Acatistul Maicii Domnului, la icoana caută la smerenia noastră – vindecătoarea şi izbăvitoarea de bolile trupeşti, nevindecate de doctori – 16 septembrie

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

Troparul, glasul 4:

Zid nebiruit – chipul tău şi izvor de minuni, precum demult prin el ocrotirea ta oraşului Pskov i-ai dăruit aşa şi acum cu milostivire izbăveşte-ne pre noi din toate nevoile şi scârbele şi mântuieşte sufletele noastre ca o mult iubitoare Maică.

Condacul, glasul 3:

Preacurată Fecioară, de la cei ce cinstesc oglindirea Chipului tău daruri de mulţumire primind, celor vii şi celor răposaţi le ajuţi, oraşul şi ţara noastră le aperi şi înaintea Fiului Tău rugăciuni aduci şi ne mântuieşti pre noi toti.

Mărimuri:

Mărimu-te pre tine Preasfântă Fecioară Pruncă de Dumnezeu aleasă şi cinstim a sfintei tale icoane minunată oglindire.

Condacele şi Icoasele:

Condacul 1:

Apărătoarei Doamne, Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei, care prin preaslăvită arătare a Sfintei sale icoane, pre oamenii oraşului Kiev minunat i-a cercetat, cântare de mulţumire să-i înălţăm. Tu însă, Preabună Apărătoare a neamului creştinesc, izbăveşte-ne din toate nevoile şi de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi ne acoperă, pe cei ce Te cheamă cu credinţă: Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!

Icosul 1:

Împărateasă a îngerilor şi Stăpână a tuturor făpturilor, Preasfântă de Dumnezeu Fecioară, prin milostivă arătare a Chipului tau Sfânt, în vremurile de demult ai mântuit oraşul Pskov, iar acum oraşul Kiev l-ai luminat cu har şi mulţime de minuni ai izvorât celor credincioşi. Pentru aceasta cu osârdie şi cu dragoste căzând în faţa Preacuratului tău Chip, rugăciuni de umilinţă aducem milosârdei tale apărări şi cu frică grăim:

Bucură-te, Primitoarea celor orfani şi Ajutătoarea celor străini;

Bucură-te, Bucuria celor scârbiţi şi Acoperitoarea celor necăjiţi;

Bucură-te, că vezi nevoia noastră, vezi necazul nostru;

Bucură-te, că ne ajuţi nouă ca unor neputincioşi, ne hrăneşti ca pre nişte străini;

Bucură-te, că nu avem alt ajutor afară de tine, nici altă Folositoare degrabă;

Bucură-te, că nu avem altă Mângâietoare Bună, ci numai pre tine, o, Maică lui Dumnezeu;

Bucură-te, că ne acoperi şi ne aperi în vecii vecilor;

Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!

Condacul al 2-lea:

Văzând mila ta nemărginită, Preacurată Stăpână, nenumăratele minuni de tine arătate şi dintotdeauna revărsate de la sfintele tale icoane, cu ele precum cu nişte stele de Dumnezeu luminate toată lumea creştină ai împodobit-o, te mărim pe tine, ceea ce ai preamărit neamul nostru cu bunăvoinţa ta, şi cu dragoste, căzând la Sfântul şi de Minuni Făcătorul tău Chip cântăm Fiului Tau, lui Hristos Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 2-lea:

Văzând credincioşii din oraşul Kiev că Chipul Sfânt al Maicii lui Dumnezeu s-a oglindit pe sticla chivotului, s-au mirat foarte şi cu adâncă evlavie, privind cu ochii trupeşti la icoana dătătoare de tămăduiri, cu osârdie au strigat Celei mai Cinstite decât Heruvimii şi mai slăvite fără de asemănare decât Serafimii:

Bucură-te, că Cinstitul tău Chip preaminunat fără amestecul mâinilor omeneşti pe sticla chivotului s-a oglindit;

Bucură-te, că pe toţi credincioşii foarte i-ai bucurat şi i-ai înduioşat cu această arătare;

Bucură-te, Preacurată, care căutând la smerenie, auzi glasul nostru şi cureţi toate fărădelegile noastre;

Bucură-te, Fecioară care prin Naşterea ta purtătoare de Viaţă, pe şarpe L-ai omorat;

Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, care prin rugăciunile tale ne ajuţi să dobândim viaţă neîmbătrânitoare;

Bucură-te, Născătoarea Cuvântului Tatălui, care stingi focul patimilor noastre cu roua rugăciunilor tale;

Bucură-te, Mângâietoare Bună, Ceea ce cu rugăciunile tale de Maică furtunile inimilor noastre le domoleşti;

Bucură-te, Cea care îndrepţi rugăciunile robilor tai şi le dăruieşti dezlegarea multor păcate;

Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!

Condacul al 3-lea:

Puterea Celui de Sus te-a făcut pe tine, Cea plină de har, izvor nesecat de mângâieri pentru cei dintru nevoi. Fiindcă multe scârbe răbdând, poţi şi celor ce se ispitesc să le ajuţi. Iar oamenilor noştri, care rău se chinuiesc de necredinţă şi rătăcire, ai binevoit cu mila sa le arăţi această comoară plină de har – Chipul tău Făcător de Minuni – în Biserica Sfintei intrări a Maicii Domnului ca semn al milei tale către pământul nostru, pentru apărarea de duşmanii văzuţi şi nevăzuţi ca, fiind întăriţi de ajutorul dumnezeiesc, lui Hristos Dumnezeu Să-i cântăm: Aliluia.

Icosul al 3-lea:

Aşa precum de demult ţarul a poruncit fraţilor să se aşeze cu traiul lângă Icoana Maicii Domnului de Tihvinsk şi ţie Celei Preacurate măriri să-ţi cânte şi pentru toată lumea să se roage, aşa şi acum mitropolitul Vladimir a poruncit să se facă mănăstire şi fraţilor adunaţi sub Chipul tău Făcător de Minuni, arătat de curând, rugăciuni să înalţe pentru toţi oamenii şi să-ţi cânte:

Bucură-te, că prin Arătarea ta tot pământul Kievului ai sfinţit;

Bucură-te, Eliberatoarea celor strâmtoraţi;

Bucură-te, a celor nepedepsiţi Pedepsitoare milostivă;

Bucură-te, Preaînţeleaptă Povăţuitoare a celor neînţelepţi;

Bucură-te, pentru cei ce obijduiesc Înspăimântătoare groaznică;

Bucură-te, celor obijduiţi Preabună Apărătoare;

Bucură-te, Gonitoarea duhului mâhnirii şi a fricii;

Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!

Condacul al 4-lea:

Ca o stea strălucitoare, ca un nou semn al milei sale a arătat Preacurata Fecioară, credincioşilor din de Dumnezeu păzitul oraş Kiev, cinstită Icoana sa „Caută la Smerenia” pentru întărirea dreptmăritoarei credinţe în vremuri de grele încercări, neorândueli şi rele desfrânări, pornite de duşmanii credinţei şi ai Patriei noastre. Noi însă, văzând în această arătare semnul unei mari purtări de grijă a lui Dumnezeu pentru aceste meleaguri, cu frică şi cu cutremur grăim către tine, Împărateasa Cerului şi a Pământului: Tu eşti scut nebiruit şi zid nesurpat pentru toţi cei ce te laudă şi cântă lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 4-lea:

Auzind despre minunata Arătare a Sfintei tale icoane în oraşul Kiev, Preabinecuvântată Împărăteasă a cerului şi a pământului, mulţime de oameni a venit la Biserica ta pentru a vedea şi a se mira de această minune, pentru a se închina cu bucurie şi cu evlavie icoanei tale Făcătoare de Minuni, chemându-te cu laude:

Bucură-te, că ai aflat har la Dumnezeu şi eşti mai preamărită decât toţi îngerii şi Sfinţii;

Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, Născătoarea lui Hristos, Cel puternic în războaie, care ne izbăveşti pre noi de mâhnire şi de năvălirile rele ale duşmanilor;

Bucură-te, că ai născut negrăit pe de Viaţa Dătătorul Hristos şi ne învii pre noi cei morţi cu sufletul;

Bucură-te, Stăpână, Sfinţitoarea inimilor noastre pângărite, Ceea ce ai născut Cuvântul cel Prea Sfânt;

Bucură-te, Milostivă, care ne întinzi nouă o mână de ajutor, ca mântuiţi fiind, neîncetat să te fericim;

Bucură-te, Fecioară de Dumnezeu bucurată, care cu stropirea milei tale stingi cărbunii patimilor noastre;

Bucură-te, Ceea ce aprinzi luminătorul cel stins al inimilor noastre;

Bucură-te, Ceea ce milostiveşti pe Judecătorul, Fiul tău;

Bucură-te, că ne slobozeşti de patimile noastre cele necurate şi ne învredniceşti de veşnică mărire;

Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!

Condacul al 5-lea:

Arătându-se minunea de la icoana ta, credincioşii s-au bucurat, iar cei necredincioşi s-au mirat „cum poate fi una ca aceasta”, şi căutând să înţeleagă au priceput puterea Preacuratei, recunoscând după o vreme înaintea poporului, că oglindirea pe sticla chivotului nu este de mână omenească făcutaă, iar noi, iară şi iară minunându-ne de mila ta, ne rugăm ca Domnul, Împăratul Slavei, să caute la nevrednica noastră rugăciune şi să asculte cererile noastre ale tuturor care cu credinţă cheamă Numele tău Sfânt, cântându-i Fiului tău: Aliluia.

Icosul al 5-lea:

Răsărit-a nouă harul cel strălucitor de la Sfânta ta Icoană Făcătoare de Minuni, Pruncă de Dumnezeu aleasă, şi în faţa ei căzând cu lacrimi ne rugăm: goneşte norul ispitelor şi necazurilor venit asupra noastră ca să-ţi cântăm cu bucurie:

Bucură-te, Preacăntată Poartă cerească, care ne deschizi nouă calea mântuirii;

Bucură-te, Preacurată, care ne întinzi nouă o mână de ajutor şi din adâncul suferinţelor ne scoţi;

Bucură-te, Preasfântă Născătoare a Luminii nezidite, care din bezna patimilor ne slobozeşti;

Bucură-te, Bucuria îngerilor, Bunătatea drepţilor, Nădejdea credincioşilor şi Ocrotitoarea noastră;

Bucură-te, Pod, care duci la Viaţa cea neîmbătrânitoare pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste te preamăresc;

Bucură-te, Ceea ce înalţi cornul credincioşilor, a celor ce te cântă şi se închină Preacinstitului tău Chip;

Bucură-te, Călăuzitoarea către bunătăţile Împăratiei Cereşti şi către pacea dumnezeiască;

Bucură-te, că ne întinzi o mână de ajutor şi ne îndrepţi spre limanul mântuirii;

Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!

Condacul al 6-lea:

Propovăduitoare a negrăitelor tale minuni, Maică a lui Dumnezeu, s-a arătat Sfânta ta Biserica din oraşul Kiev, pentru ca în ea s-a împlinit prin tine, Curată Fecioară, minunată purtare de grijă a lui Dumnezeu pentru noi. Atunci când am avut dorinţă tainică a inimii de a împodobi Preaminunatul tău Chip cu o cunună preţioasă de pietre scumpe, cu milostivire ne-ai auzit. Şi acum ne auzi pe noi, cei păcătoşi şi nevrednici, care cu osârdie venim spre Chipul Tău cel Preaslăvit şi cu glas de pocainţă strigăm din adâncul sufletului: „Stăpână, mântuieşte-ne că pierim de mulţimea fărădelegilor noastre, ca întotdeauna să-ţi mulţumim şi să te preamărim pre tine, Ajutătoarea noastră grabnică şi minunată, cântându-I lui Dumnezeu: Aliluia”.

Icosul al 6-lea:

Aşa precum de demult iudeii au adus pentru chivot argint şi aur, aşa şi acum toţi cei ce au primit prin tine vindecări, cu mulţumire îţi aduc argint şi aur, Chivotule Preacurat, şi astfel împodobind cu multe daruri, veşmânt scump şi cunună de pietre scumpe Preasfântul tău Chip, ne închinăm ţie şi cu lacrimi strigăm:

Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, care naşti şi după naştere curată te afli;

Bucură-te, Preabună, ceea ce dăruieşti inimilor noastre duhul umilinţei şi al smereniei, curăţenie minţii şi îndreptare vieţii;

Bucură-te, Preanevinovată, lasarea greşalelor noastre şi dăruirea izvoarelor de lacrimi;

Bucură-te, Ceea ce cu rugăciunile tale vindeci ranele sufletelor noastre;

Bucură-te, Potirul Vietii şi al nemuririi, care ne aduci pre noi la porţile veşniciei;

Bucură-te, Izbăvitoarea noastră din nevoi şi necazuri şi de Straşnică Judecată ce va să fie;

Bucură-te, Izvor de Viaţă, Purtător al bucuriei şi neputrejunii, care adapi sufletele noastre însetate;

Bucură-te, Preamilostivă, care cu lumina ta blândă goneşti întunericul patimilor şi al păcatelor noastre;

Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!

Condacul al 7-lea:

Domnul cel Îndelungrăbdător, vrând să arate a Iubirii Sale de oameni plină de daruri şi nemărginită beznă, te-a ales pre tine Una pentru a-i fi lui Maică şi te-a făcut pentru oameni Apărare nesurpată: că cel ce după Judecata lui Dumnezeu vrednic de osândă se va afla, scapând sub Acoperământul tau Împărătesc pocăinţei să se dea, cântând: Aliluia.

Icosul al 7-lea:

O nouă scăldătoare Siloam, precum cea de demult, ni s-a aratăt nouă Biserica Intrării tale, pentru ca toţi credincioşii se închină icoanei tale Făcătoare de Minuni şi cântări de rugăciune în faţa ei întotdeauna săvârşesc ca să nu rămână tăinuit izvorul cel plin de har al vindecărilor pentru toţi cei ce au nevoie. De aceea noi nu tăinuim binefacerile tale, Preacurată, ci cu mulţumire cântăm:

Bucură-te, Mieluşea, Născătoarea Mielului Celui ce a luat păcatele lumii;

Bucură-te, frumoasă la suflet, frumoasă la trup, frumoasă la gânduri, Fecioară Preacurată, ceea ce cureţi necurăţia sufletului;

Bucură-te, Sfinţitoarea a toate, ceea ce reverşi neîncetat din mâinile tale tămăduiri;

Bucură-te, Viţă dumnezeiască, care ai crescut Strugurele cel Preafrumos, dându-ne nouă băutură nezavistnică;

Bucură-te, una fără de prihană, care în viaţa pământească ne acoperi cu Acoperământul milei tale;

Bucură-te, ceea ce ne izbăveşti cu rugăciunile tale de Maică de venirea bolilor şi de orice vătămare sufletească sau trupească;

Bucură-te, Preabuna noastra Povăţuitoare, care ne înveţi sa aducem mulţumiri pentru toate binefacerile tale;

Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!

Condacul al 8-lea:

Toată viaţa noastra pământească este plină de dureri şi scârbe, de clevetiri, supărări, mustrări şi de alte feluri de nevoi şi necazuri. Slăbeşte trupul, slăbeşte şi duhul nostru. Către tine alergăm, cea plină de har şi cădem în faţa Chipului tău Preacurat: umple de veselie şi bucurie inimile noastre scârbite, ca întotdeauna să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 8-lea:

Minunată arătare a fost dată unui om atunci când, stând la rugăciune, se ruga pentru răposata sa rudă care fără de pocăinţă a adormit, deodată văzu apărut pe perete Sfântul tău Chip, Stăpână, iar după aceea o vazu în acelaşi loc şi pe răposată, strălucind de bucurie cerească. Pricepând că în această arătare ai fost tu, Maica Luminii, care întru cele de sus locuieşti şi întotdeauna mijlociri pentru cei vii şi cei morţi aduci Fiului tău, inima lui se umplu de bucurie duhovnicească şi grăi acestea:

Bucură-te, ceea ce uşurezi soarta de după mormânt a rudelor noastre şi nu-ţi întorci faţa ta de la cei ce-ţi aduc daruri de mulţumire;

Bucură-te, că celor ce nădăjduiesc întru tine le dăruieşti sfârşit bun;

Bucură-te, că şi după moarte mijloceşti pentru sufletul înfăţişat Judecăţii Domnului;

Bucură-te, că mângaâi cu ajutorul tău cel plin de har pe părinţii îndureraţi de pierderea copiilor;

Bucură-te, Neobosită Rugătoare, care ne trimiţi sfârşit paşnic şi fără de dureri din această vale a plângerii şi a scaârbei;

Bucură-te, că în ceasul groaznic al morţii mijloceşti pentru cei ce te cinstesc cu credinţă şi de vămile vazduhului îi izbăveşti;

Bucură-te, Milostivă, care ne arăţi mila ta în ziua încercarii, atunci când se vor vădi toate lucrurile noastre bune şi rele;

Bucură-te, Milosardă, că nu respingi pocăinţa păcătoşilor şi din groapa pieirii îi răpeşti cu mila ta;

Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!

Condacul al 9-lea:

Toată firea îngerească cântări de laudă îţi aduce ţie, adevăratei Maici a lui Dumnezeu şi Ocrotitoarei celor ce vin la tine şi-ţi cer ajutorul, căci cu mijlocirea ta puternică şi neclintită pe cei drepţi îi veseleşti, pe păcătosi îi aperi, scârbele le domoleşti, rudelor noastre răposate soarta de după moarte le-o uşurezi şi te rogi pentru noi toţi cei ce cu credinţă cântăm Fiului tău: Aliluia.

Icosul al 9-lea:

Ritorii cei rătăciţi în deşartă înţelepciune nu pot să priceapă taina dumnezeiască a Fecioriei tale, Născătoare de Dumnezeu, nici a lămuri nu pot puterea minunată care se revarsă necontenit de la sfintele tale icoane întru vindecarea bolnavilor şi pentru orice folos sufletesc şi trupesc al oamenilor. Noi, însă, cu evlavie te mărturisim pre tine, Maică şi Fecioară, laudând după vrednicie sărbătoarea icoanei tale, Stăpână, cu credinţă ne închinăm Chipului tău Sfânt şi cu dragoste strigăm:

Bucură-te, Mireasa lui Dumnezeu, care ai născut Lumina cea dumnezeiască şi mai înainte de veci;

Bucură-te, Bucuria neîncetată a maicilor;

Bucură-te, una cea fără de prihană şi cea mai Bună între femei;

Bucură-te, Slavă îngerilor, Stâlpul întăririi şi Comoara mântuirii;

Bucură-te, Împărăteasa Cerurilior, Izvor nepieritor şi Uşă de pocăinţă;

Bucură-te, Maică Milostivă a celor scârbiţi şi împovăraţi;

Bucură-te, Apărătoare împărătească a neamului creştinesc;

Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!

Condacul al 10-lea:

Omenirii decăzute ai născut Mântuitor şi ca pe un Prunc în braţe L-ai purtat. Şi dumnezeiasca Lui oglindire pe icoana ta cea Sfânta ne-o arăţi, dăruindu-ne prin ea multa milă şi bunătăţi. Pentru aceasta cu credinţă şi cu dragoste cinstim chipul tău făcător de minuni, Stăpână, şi cu osârdie ne rugăm ţie: fii nouă acoperământ şi apărare în Ziua Judecăţii ca prin mijlocirea ta de Maică să ne miluiască pre noi Judecătorul cel drept, Fiul tău, şi să ne învrednicească de starea de-a dreapta Sa ca să-I cântăm cu toţi cei aleşi: Aliluia.

Icosul al 10-lea:

Zid şi Acoperământ pentru oraşul Pskov a fost dată Sfânta ta icoană, Împărăteasă şi Stăpână, ocrotind de multe ori de distrugeri acest oraş. Acum şi pre noi păcătoşii şi nevrednicii robii tăi cu milostivire ne-ai cercetat prin arătarea minunată a Preacuratului tău Chip şi ne primeşti cu bunăvoinţă rugăciunile înălţate în faţa lui din inimi mulţumitoare, cântându-ţi:

Bucură-te, că precum de demult cu icoana Adormirii ai salvat de numeroase ori oraşul Kiev, aşa şi acum ne îngrădeşti de toate nevoile cu preaminunata ta icoană;

Bucură-te, a Lavrei Peşterilor slăvită Ziditoare şi a bisericilor ei preacinstită Înfrumuseţătoare;

Bucură-te, Preaminunată Custode şi a altor lăcaşuri sfinte, pentru că prin harul tău se zidesc ele şi înfloresc în evlavie;

Bucură-te, ceea ce ai proslăvit acest loc al arătării sfintei tale icoane prin slăvite minuni şi tuturor vădeşti mila ta îmbelşugată;

Bucură-te, Mireasă Preacurată a lui Dumnezeu, care pe cei ce cinstesc sfântul tău Chip îi izbăveşti de osândirea la muncile cele de multe feluri;

Bucură-te, Acoperitoarea noastră Preamilostivă, care neîncetat ne izvorăşti mila de la icoana ta preaminunată;

Bucură-te, Stăpână, care cu rugăciunile tale de maică trezeşti din somnul cel greu sufletele noastre spre doxologie ţie;

Bucură-te, Bucuria lumii, că se bucură întru tine soborul îngeresc şi neamul omenesc;

Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!

Condacul al 11-lea:

Cântarea noastră de rugăciune, înălţată cu credinţă şi dragoste ţie, Stăpână şi Doamnă, cu milă o auzi şi comoară darurilor tale să nu ne-o închizi, BineFăcătoarea noastră, de Dumnezeu Născătoare, pentru că am sărăcit foarte în fapte bune şi, alergând cu osârdie la comoara milei tale – minunata icoană a ta, – cădem şi ne rugăm: păzeşte-ne de învăţăturile cele rătăcite, de răzvrătirile viclene, mântuieşte Patria noastră de neorânduieli şi de relele năvăliri ale vrăjmaşilor, ca, învrednicindu-ne cu dragoste şi într-un singur gând cu toţi fiii credincioşi ai Sfintei Biserici a lui Hristos, cu bunăcuviinţă să-I cântăm Ziditorului nostru: Aliluia.

Icosul al 11-lea:

Cu razele luminoase ale minunilor străluceşte neîncetat Sfânta ta icoană, Neprihănită Născătoare de Dumnezeu Fecioară, luminându-ne pe noi, cei întunecaţi de negura păcatelor şi îndreptându-ne către slavoslovia neîncetată a Preasfânt Numelui tău. Drept aceea ne bucurăm noi păcătoşii, având aşa arvuna a bunăvoinţei tale către noi şi ţie grabnicei noastre Ajutătoare cu mulţumire grăim:

Bucură-te, Împărateasă şi Stăpână, care cu lumina ta cerească ne luminezi şi sub Acoperământul tău întotdeauna ne adăposteşti;

Bucură-te, Blagoslovită şi Preaproslăvită Maică neispitită de bărbat, care înviezi sufletele noastre omorâte de păcat;

Bucură-te, Curată şi fără de prihană Fecioară, ca tu ai născut pe Fiul Cel ce ne izbăveţte de ispite;

Bucură-te, Preaslăvită Stăpână de Dumnezeu Născătoare, care ne scoţi pe noi din toate relele şi scârbele şi aşezi picioarele noastre pe piatra dumnezeieştei mântuiri;

Bucură-te, Mieluşea Curată, Fecioară, Maică, Pruncă, care ne cureţi de patimile trupeşti;

Bucură-te, că toţi cei ce te slăvesc pre tine, de Dumnezeu aleasă, se izbăvesc de mrejele cele mincinoase;

Bucură-te, Munte Înalt, văzut încă de Daniel, din ea – Cinstită Piatră – Hristos în trup S-a îmbrăcat;

Bucură-te, Fecioară Curată, Toiag din rădăcină lui Ieseu, care ne-ai înflorit pe Domnul cel Atotputernic;

Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!

Condacul al 12-lea:

Cămară Sfântă şi Neprihănită a lui Dumnezeu, Maica Domnului a puterilor celor de Sus, nu te îngreţoşa de noi păcătoşii şi nevrednicii cei ce cântăm milele arătate nouă de la preacinstita icoana ta şi cu lumina ta cea neînserată luminezi sufletele noastre întunecate, aducându-le la Lumina Triipostatică a Dumnezeirii, întăreşte-ne în dreapta credinţă, o, Preabună, şi ne învredniceşte până la ultima suflare să cântăm neîncetat Atotţiitorului: Aliluia.

Icosul al 12-lea:

Cântând slăviri de laudă şi mulţumire tie, de Dumnezeu fericită Fecioară, propovăduim cu glas tare măreţia minunilor şi bogăţia milei tale arătate asupra noastră şi a Patriei şi din adâncul inimii îţi aducem cu smerenie aceste daruri cu laude:

Bucură-te, Nesurpată Cetate şi Zid al Ortodoxiei;

Bucură-te, Nebiruiţă Conducătoare a voievozilor şi armatelor creştine;

Bucură-te, Mântuire Nemincinoasă şi Mijlocitoare lumii, care ai născut pre Ziditorul, prin care s-a izbăvit lumea de boli şi de năpaste;

Bucură-te, Uşa Vieţii, care uşile pocăinţei ne deschizi;

Bucură-te, una binecuvântată, ceea ce în ceasul morţii goneşti de la noi întunecatele chipuri ale viclenilor demoni;

Bucură-te, una Preamilostivă, care în ziua Straşnică a Judecăţii de muncile iadului ne izbăveşti şi ne arăţi moştenitori ai negrăitei slave a Fiului tău;

Bucură-te, Preanevinovată, care neîncetat ne arăţi iubirea ta de oameni, slobozindu-ne de ispitele şi mrejele diavoleşti;

Bucură-te, Preacurată, care faci cu noi semn spre bine, ca să vadă cei ce ne urăsc pre noi şi să se ruşineze pentru că ai auzit rugăciunile noastre şi ne-ai mângâiat;

Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!

Condacul al 13-lea: (acest condac se zice de trei ori)

O, Atotcântată Maica Domnului nostru Iisus Hristos, Preasfântă Fecioară, tu eşti nesecată mare a darurilor dumnezeieşti. Ca spre o candelă luminoasă plină cu untdelemnul milei, privim la tine cu ochii credinţei, fiind luminaţi de blânda ta strălucire, fiind încălziţi de dragostea ta, ţie, ca bunei noastre Apărătoare cu umilinţă îţi grăim: primeşte cu bunăvoinţă cântarea noastră de rugăciune pe care ţi-o înălţăm cu credinţă în faţa Minunatei tale icoane şi cu atotputernicile tale rugăciuni roagă-te, Stăpână, ca să ne mântuim noi, păcătoşii, de nevoile vremelnice şi cele veşnice, ca, mântuiţi de tine în viaţa ce va să fie, să proslăvim întru tot sfânt numele Fiului tău şi Dumnezeului nostru, cântându-I cu credinţă: Aliluia!

Apoi se zice iarasi Icosul 1:

Împărateasă a îngerilor şi Stăpână a tuturor făpturilor, Preasfântă de Dumnezeu Fecioară, prin milostivă arătare a Chipului tau Sfânt, în vremurile de demult ai mântuit oraşul Pskov, iar acum oraşul Kiev l-ai luminat cu har şi mulţime de minuni ai izvorât celor credincioşi. Pentru aceasta cu osârdie şi cu dragoste căzând în faţa Preacuratului tău Chip, rugăciuni de umilinţă aducem milosârdei tale apărări şi cu frică grăim:

Bucură-te, Primitoarea celor orfani şi Ajutătoarea celor străini;

Bucură-te, Bucuria celor scârbiţi şi Acoperitoarea celor necăjiţi;

Bucură-te, că vezi nevoia noastră, vezi necazul nostru;

Bucură-te, că ne ajuţi nouă ca unor neputincioşi, ne hrăneşti ca pre nişte străini;

Bucură-te, că nu avem alt ajutor afară de tine, nici altă Folositoare degrabă;

Bucură-te, că nu avem altă Mângâietoare Bună, ci numai pre tine, o, Maică lui Dumnezeu;

Bucură-te, că ne acoperi şi ne aperi în vecii vecilor;

Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!

şi Condacul 1:

Apărătoarei Doamne, Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei, care prin preaslăvită arătare a Sfintei sale icoane, pre oamenii oraşului Kiev minunat i-a cercetat, cântare de mulţumire să-i înălţăm. Tu însă, Preabună Apărătoare a neamului creştinesc, izbăveşte-ne din toate nevoile şi de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi ne acoperă, pe cei ce Te cheamă cu credinţă: Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!

După aceea zicem această rugăciune:

Rugăciune:

O, Preasfântă Doamnă, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, ceea ce eşti mai mărită decât heruvimii şi mai cinstită decât serafimii, Pruncă de Dumnezeu aleasă!

Caută din înălţimea cerurilor cu ochiul tău blând spre noi, nevrednicii robii tăi, care cu umilinţă şi cu lacrimi ne rugăm înaintea Preacinstitului tău chip, nu ne lipsi pre noi de ocrotirea ta şi de Acoperământul tau Împărătesc în călătoria noastră pământească plină de scârbe şi nelinişti.

Mântuieşte-ne pre noi cei aflaţi în pierzare şi nevoi, ridică-ne din adâncul păcatelor, luminează mintea noastră întunecată de patimi şi tămăduieşte ranele sufletelor şi trupurilor noastre.

O, Atotmilostivă Maică a Stăpânului celui iubitor de oameni! Revarsă peste noi bogăţia milei tale, întăreşte voinţa noastră neputincioasă spre îndeplinirea poruncilor lui Hristos, topeşte împietrirea inimilor noastre cu dragostea către Dumnezeu şi aproapele, dăruieşte-ne nouă zdrobire inimii şi pocăinţa adevărată, ca, fiind curăţiţi de scârnăvia păcatelor, să ne învrednicim de sfârşit creştinesc cu pace şi de răspuns bun la Straşnica şi Nefăţarnica Judecată a Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia împreună cu Tatăl cel fără de început şi cu Preasfântul şi de Viaţă Făcătorul Duh i se cuvine toată slava, cinstea şi inchinăciunea acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Istoric al Icoanei Maicii Domnului „Cauta la smerenia”:

Prima atestare documentară referitoare la icoana „Caută la smerenia” trimite la îndepărtatul an 1426, în unul din vechile hrisoave bisericeşti fiind amintită minunea pe care a arătat-o această icoană, prevestind nenorocirile ce aveau să se abata asupra locuitorilor din părţile Pskovului – din ochiul drept al Preacinstitului chip curgea sânge, atât în locul în care stătea, cat şi pe drumul spre Pskov. Acestei întâmplări i-au urmat un şir de evenimente tragice – foamete, pojaruri înspăimântătoare, năvălirea cneazului lituanian Vitovt asupra pământurilor pskoviene… Icoana se păstra la catedrala Sf. Treime din Pskov, alaturi de alte mari sfinţenii bisericeşti, multe dintre care nu au ajuns, însă, până în zilele noastre. Incendiile carora Pskovul era deseori expus, au facut să se piardă şi această icoană Făcătoare de minuni.

Însă conform unei străvechi tradiţii, de pe icoanele care s-au proslăvit prin minuni mari, se obişnuia să se faca cópii, pentru a arăta pietatea faţă de chipul îndrăgit al Preacuratei. Icoana „Caută la smerenia” are două astfel de cópii – prima (sec. XVII) se află până în prezent la mănăstirea de maici a Înălţării Domnului din Kiev, iar a doua (sec. XIX) – înfrumuseţează biserica principală a mănăstirii de fraţi „Intrarea Maicii Domnului” din acelasi oraş. În această mănăstire icoana a fost adusă de către schimonahia Teodora (Totki), aceasta având-o spre păstrare de la părintele Boris Kvasnitki, proprietarul ei, care a fost represat în anii ‘30 ai secolului trecut de către bolşevici, perioadă din care datează şi prima închidere a lăcaşului. Pentru prima oară icoana a ajuns la Mănăstirea Intrării Maicii Domnului în 1941, când Ucraina era ocupată de germani. În 1961 mănăstirea a fost închisă pentru a doua oară, iar icoana se păstra în chilia maicii Teodora, de la mănăstirea de maici a Înălţării Domnului. Icoana revine peste treizeci de ani în mănăstirea locală, unde a rămas până în prezent. În timpul călătoriilor sale, icoana „Caută la smerenia” a arătat lumii nenumarate minuni şi semne, a vindecat nenumăraţi credincioşi.

Conform spuselor maicii Teodora, icoana a vindecat o fată surdomută, care se ruga la ea împreună cu bunica sa şi a început dintr-o dată să vorbească. Fiind întrebată cum s-a întâmplat această minune, fetiţa a răspuns: „Această tanti a suflat spre mine”. In vara anului 1993 icoana a uimit printr-o nouă minune enoriaşii mănăstirii, întreaga populaţie a Kievului şi nu numai. După ce s-a observat o întunecare a tonurilor în care era pictată icoana, s-a crezut că aceasta necesită o restaurare, a fost scoasă sticla care o acoperea, şi mare a fost mirarea când s-a descoperit ca culorile icoanei au rămas intacte. În schimb, pe sticlă s-a imprimat cu exactitate şi în mod miraculos chipul Maicii Domnului, în nuanţe argintii. Vestea acestei minuni s-a răspândit rapid, iar în mănăstire au început să vină un număr uriaş de pelerini. Mitropolitul Vladimir (Sabodan) al Kievului şi al Întregii Ucraine a binecuvântat să se efectueze o investigaţie ştiinţifică a acestui fenomen unic. Savanţii, ajutaţi de un aparataj ultramodern, au încercat să dea o explicaţie a apariţiei imprimării pe sticlă, însă până la urmă au ajuns la concluzia că acest fenomen este una dintre marile minuni ale secolului XX.

La 22 noiembrie 1995 Sinodul Bisericii Ortodoxe a Ucrainei a decis ca icoana „Caută la smerenia”, în urma acestei minuni precum şi a nenumăratelor vindecări săvârşite prin ea, să fie considerată Făcătoare de minuni şi prăznuită pe 16 septembrie. În perioada rece a anului icoana se află acasă, între zidurile natale, iar odata cu încălzirea timpului, ea porneşte în adevărate călătorii misionare prin intreaga Ucraina, dar şi dincolo de hotarele ei. Minunile săvârşite de ea au întors multă lume la credinţă, au salvat vieţi şi au tămăduit suflete. Icoana este invitată şi aşteptată cu nerăbdare departe de baştina ei, fiind solicitată pentru mult timp înainte.

Cântarea Sfintei Casiana

Doamne, femeia ceea ce căzuse în păcate multe,

simţind Dumnezeirea Ta,

luând rânduială de mironosiţă şi tânguindu-se,

a adus Ţie mir mai înainte de îngropare, zicând:

Vai mie!

Că noapte îmi este mie înfierbântarea desfrâului,

şi întunecată şi fără de lună pofta păcatului.

Primeşte izvoarele lacrimilor mele,

Cel ce scoţi cu norii apă din mare;

pleacă-Te spre suspinurile inimii mele,

Cel ce ai plecat cerurile cu nespusa plecăciune.

Ca să sărut preacuratele Tale picioare

şi să le şterg pe ele iarăşi cu părul capului meu.

Al căror sunet auzindu-l cu urechile Eva în rai în amiazăzi, de frică s-a ascuns.

Cine va cerceta mulţimea păcatelor mele şi adâncurile judecăţilor Tale,

Mântuitorul sufletelor, Izbăvitorul meu?

Să nu mă treci cu vederea pe mine, roaba Ta,

Cel ce ai nemăsurată milă.

https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/documentar/sfanta-casiana-singura-imnografa-a-bisericii-5594.html

Rugăciune la Maica Domnului, pentru ajutor la naştere şi pentru sănătatea pruncilor care se nasc

Preamilostivă Doamnă, Împărăteasă de Dumnezeu Născătoare! Primeşte smerita noastră rugăciune şi nu ne lepăda pe noi, ocrotirea şi scăparea noastră, şi nu te îngreţoşa de noi, nevrednicii, ci ca o milostivă nu înceta a te ruga Celui născut din tine să ne dăruiască iertarea multelor noastre greșeli şi să ne mântuiască cu judecăţile pe care le ştie.

Miluieşte-ne pe noi, Stăpână, miluieşte-ne pe noi, că nu este nouă mântuire din faptele noastre. Pentru aceasta, cu credinţă strigăm ţie: miluieşte-i pe robii tăi şi inima noastră stearpă arat-o roditoare de fapte bune. Caută spre noi, nevrednicii, că tu eşti nădejdea şi acoperământul nostru, viaţa şi lumina inimii noastre; ca ceea ce ai născut din pântecele tău Lumina cea Neînserată, luminează, Curată, sufletul nostru, şi depărtează de la inima noastră tot întunericul. Dăruieşte-ne umilinţă, pocăinţă şi zdrobire de inimă, învredniceşte-ne să facem în toate zilele vieţii noastre voia Fiului tău şi Dumnezeului nostru şi să plăcem în toate înaintea Lui.

O, Maica lui Dumnezeu! Nu înceta a te ruga Celui Care S-a născut din tine, pentru toţi cei care aleargă cu credinţă la sfântă icoana ta, şi dă-le lor grabnică ajutorare şi mângâiere în necazuri şi în nevoi şi în pătimiri, izbăveşte-i pe ei de clevetirea şi răutatea oamenilor, de vrăjmaşii cei văzuţi şi cei nevăzuţi şi de toată nevoia şi întristarea. Mântuieşte patria noastră, oraşul acesta şi toate oraşele şi ţinuturile de toate nevoile şi necazurile, milostiv fă-L către noi pe Dumnezeul nostru, abate toată mânia Lui cea pornită asupra noastră şi ne izbăveşte pe noi de cuvenita şi dreapta Lui ameninţare.

De Dumnezeu iubitoare Stăpână, podoaba îngerilor, slava Mucenicilor şi bucuria tuturor Sfinţilor! Roagă-L dimpreună cu noi pe Domnul ca să ne învrednicească a sfârşi alergarea vieţii noastre în pocăinţă, iar în ceasul morţii, Preasfântă Fecioară, izbăveşte-ne de stăpânirea drăcească şi de cumplitele întrebări şi de vămile cele amare şi de focul cel veşnic, ca să ne învrednicim de slăvita Împărăţie Dumnezeiască, mărindu-te pe tine şi slăvindu-L pe Cel întrupat din tine, Hristos Dumnezeu, Căruia Se cuvine slava dimpreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Fecioara Maria – Fernando Pessoa

Mamă a Celui ce nu are mamă, în poala ta

își pune capul durerea universală

și adoarme, beată de sfârșitul propriei sale trude.

Iar mâna ta ține vechea, dar mereu pura

mică batistă maternă

cu care neîncetat ștergi lacrimile lumii

(Fernando Pessoa).

Traducere din portugheză de Dinu Flămând

Mulțumiri domnului Florin Caragiu

Paraclisul Cuviosului Dionisie Exiguul – 1 Septembrie

Rugăciunile începătoare

Troparul

Ca o rază strălucitoare ce luminează toată lumea te-ai arătat, Sfinte Cuvioase Dionisie, cel ce al socotit curgerea timpului după Nașterea lui Hristos și ai făcut cunoscute rânduielile Sfinților Părinți. Pentru aceasta îți cântăm cu bucurie: Slavă Celui ce ți-a dat ție înțelepciune; Slavă Celui ce te-a binecuvântat pe tine; Slavă Celui ce lucrează prin tine sfințirea vieții noastre.

Slava… Si acum… asemenea:


Nu vom tacea, de Dumnezeu Nascatoare, a spune pururea puterea ta noi, nevrednicii, ca de nu ai fi stat tu inainte rugandu-te, cine ne-ar fi scapat pe noi de atatea primejdii, sau cine ne-ar fi pazit pe noi pana acum slobozi ? Noi de la tine, Stapana, nu ne vom departa, ca tu mantuiesti pe robii tai pururea din toate nevoile.

Psalmul 50

Canonul Cuviosului Dionisie cel smerit
Cântarea I
Pe Faraon, cel ce se purta în car, l-a cufundat toiagul lui ,,Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind şi despărţind marea şi pe Israel fugăritul şi mergătorul pedestru l-a izbăvit; pe cel ce cântă cântare lui Dumnezeu”.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mintea mea cea neputincioasă cum va putea scrie ție ca un condei pe tăblița inimii cuvinte de laudă, Sfinte Dionisie, cel ce ai strălucit cu înțelepciunea mai mult decât cei din vremea ta ?

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pământul Dobrogei te-a odrăslit pe tine, mlădiță de Dumnezeu binecuvântată, și rod mult de înțelepciune și de faptele milostivirii ai adus spre întărirea Bisericii lui Hristos, pe Care Îl roagă acum și pentru mântuirea sufletelor noastre.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Numărarea anilor o ai socotit de la nașterea Mântuitorului, a Celui Ce trup omenesc a luat ca să ne nască pe noi întru Duhul spre mântuirea sufletelor noastre .

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Din pântecele Tău a răsărit Cel fără de ani, pe Care Îl roagă să ne ajute pe noi a pune începutul cel bun al pocăinței.

Cântarea a III-a

,, Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu şi puterea mea, Tu, Dumnezeul meu, Tu bucuria mea, Cel Ce n-ai lăsat sânurile părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta, cu profetul Avacum, strig către Tine: Slavă puterii Tale, iubitorule de oameni.”

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Limbile greacă și latină foarte bine stăpânindu-le, ai dăruit Bisericii multe traduceri spre luminarea sufletelor celor însetați de mântuire.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Caută cu blândețe din înălțime Sfinte, spre cei ce te cinstesc pe tine și ne trimite nouă vălul rugăciunilor tale spre a dobândi și acoperământul milostivirii dumnezeiești.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Cu smerenia te-ai acoperit Sfinte, ca și cu un veșmânt, și ai mers pe calea desăvârșirii, slujind lui Hristos cu inimă curată.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Către acoperământul Tău alergăm noi, nevrednicii, cerând a ta părintească ocrotire, ca să ne izbăvești de ispitele acestui veac tulburat de multe primejdii.

Apoi aceste stihiri:
Cărțile tale comoară sunt în vistieria Bisericii, pentru care și acum te roagă să fie păzită de mulțimea multor eresuri ucigătoare de suflete.

Maica Vieții, Ceea ce ai purtat în brațe pe Cel Ce ne poartă pe noi deasupra valurilor patimilor, nu înceta a mijloci nouă iertare și mare milă .

Sedealna
Cu înțelepciunea cea de sus fiind umbrit, adu-ți aminte de cei ce te cinstesc pe tine și roagă-te să dobândim noi pocăința cea plăcută Domnului.

Cântarea a IV-a
,, Nepăzind poruncile Tale Stăpâne, cu mintea mea intrând în patimile desfătărilor, am fost golit de har şi pentru răni zac gol; ci mă rog Ţie, Mântuitorule, mântuieşte-mă !”.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Viața Sfântului Pahomie cel Mare și a Sfintei Taisia o ai tradus spre folosul monahilor, iar noi ne mângâiem cu ale tale rugăciuni spre dobândirea mântuirii.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ocrotitor celor ce se ostenesc pe calea înțelepciunii ești, Sfinte Dionisie, și celor din primejdii grabnic rugător.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Cuvintele Sfinților Părinți ai dăruit nouă, ca după învățăturile lor povățuindu-ne, să ajungem și noi a vedea ziua cea neînserată a Împărăției lui Hristos.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Inima mea cea primejduită de multe răutăți o înconjoară cu stâlpii rugăciunii Tale, Preacurată Stăpână.

Cântarea a V-a

,, Căutând cu ochiul Tău cel neadormit , milostiveşte-Te spre mine, cel cuprins de dormitarea trândăviei, şi care slujesc somnului desfătărilor în patul patimilor; Cel Ce ţi-ai plecat capul pe Cruce şi Te-ai trezit de bunăvoie, micşorând Hristoase, noaptea păcatului, Cel Ce eşti lumina dreptăţii”.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mare pricepere având de la Hristos, numărarea anilor o ai pus de la nașterea Lui, a Celui Ce toate le-a zidit întru înțelepciune.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tabel cu datele de prăznuire a Paștilor ai alcătuit sub insuflarea Duhului, Celui Ce toate le lucrează spre mântuirea sufletelor omenești.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Cu înțelepciunea mai mult decât cu alte virtuți strălucind, ai dat Bisericii cu dragoste roadele ostenelilor tale.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Pe marea vieții primejduindu-mă, alerg la acoperământul Tău, ca să mă izbăvești din cursele celui rău .

Cântarea a VI-a

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune mâhnirile mele; că sufletul meu s-a umplut de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad. Dar ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind cu totul luminat de smerenie, întru lumina ei ai lucrat faptele înțelepciunii, care și mai mult se vor vădi la judecata lui Hristos, la care să ne fii nouă apărător, Sfinte.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cheia rugăciunii tale deschide-mi mie porțile înțelepciunii, ca să mă izbăvesc de povara multei neștiințe.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Ocrotitor statisticienilor fiind, păzește-mă și pe mine, ca în tainele științei să pătrund cu adâncă smerenie pentru nepriceperea minții mele.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Păzește-mă Preacurată, de năvala patimilor celor ce caută să tragă mintea mea de la slujirea rugăciunii.

Apoi aceste stihiri:
Pe mine, cel greu cufundat în marea grijilor lumești, păzește-mă Sfinte, de furia celui rău, ca să nu fiu eu înghițit de valurile ispitelor.
Preacurată, care, prin cuvânt, negrăit ai născut pe Cuvântul în zilele cele mai de apoi, roagă-te Lui, ca Una Ce ai îndrăznire de Maică.

Condacul
Din Dobrogea strămoșească ai pornit spre Apus ca un apostol, pe Hristos propovăduind și următor Sfinților Părinți făcându-te, Sfinte Cuvioase Dionisie. Lumina ta, Părinte înțelepte, laudă Dumnezeirea cea întreit strălucitoare; pentru aceasta cu dragoste prăznuim sfântă pomenirea ta.

Prochimenul :

Evanghelia

Stih: Miluieste-ma, Dumnezeule…

Slavă… glas 2:

Pentru rugăciunile Cuviosului Tău, Milostive, curaţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum…

Pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Milostive, curateste multimea gresalelor noastre.

Stihira
Stih: Miluieste-ne, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale curateste faradelegile noastre.
Pe Hristos ai mărturisit prin viață smerită, măcar că erai plin de mireasma înțelepciunii, cu care alungă mirosul cel greu al patimilor mele.

Mantuieste, Dumnezeule, poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta, cerceteaza lumea Ta cu mila si cu indurari, inalta fruntea crestinilor ortodocsi si trimite peste noi milele Tale cele bogate; pentru rugaciunile Preacuratei Stapanei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei si de viata facatoarei Cruci; cu ocrotirile cinstitelor, cerestilor netrupesti Puteri; pentru rugaciunile cinstitului, maritului Prooroc, Inaintemergatorului si Botezatorului Ioan; ale Sfintilor, maritilor si intru tot laudatilor Apostoli; ale tuturor sfintilor sfintitilor ierarhi; ale sfintilor, maritilor si bunilor biruitori mucenici; ale preacuviosilor si de Dumnezeu purtatorilor Parintilor nostri, ale Sfintilor 👎, a caror pomenire o savarsim, ale Cuviosului Dionisie Exiguul, ale sfintilor si dreptilor dumnezeiesti Parinti Ioachim si Ana si pentru ale tuturor sfintilor; rugamu-ne, Mult-milostive Doamne, auzi-ne pe noi pacatosii, care ne rugam Tie, si ne miluieste pe noi.
Doamne, miluieste (de 12 ori).

Cântarea a VII-a

Chipului celui de aur neînchinându-se tinerii lui Avraam, s-au lămurit ca aurul în topitoare; că, în cuptorul cel de foc, ca într-o cămară luminată, dănţuiau, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri ! ”.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu darul înțelepciunii fiind luminat, tainele cele înalte le-ai tâlcuit celor străini de adevărul dreptei credințe.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Iubind înfrânarea și înțelepciunea cea desăvârșită, cu puterea lui Hristos ai înaintat în viața cea duhovnicească, în care ajută-ne să punem și noi începutul cel bun.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Viețile Sfinților mult ai iubit, Cuvioase Dionisie, și asemenea lor ai viețuit întru înfrânare și întru iubirea de Dumnezeu, pe Care Îl roagă pentru mântuirea celor ce te cinstesc pe tine.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Risipește toate uneltirile celui rău, Preacurată, ca să nu cădem noi cumplit, ci să ne ridicăm la pocăință, mărind ajutorul Tău grabnic.

Cântarea a VIII-a
,, Văzându-Te soarele întins pe Cruce, şi-a strâns razele şi tot pământul s-a clătinat cu cutremur, Împărate al tuturor, văzându-Te de voie pătimind, Cel Ce eşti din fire nepătimitor. Pentru aceasta, Te rog Hristoase: Tămăduieşte ca un doctor patimile sufletului meu !”.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu legătura dragostei te-ai încins, urmând Păstorului Celui iubitor de oameni, pe Care roagă-L să surpe din inimile noastre toate cuiburile gândurilor rele și neiubitoare de frați.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înțelepciunea Duhului ți s-a dat ție pentru smerenia și curăția inimii tale; ajută-mă și pe mine a-mi păzi inima de toate cugetele cele rele, care se pronesc asupra mea ca niște săgeți.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Carte de Dumnezeu scrisă ai fost, Cuvioase Dionisie, cel ce mult te-ai ostenit a lucra în via Domnului faptele virtuților mântuitoare.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Din pântecele Tău a răsărit Soarele dreptății, Cel Ce luminează pe toți cu strălucirile înțelepciunii Sale nemărginite.

Cântarea a IX-a
Eva adică, prin păcatul neascultării, blestem înăuntru a adus, iar Tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta toţi Te slăvim.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Scoate din primejdii pe cei ce aleargă către tine în rugăciunile lor, mijlocind de la Hristos vreme de pocăință poporului celui afundat în marea păcatelor.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Spinii eresurilor îi smulge Sfinte din pământul inimilor înțelenite în păcat și pe toți către pământul mântuirii ne îndreptează.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Cu curgerile rugăciunii tale spală și fereastra inimii mele ca să văd strălucind pe Soarele Cel mai înainte de soare.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Munte înalt pe Tine Proorocii Te-au numit, Preacurată, Ceea Ce pe noi, cei căzuți în osânda cea mare, ne-ai ridicat la înălțimea pocăinței.

Cuvine-se cu adevărat să Te fericim pe Tine, Născătoare de Dumnezeu, Cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea Ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, Care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe Tine, Cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, Te mărim.

Bucură-te, dascălul înțeleptelor învățături, cunoscătorul tainelor timpului, vasul cel de mare preț din cămara Cuvântului, cu ale tale învățături nu înceta a ne călăuzi pe noi, nevăzut, la hotarele Împărăției cerurilor.
Ca o carte de Dumnezeu scrisă, te-ai deschis spre primirea tainelor înțelepciunii, cu care luminează și sufletele noastre cele adâncite în întunericul multor păcate.
Condeiul Cuvântului, vasul cel plin de mirul smereniei, rază propovăduitoare a Soarelui dreptății, Sfinte Dionisie, următorule în înțelepciune al marelui Dionisie Areopagitul, nu înceta a te ruga pentru luminarea și mântuirea celor ce te cinstesc pe tine.
Nu ai iubit deșertăciunile acestei lumi, măcar că erai cinstit de toți, ci cu gând smerit ai căzut în cămara inimii, strigând lui Hristos cu adâncă umilință: ”Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă !” .
În cărările mântuirii ne îndreptează, Sfinte Dionisie, care cu dragoste ai slujit Dătătorului a toată înțelepciunea și ai moștenit cămările îngerești.
Ca un soare ai slobozit razele înțelepciunii, luminând pe cei din întunericul neștiinței și aducându-i la Hristos, Soarele Cel neapus.
Cetele puterilor netrupeşti, cu Botezătorul, cu Apostolii lui Hristos, cu Sfântul Cuvios Dionisie cel Smerit şi cu Născătoarea de Dumnezeu Maria, faceţi rugăciune ca să ne mântuim.

Sfinte Dumnezeule…Preasfanta Treime…Tatal nostru…

Pomenște pururea poporul din care ai răsărit și îl izbăvește de dreapta mânie a lui Dumnezeu, prin ale tale stăruitoare, sfinte și bineprimite rugăciuni, Sfinte Dionisie, vlăstarule cel mult roditor al pământului nostru .

Dobrogea se laudă întru prăznuirea ta, Sfinte, căci aici punând început vieții călugărești, la Constantinopol și Roma te-ai desăvârșit, făcându-te tuturor călăuzitor către tainele credinței.

Stăpână, primeşte rugăciunile robilor Tăi şi ne izbaveşte pe noi de toată nevoia şi necazul.
Toata nădejdea mea spre Tine o pun, Maica lui Dumnezeu, pazeste-mă sub sfânt acoperământul Tău. See less

Canon de rugăciune la Praznicul tăierii Cinstitului Cap al Sfântului Ioan Botezătorul – 29 August

Tropar la Praznicul tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul, glasul al 2-lea:

Pomenirea dreptului cu laude, iar ţie destul îţi este mărturia Domnului, Înaintemergătorule. Că te-ai arătat cu adevărat mai cinstit şi decât prorocii. Că te-ai învrednicit a boteza în repejunile Iordanului pe Cel Propovăduit. Drept aceea, pentru adevăr nevoindu-te, bucurându-te, ai binevestit şi celor din iad pe Dumnezeu, Cel Ce S-a arătat în trup: pe Cel Ce a ridicat păcatul lumii şi ne-a dăruit nouă mare milă.

Cântarea 1, glasul al 8-lea.

Irmosul:

Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, grăia: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe cel ce s-a arătat din pântece sterp Proroc al Celui Ce S-a născut în chip de negrăit din pântece Fecioresc, pe Sfinţitul Înaintemergător să-l lăudăm.

Cel Ce ai covârşit hotarele firii, legile dreptăţii ai păzit, amestecarea cea fărădelege ai mustrat, netemându-te de sălbăticia împăraţilor.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Hrănindu-te cu laptele Legii şi aşezământul de Lege, pentru împreunarea cea după lege, pecetluindu-l ca un pecetluitor al Legii, ai stat împotriva urâtei desfrânări.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cetele îngereşti şi omeneşti te laudă pe tine neîncetat, Maică, Ceea ce nu ştii de mire, că pe Făcătorul lor, ca pe un Prunc, în braţe L-ai purtat.

Cântarea a 3-a.

Irmosul:

Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu obrăznicie fără de ruşine, fata cea plină de beţie a zis: dă-mi capul lui Ioan pe tipsie, o, Irod.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fata a jucat şi ca o călcătoare de Lege spre plăcere făcând, a tras pe Irod spre uciderea Înaintemergătorului şi a Propovăduitorului adevărului.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

O, a ta ticăloşie, Irod fără de minte şi fără de lege! Cu ce îndrăzneală, fata înfierbântându-se, ai făcut nedreaptă ucidere?

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Dă-ne nouă ajutor cu rugăciunile tale, Preacurată, gonind asuprelile primejdiilor celor rele.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Tu eşti Tăria mea, Doamne; Tu şi Puterea mea; Tu, Dumnezeul meu; Tu, Bucuria mea; Cel Ce nu ai lăsat sânurile părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat. Pentru aceasta, cu prorocul Avacum grăiesc către Tine: Slavă puteriiTale, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Neputând să rabde iuţimea mustrărilor şi nici îndrăzneala cea pentru cinstea lui Dumnezeu, cel vinovat după Lege şi amestecat ca necurăţia desfătărilor, legându-l a pus sub pază pe cel împreunat de mai înainte de sfârşit cu cetele cele de sus, ca şi cum ar fi fost fără materie.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De beţia vătămătoare de suflet şi de înfierbântarea desfrânării îmbolnăvindu-se ticălosul, dându-se spre săltările cele de jocuri de picioare, cel defăimat, ucigător de proroc s-a făcut; căci beţia, care este mama desfrânării, a zămislit cumplita fărădelege a uciderii.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu adevărat n-a minţit întru tine Dumnezeiescul Glas: că tu eşti mai presus de proroci, ca cel ce te-ai învrednicit de prorocie din pântece, întru nesăvârşirea trupească fiind; şi pe Dumnezeu Cuvântul, Cel prorocit de tine, L-ai şi văzut în trup şi L-ai botezat.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Tu eşti Lauda credincioşilor Ceea ce nu ştii de mire; tu, Folositoare, tu şi Scăparea, Zid şi Liman creştinilor, că tu duci rugăciunile la Fiul tău, Ceea ce eşti cu totul fără prihană; şi izbăveşti din primejdii pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste te cunosc pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Curată.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine, ticălosul? Ci, Te rog, întoarce-mă şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu îndemnările maicii sale plată pentru jocul cel rău îndrăcit, a cerut fata cea prea cumplită a sălbaticei leoaice, capul Înaintemergătorului şi Propovăduitorului, pe care însăşi fiarele în pustie l-au cinstit.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

O, judecăţile Tale cele negrăite şi necuprinse, Iubitorule de oameni! Cum spre pierderea celui ce era din pântece vas al Duhului Sfânt şi a crescut împreună cu înţelepciune şi cu curăţie, necurata fată a jucat.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu dragoste şi cu voie i-a fost celui ce iubea necuvioasa însoţire, să împreuneze cu băuturile sărbătoririi zilei naşterii sale şi uciderea Prorocului şi să aducă pahar plin de sânge sfânt şi prorocesc iubitorilor de desfătări.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Îndrăzneală ca o Maică către Fiul tău câştigând, Preacurată, purtarea de grijă pentru noi cei de un neam nu o trece cu vederea, rugămu-ne. Că numai pe tine te punem înainte către Stăpânul, Milostivă Îmblânzitoare, noi, creştinii.

Cântarea a 6-a.

Irmosul:

Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor. Căci către Tine am strigat şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pentru poruncile Legii fiind în primejdii, fericite, cu mustrări ai certat pe călcătorul de Lege, că nu ai fost trestie clătinându-te de suflările vânturilor potrivnice.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sânge din tăierea capului tău curgând, s-a dus plată trudelor celor de desfrânare, pe Irod defăimând şi după sfârşit, ca pe cel ce a amestecat firea.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin pustietăţi vieţuind, ca într-o cămară luminoasă ai vieţuit; şi cu păr de cămilă fiind acoperit, ca o podoabă împărătească purtând-o, peste patimi ai împărăţit.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Să ne mântuim de cumplite greşeli, cu rugăciunile tale, de Dumnezeu Născătoare Fecioară şi să dobândim, Preacurată Dumnezeiască strălucirea Fiului lui Dumnezeu, Celui Ce S-a Întrupat din tine în chip de negrăit.

CONDAC, glasul al 5-lea.

Mărita tăiere a Înaintemergătorului, rânduială Dumnezeiască a fost, ca şi celor din iad să propovăduiască venirea Mântuitorului. Să se tânguiască Irodiada, care a cerut ucidere fărădelege, că nu Legea lui Dumnezeu, nici viaţa cea vie a iubit, ci pe cea amăgitoare şi vremelnică.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

De pogorârea lui Dumnezeu, focul s-a ruşinat în Babilon oarecând; pentru aceasta, tinerii în cuptor, cu bucurie, ca într-o grădină verde săltând, au cântat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu poftă desfrânată şi cu rea beţie întrarmat fiind, lovindu-te de turnul înfrânării cel neclintit şi de cetatea curăţiei cea nebiruită, de Botezătorul lui Hristos, te-ai zdrumicat, Irod cel fărădelege.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nu s-a spăimântat, nici nu s-a îngrozit Înaintemergătorul; nici nu a slăbit cea învăţată de diavolul, aducând fără de ruşine Cinstit Capul tău pe tipsie, la îndemnurile maicii sale, amăgindu-şi mintea.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca o făclie ai strălucit şi mai înainte ai fost trimis ca un înger; ca un Proroc ai propovă­duit pe Hristos, Mielul lui Dumnezeu, Cel Ce S-a arătat; ca unui mucenic cu sabia capul ţi s-a tăiat, mai înainte propovăduindu-L pe El şi morţilor celor din iad.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Mântuiţi fiind prin Cel Născut al tău de osânda căderii celei de demult, pe tine, Maică Fecioară, Pricina cea Arătată a mântuirii, împreună cu Fiul tău, Cel Ce S-a dat pe Sine izbăvire pentru noi, pururea te mărim.

Cântarea a 8-a.

Irmosul:

Chinuitorul haldeilor a ars nebuneşte, de şapte ori, cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar, văzându-i pe aceştia de o putere mai mare mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a grăit: tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel ce a mers înaintea naşterii Tale şi a Dumnezeieştii Patimi, în cele mai dedesubt, prin sabie s-a sfârşit şi s-a făcut Proroc şi Vestitor pogorârii Tale celei de acolo, cu un glas al Cuvântului, Ioan grăind: cei morţi pe Dătătorul de viaţă, cei orbi pe Aducătorul de lumină şi cei robiţi pe Mântuitorul Hristos, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel din cea stearpă, care a mers înaintea naşterii Celei din Fecioară, acum a fost prin tăierea capului său, Mergător Înaintea Răstignirii celei de bună voie a Celui Ce a făcut toate, celor din iad grăind: cei morţi pe Dătătorul de viaţă, cei orbi pe Aducătorul de lumină şi cei robiţi pe Mântuitorul Hristos, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Capul tău tăindu-se de trup, Înaintemergătorule, sufletul cel ce stăpânea peste trupul tău, s-a despărţit de dânsul; iar Dumnezeirea nu S-a despărţit de aici de Trupul lui Emanuel şi os nu s-a zdrobit al lui Dumnezeu şi Stăpânului. Pentru aceasta, Îl Preaînălţăm pe El în veci.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

A Domnului Născătoare Stăpână, rănile sufletului meu şi întinările, cu milostivă rugăciunea ta, Fecioară, vindecă-le şi pe mine, cel căzut, mă scoală; miluieşte-mă, Ceea ce eşti cu totul fără prihană. Că tu eşti Folositoare şi Sprijinitoarea mea, Ceea ce numai tu Singură eşti Curată şi Binecuvântată întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a.

Irmosul:

Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup, din pântece Fecioresc făcându-Se Om. Pentru aceea, pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu, credincioşii o mărim.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înfricoşatu-s-a tabăra cea vicleană şi mai marele acesteia, diavolul de limba ta cea de Dumnezeu grăitoare, Prorocule, care ai propovăduit pe Hristos şi prin fată desfrânată, a plecat pe Irod ca să taie capul tău. Dar noi, credincioşii, pe tine te mărim.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Valea firii celei smerite s-a înălţat şi dealul mândriei morţii s-a smerit. Că glasul celui ce strigă în pustie a strigat în locaşurile iadului celei pustii de lumină: ridicaţi porţile că Împăratul Cel Puternic va intra.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Se spăimântează patimile oamenilor şi diavolii fug cu frică de umbrirea darului cel dat ţie de la Dumnezeu. Însă de amândouă ispitele păzeşte turma ta, Înaintemergătorule al Domnului, care te slăveşte pe tine cu credinţă pururea.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Încordează şi bine sporeşte şi împărăteşte, Fiule al Maicii lui Dumnezeu, supunând pe poporul ismailitenesc, care se luptă cu noi. Binecredinciosului popor biruinţă asupra celui potrivnic dăruieşte. Pentru rugăciunile celei ce Te-a născut pe Tine, Cuvinte al lui Dumnezeu.

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău…

Pe Înaintemergătorul lui Hristos, pe Botezătorul şi Prorocul, să-l cinstim credincioşii cu curată conştiinţă, ca pe un mărit Propovăduitor şi al pocăinţei învăţător şi ca pe un mucenic cu totul adevărat al Mântuitorului că nebunia lui Irod mustrând, capul i s-a tăiat.

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif…

Acum s-a arătat nouă Botezătorul Mântuitorului şi veseleşte duhovniceşte gândurile credincioşilor, frumuseţea pustiei şi pecetea prorocilor. Pentru că s-a arătat Înaintemergător al lui Hristos şi mărturie nemincinoasă a venirii Lui. Deci, cu cântări duhovniceşti, cu un glas lui Ioan să-i grăim: Prorocule, Propovăduitor al Adevărului, roagă-te să ne mântuiască pe noi.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif…

Spăimântatu-s-au, Curată, toate cetele îngereşti, de înfricoşătoarea Taină a naşterii tale. Cum Cel Ce ţine toate numai cu voia, în braţele tale ca un Om a fost ţinut şi cum a luat început Cel mai înainte de veci? Cu lapte a fost hrănit Cel Ce hrăneşte toată suflarea cu negrăita Sa bunătate. Pe tine, ca pe Maica lui Dumnezeu, după adevăr lăudându-te, te mărim.

Poem – rugăciune pentru cupluri

Dragă Doamne,
Fă, rogu-te, din relaţia noastră o mare şi sfântă aventură.
Fie ca alăturarea noastră să fie un loc sfânt.
Fie ca amândoi să ne găsim aici tihna,
Un rai pentru sufletele noastre.

Îndepărtează de la noi orice ispită de a ne judeca unul pe celălalt
Ori de a ne dirija unul pe altul.
Lăsăm în seama Ta certurile şi poverile noastre.
Ştim că Tu eşti răspunsul nostru şi stânca noastră.
Ajută-ne să nu uităm.

Fă să fim o singură inimă, o minte şi un trup.
Îndepărtează de noi ispita de a critica său de a fi cruzi.
Fă să nu fim ispitiţi de închipuiri şi amăgiri
Şi ne călăuzeşte pe căile sfinţeniei.
Fereşte-ne de întuneric.

Fie ca relaţia noastră să fie ca o rază de lumină.
Fie ea o fântână de dragoste şi înţelepciune pentru noi,
Familia noastră, cei ce ne înconjoară şi pentru lumea noastră.
Fie că legătura asta să fie lăcaş pentru dragostea şi izbăvirea Ta,
Un instrument al îndurării şi puterii Tale.
Când primim lecţii şi suntem tot mai puşi la încercare,
Să nu fim ispitiţi de a uita unul de altul.
Să ne amintim mereu că unul pentru celălalt însemnăm
Cea mai frumoasă femeie, cel mai chipeş bărbat,
Cel mai puternic şi cel mai sfânt, în braţele căruia
Ne venim în fire.

Fie ca relaţia noastră să rămână proaspătă.
Fie să ne facă tot mai înţelepţi,
Adu-ne ceea ce doreşti Tu,
Şi arată-ne cum ai vrea Tu să fim.

Îţi mulţumim, dragă Doamne,
Tu eşti ceea ce ne leagă.
Îţi mulţumim pentru această dragoste.

Amin!

Marianne WILLIAMSON

Dedicată d-lui A – C V. și d-nei A. D., un mic dar de iubire, de ziua lor ❤ 🙂 .

Rugăciunea de la sfârşitul primei catisme – nucleul întregii Psaltiri, „Psaltirea comprimată”

Stăpâne Atotputernice și necuprins, Putere începătoare de lumină și nepătrunsă, Părintele Ființei celei ipostatice și Purcezătorul Duhului Tău Celui de o putere, Care pentru îndurările milostivirii și pentru negrăita bunătate nu ai trecut cu vederea firea omenească cea cuprinsă de întunericul păcatului, ci dumnezeieștile lumini ale sfintelor Tale învățături le‑ai strălucit în lume mai întâi prin lege și prin proroci, iar mai apoi prin Însuși Fiul Tău cel Unul‑Născut, Care ai binevoit să ne răsară nouă trupește și la strălucirea luminii Tale să ne povățuiască; fie urechile Tale luând aminte la glasul rugăciunii noastre și ne dăruiește nouă, Doamne, cu inimă neadormită și trează să petrecem toată noaptea vieții acesteia așteptând venirea Fiului Tău și Dumnezeului nostru, Judecătorul tuturor, nu culcați și dormind, ci priveghind și cugetând la lucrarea poruncilor Tale să ne aflăm, și întru bucuria Lui împreună să intrăm, unde este glasul cel neîncetat al celor ce prăznuiesc și nespusa dulceață a celor ce privesc frumusețea feței Tale celei negrăite. Că bun și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă înălțăm, Tatălui Celui fără de început, împreună și Unuia‑Născut Fiului Tău și Preasfântului și bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Sfaturile Maicii Pelaghia

  • Despre importanţa deosebită a Sfintei Împărtăşanii din Joia Mare că, de s-ar întâmpla prigoană, cu harul acestei Sfinte Împărtăşanii poţi rezista trei ani.
  • Pentru agonisirea tăriei şi a neclintirii în credinţă să ne rugăm în faţa icoanelor „Vladimirskaia”, „Grebnevskaia”, proorocului Amos, poorocului Daniel (el dăruieşte rugăciunea buzelor), Cuv. Simeon Stâlpnicul, Sf. Apostol Pavel şi Fericitului Augustin (ambii încă dăruiesc cunoştinţe, minte deosebită şi ajută copiilor la învăţătură).
  • Maica Domnului prin chipul Său „Izvorul de viaţă dătător” dăruieşte har pentru cunoaşterea adevărului.
  • De orice lucru straşnic – Sf. Mc. Bonifatie.
  • Pentru iertarea păcatelor grozave – Mântuitorului, înaintea icoanei Maicii Domnului „Aflarea celor pierduţi”, Sf. Arh. Mihail, Drept. Iosif Logodnicul, Drept. Simeon de Dumnezeu Primitorul, Sf. Ap. Petru şi Pavel, Sf. Părinte Ierarh Nicolaie, Mare Făcător de Minuni, tuturor sfinţilor.
  • Pentru izbăvirea de necazuri, scârbe şi pieire – înaintea sfintei icoane „Izbăvitoarea”.
  • De toate bolile – la icoana „Tămăduitoarea”, Sf. Arhanghel Rafail, Drept. Simeon de Dumnezeu Primitorul, Sf. Sfinţitul Mc. Pancratie, Cuv. Serafim de la Sarov şi de citit cât mai des psalmul 26 (de 40 de ori nu mai puţin de trei nopţi la rând).
  • De dureri de cap – Sf. Prooroc Înaintemergător şi Botezător al Domnului, Ioan.
  • De bolile ochilor – rugăciuni la icoana Maicii Domnului „Kazanskaia”.
  • De bolile pieptului şi a pântecelui – Sf. Ap. Ioan Teologul.
  • De bolile plămânilor, boli femeieşti şi pentru ajutor la naştere – înaintea icoanei „Feodorovskaia” (la bolile de plămâni de citit cât mai des „Împărate Ceresc . . . ”, de 40 de ori, noaptea).
  • De bolile mâinilor – la icoana Maicii Domnului „Trichirusa” („Троеручица”).
  • De bolile picioarelor – Cuv. Simeon Stâlpnicul, Sf. Mc.Trifon, Cuv. Serafim de la Sarov.
  • De boli canceroase – la icoana Maicii Domnului „Împărăteasa Tuturor” („Pantanasa”), Cuv. Macrina, Drept. Nicodim.
  • De boala sângelui – Sf. Mc. Smaragd.
  • Pentru ca să fii iubit, ca oamenii să aibă faţă de tine o atitudine binevoitoare – Sf. Împărat şi Prooroc David.
  • Pentru ca copiii să aibă dragoste faţă de părinţi — Sf. M. Mc. şi Tămăduitor de boale Pantelimon.
  • Pentru a trăi în îndestulare – înaintea icoanei Maicii Domnului „Sporitoarea grânelor” („Спорителъницахлебов”), Sf. Proor. Ilie, Sf Ap. şi Evang. Ioan Teologul, Sf. Nicolae, Făcătorul de Minuni, Sf. Spiridon al Trimitundiei, Sf. Sfinţit. Mc. Haralampie.
  • Pentru a primi serviciu, loc de muncă – Sf. Mc. Boris şi Gleb.
  • Pentru a avea casă – la icoana Maicii Domnului „Zid Nesurpat” („Нерушимая Стена”), Sf. Părinte Ierarh Nicolae, Mare Făcător de Minuni, Sf. Împărat şi Prooroc David, Cuv. Serafim, celor 12 fraţi-zidari ai bisericii din Kiev.
  • Pentru pruncii omorâți în pântecele mamei lor:

Să ne însemnăm cu Sfânta Cruce cu multă luare aminte şi cu evlavie: pe frunte, pe pântece, pe umărul drept şi stâng (nu deasupra umărului, ci din faţă). Atunci când adunăm corect degetele mâinii drepte, noi chemăm ajutorul Preasfintei Treimi, cine-I va putea sta împotrivă?
Metaniile să le batem corect: după însemnarea cu Sf. Cruce, privind cu evlavie la Sf. icoană sau la Sf. Cruce facem metanie şi îndată ne îndreptăm. Este de nepermis ca, stând în genunchi, să culcăm fruntea pe podele sau pe mâini şi să „înmărmurim” pe mai mult timp în această poziţie (cu dosul în sus). E un păcat foarte grav. Aşa procedează dracii şi vrăjitorii în zilele marilor sărbători ale Sfintei Treimi, ale Pogorârii Duhului Sfânt. Harul îi ţintuieşte la pământ şi ei îşi ascund capetele (dracii îşi bagă râtul în mocirla mlaştinii), însă, în semn de nesupunere lui Dumnezeu, îşi expun dosurile goale spre cer. O vrăjitoare din Reazan a fost surprinsă, chiar la ea acasă, de ziua Sfintei Treimi în această poziţie ruşinoasă.
În colţul camerii unde se află sfintele icoane ţineţi deschisă Psaltirea (de exemplu, la psalmul 26), chiar dacă încă nu citiţi psalmii, dracii deja şi de la aceasta se scutură.

Pelagheia din Reazan, fecioară văzătoare cu duhul, spunea că rugăciunea de noapte (metania) este înaintea lui Dumnezeu preţuită de 40 de ori mai mult decât tot aceeaşi rugăciune care se citeşte ziua. Deoarece în numele Domnului nostru Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu, omul se scoală la rugăciune în timpul cel mai potrivit pentru somn. De rugăciunea în toiul nopţii, însă, te poţi apropia numai având deprinderea întărită a rugăciunii de zi. La început să te rogi noaptea foarte puţin, apoi, să adaogi cu încetul câte o „fărâmitură”, desigur, numaidecât aflându-te în smerenie.

Maica Pelaghia explica importanţa şi folosul practic al citirii unor psalmi şi rugăciuni, deosebit de necesare în vremurile noastre, vremuri de pe urmă.
Foarte puternică este rugăciunea alcătuită numai din cinci cuvinte: „Căci cu noi este Dumnezeu!”. În ea este tăria credinţei, toată nădejdea noastră către Dumnezeu şi bucuria duhovnicească a credincioşilor conştienţi că înlăuntrul lor este Dumnezeu-Emanuel. Şi dacă Dumnezeu este cu noi, cine poate fi împotriva noastră? Iată de ce de această mică rugăciune atât de mult se teme vrăjmaşul nostru cel văzut şi nevăzut (oamenii răi, vrăjitorii, dracii). O roabă a lui Dumnezeu a reuşit să rostească de trei ori mecanic, în grabă, rugăciunea: „Căci cu noi este Dumnezeu!”, înainte de a-i deschide uşa „lăcătuşului” care a zis: „Mi-ai luat-o pe dinainte, acum nu mai am ce face la tine”, şi, înspăimântat, s-a retras.

Matuska dadea mare atentie starii sufletesti a celor ce veneau la ea. Celui ce venea la ea cu mintea imprastiata obisnuia sa-i spuna: „Inainte de toate trebuie sa vorbesti despre sufletul tau, despre inima… vorbeste despre tine. Pe cel trandav duhovniceste il mustra astfel: „Nu ai credinta, nu postesti; iti place sa dormi ceasuri multe si nu te rogi lui Dumnezeu – nu ai rugaciune…” Si adauga cu parere de rau: „Oamenii de azi sunt impietriti, nu mai vor sa se roage”. Altuia ii explica: „E o nenorocire ca ma rog [numai, n.n.] eu pentru tine. Caci fiecare ar trebui sa se roage pentru sine”.

„Fii credincioasa! Roaga-te Domnului si cere-i: «Doamne, trimite-mi harul tau!» o povatuia ea odata pe o femeie intr-o pufoaica, care era coplesita de aspra truda taraneasca, neavand deci nici macar un minut liber: “Spre a dobandi orice lucru de la Domnul prin rugaciune trebuie sa te rogi patruzeci de zile si patruzeci de nopti”. Ea mai dadea si urmatorul sfat:

„Orice s-ar intampla, roaga-te totdeauna Domnului: «Doamne fii cu mine ! Nu ma parasi!» Nu lua in seama nimic altceva, chiar daca vin «incornoratii» (adica diavolii). Si roa­ga-te Maicii Domnului”.

Pe altii ii invata:

Trebuie sa te rogi lui Dumnezeu si trebuie sa postesti. Daca te trezesti noaptea, spune cateva rugaciuni, altfel nu te mantuiesti… Poti fi placut lui Dumnezeu chiar daca stii numai o singura rugaciune”.

“Te poti ruga lui Dumnezeu chiar si sub cuptor”, i-a spus odata unui seminarist ce se pregatea sa faca un pelerinaj, “taraste-te sub cuptor si roaga-te. Nu nadajdui ca se vor ruga altii pentru tine. Roaga-te singur -acesta este cel mai sigur lucru, cel mai curat…”

“Ne putem ruga unii pentru altii. Atunci rugaciunea mea va fi auzita pentru tine, iar rugaciunea ta va fi auzi­ta pentru mine”, a spus ea odata. “Deci fiecare trebuie sa se roage, asa cum poate. Trebuie numai sa crezi!”.

O taranca ce nu stia nici macar o rugaciune i-a trecut pragul, iar schimonahia Macaria a invatat-o cum si cu ce simtamant sa se adreseze lui Dumnezeu:

„Sculandu-te din somn, cere: «Blagosloveste-ma, Doamne, sa vietuiesc in aceasta zi dupa poruncile Tale». Cand te culci, cere: «Doamne, cer pocainta pentru pacatele mele si blagoslovenie pentru somnul meu», sau «Primeste-ma, Doamne, si blagosloveste-ma in somnul ce vine»”.

Amintea oamenilor ca trebuie sa se roage mai des pentru morti:

„Odihneste, Doamne, sufletelor robilor Tai adormiti (si zici numele); pentru placintele calde, pentru sfintita prescura si pentru masa pomenirii,[1] si le fa lor vesnica pomenire”.

Oamenii mai inaintati duhovniceste o intrebau pe Matuska lucruri mai complicate, iar ea raspundea fiecaruia dupa statura sa duhovniceasca:

Daca vrei sa dobandesti harul, trebuie sa te pregatesti ca sa dobandesti scanteia dumnezeiasca. Oricine poate primi har – roaga-te numai lui Dumnezeu, cere-I lui Hristos: «Doamne, iarta-ma si milostiveste-te de mine». Atunci cand va fi nevoie, El va trimite harul Sau”.

I s-a pus intrebarea: „Ce este rugaciunea curata?” „Rugaciunea curata este rugaciunea fara ganduri”, a raspuns ea. O alta intrebare a fost: „Care-mi sunt cartile cele mai de folos sa le citesc?” „Citeste Evangheliile, Psaltirea, cartea de rugaciuni”. Toate sfaturile, invataturile si raspunsurile ei la intrebari erau patrunse de experienta duhovniceasca si de intelepciune plina de har.

Schimonahia Macaria putea sa ofere numai un mic rastimp de vreme fiecarui vizitator. Dar obisnuia sa vorbeasca mai mult cu fiii ei duhovnicesti ce veneau sa stea cu ea – raspunzandu-le la intrebari ori spunandu-le cate un cuvant de suflet folositor.

Matuska era intrebata adesea despre lumea de dincolo de mormant.

De ce sa te temi de ea?” raspundea ea linistita. „Este un lucru de care nu poate scapa nimeni – toti trebuie sa murim si sa dam raspuns Mantuitorului. Sufletul tau nu trebuie sa fie robit nimanui; el se afla in mare sfintenie. Domnul pazeste sufletul tau ca pe Ingerul Sau. Dupa moarte sunt trei judecati – primele doua la un an, iar a treia la trei ani. Prima judecata hotaraste unde va fi dus sufletul, a doua il statorniceste acolo si a treia hotaraste pedeapsa. Este bine acolo pentru cei ce au fost ucisi; jumatate din judecata lor este inlaturata – pacatele lor sunt sterse dupa voia Domnului. Copiii adormiti cresc in Imparatia Cerurilor.

De mai multe ori am stat de vorba cu Matuska de­spre dreptii din vremea noastra ce tin intreaga lume cu rugaciunile lor. Ea ii cunostea prin duhul ei plin de har.

Avem multi stalpi (caci asa ii numea ea, n. aut.), foarte multi, iar ei staruie catre Domnul! Sunt atatia vazatori cu duhul! Ei sunt ascunsi de ochii strainilor in munti, in colibe micute, asa de micute ca abia de incapi in ele, numai cu o masuta si o icoana pe perete. Ei sunt stalpi de la pamant pana la cer! Fie ca dumnezeiestii stalpi sa ramana in picioare – caci ei se roaga pentru noi”.

Despre viata clericilor din zilele noastre a spus odata: „In zilele de azi nu mai e nici un preot caruia sa-i poata merge toate bine. Daca sunt sanatosi, atunci au vreun necaz acasa”. Adesea venea vorba despre viata de azi.

Pai, ce putem sa facem”, zicea ea cu resemnare, „am ajuns sa traim vremuri rele. Am tot mers si am mers, si ne-am izbit de un zid. Astazi nu mai e decat vai; dulceata nu se mai afla nicaieri. Dumnezeu a ingaduit asa. Cerul e intunecat si tuna pe pamant. Dumnezeu nu mai daruieste nici o bucurie. Oamenii sunt indeobste rai, facatori de rele, care nu se supun defel Domnului Dumne­zeu. Oamenii s-au obisnuit sa traiasca dupa voia lor. Cei ce s-au curatit de pacate frecandu-se cu nisip, asa incat sa se faca fara de pacat – aceia sunt cei intelepti”.

Ascultand-o pe Matuska, mi-am amintit cugetarea unui preot despre felul cum tot mai mult,

prin rautati si patimi si prin practici oculte, oamenii ajung indraciti; calauze pe propria cale a vointei dracesti – vointa indreptata catre nimicirea omenirii – ei pregatesc calea venirii lui antihrist”. [2].

„Toti cei buni au murit”, imi spunea Matuska, „toti sunt in cer. Ei nu au cunoscut aceasta pustiire. S-au rugat lui Dumnezeu si bine le va fi acolo. Dar acum intreg norodul a luat-o razna. Nu mai stiu de Dumnezeu, citesc orice le iese in cale si aduna tot ce le cade in mana. Urasc cele dumnezeiesti si iubesc cele paganesti. Oamenii s-au schimbat cu adevarat – nu mai cred in Dumnezeu; iar daca citesc rugaciuni, le citesc fara bagare de seama, fara luare-aminte. Ia auzi, femei de saptezeci de ani joaca si isi flutura naframele. Ce vremuri traim, si ele joaca… Vremurile sunt pacatoase. Carmuitorii nu mai sunt pentru popor si toate se vor nimici. Nu mai este nici o mila fata de oameni”, a spus asta in august 1988.

„Nu mai e cu putinta ca cineva din noua generatie sa ajunga cuvios[3]; au ajuns prea tarziu, spunea schimonahia ca raspuns la intrebarile mele. Si-au pierdut radacinile dumnezeiesti. Aceste radacini trebuie pastrate cu truda. Ele se dau la botez o singura data, si sunt aduse de foarte departe – din Rai”.

Cugetand la vorbele Matuskai, noi, fiii ei duhovnicesti, ne-am dat seama ca, pe nestiute, a venit vremea cand vom fi poate martorii plecarii ultimei generatii de oameni sfinti precum schimonahia Macaria. Caci ei, sfintii, sunt „sarea pamantului”, dupa spusele Sfantului Siluan de la Muntele Athonului.

Ei sunt noima fiintarii sale; ei sunt roada pentru care se pazeste pamantul. Dar cand pamantul va inceta a mai naste sfinti, puterea ce pazeste lumea de nimicire se va lua de la el.”[4]

Pecetea pacatului este asupra noastra a tuturor, si nu ne ingaduie sa ne ridicam catre cer, ci ne lasa doar sa alunecam in jos la vale.

„Cat mi-e de mila de voi toti”, spunea Matuska cu mahnire. „Ingerii din cer sunt asa de prietenosi unii cu altii”. (La aceste vorbe o blanda lumina ii lumina deplin chipul). Fiind martor fara sa vreau la numeroasele convorbiri intre maica Macaria si oamenii ce veneau s-o vada, am fost uimit sa aflu ca multi dintre ei nu cunosteau nici macar rugaciuni elementare precum „Tatal nostru”, sau „Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, bucura-te”. Fara sa vreau, mi-a venit in minte gandul acesta: multi oameni sufera de boli si necazuri fiindca ne-am indepartat de Domnul. „Astazi se poate ajunge la Dumnezeu numai prin boala si necazuri”, mi-a confirmat Matuska concluziile.

Victime ale vrajilor

In ultimii ani Rusia a fost cuprinsa de o salbatica revarsare de demonism. Astrologi, ghicitori si vrajitori [5] isi fac auzita vocea in milloacele de comunicare tiparite iar sedintele lor de lucru pot fi vazute la televizor sau auzite la radio. Ideile lor sunt larg raspandite – manuale de magie, vrajitorie si astrologie se tiparesc in tiraje de masa. Natiunea este prinsa intr-o retea de scoli unde oamenii participa activ la aceasta afacere antiteista.[6] Unele mijloace de comunicare in masa scot direct in evidenta presupusa valoare a profesiunii de vrajitor pentru societate, in timp ce vrajitorii schilodesc pe fata milioane de suflete omenesti, indepartandu-le de Dumnezeu. Multi dintre cei ce au experiat influenta nimicitoare a recent-proclamatilor “vindecatori” si au suferit grave tulburari psihice si alte tulburari fiziologice insemnate,au venit mai apoi la Schimonahia Macaria sa ceara ajutor.

Cand o vizitam pe Matuska, de obicei o ajutam cat puteam, dand drumul vizitatorilor in casa si conducandu-i la Matuska. Obisnuiam sa le pun stanjenitoarea intrebare: au fost oare pe la „vindecatori”, au vizionat sedintele lor de „vindecare” la televizor sau i-au ascultat la radio? Aproape toti cei veniti raspundeau afirmativ si nici unul dintre ei nu a stat sa se gandeasca ce fel de putere „vindecatoare” era cea care savarsea acele lucruri.

Tamaduirea „ca dar de la Dumnezeu”, scrie un preot  care cunoaste bine esenta acestei miscari, „se da celui cu inima curata, celui lipit cu totul lui Hristos, de obicei unui nevoitor… Dreptul caruia i s-a dat Puterea lui Dumnezeu […] face […] voia lui Dumnezeu, care e indreptata catre mantuirea omului”.[7]

El tamaduieste, mai intai sufletul, si apoi trupul. Sufletul omului e intarit si curatit de patimi – adica este scapat de cauza morala a bolilor. Mare parte din aceste tamataduiri se savarsesc direct prin rugaciune, cand Domnul lucreaza tamaduirile prin Duhul Sfant.[8] Ce nevointe trebuia sa savarseasca Schimonahia Macaria spre a tamadui pe acesti nefericiti oameni: cate rugaciuni a trimis ea Domnului si Maicii Domnului pentru ei, spre a le alina suferintele si a-i scapa de intunecimea acestei stricaciuni! Unora le dadea sfaturi  generale, altora indrumari directe. „Temeti-va de vrajitori si de vrajitorie in viata de aici” repeta ea neobosita. „Apropiati-va de aceasta adunatura numai cu cea mai mare bagare de seama”, sfatuia pe oamenii care locuiau in apropierea vrajitorilor sau munceau laolalta cu ei. „Va pot vatama asa de tare incat sa nu mai stiti unde e susul si unde e josul”. La inevitabila intrebare cum poti sa-i cunosti pe acesti oameni, ne-a dezvaluit: „Vrajitorii au ochii rosii si lacramosi. Asta fiindca lucreaza toata noaptea si nu dorm”. Citisem despre acest „lucru” al lor in scrierea unui vestit cercetator al subiectului.

„Ei sunt in acelasi timp stapanii demonilor, cat si robii lor: stapani, fiindca pot chema duhurile necurate; robi, fiindca li se cere sa lucreze fara incetare spre a primi aceasta stapanire, caci daca vrajitorul nu-i trimite la vreo treaba, indata il chinuie chiar pe vrajitor[9].

– Daca vrei sa fii sanatos, avertiza schimonahia, nu da nimanui fotografia ta. Este cel mai vatamator lucru pe care-l poti face – sa-ti dai fotografia.

– Oare pe vremuri sa nu fi fost asemenea oameni? o intrebau fiii ei duhovnicesti, stiind ca ea insasi avusese de suferit toata viata de pe urma unor asemenea “babe” vrajitoare.

– Pe-atunci erau mai putine vrajitoare. Numai de curand au inceput sa se inmulteasca.

– Cum se face ca oamenii acestia nu se indreapta catre Dumnezeu, ci catre „cel viclean”?

– Sunt momiti de el si fac acest pacat. O data ce l-au facut, nu se mai pot opri. Orice pacat are un inceput, dar nu are sfarsit. Puterile raului au napadit intreaga lume.

Cand schimonahia Macaria era intrebata cum te poti pazi de oamenii rai, sfatuia sa se spuna rugaciuni si sa se tina minte ca vrajitorii isi savarsesc relele la patru dupa-amiaza si la miezul noptii. „Ora patru din zi este foarte primejdioasa”, spunea ea adesea, „pot aparea tot felul de boli. Nu dati nimic si nu lasati pe nimeni in casa la ceasul al patrulea. Incepand de la ora trei dupa-amiaza trebuie sa spuneti de mai multe ori rugaciunea «Sa se scoale Dumnezeu». Spuneti-o de patru ori, si abia apoi iesiti din casa. Daca aveti timp, e mai bine sa o spuneti de douasprezece ori. Aceleasi masuri de prevedere trebuie luate si la doisprezece noaptea”.

(…) Duhurile netrupesti sau, mai simplu, demonii, locuiesc in vazduh si pe fata pamantului. Sfantul Apostol Pavel le numeste duhurile viclesugului cele din vazduh (Efes. 6, 12). Sarcina lor zilnica este sa semene raul. Nu numai ca pot aduce boli asupra oamenilor, ci chiar ucid. Intrand in om, duhurile rele pun stapanire pe trupul lui iar nefericitul om ajunge sa le faca voia. Sfanta Scriptura arata ca infatisarea acestor duhuri rele este inspaimantatoare (cf. Iov 40-41).

Cand schimonahia Macaria a fost rugata sa vorbeasca despre demoni, ea a avertizat: „Te pot sfasia in bucati”. Oamenilor cu putina experienta duhovniceasca le zicea: „Nu-l intaratati pe cel rau si nu va bateti joc de el, ca va aduce nenorocire. Daca-l starnesti, el va da drumul la «foc». Eu nici macar nu incerc sa-l atat.(…).

Ea mi-a spus:

„Ei – demonii – intind atatea curse, si atatia oameni cad in ele. Am vazut. Dupa ce si-au inhatat slujitorii, stau cu ochii-n patru si asteapta pana cand omul devine al lor, apoi il prind de viu in labele lor. Cand un om este la rugaciune sau la munca, nu-i fac nimic. Dar cand bea, suduie sau se bate, sunt indata acolo.

Toate invataturile schimonahiei Macaria erau pline de discernamantul ce vine din multa experienta duhovniceasca.

Smerita intelepciune

Dupa ce am vorbit cat de cat despre experienta du­hovniceasca a schimonahiei, sa spunem cate ceva de­spre trasaturile deosebite ale vietii duhovnicesti a schi­monahiei Macaria. Neindoielnic, era o femeie cuvioasa, care nu se abatea de la Adevarul lui Hristos si era plina de credinciosie fata de Credinta Crestina. Mica si plapanda, s-a aratat a fi un pilduitor, viteaz si puternic ostas al lui Hristos, care si-a jertfit toata voia si intreaga viata pe altarul slujirii lui Dumnezeu si a omului.

Una dintre alesele sale trasaturi de caracter, dupa cum spun toti cei apropiati ei, era intelepciunea. Dupa spusa Sfantului Vasilie cel Mare, „intelepciunea este cunoasterea celor dumnezeiesti si omenesti, si a pricinilor lor”Duhul intelepciunii o facea in stare pe Matuska, ce primise de la Dumnezeu darul inainte-vederii, sa aiba descoperiri dumnezeiesti si sa randuiasca toate problemele celor in necazuri. Cu toate acestea, temeiul tuturor inaltelor ei daruri era smerenia sa si smerita intelepciune.

Nu-i placea cand cineva i se adresa cu cuvinte de lauda. S-a intamplat uneori ca un vizitator, fastacit si nepriceput, sa-i zica „Maica sfanta”. Ea il oprea neintarziat, zicand: „N-am spus niciodata ca sunt sfanta sau o femeie rugatoare. Eu spun mereu ca sunt bolnava si nevrednica. Sa hotarasca Dumnezeu. Poate ca tu esti de douazeci de ori mai vrednic decat mine”. Despre sine si despre lucrarea ei spunea cu smerenie: „Ce nevointe fac? Stau in pat, sunt oarba, mainile ma dor, picioarele nu ma tin. Nu sunt buna de nimic”.

Mi-a pomenit odata in zeflemea despre darurile ei: “Noi, bietii vazatori cu duhul, ajungem numai dungi de bici”. Intr-o zi a trebuit sa-i cer iertare pentru felul plin de mandrie in care ne purtam cu ea. Smeritul ei raspuns mi-a slujit drept lectie morala: „Pai nu inteleg ce vrei sa spui prin mandrie”, a zis ea. „Spune-mi cum vrei tu, eu nu ma supar!” Se zice ca odata a venit la schimonahie o femeie cu ganduri rele si, de indata ce i-a sarutat mana, aceasta i s-a umflat. Matuska n-a mai putut nici macar sa-si bage mana prin maneca rasei. Mai apoi am intrebat-o pe Matuska:

– Dumneata stii ce au oamenii in minte cand vin la dumneata. Daca nu e de bine, de ce ii lasi sa intre?

– Nu e drept sa nu-i las sa intre, a raspuns ea. Trebuie sa avem mila fata de toti!

Cum am pomenit mai devreme, nu-i placea sa auda ca este laudata. „Daca faceam vreun lucru deosebit, precum o broderie ori altceva… Dar eu nu fac decat sa ma rog lui Dumnezeu. Sunt un om simplu”, spunea ea zambind, si adauga: „Cum zicem noi: «Traieste sim­plu, si sute de ingeri te vor inconjura».”

Cu mare smerenie si mai ales cu intelepciune se purta Matuska cu cele ce lucrau prin casa, „ingrijitoarele”, cum le numea ea. Erau niste femei ce de bunavoie aveau grija de schimonahie. Ele se ocupau de toate lucrurile aduse Matuskai de nenumaratii vizitatori, ca semne ale pretuirii ajutorului ei. Cu toate acestea, se purtau asa de grosolan cu Matuska „incat te gandeai ca are nevoie de intreaga ei rabdare ca sa le indure toata reaua credinta. „Vrajmasul le face sa se rasteasca la mine”, explica Matuska. „Dar eu nu fac decat sa stau pe pat sau imi acopar capul cu patura si zac acolo fara sa spun nimic. N-am decat sa stau linistita”. Chiar daca unul dintre apropiatii sai era vinovat inaintea ei, nu il mustra niciodata: „Eu nu ma supar pe nimeni, dar daca cineva e manios, ii zic: «Azi nu esti in stare sa stai de vorba cu mine», apoi tac”. Aceasta mi-a amintit de vorbele lui Hristos: Fericiti cei saraci cu duhul (adica cei smeriti), ca a lor este Imparatia Cerurilor. (Mat.5,3).

Despre tinerea poruncilor lui Dumnezeu si a pravilei sale monahale schimonahia Macaria mi-a spus intr-o zi: „Intai de toate, nu incalc nimic si ma straduiesc sa nu-i supar pe ocrotitorii ceresti; si, in al doilea rand, ma pun pe mine mai prejos de oricine”.

Aducandu-si aminte de experientele ei trecute, spu­nea: „Nu stiam de nimic altceva decat de Domnul. El e atat de stralucitor, mai stralucitor decat soarele. Sa nu Il suparam. Nu vedeam nimic altceva decat pe Domnul si patul meu. Sa stai pe pat si sa-L privesti pe Dumne­zeu – poti trai asa o suta de ani”. [10]

Toate nadejdile Schimonahiei Macaria, toate dorurile ei erau legate de Hristos si de Imparateasa Cerurilor. „Ii duc pe toti la Domnul”, spunea ea despre cei pe care ii cunostea personal.

Fara indoiala ca Domnul va zice: «Ia te uita, Macaria, ai adus la mine pe toti cati ti-au iesit in cale – unii te-au curatat de noroi, altii te-au ocarat, altii te-au jefuit.» Dar acum eu ii cer doar atat: «Doamne, ai mila de ei toti»”.

Se stie bine ca marii nevoitori crestini au pretuit mult virtutea smereniei si smerita intelepciune. Ei repetau necontenit ca smerita intelepciune biruieste toate armele vrajmasului iar smerenia singura il poate duce pe om in Imparatia Cerurilor.

– Mi-am petrecut toata viata in lacrimi si rugaciune. Nu cunosc nici o alta indeletnicire. M-am rugat si am plans mult, spunea Matuska. Nici ochi nu mai am de atata plans. Se zice ca in tinerete ar trebui sa te tulbure ceva, imi spunea ea odata, vorbind de luptele cu trupul. Dar eu toata viata am plans, am tot plans… Nici nu stii cat plange Matuska.

– Pentru ce plangi, Matuska? am intrebat-o eu.

– Plang pentru voi toti, a raspuns ea blajin.

Odata a intrebat-o pe „ingrijitoarea” Zinaida:

– Unde e ulcica aceea?

– Ce ulcica? a raspuns ea surprinsa.

– Cea frumoasa, de aur. Un glas mi-a spus ca lacrimile mele sunt adunate in ea.

Mai tarziu a adaugat catre mine incet:

– Plang nespus de mult. Imi pare tare rau de voi toti.

„Duhul Sfant i-a ales sa se roage pentru intreaga lume, si a dat lor nesecate lacrimi”, scrie Sfantul Siluan de la Muntele Athonului despre asemenea oameni precum schimonahia Macaria.

Duhul Sfant da alesilor Sai o asemenea dragoste, incat sufletele lor sunt rapite ca de o flacara de dorinta ca toti oamenii sa se mantuiasca si Slava Domnului sa vada.

Milostiva noastra Matuska, patimitoarea pentru noi toti si pentru toti cei din mult-patimitoarea Rusie, avea intr-adevar multe pricini pentru care sa verse lacrimi. Vedea cat de nepasatori suntem cu viata noastra si cat facem de putin pentru a ne mantui sufletele, neluand seama la infricosatul raspuns pe care avem a-l da inaintea Domnului”.

Citirea psalmilor pentru anumite trebuințe

  • Psalmul 26 este cel mai puternic din toată Psaltirea. Cine-l va citi măcar de 3 ori pe zi pe acela Domnul (când va binevoi El, iar nu noi, păcătoşii) „îl va trece pe apă ca pe uscat”.
    Dracii nu rezistă să se afle lângă omul care citeşte deseori acest psalm. Este posibil ca prin citirea psalmului 26 (cu binecuvântarea unui preot duhovnic care te cunoaşte mai demult şi numai în cazuri extraordinare) să te izbăveşti de stăpânirea celui rău (de îndrăcire). Chiar şi unei foste vrăjitoare, care a cerut rugăciuni pentru sine, i s-a spus că Sfânta Biserică interzice rugăciunea pentru vrăjitori, dar dacă cu toată sinceritatea doreşti să te izbăveşti de tirania dracilor, atunci singură trebuie să citeşti noaptea psalmul 26 de 40 de ori. Şi dacă nu te vei înspăimânta de frica diavolească, Domnul te va slobozi de puterea lor. Însă de la început citirea acestui psalm trebuie s-o faci ziua, citindu-l de 3 ori. Obişnuinţa de a te ruga noaptea poţi s-o agoniseşti cu alte rugăciuni şi nicidecum cu psalmul 26.
    Cine va citi cât mai des psalmul 26, alegoric vorbind, va merge printre vrăjitori ca în maşina blindată. Unei schimonahii prin descoperire i s-a dat această povăţuire: „După o discuţie cu oamenii care îţi sunt străini duhovniceşte, restabileşte-ţi forţele cu citirea psalmului 26”.
  • Psalmii 26, 45, 69 şi 90 se citesc împotriva năvălirilor vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi şi pentru a rămâne neclintit (mai trebuie citit şi condacul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu – „Apărătoarei Doamne pentru biruinţă mulţumiri. . .”).
  • Psalmul 33 – la foame şi la sete.
  • Psalmul 63 – împotriva peceţii lui antihrist, (încă de citit acatistul „Celor şapte tineri din Efes”, şi rugăciunea de la sfârşitul primei catisme, ea este nucleul întregii Psaltiri, „Psaltirea comprimată”).
  • Psalmul 21 – împotriva păcatelor ultimilor vămi (de la desfrâu până la împietrirea sufletului) şi împotriva spurcării silnice cu păcatul curviei şi sodomiei. (De mai rugat la Sf. Mc. Agnia şi la Sf. M. Mc. Anastasia, Izbăvitoarea din Lanţuri – ele ne vor îngrădi de întemniţarea de către slugile lui antihrist şi de silnicie (violare).
  • Psalmul 5 – pentru dobândirea rugăciunii.
  • Psalmul 43 – pentru ca în casă să stăpânească harul, ca în ea să strălucească totul de har precum străluceşte de aur palatul împărătesc (duminicile şi la sărbătorile Domneşti de citit „Slavă Doamne Sfintei Învierii Tale!”).
  • Psalmul 83 – pentru ca să moştenim Împărăţia Cerurilor.
  • Psalmul 49 – (nouă, tuturor păcătoşilor, dar mai ales preoţilor) – împotriva mândriei şi a întunecării minţii, pentru înţelepţirea cum trebuie să-I slujim lui Dumnezeu ca să nu ne lepădăm de El.

			

corrida – alexandru amarfei

taurii nu văd roșul

ți-am făcut o bubă la inimă,
iartă-mă, ole, ole, mireasă!
amfiteatrul se răzbună pe mine, taurul
vibrează nisipul
spatele meu primește anticorpi
contra picadorului
din spatele dat bicelor
dar tu stăteai, bosumflată și neînțeleasă
în aritmia spicelor
jumătatea de om voia să pășească blând
văzând mantia roșie
jumătatea de animal umbla
după mantia gri și străpungere
ucizi metafora cu zgomot atât de mare
încât cad cioburi de geam pe lună
și zăngăne geamuri ca și cum sticla ar privi timpul
sub forma gândului
singurule, plâns în tot locul
singurule, atins doar de întunericul meu
și scoțându-mi ochi, blând
când cad înjunghiat, pe țărână
scuipatul de mine,
scuipatul de tine
uns, ungere, culoare, cer și pământ

Dr Alexandru – Theodor Amarfei

Rugăciuni către Prea Sfântul Duh – Sfântul Sofronie Saharov

invatatura-ortodoxa-despre-sfantul-duh-119059

O, Duhul Sfinte, Împărate veşnic,
Dătătorule de viaţă nestricăcioasă;
În nesfârşita Ta milostivire ,
Pogoară-ţi privirea asupra beteşugurilor firii noastre.
Luminează-ne şi sfinţeşte-ne.
Lumina cunoştinţei Tale să strălucească în inimile noastre cele întunecate.
Şi în vasele de lut ale firii noastre, arată puterea Ta cea nebiruită.
Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Dionisie Areopagitul – 3 Octombrie

sfdion

Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Dionisie Areopagitul glasul al 4-lea:

Bunătate învăţându-te şi îmbărbătându-te întru toate, îmbrăcându-te cuviincios cu bun cuget, ai scos din vasul alegerii cele negrăite; şi cre­dinţa păzind, calea întocmai ai săvârşit, Sfinţite Mucenice Dionisie: roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască su­fletele noastre.

Cântarea 1, glasul al 8-lea.

Irmosul: Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând, israeliteanul striga: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind învăţat de Dumnezeies­cul Apostol Pavel văzătorul de cele ce­reşti, ai ajuns îndată, Sfinţite Mucenice Dionisie, a fî tăinuitor ceresc şi grăitor de cele Dumnezeieşti.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel ce te-ai luminat cu Dum­nezeiescul har, luminează, fe­ricite, sufletele celor ce te lau­dă, ca să înţeleagă învăţăturile tale cele de Dumnezeu însuflate, Sfinte Dionisie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Învrednicitu-te-ai, Mucenice Dionisie, cu gând prealuminos şi cu su­fletul, a vedea strălucirile rân­duielilor cereşti şi starea ce­telor de acolo.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cămară de mire Luminată, te-ai arătat Întrupării celei mai presus de gând, a Făcătorului tuturor; că din tine, Maica lui Dumnezeu, S-a îmbrăcat în trupul nostru Hristos Domnul.

Cântarea a 3-a.

Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, că Tu eşti Marginea doririlor şi credincioşilor Întărire, Unule, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mai presus de Înălţimile Cereşti ridicându-te, cu­vioase, rânduielile, Oştirile şi Strălucirile cele mai presus de lume le-ai tâlcuit tuturor, cu înălţimea graiurilor şi cu preaînţeleptele tale cuvinte.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Umplându-te de înalta ştiin­ţă a Dumnezeieştilor nume preacuvioase, ai teologhisit cu­noştinţa Dumnezeirii, făcându-te, prin har Dumnezeiesc, cuvântător al Preasfintei Treimi, Preaferi­cite Dionisie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Omorându-te cu dorirea cea spre Dumnezeu şi foarte învăţându-te cu înţelepciunea cea prin harul cel făcător de viaţă, te-ai făcut organ de Dumnezeu purtător, părinte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu lucrarea Duhului Celui Ce toate le săvârşeşte, ai rodit, Fecioară, Trup Stăpânului tu­turor; cu Care ai osândit pă­catul lumii şi ai izvorât Viaţa Cea Veşnică.

Cântarea a 4-a.

Irmosul: Tu eşti Tăria mea Doamne, Tu şi Puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu Bucuria mea; Cel Ce nu ai lăsat Sânurile Părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta, cu Proorocul Avacum, strig către Tine: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Bună podoabă a Bisericilor o ai pus în rânduială, că în ele ai zugrăvit, părinte, închipuirea sfinţitelor chipuri, celor ase­menea Puterilor Neînchipuite; prin care se învaţă Taina şi se luminează toată adunarea credincioşilor, cea cugetătoare de Dumnezeu.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pâraiele cuvântării tale de Dumnezeu, Dumnezeiescule, foarte adapă grădinile cele cuvântătoare şi de-a pururea înflorite, sădite pe dreptate dogmelor; că ai propovăduit Unimea Fiinţei şi Însăşi Cinstita Stăpânire Cea în Trei Feţe.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Neîncetarea Ierarhiei tale celei Îngereşti şi dragostea şi dorirea către Dumnezeu şi ple­carea către înălţimea Dumnezeirii cea neabătută şi nepricepută, cu înţelepciunea ai în­văţat-o, ierarhe, celor ce cu credinţă strigă: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Lucrător Sfinţit S-a făcut Fiul tău mântuirii tuturor, celor ce te laudă pe tine, Născătoare de Dumnezeu; Începător şi Lu­minător, Dreptate şi Scutire, Fecioară. Pentru aceea credin­cioşii, după adevăr şi cu înţelepciune, te mărim.

Cântarea a 5-a.

Irmosul: Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă? Şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine, ticălosul; ci, mă întoarce şi la lumina Poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Glasul graiurilor tale, purtându-se ca un sunet ceresc, a tunat cu cuvântul harului, în cugetele celor fără de Dum­nezeu şi a luminat inimile credincioşilor, cu razele cele prealuminate ale Dumnezeieştilor dogme.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Asemănatu-te-ai neguţătoru­lui care caută mărgăritare bune, preafericite şi aflând Mărgăritarul Cel cu adevărat de mult preţ şi mirându-te de Strălucirea Lui cea cu lucrare Dumnezeiască, L-ai mărturisit a fi Dumnezeu, ierarhe.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu multă înţelepciune ai iubit, părinte, Izvorul înţelep­ciunii şi din dragostea Lui te-ai făcut desăvârşit şi izvorăşti totdeauna râurile Dumneze­ieştilor dogme, grăitorule de Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca Una ce eşti Plină de har, ai primit întru tine pe Cel Preaîncuviinţat, Care numai cu voirea toate le-a făcut; şi Care ne-a înfrumuseţat pe noi cu luminarea dreptei credinţe, Maica lui Dumnezeu.

Cântarea a 6-a.

Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuito­rule, că multe sunt fărădelegile mele şi mă ridică din adâncul răutăţilor, rogu-mă; căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Având, cu dragoste, silinţă pentru Lege, ai dobândit harul înţelepciunii, Dumneze­ieşte grăind tu despre Dum­nezeu şi ai lăsat în urmă-ţi dog­me dreptcredincioase, preafe­ricite; din care, îndulcindu-ne credincioşii, pe tine te fericim.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind împodobit cu pricepe­rea lui Dumnezeu, cuvioase, cugetătorule de Dumnezeu, ţi-ai plecat urechea Dumnezeiescu­lui Învăţător şi de la Dânsul te-ai învăţat înţelepciunea cea mai presus de lume, Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Viaţa ta a fost minunată, cu­vântul tău şi mai minunat, limba ta strălucitoare de lumină şi gura însufleţită cu foc, Preafericite Dionisie; iar gândul tău, părinte, a fost desăvârşit în chip Dumnezeiesc.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Noi credincioşii Fecioară, cu bucurie strigăm ţie cu Glasul Arhanghelului Gavriil; că din tine nouă S-a Născut Cel Negrăit, Făcătorul şi Începătorul vieţii, Om făcându-Se şi S-a amestecat cu oa­menii, Iubitorul de oameni.

CONDAC, glasul al 8-lea.

Podobie: Apărătoare Doamnă…

Prin uşile cerurilor trecând cu Duhul, ca un ucenic al Apos­tolului celui ce a ajuns până la al treilea cer, Sfinte Sfinţite Dionisie, te-ai îmbogăţit cu toată cunoştinţa celor negrăite şi ai luminat pe cei ce şedeau mai înainte în întunericul necunoştinţei. Pentru acesta strigăm: bucură-te părinte a toată lumea.

Cântarea a 7-a.

Irmosul: De pogorârea lui Dum­nezeu, focul s-a ruşinat în Babilon oarecând, pentru aceasta, tinerii în cuptor, cu bucuros picior, ca întru o grădinâ verde săltând, au cântat: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Învăţăturile tale, ca ploaia cea cerească în pământ secetos, îngraşă inimile celor credin­cioşi, cele ce de-a pururea do­resc şi fără saţiu le învaţă a striga: Binecuvântat eşti, Dum­nezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu pricepere cugetătoare de Dumnezeu, ai scris minţilor celor fără de trup şi cuvântările lor cele de laudă, fericite şi de Dumnezeu fiind insuflat, ai învăţat Biserica a cânta: Binecu­vântat eşti, Dumnezeul părin­ţilor noştri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Locaş bine întocmit al Prea­sfântului Duh te-ai arătat şi insuflările Lui şi arătările le-ai propovăduit ca un prooroc, În­ţelepte Dionisie, cântând: Bine­cuvântat eşti, Dumnezeul pă­rinţilor noştri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Iată acum s-a împlinit proorocia lui Isaia, celui grăitor de Dumnezeu, că Fecioara a avut în pântece pe Dumnezeu Cu­vântul şi a Născut pe Dătătorul de viaţă, Căruia toţi cântăm: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Cântarea a 8-a.

Irmos: De şapte ori tiranul haldeilor a ars nebuneşte cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceştia cu Putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind ca o oglindă luminată prin fapte bune, ţi-ai făcut gândul încăpător arătărilor celor curate, Sfinte Dionisie, Preaferi­cite, şi primind Razele Luminii Celei mai presus de gând, ai cân­tat: preoţi binecuvântaţi, po­poare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii!

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Har mai îndestulat s-a re­vărsat prin buzele tale; pentru aceea ai arătat Dumnezeieştile învăţături, lăţindu-le şi descoperindu-ne mai luminat înţele­gerea lor cea mai presus de gând, nouă, celor ce cântăm cu credinţă: preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii!

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Mai cunoscută s-a făcut prin tine, Sfinte Dionisie, Mitropolia cea lăudată a atenienilor, aducându-te pe tine lui Hristos şi Împă­ratului tuturor, ca o pârgă preasfinţită şi totdeauna cântând: tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Maică a lui Dumnezeu cu totul fără prihană, curăţeşte rănile sufletului meu şi semnele păcatului; că ai născut Fiu pe Cel Ce are puterea să izbăveas­că lesne pe cei legaţi cu lanţu­rile greşelilor din legăturile cele nedezlegate; pe Însuşi Făcăto­rul de bine Dumnezeu, Dătăto­rul de viaţă.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a.

Irmos:

Spăimântatu-s-a de aceas­ta cerul şi marginile pământului s-au minunat. Că Dumnezeu S-a arătat oame­nilor trupeşte; şi pântecele tău s-a făcut mai Desfătat decât cerurile. Pentru aceea, pe tine Născătoare de Dumnezeu, începătoriile Cetelor îngereşti şi omeneşti te mărim.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Învrednicindu-te a te face văzător şi dimpreună oste­nitor cu Sfinţii Apostoli, te-ai făcut părtaş Măririi şi dim­preună cu ei, ai mers la vederea Trupului celui cu adevărat Începător de viaţă, al Însăşi Născătoarei de Dumnezeu, Ce­lei Preacinstite; pe care, după vrednicie, o mărim.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făcutu-te-ai moştenitor Dum­nezeieştii Împărăţii în ceruri, părinte, ca un arhiereu după Lege şi ca un pătimitor nebiruit, amestecând sângele cel mucenicesc cu ungerea preoţiei; pentru aceasta ai luat cununi îndoite, precum se cuvine de sfinţenie, tăinuitorule, Sfinte Dionisie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca unul ce ai îndrăznire către Dumnezeu, Sfinte Ierarhe Înţe­lepte Dionisie, pentru toţi te roagă pururea, ca să ne izbă­vim de încercări, cei ce te lăudăm cu bună credinţă, pe tine învăţătorul ştiinţelor celor ne­grăite, ca un sfinţit descope­ritor al Bunătăţii Celei tainic ascunse şi cu Dumnezeiască Stăpânire.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Biserica cea Cinstită, pe care Hristos, Fiul tău, a câş­tigat-o cu scump Sângele Său, ca un Bun, arat-o cu vitejie bi­ruitoare eresurilor, Ceea ce eşti Plină de har; şi mântuieşte-ne din primejdii şi ne izbăveşte de stăpânirea barbarilor.

SEDELNA, glasul 1.

Podobie:

Mormântul Tău, Mântuitorule, ostaşii străjuindu-l, morţi s-au făcut de strălucirea îngerului ce s-a arătat, care a vestit femeilor învierea. Pe Tine Te mărim, Pierzătorul stricăciunii; la Tine cădem, Cel ce ai înviat din mormânt, la Unul Dumnezeul nostru.

Privitorule al cerului şi adâncul înţelepciunii, Dumnezeiescule căutător al Sfatului Celui Tainic; minte care străbate văzduhul, comoara Tainelor cunoscându-le, o, Sfinte Dionisie Prea­fericite, te rugăm: roagă pen­tru noi pe Cel Singur şi Iubitor de oameni.

SEDELNA, glasul al 3-lea.

Podobie:

De frumusețea fecioriei tale și de prealuminată curăția ta Gavriil mirându-se, a strigat ție, Născătoare de Dumnezeu: Ce laudă vrednică voi aduce ție? Sau cum te voi numi pe tine? Nu mă pricep și mă minunez! Pentru aceasta, precum mi s-a poruncit, strig ție: Bucură-te, ceea ce ești plină de har.

Făcându-ţi mintea ca o oglin­dă preavăzătoare ai primit înăuntru Fulgerele Duhului cele de Raze aruncătoare şi Lumină­rile Cereştilor Străluciri. Pentru aceasta, te-ai şi învrednicit învederat a oglindi îngereştile începătorii, cu preacurată ageri­mea ta.

SEDELNA, glasul al 8-lea.

Podobie:

Pe Înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău zămislindu-L, Maica lui Dumnezeu, lumii ai născut în chip de netâlcuit pe Cel Ce ţine lumea şi în braţe ai avut pe Cel Ce cuprinde toate, pe Dătătorul de hrană al tuturor şi Făcătorul făpturii. Pentru aceasta te rog pe tine, Preasfântă Fecioară şi cu credinţă te măresc ca să mă izbăvesc eu de greşeli, când va fi să stau înaintea feţei Ziditorului meu, Stăpână Fecioară Curată, al tău ajutor atunci să-mi dăruieşti, că poţi toate câte le voieşti.

Ca unul ce eşti închipuire Dumnezeiască Vasului celui ales cu adevărat, înveţi Tainele cele Dumnezeieşti, cu Duhul şi luminându-te cu darurile Dum­nezeieştii Străluciri, arătat ai descoperit Cetele îngerilor. Pen­tru aceea, lăsând lumii înţele­gerea Dumnezeieştilor tale dog­me, ai luminat pe toţi, Sfinţite Tăinuitorule Dionisie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea.

Podobie:

Pe Înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău zămislindu-L, Maica lui Dumnezeu, lumii ai născut în chip de netâlcuit pe Cel Ce ţine lumea şi în braţe ai avut pe Cel Ce cuprinde toate, pe Dătătorul de hrană al tuturor şi Făcătorul făpturii. Pentru aceasta te rog pe tine, Preasfântă Fecioară şi cu credinţă te măresc ca să mă izbăvesc eu de greşeli, când va fi să stau înaintea feţei Ziditorului meu, Stăpână Fecioară Curată, al tău ajutor atunci să-mi dăruieşti, că poţi toate câte le voieşti.

Norul Soarelui Celui Înţelegă­tor, Sfeşnic de aur al Dumneze­ieştii Lumini, Nespurcată, Neîntinată, Stăpână fără prihană, luminează-mi, rogu-mă, sufle­tul cel orbit de patimi, cu Lu­mina Nepătimirii şi inima, fiindu-mi întinată, spal-o cu curge­rile lacrimilor şi cu umilinţa pocăinţei şi mă curăţeşte de spurcăciunea lucrurilor mele, ca să strig cu dragoste către tine: Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să-mi dăruiască, că nu­mai pe tine te am Nădejde, eu, nevrednicul robul tău.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie:

Pe Înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău zămislindu-L, Maica lui Dumnezeu, lumii ai născut în chip de netâlcuit pe Cel Ce ţine lumea şi în braţe ai avut pe Cel Ce cuprinde toate, pe Dătătorul de hrană al tuturor şi Făcătorul făpturii. Pentru aceasta te rog pe tine, Preasfântă Fecioară şi cu credinţă te măresc ca să mă izbăvesc eu de greşeli, când va fi să stau înaintea feţei Ziditorului meu, Stăpână Fecioară Curată, al tău ajutor atunci să-mi dăruieşti, că poţi toate câte le voieşti.

Fecioara şi Maica lui Hristos, văzând pe Făcătorul lumii pe Lemn, suspina lăcrimând şi cu amar i se topea sufletul şi trupul îşi bătea sfărâmându-se şi cu amar striga către Dânsul: vai mie, o, Fiul meu! Cum îţi voi suferi Patima, piroanele şi suliţa, eu, Ceea ce Te-am născut fără dureri? Ci, grăbeşte de Te scoală, ca să Te văd, Fiule şi Dumnezeule şi să înceteze de tânguiri şi durere; şi celor ce-Ţi laudă Patimile, să le dăruieşti dezlegare greşelilor.

Rugăciune către Maica Domnului ce se rostește înaintea icoanei sale „Bucuria tuturor celor necăjiți” (cu monede) din Sankt Petersburg

icoana_maicii_domnului_bucuria_tuturor_celor_necajiti_cu_monede_din_sankt_petersburg

Cum Te vom numi pe Tine, Fecioară, Ceea Ce ce pe robii Tăi cei cuprinşi de mâhnire îi ridici la lumina izbăvirii şi picuri în suflete untdelemnul milostivirii spre înecarea durerilor celor de multe feluri? Nu ne părăsi în ceasul necazurilor şi mai cu seamă când norii grei ai deznădăjduirii se ivesc pe bolta inimii noastre. Cu ale Tale stăruitoare rugăciuni dobândeşte iertare păcatelor noastre şi ne întăreşte pe piatra credinţei. Primeşte din nevrednicele noastre mâini flori de cuvinte mulţumitoare şi ne împărtăşeşte de mireasma pocăinţei celei mântuitoare.

Ca Una Ce eşti Bucuria creştinilor, cercetează şi sufletul meu cel cuprins de lanţurile întristării şi îl călăuzeşte către izvorul dumnezeieştii liniştiri. Adapă-l din apa pocăinţei şi îl curăţeşte de toată răutatea, ca să aducă roade de fapte bună şi să se izbăvească de focul cel veşnic.

Bucuria celor necăjiţi eşti cu adevărat, căci numai Tu iei în mâinile Tale de Maică durerile noastre şi ai putere a ridica din adâncul deznădăjduirii pe cei ce te cinstesc pe Tine.

Mărire purtării Tale de grijă! Mărire milostivirii Tale Preacurată, prin care scoţi pe toţi din adâncurile cele mai de jos ale păcatului şi îi povăţuieşti la calea mântuirii. Nu ne părăsi nici pe noi până în sfârşit, ci în ceasul înfricoşător al morţii să ne fii Sprijinitoare, solindu-ne iertare şi mântuire de la Hristos, ca să Te cinstim pe Tine cu mulţumire în veci, strigând: Bucură-Te, Maica Luminii Celei neapuse, Pământul roditor de mântuire, Oglinda înţelepţilor, Bucuria celor smeriţi, Binecuvântarea rugătorilor!

Rugăciune la Icoana Maicii Domnului

107601893_3632422826772538_1085023620755685380_o

O, PREASFÂNTĂ NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU, cădem înaintea preaslăvitei tale icoane făcătoare de minuni, ce vindecă prin post și rugăciuni orice durere sufletească orice rană și plângere.

Din ochii tăi care ne privesc cu dragoste de MAMĂ, izvorăște nouă tămăduiri ale sufletelor căzute în diferite necazuri și păcate, fii nouă ancoră tare, celor care naufragiem pe marea vieții acesteia.

Venim la tine cu inimă zdrobită, cu credință și pocăință, ridică-ne MAICĂ PREASFÂNTĂ, că nu avem unde să ne ducem, în TINE nădăjduim, izbăvitoare și ajutătoare grabnică.

Trimite ploaie și rodul pământului, peste toate locurile și părțile creștinești celor care se închină unuia Dumnezeu slăvit în TREIME și te cinstesc pe TINE!

Trimite ajutor celor săraci, care stau înaintea chipului TĂU și plâng, așteptând revărsarea darurilor TALE, nu ne lipsi pe noi nici de cereasca împărăție a FIULUI TĂU, DUMNEZEUL și MÂNTUITORUL nostru în veci. AMIN!

Așa, DOAMNE, DUMNEZEUL nostru, auzi-ne pe noi păcătoșii și nu trece cu vederea rugăciunile noastre, nici să biruiască fărădelegea noastră mila TA, pentru că nu numai de sete ne topim ci și de alte mii de rele, trimite, DOAMNE, binecuvântările TALE peste noi. AMIN!

Rugăciunea – ajutor în abandonarea fumatului

maria-egipteanca-manuscris-bizantin-s10-athos-in
Nu există o scoală mai bună, mai eficientă, decât rugăciunea! Rugăciunea curățește sufletul, aduce pacea, alungă vrăjmășia și ura, luminează mintea și pune în ea cuvântul bun și potrivit, pentru a reuși în orice situație!
Când aveți probleme, cercetați-vă cugetul și – de cele mai multe ori – veți recunoaște/vom recunoaște, că nu ne rugăm îndeajuns!
Avem probleme cu copiii? Mamă, nu stai prea mult pe Facebook? Pe net sunt multe rugăciuni, acatiste ale zilei, sfătuiri duhovnicești, cărți – o bibliotecă întreagă!
Sfânta Maria Egipteanca – Sfânta inimii mele – nu era deloc învățată, dar viața de pocăința, postul și rugăciunea intensă, cu lacrimi, în adâncul pustiei Iordanului, au făcut-o să teologhisească la fel ca un cunoscător iscusit al Sfintei Scripturi, să dobândească darul înainte-vederii, să fie izbăvita de patimi și să traiască și să se hrănească 30 de ani în pustie doar cu nădejdea mântuirii, după ce 17 ani trăise cu 2 pâinițe și jumătate și cu ce rădăcini găsise în solul ars de soarele deșertului.
Și a fost cumplit luptată de diavolul curviei și de amintirea meselor rafinate, a vinului și cântecelor necuviincioase, a vieții ticăloase pe care o dusese și cu care, ființa ei de carne și de sânge, se obișnuise! De aceea îi putem cere ajutorul, cu încredere, ca uneia ce cunoaște – de-a fir a păr – grozăvia și prăpastia păcatului.
Greu, cumplit de greu se smulge o patimă din trup, din gând, din obișnuință! Cei care v-ați lăsat de fumat, amintiți-vă că mâinile – cu memoria lor motrice (creierașul vicios, de fapt), făceau în vânt gesturile atât de adânc intrate în reflex! Vestea bună este ca tot scăfârlia și suflețelul, au de la Doamne-Doamne și voința liberă și puterea de a întoarce la 180 de grade programul mental vicios, într-unul virtuos!
Poate nu-i la fel de palpitant, dar rezultatul este o mai bună stare a sănătății, o respirație mai puțin anevoioasă și chiar mai puțin „parfumată”!
Și ne face mai veseli, pentru că, peste orice patimă, stăpânește un diavol ”specializat” , iar diavolul e posomorât, pentru că nu are părtășie cu Dumnezeu, și ne dă și noua cocleala lui amară, în care cădem, odată cu abandonul nostru viciului, peste care el stăpânește!
Orice viciu ne face prizonieri, pentru că se instalează insidios, se tolănește în creierul nostru și ne butonează ca de la telecomandă!
Îmi amintesc de vremea în care, dacă aveam bani doar de pâine SAU țigări, ghiciți ce alegeam! Asa că, vă vorbesc ca o soră întru slăbiciune, dar și în învingerea ei! Și totul NUMAI cu ajutorul bunului Dumnezeu, al Maicii Sale, al Sfinților, cerut Stăruitor, prin Rugăciune, Spovedanie, Împărtășanie și hotărârea strașnică de schimbare a vieții! „Dai voință, iei putere!” Atât pentru aceasta dimineață! Vă dau întâlnire mâine, la aceeași oră !
Cu drag, a dumneavoastra, Cristina – „Pelerinul solitar”
10450846_413401468801382_5577225615899561444_n
Cristina Olaru

Acatistul Icoanei Maicii Domnului ”Lidianca” de la Mănăstirea Neamț

108151930_3401294103235125_1438758028332393599_o

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

CONDACUL 1

Razele minunilor Tale strălucesc până la marginile lumii şi cheamă tainic în sfântă mănăstirea Ta pe cei ce cu evlavie poartă asemenea fecioarelor înţelepte nestinsă candela rugăciunii şi a iubirii către Tine, cântând Mirelui ceresc neîncetat: Aliluia!

ICOSUL 1

Văzând inimile cele aprinse de focul dreptei credinţe ale poporului evlavios, împăratul Ioan Paleologul dăruit-a Preasfinţitului Iosif ca dar de mare preţ icoana Născătoarei de Dumnezeu, ce avea pe spate zugrăvit chipul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, spre păzirea pământului românesc, care aduce lui Dumnezeu mulţumiri ca acestea:

Bucură-Te, podoaba mănăstirii Neamţ;
Bucură-Te, lumina celor din întunericul necazurilor;
Bucură-Te, candela iubirii dumnezeieşti;
Bucură-Te, crinul cel neveştejit al fecioriei;
Bucură-Te, împărăteasa prea lăudată a Luminii;
Bucură-Te, acoperământul celor ce călătoresc prin pustiul lumii;
Bucură-Te, mângâierea celor răniţi de întristare;
Bucură-Te, cununa monahilor iubitori de înţelepciune;
Bucură-Te, slava ierarhilor lui Hristos;
Bucură-Te, nădejdea mântuirii celor din lume;
Bucură-Te, podul întâlnirilor dumnezeieşti;
Bucură-Te, căutarea fiilor rătăcitori;
Bucură-te, Maica Domnului, comoara minunilor ce luminează mănăstirea Neamţului!

CONDACUL 2

Icoana Ta Preacurată, s-a ridicat din mâinile preoţilor şi ale ierarhilor, arătându-se în văzduh ca o mare ocrotitoare a poporului binecredincios, iar noi înălţând făcliile laudelor cereşti în văzduhul inimilor, aducem ploaia rugăciunilor de: Aliluia!

ICOSUL 2

Pe icoana Sfântului Gheorghe se vede semnul nelegiuirii celui rău credincios ca o mustrare pentru cei ce o vor privi, iar noi, purtând în sufletele semnele păcatelor, Te rugăm Preacurată, să le ştergi cu roua milostivirii Tale şi să ne dăruieşti nouă semnul pocăinţei neîncetate, ca să-Ţi strigăm cu bucurie:

Bucură-Te, icoană a cereştilor daruri;
Bucură-Te, semn al pocăinţei credincioşilor;
Bucură-Te, scară a mântuirii credincioşilor;
Bucură-Te, cămară sfinţită de lumina rugăciunii;
Bucură-Te, chemarea tuturor la limanul pocăinţei;
Bucură-Te, chezăşuitoarea celor greşiţi;
Bucură-Te, călăuzitoare pe cărările smereniei;
Bucură-Te, ploaie a milostivirii pentru cei credincioşi;
Bucură-Te, trandafir înrourat de darurile Duhului;
Bucură-Te, Rai înţelegător lucrat cu ostenelile virtuţilor;
Bucură-Te, templu luminat de Soarele dreptății;
Bucură-Te, priveliște sfințitoare a frumuseții Treimii;
Bucură-te, Maica Domnului, comoara minunilor ce luminează mănăstirea Neamţului !

CONDACUL 3
Credincioşii evlavioşi se adapă din destul din râul tămăduirilor revărsat prin rugăciunile Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, înaintea căruia înfăţişând şi noi durerile şi nevoile noastre, strigăm cu umilinţă Ziditorului a toate: Aliluia!

ICOSUL 3

Îmbrăţişând icoana Maicii Domnului, Cuviosul Paisie de la Neamţ a aflat multă mângâiere şi dulceaţă în inimă, iar noi, aducând înaintea icoanei Tale cererile noastre cu umilinţă, aflăm în îmbrăţişarea rugăciunii duhovnicească veselie şi dorire de a-Ţi împleti cunună de laude ca acestea:

Bucură-Te, că prefaci inimile în fagure al rugăciunii;
Bucură-Te, că nu lepezi nici cererile celor nevrednici;
Bucură-Te, că îndulceşti necazurile noastre;
Bucură-Te, că ne deschizi uşa rugăciunii smerite;
Bucură-Te, pământ al făgăduinţei celor smeriţi;
Bucură-Te, palatul cel de aur al Marelui Împărat;
Bucură-Te, că amărăciunea patimilor o tămăduieşti cu dulceaţa rugăciunii;
Bucură-Te, cămară luminată de Soarele dreptăţii;
Bucură-Te, cer întru care se odihnesc norii tuturor darurilor Duhului;
Bucură-Te, munte duhovnicesc al tainei Treimii;
Bucură-Te, mireasma sfinţitoare a darurilor îngereşti;
Bucură-Te, că ne ridici mintea spre cugetările înţelepciunii;
Bucură-te, Maica Domnului, comoara minunilor ce luminează mănăstirea Neamţului!

CONDACUL 4

Auzit-ai Preacurată, rugăciunea cea cu umilinţă a Cuviosului Paisie, şi i-ai dăruit lui odihnă trupului istovit, iar noi aflând prin rugăciunile tale dumnezeiască iertare şi odihnă sufletelor împovărate de păcate, cântăm Domnului cu mulţumire: Aliluia!

ICOSUL 4

Turcul cel hulitor s-a supus sabiei dreptăţii dumnezeieşti şi lovituri cumplite a răbdat ca o pildă şi pentru ceilalţi, ca să se păzească a dispreţui minunile Maicii Domnului, ci mai degrabă cu osârdie să Îi aducă cântări de laudă ca acestea:

Bucură-Te, aspră mustrare celor hulitori;
Bucură-Te, icoană preasfințită a Adevărului;
Bucură-Te, cumplită pedepsire a celor fărădelege;
Bucură-Te, izvor dulce curgător al înțelepciunii dumnezeiești;
Bucură-Te, ziua mântuirii cea aducătoare a Soarelui dreptății;
Bucură-Te, învățătoarea celor cu puțină credință;
Bucură-Te, focul evlaviei creștine;
Bucură-Te, aprinderea râvnei pentru dreapta mărturisire;
Bucură-Te, rușinarea celor de alte credințe;
Bucură-Te, întoarcerea fiilor risipitori de pe căile pierzării;
Bucură-Te, lumina celor ce călătoresc prin pustiul lumii;
Bucură-Te, dulce auzire a rugăciunii credincioșilor;
Bucură-te, Maica Domnului, comoara minunilor ce luminează mănăstirea Neamţului!

CONDACUL 5

Razele minunilor Tale veseleşte cerul inimilor întunecate de patimi şi le luminează, gătindu-le spre primirea Soarelui dreptăţii, Cel Căruia cetele îngereşti Îi aduc razele cântărilor de: Aliluia!

ICOSUL 5

Căutat-ai cu milostivire Preacurată, spre lacrimile femeii celei sterpe şi Tu, rodul cel preadorit al rugăciunilor drepţilor Tăi părinţi, i-ai dat şi ei rod pântecelui ca să Îţi aducă totodeauna mulţumiri ca acestea:

Bucură-Te, că nu Te întorci dinspre lacrimile celor necăjiți;
Bucură-Te, buna rodire a maicilor celor iubitoare de prunci;
Bucură-Te, binecuvântarea pântecelor spre zămislire;
Bucură-Te, bucuria famiilor celor evlavioase;
Bucură-Te, ocrotitoarea cea tainică a pruncilor;
Bucură-Te, dezlegarea legăturilor nerodirii;
Bucură-Te, cort întru Care S-a adăpostit Împăratul vieții;
Bucură-Te, pecetea nestricată a fecioriei;
Bucură-Te, mângâierea maicilor celor credincioase;
Bucură-Te, ușurarea durerilor celor neputincioși;
Bucură-Te, că pe toți primești sub aripile rugăciunii Tale;
Bucură-Te, vie mult roditoare din care am cules Strugurele mântuirii;
Bucură-te, Maica Domnului, comoara minunilor ce luminează mănăstirea Neamţului!

CONDACUL 6

Pe copilul bolnav de epilepsie l-ai tămăduit, spre bucuria părinţilor lui, iar noi aducem înaintea ta sufletele noastre slăbănogite de păcat, ca să ne dai tămăduire prin pocăinţă şi să-Ţi cântăm: Aliluia!

ICOSUL 6

Pe cei care răpiseră averea mănăstirii i-a ajuns mânia lui Dumnezeu, iar noi, văzând cumplita pedepasă a celor iubitori de bogăţia pământească, Te rugăm să ne izbăveşti de cursele celui viclean, şi să ne dăruieşti adevărata avuţie, bogăţia cea duhovnicească a pocăinţei, ca să Te cinstim cu laude ca acestea:

Bucură-Te, pocăința celor căzuți în multe păcate;
Bucură-Te, îndreptătoare pe căile smereniei luminate;
Bucură-Te, bogăția cea nefurată a celor săraci;
Bucură-Te, scăparea celor cuprinşi de valurile ispitelor;
Bucură-Te, mângâierea sufletelor celor necăjite;
Bucură-Te, rai înţelegător al tainelor mai presus de minte;
Bucură-Te, oglinda bucuriei cetelor îngereşti;
Bucură-Te, soare încununat cu razele tuturor darurilor Duhului;
Bucură-Te, limpede cugetare celor smeriți;
Bucură-Te, bucuria celor din necazuri;
Bucură-Te, păzitoarea averii mănăstirii Tale;
Bucură-Te, iconoamă înțeleaptă a schiturilor și mănăstirilor;
Bucură-te, Maica Domnului, comoara minunilor ce luminează mănăstirea Neamţului!

CONDACUL 7

Sabie a judecăţii dumnezeieşti Te-ai arătat Preacurată, pedepsind pe pârâtorii stareţului nevinovat, iar noi Te rugăm să ne păzeşti de toţi cei ce ne clevetesc, ca în pace să aducem jertfele cântărilor de : Aliluia!

ICOSUL 7

Fost-a ascunsă icoana Ta, Preabinecuvântată, ca să fie păzită de năvala turcilor, dar s-a întors înapoi în mănăstire, strălucind ca un luceafăr spre bucuria celor ce aşteaptă ziua cea mare a Împărăţiei Soarelui dreptăţii, strigând către Tine cu mulţumire :

Bucură-Te, apărătoare nebiruită a mănăstirii Tale;
Bucură-Te, că ne izbăveşti grabnic de ameninţările primejdiilor;
Bucură-Te, căutarea celor din întunericul păcatelor;
Bucură-Te, cer împodobit cu stelele virtuţilor;
Bucură-Te, cercetarea grabnică a bolnavilor;
Bucură-Te, răbdarea celor cuprinşi de necazuri;
Bucură-Te, îngrădirea celor atacaţi de vrăjmaşii nevăzuţi;
Bucură-Te, sălaş prea sfinţit al Luminii;
Bucură-Te, cortul bucuriei dumnezeieşti;
Bucură-Te, bucuria cea nețărmuită a creștinilor;
Bucură-Te, steagul mântuirii Ortodocșilor;
Bucură-Te, pământul mântuirii celor smeriți;
Bucură-te, Maica Domnului, comoara minunilor ce luminează mănăstirea Neamţului!

CONDACUL 8

Râurile milostivirii Tale nu încetează a se revărsa asupra tuturor celor ce cu dragoste cad înaintea icoanei Tale şi cer ajutor de la Tine, cântând Domnului: Aliluia!

ICOSUL 8

Prin rugăciunile Tale neîncetate ca şi cu un zid puternic păzeşti mănăstirea Ta de săgeţile ispitelor şi cu legătura păcii lui Hristos o întăreşti, ca toţi să Îţi aducă în toată vremea mulţumiri prisositoare:

Bucură-Te, far al păcii dumnezeieşti;
Bucură-Te, că tulburarea vrăjmaşului o depărtezi;
Bucură-Te, că luminezi inimile adormite în păcat;
Bucură-Te, a obştii Tale păzitoare neîncetată;
Bucură-Te, turn înalt al chemării dumnezeieşti;
Bucură-Te, adierea păcii lui Hristos;
Bucură-Te, nădejdea celor din temniţa necazurilor;
Bucură-Te, slobozirea celor apăsaţi de întristare;
Bucură-Te, a obştei mănăstirii Neamţ apărătoare nebiruită;
Bucură-Te, privelişte a Raiului răsărită pe pământ;
Bucură-Te, că întuneci gândurile cele rele;
Bucură-Te, povăţuitoare către Împărăţia drepţilor;
Bucură-te, Maica Domnului, comoara minunilor ce luminează mănăstirea Neamţului!

CONDACUL 9

Cu picăturile rugăciunilor Tale curăţeşte ochii sufletului meu ca să Te văd gânditor pe Tine strălucind întru slava Treimii şi să cânt umbrit de darul Tău: Aliluia!

ICOSUL 9

Mulţi bolnavi au aflat prin mijlocirea Ta Preacurată, tămăduire de boli grave şi legăturile nerodirii multor femei s-au desfăcut când Tu, Cea ieşită din pântece mai înainte neroditor, ai înălţat rugăciune către Cel Ce legăturile morţii a zdrobit şi a făcut părtaşi vieţii celei veşnice pe cei ce Te măresc pe Tine aşa:

Bucură-Te, bucuria maicilor celor mai înainte întristate;
Bucură-Te, bună rodire a pământului inimilor noastre;
Bucură-Te, grădină cerească plină de miresmele darurilor Duhului;
Bucură-Te, oglindă sfințită a frumuseților cerești;
Bucură-Te, a îngerilor dorire neîncetată;
Bucură-Te, palatul cel veselitor al slavei Cuvântului;
Bucură-Te, izvor pururea curgător al minunilor;
Bucură-Te, înţelepţirea cea tainică a iubitorilor de desăvârşire;
Bucură-Te, cununa înţelepciunii celor bine credincioşi;
Bucură-Te, cununa bucuriei drepților Tăi părinți;
Bucură-Te, tămăduire grabnică celor aflați în suferință;
Bucură-Te, dezlegarea blestemului lui Adam;
Bucură-te, Maica Domnului, comoara minunilor ce luminează mănăstirea Neamţului!

CONDACUL 10

Cu mărgăritarele rugăciunii Tale împleteşte mie cununa mântuirii, dăruindu-mi pocăinţă mai înainte de sfârşit, ca să aduc totdeauna mulţumire Făcătorului a toate, cântându-I: Aliluia!

ICOSUL 10
Femeia cea cu curgerea de sânge a aflat slobozire din boala ei cea cumplită şi ţi-a adus în dar o candelă de argint şi untdelemn, iar noi, voind a ne izbăvi din râul fărădelegilor noastre, Îţi aducem miruri de cântări ca acestea :

Bucură-Te, că oprești valurile greu de purtat ale bolilor;
Bucură-Te, că întuneci gândurile cele rele;
Bucură-Te, neîncetata mulțumire a femeii răpuse de boala cumplită;
Bucură-Te, ridicarea celor căuți în prăpastia deznădăjduirii;
Bucură-Te, trâmbiţă ce cheamă pe toţi la pocăinţă;
Bucură-Te, încununarea biruitorilor păcatului;
Bucură-Te, vistieria doririlor cereşti;
Bucură-Te, cărarea pocăinţei tuturor;
Bucură-Te, dulcea vedere a mucenicilor;
Bucură-Te, că alungi cu brațul Tău puternic toată boala din popor;
Bucură-Te, că ai primit ofranda mulțumirii femeii vindecate;
Bucură-Te, că ne vindeci cu untdelemnul rugăciunilor Tale;
Bucură-te, Maica Domnului, comoara minunilor ce luminează mănăstirea Neamţului!

CONDACUL 11

Mănăstirea Ta s-a arătat adăpost celor loviţi de primejdia holerei, iar noi, cei bolnavi de multe păcate, sub acoperământul rugăciunilor Tale ne adăpostim, cântând lui Hristos : Aliluia!

ICOSUL 11

Vicleşugul boierului Iordache împotriva mult încercatei mănăstiri nu a rămas nepedepsit şi sfârşitul lui a înfricoşat pe toţi, iar noi, cei ce cu nevrednicie stăm în biserica Ta, Preacurată, Te rugăm să ne izbăveşti din toate necazurile şi prin pocăinţă să ne aduci la limanul Vieţii, ca să Îţi aducem în dar laude ca acestea :

Bucură-Te, lucrătoare a dreptății lui Dumnezeu;
Bucură-Te, glas al pocăinței conștiințelor omorâte de păcat;
Bucură-Te, că s-au înfricoșat toți de pedeapsa celor lacomi;
Bucură-Te, că ne înveți a ne păzi de alunecarea în iubrea de argint;
Bucură-Te, cerul împodobit cu stelele virtuţilor întru care străluceşte Soarele dreptăţii;
Bucură-Te, dorirea iubitorilor de pustie;
Bucură-Te, binecuvântarea nevoitorilor lui Hristos;
Bucură-Te, sfinţitoarea gândurilor noastre;
Bucură-Te, că spre viețuirea cea smerită ne îndreptezi;
Bucură-Te, că nu suferi pe cei ce stăruiesc în neleguiri;
Bucură-Te, și ne dă a Te cinsti cu sfială și evlavie;
Bucură-Te, bogăția cea mare a celor săraci cu duhul;
Bucură-te, Maica Domnului, comoara minunilor ce luminează mănăstirea Neamţului!

CONDACUL 12

Monahului Iegudiil i-ai dăruit iarăşi vedere Prealăudată, însă luminează şi ochii cei orbiţi de păcate ai sufletului nostru, ca să citim din cartea inimii laude de: Aliluia !

ICOSUL 12

Pe cel ce furase salba de la icoana Ta cu ieşirea din minţi l-ai pedepsit, apoi iarăşi Te-ai milostivit spre el, iar noi Te rugăm să abaţi de la noi dreapta mânie a lui Dumnezeu, aducându-Ţi ca dar de mulţumire ofranda laudelor noastre:

Bucură-Te, trezirea conştiinţei celor greşiţi;
Bucură-Te, îngrozirea furilor;
Bucură-Te, păzitoarea averii mănăstirii;
Bucură-Te, scutul mântuirii credincioşilor;
Bucură-Te, fulgerul pocăinţei celor greşiţi;
Bucură-Te, ridicarea celor din adâncul răutăţilor;
Bucură-Te, limanul binecuvântat al monahilor;
Bucură-Te, candela rugăciunii drepţilor;
Bucură-Te, bogăţia necheltuită a celor smeriţi;
Bucură-Te, oglinda cugetărilor dumnezeieşti;
Bucură-Te, floarea darurilor Duhului;
Bucură-Te, cartea nescrisă a tainelor Adevărului;
Bucură-te, Maica Domnului, comoara minunilor ce luminează mănăstirea Neamţului!

CONDACUL 13

O, Preacurată Fecioară, lumina mănăstirii Neamţului, ceea ce acoperi obştea Ta cu acoperământul rugăciunilor Tale şi păzeşti pe credincioşi de toate săgeţile celui viclean, vino şi în întâmpinarea noastră şi ne deschide uşa mântuirii, ca intrând în cămara lui Hristos, să aducem cu cetele îngereşti cântarea de: Aliluia! (de trei ori)

ICOSUL 1

Văzând inimile cele aprinse de focul dreptei credinţe ale poporului evlavios, împăratul Ioan Paleologul dăruit-a Preasfinţitului Iosif ca dar de mare preţ icoana Născătoarei de Dumnezeu, ce avea pe spate zugrăvit chipul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, spre păzirea pământului românesc, care aduce lui Dumnezeu mulţumiri ca acestea:

Bucură-Te, podoaba mănăstirii Neamţ;
Bucură-Te, lumina celor din întunericul necazurilor;
Bucură-Te, candela iubirii dumnezeieşti;
Bucură-Te, crinul cel neveştejit al fecioriei;
Bucură-Te, împărăteasa prea lăudată a Luminii;
Bucură-Te, acoperământul celor ce călătoresc prin pustiul lumii;
Bucură-Te, mângâierea celor răniţi de întristare;
Bucură-Te, cununa monahilor iubitori de înţelepciune;
Bucură-Te, slava ierarhilor lui Hristos;
Bucură-Te, nădejdea mântuirii celor din lume;
Bucură-Te, podul întâlnirilor dumnezeieşti;
Bucură-Te, căutarea fiilor rătăcitori;
Bucură-te, Maica Domnului, comoara minunilor ce luminează mănăstirea Neamţului!

CONDACUL 1

Razele minunilor Tale strălucesc până la marginile lumii şi cheamă tainic în sfântă mănăstirea Ta pe cei ce cu evlavie poartă asemenea fecioarelor înţelepte nestinsă candela rugăciunii şi a iubirii către Tine, cântând Mirelui ceresc neîncetat: Aliluia!

Rugăciune către Maica Domnului ”Lidianca”

O, Stăpâna mea, Preacurată Fecioară şi Maica Cuvântului, ce cuvânt de laudă voi întinde ca o floare către Tine, Stăpâna mea preabună ? Căci iată, din prea multă nevrednicia mea nu pot sta înaintea sfintei Tale icoane și nici umilință nu am, fiind ținut în legăturile împietririi. În toată vremea lucrez păcatele cele de ocară și vreme de pocăință nu aflu, fiind cu totul biruit de mulțimea grijilor lumești. Pentru aceasta, mai înainte de a cădea în prăpastia deznădăjduirii, Te rog pe Tine, Maica Luminii, să-mi trimiți raza darului Tău ca să mă scoată la lumina pocăinței.

Tinde mâna Ta cea puternică și ne scoate pe toți din necazuri, povățuindu-ne către limanurile cele mai bune ale mântuirii. Darul Tău ce umbrește a Ta sfântă mănăstire să umbrească și sufletele noastre, întunecând gândurile cele rele și dăruindu-ne strălucirea înțelepciunii gândului lui Hristos. Ca o corabie mă înviforez pe marea vieții, fiind purtat de vânturile năprasnice ale ispitelor, dar apucă, ca o milostivă, cârma minții mele și mă condu către limanul binecuvântat al pocăinței. Să nu apună nicicând ajutorul Tău de la robii Tăi, ci din toate nevoile ne izbăvește, încununându-ne cu smerita cugetare, ca pentru toate facerile de bine Ție să mulțumim și milostivirii dumnezeiești, care a căutat spre noi, păcătoșii și nevrednicii Tăi robi.

Ca Una Ce ești în toată vremea acoperământ de nădejde al mănăstirii Neamț, împreună cu Sfântul Mare Mucenic Gheorghe roagă-te ca să se păzească obștea Ta de toate săgețile ispititorului, întărindu-o cu legătura păcii lui Hristos în toată sporirea cea duhovnicească. Pe creștinii smeriți care cu evlavie se închină cinstitei Tale icoane îi păzește de toată primejdia și pe căile ascultării de Fiul Tău îi îndreptează, ridicând sarcina cea grea a necazurilor tuturor.

Potolește întristările noastre și ne arată pe noi departe de toată răutatea vrăjmașilor nevăzuți. Cu mirul minunilor Tale veselește simțirile noastre sufletești și ca un cer înțelegător al Soarelui dreptății arată și cerul inimilor noastre luminat de razele darurilor Tale. Cu florile cuvintelor dumnezeiești bine înmiresmează pajiștea inimilor noastre, smulgând spinii patimilor și arzând neghinele gândurilor răutății, ca să ne facem noi Treimii grâu roditor și vrednic de a fi păstrat în hambarele cerești spre slava lui Dumnezeu și mântuirea sufletelor noastre. Amin.

Rugăciune pentru înţelegere şi dragoste între soţi – 25 Iunie

149441_sf_adrian_si_natalia

Rugăciune pentru înţelegere şi dragoste între soţi, către sfântul binecredincios cneaz Petru, în călugărie David, şi către sfânta cneaghină Fevronia, în călugărie Eufrosinia, făcătorii de minuni din Murom. Viaţa acestora a fost un model de căsnicie creştină, şi ca atare sunt ocrotitori ai celor ce se căsătoresc.)

Mari bineplăcuţi ai lui Dumnezeu şi preaminunaţi făcători de minuni, binecredinciosule cneaz Petru şi binecredincioasă cneaghină Fevronia, osârdnici rugători pentru noi către Dumnezeu! La voi alergăm şi vouă ne rugăm cu nădejde tare: înălţaţi pentru noi, păcătoşii, sfintele voastre rugăciuni către Dumnezeu şi cereţi de la bunătatea Lui toate cele de trebuinţă sufletelor şi trupurilor noastre: credinţă dreaptă, nădejde bună, dragoste nefăţarnică, bună credinţă neclintită, sporire în faptele cele bune, pace în lume, bună rodire a pământului, bună întocmire a văzduhului, sănătate trupurilor şi mântuire sufletelor.

Mijlociţi pe lângă împăratul Ceresc pace, linişte şi bună rânduială pentru toţi binecredincioşii creştini. Păziţi-ne pe noi de tot răul, şi pe toţi dreptslăvitorii, care la voi aleargă, adumbriţi-i cu lucrarea harică a rugăciunilor voastre bineplăcute lui Dumnezeu şi toate cererile lor cele cu evlavie împliniţi-le.

Aşa, sfinţilor făcători de minuni, nu treceţi cu vederea rugăciunile noastre, ci mijlociţi pentru noi pururea către Domnul şi, cu ajutorul vostru, învredniciţi-ne să primim mântuirea cea veşnică şi să moştenim Împărăţia lui Dumnezeu, ca să slavoslovim iubirea de oameni cea negrăită a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, a lui Dumnezeu Celui în Treime închinat, în vecii vecilor. Amin.