cu virtuţile, cu nădejde sfântă la Bunul Dumnezeu ai ajuns, Cuvioase Părinte, căci, primind cununa cea neveştejită a slavei, de la cele vremelnice la cele cereşti, te-ai mutat. Pentru aceasta, îţi aducem această cântare:
Bucură-te, că prin harul lui Dumnezeu şi prin nevoinţe ai câştigat raiul;
Bucură-te, că răbdarea ţi-a fost ancoră şi putere;
Bucură-te, că Hristos te-a încununat în ceruri;
Bucură-te, că ai intrat în ceata Sfinţilor Cuvioşi;
Bucură-te, mărgăritar al sfinţilor români;
Bucură-te, că numele tău s-a înscris în cartea vieţii;
Bucură-te, că de pe pământul acesta te-ai răsădit în grădina raiului;
Bucură-te, că vezi faţa lui Hristos pe Care L-ai iubit;
Bucură-te, că noi, urmaşii tăi, îţi păstrăm vie pomenirea;
Bucură-te, că mutarea ta la ceruri ne-a umplut de bucurie;
Bucură-te, cel ce petreci veşnic în Preasfânta Treime;
Bucură-te, că te veseleşti pururi în lumina dumnezeirii;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Gheorghe, mult nevoitorule!

Condacul al 9-lea

Trupul tău încărcat de mireasma virtuţilor a fost aşezat în Mănăstirea Cernica, pe care ai zidit-o cu atâta osteneală, alături de ale altor părinţi cuvioşi şi nevoitori, iar sufletul tău se sălăşluieşte în lăcaşurile cereşti, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Deşi ai trecut din viaţa aceasta la viaţa cea veşnică, Cuvioase Părinte Gheorghe, n-ai părăsit nicicum pe cei ce se luptă cu necazurile şi ispitele lumii acesteia, căci mijloceşti pururea la Preamilostivul Dumnezeu pentru cei ce-ţi cântă unele ca acestea:
Bucură-te, Cuvioase Părinte, ctitor preamărit;
Bucură-te, rugător fierbinte pentru neamul românesc;
Bucură-te, lauda ortodocşilor şi bucuria călugărilor;
Bucură-te, purtătorule de cunună cerească;
Bucură-te, turn al creştinătăţii şi stâlp al Bisericii;
Bucură-te, îndrăznirea noastră către Dumnezeu;
Bucură-te, slujitor al lui Hristos şi prieten al îngerilor;
Bucură-te, floare duhovnicească, deschisă în nădejdea rodului;
Bucură-te, sămânţă bună aruncată în pământ roditor;
Bucură-te, luminător al monahilor şi călăuza nevoitorilor;
Bucură-te, cunoscător al tainelor lui Dumnezeu;
Bucură-te, ostenitor în răspândirea scrierilor sfinte;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Gheorghe mult nevoitorule!

Condacul al 10-lea

Făclie purtătoare de lumină te au pe tine cetele monahilor nevoitori şi mulţimea creştinilor smeriţi, izvorând tuturor bună mireasmă şi dând tămăduire celor ce cu dragoste cinstesc şi se închină sfintelor tale moaşte, căci mulţumesc lui Dumnezeu pentru că li s-a dat un astfel de dar, cântând: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Lăudând nevoinţele tale, Cuvioase Părinte, şi cinstind sfintele tale moaşte, cântăm cu bucurie încununarea ta în ceruri, rugându-te cu credinţă să ne ajuţi în vremea ispitelor şi primejdiilor care ne împresoară în lumea aceasta, ca să-ţi cântăm:
Bucură-te, purtătorule al darului vindecării;
Bucură-te, făcătorule de minuni pentru cei credincioşi;
Bucură-te, izvor de tămăduiri şi tămăduitor al durerilor;
Bucură-te, ajutor grabnic al celor suferinzi;
Bucură-te, rază de soare pentru poporul cel binecredincios;
Bucură-te, liman duhovnicesc celor osteniţi;
Bucură-te, făclie călăuzitoare în noaptea ispitelor;
Bucură-te, luceafăr răsărit în întunericul necazurilor;
Bucură-te, prieten şi casnic al lui Dumnezeu;
Bucură-te, rugătorule către Maica Domnului;
Bucură-te, tălmăcitorul tainelor dumnezeieşti;
Bucură-te, împreună vieţuitorule cu îngerii;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Gheorghe, mult nevoitorule!

Condacul al 11-lea

Mângâiere şi linişte sufletească reverşi în inimile credincioşilor, celor ce cinstesc cu dragoste pomenirea ta, Sfinte Cuvioase Gheorghe, mult nevoitorule, şi mulţumind lui Dumnezeu cântă: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Având îndrăzneală către Milostivul Dumnezeu pe Care L-ai iubit, Sfinte Părinte, te rugăm noi, cei ce săvârşim cu dragoste pomenirea ta, să ne izbăveşti de necazuri, primejdii şi nevoi, ca să-ţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, omule al lui Dumnezeu şi credincioasă slugă;
Bucură-te, mlădiţă încărcată de roadele Duhului Sfânt;
Bucură-te, al monahilor dulce mângâiere;
Bucură-te, al credincioşilor, în ispite, întărire;
Bucură-te, al mănăstirilor apărare şi spre viaţa duhovnicească trezire;
Bucură-te, chip al blândeţilor şi pildă de smerenie;
Bucură-te, împreună cu Sfântul Mare Mucenic Gheorghe;
Bucură-te, slujitor al adevărului şi om al dreptăţii;
Bucură-te, descoperitorul celor viitoare;
Bucură-te, trup preamărit şi suflet îndumnezeit;
Bucură-te, tămâie înmiresmată şi candelă veşnic aprinsă;
Bucură-te, glas ascultat de Hristos, Stăpânul tău;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Gheorghe, mult nevoitorule!

Condacul al 12-lea

Vrând Preabunul Dumnezeu să dăruiască Bisericii noastre dreptmăritoare un semn al prezenţei Sale, te-a ales pe tine, Cuvioase Părinte Gheorghe, să ne fii lumină nestinsă şi fântână de har. Pentru aceasta cu mulţumire Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Zid de apărare împotriva ispitelor şi rugător fierbinte fii nouă, Cuvioase Părinte, căci, având îndrăzneală la Milostivul Dumnezeu, nădăjduim să ne acoperi pururi de răutăţile lumii acesteia şi să ne fereşti de săgeţile celui viclean, ca să-ţi aducem aceste laude:
Bucură-te, tatăl orfanilor şi sprijinul celor asupriţi;
Bucură-te, hrănitorul celor flămânzi;
Bucură-te, apărătorul oropsiţilor;
Bucură-te, bogăţia săracilor;
Bucură-te, limanul înviforaţilor;
Bucură-te, aducătorul belşugului;
Bucură-te, izgonitorul secetei;
Bucură-te, protectorul văduvelor şi bătrânilor;
Bucură-te, sfătuitorul monahilor;
Bucură-te, rugătorul fierbinte pentru sufletele noastre;
Bucură-te, risipitorul ispitelor;
Bucură-te, mijlocitorul mântuirii noastre;
Bucură-te, Părinte Cuvioase Gheorghe, mult nevoitorule!

Condacul al 13-lea

O, mult nevoitorule, Cuvioase Părinte Gheorghe, primeşte de la noi nevrednicii această puţină rugăciune, pe care o dă lui Hristos Dumnezeu şi roagă-L să ne izbăvească din toate necazurile şi ispitele vieţii pământeşti, să ne ferească din chinul ce va să fie pentru păcatele noastre şi să ne învrednicească de Împărăţia cerurilor, ca să cântăm cu dragoste: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Din tinereţile tale…, Condacul 1: Pe cinstitorul de Dumnezeu…,

Icosul 1

Din tinereţile tale ai dorit viaţa cea îmbunătăţită a monahilor, Părinte Gheorghe, iubitorule de Dumnezeu. De aceea ai plecat pe calea nevoinţelor sihăstreşti intrând în ascultarea Sfântului Paisie de la Neamţ şi lucrând cu dreaptă socoteală virtuţile dumnezeieşti, ai făcut să se sălăşluiască în sufletul tău puterea Duhului Sfânt. Minunându-ne de râvna ta pentru cele duhovniceşti, îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, lucrător bun în via lui Hristos;
Bucură-te, iubitor al chipului monahicesc;
Bucură-te, că inima ţi-a fost plină de har;
Bucură-te, că te-ai lepădat de omul cel vechi;
Bucură-te, că te-ai îmbrăcat în omul cel nou, zidit după chipul lui Dumnezeu;
Bucură-te, învăţător al dreptei credinţe;
Bucură-te, împlinitor al virtuţilor creştineşti;
Bucură-te, chip de bunătate şi cinste;
Bucură-te, că din tinereţe te-ai răstignit pentru Hristos;
Bucură-te, cel ce crucea Domnului cu bucurie ai purtat;
Bucură-te, ucenic al Sfântului Cuvios Paisie;
Bucură-te, vrednic urmaş al cuvioşilor părinţi;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Gheorghe, mult nevoitorule!

Condacul 1

Pe cinstitorul de Dumnezeu şi mult nevoitorul Părintele nostru Gheorghe să-l lăudăm după cuviinţă, căci acesta, prin multă osteneală şi nevoinţe călugăreşti, de Împărăţia cea cerească s-a învrednicit de la Hristos Dumnezeu. Pentru aceasta, cu smerenie şi cu credinţă, să-i cântăm din adâncul sufletului: Bucură-te, Cuvioase Părinte Gheorghe, mult nevoitorule!

şi se face otpustul.

Rugăciune de mântuire către Dumnezeu

Această rugăciune ne poate ajuta mult în înțelegerea și sporirea noastră duhovnicească, dacă o vom citi cu luare aminte, cu credință și dorința de a primi ajutorul lui Dumnezeu.

Doamne, Te rog cu umilință, luminează-mi mintea, oțelește-mi voia, curățește-mi trupul și-mi sfințește sufletul. Dumnezeule preabun, ajută-mă să mă curățesc de greșelile trecute, să biruiesc ispitele viitoare și să lucrez cuvintele virtuții.

Umple inima mea de dragoste pentru bunătatea Ta, de ură pentru greșelile mele, de râvnă pentru binele aproapelui și de defăimare pentru deșertăciunile lumii. Fă-mă să fiu supus mai-marilor mei, și cu dragoste către cei mici, credincios prietenilor și iertător vrăjmașilor mei.

Vino Atotputernice întru ajutorul meu, ca să biruiesc cele șapte păcate de căpetenie, care sunt pricina tuturor păcatelor. Să biruiesc adică: mândria – prin smerenie creștinească, iubirea de argint – prin milostenie, invidia – prin dragoste și bucurie pentru aproapele, desfrânarea – prin înfrânare și curăție, lăcomia – prin cumpătate, mânia – prin răbdare, lenea – prin bărbăție creștinească. Asemenea să biruiesc și toate celelalte păcate și patimi ce izvorăsc din acestea.

Și-mi dă virtuțile creștinești: credința, nădejdea și dragostea. Dumnezeul meu, fă-mă înțelept întru lucrările mele, curajos în primejdii, răbdător în nenorociri și smerit și propășire. Nu mă lăsa să uit vreodată a fi cu luare-aminte la rugăciuni și în biserică, cumpătat la masă, repede la împlinirea îndatoririlor, și statornic în hotărâri.

Doamne, insuflă-mi grijă să am totdeauna conștiința dreaptă, înfățișare cuviincioasă, vorbire folositoare și purtare în bună rânduială. Dă-mi harul Tău, ca să mă deprind a-mi stăpâni totdeauna patimile, a mă învrednici de darurile Tale, a păzi legea ta și a merita mântuirea.

Dumnezeul meu, fă să cunosc cât de mici sunt bunătățile pământești, și cât de mari sunt cele cerești, cât de scurt este timpul acestei vieți, și cât de nemărginită este veșnicia. Ajută-mă să fiu întotdeauna gata de moarte, și să nu mă cutremur de judecata Ta, să scap de chinurile cele veșnice, și să dobândesc raiul prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Sursa: https://lataifas.ro/religii-si-credinte/91388/cea-mai-puternica-rugaciune-pentru-mantuirea-sufletului/