Rugaciunea celui mânios – Sfânta Mânăstire Lainici

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Sfânta Mănăstire Lainici

Dumnezeule întru tot îndurate, Tu ai zis că cel ce va asupri pe aproapele său se atinge de lumina ochilor Tăi. Iată dar că este cu dreptate să mă pedepseşti pe mine, fiindcă de atâtea ori fiind stăpânit de mânie am amărât şi am supărat pe fratele meu şi puteai să-mi plăteşti mânia cu mânie, căci strigau către Tine lacrimile şi suspinele atâtor nevinovaţi pe care eu i-am nedreptăţit.

Şi ce mi s-ar fi întâmplat dacă ar fi căzut asupra mea numai o mică parte a urgiei Tale, de care toţi se cutremură? Dar fiindcă m-ai îngăduit până acum şi nu mi-ai răsplătit răul cu rău, pedepsindu-mă cum mi se cuvenea, şi eu te rog şi cad înaintea Ta zicând cu lacrimi:

Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, arată-mi milostivirea Ta cea obişnuită, pe care şi în vremea când eşti mâniat nu o uiţi, după cum zice proorocul Avacum:

“Întru mânie îţi vei aduce aminte de milă”, şi să nu-mi pomeneşti toate relele pe care le-am făcut aproapelui meu cu mânia şi izbăveşte-mă de această patimă rea, ca să mă pot bucura de pacea Ta, a aproapelui meu şi a mea, ca deschizând gura mea spre lauda Ta, întru bucuria duhului meu, să slăvesc dreptatea Ta.”

Dăruieşte-mi, Doamne, al meu, darurile smereniei şi ale blândeţii pe care Fiul Tău, venind în lume, ne-a poruncit să le învăţăm şi să le urmăm, ca avându-le pe ele să petrec viaţă virtuoasă aici pe pământ, iar în cer să mă învrednicesc părţii celor smeriţi cu duhul şi blânzi cu inima în vecii vecilor. Amin!

Cu mulţumiri părintelui Matei de la sfânta mânăstire Lainici

Din iadul schemelor de inadaptare – Maica Siluana Vlad

Maica Siluana Vlad

1. Abandonul
Doamne, Iubirea mea, Mântuirea mea, Tu ne dăruiești prin pronia Ta oameni minunați care să ne fie alături în drumul spre mântuire. Orice făptură a Ta este o binecuvântare în viața mea. Doamne, îți mulțumesc pentru oamenii pe care mi-i scoți în cale. Dă-mi dragoste față de ei, sensibilitate, încât să nu îi rănesc prin patimile mele. Vindecă-mă, Doamne, degrabă de dependența de cei apropiați, de gelozie, de anxietate. Doamne, la Tine nimic nu e cu neputință de îndreptat, nicio pierdere nu e de neînlocuit, Tu ești cu totul dragoste! Vindecă-mă de teamă, dă-mi să Te iubesc cel mai mult pe Tine, iar pentru oamenii pe care mi-i trimiți, să-Ți mulțumesc ca pentru niște daruri minunate, să mă bucur de ei și să le aduc bucurie. Binecuvântează, Doamne, toata făptura Ta!

2. Privațiunea
Doamne, conflictul interior dintre a-mi tăia voia, a face pe plac altora și a fi independentă, liberă, mă macină și mă zbuciumă în tot ceasul. Vezi, Doamne, lupta mea și vindecă-mă! Dă-mi dragostea Ta, ca tot ceea ce fac pentru ceilalți să fie cu iubire și bucurie, să nu mă împovăreze. Dă-mi, Doamne, curaj să-mi recunosc neputințele, încât ceea ce fac să nu fie cu forțare. Ajută-mă să-mi pot exprima și nevoile proprii. Vindecă sufletul meu și dă-mi să înțeleg ce înseamnă să fac voia Ta și să-mi tai propria voie, să mă lepăd de voia mea. Pentru că eu, Doamne, vreau să fie în toate cum vrei Tu, dar să nu mă părăsești nicio clipă, să fii în toate cu mine. Vindecă-mă așa cum vrei Tu, nu mă lepăda pentru neînțelegerea și necunoașterea mea, nu mă lepăda pentru neputințele mele. Umple-mi sufletul de dragostea Ta și să fie în toate voia Ta în viața mea! Vindecă sufletul meu, să pun dragoste în tot ceea ce vrei să fac, să nu mă las purtată de spiritul de turmă, ca prin asta să mă forțez, sau să forțez pe alții și să pierd dragostea.

3. Imposibilitatea de a fi iubit
Doamne, Dumnezeul meu iubit, Tu care ești dragostea cea atotcuprinzătoare, dă-mi dragostea Ta, revars-o în inima mea și vindecă sufletul meu. Sunt păcătoasă și nerecunoscătoare, nu-Ți mulțumesc pentru ce făpturi minunate ne-ai creat, și mă îndoiesc de calitățile pe care le-ai pus în mine, de darurile cu care m-ai înzestrat. Tu, Doamne, ai spus să nu ne temem și să nu ne îngrijim de nimic, ne-ai înzestrat mai frumos decât pe crinii câmpului, ne-ai hrănit mai mult decât păsările cerului. Pentru ce mă îndoiesc atunci? Când Tu pururi cu mine ești, când Tu îmi dai toate cele de folos, când Tu îmi oferi dragostea Ta! De ce să mă îndoiesc că nu aș putea fi iubită, când Tu deja mă iubești cu cea mai curată și deplină dragoste?! De ce să mă obosesc și îndoiesc atât, încercând să fiu într-un anume fel, când Tu mă iubești așa cum sunt, când Tu mă primești și mă vindeci, de aici, din adâncul în care mă aflu?! Da, Doamne, Tu ești nădejdea mea, înviază sufletul meu! Fii cu mine și ajută-mă să rămân întru Tine și atunci nimic nu-mi va lipsi.

4. Excluderea
Iisuse al meu, vindecă sufletul de tendința de a mă însingura și izola de oameni. Ne-ai creat să trăim în dragoste și comuniune unii cu alții. De ce să mă tem? Când Tu cu mine ești… Dă-mi dragoste față de creația Ta și bucurie veșnică!

5. Vulnerabilitatea
Doamne, vindecă-mă de vulnerabilitate! Tu ești nădejdea mea, de ce să mă tem? Întoarce-mă și povățuiește-mă să nu îmi mai fie teamă de nimic, știind că Tu ești lângă mine. Dă-mi credință, curaj, nădejde. Ajută-mă să fiu puternică și să pot răbda și duce orice încercare, orice ispită, cu ajutorul Tău. Tot ce iți cer e să fii cu mine, să-mi dai să simt bucuria Ta și dragostea Ta în orice. Doar nu mă parăsi, Dumnezeul meu.

6. Perfecționismul
Doamne, revarsă harul Tău asupra sufletului meu și dă-mi smerenie. Eu sunt nimic fără Tine, tot ceea ce am, tot ceea ce fac este prin Tine, cu ajutorul Tău. Fără Tine, nimic vrednic și bun nu pot să împlinesc. Toate sunt darurile Tale, pentru care Îți mulțumesc! Ajută-mă să mă lepăd de voia mea și să îmbrățișez voia Ta, să le primesc pe toate, să accept și să îndeplinesc voia Ta cea sfântă. Nu pot nimic fără Tine. Nu mă părăsi!

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Maria, Domnul să-ți audă rugăciunile, să-ți vindece suflețelul și să facă din tine un martor al milostivirii și iubirii Sale pentru oameni. Te îmbrățișez cu drag mult și recunoștință!

Cu drag și rugăciune,
Maica Siluana

Sursa: https://sfintiiarhangheli.ro/

Emailsfarhangheli@gmail.com

AdresaStrada Talpalari nr 12, Iasi, cod 700 127, Iasi

Dacă doriți să susțineți activitățile maicii Siluana Vlad și ale obștii noastre, puteți dona online utilizând cardul de credit, debit sau contul de PayPal! Domnul să vă răsplăteasca darul!

Vol d’oiseau – Alexandru Theodor Amarfei

I

Carême

(Gemini)

Siège calcaire pour goélands, le séduit pensif vaisseau

Par ombres, goutte après goutte, dans les cloitres de silence,

Tamise des raisons-ermites, pour que précipices en haut

Puissent surgir pour les étoiles, du noir de vie, les semences.

Pour me porter aux funérailles il n’y’aura point de bouclier ;

Désirs du corps et trots d’agile jument tombée enceinte

Vont par céleste baiser dans les hauteurs déménager,

Vont imposer aux seiches d’océan une cristalline astreinte…

Que puissent couler les encres brunes salés par le néant ;

Que puisse sonner le trot, galop sphérique sans propriétaire !

Adviens, mon bien-aimé, car je t’ai attendu autant… !

Tu peux me reposer dans le noyau d’un soleil neuf…

Je manque, au nadir du vide, les rayons de ton mystère

Pour m’enflammer du rouge du sang le jaune noirci de l’œuf.

II

Crypte

(Cancer)

Au-dessous des rêves, la cote perdue te fait surgir l’encens

Bien-aimée, reine des épreuves, cheval trojan du ciel turquois,

Aux raisons épais des ères – touche suave d’odeur du bois,

Baptême d’anges, déluge des fruits d’un été convalescent…

Chaste jonction troupeaux des fleurs fait surgir dans jardinières

De feu inconnu par cendres et de terre sans touche du fruste ;

Eaux profondes lin de silence arrosent pour linceul des sphères

Epreuve-reine, ennui du bleu pour les astres très vétustes…

Comme s’ils étaient des secondes, leurs chandelles brulent les éons

Pour que, chantée par lumières, raisonnée par arc-en-ciel,

Tu puisses tisser sur le temps les couleurs de l’éternel,

Comme ciment pour mur des briques ailes célestes te font bâillon,

Que ton ventre gît dans larmes et les yeux dans l’accouchement

Pour le sidéral aride – cimetière aux chats-huants.

III

Joaillerie  

(Leo)

Le soleil mendiant pour ombre remonte la pourpre aux grappes ;  

Ombre mendiant pour toi, j’envoie pigeons en volée 

Pour que la pourpre des ailes soit bénie par ton lever,

Pour que la tempête des cœurs touche du vin nouveau attrape.

Douane féroce des renards demande péage de fatigue,

Réseaux des faucons s’emparent d’impitoyables décimes ;

Dans tellure et sidéral, le concert de leur lésine

Brouille l’innocent portatif par les grinces d’avide intrigue…

Y’a pour autant des victimes, succombées avant les noces

Une rétribution qui fasse plus paisible leur supplice ?

Oh ! voilà, leur sang se draine comme dans invisibles fosses,

Octroi dans trame de souffrance, leur mort érige le calice,

Ailes rompues dans l’éphémère lettres des prières embossent

Et blessures de désespoir logent la splendeur des rubis…

IV

Le pendu

(Virgo)

Rejeté par toi, prison de silence

Dans l’attente du supplice vient d’accueillir

Mon corps. L’espoir même devient la potence;

L’amour, noeud coulissant, va me meurtrir.

Une éternité de solitude pétrie

Vient d’ouvrir pour moi la sombre ravine

Mon coeur te regarde d’un oeil triste, pourri,

Creusé par les rapaces dans ma poitrine…

Pas des larmes pour moi, mais ce monde glacé

Point de compassion n’aura dans ses yeux !

J’ai compris que tu n’as pas pu m’aimer…

Que les orbites vides puissent nouveau printemps

Susciter pour fondre cet hiver affreux!

Car ou seront, prince, mes regards d’antan… ?

V

Aigle

(Libra)

Balance éloigné du cœur, pensée droite, coup de vent gauche,

Je charge vers l’azur chansons que personne ne prononcera ;

Scrutant le moindre mouvement, majestueux et sans reproche,

Je plonge pour fourrer mes griffes aux gibiers qui sont à moi.

Dans les hauteurs et par terre, le pouvoir non partagé

Sur l’empire qui ne connait ni défi, ni obéissance

Encercle, de l’invisible, comme un astucieux joailler,

La couronne qui capte d’en haut les sacrées incandescences.

J’ai voulu tout ça t’offrir, car l’amour vient, le vilain,

De tomber en coup de foudre et bruler au cœur le toit…

La terre est réduite aux cendres, sachant que t’as pas besoin

De mon âme, oh, le plus pauvre roi réduit à ses exploits…

Tout ce que j’ai conquis s’avère un appui pour vol en vain

Balance exilé du ciel, amour gauche, vent sans endroit…

VI

Pélican

(Scorpio)

Hiéroglyphes des écailles captent plongeons au fond des eaux

Et censure avide enlève leur mystère d’en dessous des songes;

Broderie fluide des signes aux poussins du vrai ou faux

Emprunte ses pouvoirs occultes pour les ailes en manque d’allonge.

Dans les profondeurs nocturnes, les cauchemars ouvrent ravines;

Malgré les graisses qui préparent le vol vers les bords d’Afrique,

La colonie est hantée par mémoires de la famine :

La souffrance des jeunes suscite la dévotion frénétique,

Les becs font sortir le sang des pieuses anciennes poitrines

Dans un sommeil agité par une messe des hérétiques.

Quand je serais sur la croix et soumis aux tentations;

Quand le mythe de la piété succombera à ses mensonges,

Car indigne de racheter la nouvelle génération,

Y’aura quelqu’un pour hausser sur la branche d’hysope l’éponge… ?

VII

Cigogne

(Sagittarius)

Ils racontent de moi dans les contes des fées

Que j’annonce bonheur aux futurs parents

Et que je suis un des plus fiers guerriers

Contre les crapauds et les vils serpents.

En dépit de la prudence que j’aime autant,

Une fée m’a jeté sa malédiction :

J’ai mangé, pour mériter cette punition, 

Un crapaud qui renfermait son prince charmant…

Un don que j’arrive pas de digérer

Me condamne à vie d’y rester errant,

Faire aller-retour, sans trouver ma paix

Jusqu’au delta du Nile, pour rechercher

D’empoissonner le prince par un serpent

Ou trouver une reine qui puisse le libérer…

VIII

Autruche

(Capricornus)

Les oiseaux ne pleurent pas, n’ont pas des larmes

Mais il peut y pleuvoir avec des oiseaux ;

La majesté d’azur meurtrit ses charmes

Et laisse tomber par terre tous ses joyaux…

Le vol m’est interdit. Splendide misère,

Mes plumes ne font que d’ornement pour fêtes.

Dans le désert des ailes tombées par terre,

Je suis l’oiseau de vide, j’enfonce la tête ;

Elles vont voler dans mon labile mystère,

Leur mort va apaiser ma très longue quête.

Quand les tempêtes sauvages de manque d’amour

Détruisent tout ce qu’aura pu jamais voler,

Aux ailes d’Icare je donne discret secours :

Refuge dans mon absence elles vont trouver…

IX

Verticale 

(Aquarius)

Regarde, regarde, parmi douleur sans quête !

Abîme-toi dans les cieux, profond oubli…!

Le soleil mur frappe contre l’alouette,

Proie sanglée entre plumes et l’infini !

Ah, pour gouter le sang, t’aurais envie…

Mais il arrive toujours dans un ventre

Et jamais dans le cœur, ou tu rentres

Comme sur la manche de ton seigneur béni.

Rebel contre ceux qui t’ont transformé

Dans une écriture muette, l’avalanche

De statues, impuissance pétrifiée,

Munit ta captivité d’un défi:

Descente au sacre, merle aveugle, blanche

Qui va accompagner ton vol vieilli.

X

Cassandra

(Pisces)

Arbre avec racines au-delà des étoiles,

Dont le tronc de lumière est nourri par pensées ;

Les branches de vent bruissent feuilles des oiseaux, qui dévoilent

Fruits-poissons, quand elles plongent dans les eaux pour chasser.

On se vante d’être très raisonnables, très sages

Avec nos « un plus un fait deux », irrépressibles

Contraintes d’écorche morte pour le grand tronc, pris otage

D’une révolte contre le verbe, chair invisible.

Au lieu de les sauver, j’appelle les haches d’obscur

Messagers sombres, harpies et les chauves-souris

Pour faire les oiseaux chasser seulement pour l’envie

De nourrir en cercle le pénible séjour…

Que la lune intervienne, avec l’annonce d’éclipse !

Que les vols de famine claironnent l’apocalypse !

XI

Coq

(Aries)

J’ai besoin de tes larmes pour le cri triomphal

Qui trouve échos dans les fissures de l’édifice:

Qu’elles puissent noyer et saler le temps hibernal

Qui neige étoiles mortes sur le bois de justice.

Non, y’a pas besoin de ta foi, mais de ses blessures.

Elle ne pourra pas conquérir le paradis,

Mais son ultime soupir va guérir les morsures,

Va offrir des baptêmes impossibles jadis!

Des soleils jeunes recevront des noms indicibles

Pour les hymnes qui rayonnent les lumières des astres,

Le déni de soi meurt d’une noyade paisible

Et il reprend la vie de la veille la plus chaste:

Je ne saurais jamais reproduire ce qu’il t’a dit

Quand le verbe a muté ton levant à minuit.

XII

Nettoyage

(Taurus)

Chasse aux insectes par nuée des étourneaux

Sous la peau d’une bête qu’on ne voit pas encore ;

Confession : l’eau, dans les empreintes des sabots ;

Une étincelle lointaine elle arrive de clore.

Le taureau pas encore venu fait la veille

D’une étoile depuis longtemps éteinte aux cieux,

Mais les parasites sont là, cène de merveille

Pour apaiser l’agitation des oiseaux.

Mais pourquoi je porte des cornes ? Pourquoi je meurs ?

Pourquoi, érodé jusqu’au squelette pleurant,

Je remplis des larmes les empreintes de l’ardeur

Qui décorait mes exploits d’auparavant ?

Myraculé d’amour, je suis nettoyé

Par un ange enveloppé dans tes pensées…

Dr. Alexandru – Theodor Amarfei

At corpus non terminatur cogitatione nec cogitatio corpore – (Spinoza, „Etica”) 

Imaginea: Este o lucrare ce aparține tot domnului doctor Alexandru – Theodor Amarfei, reprezentând, după modesta mea înțelegere: Răstignirea Întregii Sfinte Treimi.

Poèmes et prières d’amour – Alexandre – Theodor Amarfei

I

Cérémonie

Devant l’ancien autel, seigneur, mon prince

Dans le brouillard du soir on est montés,

Raisons  niaises s’abiment dans la vallée,

Les âmes avouent la touche de transparence.

Pour les sacrées statues il faut rien dire :

Nous deux suffîmes. En manque de chandelier,

La paix s’enflamme de nous, pour consommer

Les pièges et les faux pas, dans un sourire.

La peine de se voir nus face au destin

Son œil impitoyable ferme dessous ;  

Pour le baptême de l’éternel début

Laisse ton grabat, lève-toi, y’a le festin

Mon coeur ! J’te prête au nouveau roi, a vie

Couronne à susciter aux anges la jalousie.

Couronne à susciter aux anges la jalousie,

Mon coeur ! J’te prête au nouveau roi, a vie !

Laisse ton grabat, lève-toi, y’a le festin :

Pour le baptême de l’éternel début

Son œil impitoyable ferme dessous

La peine de se voir nus face au destin.

Les pièges et les faux pas, dans un sourire,

Ta paix s’enflamme de nous, pour consommer ;

Nous deux suffîmes. En manque de chandelier

Pour les sacrées statues il faut rien dire

Les âmes avouent la touche de transparence,

Raisons niaises s’abiment dans la vallée,

Dans le brouillard du soir on est montés

Devant nouvel autel, seigneur, mon prince

II

Piège

Coucou cruel, pendant jeunesse avide, 

Des œufs méchants le monde j’ai parsemé ;

Par mes bâtards j’ai fait défenestrer

Amour honnête avec amour perfide.

Je prétendais d’offrir la terre, les cieux,

Pour les planter, poussins illégitimes

D’une âme errante, sortie du sombre abime,

N’obéissant qu’aux vils caprices des yeux.

Et je t’ai vu. De flèche empoisonnée

Je tombe ; crevasse d’amour non partagé,

Logement dans l’éternel d’esprit démis,

L’enfer fait nid, o, Dieu, juste punition !

Coucou, ta grâce me lève au paradis,

Car tes blessures renversent gravitation…

III

Aillerons noirs

J’avais pensé qu’on manque les bonnes prières,

Seigneur, mon prince, pour te faire pardonner

A ton soldat, autant de lâcheté,  

Autant d’amères défaites pendant cette guerre !

Et tu me dis : seule chose que tu refuses

C’est de me croire : y’a pas des vaincus en moi ;

Mon cœur guérit des trahisons chaque fois,

Sans demander à ta faiblesse excuses.

Le verbe dans ton abime commute blessures

Inaccessibles aux iniquités !  

D’heureux silence, sur-lumineuse morsure 

Resplendissant d’amour ressuscité,

Volées des merles, avec divine mesure,

Attendent les becs dorés pour te chanter.

IV

Patience

Sabliers des ères trouvent leur arrêt par terre

La sécheresse meurtrit le moindre nuage

Mon prince, tu m’abandonnes à ma misère ?

Je perds le compte des jours, des mois, d’années

Pour quoi j’erre seul dans ton silence sauvage ?

Mon pauvre âme craint le venin séché…

Mais non… moi, l’impatient, j’te dis : attends… !

Quel souffle étrange de ma poitrine tu rends ?

Aveugle que j’étais, en pleine lumière,

Ta touche me fait tomber les fausses paupières !

Rayon sans âge me trouve pour regarder

Dans roche impitoyable, le mystère :

L’esprit surgit ciseaux de mes poussières,

Pour voix céleste les moules à raffiner…

V

Obéissance 

Tu m’écrives, seigneur aimé, sur sable,

Comme pour me dire : il faut avoir la foi

Contre tous les vents, inexorables

Marquer, en majesté divine, ma loi !

Et, même craignant que je sois inutile,

Te faisant confiance, en manque d’astuces,

J’y vais remplir déserts de touches débiles :

Que je puisse mériter une parole douce… !

Etant en train de maudire ma faiblesse

J’entends ta voix : écoute, mon cher ami,

Ta touche ne manque la force, mais la finesse

Je me réveille, ravi par l’harmonie;

Je touche un grain, un seul, en gentillesse ;

L’écho des anges tournoie une galaxie !…

VI

Piété

Comment oser de t’appeler, seigneur ?

Quand je n’ai même pas une fois touché ta croix ?

Quand je me vois fléchi par faible cœur,

Ma pauvre bouche n’ose plus lever louange

Et faire perfide reproche de la même voix

Pour ma retraite devant les bêtes en rage…

Pétri de honte, ne sachant pas quoi dire,

Je sens ta touche bénie. Dans un instant

Battu, percé, tu réduis au néant

Mes plaies avec les tiennes. Ton beau sourire

Me lève en-dessus de l’horizon sanglant

Comme t’es blessé ! Repose-toi dans mes bras

Qu’ils viennent nous vaincre des milliers des fois !

Sang sanctifie le sang. T’es triomphant.

VII

Prudence

Pourquoi tes armes manquent tellement l’élégance

Pourquoi y’a pas de décor sur ton bouclier ?

Tu me demandes, le jour de ta vengeance,

Seigneur, quand la victoire est à portée.

Mais, prince, ils sont des vils des pires espèces !

Leur âme, quand même, elle est à moi, tu dis ;

T’as pas encore rompu leurs rangs en pièces

Mais tu sens bien l’odeur du paradis ? 

Dans toi, l’essence est déjà consacrée;

Tu brules pour victorieux et pour vaincus  

Encens que terre et cieux n’ont pas connu 

Ta gloire ne vit jamais dans les vains cœurs,

Les âmes pétries par convoitise restent nues,

Avant la guerre nous sommes déjà vainqueurs !

VIII

Sacrifice

Masse noire, avancent les lignes de l’ennemi,

Le jour se couvre des nuages sombres…

Nous sommes très peu et pas encore guéris

Faut qu’on se bat ou se sauver dans l’ombre…?

Ils ont été fiers de nous annoncer :

Nos bêtes vont vous manger les sales viandes !…

Sortez, et à l’attaque, braves camarades,

De sang on va leur insolence tremper !

Mais d’où surgit ce tourbillon sauvage ?

Pourquoi leurs rangs se déchirent en déroute ?

Toute leur grandeur s’effondre dans l’orage !

Comment dévorent leurs maitres, les lions !  

Du gout de notre sang, versé sans doute,

T’as mis leurs bêtes affreuses en rébellion… !

IX

Innocence

Prince bien-aimé, comblé par tes faveurs,

J’ose demander ton amitié sereine :

Comment est-ce que je puisse te faire honneur

Quand de ta grâce l’humanité est pleine 

Tu vois, je suis à l’aise dans cieux et terre,

Défi aux vils esprits qui nous persiflent,

A l’aise dans la victoire ou chute amère

Y’a rien qui manque pour mon amitié,

Sauf que je voudrais de toi une gifle,

Donnée du fond de l’âme, en fierté !

Je suis percé d’un coup par la colère ;

Pensant que tu te moques de moi, j’te frappe !

Touchant ton doux visage de ma misère,

Le don d’écrire pour toi ma main attrape…

X

Foi

Roi magnifique, mais vieilli sur ton trône

Et sans enfant, tu convoques tes sujets

Ecoutez ce que votre roi ordonne :

Prenez parcelles autour de mon palais

Celui qui la meilleure récolte me donne

Sera mon légitime prince héritier !

Au but d’un an, tous ont fait des miracles

La terre d’un seul jeune homme n’a rien donné…  

Tu cours parmi splendides fleurs et fruits murs  

Et tu lui passes ton sceptre pour le sacre: 

Mon fils, reçois l’honneur bien mérité !

Il n’a rien fait, les conseillers murmurent…

Tu les réprimes: menteurs, craignez ma rage !

Toutes les semences étaient cuites d’avantage !

XI

Pureté

Un pauvre camarade va au tombeau

Hélas, à ses faiblesses il tombe victime

Je crois entendre dans le sombre abime

Les soupirs de son âme faisant écho…

Une larme qui tombe depuis céleste minuit

Rencontre une, montée de ses misères,

Comme si étrange gravitation nous suit

Eclat d’un soleil noir pour toutes les sphères

Et tu nous dis : l’empreinte de ma face

Par mon amour, je viens vous emprunter.

Ni même un seul atome ne manque ma grâce !

J’arrose déjà, du droit de majesté,  

Dans décadence et débris dégueulasses,

Les roses qui vont sur son tombeau pousser…

XII

Espoir

Quand tout ce que j’ai pu faire confronte la fin,

Quand le corps doit subir sa décadence,

Pensée, sens, volonté touchent leur destin.

C’est toujours sombre. C’est l’enfer, mon prince ?

Alors, je vois l’énorme calice, rempli

Au ras, de nos faiblesses et nos misères :

Grain minuscule, perdu dans l’infini

De ton amour au-delà du temps et sphères…

Je me rappelle alors, d’une touche suave :

Ce que se perd pour toi n’est pas perdu,

Pousser vers toi défie toutes les entraves,

Y’a pas des fleurs qui poussent dehors la boue…

L’obscur qui nous attache comme des esclaves

Déborde en toi quand je me jette par-dessus.

XIII

Danse des anges

Dans l’oiseau qui gratte le ciel y’a un mot,

Clé de voute elle fait voler de mon amour,

Elle égare dans les hauteurs mon seul secours,

Mon cœur brule des flammes parjures, comme un sot.

Un poisson mange une huitre dans la mer;

Il avale une perle cachée, le poisson;

Elle est renfermée dedans, ma raison;

Mes pensées se perdent, au fond de l’amer.

Danse des grâces par vertus m’a couronné:

A quoi bon ? Mon âme ne peut s’y servir !

Flammes cruelles me disent : le cœur peut voler,

La raison refuse dans le noir mourir…

Seul espoir – qu’un ange peut récupérer

L’amour du zénith, raison – du nadir.

XIV

Danse des épées

Ils draguent vers sa fin un nouveau martyre…

Comment il regarde d’un œil courageux

La foule déchainée qui, dans son délire,

Va ovationner le coup du bourreau… !

Quand j’étais en train de laisser la rage

Envahir mon âme pour ma lâcheté

Le fer de son sang renouvelle l’épée

Dans le ciel très saint, aux mains de l’archange… !

Que je puisse saigner, du cœur plein des vices  

Sur ton cœur blessé, comme si l’échafaud

Prend sur lui le coup d’un secret supplice :

Etre à ton amour le caché héros,

Vie aux cieux surgir au bois de justice,

Renverser tranchant contre les juges faux … !

XV

Essences

Roche renfermée dans une roche dans le noir,

Qui, au lieu de pouvoir garder silence,

Vient de rêver, cauchemar après cauchemar,

L’immobilité munie d’une conscience…

Pas de parole dans le noir, ni pensée.

Y’a seulement une espèce d’œil en souffrance :

Pour lui le noir est la seule liberté,

Le point nu c’est la seule abondance.

Et, soudain, tout vient d’être renversé :

Grain de lumière noyé dans la lumière

Perle noire qui ciel de nuit a séquestré

Pour se réveiller, dans le sommeil s’endort.

Je gagne le soleil, je perds la poussière

Avant que je meurs, t’étais noyé dans ma mort.

XVI

Indomptable

J’avais pensé d’avoir perdu l’amour :

Entre quatre chariots à quatre roues

Ecartelé, a quatre vents accourt

Le désespoir d’un animal garou…

Mais là il vient de faire pousser une rose ;

Ailleurs, il change une note dans chant de merle ;

Dans l’océan, il ensemence des perles

Par la poussière qui leur sera la cause !

Epée disséminée dans l’intranchable

De sa faiblesse elle semble profiter ;

Surgie d’une faible flamme instable

La terre, les cieux se laissent par elle coupés…

Quand tu viendras, dans hauteurs inguéables,

Elle, humble, t’aura creusé le palais.

XVII

Homme

Devant chaque goutte d’eau y’a océan, nuage,

Sang, larme, sueur, feuille, branche, arbre, baptême…

Devant chaque flamme y’a retraite ou péage,

Pour fuite – les cendres, pour martyre – diadème…

Devant chaque grain y’a soupire ou écho,

Derrière chaque pas y’a porte ou serrure…

Concert d’essences, assemblées dans un mot,

Pour lequel y’a aucune salle qui perdure,

Pour lequel y’a pas de flamme suffisante,

Pour lequel y’a pas de prière sans parjure…

Hormis le cœur ! Car dedans, séduisante,

Une semence de repos résiste, acerbe,

Avide d’écriture – une oreille tout-puissante

En sursaut du commencement par le verbe.

XVIII

Sacre

Comme si une roche contient déjà la cave,

Avant qu’elle puisse par l’eau se faire creuser,

Ou un ermite va trouver ses entraves

Pour que la prière puisse le consommer…

Comme si des feuilles descendent dans l’océan, 

Sans perdre leur verdure dans millénaires,

Pour joindre arbres d’une ile qui ascend

Et bruisseront printemps après des ères,

Foi en verdure noircit le rouge du sang;

Lumière, avant lumière courant plus vite

Pour héberger parole non-prononcée

Vient de remplir, autant que t’es absent

D’empreintes de vie l’abime de l’interdit:

Hymnes et lauriers qui vont te couronner.

XIX

Contemplation

Etre dehors : pour courte joie éphémère,

Obscur exposé aux nuages des yeux,

Par volée des oiseaux je suis mis en bière,

Par clins d’œil froids – transporté au tombeau.

Etre dedans : pour une très courte tristesse

Regard après regard, crevasse mobile

Creuse au cœur le mur d’un vide inhabile,

Grange d’hiver, accueil d’animale faiblesse.

Y’a une clé de voute pour cette fluide piège,

D’un mort par regards – la joyeuse couronne

Qui puisse décorer le fatal cortège… ?

Mosaïque des yeux pour vêpres claironne

Hymne d’heureux silence, pour lever du siège :

Tout ce monde attend que je sois ton trône.

XX

Paix

Regarde les deux gladiateurs en scène… !

Amis hors cirque, de bon ou de mal gré,

Pour le combat ils se sont entrainés

Et ils s’affrontent devant la foule malsaine…

Chaque fois, ils se pardonnent pour ce qu’ils ont fait ;

Lauriers et gloire ils traitent comme des ordures,

Comme si, déjà souffrant d’une grave blessure,

Y’a rien qui puisse leur enlever la paix.

La foule sauvage vient donc de se calmer

Et l’éditeur décide pour une remise…

Je peux comprendre pourquoi, sans pitié,

Et pire encore, d’une excellente maitrise

J’ai dû autant des vils coups t’infliger

Et j’ai reçu autant, de main exquise…

XXI

Le sans endroit

Sans cœur pour l’accueillir, sang en excès

En sus de ce que blessures ont pu extraire

Offrande de vie aux furtives vérités

Offrande de vie aux pales chimères…

Comme s’il lui manque le bon regard, qui sache

Ou est-ce qu’il faut la prochaine goutte semer,

Aveugle, aux regards d’amour s’attache,

Sang sans oiseaux sur vent sans air levé…

Que je puisse donc ouvrir au cœur souffrant

Les yeux qui pour le monde doivent se fermer

Même si au cout d’y être poignardé

D’amour meurtri, plongeon dans le néant…

Rétine ressuscitée, paupière amère :

Mort non corrigée, regarde ta misère… !

Dr. Alexandru – Theodor Amarfei

At corpus non terminatur cogitatione nec cogitatio corpore – (Spinoza, „Etica”) 

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Trei Bucurii” – 26 decembrie

Icoana Maicii Domnului „Trei Bucurii” este prăznuită pe 26 decembrie.

În secolul al XIX-lea, un pictor evlavios a adus cu el din Italia o copie a icoanei „Sfânta Familie” și a lăsat-o la Moscova la ruda sa, preotul bisericii „Sfânta Treime” de pe strada Pokrovka. La puțin timp, el s-a întors în străinătate, unde a și murit.

Primind vești despre ruda sa decedată, preotul a donat icoana Bisericii sale și a așezat-o deasupra intrării în biserică.

După 40 de ani, o nobilă rusoaică a avut mai multe necazuri unul după celalalt, într-o perioadă de timp relativ scurtă: soțul ei a fost defăimat și exilat, averea i-a fost confiscată, iar unicul ei fiu a fost luat prizonier de război.

Cu durere, femeia s-a rugat Maicii Domnului, ca să mijlocească înaintea lui Dumnezeu pentru cei ce se aflau în suferințe.

Odată, ea a auzit în vis o voce, care a îndemnat-o să găsească icoana „Sfântei Familii” și să se roage înaintea ei. După lungi căutări în mai multe biserici din Moscova, femeia a găsit icoana la intrarea bisericii „Sfânta Treime” din Pokrovka. Rugându-se înaintea ei, femeia a primit îndată trei vești de bucurie: soțul ei a fost reabilitat, fiul ei a fost eliberat și averea i-a fost returnată. Din acest motiv, icoana a fost numită „Trei Bucurii”.

Chiar și în timpurile noastre, icoana nu încetează să săvârșească minuni. Ea este mijlocitoare pentru cei ce sunt departe de familiile lor, pentru cei ce și-au pierdut drepturile asupra proprietăților lor și mult ajutătoare și protectoare a familiilor aflate în nevoi.

Icoana Maicii Domnului „Trei Bucurii” este o icoană rară, în care Maica Domnului și Pruncul Iisus sunt însoțiți de Dreptul Iosif și de Sfântul Ioan Teologul. În reprezentările rusești mai târzii ale icoanei au fost adăugați pe margine și alți sfinți.

Raritatea constă în faptul că, de regulă, Dreptul Iosif nu apare în icoane alături de Maica Domnului, fiindcă nu a fost soțul, ci ocrotitorul Pururea Fecioarei Maria.

Crezul sau Simbolul Credinţei

Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl, Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.

Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om.

Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat.

Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.

Şi S-a înălţat la ceruri şi șade de-a dreapta Tatălui.

Şi iarăsi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.

Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.

Într-una sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor.

Aştept învierea morţilor

Şi viata veacului ce va să fie.

Amin.

Acatistul Întâmpinării Domnului – 2 Februarie

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

Condacul 1

Astăzi aleasa Maică merge de la Betleem la Ierusalim, iar dumnezeiescul Prunc Iisus în brațele ei ca un nor ușor este purtat. Iar noi, nevrednicii, întâmpinând pe Împăratul Slavei și pe Maica Fecioară Preasfântă, împreună cu bătrânul Simeon cântăm celei binecuvântate: Vino, Preacurată, Domnul este cu Tine și prin Tine împreună cu noi!

Icosul 1

Cetele cerești, plecate spre pământ, văd pe Cel Unul Născut, pe Făcătorul lor și Stăpânul a toată făptura, în brațele feciorești ale Maicii celei neispitite de bărbat, mergând la Ierusalim, purtat ca un Prunc, și bucurându-se, cântă Lui și Împărătesei Fecioare laudă de sărbătoare:
Vino, Împăratul cerului și al pământului, în cetatea Marelui Împărat, Sionul cel sfânt;
Vino, Dumnezeule Preaînalt, din înălțimile cerești în biserica pământească și făcută de mâini;
Vino, Fiule Unule Născut, și Te sălășluiește cu oamenii pe pământ;
Vino, Mielul Cel nevinovat și dumnezeiesc, să Te aduci Domnului, Cel din ceruri;
Vino, Preacurată Porumbiță, Mireasă fără de bărbat, a Sfântului Duh;
Vino, Mielușea neîntinată, Maica neprihănită a Mielului Hristos;
Vino, Pruncă de Dumnezeu aleasă, Fiica cea preadorită a lui Dumnezeu Tatăl;
Vino, Împărăteasa Cerului, Stăpâna cea bună a întregii lumi;
Vino, Preacurată, Domnul este cu Tine și prin Tine împreună cu noi!

Condacul al 2-lea

Preasfânta Fecioară pe sine s-a văzut fiind curată după Nașterea lui Iisus și nu i-a trebuit curățire, pentru că Hristos a trecut precum o rază de soare printr-un diamant, nestricând curăția feciorească a Preacuratei Maicii Sale. Totuși, fiind smerită și nemândrindu-se de neprihănirea curăției Sale, atunci când s-au împlinit zilele legiuite de curățire, a plecat de la Betleem, împreună cu Sfântul Iosif, logodnicul, și au adus pe dumnezeiescul Prunc, la Ierusalim, înaintea Domnului și împreună I-au cântat cu bucurie: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Văzându-te pe tine, printre veacuri, Fecioară, că porți în mâinile tale pe Dumnezeu întrupat, Isaia proorocul a glăsuit: „Domnul va ședea pe nor ușor”. Iar tu, o, Maică a lui Dumnezeu, mergând la Ierusalim și purtând dumnezeiescul Prunc în brațele tale, cugetai: „Cum, fiind mamă, am rămas fecioară?”. Totuși, văzând că această naștere a fost mai presus de fire, cu cutremur ai grăit întru sine: „Cum să Te numesc pe Tine, Fiul meu? Dacă Te numesc om, văd că ești mai presus decât omul, fecioria mea păstrând-o nestricată, pentru că zămislirea Ta a fost dumnezeiască. Dacă Te numesc Dumnezeu, văd că întru toate ești asemenea omului, afară de păcat. Pentru aceasta Te propovăduiesc pe Tine Dumnezeu adevărat și om adevărat”. Noi însă, întâmpinând venirea Ta, Hristoase, pe cea Curată o cinstim cântând așa:
Vino, Curată Fecioară, că ai născut curat pe Curatul Dumnezeu;
Vino, maică fără bărbat a lui Emanuel, care nu a cunoscut nunta;
Vino, ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii, că de a ta curăție s-a minunat Gavriil;
Vino, ceea ce ești mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, că ție ți s-a închinat firea îngerilor;
Vino, țarină nesemănată, că ne-ai răsărit nouă Spicul Vieții;
Vino, rug nears, că întru Naștere nu te-a ars focul dumnezeirii;
Vino, încăpere neîncăpută la care nu pot să privească cei cu câte șase aripi și cei cu ochi mulți;
Vino, masă cu chip de foc, pe care pământenii nu se pricep să te laude după cuviință;
Vino. Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 3-lea

Fiind purtată de putere dumnezeiască ai venit la Sfânta cetate, Ierusalim, Preasfântă Fecioară, ca o zi luminoasă, arătându-L întregii lumi pe Hristos, Soarele Dreptății. Pentru aceasta în chip vădit te-ai arătat prestol de Heruvimi, înălțat prin fecioreasca slavă, căci în mâna ta porți pe Împăratul Slavei, în fața Căruia stau în chip nevăzut Serafimii cei cu câte șase aripi, împreună cu toate puterile cerești cântând: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Având Fecioara pântece primitor de Dumnezeu, a venit la biserică, ținând în mâna sa pe dumnezeiescul Prunc Hristos, și, plecând genunchii înaintea Domnului, cu bucurie și cu bună-cuviință a grăit: ,,O, Părinte Preaveșnic, Acesta este Fiul Tău, pe Care L-ai trimis să Se întrupeze dintru mine pentru mântuirea oamenilor. Acesta este Rodul pântecelui meu, zămislit întru mine prin Duhul Tău cel Sfânt. Acesta este întâiul meu Născut. Primește Cuvântul Tău cel Întrupat dintru mine, primește de la mine pe Fiul Tău, pe Care Ți-L aduc, ca prin Trupul și Sângele Lui, primit de la mine, să răscumpere neamul omenesc”. Iar noi pricepând această tainică rugăciune, Preacurată, cântăm Fiului Tău și Dumnezeului nostru așa:
Vino, Preadulce Iisuse, pogorând pe pământ blând și smerit precum ploaia pe pământ curat;
Vino, Viață Preadulce, precum picătura ce picură pe pământ, arătându-Te nevăzut în Întruparea Ta;
Vino, Mântuitorule atotmilostiv, să cauți și să mântuiești pe cei pierduți;
Vino, Păstorule preabun, Cel ce ai voit să porți pe umerii Tăi oile rătăcite;
Vino, Doctorul celor fără de nădejde, Cel ce ai binevoit să porți bolile și neputințele noastre;
Vino, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ai voit să iei asupră-Ți toate păcatele lumii;
Vino, Domnul Slavei, purtat pe nor ușor, că ai gonit ademenirile întunericului;
Vino, Împăratul păcii, Cel ce șezi pe tronul lui David, a Cărui împărăție nu este din lumea aceasta;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 4-lea

Având întru sine furtună de gânduri îndoite marele arhiereu al lui Dumnezeu, Zaharia, s-a tulburat văzând pe Sfânta Fecioară cu Pruncul la un loc cu femeile necurate, înaintea ușilor bisericii, cerând curățirea cea după lege; a dus-o în Sfânta Sfintelor și a înțeles cu duhul că această Maică și după naștere este Fecioară Curată. Pentru aceasta a așezat-o în locul fecioarelor, unde femeilor având bărbat nu li se cuvine să stea, și, întâmpinând-o, cu frică și cu bucurie a cântat lui Dumnezeu Cel ce S-a arătat: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Auzind Zaharia minunatele tale cuvinte în fața lui Dumnezeu, Preacurată, și văzând că așezi copilul tău preaiubit în brațele lui de arhiereu al lui Dumnezeu, precum în înseși mâinile lui Dumnezeu, și împreună cu acesta aduci jertfă, după cum spune legea, doi pui de porumbel, s-a umilit cu inima și cu credință și cu frică a primit pe dumnezeiescul Prunc, zicând așa:
Vino, Cel vechi de zile, Care de demult ai dat lui Moise legea în Sinai;
Vino, Prunc Tânăr, că ai intrat acum în biserică, vrând să împlinești legea;
Vino, că, sălășluire având cerul, ai vrut să umpli biserica pământească de slavă cerească;
Vino, că, întrupându-Te din Fecioară, ai dorit să îndumnezeiești firea omenească;
Vino, că Te-ai coborât până la chipul de rob, ca pe noi, robii păcatului, să ne faci robii Adevărului dumnezeiesc;
Vino, că ești strălucirea Ipostasului Părintesc, ca pe noi să ne arăți fiii Tatălui Ceresc;
Vino, Împlinitorul legii, Care ai adus lui Dumnezeu pui de porumbel, ca noi să zburăm la ceruri mai curați decât aceștia;
Vino, Dătătorule de milostivire, Care milă voiești, iar nu jertfă, ca și noi să Te ungem cu untdelemnul milei;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 5-lea

Steaua cea de Dumnezeu luminată a strălucit, când a venit la biserică Simeon, purtat de Duhul Sfânt. Acestuia, tânăr cu Duhul, dar îmbătrânit cu trupul, fiind drept și credincios trăind în credință și așteptând mângâierea lui Israel, i s-a făgăduit prin Duhul Sfânt să nu vadă moartea, până când nu va vedea pe Hristos Domnul venind în trup. Acesta, privind pe Preacurata Fecioară și pe Pruncul ținut de dânsa în brațe, a văzut harul lui Dumnezeu și, cunoscând cu Duhul că Acesta este Mesia Cel așteptat, în grabă s-a apropiat de Dânsul și, dând mulțumire lui Dumnezeu, cu frică și cu bucurie I-a cântat din inimă: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Văzând bătrânul Simeon în mâinile Fecioarei pe Cel ce a zidit pe om, purtat în chip de Prunc, s-a umplut de nespusă bucurie și, uitându-se pe sine, a grăit cu bucurie: Te doresc pe Tine, Dumnezeul părinților și Doamne al milei, la Tine privesc, Cel ce cuprinzi toate cu Cuvântul Tău, pe Tine Te întâmpin, Cel ce stăpânești viața și moartea, pe Tine Te aștept, Cel ce unești cerul și pământul. După Tine flămânzesc morții ce așteaptă învierea. După Tine însetează cei ce pătimesc și așteaptă mângâiere și Ție Îți cântă așa:
Vino, Cel așteptat de toți proorocii, să ne cercetezi cu mântuirea Ta;
Vino, Cel dorit de toate neamurile, să ne luminezi cu învățătura Ta;
Vino, Mântuitorul nostru, ca să izbăvești pe Adam și pe Eva de păcat, de vechiul blestem;
Vino, Cel ce Te-ai arătat pe pământ Mântuitorul nostru, ca să viețuiești cu oamenii și să-i scoți din întuneric și din umbra morții;
Vino, Luminătorul nostru, ca să binevestești anul plăcut Domnului;
Vino, Izbăvitorul nostru, ca să-i și slobozești pe cei zdrobiți cu inima;
Vino, Păstorule și Învățătorule, ca să propovăduiești robilor dezrobirea și celor orbi vederea;
Vino, Ziditorule și Stăpâne, să vestești celor umiliți mântuire și tuturor oamenilor iertare;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 6-lea

Propovăduitor minunat al venirii lui Hristos s-a arătat purtătorul de Dumnezeu Simeon, când mai ales umplându-se de Duhul Sfânt, primul dintre oameni L-a cunoscut pe Ziditorul său, venit cu trup, și primul a mărturisit dumnezeirea Lui, cântându-I în numele tuturor celor ce trăim pe pământ: „Ție ne închinăm, pentru că Tu ești Dumnezeul nostru; Ție ne rugăm, pentru că Tu ești biserica noastră, Ție Îți slujim, că Tu ești Făcătorul legii. Tu ești Unul Dumnezeu și nu este alt Dumnezeu afară de Tine și alt Fiu deoființă cu Tatăl. Prin Tine noi trăim și ne mișcăm și ființăm; Tu ești mai frumos decât toți fiii oamenilor, pentru că Tu ești Dumnezeu și om”. Pentru aceasta se bucură acum cerul, pentru că a miluit Domnul pe poporul său și saltă temeliile pământului și cei ce se află în iad, că s-a arătat celor morți învierea văzând acum pe Mântuitorul lumii și cântându-I: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Astăzi a strălucit la toată lumea lumina adevărului, că Preasfânta Fecioară a dat cu preacuratele sale mâini, bătrânului Simeon, pe dumnezeiescul Prunc, ca pe un cărbune făcător de viață, de la jertfelnicul Domnului, zicând: „Primește, cinstite bătrâne, pe Domnul tău, primește vistieria nesecată și puterea cea neajunsă. Spală necurăția și te înnoiește și te luminează de la Soarele Dreptății. Să nu ardă deci focul harului pe domnul meu, ci mai mult să-l lumineze, căci Acesta curăță păcatele și toată fărădelegea ta, ca să fii început al curățirii întregii lumi, și astfel te vei dezbrăca de toate cele vechi, ca să te îmbraci în toate cele noi”. Iar noi, pricepând această vestire milostivă, să-i cântăm Preacuratei unele ca acestea:
Vino, Fecioară, că strălucind de curăție cerească, ne-ai răsărit lumina cea neînserată;
Vino, Împărăteasă a preaminunatei lumi cerești, care ne-ai ridicat pe noi în locașurile cele de sus;
Vino, tainic rug, prin care, din înălțimile cerești, s-a aprins focul Dumnezeirii la toată lumea;
Vino, nor purtător de lumină, prin care dumnezeiescul Prunc Hristos S-a adus spre mântuirea tuturor;
Vino, masă de foc a Nevăzutului Împărat;
Vino, chivot ceresc, care ai încăput pe Hristos;
Vino, palat al Duhului Sfânt;
Vino, mireasă neprihănită a Împăratului cel fără de moarte;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 7-lea

Vrând Sfântul bătrân Simeon să primească o nouă curățire, precum Isaia cel de demult, s-a închinat Preacuratei Maicii lui Dumnezeu și, atingându-se de dumnezeieștile ei picioare, a zis: „Foc duci, Curată, mă tem să iau în brațe Pruncul Cel ce stăpânește lumea. Tu însă, cu mâinile Tale, precum cu niște aripi îngerești luminează-mă, dându-mi pe Cel ce Heruvimii cei înaripați se înfricoșează să-L poarte”. Astfel Simeon, întinzându-și mâna, L-a primit în cinstitele sale brațe și cu bucurie a cântat: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Onouă și preaslăvită minune s-a săvârșit astăzi: bătrânul Simeon primește în mâini stricăcioase pe Ziditorul omului, pentru ca Dumnezeu să trăiască cu oamenii, iar omul să devină ceresc. Primind pe Cel dorit și văzând împlinirea făgăduințelor Simeon, precum grâul cel copt, a cerut slobozirea de trup și la apusul viețuirii sale a cântat cu bucurie: „Au văzut ochii mei mântuirea Ta, ca pe o taină ascunsă din veac. Acum însă, slobozește, Stăpâne, pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, de această trupească legătură către viața cea neîntinată și neîmbătrânitoare, ca, plecând de aici, să duc veste de bucurie despre venirea Ta în lume”. Pentru aceasta Îți cântăm:
Vino, Iisuse, Dătătorul vieții, că ai dăruit viață și înviere tuturor credincioșilor Tăi;
Vino, Stăpâne, Biruitorul morții, că ai slobozit din veșnica moarte poporul Tău;
Vino, Împăratul cel fără de moarte, că din întunericul și din umbra morții ai slobozit pe cei legați din veac;
Vino, Preadulce Viață, că porțile raiului iarăși le-ai deschis lui Adam, spre viață veșnică;
Vino, Mire Preadorit, că sufletul meu tânjește și dorește curțile Domnului;
Vino, Lumină Sfântă, că Te-a aflat sufletul meu plângându-și păcatele;
Vino, Dumnezeule Preaveșnic, că aproape este mântuirea Ta pentru cei ce se tem de Tine;
Vino, Mântuitorule Preabun, căci cuvântul Tău a adus pacea mult dorită;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 8-lea

Străine cuvinte auzind de la bătrân, minunatul Iosif și Preacurata Fecioară s-au mirat de cele spuse, l-au văzut pe Simeon proorocind despre Prunc, dar nu ca despre un prunc, ci ca despre Cel vechi de zile, și rugându-se la Dumnezeu, ca la Cel ce are putere asupra vieții și asupra morții și Care poate să-l sloboadă la o altă viață, și punând toate acestea în inima lor, au cântat cu mulțumire lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cu totul fiind întru Dumnezeu, Sfântul bătrân Simeon s-a umplut de duh proorocesc și a vorbit despre dumnezeiescul Prunc că va ajunge chiar și la iad să dea tuturor celor legați iertare, orbilor vedere și nu va vorbi ca alții. Și, întorcându-se la Maria, Mama lui Iisus, a proorocit: „Iată, Acesta este pus spre căderea și spre ridicarea multora din Israel și ca un semn care va ridica împotriviri. Și prin sufletul tău, o, Maică, fără de moarte, va trece sabie, când vei vedea pe Fiul tău bătut în cuie pe cruce, ca să se descopere gândurile din multe inimi, întru iertarea păcatelor lor”. Iar noi, înțelegând această proorocie, îi cântăm Preacuratei:
Vino, Maică și Fecioară, care, întru nașterea ta feciorească, nu ai simțit durerile nașterii;
Vino, Maica Mielului și a Păstorului, care vei suferi dureri înfricoșătoare lângă Crucea Fiului tău;
Vino, bucuria noastră, care, împreună cu Fiul tău pătimind, cu toată lumea te vei bucura de arătarea Slavei Sale;
Vino, mângâiere în necazuri, care fiind încercată precum aurul în foc, ești grabnic ajutătoare celor ce sunt ispitiți;
Vino, cea preaveselă, care ai vrut să o bucuri pe Eva, cea care a adus femeilor mâhnire;
Vino, preaslăvită, care ai dorit ca prin durerile tale să eliberezi lumea de toate durerile;
Vino, Fecioară, mai cinstită decât toată făptura, care prin nașterea ta ai înnoit toată zidirea cea văzută;
Vino, Maică mai sfântă decât toți sfinții, care prin întâmpinarea ta ai unit pe îngeri cu oamenii;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 9-lea

Toată firea îngerilor s-a minunat de marea coborâre a lui Dumnezeu față de om zicând: minune preaslăvită, neînțeleasă și nespusă vedem astăzi, că Cel ce l-a făcut pe Adam încape în brațele bătrânului. Pline sunt marginile lumii de mila Lui, plină este făptura de lauda Lui, plină este omenirea de îngăduința Lui. Cele cerești, cele pământești și cele de dedesubt sunt pline de bunătatea Lui, sunt pline de darurile și binefacerile Lui. Plin este cerul și pământul de slava Lui! Pentru aceasta, toate neamurile, bateți din palme cântându-I: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Grăitorul și văzătorul de Dumnezeu Simeon, deși a spus multe și a lăudat pe Preanevinovata Maică a lui Dumnezeu, care a născut lumii pe Dumnezeu Omul, Mântuitorul sufletelor noastre, totuși nu a putut să o laude cu vrednicie pe aceea pe care mințile cele mai presus de lume nu se pricep să o cânte. Totuși, cuprins de iubire a slăvit-o zicând: Preasfântă și minunată cămară a lui Dumnezeu, tu ești începutul și sfârșitul prăznuirii noastre. Tu ne-ai răsărit Lumina Soarelui ne-ai deschis izvorul iubirii de oameni a Fiului tău. Pomenirea ta este mai presus de orice cuvânt și mărirea ta întrece neputința noastră. Te rugăm, pomenește-ne neîncetat pe noi, cei ce te lăudăm și îți cântăm:
Vino, bucuria noastră nesfârșită, care ai arătat lumii întregi bucuria lui Hristos;
Vino, dulceața noastră cea pururea fericită, care ții în mâinile tale focul dumnezeirii;
Vino, lumină pururea strălucitoare, care ai luminat biserica lumii vechi cu lumina harului;
Vino, făclie nestinsă, care întru întâmpinarea ta ai luminat sufletele credincioșilor cu lumina lui Hristos;
Vino, că porți cu mâinile Focul Ceresc, ca prin tine să se aprindă în locul cel sfânt frumusețea și sfințenia;
Vino, lumină neînserată, că ai născut în chip nestricat, fiind pururea Fecioară, ca prin tine să se vestească mântuirea până la marginile pământului;
Vino, chivot însuflețit și dumnezeiesc, că prin tine se arată întregii lumi harul cel mare și mântuitor;
Vino, cortul lui Dumnezeu și al oamenilor, că prin tine Dumnezeul dumnezeilor împărățește în Sion peste toți oamenii;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 10-lea

Propovăduitoare a mântuirii s-a arătat Ana, cea insuflată de Dumnezeu, că nu se depărta de biserica Domnului, slujind ziua și noaptea în post și în rugăciuni. Aceasta ieșind cu Dreptul Simeon în întâmpinarea Pruncului Iisus, a mărturisit că acesta este Ziditorul cerului și al pământului. Și îmbrățișând pe Hristos, L-a sărutat și Duhul S-a sălășluit întru ea și a grăit: „Tu ești Dumnezeu și Fiul Omului, Fiul împărăției și al umilinței. Tu auzi și taci, vezi și ești nevăzut, ești pretutindeni și ascuns”. Și a grăit și alte proorocii despre Pruncul adus, pentru cei ce așteptau izbăvirea în Ierusalim cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Împărate Preaveșnic și Cuvântul lui Dumnezeu, Tu acum în trup Te-ai arătat lumii întregi, ca un Prunc în biserică, purtat în brațe de Fecioara Maria, Maica Ta, ca să petreci cu oamenii și celor ce sunt din Adam să le vestești mântuirea. Adevărul Tău S-a pogorât din cer, mila Ta ne-ai trimis-o nouă și harul Tău împărățește pe pământ pentru că ai venit să cauți și să-i mântuiești pe cei pierduți. Pentru aceasta pe nimeni nu îndepărtezi, de la nimeni nu Te întorci, precum s-a întâmplat cu Uza, de demult, când s-a atins de chivotul Legământului Tău și a fost lovit de moarte. Acum însă desfrânata Îți cade la picioare și devine neprihănită, cea cu scurgerea de sânge se atinge de Tine și se vindecă, vameșii și păcătoșii stau împreună cu Tine și se fac prietenii Tăi, căci ai chemat la Tine pe toți cei trudiți și împovărați. Pentru aceasta cu bucurie și noi Te întâmpinăm și Îți cântăm așa:
Vino, o, Hristoase, împăratul tuturor, și scoală-Te întru întâmpinarea, noastră;
Vino, Iisuse, Doctorul inimilor noastre, și ieși întru ajutorul și mântuirea noastră;
Vino, Păstorul nostru Cel bun, Care Te-ai întrupat să cauți oile pierdute, și caută-ne și pe noi cei rătăciți;
Vino, Mângâietorule bun, Care ai căutat și ai găsit drahma cea pierdută, și află și sufletele oamenilor pierduți;
Vino, Atotbunule și Iubitorule de oameni, și ne primește și pe noi în brațele Tale părintești;
Vino, Atotmilostive și Îndurate, și ne sălășluiește și pe noi în cămările Tale cerești;
Vino, Mângâietorul celor întristați, ca să ne aperi și să ne cârmuiești pe noi, cei ce plutim pe marea acestei vieți deșarte;
Vino, Mântuitorul celor rătăciți, mântuiește-ne și ne scoate pe noi, cei ce ne înecăm în viforul păcatului;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 11-lea

Cântare de umilință au adus arătării Tale, Hristoase, purtătorul de Dumnezeu Simeon și dreapta Ana, arzând cu duhul și propovăduind cu buze de bucurie venirea Ta în lume tuturor celor ce așteptau izbăvirea. Iar cărturarii și fariseii, auzind astfel de mărturisiri despre Prunc, s-au mâniat și mai mult, l-au învinuit pe Zaharia, ca pe un vădit călcător de lege, că pe Maria a așezat-o în locul unde ședeau fecioarele, pentru care îndată l-au și ucis cu pietre. Iar Pruncul Iisus a fost dus în Egipt, din pricina lui Irod, ca și acolo, spre mărturie veșnică, Domnul să fie cunoscut egiptenilor și să I se aducă jertfă, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Lumină spre descoperirea neamurilor ai fost, Hristoase, Soarele dreptății, pe nor purtat, precum Simeon astăzi a proorocit că vei fi începătură de nou har, din Egipt și până la marginile lumii, că Tu ești Izvorul Vieții și Lumina oamenilor, pentru că lumina luminează întru întuneric și întunericul nu o cuprinde. Cu această lumină a dumnezeirii Tale luminează și întunericul sufletelor noastre, pentru ca toți să aprindem în inimă lumina virtuților și împreună cu Simeon și cu Ana să-Ți cântăm Ție și Preasfintei Maicii Tale unele ca acestea:
Vino, Iisuse, Lumina lumii, pentru ca în lumina Sfinților Tăi să ne luminezi pe noi;
Vino, Hristoase Mântuitorule, Care locuiești întru Lumina cea nepătrunsă, pentru ca în lumina Feței Tale să ne îndumnezeim;
Vino, Soarele Dreptății, pentru ca în zilele Tale să strălucească adevărul și pacea pe pământ;
Vino, Lumină Sfântă, pentru ca să ajungă în inimile noastre focul credinței și iubirii Tale;
Vino, Împărate ceresc, pentru ca binecuvântată și prealuminată să fie venirea Ta;
Vino, Ziditorule și Stăpâne, pentru ca având aprinsă făclia curăției să ieșim întru întâmpinarea Ta;
Vino, Lumină lină și neînserată, pentru ca în liniște și în pace să trăim toate zilele vieții noastre;
Vino, Fiule Unule Născut al lui Dumnezeu și Cuvinte, pentru ca întru bucurie și frică să lucrăm a noastră mântuire;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 12-lea

Vechea biserică a legii cu nou har s-a umplut, când ai intrat într-însa, Hristoase, ca un Prunc purtat în brațe, ca să se plinească proorocia lui Agheu: „Va veni Cel dorit de toate neamurile și voi umple de slavă templul acesta și slava acestui templu de pe urmă va fi mai mare decât a celui dintâi și în locul acesta voi împărți pacea”. Pentru aceasta să se înfrumusețeze cu lumina Ta Dumnezeiască și Biserica noastră ce se gătește să Te primească luminat ca pe un Mire, iar pe noi ne învrednicește în curăție să ieșim întru întâmpinarea Ta și cu veselie să-Ți cântăm: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cântând, o, Maica lui Dumnezeu, venirea întru întâmpinarea ta a întregii lumi în Biserica Domnului, lăudăm nespusa ta curăție feciorească, ne închinăm Soarelui Dreptății, Hristos, Ce a răsărit dintru tine, Îl privim împreună cu Simeon și Îl primim în brațele noastre. Împreună cu Ana mărturisim dumnezeirea Lui, cu Iosif Îi aducem în dar doi pui de porumbel, adică sufletul și trupul nostru, și precum fecioarele înțelepte, luminat înfrumusețăm candelele sufletelor noastre și făclii aprinse de fapte bune lui Hristos, Lumina cea Adevărată, Ce S-a arătat lumii, Îi dăruim, iar astăzi, împletind precum florile coroană de cântări, îți aducem aceste laude:
Vino, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca sub acoperământul Fecioriei Tale să ne păzești pe noi întru curăție și feciorie;
Vino, palat purtător de Lumină al Stăpânului, ca prin darul tău să ne faci pe noi locaș al Duhului Sfânt;
Vino, Fecioară mai luminoasă decât dimineața, ca să fim și noi fii ai zilei până la sfârșitul vieții;
Vino, soare care porți pe Tatăl Luminii, ca și pe noi să ne luminezi cu darul tău;
Vino, sfântă slujitoare a măreței taine, ca să ne înveți a sluji cu sfințenie pe Fiul tău și Dumnezeu;
Vino, bună ajutătoare a toată lumea, ca să ne păzești nevătămați de lume, de trup și de diavol;
Vino, o, Fecioară Marie, ca să luminezi sufletele noastre întunecate de patimi;
Vino, o, pruncă minunată, ca să călăuzești spre mântuire această lume orbită de păcate;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 13-lea

O, întru tot cântată Maică și Fecioară, care ai adus în locul cel sfânt al sfinților pe Cuvântul cel mai presus decât toți sfinții, întru întâmpinarea noastră și pentru mântuirea lumii; primește această rugăciune a noastră, acoperă-ne și ne păzește pe noi de tot necazul și întristarea și ne izbăvește de toate cursele vrăjmașului. Tu, cea fără de prihană, ceea ce ești ușă dumnezeiască, deschide-ne nouă, celor ce dorim mântuirea, ușile cerești, ca, izbăvindu-ne prin tine de veșnica muncă, să cântăm întru Întâmpinarea Domnului în văzduh: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăși Icosul 1: Cetele cerești, plecate spre pământ…, Condacul 1: Astăzi aleasa Maică merge acum de la Betleem la Ierusalim…, și aceste rugăciuni:

Icosul 1

Cetele cerești, plecate spre pământ, văd pe Cel Unul Născut, pe Făcătorul lor și Stăpânul a toată făptura, în brațele feciorești ale Maicii celei neispitite de bărbat, mergând la Ierusalim, purtat ca un Prunc, și bucurându-se, cântă Lui și Împărătesei Fecioare laudă de sărbătoare:
Vino, Împăratul cerului și al pământului, în cetatea Marelui Împărat, Sionul cel sfânt;
Vino, Dumnezeule Preaînalt, din înălțimile cerești în biserica pământească și făcută de mâini;
Vino, Fiule Unule Născut, și Te sălășluiește cu oamenii pe pământ;
Vino, Mielul Cel nevinovat și dumnezeiesc, să Te aduci Domnului, Cel din ceruri;
Vino, Preacurată Porumbiță, Mireasă fără de bărbat, a Sfântului Duh;
Vino, Mielușea neîntinată, Maica neprihănită a Mielului Hristos;
Vino, Pruncă de Dumnezeu aleasă, Fiica cea preadorită a lui Dumnezeu Tatăl;
Vino, Împărăteasa Cerului, Stăpâna cea bună a întregii lumi;
Vino, Preacurată, Domnul este cu Tine și prin Tine împreună cu noi!

Condacul 1

Astăzi aleasa Maică merge de la Betleem la Ierusalim, iar dumnezeiescul Prunc Iisus în brațele ei ca un nor ușor este purtat. Iar noi, nevrednicii, întâmpinând pe Împăratul Slavei și pe Maica Fecioară Preasfântă, împreună cu bătrânul Simeon cântăm celei binecuvântate: Vino, Preacurată, Domnul este cu Tine și prin Tine împreună cu noi!

Rugăciunea întâi, către Domnul nostru Iisus Hristos

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule Unule Născut și Cuvântul lui Dumnezeu, Care mai înainte ai fost văzut de prooroci, ca prin oglindă, în ghicitură și mai pe urmă, în aceste zile, Te-ai născut nestricat cu trupul din Preasfânta Fecioară Maria și în a patruzecea zi, în locul cel sfânt, întru întâmpinarea întregii lumi, Te-ai arătat ca Prunc, purtat în brațele Dreptului Simeon pentru mântuirea tuturor celor din Adam! Cât de proslăvită și de prealuminată este aducerea Ta în brațele Născătoarei de Dumnezeu în biserica Domnului și Întâmpinarea Ta de către bătrânul Simeon. Astăzi cerurile se veselesc și pământul se bucură de venirea Ta, Dumnezeule, de venirea Dumnezeului și Împăratului nostru. De demult Moise s-a urcat în munte ca să vadă slava Ta, dar nu a putut să-Ți vadă fața Ta, pentru că i-ai arătat doar spatele. În această zi prealuminoasă a întâmpinării Tale, Tu Te-ai arătat pe Tine Om, strălucind de nespusă dumnezeiască Lumină, ca împreună cu Simeon să Te vedem față către față, să Te pipăim cu mâinile și să Te primim în brațele noastre ca să Te cunoaștem pe Tine ca Dumnezeu venit în trup. Pentru aceasta proslăvim nespusă coborârea Ta și marea Ta iubire de oameni, că prin venirea Ta ai dăruit acum bucurie cerească neamului omenesc căzut de demult în păcat. Că Tu prin dreapta Ta judecată ai izgonit pe strămoșii noștri din raiul desfătării în lumea aceasta, iar acum ne-ai miluit și iarăși ne-ai deschis locașurile cerești și ai prefăcut plânsul nostru întru bucurie, iar Adam nu se mai rușinează pentru neascultare și nici nu se va mai ascunde de la fața Ta, fiind chemat de Tine, pentru că Tu ai venit acum ca să iei asupră-Ți păcatele lui, să-l speli cu sângele Tău și să-l îmbraci pe el, gol fiind, în haina mântuirii, în podoaba veseliei și să-l înfrumusețezi pe el, ca pe un mire. Iar pe noi, pe toți, care prăznuim dumnezeiasca Ta întâmpinare, învrednicește-ne ca împreună cu fecioarele înțelepte să Te întâmpinăm pe Tine, Mirele nostru Ceresc, cu candelele credinței și curăției aprinse să privim cu ochii credinței dumnezeiasca Ta față, să Te purtăm în inimi, în toate zilele vieții noastre, ca să ne fii nouă Dumnezeu și noi să fim poporul Tău. Iar în slăvita și înfricoșătoarea zi a venirii Tale, când toți sfinții vor ieși în văzduh pentru marea Ta întâmpinare, învrednicește-ne și pe noi să Te vedem, și astfel pururea cu Domnul vom fi. Slavă milosârdiei Tale, slavă Împărăției Tale, slavă purtării Tale de grijă, Unule iubitorule de oameni, că a Ta este împărăția și puterea și slava, împreună cu Cel fără de Început al Tău Părinte și cu Preasfântul și Bunul și de viață făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a doua, către Preasfânta Stăpâna noastră Născătoare de Dumnezeu

O, Preasfântă Fecioară, care strălucești prin curăție cerească, porumbiță preablândă, mielușea neprihănită, ajutătoare bună a lumii, Maica lui Hristos Dumnezeul nostru, tu ești începutul și mijlocul și sfârșitul bucuriei noastre de acum, că dintru tine a strălucit Soarele Dreptății, Hristos Dumnezeul nostru, pe Care L-ai adus în sfintele tale brațe în a patruzecea zi, în locul cel sfânt, întru întâmpinarea noastră și spre bucuria și mântuirea întregii lumi. Pentru aceasta te fericim și te proslăvim, pentru că tu ești cortul lui Dumnezeu și prin tine S-a sălășluit între noi, pentru ca să fim poporul Lui. Tu ești ușa cerească vestită de Iezechiel, prin care iarăși ni s-a deschis intrarea în locașurile raiului. Tu ești scara cea înaltă văzută de Iacob, prin care Dumnezeu S-a pogorât pe pământ. Tu ești pod care duce de pe pământ la cer. Pentru aceasta te rugăm să privești spre noi, ca ceea ce ai intrat în locul cel sfânt purtând pe mâini Focul Dumnezeiesc, binecuvântată. Cu focul rugăciunii tale să arzi focul patimilor noastre, ca să ne izbăvim de focul cel veșnic al gheenei. În locul cel sfânt ai venit pentru curățirea cea după lege, ție netrebuindu-ți curățire, Fecioară Curată, și prin aceasta învață-ne cumse cuvine a ne păzi în neprihănire și curăție și cum să purtăm nevoința fecioriei, că tu, fiind mai presus decât Heruvimii, ai venit la biserică, laolaltă cu  femeile necurate. Tu, o, Maică Preasfântă, însăți fiind biserica lui Dumnezeu care ai adus la biserica legii pe Fiul tău, Hristos Dumnezeul nostru, învrednicește-ne și pe noi să iubim mai mult în lumea aceasta bisericile Fiului tău, să le cercetăm în toate zilele vieții noastre, acolo să vedem frumusețea Domnului, pentru că mai bine este să petrecem o zi în curțile Domnului, decât să locuim în locașurile păcătoșilor. Dăruiește-ne și nouă, Preacurată, precum lui Simeon, să purtăm neosândiți, în brațele inimii noastre, pe Fiul tău și Dumnezeul nostru, ca să fim părtași pururea Preacuratului Său Trup și Sânge, și ajută-ne să ne păzim în frica lui Dumnezeu și să nu întinăm biserica trupului nostru. Și așa întâmpinând totdeauna, o, Maica lui Dumnezeu, pe Fiul tău în inimile și în sufletele noastre, să ne învrednicim prin rugăciunile tale să dobândim și acea întâmpinare în văzduh a Domnului și așa vom slăvi și vom cânta împreună cu toți sfinții pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Apoi se face otpustul.

Rugăciune puternică pentru ajutor către Arhanghelul Mihail

Sfinte și mare Arhanghele al lui Dumnezeu, Mihaile, care cel dintâi între îngeri stai dinaintea Treimii celei negrăite, sprijinul și păzitorul neamului omenesc, care ai zdrobit în Ceruri cu oștile tale capul prea-trufașului diavol și rușinezi pururea pe pământ răutatea și viclenia lui, la tine alergăm cu credință și ne rugăm ție cu dragoste: fii pavăză nestricată, păzindu-ne cu spada ta purtătoare de fulgere de toți vrăjmașii văzuți și nevăzuți.

Nu ne lasă pe noi, o, Arhanghele al lui Dumnezeu, fără ajutorul și ocrotirea ta, pe cei ce lăudăm astăzi sfântul tău nume.

Iată că, deși mult greșiți suntem, nu voim să pierim întru fărădelegile noastre, ci să ne întoarcem la Domnul, ca să ne călăuzească spre lucruri bune. Luminează mințile noastre cu lumina feței lui Dumnezeu, care strălucește totdeauna pe fruntea ta ca un fulger la arătare, ca să putem pricepe care este voia lui Dumnezeu, bună și desăvârșită, în ceea ce ne privește, și să cunoaștem toate câte se cuvine nouă să le facem și câte să le trecem cu vederea și să le părăsim.

Întărește-ne cu harul Domnului voință slabă și dorirea lipsită de vlagă, că întărindu-ne în legea Domnului, să încetăm a ne mai primejdui cu cugetele pământești și cu poftele trupești, aplecându-ne, după asemănarea copiilor lipsiți de minte, către frumusețile degrabă pieritoare ale lumii acesteia și uitând în chip nesăbuit cele veșnice și cerești de dragul celor stricăcioase și pământești.

Iar când se va apropia ceasul sfârșitului nostru, al slobozirii din legăturile acestui trup pieritor, nu ne lasă pe noi, Arhanghele al lui Dumnezeu, fără de apărare împotriva duhurilor răutății care sunt în văzduhuri și obișnuiesc a împiedica urcușul sufletului omenesc la cele de Sus, ca păziți fiind prin tine, fără împiedicare să ajungem în sălașurile prea-slăvite ale Raiului, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit. Amin!

Paraclisul Sfântului Cuvios Patapie, tămăduitorul de cancer și multe boli – 8 Decembrie

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate ceresc, Mângâieto­rule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le îm­plinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi(de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doam­ne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vin­decă neputințele noas­tre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfin­țească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în Cer așa și pe pă­mânt. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noș­tri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Că a Ta este Împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh.

Doamne miluiește (de 12 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.

Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.

Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru.

Psalmul 142:

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric, ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slaăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă, bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului. (de trei ori)

Troparele – glas 4:

Pe cei ce vin la cinstitele tale moaste și caută solirea cea fierbinte, făcătorule de minuni, Patapie, Părintele nostru, izbăvește-i de toată vătămarea si paguba si de toate necazurile si de bolile cele cumplite, si ne păzeste pe noi in pace ca un ocrotitor al nostru si impreună pătimitor.(de două ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale noi, nevrednicii, că de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi, sau cine ne-ar fi păzit pe noi până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăvești pe robii tăi, pururea, din toate nevoile.

Psalmul 50:

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește intru mine, Dumnezeule și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

Canonul Sfântului Cuvios Patapie

Mănăstirea Sfântului Patapie, Loutraki, Grecia

Cântarea 1

Irmosul: Apa trecând-o ca pe uscat și din rău­tatea egiptenilor scăpând israeli­tea­­nul, striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nos­tru să-I cântăm.

Ocrotitor şi solitor al nostru fiind către Ziditorul, Patapie, roagă-te cu osârdie să ne izbăvim din primejdii şi din necazurile cele de multe feluri.

Ca unul ce în sfințenie ai săvârşit viaţa ta şi pe noi ne sfinţeşti şi ne izbăveşti de toată mânia, Părinte, cu harul cel purcezător din sfintele tale moaşte.

Ca un adevărat slujitor al Domnului, tămăduieşte, Părinte, durerile inimilor şi suferinţele trupurilor celor care cer fierbinte solirea ta.

Ceea ce eşti Maica Făcătorului tuturor şi vistieria milostivirii necheltuită, milostiveşte-te fecioară spre robii tăi şi mijloceşte-ne sănătate sufletelor şi trupurilor.

Cântarea a 3-a

Irmosul: Apa trecând-o ca pe uscat și din rău­tatea egiptenilor scăpând, israeli­tea­­nul striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nos­tru să-I cântăm.

În chip înţelegător privind ca un împreună-pătimitor, Cuvioase, spre binecredincioşii creştini ce caută pururea scăpare la tine, nu înceta, de Dumnezeu cugetătorule, a depărta toată sminteala de la dânşii.

Sfânta racla ta, Sfinte, sfinţenie izvorăşte prin Duhul Sfânt, sfinţindu-ne trupurile şi sufletele, de Dumnezeu purtătorule, de patimi şi de toată întinăciunea curăţindu-ne.

Nu înceta a te ruga pentru noi, Cuvioase, să se dăruiască iertare de greşeli şi izbăvire de toată strâmtorarea şi necazurile acestei vieţi celor ce aleargă cu credinţă la acoperământul tău.

Ceea ce ai născut fără de bărbat pe Pricinuitorul tuturor şi, după naşterea cea negrăită, Fecioară ai rămas, păzeşte-mă neîntinat cu sufletul, cu mintea şi cu inima, ceea ce eşti una pururea Fecioară, Ajutătoarea tuturor.

Izbăveşte de toată nevoia şi necazurile acestei vieţi pe cei ce cu credinţă aleargă la ajutorul tău, Patapie, de Dumnezeu purtătorule.

Caută cu milostivire, cu totul lăudată, Născătoare de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu şi vindecă durerea sufletului meu.

Sedealna, glasul al 2-lea:

Ceea ce eşti rugătoare caldă şi zid nebiruit, izvor de milă şi lumii scăpare, cu dinadinsul strigăm către tine, Născătoare de Dumnezeu: Stăpână, vino degrab şi ne mântuieşte din nevoi, ceea ce eşti una grabnic folositoare.

Cu credinţă fierbinte alergând turma ta la al tău ajutor, Patapie fericite, de cursele şarpelui şi de smintelile cele amare se slobozeşte; căreia dă-i bună statornicie a vieţii şi al dumnezeieştii dragoste foc fără de materie.

Cântarea a 4-a

lrmosul: Apa trecând-o ca pe uscat și din rău­tatea egiptenilor scăpând israeli­tea­­nul, striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nos­tru să-I cântăm.

Caută cu împreună-pătimire, Sfinte, pe cei ce cu evlavie stau la racla ta sfântă, Patapie, şi dăruieşte-le cererile lor.

Arşiţa patimilor şi văpaia neputinţelor stinge-o cu roua harului tău, Părinte, şi bucurie slugilor tale dăruieşte.

Alungă, Sfinte, pe vrăjmaşul cel gândit, cela ce se oşteşte împotriva turmei tale, dăruindu-i acesteia binecuvântarea ta.

Pe Dumnezeu, pe Cel Ce L-ai născut, Fecioară fără prihană, pentru bunătatea Sa roagă-L să dăruiască iertare greșelilor noastre.

Cântarea a 5-a

Irmosul: Apa trecând-o ca pe uscat și din rău­tatea egiptenilor scăpând israeli­tea­­nul, striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nos­tru să-I cântăm.

Pe noi, copiii tăi, Părinte Cuvioase, nu ne lăsa, căutând de sus părinteşte şi adu pace sufletelor noastre.

Plineşte cu împreună-pătimire, Părinte Cuvioase, cererile celor ce de pretutindeni aleargă pururea la tine cu credinţă, Patapie.

Tămăduire sufletelor şi trupurilor înnoire de la racla ta pururea primim; pentru aceasta ca pe un acoperitor te lăudăm pe tine.

Având multă îndrăznire spre Cel pe Care L-ai născut ca Maica cea Adevărată Acestuia, Fecioară, cere să se mântuiască sufletele noastre.

Cântarea a 6-a

lrmosul: Apa trecând-o ca pe uscat și din rău­tatea egiptenilor scăpând israeli­tea­­nul, striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nos­tru să-I cântăm.

Să ne izbăvim de ispitele acestei vieţi şi să ne învrednicim de linişte adâncă şi să ni se dea strop al milei celei dumnezeieşti roagă pe Ziditorul, Patapie, făcătorule de minuni, neadormite turn de veghe al binecredincioşilor.

Plin fiind de lumina cea cerească ca un slujitor al lui Dumnezeu, de Dumnezeu purtătorule, întunecarea patimilor noastre risipeşte-o şi ziua cea de bucurie a nepătimirii fă să răsară nouă, Înţelepte, cu rugăciunile tale cele purtătoare de lumină către Domnul.

Bună mireasmă cu adevărat cerească răspândeşte Sfintelor Tale moaşte şi goneşte putoarea patimilor necurate şi duhurile răutăţii. De aceasta apropiindu-ne cu evlavie culegem toată bucuria, Sfinte.

Izbăveşte de toată nevoia şi necazurile acestei vieţi pe cei ce cu credinţă aleargă la ajutorul tău, Patapie, de Dumnezeu purtătorule.

Curată, ceea ce prin cuvânt Cuvântul în chip netâlcuit în zilele cele mai de pe urmă ai născut, pe Acesta pentru noi roagă-L ca Ceea ce ai îndrăznire de Maică înaintea Lui.

Condac, glasul al 2-lea:

Irmosul: Apa trecând-o ca pe uscat și din rău­tatea egiptenilor scăpând israeli­tea­­nul, striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nos­tru să-I cântăm.

Spre ajutorul tău cel tare grăbind ca spre un liman de linişte, Cuvioase, din valurile vieţii ne izbăvim si de tot viforul cumplitelor necazuri; pentru aceasta harul tău propovăduim.

Prochimen: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.

Stih: Fericit bărbatul care se teme de Dumnezeu, întru poruncile Lui va voi foarte.

Evanghelia după Matei:

Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni decât numai Fiul şi cel căruia va voi Fiul să-i descopere. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre căci jugul Meu e bun şi povara Mea e uşoară.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Pentru rugăciunile Cuviosului Patapie, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeul, miluiește-mă!

Glasul al 6-lea

Irmosul: Apa trecând-o ca pe uscat și din rău­tatea egiptenilor scăpând israeli­tea­­nul, striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nos­tru să-I cântăm.

Mare apărător şi ajutor întru nevoi avându-te pe tine, Cuvioase, pururea alergăm la harul tău, că tuturor le dai al tău ajutor, izbăvind din necazurile cele cumplite şi dureroase pe fiii tăi şi pe cei ce grăbesc la moaştele tale; ci nu trece cu vederea a ne izbăvi pe noi de năvălirea necazurilor, Patapie, ca un prea împreună pătimitor.

Cântarea a 7-a

Irmosul: Apa trecând-o ca pe uscat și din rău­tatea egiptenilor scăpând israeli­tea­­nul, striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nos­tru să-I cântăm.

Păzeşte, Patapie, cu totul fericite, mai presus de toată uneltirea cu primejdie a vrăjmaşului pe binecredincioşii creştini, ce se îmbogăţesc, înţelepte cu sfintelele moaşte ca şi cu un liman mare.

Pe cei ce vin cu credinţă deplină şi evlavie întreagă, Părinte, primeşte-i cu bunăvoinţă, ca un plin de bunătate şi dă-le lor, înţelepte, darurile tale cele părinteşti.

Omorât fiind cu răutatea, la tine scap, Fecioară, cu lacrimi fierbinţi; ci ca ceea ce ai născut, Viaţa, pe Hristos Dătătorul de viaţă, inima mea viază-o şi străluceşte mintea cu lumina pocăinţei.

Cântarea a 8-a

Irmosul: Apa trecând-o ca pe uscat și din rău­tatea egiptenilor scăpând, israeli­tea­­nul striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nos­tru să-I cântăm.

Laudă şi bogăţie şi vistierie de nestricăciune având moaştele tale, dreptslăvitorii capătă de la ele bucurie şi veselie.

Caută, Părinte, din cele de deasupra crugului ceresc şi auzi-ne pe noi, slujitorii tăi, cei ce căutăm ocrotirea ta.

Întărire dăruieşti sufletului şi trupului celor ce aleargă la dumnezeieştile tale moaşte şi cer Patapie, ajutorul tău.

Curată Fecioară, acoperitoare a toată lumea, nu înceta mijlocind pentru robul tău în tot ceasul, până la sfârşitul vieţii.

Cântarea a 9-a

Irmosul: Apa trecând-o ca pe uscat și din rău­tatea egiptenilor scăpând israeli­tea­­nul, striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nos­tru să-I cântăm.

Locuind în corturile cereşti dimpreună cu cetele îngereşti, Sfinte Patapie, roagă pentru noi pe Atotmilostivul.

Vindecă, Preafericite, inimile noastre cele străpunse de săgeţile şarpelui, veselindu-ne cu harul tău, Patapie.

Ca un părinte pe fiii săi, arată-ne cu rugăciunile tale şi pe noi, Părinte Patapie, după sfârşitul vieţii noastre, părtaşi ai Împărăţiei lui Hristos.

Marele nostru izbăvitor şi fierbinte apărător, Palapie cuvioase, nu înceta în tot ceasul a ne păzi pe noi, rugămu-ne.

Bucură-te, Maica Celui Preaînalt, ceea ce eşti plină de har; de bucuria veşnică învredniceşte-ne pe cei care privim neabătut spre tine, Preanevinovată.

Cuvine-se cu adevărat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si preanevinovata si maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanare decat serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.

Cununa şi cinstea ortodocşilor, tămăduitorule al hidropicei şi al cancerului, Patapie de Dumnezeu cugetătorule, a binecredincioşilor slavă, roagă-te Domnului pentru robii tăi.

Pe cel ce cu petrecere îngerească a strălucit în lume, ca pe o stea strălucitoare care a primit de la Dumnezeu harul minunilor, pe Patapie cel mare cu laude să-l cinstim.

Puterea vrăjmaşului călcând, prin nevoinţă multă şi cugetare bărbătească strălucit te-ai proslăvit, Patapie de trei ori fericite, şi mântuieşti din primejdii pe cei ce se apropie de tine.

Bucură-te, a Egiptului odraslă dumnezeiască, bucură-te comoara cea de Dumnezeu dăruită a ortodocşilor, bucură-te acoperământul şi slava celor ce te laudă pe tine, Părinte Patapie.

Har izvorăşte racla ta şi tămăduieşte patimile şi veseleşte sufletele toate; drept care apropiindu-ne de dânsa cu evlavie, de sfinţirea cea dumnezeiască, Părinte ne umplem.

Cu împreună pătimire dăruieşte cererile celor ce de pretutindeni vin cu credinţă fierbinte la cinstite moaştele tale, Patapie, de trei ori fericite, cela ce vindeci suferinţele sufletului şi trupului.

Mare apărător avându-te pe tine neamul creştinesc, Preafericite, de toată năvălirea vrăjmaşului se izbăveşte; pe care îl păzeşti nevătămat totdeauna de toată turbarea lui Veliar, Părinte Patapie.

Păzeşte şi acoperă pe binecredincioşii creştini de toată primejdia şi vătămarea şi nevoia, Părintele nostru iubitor Patapie.

Toate oştile îngereşti, Înaintemergătorul Domnului, cei doisprezece Apostoli şi toţi sfinţii, împreună cu Născătoarea de Dumnezeu, faceţi rugăciuni ca să ne mântuiască pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi(de trei ori).

Troparul:

Laudă a creştinilor şi apărător al monahilor te-ai arătat Patapie, părintele nostru. Prin nevoinţă, prin patimi şi rugăciuni ai acum îndrăznire către Dumnezeu a mijloci neîncetat pentru noi creştinii, cei păcătoşi şi vrednici de osândă. Slavă Celui Ce S-a proslăvit prin tine, slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere, slavă Celui Ce ne-a luminat pe noi prin nevoinţa ta.

Glasul al 2-lea: Când de pe Cruce…

De toată cursa vrăjmaşului şi de năvăliri şi de primejdii şi nevoi, Sfinte Patapie, păzeşte-ne fără de vătămare cu mijlocirea ta, cerând iertare de greşale pentru toţi de la Hristos Dumnezeu, ca cel ce ai îndrăznire către dânsul, Căruia nu înceta a te ruga ca să petrecem întru linişte viaţa noastră.

Toţi cei ce suntem necăjiţi cumplit de grele boli şi de tot felul de primejdii să alergăm acum unde tămăduirile moaştelor izvorâtoare de minuni ale lui Patapie izvorăsc precum apele Nilului şi să cădem plecându-ne genunchii şi strigând cu tânguire: izbăveşte pe robii tăi din ispite şi din boli şi de toate felurile de primejdii, Patapie.

Acatistul Fericitului între Voievozi Mihai Vodă – Viteazul

Condacul 1

Întregitorului de neam, fericitului şi marelui arhistrateg al lui Hristos, sfântului şi mucenicului apărător al Răsăritului creştin, fala Basarabilor şi pacea Bisericii; veniţi iubitorilor de prăznuire, pe Domnul Ţării Româneşti cu cântări sfinte şi alese stihiri să-l fericim. Că sufletul pentru credinţă şi ţară şi-a pus şi ca o făclie nestinsă pentru pace s-a aprins. Acestuia laudele noastre şi prinosul de recunoştinţă să ne stea zălog, cu cântare: Bucură-te, Mihaile, fericite Voievod! 

Icosul 1

Din tinereţile tale ţi-ai închinat viaţa slujirii şi ocrotirii neamului celui românesc atât de încercat. Dorul de ţară cu rugăciuni stropite cu lacrimi de nădejde la umbra sfintelor icoane din Muntele Maicii Domnului l-ai potolit. Iar amarul potir al pribegiei şi înstrăinării de ţară cu stihuri din Psaltire l-ai răcorit. Bărbăteşte răbdând şi vitejeşte luptând, te fericim cu laude ca acestea:
Bucură-te, fala Basarabilor după înrudire,
Bucură-te, piatra credinţei după vieţuire,
Bucură-te, cel ce pentru dragostea de ţară te-ai înstrăinat,
Bucură-te, cel ce în Muntele Maicii Domnului te-ai închinat,
Bucură-te, că dorul nu te-a biruit,
Bucură-te, cel ce cu nădejdea în Dumnezeu te-ai întărit,
Bucură-te, cel ce stihirile Psaltirii te-au răcorit,
Bucură-te, că laudele noastre îţi stau zălog,
Bucură-te, Mihaile, fericite, voievod! 

Condacul al 2-lea

Celui ce cu numele arhistrategului ceresc numit şi cu puterea din „Cine este ca Dumnezeu” pecetluit, fiul lui Pătraşcu cel Bun după trup şi în neamul Basarabilor născut. Buna ta maică, cu dragoste te creşte ca pe un izbăvitor al ţării de nădejde şi poporului celui credincios apărător. Însemnându-te vrednic domnitor şi lui Mircea cel Bătrân următor. Pentru dumnezeiasca rânduială slavă şi lui Dumnezeu cântare: Aliluia!

Icosul al 2-lea 

Ca într-un alt Egipt purtându-te, maica ta, apărându-te de uneltirile şi vitregiile necredinciosului Socol. Te-a încredinţat spre îndrumare prea iubitului tău unchi Epirotul Iani, care în palatele Vlahernei te-a crescut de Dumnezeu alesule. Urmaşii Basarabilor bine te-au primit şi cinste domnească ţi-au dat, întărindu-te cu laudele acestea:
Bucură-te, domn şi lui Pătraşcu fiu,
Bucură-te, cel crescut în cetatea marelui Constantin,
Bucură-te, din Calinichia Doamna vlăstar,
Bucură-te, cu Mircea Voievod de un neam,
Bucură-te, de neamul românesc cinstit,
Bucură-te, de întreaga creştinătate iubit,
Bucură-te, tinere şi viteazule,
Bucură-te, împărătescule rod.
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod!

Condacul al 3-lea

Cum voi cânta cântarea Domnului în pământ străin, Preabunule Doamne? Şi cum voi putea uita neamul românesc şi ţara şi moartea tatălui meu? Cu blândeţea lui David mă voi îmbrăca, cu înţelepciunea lui Solomon mă voi într-arma şi cu binecuvântarea lui Dumnezeu mă voi acoperi, cântându-I neîncetat, îngerescul: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Nu s-au bucurat duşmanii ţării şi nici nemulţumitorii agareni de întoarcerea ta. Tu întărindu-te cu puterea credinţei în biruitoarea Cruce, cum odinioară împăratul Constantin, ai învins pe Alexandru cel Rău, vrăjmaşul ţării şi prigonitorul poporului. Căci el prinzându-te spre moarte te-a dat. Dar rugându-te Sfântului Nicolae, îngenuncheat în faţa icoanei din Albă Postăvari ai scăpat nevătămat. Pentru o credinţă atât de mare te lăudăm, Sfinte, cu laude ca acestea:
Bucură-te, izbăvitor al neamului românesc,
Bucură-te, aspru judecător al celor ce asupresc,
Bucură-te, al Crucii smerit închinător,
Bucură-te, la Mihai Vodă mare ctitor,
Bucură-te, cel ce prin credinţă te-a izbăvit de rău,
Bucură-te, cel ce cu rugăciunea l-ai învins pe călău,
Bucură-te, că Dumnezeu te-a izbăvit de eşafod.
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod! 

Condacul al 4-lea

 Mihai, stăpân al Severinului şi Mare Ban al Craiovei, te-ai ridicat cu bărbăţie împotriva vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi ai ţării, pe care i-ai biruit cu credinţa şi dreptatea, cu dragostea de neam şi jertfirea. Iar pe agareni cu înţelepciunea îmblânzindu-i, Dumnezeu te-a înălţat vrednic domnitor al Ţării Româneşti şi izbăvitor al Răsăritului Ortodox, pentru care cinste cânţi neîncetat cu sfinţii: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Ctitorii falnice se înalţă astăzi bisericile şi mânăstirile ce numele îţi poartă. Dar cea mai falnică este Biserica Sfântului Nicolae, ce odinioară pe dealul ce numele-ţi purta se înălţa ca mărturie a făgăduinţei tale pentru izbăvirea de moarte. Astăzi sfânta ctitorie a ta scăpând de furtuna vitregiilor odihneşte cu strălucirea icoana bărbătescului tău chip şi frumuseţea Doamnei Stanca. Iară noi smeriţii slujitori te purtăm în neîncetate rugăciuni, cu laude ca acestea:

Bucură-te, al făgăduinţelor împlinitor,
Bucură-te, de sfinte biserici şi mânăstiri ctitor,
Bucură-te, falnică ctitorie la Mihai Vodă,
Bucură-te, îţi cântă la Severin şi Calafat,
Bucură-te, îţi înălţăm în Braşov şi în Banat,
Bucură-te, Făgăraşul şi cu Sibiul îţi cântă,
Bucură-te, mânăstirea Clococioc şi cu monahii laudă,
Bucură-te, la Alba Iulia ctitor şi unificator.
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod! 

Condacul al 5-lea

 La Simon Petru în Muntele cel Sfânt al Maicii Domnului ctitorie ai înălţat şi sub icoana cea votivă cu litere greceşti ai însemnat că „aceasta ridicat-am din cenuşă”. Iar de la Bari, din cetate, odorul sfânt, mâna celui de la Mira, în mănuşă de mărgean în ţară o ai adus. Rugă sfântă pentru pace, biruinţă şi credinţă celor ce o vor săruta, şoptind serafimicul: Aliluia!

  Icosul al 5-lea

 Pe Dunăre şi la Călugăreni, pe Câmpia de la Turda şi-n cetatea la Bălgrad, mâna Sfântului Nicolae cu credinţă o ai purtat. Şi ca domn al biruinţei neîncetat din Psaltire stihuri sfinte ai înălţat, rugându-te pentru ţară şi a neamului biruinţă sub sceptrul Preasfintei Treimi. Astăzi, poporul nostru ca pe un purtător de biruinţă cu laude smerite te cinsteşte:
Bucură-te, viteazule credincios,
Bucură-te, al sfinţilor cinstitor,
Bucură-te, al Prea Sfintei Treimi închinător,
Bucură-te, neîncetat al Psaltirii rostitor,
Bucură-te, la Simon Petru mare ctitor,
Bucură-te, cu Sfântul Dimitrie al mândriei surpător,
Bucură-te, cu Sfântul Gheorghe de biruinţă, purtător,
Bucură-te, cel în credinţă aducător de rod,
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod! 

Condacul al 6-lea

 Drumul spre culmi, falnic te-a purtat prin Argeşul nemuritorilor Basarabi. Şi aici cu evlavie la mormintele strămoşilor din Biserica Domnească îngenunchind le-ai sărutat cu evlavie, rugându-te pentru pacea ţării ai întărit daniile. Iar în cetatea de la Alba cu Sfinţii Voievozi, ocrotitorii tăi, ca un izbăvitor intrând, ai cântat cântare de biruinţă: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Ca un purtător de biruinţă ai mustrat pe vrăjmaşii neamului, pe Bathori cu dragostea de ţară şi adevărata credinţă l-ai mustrat, iar pe Basta vărsătorul de sânge, ca pe un alt Irod cu semnul Sfintei Cruci l-ai însemnat şi poporul lui Dumnezeu, binecuvântându-l cu libertate şi pace l-ai îmbrăţişat. Iar noi ca pe un Înaintemergător de ţară întregitor şi iubitor de pace, te lăudăm cu cântări ca acestea:
Bucură-te, Sfinte şi liberatorule,
Bucură-te, voinicule şi biruitorule,
Bucură-te, al strămoşilor cinstitor,
Bucură-te, al tuturor românilor ocrotitor,
Bucură-te, cu Sfinţii Voievozi învingător,
Bucură-te, cel ce pe Bathori credinţa adevărată l-ai învăţat,
Bucură-te, că acestuia iubirea de neam i-ai arătat,
Bucură-te, cel ce ai mustrat pe Basta ca pe un alt Irod,
Bucură-te, cel ce pe vrăjmaşi i-ai prins ca-ntr-un năvod,
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod! 

Condacul al 7-lea

 Greutăţile războiului şi sărăcia poporului te-au împiedicat să întăreşti cetăţi şi să zideşti biserici. Rugându-te neîncetat, crezând şi nădăjduind în dumnezeiasca purtare de grijă şi milostivire, ţi-ai continuat lucrarea ziditoare de ţară şi biserici sfinte, întărindu-te cu îngerescul: Aliluia!

Icosul al 7-lea

 Dând slavă lui Dumnezeu şi mulţumind pentru toate ai întărit credinţa şi biserica cu noua Mitropolie de la Alba Iulie, zidind locaş cu hramul Sfinţilor Voievozi spre a ta pomenire. Pe aceasta ai întărit-o cu danii şi adaose purtându-ţi rugăciunile şi amintirea peste veacuri. Iar pe Ioan, egumen din Prislop, sfânt mărturisitor, l-ai întărit mitropolit fiind prohirisit cu rugăciunile sfinţilor vlădici Luca şi Eftimie, Dionisie şi Meletie. Şi noi cu aceştia laude îţi cântăm:
Bucură-te, cu Sfinţii Voievozi slujitor,
Bucură-te, mare ctitor şi unificator,
Bucură-te, cu Ioan de la Prislop mărturisitor,
Bucură-te, cu Luca împreună lucrător,
Bucură-te, cu Chir Eftimie cel prea cinstit,
Bucură-te, cu Chir Meletie al Mirelor,
Bucură-te, cu Dionisie Rally de neam Paleolog,
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod!

  Condacul al 8-lea

Ca un voievod (dumnezeiesc) în vremuri de cumpănă, ca un astru ceresc pe bolta înstelată a marelui neam ai traversat peste timp, coborând în Moldova Voievodului Ştefan cel Mare şi Sfânt. În Moldova intrând te-ai închinat în Suceava, cetatea sfântului Ioan, apoi în nemuritoarea cetate a Neamţului, te-ai închinat icoanei Maicii Domnului şi-n Bistriţa la Sfânta Ana ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 8-lea 

Sărutând mormintele Muşatinilor ai urcat în eterna Putnă şi te-ai închinat lui Ştefan Domn Prea Sfânt, făgăduindu-i că vei împlini testamentul cel de veacuri al Unirii. Aşa că Ţara Românească, Moldova şi Ardealul, fiicele mari ale înţelepciunii să fie o singură ţară a iubirii şi păcii sfinte. Iar românii ca un alt Israel să trăiască în pace, dragoste frăţească şi libertate bucurându-se de mila lui Dumnezeu şi binecuvântarea Maicii Domnului, fericindu-şi sfinţii cu stihuri ca acestea:
Bucură-te, Mihaile cu Ştefan Domn şi Sfânt,
Bucură-te, cu Bogdan întâiul domn,
Bucură-te, cu Alexandru cel prea bun,
Bucură-te, cu vlădica Iosif întâiul sfinţit,
Bucură-te, cu Teoctist cel ce pe Ştefan a pomăduit,
Bucură-te, în cetatea Neamţ închinător,
Bucură-te, cu Putna şi Suceava Bucovinei,
Bucură-te, cu Muşatinii domn biruitor,
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod!

Condacul al 9-lea

Ai aprins în candelă la Putna credinţa şi dragostea de neam, pentru Moldova lui Ştefan cel Mare şi Sfânt şi a urmaşilor lui din neam în neam. Aici ai întărit poporul asuprit de domniile trecătoare şi-ai aşezat predania Bisericii după sfintele canoane, învăţându-l că tot bunul creştin, trebuie să se grijească, şi pentru cele sfinte, rugându-se lui Dumnezeu cu cântarea: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Precum odinioară la Niceea cu Sfântul Spiridon şi Nicolae, aşa şi-n Iaşul din Moldova ai adunat mărit sobor. Aici ai învăţat pe vlădici, pe preoţi şi monahi, dreptele dogme, şi cum să păzească pravila şi sfintele porunci cele de demult. Predania a fost întărită cu binecuvântarea episcopilor bisericilor mari: Chir Dionisie de Târnovo şi Teofan de Vodena, de Gherman din Cezareea lui Filip şi Efrem de la Hebron. Iar noi pentru o cinste ca aceasta te fericim:
Bucură-te, Mihaile, cu Împăratul Constantin,
Bucură-te, cu Efrem cel din Hebron,
Bucură-te, al Huşilor întemeietor,
Bucură-te, cu Atanasie Crimca ales păstor,
Bucură-te, cu Maletie al Mirelor,
Bucură-te, cu Filotei al Huşilor,
Bucură-te, cu cinstitorii tăi, episcopii Ioan şi Teodor,
Bucură-te, cu toţi cei adunaţi în Iaşi la sinod,
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod! 

Condacul al 10-lea

 Nici înţelepţii lumii şi nici puternicii ei nu vor putea cuprinde în istorie şi în cuvinte chipul vieţii tale Fericite. Nici jertfa şi vieţuirea sfântă a maicii tale, despota din Cozia, nu vor preţui. Nici nestinsa rugăciune şi însoţire a doamnei tale Stanca nu vor grăi şi pribegia vlăstarelor domneşti Nicolae şi Florica cine le vor vesti şi lumii întregi vor spune. Dumnezeu v-a preamărit şi luminători nestinşi în conştiinţa neamului v-a aşezat împlinind cântarea voastră: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Ritorii cei meşteri la cuvânt nu vor putea mărturisi lumii întregi mucenicescul tău sfârşit şi bărbăteasca-ţi tărie. Cine va putea dezlega uneltirile urâtorilor de Dumnezeu şi vrăjmaşi ai ţării. Câmpia Turzii s-a întunecat cum de curând Golgota. Iar noi urmaşii tăi ceea ce nu vom putea cuprinde cu mintea vom păstra în inimă şi limba să rostească laudele acestea:
Bucură-te, Mihaile, fala voievozilor,
Bucură-te, cinstea mucenicilor,
Bucură-te, unirea românilor,
Bucură-te, tu cel ce pe ritori i-ai amuţit,
Bucură-te, cel ce pe înţelepţi i-ai amărât,
Bucură-te, cel ce de cinste ai fost lipsit,
Bucură-te, tu cel ce de pietre pomenit,
Bucură-te, tu cetăţean al cerescului norod,
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod! 

Condacul al 11-lea

 Cereştii arhangheli mucenicescul tău sfârşit ţi-au vestit şi cei doi cerbi ce în luptă te însoţeau cu taină au plecat. Şi bravii tăi viteji îngroziţi de o asemenea vedere s-au îndepărtat necunoscând rânduiala cea cu taină dumnezeiască aleasă. Însă noi astăzi, cinstitorii mucenicescului sfârşit cu tine cântăm lui Dumnezeu Celui ce frumos te-a încununat: Aliluia!

Icosul al 11-lea

 Mucenicescul tău trup a aşteptat tăinuit de slava dumnezeiască acoperit, precum odinioară Chivotul Sfânt ascuns de Ieremia. Iar prea frumosul tău cap, purtat peste munţi cu jale într-o năframă românească şi-a găsit odihna în Dealul strămoşilor. De aici revarsă raze sfinte şi de binecuvântare peste cei ce îl cinstesc şi ca sfânt îl pomenesc.
Bucură-te, Mihaile sfânt român şi mucenic,
Bucură-te, cinstea Mănăstirii Dealu,
Bucură-te, cu Ioan de la Prislop, alesul mitropolit,
Bucură-te, cu viteazul Novac, luptătorul iscusit,
Bucură-te, cu Stroe şi Radu Buzescu,
Bucură-te, sabia din inima maicii tale Teofana,
Bucură-te, pacea ţării peste veacuri,
Bucură-te, întregirea sfintelor hotare,
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod! 

Condacul al 12-lea

Ai avut rânduială dumnezeiască să uneşti ţara în pace şi să păzeşti hotarele ei, iar dreapta credinţă şi predania Bisericii să o întăreşti. Pentru toate acestea vrăjmaşii ţării nu s-au bucurat şi pe tine pierzaniei te-au dat, tăindu-ţi-se capul ca unui alt botezător. Pentru mucenicescul tău sfârşit te lăudăm Sfinte cu tocmită cântare ca marilor mucenici şi lui Dumnezeu un neîncetat: Aliluia!

Icosul al 12-lea

S-a cutremurat întregul Răsărit de vestea morţii tale. Basta s-a omorât, viclenii s-au amărât, agarenii s-au ruşinat. Teofana monahie în Cozia s-a închis. Stanca Doamna de durere în pribegie s-a stins. Ţara şi vitejii ei te-au plâns nemângâiaţi. Din Ardeal şi pân’ la Dealu clopotele te strigau, Moldova şi toată ţara slavoslovii îţi cântau.
Bucură-te, Mihaile, sfânt încununat frumos,
Bucură-te, domn român prea credincios,
Bucură-te, viteazule al lui Hristos,
Bucură-te, sfinte cap cu izvor de mântuire,
Bucură-te, Mihaile trup de strajă la hotare,
Bucură-te, sfânt martir a neamului ocrotire,
Bucură-te, Mihaile, viteazule neînfricat,
Bucură-te, şi primeşte ruga noastră de izvod,
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod! 

Condacul al 13-lea

O, de trei ori fericite Mihaile, astăzi plecând genunchii în faţa icoanei tale, har revarsă-ne din prea sfântu-ţi trup şi binecuvântează ţara şi poporul ei. Revarsă, sfinte, har peste noi toţi şi păzeşte sfânta ta unire şi credinţa românilor. Să trăim cu toţii în pace, sănătate şi belşug. Să te pomenim de-a pururi în Sfintele Liturghii alături de sfinţii ţării, sfânt viteaz şi mucenic, într-o împreună cântare lui Dumnezeu cel Sfânt: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori).

Apoi se zice iarăşi Icosul I şi la urmă Condacul I.

Autor: Miron Manega

Sursa: http://www.certitudinea.ro/articole/credinta/view/sfintii-arhangheli-mihail-si-gavriil-acatistul-lui-mihai-viteazu?fbclid=IwAR0od71znIp3d5h9KQyxD9lWtuHSMk0dxk1wzhXVAZLXP58FQydE4ZxY344

Canon de rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria la Sărbătoarea Sfântului Cuvios Sava cel Sfinţit şi a celor împreună cu dânsul – 5 Decembrie

Cântarea 1, glasul al 8-lea.

Irmosul:

Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, striga: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Sfântul Sava cel Sfințit

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Sufletul meu cel întunecat prin desfătările vieţii şi tulburat de grijile lumeşti, luminează-l cu strălucirea ta, Maica lui Dumnezeu.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Maica lui Dumnezeu, deschisu-s-au Uşile Cereşti, prin naşterea ta, prin care dă şi sufletului meu intrare, ca o Milostivă şi către Dumnezeu mă povăţuieşte.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Sufletul meu cel săgetat cu săgeata celui viclean şi rănit prin vicleşugurile şi meşteşugirile aceluia, cu mila ta vindecă-l, Fecioară.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Nădejdea celor deznădăjduiţi, Îndreptarea celor căzuţi, Ceea ce ai născut Lumina Cea Dumnezeiască, luminează sufletul meu, cel ce este în întuneric.

Cântarea a 3-a.

Irmosul:

Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Luminarea celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Toată dorirea mea în tine am pus-o, Stăpână Curată. Pentru aceasta poftele mele cele trupeşti, degrabă le schimbă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Stăpână, Ceea ce eşti Uşa Luminii, fă să-mi răsară mie razele cele luminate ale pocăinţei şi negura păcatelor mele îndepărteaz-o.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Una întru tot Nevinovată, scapă-mă de toată răutatea, de ispitele cele ce vin asupra mea şi de focul cel veşnic.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Preacurată, grăbeşte de mă cercetează şi mă curăţeşte de rănile cele cumplite şi mă apără de toată supărarea, pe mine cel ce pătimesc.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Sufletul meu cel întunecat de păcate, luminează-l cu lumina ta, pururea Fecioară, care ai născut pe Soarele dreptăţii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Scapă-mă de viforul ispitelor şi al vieţii celei stricătoare de suflet şi de focul cel veşnic mă izbăveşte, Dumnezeiască Mireasă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Vas Sfinţit al Fecioriei şi Veselia Celui Neîncăput cu firea, sufletul meu cel întunecat de multe patimi, luminează-l.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Întru tot Sfântă, Dumnezeiască Mireasă, Stăpâna lumii, izbăveşte-mă pe mine şi din nevoi mă scapă şi îndepărtează mulţimea patimilor mele.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Mânecând strigăm Ţie, Doamne: mântuieşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru; afară de Tine pe altul nu ştim.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe tine Fecioară te lăudăm, întru tot Lăudată, care ai încăput pe Cuvântul lui Dumnezeu în pântecele tău, Ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

De focul cel nestins şi de viermi, scapă-mă, Maica lui Dumnezeu, Ceea ce dai vindecări din milă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Tu eşti credincioşilor Zid Tare şi biruinţă, întru tot Sfântă, care mântuieşti din ispite pe cei ce te laudă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Sufletul meu cel neputincios vindecă-l, Preacurată Stăpână, Ceea ce ai născut Mântuirea tuturor, pe Cel Ce ridică neputin­ţele noastre.

Cântarea a 6-a.

Irmosul:

Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog, ridică-mă din adâncul răutăţilor, căci către Tine am strigat, auzi-mă, Dumnezeul mântuirii mele!

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Marie, Locaş Curat şi întru tot Cinstit al Făcătorului tuturor, dă sufletului meu lacrimi curăţitoare şi scoate-mă de la judecata ce va să fie şi din chinuri.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ceea ce eşti Uşă Dumnezeiască arată intrări Dumnezeieşti smeritului meu suflet, prin care intrând, să se mărturisească şi să ia dezlegare de răutăţi, Născătoare de Dumnezeu.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Adâncul păcatelor şi valurile deznădăjduirii viscolesc mintea mea; milostiveşte-te, Stăpână şi-mi întinde mâna ta şi mă izbăveşte, Ceea ce ai născut pe Mântuitorul Hristos.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe tine te avem Folositoare şi Zid toţi credincioşii care pururea suntem necăjiţi întru adâncul răutăţilor, al tulburărilor şi al nevoilor, Născătoare de Dumnezeu, Singura Scăpare a credincioşilor.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Tinerii evrei au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, strigând: Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule în veci.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ţie mă rog, Preacurată, omoară păcatul ce sălăşluieşte în mine şi mă învredniceşte, Fecioară, să dobândesc viaţa, ferindu-mă de partea celor ce vor fi chinuiţi după moarte.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Multe feluri de patimi mă tulbură, Curată, Ceea ce ai născut Izvorul nepătimirii; de biruinţa acelora şi de focul cel veşnic mă scapă, Născătoare de Dumnezeu, cu rugăciunile tale.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cel Ce din năravul cel slobod greşesc şi de obiceiul cel nebunesc sunt robit, alerg acum către obişnuita ta milostivire.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Miluieşte-mă, întru tot Sfântă, de Dumnezeu Născătoare, pe mine, cel deznădăjduit. Stinge văpaia patimilor mele şi-mi alină tulburarea inimii, Curată Maica lui Dumnezeu şi mă scapă, Fecioară, de tirania demonilor şi de focul cel veşnic.

Cântarea a 8-a.

Irmosul:

Pe Împăratul Ceresc, pe Care Îl laudă Oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, uşurează-mi păcatele şi sarcina greşelilor mele, ca să te măresc pe tine.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca Ceea ce ai născut pe Judecătorul şi Dumnezeu, arată-L, Curată, cu blândele tale rugăciuni, mie, Milostiv; ca să mă mântuiesc de focul cel veşnic.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Biruitu-m-au păcatele mele cele multe, Născătoare de Dumnezeu; dă-mi acum mână de ajutor şi mă scapă din focul cel nestins, pe mine nevrednicul.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Rogu-mă, Preacurată, luminează ochii inimii mele cei orbiţi de întunericul păcatului şi mă arată primitor de Dumnezeiasca strălucire, ca prin tine să mă fac curat Fiului tău.

Cântarea a 9-a.

Irmosul:

Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine, Fecioară Curată, noi cei mântuiţi prin tine, mărindu-te împreună cu cetele cele fără de trupuri.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Miluieşte, Preacurată, ticălosul meu suflet şi-mi omoară pierzătoarele patimi: îndepărtează chinuitoarea nepricepere şi izvoare de lacrimi sfinte, pururea în viaţă dăruieşte-mi, prin care să scap de osânda cea cumplită, ce mă aşteaptă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Fecioară Preacurată, tu eşti Zid creştinilor şi Scăpare lumii, întru care ne mântuim; că din tine Dumnezeu Întrupându-Se, pe tine te-a dat tuturor Acoperământ mântuitor, Dumnezeiască Mireasă. Pentru aceasta, Curată, miluieşte-mă pe mine nevrednicul.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu tărie şi cu putere duhovnicească, cu armă de biruinţă încinge smeritul meu suflet, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu; îmbracă-l în arma Crucii şi curăţeşte rănile păcatului meu cu roua iubirii tale de oameni şi cu mare mila ta.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Curată, fii mie Stâlp de mântuire, taberele demonilor arată-le neputincioase şi mulţimea ispitelor şi necazurile îndepărtează-le şi întâmplările cele rele departe le alungă şi izbăvire dăruieşte-mi, Curată.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Sufletul meu smerit întinându-mi-l din pruncie şi cu cuvintele şi cu faptele, eu nevrednicul, pe mine însumi m-am pângărit; şi nu am cum să fac, nici loc de adăpost, nici altă nădejde în afară de tine, nu cunosc, Fecioară. Vai mie, netrebnicul! Pentru aceasta alerg acum rugându-te, Preacurată şi mărturisindu-mă strig ţie: greşit-am! Roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu să-mi dăruiască iertare de greşeli, că întru tine Singură mi-am pus nădejdile mele, Fecioară.

Canon de rugăciune împotriva vrăjilor și a duhurilor necurate

Recomandat de Părintele Daniil Horga, Biserica Călugăreni, județul Suceava

TATĂL NOSTRU

– se rostește de 33 sau 99 de ori –

Tatăl nostru care ești în ceruri sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pre pământ. Pâinea noastră, cea spre ființă, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pre noi în ispită și ne izbăvește de cel rău. Pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale sfinților Tăi, miluiește-ne pre noi.

RUGĂCIUNEA INIMII

– se rostește de 33 sau 99 de ori –

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale și ale tuturor Sfinților tăi, miluiește-ne pe noi, păcătoșii.

CERINȚA PENTRU CARE SE FACE CANONUL

– se rostește de 33 sau 99 de ori –

Doamne, Iisuse Hristoase, întoarce la bunătate, rugăciune, înțelepciune și dragoste creștinească pe toți cei care sunt botezați / pe toți vrăjmașii mei – numele

Părintele Horga ne-a lăsat Canonul cu 99 de Tatăl nostru, despre care spune că Maica Domnului i l-a descoperit, pentru a ne fi de folos fiecăruia la propria noastră luptă cu duhurile necurate, pentru a scăpa de vrăji, a ne despătimi, pentru a ne ajuta pe noi să ne curățăm sufletele, a ne căsători etc.

Aceste rugăciuni se zic în permanență sau 40 de zile, până la rezolvarea problemei și în continuare Mulțumire

Se fac și metanii, în timpul rostirii.

https://dragosteavasalvalumea.wordpress.com/2019/10/31/viata-si-minunile-celui-mai-mare-duhovnic-roman-in-viata-parintele-daniil/?fbclid=IwAR2-XpmgGnEOpExlRw-7kdo2ulmfXmqKtoHQ1_3YMqeRdeEpuOdSCNYqrTs

https://dragosteavasalvalumea.wordpress.com/2018/05/16/din-invataturile-parintelui-daniil-horga/

Rugăciune la Icoana Maicii Domnului „Stareţa” (Gherontissa) – 2 Decembrie

Bucură-Te, a Muntelui Athos sfântă dorire, Călăuzitoarea monahilor pe căile desăvârşirii, Candela nestinsă a rugăciunii pentru mântuirea lumii, Trezirea grabnică a conştiinţelor adormite în păcat, Negura care acoperă mulţimea păcatelor noastre, Norul Cel cuvântător străpuns de razele Soarelui dreptăţii, Corabia rugăciunii ce ne păzeşte de tulburările ispitelor lumeşti, Ancora cea tare a celor ce călătoresc pe marea vieţii, Pământul binecuvântat al mântuirii credincioşilor, Poarta pocăinţei celor greşiţi, Mângâierea cea lină a celor din necazuri, Dragostea cea nețărmurită pentru cei neputincioşi, Maica duhovnicească şi prea blândă a creştinilor, Izvorul darurilor dumnezeieşti, Scara împăcării noastre cu Dumnezeu, Scutul mântuirii credincioşilor de săgeţile ispitelor, Cartea nescrisă a Împărăţiei cerurilor, Odihna inimilor strâmtorate de gânduri potrivnice mântuirii, Îngrădirea inimilor cu stâlpii rugăciunii de pocăință, Stareţa Cea desăvârşită întru toată înţelepciunea, Care povăţuieşte pe toţi monahii în pământul binecuvântat al Împărăţiei cerurilor, nu seca izvorul rugăciunilor Tale, ci ne împărtăşeşte pe toţi dintru acesta, adăpând setea noastră de mântuire.

Pe monahi îi ocroteşte, tinereţile le îndreptează spre limanul Adevărului, pe prunci îi hrăneşte cu darurile bunătăţii Tale nesfârşite, pe fecioare le împodobeşte cu frumuseţea cea strălucitoare a virtuţilor, pe preoţi îi păzeşte sub acoperământul Tău de toată tulburarea vrăjmaşilor nevăzuţi, pe maici le înţelepţeşte a-şi creşte pruncii în frică de Dumnezeu, pe pustnici îi păzeşte de toată mânia celui potrivnic, pe cei din primejdii îi adu în corabia rugăciunii Tale, pe bolnavi îi ridică cu mâna Ta cea puternică şi pururea întinsă la rugăciune din patul durerilor, pe cei singuri îi acoperă cu veşmântul bucuriei duhovniceşti, pe cei chinuiţi de duhurile răutăţii îi slobozeşte la limanul păcii lui Hristos, pe cei ce călătoresc pe uscat, prin aer şi pe ape îi fereşte de toată primejdia şi tuturor Te fă toate, pe podul rugăciunii Tale ducându-ne pe toţi la Hristos, Calea Cea veşnică a adevărului Tatălui, întru lumina Duhului.

Neputinţa noastră o cercetează şi, mai ales, fii lângă noi în ceasul sfârşitului, păzindu-ne de asuprelile celui potrivnic şi mijlocindu-ne iertare şi sălăşluire în corturile celor mântuiţi, ca pururea să Te mărim pe Tine şi să aducem slavă Tatălui Celui Milostiv şi Iubitor de oameni, Preaiubitului Său Fiu şi Duhului Celui mângâietor în veci. Amin.

https://doxologia.ro/icoana-maicii-domnului-stareta-gherontissa-de-la-manastirea-pantocrator-athos

Rugăciunea Vieţii – Ieromonah Ghelasie Gheorghe

fresca_arnota_-_foto_silviu_cluci_wm_7831

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.

Viața este darul Tău, Doamne, Noi prin păcat l-am rupt şi l-am distrus. Revarsă-L din nou, ca să nu piară chipul Tău din făpturile Tale. Nu există moarte, ci doar viață.

Făptura noastră este ca un „vas”, care dacă este spart nu mai poate ţine darul vieții în el. Noi încercăm să „reparăm” vasul, dar fără o încă readucere a darului Tău, viața ne lipseşte.

Doamne, Cel în Treime Iubire şi Viață, miluieşte zidirea Ta cu mângâierea palmei Tale. Binecuvântează-ne, Părinte Dumnezeu, Iartă-ne, Fiule Mântuitor şi tămăduieşte-ne, Dumnezeule Duhule Preasfinte.

Sfinţii Tăi sunt mărturia darului Vieții. Fă-ne şi pe noi părtaşi acestora. Pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale îndeosebi, dă-ne şi nouă sănătatea vieții.

Iubirea cea Întreită şi absolută, miluieşte-ne şi pe noi, păcătoşii, ca iarăşi să căpătăm asemănarea chipului Tău, care este Viața cea nepieritoare. Amin.

Ierom. Ghelasie Gheorghe, „Rețetele Medicinii Isihaste”, Vol 7, București, Editura Platytera, 2011, p. 173.

Acatistul pentru pruncii avortaţi

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

Condacul 1

Mielule al lui Dumnezeu, Cela ce ridici păcatele lumii, auzi tanguirea mea şi ia aminte la durerea inimii mele, ridică de la mine povara cea apăsătoare a păcatelor mele; Cela ce ai purtat neputinţele noastre, primeşte întru pocăinţă pe cea care se cucereşte Ţie, rugându-se şi strigând din adâncul sufletului: Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Icosul 1

Dumnezeule şi Doamne! A Ta este zidirea: însă vai mie, că păcatul săvârşit de Adam în rai trăieşte în trupul meu, şi ca o roabă îi slujesc pururea cu osârdie; ci acum mă rog Ţie:
Miluieşte-mă pe mine, Făcătorule al lumii de sus;
Miluieşte-mă pe mine, Ziditorule al firii de jos;
Miluieşte-mă pe mine, Stăpâne al puterilor cereşti;
Miluieşte-mă pe mine, Îndreptătorule al făpturilor trupeşti;
Miluieşte-mă pe mine, Cela ce porţi de grijă tuturor;
Miluieşte-mă pe mine, care aduc Ţie lacrimi pentru păcatele mele;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al 2-lea

Stăpâne Atotmilostive, oare cum voi îndrăzni a mă apropia de Tine cu rugăciune, eu, o păcătoasă atat de spurcată, care am călcat porunca Ta, dată mie prin proorocul tău Moisi: Să nu ucizi; ci eu sunt o ucigaşă, vai, mai înverşunată de o sută de ori decât şarpele, care îşi lasă puii să vadă lumina soarelui pentru puţină vreme, şi abia după aceea îi mănâncă – iar eu, nenorocita, mi-am lipsit pruncii nu numai de lumina cea văzută ci mai vârtos de Lumina Cea adevărată, de domnul nostru Iisus Hristos, care luminează prin taina Botezului şi din iubirea de vremelnica odihnă trupească, fugind de binecuvântarea mulţimii de prunci, l-am ucis încă din pântece; drept aceea, întunecată fiind cu aceste păcate şi cu nenumărate altele, nădăjduiesc doar în milostivirea îndurării tale, şi cu îndrăznire strig către Tine: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Cuvintele vieţii cele rostite de către Tine le-am trecut cu vederea, Doamne, şi am umblat după voia inimii mele din tinereţile mele şi până în ziua de acum; ci acum cu pocăinţă strig către Tine, Atotînduratul meu Mântuitor:
Miluieşte-mă pe mine, cea zămislită întru fărădelegi;
Miluieşte-mă pe mine, cea născută întru păcate;
Miluieşte-mă pe mine, care n-am păzit poruncile Tale;
Miluieşte-mă pe mine, care m-am lipsit de harul Tău;
Miluieşte-mă pe mine, care nu mă îngrijesc de mântuirea mea;
Miluieşte-mă pe mine, care m-am aruncat în lanţul patimilor;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al 3-lea

Bine şi frumos este a locui fraţii împreună şi a se iubi unii pe alţii, precum ne-ai poruncit, Mântuitorule: fiindcă cel ce mânie pe fratele său, ucigaş este: ci eu am întrecut cu turbarea mea pe toţi câţi s-au născut din veac, încă şi pe ucigaşii ale căror jertfe au fost ucise din felurite pricini, având vieţi şi vârste felurite, însă în timp – iar eu, ticăloasa, i-am lipsit de viaţă pe cei care abia primiseră vreme de vieţuire de la Tine, Cela Ce le-ai dat viaţă ca ei să fiinteze. Eu, însă, întru nebunia mea, fără milă le-am răpit această viaţă pe când ei se aflau în pântecele meu, lepădând fără frică de Dumnezeu şi darul naşterii de prunci cel binecuvântat de tine. Cu samavolnicie am smuls din mâinile Tale ziditoare pe pruncii mei cei nevinovaţi, şi nu m-am ruşinat să-i ucid înaintea ochilor Tăi; ci sorţile lor în dreapta Ta sunt, Doamne, iar păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie Unuia mă cuceresc, pocăindu-mă, şi mă rog Ţie, Bunule: în calea pocăinţei paşii mei îndreptează-i, ca dimpreună cu toţi păcătoşii care s-au pocăit să strig Ţie: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Cela Ce singur ştii neputinta omenească, stii şi toate căderile mele; greşealele tinereţilor mele nu le pomeni, şi de cele ascunse ale mele curăţeşte-mă pe mine, care strig Ţie:
Miluieşte-mă pe mine, marea păcătoasă;
Miluieşte-mă pe mine, călcătoarea legii lui Dumnezeu;
Miluieşte-mă pe mine, care am stricat legământul Tău;
Miluieşte-mă pe mine, că Ţie, Stăpânului meu Ţi-am răsplătit cu rău;
Miluieşte-mă pe mine, care am venit la Tine să mă pocăiesc în ceasul al unsprezecelea;
Miluieşte-mă pe mine, ticaloasa ucigaşă de copii;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al 4-lea

Dătătorule de Viaţă, Împărate Ceresc, vino şi Te sălăşluieşte întru mine, cea spurcată cu păcatele, şi mă curăţeşte de toată întinăciunea, şi mântuieşte, bunule, sufletul meu, ca mântuită fiind să strig: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Rătăcit-am ca o oaie pierdută; caută-mă, Dumnezeul meu, pe mine, roaba Ta, care m-am depărtat de poruncile Tale în hăţişul cel nestrăbătut al patimilor şi neascultării. Mântuieşte-mă pe mine, nevrednica, ce suspin către Tine cu căldură, mă rog şi strig:
Miluieşte-mă pe mine, cea împovarată cu păcatele ce le-am săvârşit urmând voii mele;
Miluieşte-mă pe mine, cea întunecată de patimi;
Miluieşte-mă pe mine, cea răpită de trufie;
Miluieşte-mă pe mine, cea roasă de pizmă;
Miluieşte-mă pe mine, cea plină de nedreptate;
Miluieşte-mă pe mine, Cela Ce nu voieşti moartea păcătosului;
Miluieşte-mă pe mine, ucigaşa cea cu bună ştiinţă a pruncilor mei;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al 5-lea

Unde voieşti Tu atotputernice Doamne al meu, acolo se şi biruieşte rânduiala firii. Biruieşte tu şi firea mea păcătoasă şi puterile ei, ce mă împing spre păcat, că Tu eşti Făcătorul tuturor şi Ziditorul firii; prin harul Tău cel Dumnezeiesc duh drept înnoieşte întru cele dinauntru ale mele; nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău Cel Sfânt nu-l lua de la mine, şi sfărâmă pecetea care mă infierează ca ucigaşă de copii, după dreptatea aşezată pe sufletul meu cel muritor de către dreapta Ta judecată, potrivit celei de-a şasea porunci a legii tale: să nu ucizi, şi înnoieşte legămantul cel veşnic pe care l-ai făcut cu noi, Doamne, pe care eu l-am călcat prin păcatele mele, şi întoarce-mi virtuţile dintâi, pe care le-am pierdut prin păcat, ca fără de împiedicare să-Ţi cânt: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Cine a mai păcătuit vreodată aşa cum am păcătuit eu, ticăloasa? Ce păcat nu am săvârşit, ce rău n-am închipuit în sufletul meu? Ci cu inimă înfrântă şi cu lacrimi vin la tine, Atotîndurate Doamne, strigând:
Miluieşte-mă pe mine, roaba Ta cea necredincioasă;
Miluieşte-mă pe mine, cea împietrită în păcat;
Miluieşte-mă pe mine, cea urâtoare de aproapele;
Miluieşte-mă pe mine, care am jignit cu cuvântul şi cu lucrul;
Miluieşte-mă pe mine, cea întinată cu sufletul şi cu trupul;
Miluieşte-mă pe mine, cea arsă de mustrările conştiinţei;
Miluieşte-mă pe mine, ucigaşă de prunci, care lui Irod m-am asemănat;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al-6-lea

Cu razele harului Tău, Doamne, luminează haina sufletului meu, Dătătorule de lumină, şi mă mântuieşte, ca bucurându-mă să cânt Ţie: Aliluia!

Icosul al-6-lea

Multă este, Hristoase, mulţimea greşealelor mele, şi ca o noapte întunecată e toată viaţa mea; ci fără a deznădăjdui de mila Ta, Mântuitorul meu, ca David strig Ţie:
Miluieşte-mă pe mine, care în lenevie toată viaţa mea o am cheltuit;
Miluieşte-mă pe mine, care nu mă îngrijesc de rugăciunea pentru păcate;
Miluieşte-mă pe mine, cea nerecunoscătoare pentru bunele Tale îndemnuri la pocăinţă;
Miluieşte-mă pe mine, care Legea Ta n-am cinstit-o şi poruncile Tale nu le-am păzit;
Miluieşte-mă pe mine, că lumea şi cele ce sunt în lume am iubit;
Miluieşte-mă pe mine, care în lumească deşertăciune zilele veacului meu le-am cheltuit;
Miluieşte-mă pe mine, că urmând legile acestui veac şi îngreţoşându-mă de naşterea de prunci cea binecuvântată de Tine, am săvârşit uciderea de prunci;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al-7-lea

La cer ridic ochii mei, către Tine Cuvinte a lui Dumnezeu, dar firea mea de tină mă trage în jos, Mântuitorul meu. O, Ziditorule al cerului şi al pământului şi a toate câte sunt în ele! Ridică-mă ca să gândesc şi să făptuiesc după cerească cuviinţă, ca pururea să strig Ţie, cu inima şi gura, cântarea de biruinţă: Aliluia!

Icosul al-7-lea

Ochi viclean am şi plin de toată necurăţia, şi pururea mă amăgesc cu înşelăciunile acestei lumi. Drept aceea mă rog Ţie, Atotbunule, să întorci ochii mei ca să nu vadă deşertăciunea, ca să strig Ţie cu glas de rugăciune:
Miluieşte-mă pe mine, care însetez a sluji Ţie cu credinţă;
Miluieşte-mă pe mine, care voiesc a mă închina Ţie în duh şi adevăr;
Miluieşte-mă pe mine, căre-Ţi aduc jertfă pentru păcate lacrimile pocăinţei mele;
Miluieşte-mă pe mine, care cer de la Tine iertare pentru uciderea pruncilor mei;
Miluieşte-mă pe mine, care aştept de la Tine izbăvire de patimile mele;
Miluieşte-mă pe mine, care plâng foarte pentru păcatele mele cele grele, pentru păcatele mele de moarte;
Miluieşte-mă pe mine, ucigaşa cea vinovată înaintea judecăţii lui Dumnezeu şi a oamenilor;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al-8-lea

Miluieşte-mă, Doamne, Mântuitorul meu, care ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre care mai mârşavă decât toţi eu sunt; ci te rog, Atotmilostive, Dumnezeule, pleacă-Te spre milostivirea îndurărilor tale, auzi suspinele inimii mele, primeşte izvoarele lacrimilor mele, fierbinţile rugăciuni ale sufletului meu, al cărui Mântuitor Tu eşti, ca să strig Ţie: Aliluia!

Icosul al-8-lea

Gânduri rele şi tâlhăreşti au căzut asupra mea fiind eu cu totul cufundată în somnul păcatului. Vai mie! Că haina cea dumnezeiască dată mie la Sfântul botez pe spurcăciunea păcatelor am schimbat-o, drept care ucidere de prunci am săvârşit şi până acum petrec goală de virtuţi. Drept aceea, foarte năzuiesc să ridic ochii mei, ce s-au plecat în jos pentru mulţimea faptelor mele cele cumplite, săvârşite înaintea Ta, Doamne, si astfel, strig către Tine:
Miluieşte-mă pe mine, care am săvârşit păcat de moarte;
Miluieşte-mă pe mine, care până acum mă împotmolesc în păcate;
Miluieşte-mă pe mine, cea plină de toată urâciunea;
Miluieşte-mă pe mine, cea mânjită de păcate împotriva firii;
Miluieşte-mă pe mine, care nu am păzit curăţia feciriei mele;
Miluieşte-mă pe mine, că de cucernica vrednicie de mamă m-am lipsit;
Miluieşte-mă pe mine, că din pântece pruncii fără de vreme mi i-am lepădat;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al-9-lea

Dă ochilor mei râuri de lacrimi, Dumnezeul meu, ca să plâng pentru păcatele mele şi astfel, bucurându-mă să strig: Aliluia!

Icosul al-9-lea

Trupul mi l-am spurcat cu urâciuni în taină, sufletul mi l-am întunecat cu faptele mele cele nefireşti: se bolnăveşte trupul, se bolnaveşte şi sufletul meu. La Tine, cela Ce singur nu ţii minte răul, la Milostivul Judecător şi Dumnezeul meu căzând, mă rog:
Miluieşte-mă pe mine, ucigaşa, că pomenirea soartei pruncilor mei lepădaţi mă umple de cutremur şi groază şi de mirare negrăită: cum mă rabzi, Milostive Doamne şi Judecătorule Preadrept, şi îmi faci bine mie, venetică a iadului, până în această zi şi în acest ceas, în tot chipul aşteptând pocăinţa mea?;
Miluieşte-mă pe mine, ce nu o dată am făgăduit să mă îndrept şi iarăşi m-am întors la păcate, precum câinele la vărsătura sa;
Miluieşte-mă pe mine, că fără frica de Dumnezeu şi fără dragoste de mamă, ci cu sălbăticie de fiară pruncii mei i-am sfâşiat;
Miluieşte-mă pe mine, că de bună voie am săvârşit păcatele mele;
Miluieşte-mă pe mine, că duhul cu gânduri spurcate mi l-am întinat;
Miluieşte-mă pe mine, că până în această zi duc o viaţă păcătoasă;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al 10-lea

Rănitu-m-am de amăgirea acestei lumi şi mi-am plecat genunchii înaintea ei, alegând calea cea pierzătoare a legii ei spurcate, uitând făgăduinţele ce le-am dat la Sfântul Botez; şi săvârşind una după alta toate fărădelegile pe care lumea mi le insufla, am atins, în cele din urmă, culmea păcatelor de moarteb – uciderea de prunci: ci sârguieşte a-mi deschide braţele părinteşti, Dumnezeul meu, ca până la sfârşitul vieţii să aduc Ţie jertfă de laudă, strigând: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Răpitorii, ucigaşii, hoţii şi toţi păcătoşii nepocăiţi împărăţia Cerurilor nu o vor moşteni: iar eu cu toată nedreptatea şi cu toată spurcăciunea păcatelor am întinat trupul şi sufletul meu. Aşadar, sărăcirea mea sufletească mă face să căd la Tine, strigând:
Miluieşte-mă pe mine, cea născută din Legămantul cel Nou al împărăţiei harului Tău;
Miluieşte-mă pe mine, cea îmbisericită în Biserica pe care Tu ai zidit-o;
Miluieşte-mă pe mine, cea pecetluită cu darurile Sfântului Duh;
Miluieşte-mă pe mine, cea hrănită cu Preacuratul Trupul Tău şi Sângele Tău Cel de viaţă făcător;
Miluieşte-mă pe mine, cea în Hristos îmbrăcată;
Miluieşte-mă pe mine, care toate aceste bunătăţi le-am lepădat şi viaţa păcătoasă am ales;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al 11-lea

Duh de întreagă înţelepciune dăruieşte-mi, Doamne şi Stăpânul vieţii mele, că din tinereţile mele m-am lipsit de virtuţi, întreagă m-am robit patimilor, duhul şi sufletul mi-am pângărit şi trupul mi-am stricat. Dumnezeule al îndurărilor şi al milostivirii! Nu Te îngreţoşa a mă curăţa pe mine, păcătoasa cea prea spurcată; zidirea Ta sunt, miluieşte-mă şi mă curăţeşte de toată întinăciunea trupului şi a duhului, şi mă învredniceşte cu îndrăznirea să strig Ţie: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Așteptarea inimii mele, care nădăjduieşte către Tine, nu o lepăda, Doamne, şi nu mă ruşina înaintea îngerilor şi a oamenilor la Dreptul şi Înfricoşatul Tău judeţ; nu mă osândi atunci după faptele mele, ci după mila Ta iartă toate greşalele mele, care strig Ţie:
Miluieşte-mă pe mine, cea cu inimă necurată;
Miluieşte-mă pe mine, cea cu diavolească robie înrobită;
Miluieşte-mă pe mine, cea în păcate născută, prin Botez spălată şi iarăşi căzută, ca un porc, în nelegiuire;
Miluieşte-mă pe mine, căreia s-au împuţit ranele păcatelor sufletului meu;
Miluieşte-mă pe mine, care din pricina păcatelor mele cele grele şi de moarte, în trandavie şi deznădejde am căzut;
Miluieşte-mă pe mine, care tot păcatul am săvârşit şi de toată pedeapsa m-am învrednicit;
Miluieşte-mă pe mine, Ziditorul meu, şi întru pocăinţă primeşte-mă pe mine, cea căzută;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al 12-lea

Cu mărinimia iubirii Tale de oameni; Dumnezeul meu, acoperă toate nelegiuirile mele, primind pocăinţa mea, ca întru dragoste către Tine să strig pururea: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Tinereţile mele au trecut întru nebunia mea, toată viaţa mea întru păcate o am cheltuit; întru lenevie şi negrijă de pocăinţă; însă bătrâneţile, prin frica de moarte şi judecata ta cea de neocolit m-au adus la pocăinţă. Nu mă lepăda, Mântuitorul meu, pe mine care în ceasul al unsprezecelea am venit în braţele Tale părinteşti şi întru pocăinţă strig:
Miluieşte-mă pe mine, că sângele pruncilor mei nevinovaţi strigă către Tine, dând mărturie că sunt ucigaşa lor;
Miluieşte-mă pe mine, Dumnezeul meu, Care după fire eşti unul în trei Ipostasuri;
Miluieşte-mă pe mine, Doamne, Cela Ce minunat eşti întru mila Ta;
Miluieşte-mă pe mine, Stăpâne, Care îndelung rabzi păcatele noastre;
Miluieşte-mă pe mine, Împărate Sfinte, care tămăduieşti neputinţele;
Miluieşte-mă pe mine, Cela Ce eşti îmbelsugat în dragoste şi cu iubirea Ta încălzeşti păcătoşii deznădăjduiţii;
Miluieşte-mă pe mine, Atotputernice, Care neputinţele noastre ai purtat;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al 13-lea

Arăta-se-va pe cer semnul Fiului Omului în ziua aceea înfricoşată a celei de-a doua veniri a judecătorului viilor şi morţilor – Preacinstita Cruce a Fiului lui Dumnezeu. Atunci vor plânge toate neamurile pământului. O, Iisuse Hristoase, Mântuitorul şi Judecătorul nostru şi Împărate al tuturor! Dă-mi mai înainte de acea zi lacrimi de pocăinţă, ca să plâng mai fierbinte răutăţile şi faptele mele cele pierzătoare, cu care sufletul mi l-am întinat şi Preacinstitul Sânge al Legământului Tău amar l-am batjocorit, ca atunci, dimpreună cu îngerii şi cu toţi sfinţii şi drepţii să strig Ţie: Aliluia! (de trei ori)

Apoi iarăşi se zice Icosul întâi

Dumnezeule şi Doamne! A Ta este zidirea: însă vai mie, că păcatul săvârşit de Adam în rai traieşte în trupul meu, şi ca o roabă îi slujesc pururea cu osârdie; ci acum mă rog Ţie:
Miluieşte-mă pe mine, Făcătorule al lumii de sus;
Miluieşte-mă pe mine, Ziditorule al firii de jos;
Miluieşte-mă pe mine, Stăpâne al puterilor cereşti;
Miluieşte-mă pe mine, Îndreptătorule al făpturilor trupeşti;
Miluieşte-mă pe mine, Cela ce porţi de grijă tuturor;
Miluieşte-mă pe mine, care aduc Ţie lacrimi pentru păcatele mele;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Şi

După aceea se zic aceste rugăciuni:

Condacul întâi

Mielule al lui Dumnezeu, Cela ce ridici păcatele lumii, auzi tânguirea mea şi ia aminte la durerea inimii mele, ridică de la mine povara cea apăsătoare a păcatelor mele; Cela ce ai purtat neputinţele noastre, primeşte întru pocăinţă pe cea care se cucereşte Ţie, rugându-se şi strigând din adâncul sufletului: Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

RUGĂCIUNEA ÎNTÂI

O, Stăpâne, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu! Cela Ce din preamult[ bunătatea Ta pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire Te-ai îmbrăcat în trup, şi Te-ai răstignit, şi Te-ai îngropat, şi prin Crucea Ta ai înnoit firea noastră cea stricată, primeşte pocăinţa mea pentru păcatele ce le-am făcut şi auzi cuvintele mele: păcătuit-am, Doamne la cer şi înaintea Ta, cu cuvântul, cu fapta, cu sufletul şi cu trupul şi cu cugetul minţii mele; am călcat rânduielile Tale, nu am ascultat poruncile Tale, am mâniat Bunătatea Ta, Dumnezeul meu – dar fiindcă a Ta este zidirea, nu mă deznădăjduiesc pentru mântuirea mea, ci la nemărginita Ta Milostivire îndrăznind alerg şi mă rog Ţie: Doamne! Întru pocăinţă dă-mi inimă Înfrântă, şi primeşte-mă când mă rog, şi dă-mi gând bun, dă-mi lacrimi şi umilinţă, Doamne, dă-mi după harul Tău să pun început bun. Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă pe mine, cea căzută, şi pomeneşte-mă pe mine, păcătoasa roaba Ta, întru împărăţia Ta. Amin.

RUGĂCIUNEA A DOUA

O, Dumnezeule, Preamilostive Hristoase Iisuse, Răscumpăratorule al celor păcătoşi! Pentru mântuirea neamului omenesc ai lăsat, Atotmilostivire, Cerurile preaslăvite şi Te-ai sălăşluit în valea aceasta mult-păcătoasa a plângerii, ai primit pe Dumnezeieştii Tăi umeri neputinţele noastre şi ai purtat durerile noastre; Tu, o, Sfinte Pătimitorule, ai fost rănit pentru păcatele noastre şi chinuit pentru fărădelegile noastre – şi de aceea şi noi înălţăm către Tine, Iubitorule de oameni, rugăciuni smerite. Primeşte-le, Preabunule Doamne, şi te pogoară către neputinţele noastre, şi păcatele noastre nu le pomeni, şi întoarce de la noi hotărârea cea cu dreaptă mânie de a ne răsplăti pentru fărădelegile noastre. Tu, Cela Ce prin atotcinstitul Tău Sânge ai înnoit firea noastră cea căzută, înnoieşte-ne, Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul nostru, şi pe noi, cei care ne aflăm întru stricăciunea păcatelor şi mângâie inimile noastre cu bucuria desăvârşitei tale iertări. Cu tânguire şi lacrimi de pocăinţă fără de măsură cădem la picioarele Dumnezeieştii Tale milostiviri: curăţeşte-ne, Dumnezeul nostru, cu harul Tău cel Dumnezeiesc, pe noi toţi, de toate nedreptăţile şi fărădelegile vieţii noastre – ca întru sfinţenia iubirii Tale de oameni să lăudăm atotsfânt numele Tău, dimpreună cu al Tatălui, şi al Preabunului şi de viaţă făcătorului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

https://ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com/2018/04/19/care-este-soarta-pruncilor-morti-prematur-accidental-sau-voit-avort-partea-a-ii-a/

Acatistul Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului “Gorgoepikoos” de la Dochiariu – 9 / 22 noiembrie

Troparul

Către Născătoarea de Dumnezeu să alergăm toți cei ce suntem în necazuri – nenorociri, nevoi – și să cădem înaintea Sfintei sale icoane cu credință zicând din adâncul sufletului: Auzi grabnic rugăciunea noastră, Fecioară, ceea ce te-ai numit “Grabnic ajutătoare” – căci pe tine, noi, robii tăi, te avem întru nevoi gata ajutătoare.

Condacele și Icoasele:

Condacul 1:

Alesei dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu și Împărătesei celei ce ia în grabă aminte la rugăciunile celor smeriți și revarsă râuri de vindecări asupra credincioșilor de la icoana sa cea Sfântă, aducem cântare de mulțumire!
Iară tu – Apărătoarea cea mult milostivă apleacă-te cu bună voință către glasurile noastre cele de laudă și din toate nevoile slobozește-ne pe noi, cei ce strigăm spre tine: Bucură-Te, prea bună și grabnic ajutătoare – ceea ce rugăciunile noastre toate spre bine le împlinești!

Icosul 1:

Cetele îngerilor cu smerenie îți slujesc și toate puterile cerești cu cântări neîncetate te fericesc, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca pe ceea ce ai născut pe Împăratul îngerilor – Hristos Dumnezeul nostru! Iar noi, păcătoșii, îndrăznind a te urmă și nepricepându-ne după vrednicie a te preamări, cu smerenie înțeleaptă îți zicem:

Bucură-Te, sălaș al Dumnezeirii celei apropiate;
Bucură-Te, mirarea cea neîncetată a îngerilor;
Bucură-Te, masă Sfântă care ne hrănești cu pâinea vieții;
Bucură-Te, măslin cu rod bun, care cu untdelemnul milostivirii ungi inimile noastre;
Bucură-Te, comoară nesecată a dumnezeieștilor daruri;
Bucură-Te, râu pururea curgător al minunilor;
Bucură-Te, apărătoarea celor obidiți;
Bucură-Te, mângâierea celor întristați;
Bucură-Te, ajutătoarea celor ce sunt în nenorociri;
Bucură-Te, vindecătoarea celor bolnavi;
Bucură-Te, întăritoarea celor slăbănogi;
Bucură-Te, slobozitoarea celor robiți;
Bucură-Te, prea bună și grabnic ajutătoare – ceea ce rugăciunile noastre toate spre bine le împlinești!

Condacul 2:

Văzând nesecată milostivirea Ta, Stăpână, și mulțimea minunilor Tale pe care le-ai arătat și le arăți prin Sfintele Tale icoane care ca niște stele de Dumnezeu luminate ai înfrumusețat toată lumea ortodoxă – te rugăm pe tine cu dragoste ceea ce ai înălțat neamul omenesc prin bunăvoința Ta și ne închinăm Prea Cinstitului Tău Chip, cântând Fiului Tău Hristos Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2:

Arătând înțelepciunea cerească, Născătoare de Dumnezeu, ai benevoit a hotărî prin sorții pământești să proslăvești icoana Ta de la Sfântul Munte Athos pe care însăți – Grabnică ajutătoare – ai numit-o prin glas Dumnezeiesc care s-a auzit de la dânsa, pentru că toți văzând-o, cu cântări să Te laude așa:

Bucură-Te, Maică milostivă față de noi toți înaintea lui Hristos;
Bucură-Te, locaș al Duhului Sfânt;
Bucură-Te, arătarea dragostei lui Dumnezeu față de oameni;
Bucură-Te, înălțarea neamului omenesc;
Bucură-Te, palat luminos al lui Dumnezeu Cuvântul;
Bucură-Te, ceea ce ești mai mare decât Sfânta Sfintelor;
Bucură-Te, ceea ce ai născut pe Mielul lui Dumnezeu;
Bucură-Te, ceea ce ne-ai crescut spicul vieții;
Bucură-Te, păstrătoare de aur a mâncării celei nepieritoare;
Bucură-Te, hrănitoarea Hrănitorului lumii;
Bucură-Te, ce prin mijlocirea Ta nădăjduim a ne mântui;
Bucură-Te, care prin rugăciunile Tale așteptăm a primi moștenirea cerească;
Bucură-Te, prea bună și grabnic ajutătoare – ceea ce rugăciunile noastre toate spre bine le împlineșți!

Condacul 3:

Vădind cu putere dumnezeiască pe trapezarul Nil de la mănăstirea Dochiaru, cel ce umbla cu necuviință înaintea Sfintei Tale icoane, l-ai pedepsit cu orbirea și slăbănogirea, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca nimeni să nu îndrăznească a defăima chipul Sfintei Tale icoane, pe care cu o arvună a binevoirii Tale, cu milostivire ai dăruit-o întregului Munte Sfânt al Athosului pentru că toți locuitorii lui, cu glasuri cuvioase, să cânte Celui ce s-a născut din Tine, Dumnezeu Cuvântul: Aliluia!

Icosul 3:

Având nemărginită iubire de oameni răscumpărați prin sângele Fiului Tău și Dumnezeul Nostru, Stăpână prea bună, pocăința trapezarului Nil ai primit-o cu milostivire și i-ai dăruit vindecare de orbire și slăbănogire, pentru că neîncetat să-Ți slujească Ție și să aducă rugăciuni neîncetate înaintea icoanei Tale vindecătoare zicând așa:

Bucură-Te, odraslirea Sfântă a lui Ioachim și Ana;
Bucură-Te, ceea ce ai născut pe Cel ce a sfărâmat capul șarpelui celui de demult;
Bucură-Te, cea prea binecuvântată între femei;
Bucură-Te, ceea ce ai născut mai presus de fire pe Mântuitorul sufletelor noastre;
Bucură-Te, ceea ce ai unit fecioria și nașterea;
Bucură-Te, ceea ce între amândouă acestea Te-ai păstrat fără prihană;
Bucură-Te, ceea ce ești marea minune a lumii întregi;
Bucură-Te, mirarea tuturor neamurilor pământului;
Bucură-Te, îndreptarea celor ce greșesc;
Bucură-Te, întărirea în facerea de bine a celor ce păcătuiesc;
Bucură-Te, pedepsitoare care nu ții minte răul, nerăzbunatoareo;
Bucură-Te, înțelepțitoare cu inimă bună;
Bucură-Te, prea bună și grabnic ajutătoare – ceea ce rugăciunile noastre toate spre bine le împlinești!

Condacul 4:

Scăpând de furtunile vieții și adăpostindu-se în limanul lin al mântuirii, Muntele Athos, cei adunați acolo aflau mângâiere bine făcătoare și ajutor dumnezeiesc de la Sfânta Ta icoană, Născătoare de Dumnezeu, de la care izvorăsc raze de minuni și râuri de milostiviri nesecate.
Pentru aceasta toți aceia care în pustiurile Athosului voiesc să dobândească mântuire preamărind îndurările Tale de Maică, cu mulțumire cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4:

Auzind glas Dumnezeiesc de la Sfânta Ta icoană, Stăpână, trapezarul Nil Te-a cunoscut a fi grabnică ajutătoare a tuturor care cu credință și cu dragoste aleargă către făcătorul de minuni Chipul Tău și primind de la El înțelepțire în nepăsările lor și luminarea ochilor lor sufletești, strigă Ție din tot sufletul cu mulțumire:

Bucură-Te, ceea ce prin pedeapsa vremelnică înțelepțești pe cei nepăsători;
Bucură-Te, ceea ce primești cu milostivire pocăință de la cei ce păcătuiesc;
Bucură-Te, ceea ce îndrumezi pe calea îndreptării pe cei rătăciți;
Bucură-Te, ceea ce îndreptezi cu milostivire rănile păcatelor noastre sufletești;
Bucură-Te, ceea ce cu dragoste dojenești pe cei ce stăruie în nepăsare;
Bucură-Te, ceea ce prin amarul suferințelor trupești îi izbăvești de chinurile veșnice;
Bucură-Te, ceea ce potolești valurile și frământările patimilor;
Bucură-Te, ceea ce întinzi o mâna de ajutor celor ce se prăpădesc;
Bucură-Te, nădejdea celor fără nădejde;
Bucură-Te, bucuria celor întristați;
Bucură-Te, îmbrăcămintea celor goi;
Bucură-Te, ocrotirea celor orfani;
Bucură-Te, prea bună și grabnic ajutătoare – ceea ce rugăciunile noastre toate spre bine le împlinești!

Condacul 5:

Auzind viețuitorii mănăstirii Dochiaru cuvintele Tale cele insuflate de Dumnezeu, ți-au zidit Ție – Grabnică ajutătoare – o biserica lângă Arhondaric, unde se află icoana Ta făcătoare de minuni, Prea Curată Fecioară și care mângâie pe toți credincioșii cu semnele milelor Tale.
De aceea nu ne lipsi nici pe noi smeriții, care după datorie Te lăudăm și cântăm Făcătorului de minuni Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5:

Văzând râurile de minuni ce se revarsă de la Sfânta Ta icoană – Grabnic ajutătoare – toți viețuitorii Muntelui Athos aleargă la ea pentru închinare! Iară Tu, Maica Domnului, tuturor le dai după trebuință fiecăruia, neîmpuținat, darurile milostivirii Tale, îndemnându-i pe ei cu mulțumire să-Ți cânte Ție:

Bucură-Te, Maica milostivirii și a îndurărilor;
Bucură-Te, masă însuflețită a Atotțiitorului;
Bucură-Te, ceea ce L-ai împreunat cu trup pe Fiul lui Dumnezeu;
Bucură-Te, cămara zămislirii celei fără de sămânță;
Bucură-Te, ceea ce ai întrupat pe Cel fără de trup;
Bucură-Te, ceea ce ai unit pe Dumnezeu cu oamenii;
Bucură-Te, priveliște prea dorită a celor cuvioși;
Bucură-Te, bucuria dumnezeiască a postitorilor;
Bucură-Te, veselia liniștită a pustnicilor;
Bucură-Te, nădejdea puternică a monahilor;
Bucură-Te, ceea ce biruiești legiunile de demoni;
Bucură-Te, ceea ce rușinezi pe vrăjmașii mântuirii oamenilor;
Bucură-Te, prea bună și grabnic ajutătoare – ceea ce rugăciunile noastre toate spre bine le împlinești!

Condacul 6:

Muntele Athosului propovăduiește milele și minunile Tale, Prea Binecuvântată Maica Domnului nostru și luminat se înfrumusețează cu mulțimea icoanelor tale, printre care icoana Ta numită “Grabnic Ajutătoare”, ca o luna plină strălucește cu raze de minuni, luminând sufletele noastre cu mulțimea darurilor Dumnezeiești și făcându-ne pe noi să cântăm, mărind pe Dumnezeu Cel în Treime, Cel ce Te-a proslăvit pe Tine: Aliluia!

Icosul 6:

Prin icoană Ta, Prea Cinstită Marie, Născătoare de Dumnezeu, strălucit-ai lumina mântuirii tuturor celor care rătăcesc în întunericul păcatelor și al patimilor, și pe acesta ai numit-o: Grabnică ajutătoare pentru ca cei ce se roagă înaintea ei cu credință și umilință sufletească, să-Ți cânte Ție:

Bucură-Te, fulger care luminezi sufletele;
Bucură-Te, tunet care înfricoșezi pe cei ce se leapădă de Tine;
Bucură-Te, adăpostirea lină a celor obosiți de zbuciumul mării vieții;
Bucură-Te, liman neînviforat al celor ce sunt tulburați de valurile patimilor;
Bucură-Te, propovăduirea spre curăția sufletească a celor tineri;
Bucură-Te, acoperământ și apărare a fecioriei;
Bucură-Te, ceea ce înmoi împietrirea inimii;
Bucură-Te, ceea ce minunat încălzești răceala sufletului;
Bucură-Te, ceea ce pe calea mântuirii îndreptezi pe cei credincioși;
Bucură-Te, ceea ce-i îndreptezi de la calea pieirii pe cei ce se pocăiesc;
Bucură-Te, mijlocitoarea noastră înaintea Fiului lui Dumnezeu;
Bucură-Te, ceea ce neîncetat Îl rogi să ne miluiască pe noi păcătoșii;
Bucură-Te, prea bună și grabnic ajutătoare – ceea ce rugăciunile noastre toate spre bine le împlinești!

Condacul 7:

Vrând să arăți marea Ta iubire față de neamul omenesc, Născătoare de Dumnezeu, Prea Bună ai ales Muntele Athosului unde ai înmulțit locașurile monahicești, ca toți cei ce sunt înviforați de deșertăciunile lumești să poată afla acolo liman lin și binefăcător pentru mântuire și ajutați de Tine să se învrednicească de moștenirea cerească și să cânte, împreună cu Sfinții, Prea Sfintei Treimi: Aliluia!

Icosul 7:

Semne noi ale milostivirii Tale ai arătat, Stăpână, prin minunata proslăvire a Sfintei Tale icoane – Grabnică ajutătoare – nu numai monahilor din Muntele Athos, ci și tuturor drept slăvitorilor creștini care cu evlavie cinstesc chipul acestei icoane a Ta, ca toți să-Ți cânte:

Bucură-Te, Maica Dumnezeului Nostru;
Bucură-Te, ceea ce înainte și după naștere ești Fecioară;
Bucură-Te, ceea ce pe Tine Te fericesc toate neamurile;
Bucură-Te, că Ți-a făcut Ție mărire Cel Puternic;
Bucură-Te, că a căutat spre smerenia Ta, Domnul;
Bucură-Te, că a binevoit asupra bunătății Tale, Împăratul împăraților;
Bucură-Te, fiica binecuvântată a Tatălui Ceresc;
Bucură-Te, Născătoarea cea fără o cunoaștere bărbătească a Fiului Celui mai înainte de veci;
Bucură-Te, primitoare neprihănită a Duhului Sfânt;
Bucură-Te, comoară tămăduitoare a Harului Dumnezeiesc;
Bucură-Te, înfrumusețare a lumii de sus;
Bucură-Te, apărătoarea lumii de jos;
Bucură-Te, prea bună și grabnic ajutătoare – ceea ce rugăciunile noastre toate spre bine le împlinești!

Condacul 8:

Călători și trecători suntem noi pe pământ și, după cuvântul Apostolului, neavând aici cetate stătătoare pentru a locui, către cine vom alerga, Stăpână, în mâhnirile și necazurile noastre, dacă nu către Tine, Prea Bună! Nu ne îndepărta pe noi, Maica lui Dumnezeu! Nu ne spune nouă: nu vă cunosc pe voi din pricina păcatelor voastre, ci miluiește-ne pe noi cei singuratici și lipsiți de ajutor și primește-ne în veșnicele locașuri – Adăpostitoarea noastră – ca noi cu bucurie să cântăm întru slava cerească Împăratului Ceresc, Hristos: Aliluia!

Icosul 8:

Tuturor credincioșilor le este mângâietor a privi spre icoană Ta, Prea Sfântă Stăpână, în care Te vedem ținând în brațe pe Pruncul cel mai dinainte de veci, pe Domnul nostru Iisus Hristos, căruia ne închinăm cu umilință, ca Ziditorului și Dumnezeului nostru, iară Ție, adevăratei Născătoare de Dumnezeu, cu umilință Îți zicem:

Bucură-Te, pururea Fecioară, care ai fost învrednicită de bună vestirea Arhanghelului Gavriil;
Bucură-Te, mireasă, pururea Fecioara;
Bucură-Te, Maica Luminii celei prea înalte, care luminezi sufletele tuturor;
Bucură-Te, tron însuflețit al Ziditorului cerului și al pământului;
Bucură-Te, porumbiță blândă;
Bucură-Te, mielușeaua fără de prihană;
Bucură-Te, pahar care reverși bucurie;
Bucură-Te, vas nesecat al apei vieții celei fără de moarte;
Bucură-Te, chivot al mirului celui bine mirositor al lui Iisus Hristos;
Bucură-Te, căci prin Tine duhoarea patimilor noastre se îndepărtează;
Bucură-Te, căci prin Tine am cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu;
Bucură-Te, căci prin Tine ne-am învățat a ne închină Dumnezeului în Treime;
Bucură-Te, prea bună și grabnic ajutătoare – ceea ce rugăciunile noastre toate spre bine le împlinești!

Condacul 9:

Toate neamurile Te fericesc pe Tine după cuviință, Născătoare de Dumnezeu, căci de la răsărit până la apus este lăudat numele Tău! Iară viețuitorii Muntelui Athos, Te socotesc pe Tine a fi Acoperitoarea lor, căci locul acela l-ai însemnat printr-o deosebită bunăvoința, săvârșind mulțime de minuni și revărsând milele Tale cele bogate asupra celor ce sălășluiesc acolo, că ei cu mulțumire să cânte prin Tine, lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9:

Înțelepții cei mândri de înțelepciunea lor nu pot să priceapă taina pururea Fecioriei Tale, Născătoare de Dumnezeu, nici nu pot să lămurească puterea făcătoare de minuni ce se revarsă de la prea cinstitele Tale icoane, spre tămăduirea celor suferinzi și spre orice folos sufletesc sau trupesc pentru oameni! Iară noi, mărturisindu-te pururea Fecioara cu toată credința și fără de îndoială, ne închinăm icoanei Tale Sfinte și Îți zicem acestea:

Bucură-Te, auzirea cea cu îndoială a celor necredincioși;
Bucură-Te, lauda cea de cinste a celor credincioși;
Bucură-Te, ceea ce din pântece curat pe Hristos fără de întinăciune L-ai născut;
Bucură-Te, ceea ce în timpul nașterii cheile fecioriei nu le-ai sfărâmat;
Bucură-Te, Maică și Fecioara, Prea Binecuvântată;
Bucură-Te, Născătoare de Dumnezeu proslăvită;
Bucură-Te, lauda fecioarelor;
Bucură-Te, bucuria neîncetată a maicilor;
Bucură-Te, Una fără de prihană și Una între femei;
Bucură-Te, ceea ce ai născut pe Cel Făgăduit – Zdrobitorul capului șarpelui;
Bucură-Te, ceea ce ai izbăvit de osânda veche pe strămoșii cei căzuți;
Bucură-Te, ceea ce prin nașterea Ta ai deschis oamenilor Raiul cel închis;
Bucură-Te, prea bună și grabnic ajutătoare – ceea ce rugăciunile noastre toate spre bine le împlinești!

Condacul 10:

Lucrând la mântuirea oamenilor iubitori de Hristos ai binevoit Născătoare de Dumnezeu, să alegi Muntele Athosului, pentru a fi locuit de monahi și ai zis prin vedenie primului pustnic al Athosului, prea cuviosului Petru: “Să fie muntele acesta totdeauna locuința monahilor”, mângâindu-l cu făgăduința bună că vei fi ajutătoarea tuturor celor ce își vor petrece viața acolo în chip minunat plăcut lui Dumnezeu, dăruindu-le cele de cuviință și izbăvindu-l de toate necazurile ca neîncetat să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10:

Zid de apărare ești Fecioară pentru toți monahii drept credincioși, păstrătorii fecioriei și ai curăției! Pentru această ai hotărât ca Muntele Athos, ales de Tine, să fie neprimitor femeilor, ca locuitorii monahi să viețuiască acolo fără ispita păcatului, punându-și în Tine singura lor nădejde de mântuire, după Dumnezeu, și să cânte Ție unele ca acestea:

Bucură-Te, floare nevestejită a curăției;
Bucură-Te, crin câmpenesc al curăției;
Bucură-Te, sfeșnic purtător de lumină cerească, care luminezi pe râvnitorii curăției;
Bucură-Te, scriptură a înțelepciunii Dumnezeiești, care întelepțești pe păstrătorii fecioriei;
Bucură-Te, mijlocitoarea mântuirii pentru monahii ce își petrec viața după Dumnezeu;
Bucură-Te, acoperitoarea și apărătoarea locuitorilor și pustnicilor Muntelui Athos;
Bucură-Te, ceea ce reverși bucurie binefăcătoare în inimile iubitoare de Dumnezeu;
Bucură-Te, ceea ce dai mângâiere duhovnicească sufletelor celor amărâte;
Bucură-Te, hrănitoarea cea bună a fecioarelor și a orfanilor celor fără de mamă;
Bucură-Te, ceea ce Dragostea Mirelui Celui fără de moarte îndulcești cetele cele feciorelnice;
Bucură-Te, puternică ajutătoare în greaua luptă cu patimile trupești;
Bucură-Te, neadormită supraveghetoare a așezămintelor celor monahicești;
Bucură-Te, prea bună și grabnic ajutătoare – ceea ce rugăciunile noastre toate spre bine le împlinești!

Condacul 11:

Smerita noastră cântare ce Ți-o aducem din plinătatea dragostei și a osârdiei, n-o trece cu vederea, Prea Curată, și nu Te întoarce de la noi, cei întinați cu multe păcate, și ajută-ne nouă Prea Bună, să ne curățim prin pocăință și să sporim în viață curată și plăcută lui Dumnezeu, avându-te pe Tine ajutătoare și îndrumătoare în stăruință ca, după vrednicie și dreptate, să putem a cânta Domnului: Aliluia!

Icosul 11:

Sfânta Ta icoană, Născătoare de Dumnezeu, neclintit strălucește prin razele minunilor tale și pe toată lumea o luminează, gonind toată lucrarea vrăjmașă cu puterea lui Dumnezeu ce se revarsă de la ea! Pentru aceasta ne bucurăm și noi păcătoșii având un astfel de zălog al Bunăvoinței Tale față de noi. Grabnică ajutătoare cu mulțumire strigăm Ție:

Bucură-Te, rază a soarelui ce nu apune;
Bucură-Te, aurora zilei cele neînserate;
Bucură-Te, ceea ce ai răsărit dimineața mântuirii noastre;
Bucură-Te, ceea ce ai născut pe Mirele cel fără de moarte al sufletelor noastre;
Bucură-Te, ceea ce împlinești dorințele noastre cele plăcute lui Dumnezeu;
Bucură-Te, ceea ce în scârbe și în necazuri te grăbești spre ajutorul nostru în bine;
Bucură-Te, Rai închipuit de minte, plin de mângâiere duhovnicească;
Bucură-Te, ceea ce din plinătatea Ta și nouă ne izvorăști picături de mângâiere;
Bucură-Te, ceea ce răcorești văpaia patimilor noastre;
Bucură-Te, ceea ce cu osârdie dai o binefăcătoare stare sufletească celor ce o caută;
Bucură-Te, ceea ce mult iubești pe toți cei ce în curăția fecioriei viețuiesc;
Bucură-Te, ceea ce prin vise și vedenii cercetezi pe aleșii lui Dumnezeu;
Bucură-Te, prea bună și grabnic ajutătoare – ceea ce rugăciunile noastre toate spre bine le împlinești!

Condacul 12:

Harul lui Dumnezeu, care sălășluiește în Sfânta Ta icoană, numită de Tine – Grabnică ajutătoare – Stăpână, atrage către ea pe toți cei întristați și împovărați și nu deșerți se întorc ei de la acest izvor al milelor și îndurărilor Tale, Născătoare de Dumnezeu! În scârbe – bucurie, în năpaste – apărare, în boli – vindecare fără plată primind de la făcătorul de minuni chipul Tău, Prea Bună Sfântă Născătoare de Dumnezeu, și cu mulțumire cântă dătătorului de bine Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12:

Cântând minunile Tale, Stăpână, și marea mila Ta față de neamul omenesc, știm că nevrednici suntem să Te preamărim pe Ține, ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai slăvită fără asemănare decât Serafimii, dar nădăjduind spre nemărginită milostivire a Ta, Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu, cu smerenie aducem Ție cântările acestea:

Bucură-Te, adăpostirea lină a celor care se nevoiesc în bună cinstire;
Bucură-Te, prea dulce convorbire a celor tăcuți;
Bucură-Te, bucurie binefăcătoare a celor ce viețuiesc prin munți și prin pustietăți;
Bucură-Te, tainică înțelepțire a robilor lui Dumnezeu ce în taină locuiesc în lumea aceasta;
Bucură-Te, împăcarea cu Dumnezeu a păcătoșilor ce se pocăiesc;
Bucură-Te, conducătoarea cea mai mare a Muntelui Athos;
Bucură-Te, ceea ce acolo l-ai luminat pe Petru, iubitorul de posturi, prin vedenia Ta;
Bucură-Te, ceea ce l-ai dăruit cu multe binefaceri pe Atanasie cel înțelepțit de Dumnezeu prin arătarea Ta;
Bucură-Te, ceea pe ce mulți cuvioși ai Athosului l-ai proslăvit cu slavă cerească;
Bucură-Te, ceea ce locuitorilor muntelui aceluia o deosebită dragoste le-ai arătat;
Bucură-Te, vindecătoarea fără plată a trupurilor noastre;
Bucură-Te, călăuzitoarea sufletelor noastre către Împărăția cea prea înaltă;
Bucură-Te, prea bună și grabnic ajutătoare – ceea ce rugăciunile noastre toate spre bine le împlinești!

Condacul 13: (acest condac se zice de trei ori)

O! Cea ce toți cântată Maică, ceea ce te-ai numit Grabnică Ajutătoare, întru icoana Ta, Născătoare de Dumnezeu, Marie! Primește cu milă această puțină rugăciune a noastră, pe care Ți-o aducem cu osârdie, cu credință și cu dragoste, și roagă pe Treimea cea pururea închinată, să ne izbăvească de gheena cea de foc, de întunericul cel de nepătruns și de munca cea veșnică! Ca prin mijlocirea Ta să moștenim Împărăția Cerurilor și să ne învrednicim cu Sfinții a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Apoi se zice iarăși Icosul 1:

Cetele îngerilor cu smerenie îți slujesc și toate puterile cerești cu cântări neîncetate te fericesc, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca pe ceea ce ai născut pe Împăratul îngerilor – Hristos Dumnezeul nostru! Iar noi, păcătoșii, îndrăznind a te urma și nepricepându-ne după vrednicie a te preamări, cu smerenie înțeleaptă îți zicem:

Bucură-Te, sălaș al Dumnezeirii celei apropiate;
Bucură-Te, mirarea cea neîncetată a îngerilor;
Bucură-Te, masă Sfântă care ne hrănești cu pâinea vieții;
Bucură-Te, măslin cu rod bun, care cu untdelemnul milostivirii ungi inimile noastre;
Bucură-Te, comoară nesecată a dumnezeieștilor daruri;
Bucură-Te, râu pururea curgător al minunilor;
Bucură-Te, apărătoarea celor obidiți;
Bucură-Te, mângâierea celor întristați;
Bucură-Te, ajutătoarea celor ce sunt în nenorociri;
Bucură-Te, vindecătoarea celor bolnavi;
Bucură-Te, întăritoarea celor slăbănogi;
Bucură-Te, slobozitoarea celor robiți;
Bucură-Te, prea bună și grabnic ajutătoare – ceea ce rugăciunile noastre toate spre bine le împlinești!

și Condacul 1:

Alesei dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu și Împărătesei celei ce ia în grabă aminte la rugăciunile celor smeriți și revarsă râuri de vindecări asupra credincioșilor de la icoană sa cea Sfântă, aducem cântare de mulțumire!
Iară tu – Apărătoarea cea mult milostivă apleacă-te cu bună voință către glasurile noastre cele de laudă și din toate nevoile slobozește-ne pe noi, cei ce strigăm spre tine: Bucură-Te, prea bună și grabnic ajutătoare – ceea ce rugăciunile noastre toate spre bine le împlinești!

După aceea zicem această rugăciune:

RUGĂCIUNE:

Prea Binecuvântată Stăpână, Pururea Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Dumnezeu Cuvântul mai presus de fire, pentru mântuirea noastră și Te-ai arătat ca o mare a darurilor Dumnezeiești și râu pururea curgător al minunilor și reverși bunătăți celor ce cu credință aleargă către Tine!
Căzând înaintea Chipului Tău cel Minunat, ne rugăm Ție prea bună Maică a Iubitorului de oameni, Stăpână! Revarsă asupra noastră milele Tale cele bogate și grăbește a împlini rugămințile noastre pe care le aducem Ție Grabnică ajutătoare care ne sunt de folos, mângâiere și mântuire pentru fiecare rânduindu-le.
Cercetează cu harul Tău Prea Milostivă Stăpână pe robii Tăi și dăruiește celor înviforați liniște, celor legați slobozire și pe toți mângâie, care sunt întristați de felurite necazuri!
Izbăvește, Prea Milostivă Stăpână, toate orașele și satele de foamete, de boli, de cutremur, de potop, de foc, de sabie și de orice altă nenorocire sau pedeapsă vremelnică sau veșnică, îndepărtând, prin îndrăzneala Ta de Maică, toată mânia lui Dumnezeu!
Slobozește pe robii Tăi de slăbănogire sufletească, de tulburarea patimilor și a căderilor în păcat, ca fără împiedicare, viețuind în veacul acesta, întru toată bună cinstire a Ta, să ne învrednicim de veșnicele bunătăți prin Harul și iubirea de oameni ale Fiului Tău și Dumnezeului nostru, căruia se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, împreună cu Cel fără de Început al sau Părinte și cu Prea Sfântul Duh, acum și pururea și-n vecii vecilor! Amin!

Poèmes et prières d’amour – Alexandru – Theodor Amarfei

I

Cérémonie

Devant l’ancien autel, seigneur, mon prince

Dans le brouillard du soir on est montés,

Raisons  niaises s’abiment dans la vallée,

Les âmes avouent la touche de transparence.

Pour les sacrées statues il faut rien dire :

Nous deux suffîmes. En manque de chandelier,

La paix s’enflamme de nous, pour consommer

Les pièges et les faux pas, dans un sourire.

La peine de se voir nus face au destin

Son œil impitoyable ferme dessous ;  

Pour le baptême de l’éternel début

Laisse ton grabat, lève-toi, y’a le festin

Mon coeur ! J’te prête au nouveau roi, a vie

Couronne à susciter aux anges la jalousie.

Couronne à susciter aux anges la jalousie,

Mon coeur ! J’te prête au nouveau roi, a vie !

Laisse ton grabat, lève-toi, y’a le festin :

Pour le baptême de l’éternel début

Son œil impitoyable ferme dessous

La peine de se voir nus face au destin.

Les pièges et les faux pas, dans un sourire,

Ta paix s’enflamme de nous, pour consommer ;

Nous deux suffîmes. En manque de chandelier

Pour les sacrées statues il faut rien dire

Les âmes avouent la touche de transparence,

Raisons niaises s’abiment dans la vallée,

Dans le brouillard du soir on est montés

Devant nouvel autel, seigneur, mon prince

II

Piège

Coucou cruel, pendant jeunesse avide, 

Des œufs méchants le monde j’ai parsemé ;

Par mes bâtards j’ai fait défenestrer

Amour honnête avec amour perfide.

Je prétendais d’offrir la terre, les cieux,

Pour les planter, poussins illégitimes

D’une âme errante, sortie du sombre abime,

N’obéissant qu’aux vils caprices des yeux.

Et je t’ai vu. De flèche empoisonnée

Je tombe ; crevasse d’amour non partagé,

Logement dans l’éternel d’esprit démis,

L’enfer fait nid, o, Dieu, juste punition !

Coucou, ta grâce me lève au paradis,

Car tes blessures renversent gravitation…

III

Aillerons noirs

J’avais pensé qu’on manque les bonnes prières,

Seigneur, mon prince, pour te faire pardonner

A ton soldat, autant de lâcheté,  

Autant d’amères défaites pendant cette guerre !

Et tu me dis : seule chose que tu refuses

C’est de me croire : y’a pas des vaincus en moi ;

Mon cœur guérit des trahisons chaque fois,

Sans demander à ta faiblesse excuses.

Le verbe dans ton abime commute blessures

Inaccessibles aux iniquités !  

D’heureux silence, sur-lumineuse morsure 

Resplendissant d’amour ressuscité,

Volées des merles, avec divine mesure,

Attendent les becs dorés pour te chanter.

IV

Patience

Sabliers des ères trouvent leur arrêt par terre

La sécheresse meurtrit le moindre nuage

Mon prince, tu m’abandonnes à ma misère ?

Je perds le compte des jours, des mois, d’années

Pour quoi j’erre seul dans ton silence sauvage ?

Mon pauvre âme craint le venin séché…

Mais non… moi, l’impatient, j’te dis : attends… !

Quel souffle étrange de ma poitrine tu rends ?

Aveugle que j’étais, en pleine lumière,

Ta touche me fait tomber les fausses paupières !

Rayon sans âge me trouve pour regarder

Dans roche impitoyable, le mystère :

L’esprit surgit ciseaux de mes poussières,

Pour voix céleste les moules à raffiner…

V

Obéissance 

Tu m’écrives, seigneur aimé, sur sable,

Comme pour me dire : il faut avoir la foi

Contre tous les vents, inexorables

Marquer, en majesté divine, ma loi

Et, même craignant que je sois inutile,

Te faisant confiance, en manque d’astuces,

J’y vais remplir déserts de touches débiles

Que je puisse mériter une parole douce… !

Etant en train de maudire ma faiblesse

J’entends ta voix : écoute, mon cher ami

Ta touche ne manque la force, mais la finesse

Je me réveille, ravi par l’harmonie

Je touche un grain, un seul, en gentillesse

L’écho des anges tournoie une galaxie !…

VI

Piété

Comment oser de t’appeler, seigneur ?

Quand je n’ai même pas une fois touché ta croix ?

Quand je me vois fléchi par faible cœur

Ma pauvre bouche n’ose plus lever louange

Et faire perfide reproche de la même voix

Pour ma retraite devant les bêtes en rage…

Pétri de honte, ne sachant pas quoi dire

Je sens ta touche bénie. Dans un instant

Battu, percé, tu réduis au néant

Mes plaies avec les tiennes. Ton beau sourire

Me lève en-dessus de l’horizon sanglant

Comme t’es blessé ! Repose-toi dans mes bras

Qu’ils viennent nous vaincre des milliers des fois !

Sang sanctifie le sang. T’es triomphant.

VII

Prudence

Pourquoi tes armes manquent tellement l’élégance

Pourquoi y’a pas de décor sur ton bouclier ?

Tu me demandes, le jour de ta vengeance,

Seigneur, quand la victoire est à portée.

Mais, prince, ils sont des vils des pires espèces !

Leur âme, quand même, elle est à moi, tu dis ;

T’as pas encore rompu leurs rangs en pièces

Mais tu sens bien l’odeur du paradis ? 

Dans toi, l’essence est déjà consacrée;

Tu brules pour victorieux et les vaincus  

Encens que terre et cieux n’ont pas connu 

Ta gloire ne vit jamais dans les vains cœurs,

Les âmes pétries par convoitise restent nues,

Avant la guerre nous sommes déjà vainqueurs !

VIII

Sacrifice

Masse noire, avancent les lignes de l’ennemi,

Le jour se couvre des nuages sombres…

Nous sommes très peu et pas encore guéris

Faut qu’on se bat ou se sauver dans l’ombre…?

Ils ont été fiers de nous annoncer :

Nos bêtes vont vous manger les sales viandes !…

Sortez, et à l’attaque, braves camarades,

De sang on va leur insolence tremper !

Mais d’où surgit ce tourbillon sauvage ?

Pourquoi leurs rangs se déchirent en déroute ?

Toute leur grandeur s’effondre dans l’orage !

Comment dévorent leurs maitres, les lions !  

Du gout de notre sang, versé sans doute,

T’as mis leurs bêtes affreuses en rébellion… !

IX

Innocence

–       Prince bien-aimé, comblé par tes faveurs,

J’ose demander ton amitié sereine :

Comment est-ce que je puisse te faire honneur

Quand de ta grâce l’humanité est pleine ?

–       Tu vois, je suis à l’aise dans cieux et terre,

Défi aux vils esprits qui nous persiflent,

A l’aise dans la victoire ou chute amère

Y’a rien qui manque pour mon amitié,

Sauf que je voudrais de toi une gifle,

Donnée du fond de l’âme, en fierté !

Je suis percé d’un coup par la colère ;

Pensant que tu te moques de moi, j’te frappe !

Touchant ton doux visage de ma misère

Le don d’écrire pour toi ma main attrape…

X

Foi

Roi magnifique, mais vieilli sur ton trône

Et sans enfant, tu convoques tes sujets

Ecoutez ce que votre roi ordonne :

Prenez parcelles autour de mon palais

Celui qui la meilleure récolte me donne

Sera mon légitime prince héritier !

Au but d’un an, tous ont fait des miracles

La terre d’un seul jeune homme n’a rien donné…  

Tu cours parmi splendides fleurs et fruits murs  

Et tu lui passes ton sceptre pour le sacre: 

Mon fils, reçois l’honneur bien mérité !

Il n’a rien fait, les conseillers murmurent…

Tu les réprimes: menteurs, craignez ma rage !

Toutes les semences étaient cuites d’avantage !

XI

Pureté

Un pauvre camarade va au tombeau

Hélas, à ses faiblesses il tombe victime

Je crois entendre dans le sombre abime

Les soupirs de son âme faisant écho…

Une larme qui tombe depuis céleste minuit

Rencontre une, montée de ses misères,

Comme si étrange gravitation nous suit

Eclat d’un soleil noir pour toutes les sphères

Et tu nous dis : l’empreinte de ma face

Par mon amour, je viens vous emprunter.

Ni même un seul atome ne manque ma grâce !

J’arrose déjà, du droit de majesté,  

Dans décadence et débris dégueulasses

Les roses qui vont sur son tombeau pousser…

XII

Espoir

Quand tout ce que j’ai pu faire confronte la fin

Quand le corps doit subir sa décadence

Pensée, sens, volonté touchent leur destin

C’est toujours sombre. C’est l’enfer, mon prince ?

Alors, je vois l’énorme calice, rempli

Au ras, de nos faiblesses et nos misères :

Grain minuscule, perdu dans l’infini

De ton amour au-delà du temps et sphères…

Je me rappelle alors, d’une touche suave :

Ce que se perd pour toi n’est pas perdu,

Pousser vers toi défie toutes les entraves,

Y’a pas des fleurs qui poussent dehors la boue…

L’obscur qui nous attache comme des esclaves

Déborde en toi quand je me jette par-dessus.

XIII

Danse des anges

Dans l’oiseau qui gratte le ciel y’a un mot

Clé de voute elle fait voler de mon amour

Elle égare dans les hauteurs mon seul secours

Mon cœur brule des flammes parjures, comme un sot

Un poisson mange une huitre dans la mer

Il avale une perle cachée, le poisson

Elle est renfermée dedans, ma raison

Mes pensées se perdent, au fond de l’amer

Danse des grâces par vertus m’a couronné

A quoi bon ? Mon âme ne peut s’y servir

Flammes cruelles me disent : le cœur peut voler

La raison refuse dans le noir mourir

Seul espoir – qu’un ange peut récupérer

L’amour du zénith, raison – du nadir.

XIV

Danse des épées

Ils draguent vers sa fin un nouveau martyre…

Comment il regarde d’un œil courageux

La foule déchainée qui, dans son délire,

Va ovationner le coup du bourreau… !

Quand j’étais en train de laisser la rage

Envahir mon âme pour ma lâcheté

Le fer de son sang renouvelle l’épée

Dans le ciel très saint, aux mains de l’archange… !

Que je puisse saigner, du cœur plein des vices  

Sur ton cœur blessé, comme si l’échafaud

Prend sur lui le coup d’un secret supplice :

Etre à ton amour le caché héros,

Vie aux cieux surgir au bois de justice,

Renverser tranchant contre les juges faux … !

XV

Essences

Roche renfermée dans une roche dans le noir

Qui, au lieu de pouvoir garder silence,

Vient de rêver, cauchemar après cauchemar,

L’immobilité munie d’une conscience…

Pas de parole dans le noir, ni pensée.

Y’a seulement une espèce d’œil en souffrance :

Pour lui le noir est la seule liberté,

Le point nu c’est la seule abondance.

Et, soudain, tout vient d’être renversé :

Grain de lumière noyé dans la lumière

Perle noire qui ciel de nuit a séquestré

Pour se réveiller, dans le sommeil s’endort.

Je gagne le soleil, je perds la poussière

Avant que je meurs, t’étais noyé dans ma mort.

XVI

Indomptable

J’avais pensé d’avoir perdu l’amour :

Entre quatre chariots à quatre roues

Ecartelé, a quatre vents accourt

Le désespoir d’un animal garou…

Mais là il vient de faire pousser une rose ;

Ailleurs, il change une note dans chant de merle ;

Dans l’océan, il ensemence des perles

Par la poussière qui leur sera la cause !

Epée disséminée dans l’intranchable

De sa faiblesse elle semble profiter ;

Surgie d’une faible flamme instable

La terre, les cieux se laissent par elle coupés…

Quand tu viendras, dans hauteurs inguéables,

Elle, humble, t’aura creusé le palais.

XVII

Homme

Devant chaque goutte d’eau y’a océan, nuage

Sang, larme, sueur, feuille, branche, arbre, baptême

Devant chaque flamme y’a retraite ou péage

Pour fuite – les cendres, pour martyre – diadème

Devant chaque grain y’a soupire ou écho

Derrière chaque pas y’a porte ou serrure

Concert d’essences, assemblées dans un mot

Pour lequel y’a aucune salle qui perdure

Pour lequel y’a pas de flamme suffisante

Pour lequel y’a pas de prière sans parjure

Hormis le cœur ! Car dedans, séduisante

Une semence de repos résiste, acerbe

Avide d’écriture – une oreille tout-puissante

En sursaut du commencement par le verbe.

XVIII

Sacre

Comme si une roche contient déjà la cave,

Avant qu’elle puisse par l’eau se faire creuser,

Ou un ermite va trouver ses entraves

Pour que la prière puisse le consommer…

Comme si des feuilles descendent dans l’océan, 

Sans perdre leur verdure dans millénaires,

Pour joindre arbres d’une ile qui ascend

Et bruisseront printemps après des ères,

Foi en verdure noircit le rouge du sang ;

Lumière, avant lumière courant plus vite

Pour héberger parole non-prononcée

Vient de remplir, autant que t’es absent

D’empreintes de vie l’abime de l’interdit :

Hymnes et lauriers qui vont te couronner.

XIX

Contemplation

Etre dehors : pour courte joie éphémère,

Obscur exposé aux nuages des yeux,

Par volée des oiseaux je suis mis en bière,

Par clins d’œil froids – transporté au tombeau.

Etre dedans : pour une très courte tristesse

Regard après regard, crevasse mobile

Creuse au cœur le mur d’un vide inhabile,

Grange d’hiver, accueil d’animale faiblesse.

Y’a une clé de voute pour cette fluide piège,

D’un mort par regards – la joyeuse couronne

Qui puisse décorer le fatal cortège… ?

Mosaïque des yeux pour vêpres claironne

Hymne d’heureux silence, pour lever du siège :

Tout ce monde attend que je sois ton trône.

At corpus non terminatur cogitatione nec cogitatio corpore.

(Spinoza, „Etica”) 

XX

Le sans endroit

Sans cœur pour l’accueillir, sang en excès

En sus de ce que blessures ont pu extraire

Offrande de vie aux furtives vérités

Offrande de vie aux pales chimères

Comme s’il lui manque le bon regard, qui sache

Ou est-ce qu’il faut la prochaine goutte semer

Aveugle, aux regards d’amour s’attache

Sang sans oiseaux sur vent sans air levé

Que je puisse donc ouvrir au cœur souffrant

Les yeux qui pour le monde doivent se fermer

Même si au cout d’y être poignardé

D’amour meurtri, plongeon dans le néant…

Rétine ressuscitée, paupière amère :

Mort non corrigée, regarde ta misère… !

XXX

The no place

Heartless to welcome him, excess blood

In addition to what injuries may have extracted

Offering life to stealth truths

Offering life to chimera blades

Like he misses the good look, who knows

Or does it take the next drop sow

Blind, with the looks of love attached

Blood without birds on wind without air up

So I can open to the suffering heart

The eyes that for the world must close

Even if at the cost of being stabbed

Bruised love, dive into nothingness…

Risen retina, bitter eyelid:

Dead unjusted, look at your misery…

Dr Alexandru – Theodor Amarfei

Rugăciune către Sfântul Ierarh Calinic pentru oprirea molimei

Așa cum odinioară cu rugăciunile tale, cu lacrimile oamenilor şi cu mijlocirea Sfântului Nicolae s-a izbăvit de la foamete și moarte poporul primejduit și prin însemnarea cu toiagul tău a ieșit apă tămăduitoare din stâncă, mijlocește-ne, Sfinte Ierarhe Calinic, ajutorul dumnezeiesc, să se reverse izvoarele harului peste lumea greu încercată de răspândirea molimei.

Ferește-ne de suflarea-i vătămătoare și de moarte năprasnică, ca prin trezie și faptele dragostei să ne deschidem milostivirii dumnezeiești. Acoperă-ne cu arhiereasca ta binecuvântare și fă-ne să vedem totul în icoana purtării de grijă dumnezeiești spre mântuirea noastră.

Așa, Sfinte Calinic, părintele nostru, veghează-ne și oprește ca un dig nesurpat șuvoiul necazurilor, lipsurilor și bolilor, ca să rămânem neclătinați și să ne purtăm unii altora sarcinile, întru slava lui Dumnezeu, Cel în Treime închinat și slăvit. Amin.

Psalmi care se citesc atunci când te asupresc vrăjmașii – Psalmii 3, 19, 30, 31

Psalmul 3

1.Doamne, cât s-au înmulţit cei ce mă necăjesc! Mulţi se scoală asupra mea;
2.Mulţi zic sufletului meu: „Nu este mântuire lui, întru Dumnezeul lui! „
3.Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava mea şi Cel ce înalţi capul meu.
4.Cu glasul meu către Domnul am strigat şi m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui.
5.Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-am, că Domnul mă va sprijini.
6.Nu mă voi teme de mii de popoare, care împrejur mă împresoară.
7.Scoală, Doamne, mântuieşte-mă, Dumnezeul meu, că Tu ai bătut pe toţi cei ce mă vrăjmăşesc în deşert; dinţii păcătoşilor ai zdrobit.
8.A Domnului este mântuirea şi peste poporul Tău, binecuvântarea Ta.

Cuviosul Paisie Olaru de la Sihla

Psalmul 19

1.Să te audă Domnul în ziua necazului şi să te apere numele Dumnezeului lui Iacob.
2.Trimită ţie ajutor din locaşul Său cel sfânt şi din Sion să te sprijinească pe tine.
3.Pomenească toată jertfa ta şi arderea de tot a ta bineplăcută să-I fie.
4.Dea ţie Domnul după inima ta şi tot sfatul tău să-l plinească.
5.Bucura-ne-vom de mântuirea ta şi întru numele Dumnezeului nostru ne vom mări. Plinească Domnul toate cererile tale.
6.Acum am cunoscut că a mântuit Domnul pe unsul Său, cu puterea dreptei Sale.
7.Îl va auzi pe dânsul din cerul cel sfânt al Lui.
8.Unii se laudă cu căruţele lor, alţii cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru.
9.Aceştia s-au împiedicat şi au căzut, iar noi ne-am sculat şi ne-am îndreptat.
10.Doamne, mântuieşte pe împăratul şi ne auzi pe noi, în orice zi Te vom chema.

Psalmul 30

1.Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac. Întru îndreptarea Ta izbăveşte-mă şi mă scoate.
2.Pleacă spre mine urechea Ta, grăbeşte de mă scoate. Fii mie Dumnezeu apărător şi casă de scăpare ca să mă mântuieşti.
3.Că puterea mea şi scăparea mea eşti Tu şi pentru numele Tău mă vei povăţui şi mă vei hrăni.
4.Scoate-mă-vei din cursa aceasta pe care mi-au ascuns-o mie, că Tu eşti apărătorul meu.
5.În mâinile Tale îmi voi da duhul meu; izbăvitu-m-ai, Doamne, Dumnezeul adevărului.
6.Urât-ai pe cei ce păzesc deşertăciuni în zadar, iar eu spre Domnul am nădăjduit.
7.Bucura-mă-voi şi mă voi veseli de mila Ta, că ai căutat spre smerenia mea, mântuit-ai din nevoi sufletul meu
8.Şi nu m-ai lăsat în mâinile vrăjmaşului; pus-ai în loc desfătat picioarele mele.
9.Miluieşte-mă, Doamne, că mă necăjesc; tulburatu-s-a de mânie ochiul meu, sufletul meu şi inima mea.
10.Că s-a stins întru durere viaţa mea şi anii mei în suspinuri; slăbit-a întru sărăcie tăria mea şi oasele mele s-au tulburat.
11.La toţi vrăjmaşii mei m-am făcut de ocară şi vecinilor mei foarte, şi frică cunoscuţilor mei. Cei ce mă vedeau afară fugeau de mine.
12.Uitat am fost ca un mort din inima lor, ajuns-am ca un vas stricat.
13.Că am auzit ocara multora din cei ce locuiesc împrejur, când se adunau ei împreună împotriva mea; ca să ia sufletul meu s-au sfătuit.
14.Iar eu către Tine am nădăjduit, Doamne, zis-am: „Tu eşti Dumnezeul meu!”
15.În mâinile Tale, soarta mea, izbăveşte-mă din mâna vrăjmaşilor mei şi de cei ce mă prigonesc.
16.Arată faţa Ta peste robul Tău, mântuieşte-mă cu mila Ta!
17.Doamne, să nu fiu ruşinat, că Te-am chemat pe Tine; să se ruşineze necredincioşii şi să se coboare în iad.
18.Mute să fie buzele cele viclene, care grăiesc împotriva dreptului fărădelege, cu mândrie şi cu defăimare.
19.Cât este de mare mulţimea bunătăţii Tale, Doamne, pe care ai gătit-o celor ce se tem de Tine, pe care ai făcut-o celor ce nădăjduiesc în Tine, înaintea fiilor oamenilor!
20.Ascunde-i-vei pe dânşii cu acoperământul feţei Tale de tulburarea oamenilor.
21.Acoperi-i-vei pe ei în cortul Tău de împotrivirea limbilor.
22.Binecuvântat este Domnul, că minunată a fost mila Sa, în cetate întărită.
23.Iar eu am zis întru uimirea mea: Lepădat sunt de la faţa ochilor Tăi.
24.Pentru aceasta ai auzit glasul rugăciunii mele când am strigat către Tine.
25.Iubiţi pe Domnul toţi cuvioşii Lui că adevărul caută Domnul şi răsplăteşte celor ce se mândresc, cu prisosinţă.
26.Îmbărbătaţi-vă şi să se întărească inima voastră, toii cei ce nădăjduiţi în Domnul.

Psalmul 31

1.Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele.
2.Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleşug.
3.Că am tăcut, îmbătrânit-au oasele mele, când strigam toată ziua.
4.Că ziua şi noaptea s-a îngreunat peste mine mâna Ta şi am căzut în suferinţă când ghimpele Tău mă împungea.
5.Păcatul meu l-am cunoscut şi fărădelegea mea n-am ascuns-o, împotriva mea.
6.Zis-am: „Mărturisi-voi fărădelegea mea Domnului”; şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu.
7.Pentru aceasta se va ruga către Tine tot cuviosul la vreme potrivită, iar potop de ape multe de el nu se va apropia.
8.Tu eşti scăparea mea din necazul ce mă cuprinde, bucuria mea; izbăveşte-mă de cei ce m-au înconjurat.
9.Înţelepţi-te-voi şi te voi îndrepta pe calea aceasta, pe care vei merge; aţinti-voi spre tine ochii Mei.
10.Nu fi ca un cal şi ca un catâr, la care nu este pricepere; cu zăbală şi cu frâu fălcile lor voi strânge ca să nu se apropie de tine.
11.Multe sunt bătăile păcătosului; iar pe cel ce nădăjduieşte în Domnul, mila îl va înconjura.
12.Veseliţi-vă în Domnul şi vă bucuraţi, drepţilor, şi vă lăudaţi toţi cei drepţi la inimă.

Psalmi care se citesc după ce ai căzut în păcat – Psalmii 50, 45, 46, 70, 72

Psalmul 50

1.Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
2.Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
3.Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte.
4.Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
5.Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.
6.Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.
7.Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.
8.Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
9.Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
10.Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.
11.Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
12.Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
13.Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte.
14.Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.
15.Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
16.Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.
17.Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18.Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
19.Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.
20.Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Psalmul 45

1.Dumnezeu este scăparea şi puterea noastră, ajutor întru necazurile ce ne împresoară.
2.Pentru aceasta nu ne vom teme când se va cutremura pământul şi se vor muta munţii în inima mărilor.
3.Venit-au şi s-au tulburat apele lor, cutremuratu-s-au munţii de tăria lui.
4.Apele râurilor veselesc cetatea lui Dumnezeu; Cel Preaînalt a sfinţit locaşul Lui.
5.Dumnezeu este în mijlocul cetăţii, nu se va clătina; o va ajuta Dumnezeu dis-de-dimineaţă.
6.Tulburatu-s-au neamurile, plecatu-s-au împărăţiile; dat-a Cel Preaînalt glasul Lui, cutremuratu-s-a pământul.
7.Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob.
8.Veniţi şi vedeţi lucrurile lui Dumnezeu, minunile pe care le-a pus Domnul pe pământ.
9.Pune-va capăt războaielor până la marginile pământului, arcul va sfărâma şi va frânge arma, iar pavezele în foc le va arde.
10.Opriţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu, înălţa-Mă-voi pe pământ.
11.Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob.

Psalmul 46

1.Toate popoarele bateţi din palme, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.
2.Că Domnul este Preaînalt, înfricoşător, Împărat mare peste tot pământul.
3.Supusu-ne-a nouă popoare şi neamuri sub picioarele noastre;
4.Alesu-ne-a nouă moştenirea Sa, frumuseţea lui Iacob, pe care a iubit-o.
5.Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă.
6.Cântaţi Dumnezeului nostru, cântaţi; cântaţi Împăratului nostru, cântaţi.
7.Că Împărat a tot pământul este Dumnezeu; cântaţi cu înţelegere.
8.Împărăţit-a Dumnezeu peste neamuri, Dumnezeu şade pe tronul cel sfânt al Său.
9.Mai-marii popoarelor s-au adunat cu poporul Dumnezeului lui Avraam, că ai lui Dumnezeu sunt puternicii pământului; El S-a înălţat foarte.

Psalmul 70

1.Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac.
2.Întru dreptatea Ta, izbăveşte-mă şi mă scoate, pleacă urechea Ta către mine şi mă mântuieşte.
3.Fii mie Dumnezeu apărător şi loc întărit, ca să mă mântuieşti,
4.Că întărirea şi scăparea mea eşti Tu.
5.Dumnezeul meu, izbăveşte-mă din mâna păcătosului, din mâna călcătorului de lege şi a celui ce face strâmbătate,
6.Că Tu eşti aşteptarea mea, Doamne; Domnul este nădejdea mea din tinereţile mele.
7.Întru Tine m-am întărit din pântece; din pântecele maicii mele Tu eşti acoperitorul meu; întru Tine este lauda mea pururea.
8.Ca o minune m-am făcut multora, iar Tu eşti ajutorul meu cel tare.
9.Să se umple gura mea de lauda Ta, ca să laud slava Ta, toată ziua mare cuviinţa Ta.
10.Nu mă lepăda la vremea bătrâneţilor; când va lipsi tăria mea, să nu mă laşi pe mine.
11.Că au zis vrăjmaşii mei mie şi cei ce păzesc sufletul meu s-au sfătuit împreună,
12.Zicând: Dumnezeu l-a părăsit pe el, urmăriţi-l şi-l prindeţi pe el, că nu este cel ce izbăveşte.
13.Dumnezeule, nu Te depărta de la mine; Dumnezeul meu, spre ajutorul meu ia aminte!
14.Să se ruşineze şi să piară cei ce defăimează sufletul meu, să se îmbrace cu ruşine şi înfruntare cei ce caută să-mi facă rău.
15.Iar eu pururea voi nădăjdui spre Tine şi voi înmulţi lauda Ta.
16.Gura mea va vesti dreptatea Ta, toată ziua mântuirea Ta, al căror nume nu-l cunosc.
17.Intra-voi întru puterea Domnului; Doamne, îmi voi aduce aminte numai de dreptatea Ta.
18.Dumnezeule, m-ai învăţat din tinereţile mele şi eu şi astăzi vestesc minunile Tale.
19.Până la bătrâneţe şi cărunteţe,
20.Dumnezeule, să nu mă părăseşti,
21.Ca să vestesc braţul Tău la tot neamul ce va să vină,
22.Puterea Ta şi dreptatea Ta, Dumnezeule, până la cele înalte, măreţiile pe care le-ai făcut. Dumnezeule, cine este asemenea Ţie?
23.Multe necazuri şi rele ai trimis asupra mea, dar întorcându-Te mi-ai dat viaţă şi din adâncurile pământului iarăşi m-ai scos.
24.Înmulţit-ai spre mine mărirea Ta şi întorcându-Te m-ai mângâiat şi din adâncurile pământului iarăşi m-ai scos.
25.Că eu voi lăuda cu instrumente de cântare adevărul Tău, Dumnezeule, cânta-voi ţie din alăută, Sfântul lui Israel.
26.Bucura-se-vor buzele mele când voi cânta ţie şi sufletul meu pe care l-ai mântuit.
27.Încă şi limba mea toată ziua va rosti dreptatea Ta, când vor fi ruşinaţi şi înfruntaţi cei ce caută să-mi facă rău.

Psalmul 72

1.Cât de bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei drepţi la inimă.
2.Iar mie, puţin a fost de nu mi-au alunecat picioarele, puţin a fost de nu s-au poticnit paşii mei.
3.Că am pizmuit pe cei fără de lege, când vedeam pacea păcătoşilor.
4.Că n-au necazuri până la moartea lor şi tari sunt când lovesc ei.
5.De osteneli omeneşti n-au parte şi cu oamenii nu sunt biciuiţi.
6.Pentru aceea îi stăpâneşte pe ei mândria şi se îmbracă cu nedreptatea şi silnicia.
7.Din răutatea lor iese nedreptatea şi cugetele inimii lor ies la iveală.
8.Gândesc şi vorbesc cu vicleşug, nedreptate grăiesc de sus.
9.Până la cer ridică gura lor şi cu limba lor străbat pământul.
10.Pentru aceasta poporul meu se ia după ei şi găseşte că ei sunt plini de zile bune
11.Şi zice: „Cum? ştie aceasta Dumnezeu? Are cunoştinţă Cel Preaînalt?
12.Iată, aceştia sunt păcătoşi şi sunt îndestulaţi. Veşnic sunt bogaţi”.
13.Iar eu am zis: „Deci, în deşert am fost drept la inimă şi mi-am spălat întru cele nevinovate mâinile mele,
14.Că am fost lovit toată ziua şi mustrat în fiecare dimineaţă”.
15.Dacă aş fi grăit aşa, iată aş fi călcat legământul neamului fiilor Tăi.
16.Şi mă frământam să pricep aceasta, dar anevoios lucru este înaintea mea.
17.Până ce am intrat în locaşul cel sfânt al lui Dumnezeu şi am înţeles sfârşitul celor răi:
18.Într-adevăr pe drumuri viclene i-ai pus pe ei şi i-ai doborât când se înălţau.
19.Cât de iute i-ai pustiit pe ei! S-au stins, au pierit din pricina nelegiuirii lor.
20.Ca visul celui ce se deşteaptă, Doamne, în cetatea Ta chipul lor de nimic l-ai făcut.
21.De aceea s-a bucurat inima mea şi rărunchii mei s-au potolit.
22.Că eram fără de minte şi nu ştiam; ca un dobitoc eram înaintea Ta. Dar eu sunt pururea cu Tine.
23.Apucatu-m-ai de mâna mea cea dreaptă. Cu sfatul Tău m-ai povăţuit şi cu slavă m-ai primit.
24.Că pe cine am eu în cer afară de Tine? Şi afară de Tine, ce am dorit pe pământ?
25.Stinsu-s-a inima mea şi trupul meu, Dumnezeul inimii mele şi partea mea, Dumnezeule, în veac.
26.Că iată cei ce se depărtează de Tine vor pieri; nimicit-ai pe tot cel ce se leapădă de Tine.
27.Iar mie a mă lipi de Dumnezeu bine este, a pune în Domnul nădejdea mea, ca să vestesc toate laudele Tale în porţile fiicei Sionului.