Frați basarabeni, vă așteptăm în Uniunea Europeană!

1452186_966971113317742_7152497611696005849_n

Dragi surori si frati din Basarabia! Viitorul COMUN al NOSTRU, si UNIREA Basarabiei cu Romania, DEPIND de votul VOSTRU din 30 noiembrie 2014 de la alegerile parlamentare!! Prezentati-va, MASIV, la sectiile de votare inca de la PRIMELE ORE ALE DIMINETII (!!!) si spuneti un „NU!” ho-ta-rat celor doi comunistil cu numele de vladimir, voronin si putin!! Spuneti un „NU!” hotarat rusiei comuniste!
Spuneti un „DA!” ho-ta-rat viitorului vostru si al nostru in Uniunea Europeana!!
Lista secțiilor de votare din diaspora, cu adrese complete, poate fi vizualizata dand click pe urmatorul link: www.mfa.gov.md/img/docs/Adrese_sectii_de_votare_21.11.2014.docxGhidul alegătorului în străinătate poate fi vizualizat dand click pe urmatorul link:www.mfa.gov.md/img/docs/ghidulalegatoruluistrainatate_1451345.pdf

Si NU UITATI! Studenţii şi elevii din Republica Moldova, care învaţă în România, vor putea circula GRATUIT cu trenul, duminica aceasta. Decizia a fost luată de Ministerul Transporturilor pentru a-i ajuta pe tineri să ajungă la secţiile de votare organizate la noi în ţară pentru scrutinul de duminică, atunci când sunt programate alegerile parlamentare. În ziua algerilor, tinerii basarabeni vor putea călători gratuit pe teritoriul României, pe calea ferata, dus-întors, cu tren InterRegio, clasa a II-a. Costurile vor fi suportate din bugetul Ministerului Transporturilor. În acest fel, elevilor şi studenţilor le va fi facilitat accesul la secţiile de votare. (detalii aici: http://www.digi24.ro/Stiri/Regional/Digi24+Iasi/Stiri/Tinerii+basarabeni+din+Romania+pot+calatori+gratuit+cu+trenul+pe)

BASARABIA = PAMANT SI SUFLET ROMANESTI!
Basarabia Pământ Românesc
Călăraşi Semnează pentru Basarabia
Basarabia E Romania Bucuresti
Basarabia E România Craiova
Basarabia E Romania Barlad

Cristina Ghenof – inițiativă preluată de la dl.  George Staicu

Rugăciune la Sfânta Xenia pentru găsirea unui loc de muncă

xenia46

Părinte Sfinte, Care de toţi porţi grijă şi eşti scăpare celor din nevoi, Te rog, vino degrabă în ajutorul meu, care doresc să îmi găsesc un loc de muncă, de pe urma căruia să-mi întreţin viaţa proprie şi a familiei mele.

Doamne, ştii necazurile şi lipsurile care mă împresoară. Fie-Ţi milă de mine şi trimite-mi degrab ajutorul Tău. Îndrumă-mă spre locuri potrivite şi spre oameni de nădejde. Milostive, Doamne, Cel ce îndreptezi paşii omului în această viaţă, caută cu iubire Părinteasca spre mine, care-Ţi cer ajutorul Tău, şi binecuvântează-mi cu har buna mea voire. În îndeplinirea voinţei mele de a-mi găsi un loc stabil de muncă, te rog cu stăruinţă, Doamne, trimite-mi înger luminat, care să mă povăţuiască spre oameni de nădejde şi spre tot lucrul bun, să mă izbăvească de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, de oamenii răi şi vicleni, de orice întâmplare rea. Ca împlinindu-mi-se cu binecuvântarea Ta, Doamne, cererea mea, şi având de la Tine dar de sănătate, de putere de muncă şi de bună sporire, să-mi împlinesc temeinic munca mea, preamărind puterea şi mila Ta.

Că Tu eşti Chivernisitorul vieţii noastre şi Cel ce toate le rânduieşti spre folosul nostru şi Ţie-Ţi mulţumim, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Amin.

xenia-2

Aveți probleme la locul de muncă? Doriți să vă mai găsiți încă ceva de lucru, dar orice efort depus pare că e în zadar?  Sfânta Xenia face adevărate minuni. Citiți cu tot sufletul rugăciunea acesteia și veți constata singuri ce se va întâmpla în viața dumneavoastră. Această rugăciune este recomandată și celor bolnavi și femeilor rămase văduve. Ferește de toate relele!

„Iubind sărăcia lui Hristos, acum te îndulcești de ospățul cel veșnic. Cu nebunia cea părută ai rușinat nebunia acestei lumi. Prin smerenia Crucii ai primit puterea lui Dumnezeu. Pentru aceasta, dobândind darul ajutorării prin minuni, Fericită Xenia, roagă-L pe Dumnezeu să ne izbăvească de tot răul. Mărindu-te, pe tine, Sfântă Xenia, cinstim pomenirea ta, ca tu să te rogi pentru noi, păcătoșii.

Sfântă maică Xenia, ai vieţuit sub acoperământul Celui Preaînalt. Și întărită ai fost de Maica lui Dumnezeu. Ai răbdat foamea şi setea, gerul şi arşiţa, defăimările şi prigonirile. Și ai primit de la Dumnezeu darul înainte-vederii şi al facerii de minuni. Iar acum sălăşluieşti întru lumina Celui Atotputernic.

Sfânta Biserică te preamăreşte acum ca pe o floare bineînmiresmată. Stând înaintea sfintei tale icoane, ne rugăm ţie ca uneia care eşti întru viaţa cea neîmbătrânitoare, dar petreci şi împreună cu noi, primeşte cererile noastre şi le du la scaunul Milostivului Părinte Ceresc, ca cea care ai îndrăznire către El.

Sfântă Xenia, roagă-te pentru noi!

Cere pentru cei ce aleargă la tine mântuire veşnică, îmbelşugată binecuvântare pentru faptele şi începuturile cele bune. Cere izbăvire din toate nevoile şi necazurile. Mijloceşte cu rugăciunile tale înaintea Atotînduratului nostru Mântuitor, pentru noi netrebnicii şi păcătoşii.

Ajută, Sfântă şi fericită maică Xenia, să fie luminaţi pruncii cu lumina Sfântului Botez și să fie pecetluiţi cu pecetea darului Sfântului Duh. Dăruieşte-le lor reuşită la învăţătură. Tămăduieşte pe cei neputincioşi. Trimite dragoste şi bună-înţelegere celor căsătoriţi. Învredniceşte pe monahi de nevoinţa cea bună şi apără-i de defăimări. Întăreşte-i pe păstori întru tăria Duhului Sfânt.

Păzeşte poporul şi ţara aceasta în pace şi fără de tulburare. Roagă-te pentru cei lipsiţi în ceasul morţii de împărtăşirea cu Sfintele lui Hristos Taine. Căci tu eşti nădejdea noastră, grabnica noastră ascultătoare, pentru care îţi aducem mulţumire şi slăvim pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!”.

http://www.crestinortodox.ro/editoriale/ce-sfant-ocroteste-locul-munca-137643.html

http://lataifas.ro/ganduri-idei-citate/5936/sfanta-xenia-ajuta-in-casatorie-si-la-gasirea-unui-loc-de-munca/

Geneză – Mihai Gavrilescu

romeojuliet_6_lg

o zi
și o secundă durează
o palmă strivindă.

O lună îi ia unui fluture
în labirintul lui larvar
să îl imite pe Icar
şi o secundă să cadă
înapoi în iarbă.

Nouă luni transformă o iubire
într-un om
şi o secundă un om
într-o iubire.

Un an durează până să înveţi
să mângâi cu tălpile
genotectura pământului
şi o secundă îi trebuie
gravitaţiei sale
să te împiedice
şoptindu-ţi
că te vrea înapoi înăuntru.

Durează patru ani până îţi dai seama
că nu toţi anii sunt la fel
şi la fel sunt şi oamenii
şi o secundă
până realizezi
că fiecare zi este la fel
şi la fel sunt şi oamenii.

Şapte ani trebuie să treacă
ca fiecare celulă din corpul tău
să fie înlocuită cu o alta
şi o secundă
până să realizezi
că înăuntru ai rămas acelaşi.

Durează zece ani pentru o magnolie
să devină din sămânţă
floare
şi o secundă
pentru ca floarea să fie dăruită
într-un buchet.

Douăzeci de ani trec
până când o mamă transformă un băiat
în bărbat
şi o secundă până să uite
de mamă.

Durează 33 de ani
pentru ca un om să ierte ceilalţi oameni
şi o secundă
ca oamenii să nu ierte
în cuie
un om.

Durează 50 de ani
să se închidă cu dispreţ
o generaţie
şi o secundă durează
un regret.

Trebuie să aştepţi 72 de ani
ca să-ţi poţi pune o dorinţă
în coada unei comete
şi o secundă ca să îţi dai seama
că uneori e prea târziu.

Durează 80 de ani
să îţi recunoşti ridurile din suflet
pe trup
şi o secundă
să îţi doreşti să nu-ţi mai fie trupul
o povară pentru ceilalţi.

O sută de ani durează până să trăieşti
o sută de primăveri
şi o secundă
să ţi se facă toamnă.

Am luat timpul, iubito,
și, în ochii tăi, l-am oglindit.
Nu durează mai mult de o secundă
să te privesc
şi să îmi dau seama
că te voi iubi
un infinit.

Mihai Gavrilescu

Posted by  Mihai Gavrilescu on Aug 13th, 2014 in Ramuri de măslin

Pagină personală: https://www.facebook.com/mihaigavrilescuro/info?tab=page_info

Ilustrațiile sunt, în cea mai mare parte, creațiile proprii ale domnului Mihai Gavrilescu.

Comentarii la slujba Miezonopticii (VI)

”De n-ar fi fost legea Ta gândirea mea, atunci aș fi pierit întru necazul meu. În veac nu voi uita îndreptările Tale, că într-însele m-ai viat, Doamne. Al Tău sunt eu, mântuiește-mă, că îndreptările Tale am căutat.”
Conștiința, spune un sfânt părinte, vede că a conlocui omul cu sufletul aflat încă sub sechelele căderii adamice este ceva similar cu a locui cu un șarpe veninos. Numai obișnuința de a trăi zi de zi sub imperiul legii este ca funia care salvează naufragiatul de înec. Pentru prima dată apare o schiță a trăirii că numai Dumnezeu face veșnicia suportabilă omului, ceea ce duce la o ”anamneză întru veșnice”, deșteptarea în trăitor a forței părții eterne a legii și anume conlocuirea trupească și sufletească permanentă cu Hristos Cel jertfit nouă. Căutarea îndreptărilor relevă faptul că omul este incomplet, este ca un altoi despărțit de trunchi, nimic din noi, nici chiar împlinirea cu acribie a legii, nu este mântuitor, ci doar ca un pansament pe un membru amputat în așteptarea regenerării. În această stare sufletul începe să poată distinge lumina proprie conștiinței de lumina veșnică dumnezeiască necreată. Dacă la început avem ”mâinile Tale m-au făcut și m-au zidit”, adică sufletul se recunoaște ca lucrare a creatorului dar știe că este în stare căzută, drept care cere să fie înțelepțit, către jumătatea stării a doua mărturisirile încep să se refere din ce în ce mai strâns la a redobândi continuitate cu lucrarea mântuirii, a depăși condiția de simplă luptă cu patimile. Fasciculul reprezentând litera lamed (lambda) (de la ”în veac, Doamne, cuvântul Tău rămâne în cer” la opoziția ”pe mine m-au așteptat păcătoșii ca să mă piardă; mărturiile Tale am priceput/la tot lucrul desăvârșit am văzut sfârșit, dar porunca Ta este fără de sfârșit”) reprezintă în tradiția iudaică simbolic dorința de a urma chemarea păstorului de către turmă dar și dorința elevului de a învăța direct din gura și povețele învățătorului. Aceasta este demarcarea de la literă la duh – legea nu mai este doar cea scrisă și sufletul conștientizează că acea lege scrisă care aduce expunerea păcatului (”pe mine m-au așteptat păcătoșii ca să mă piardă”, adică duhurile răutății încearcă să-și imprime mișcările în suflet și să obțină consimțământ de la conștiință) și priceperea că în Lege Dumnezeu Se spune pe Sine omului (”mărturiile Tale am priceput”) reprezintă doar o primă etapă a îmbunătățirii. Abia lumina zilei a opta strălucind sufletului prin darul dumnezeiesc aduce conștiința rădăcinii de veșnicie în care sufletul poate primi veșnicia înnoită de jertfa Lui Hristos.
Interesant că litera care urmează, mem (m), este deopotrivă simbol al apei la iudei dar și al lui Mesia, Cel uns, cel Care mântuie. ”Că am iubit legea Ta, Doamne, ea toată ziua cugetarea mea este”. Sufletul nu poate rămâne legat tot timpul de Dumnezeu decât prin iubire, orice altă virtute, oricât de înaltă, este o osteneală de nesuportat fără minunea iubirii. Dar putem citi ”toată ziua” și drept ”cugetul meu este în întregimea zilei Domnului”, adică sufletul primește luminarea cugetătoare că lumina nezidită lucrează în el moștenirea împărăției. Urmează o triplă mărturisire care ne face să putem înțelege de ce starea a doua a psalmului reprezintă iluminarea, treapta a doua spre desăvârșire: ”Mai mult decât pe vrăjmașii mei m-ai înțelepțit cu porunca Ta, că în veac a mea este. Mai mult decât învățătorii mei am priceput, că la mărturiile Tale gândirea mea este. Mai mult decât bătrânii am înțeles, că poruncile Tale am căutat.” Sufletul poate distinge clar lumina demonică de lumina propriei conștiințe și de lumina dumnezeiască necreată. Despre această stare, în care Hristos Însuși devine învățător, vorbește toată predania bisericii începând cu Hristos Însuși (”Voi însă să nu vă numiţi rabi, că unul este Învățătorul vostru: Hristos”) (Sf. Ev. după Matei, cap. 23) și mergând la ultimul mare ascet și teolog, părintele Sofronie Saharov, care descrie cum experiențele sale vizionare au făcut ca sufletul său să primească de la Dumnezeu capacitatea de a distinge între lumina mincinoasă a duhurilor decăzute, lumina proprie omului, rămășiță a conștiinței adamice, și lumina dumnezeiască a harului, cea necreată. Sufletul luminat de această înțelegere primește porunca nu ca pe o lege ci ca pe o sursă de înțelepciune, trece de la iudeul după lege la ”iudeul întru ascuns” și ca urmare dobândește putere de a discerne intrigile și capcanele duhurilor necurate peste puterea acestora de a elabora curse și seducții. Mai mult, sufletul depășește nevoia de a avea învățător pământesc, pe de o parte pentru că primește lumină de la Duhul Sfânt, pe de alta – pentru că, deși un ascet este un ascultător desăvârșit al superiorilor lui în ierarhia bisericească și al duhovnicului și îndrumătorilor lui, și merge până la a face ascultare (lăuntric și după har) și de dușmani, nedorind nici cu gândul acestora niciun rău, el vede în toți aceștia nu oameni ci tot pe Hristos și, cu adevărat cunoscător al harului, se supune Lui în orice formă de a conlocui cu ei. (”Mai mult decât învățătorii mei am priceput, că la mărturiile Tale gândirea mea este”). Aici sufletul dobândește prima formă aptă pentru veșnicie a răspunsului la întrebarea care frământă fiecare om: cine sunt eu, cu adevărat? Această cunoaștere personală a Lui Hristos Învățătorul este adevărata împlinire a legii. ”Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe care L-ai trimis”. Înțelegem ceva cu delicatețe și indirect. Întrucât Hristos vorbește de Sine ca despre un altul, El, pe de o parte, anunță apostolilor desăvârșita Sa smerenie (nu amestecă pe omul Iisus cu Dumnezeul Hristos), și prin aceasta se golește de dumnezeirea Sa în folosul oamenilor, însă, mai direct, întrucât Hristos, veșnicie dinainte de veșnicii și singurul adevăr veșnic vorbește de Sine ca de altul El de fapt lasă Duhul Sfânt să vorbească, printre cele două naturi ale sale, divină și umană, direct ucenicilor. Acest dar al Duhului primit în formă sensibilă, este atingerea iluminării.
Această treaptă a iluminării dumnezeiești, atinsă în formă sensibilă și explicită, duce la depășirea nu numai a condiției pătimașe, ci și a înțelesurilor zilei a șaptea în totalitatea lor: ”Mai mult decât bătrânii am înțeles, că poruncile Tale am căutat” este mărturisirea care spune, prin Iisus Hristos, ”nu am venit să stric legea, ci s-o împlinesc”. Sufletul pătruns de puterea energiilor dumnezeiești dobândește nu numai personalitate spirituala ci și lucrări potrivite ei, nu mai primește pasiv legea ci merge în întâmpinarea nevoii ca legea Lui Hristos să stăpânească omul și lumea. Arhetipurile, principiile, ceea ce numim (ca reflexie din lumea angelică) începătoriile zilei a șaptea încep să fie caduce pentru om, care deja este un prunc al zilei a opta, renăscut încă de pe pământ pentru rai.

Alexandru Amarfei

Acatistul Sfintei Mari Mucenițe Ecaterina – 25 Noiembrie

67917
Condac 1:
Vrednicei de laudă, muceniței Ecaterina, care cu darul de la Dumnezeu și cu învățătura ei cea preaînaltă a uimit știința învățaților de atunci și a întrecut limba oratorilor păgâni prin buna ei cuvântare, să-i aducem cântare de biruință, ca prin ale ei rugăciuni să ne izbăvim de ispitele vrăjmașilor și să-i cântăm: Bucură-te, Ecaterina, mare muceniță a lui Hristos!
sf-ecaterina_manastireasinai
sfanta-ecaterina-mana-moastele_0

Condac 1:

Vrednicei de laudă, muceniței Ecaterina, care cu darul de la Dumnezeu și cu învățătura ei cea preaînaltă a uimit știința învățaților de atunci și a întrecut limba oratorilor păgâni prin buna ei cuvântare, să-i aducem cântare de biruință, ca prin ale ei rugăciuni să ne izbăvim de ispitele vrăjmașilor și să-i cântăm: Bucură-te, Ecaterina, mare muceniță a lui Hristos!

Icos 1:

Împărătesei și Maicii lui Dumnezeu, Preacuratei Fecioare Maria, tu te-ai arătat vrednică de dragoste, înțeleaptă Ecaterina, căci cu Duhul Sfânt umbrindu-te, ai lepădat de la tine toată dorirea pământească și te-ai logodit cu Mirele tău cel ceresc spre a căpăta viață nemuritoare; pentru aceasta, îți cântăm:
Bucură-te, porumbiță cuvântătoare;
Bucură-te, dulce privighetoare;
Bucură-te, frumusețe netrecătoare;
Bucură-te, mielușea încântătoare;
Bucură-te, minte înaltă;
Bucură-te, tânără preaînvățată;
Bucură-te, fecioară blândă și înțeleaptă;
Bucură-te, inimă tare și neîntinată;
Bucură-te, lauda învățaților;
Bucură-te, dulceața maicilor;
Bucură-te, mângâierea săracilor;
Bucură-te, apărătoarea bătrânilor;
Bucură-te, Ecaterina, mare muceniță a lui Hristos!

Condac 2:

Bogățiile pământului și mărirea părintească lepădând, viață curată ai trăit, Sfântă Muceniță Ecaterina; și îndeletni­cindu-te mai ales în dreapta credință, calea cea nerătăcită a lui Hristos ai luat și te-ai închinat Lui, cântând: Aliluia!

Icos 2:

Ajungând la vârsta de 18 ani, frumusețea ta a atras pe mulți tineri din neamurile păgâne, voind a se căsători cu tine; tu însă, respingând cererea lor cu foarte înțelepte cuvinte, ei înșiși se mustrau pentru nepriceperea lor și îți grăiau unele ca acestea:
Bucură-te, cea mai frumoasă dintre tinere;
Bucură-te, că ești și cea mai bogată;
Bucură-te, sămânță din neam împărătesc;
Bucură-te, porfiră care împodobești cunoștințele;
Bucură-te, cunună care răsplătești vrednicia;
Bucură-te, ceea ce întărești obiceiurile bune;
Bucură-te, cuvântătoare mai presus decât ritorii;
Bucură-te, judecătoare mai alesă decât toți judecătorii pământești;
Bucură-te, ceea ce ești nebiruită în sfaturi și povățuiri;
Bucură-te, lumină care faci să se plece privirile neînțelepte;
Bucură-te, comoara tuturor cunoștințelor;
Bucură-te, Ecaterina, mare muceniță a lui Hristos!

Condac 3:

Rătăcirile mustrând și nevoind a crede că acele chipuri turnate și cioplite de mâini omenești ale idolilor ar putea fi făcătorii cerului, ai pământului și a toată făptura, fost-ai luminată cu darul Duhului Sfânt să cunoști Dumnezeirea cea adevărată și pururea veșnică și cu smerenie ai cântat Ei: Aliluia!

Icos 3:

Învățații adunați din îndemnul împăratului, ca să te scoată din credința în care erai, văzându-te lepădând idolii, au cerut a te înfățișa lor. Tu însă, intrând în vorbă cu cel mai învățat, după îndelungă vorbire, l-ai făcut să nu mai știe altceva să răspundă decât numai a grăi:
Bucură-te, închinătoarea dreptei credințe;
Bucură-te, deslușirea adevăratei religii;
Bucură-te, luminarea celor cufundați în eresuri;
Bucură-te, povățuitoarea celor rătăciți;
Bucură-te, arma buneivoințe;
Bucură-te, căderea înșelăciunii idolilor;
Bucură-te, dovada neputinței lor;
Bucură-te, că ești vrednică de toată cinstirea;
Bucură-te, că, prin înțelepciunea ta, ai gonit rătăcirea;
Bucură-te, căci cu dar ai fost dăruită de Cel Preaînalt;
Bucură-te, cunoștința sfințeniei cerești;
Bucură-te, Ecaterina, mare muceniță a lui Hristos!

Condac 4:

Gurile ereticilor ce, mai înainte, huleau Biserica lui Hristos s-au deschis atunci, pentru întâia oară, spre a binecu­vânta glasul tău fecioresc, urând capiștile idolești și zicând că unul este Dumnezeu și Lui se cuvine cântare: Aliluia!

Icos 4:

Hrănind în tine, din pruncie, darul credinței lui Hristos, Sfântă Mare Muceniță Ecaterina, nu te-ai putut împăca cu obiceiurile păgânești ale părinților tăi, ci, petrecând în sfințenie, fără a fi încă luminată cu Sfântul Botez, poruncile lui Dumnezeu urmai și te închinai în taină lui Hristos; pentru aceasta îți cântăm:
Bucură-te, muceniță preamărită;
Bucură-te, mireasă preacinstită;
Bucură-te, pătimitoare nebiruită;
Bucură-te, podoaba Bisericii;
Bucură-te, cuvântătoare de Dumnezeu;
Bucură-te, slujitoarea Ortodoxiei;
Bucură-te, cununa învățăturii;
Bucură-te, lauda Alexandriei;
Bucură-te, apărătoarea acelei cetăți;
Bucură-te, comoara minunilor;
Bucură-te, mustrătoarea împăratului Maxențiu;
Bucură-te, luminătoarea împărătesei lui;
Bucură-te, Ecaterina, mare muceniță a lui Hristos!

Condac 5:

Inima lui Constantin, tatăl tău, foarte s-a întristat văzându-te pe tine, fiica lui, una la părinți și așa de frumoasă precum erai, lepădând mulțimea zeilor la care se închina și propovă-duind un Dumnezeu necunoscut. Iar împăratul Maximian a voit să cerceteze credința ta prin cei mai învățați dascăli de atunci. Cât de mare i-a fost însă nedumerirea când i-a văzut și pe aceia înduplecați de cuvintele tale și cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 5:

Judecătorii nedrepți, aflând de credința ta în Hristos, te-au hotărât pedepsei; și răbdând chinurile cele mai amare, până la moarte, cu mărire te-ai preamărit, lăudând numele Domnului nostru Iisus Hristos și al Preacuratei Fecioare, Maicii Sale, Care s-au arătat ție în vedenie; iar noi, lăudând tăria credinței tale, îți grăim:
Bucură-te, defăimătoarea judecătorilor tirani;
Bucură-te, mustrătoarea rătăcirii;
Bucură-te, că în popor te-ai făcut strălucitoare;
Bucură-te, că ale tale chinuri pe ei îi ardeau;
Bucură-te, că nădejdea mântuirii te veselea;
Bucură-te, căci cu răbdarea mai mult i-ai otrăvit;
Bucură-te, că, pentru dragostea ta către Dumnezeu, n-ai simțit suferințele;
Bucură-te, că vorbele tale îi făceau să amuțească;
Bucură-te, că nepriceperea lor nu putea să te oprească;
Bucură-te, că, îndrăznind, ai ieșit biruitoare;
Bucură-te, că suferind te-ai făcut vindecătoare;
Bucură-te, Ecaterina, mare muceniță a lui Hristos!

Condac 6:

Cântare de mulțumire îți aducem ție noi, smeriții, căci cu mare dar ne-ai învrednicit, jertfindu-te pentru dragostea drep­tei credințe. Primește, dar, muceniță, această rugăciune și dă vindecare neputințelor noastre, pentru ca dimpreună cu tine să binecuvântăm pe Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!

Icos 6:

Cei mai mult de o sută de învățați care ascultau cuvintele prin care tâlcuiai Evanghelia lui Hristos, luminându-se de Duhul Sfânt, s-au creștinat, iar împăratul, îngrozindu-se de această minune, a poruncit să fie arși, ca să nu mai răspândească credința creștină prin locurile de unde erau, și așa s-a preamărit mulțimea aceea de învățați care îți cântă ție așa:
Bucură-te, Ecaterina, de necazuri izbăvitoare;
Bucură-te, învățată, de lumină dătătoare;
Bucură-te, lăudată și de daruri aducătoare;
Bucură-te, frumusețe tuturor covârșitoare;
Bucură-te, bunătate de nimic îngrijorată;
Bucură-te, ostaș de viteji biruitoare;
Bucură-te, mult vestită și de chinuri răbdătoare;
Bucură-te, lăudată de cântări răsunătoare;
Bucură-te, muceniță de minuni izvorâtoare;
Bucură-te, lăcrămioară preafrumos mirositoare;
Bucură-te, Ecaterina, mare muceniță a lui Hristos!

Condac 7:

Soborul îngeresc, văzând ceata mucenicilor în văpaie arzând, cu cântări a primit-o; și pe tine, Sfântă Muceniță Ecate­rina, ca pe o următoare a lor, cu dar te-a învrednicit a suferi chinurile cele mai îngrozitoare; pentru care pomenirea ta în veci a rămas folositoare celor ce cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 7:

Toată făptura s-a minunat de răbdarea cea multă pe care ai arătat-o, rămânând neclintită în hotărârile credinței și mărturisind că unul este Dumnezeu: Tatăl și Fiul și Sfântul Duh, Treimea una și nedespărțită, și te închini Ei; iar noi ne bucurăm, lăudându-te:
Bucură-te, propovăduitoare către Tatăl ceresc;
Bucură-te, închinătoare a Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu;
Bucură-te, cinstitoare a Duhului Sfânt;
Bucură-te, mărturisitoare a Treimii celei de o ființă;
Bucură-te, purtătoare în credință a Sfintei Cruci;
Bucură-te, următoare a patimilor lui Hristos;
Bucură-te, bine-tâlcuitoare a Sfintei Evanghelii;
Bucură-te, primitoare a botezului lui Dumnezeu;
Bucură-te, ascultătoare a Maicii lui Dumnezeu;
Bucură-te, închinătoare a Bisericii Ortodoxe;
Bucură-te, viețuitoare împreună cu puterile cerești;
Bucură-te, vrednică păzitoare a creștinilor;
Bucură-te, Ecaterina, mare muceniță a lui Hristos!

Condac 8:

Iubită ai fost de Mirele tău cel ceresc, prea-lăudată Muceniță Ecaterina, că te-ai împodobit cu toată frumusețea trupească și sufletească; încă și vas ales te-a făcut, spre întărirea credinței multora, cu care necredincioșii s-au luminat și s-au învățat a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 8:

Vindecă rănile sufletelor noastre, mare muceniță, că greu pătimim, și te roagă pentru noi Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, să ne izbăvească de ispitele și de primejdiile cu care vrăjmașul ne îngrozește; pentru aceasta, știindu-te pe tine grabnică apărătoare de vrăjmași, îți cântăm:
Bucură-te, că prin rugăciunile tale ne izbăvești de vrăjmași;
Bucură-te, izbăvitoare grabnică de primejdii;
Bucură-te, păzitoare de otrăviri;
Bucură-te, vindecătoare de venin;
Bucură-te, izbăvitoare de farmece;
Bucură-te, izgonitoare de năluciri;
Bucură-te, risipitoare de eresuri;
Bucură-te, păzitoare tare de necazuri;
Bucură-te, îndreptătoare a traiului rău în căsnicie;
Bucură-te, ceea ce împaci pe cei învrăjbiți;
Bucură-te, că ești în necazuri ajutătoare;
Bucură-te, că dai celor bolnavi vindecare;
Bucură-te, Ecaterina, mare muceniță a lui Hristos!

Condac 9:

Ca o ramură de finic te-ai dat Mântuitorului, împodobind Biserica cu biruințele tale cele mai presus de fire, și cu sângele tău cel feciorelnic ai spălat ocara credincioșilor; că s-au rușinat prigonitorii văzând slava minunilor tale și au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 9:

Pământul s-a umplut de bună-mireasmă, primindu-ți trupul, și cerul s-a veselit, văzând duhul tău ridicându-se la dânsul de către puterile îngerești. Pentru această slăvită lucrare a tainei lui Dumnezeu toți credincioșii te laudă, cântând pentru tine așa:
Bucură-te, ajutătoare a fecioarelor înțelepte;
Bucură-te, mângâietoare a văduvelor necăjite;
Bucură-te, izbăvitoare a copiilor sărmani;
Bucură-te, ajutătoare a celor din primejdii;
Bucură-te, folositoare a celor fără de ajutor;
Bucură-te, izbăvitoare a femeilor cu grele nașteri;
Bucură-te, vindecătoare a celor bolnavi din naștere;
Bucură-te, întăritoare a pruncilor slabi;
Bucură-te, hrănitoare a orfanilor săraci;
Bucură-te, ocrotitoare a celor cu mintea tulburată;
Bucură-te, vindecătoare a celor căzuți în boală grea;
Bucură-te, Ecaterina, mare muceniță a lui Hristos!

Condac 10:

Facerilor de bine ale tale nu suntem vrednici a mulțumi, Sfântă Muceniță Ecaterina, pentru că nici o sârguință n-am împlinit care să ne apropie de dragostea lui Dumnezeu și nici un bine n-am lucrat pentru aproapele nostru, care să ne aducă îndurare, ci tu, ca bună și blândă ce ești, roagă-te lui Dumnezeu să ne ierte nesocotința și păcatele noastre, primind pocăința noastră atunci când cântăm: Aliluia!

Icos 10:

Ispitele cele fără de număr ale vicleanului diavol le cunoști, sfântă, pentru că trup purtând și ispitită fiind, ai rămas biruitoare. Iar noi, cei ce suntem învăluiți în ispite, ca niște neputincioși, rugămu-te să ne întărești cu puterea ta, ca să venim la pocăință și să dobândim iertarea greșelilor noastre, lăudându-te:
Bucură-te, smerenie înaltă;
Bucură-te, podoabă prealăudată;
Bucură-te, vistierie nedeșertată;
Bucură-te, îndurare nestrămutată;
Bucură-te, blândețe neschimbată;
Bucură-te, lumină neînserată;
Bucură-te, dragoste nevinovată;
Bucură-te, răbdare neîncetată;
Bucură-te, dărnicie neasemănată;
Bucură-te, speranță nebiruită;
Bucură-te, vindecătoare binecuvântată;
Bucură-te, Ecaterina, mare muceniță a lui Hristos!

Condac 11:

Mai presus de fire te-ai făcut, Sfântă Muceniță Ecaterina, întărindu-te în credința lui Hristos și slujind Făcătorului a toate, iar nu făpturii; de la Care, luând darul tămăduirii și cununa îngerească, de tine se cutremură duhurile necurate și le alungi de la tot sufletul creștinesc care aduce lui Dumnezeu cântarea de laudă: Aliluia!

Icos 11:

Toată suflarea dreptcredincioșilor se veselește astăzi de prăznuirea ta, muceniță, că, din neamul păgânesc și dintre închinătorii de idoli, cea mai învățată și înțeleaptă fecioară a venit la Biserica lui Hristos, suferind durerile roții și alte nespuse chinuri de la poporul cel păgânesc, pentru dragostea Mântuitorului lumii; pentru aceasta, îți cântăm:
Bucură-te, biruitoarea păgânilor;
Bucură-te, căderea obiceiurilor urâte;
Bucură-te, luptătoare pentru darurile sfinte;
Bucură-te, surpătoarea capiștilor idolești;
Bucură-te, închinătoarea icoanelor creștinești;
Bucură-te, stavila răutăților diavolești;
Bucură-te, lauda cununei mucenicești;
Bucură-te, că pe roată ai fost întinsă;
Bucură-te, căci cu piroane ai fost împunsă;
Bucură-te, pentru că de sabie ai murit;
Bucură-te, căci cu slavă te-ai preaslăvit;
Bucură-te, Ecaterina, mare muceniță a lui Hristos!

Condac 12:

Iubitorilor de mucenici, cinstind pe înțeleapta Ecaterina, pentru că aceasta înaintea oamenilor pe Hristos a predicat, pe șarpele a călcat și mintea învățaților a rușinat, să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 12:

Lupte pentru credință ai dus, întru chinuri, cu dragoste pentru Hristos, Mirele tău, Sfântă Muceniță Ecaterina, ceea ce, prin înțelepciunea ta, pe toți ai luminat ca o bună cuvântătoare; pentru aceasta-ți cântăm:
Bucură-te, păzitoare sfântă a canoanelor sobornicești;
Bucură-te, următoare a legilor bisericești;
Bucură-te, vrednică propovăduitoare a Evangheliei lui Hristos;
Bucură-te, prigonitoare neîmpăcată a păcatelor;
Bucură-te, aspră îndemnătoare a smereniei pustnicești;
Bucură-te, cea mai iscusită cuvântătoare a cântării cerești;
Bucură-te, neobosită rugătoare a slujitorilor cucernici;
Bucură-te, bună ajutătoare a credincioșilor cinstitori de Dumnezeu;
Bucură-te, mărgăritar de mare preț al împărăției cerești;
Bucură-te, piatră scumpă a Bisericii creștinești;
Bucură-te, grabnică izbăvire a celor cuprinși de supărări;
Bucură-te, vindecătoare tare a celor plini de răni și dureri;
Bucură-te, Ecaterina, mare muceniță a lui Hristos!

Condac 13:

Înțeleaptă și frumoasă Ecaterina, vrednică muceniță a lui Hristos, primește această puțină rugăciune a noastră și te roagă pentru noi, să ne dăruiască Bunul Dumnezeu iertare păcatelor, pace, sănătate și ajutor în toate cele bune, când cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori).

Apoi se zice iarăși Icosul întâi: Împărătesei și Maicii lui Dumnezeu… și Condacul întâi: Vrednicei de laudă muceniței Ecaterina…

Icos 1:

Împărătesei și Maicii lui Dumnezeu, Preacuratei Fecioare Maria, tu te-ai arătat vrednică de dragoste, înțeleaptă Ecaterina, căci cu Duhul Sfânt umbrindu-te, ai lepădat de la tine toată dorirea pământească și te-ai logodit cu Mirele tău cel ceresc spre a căpăta viață nemuritoare; pentru aceasta, îți cântăm:
Bucură-te, porumbiță cuvântătoare;
Bucură-te, dulce privighetoare;
Bucură-te, frumusețe netrecătoare;
Bucură-te, mielușea încântătoare;
Bucură-te, minte înaltă;
Bucură-te, tânără preaînvățată;
Bucură-te, fecioară blândă și înțeleaptă;
Bucură-te, inimă tare și neîntinată;
Bucură-te, lauda învățaților;
Bucură-te, dulceața maicilor;
Bucură-te, mângâierea săracilor;
Bucură-te, apărătoarea bătrânilor;
Bucură-te, Ecaterina, mare muceniță a lui Hristos!

Condac 1:

Vrednicei de laudă, muceniței Ecaterina, care cu darul de la Dumnezeu și cu învățătura ei cea preaînaltă a uimit știința învățaților de atunci și a întrecut limba oratorilor păgâni prin buna ei cuvântare, să-i aducem cântare de biruință, ca prin ale ei rugăciuni să ne izbăvim de ispitele vrăjmașilor și să-i cântăm: Bucură-te, Ecaterina, mare muceniță a lui Hristos!

 Rugăciune către Sfânta Ecaterina

Cu înţelepciunea ca şi cu razele soarelui ai luminat pe filosofii cei păgâni şi ca o lună prealuminoasă, care strălucea în noaptea necredinţei, întunericul l-ai gonit; iar pe împărăteasa ai încredinţat-o, dimpreună şi pe prigonitorul l-ai mustrat, mireasă de Dumnezeu chemată, Fericită Ecaterina!

Cu bucurie ai alergat la Cămara cea Cerească, către Hristos, Mirele Cel Preafrumos şi de la Dânsul te-ai încununat cu cunună împărătească. Înaintea Căruia împreună cu îngerii stând, roagă-te pentru noi, cei ce cinstim sfântă pomenirea ta!

 

http://www.doxologia.ro/vietile-sfintilor/sinaxar/viata-mucenicia-sfintei-mari-mucenite-ecaterina

GENEZA – CUNOAȘTERE SPIRITUALĂ AFLATĂ DEASUPRA DISPUTEI CREAȚIONISM-EVOLUȚIONI

Acest text este o teologumenă, cu alte cuvinte autorul îl consideră o părere proprie şi nu-i atribuie nici o autoritate teologală absolută. Consider însă ca argumentele ştiinţifice că Facerea reprezintă un monument de cunoaştere umană reflectând în adânc detalii ale embriologiei care au devenit cunoscute abia după cam 3500 de ani sunt peremptorii aşa cum rezultă la o minimă exegeza a textului. Desfid pe această cale pe orice materialist vulgar să producă argumente contrarii ştiinţei acceptate, exceptând desigur că pare greu de crezut geneza unui fiu din tată divin şi mama pământeană. În cursul carierei mele medicale am dezbătut această problema cu embriologi, geneticieni şi anatomisti şi chiar şi cei atei sau agnostici de bună credinţă, exceptând obiecţia naşterii suprafireşti, nu au putut identifica defecţiuni majore. Sunt conştient de faptul că textul în sine este interpretabil în numeroase sensuri. Totuşi pasajele peremptoriu absurde dacă ar fi interpretate că referindu-se la geneza universului, devin perfect coerente la nivelul ştiinţei actuale, dacă li se atribuie o descriere metaforică (cum putea ea fi altfel cu trei milenii în urmă???) a apariţiei unui embrion uman cu paternitate cerească.
La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.
Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului
şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
Şi a zis Dumnezeu: “Să fie lumina!” Şi a fost lumina.
Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit
Dumnezeu lumina de întuneric.
Lumina a numit-o Dumnezeu ziua, iar întunericul l-a numit noapte.
Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi.
Această descriere duce cu gândul la un ou fecundat în prima zi, care parcurge prima diviziune. Această prima etapă este “goală” de personalitate genetică, ştiut fiind că, dacă survine clivajul oului la etapa de două celule, este posibilă producerea unei sarcini cu doi gemeni identici.
Corpul femeii nu are control direct asupra oului fecundat, fiind posibilă oricând eliminarea lui. Embrionul bicelular însă dobândeşte ritmuri. El nu va mai fi niciodată o entitate “unică” organic. Va avea din ce în ce mai multe clivaje, diviziuni, compartimente, separări. La această etapă, dacă presupunem intervenţia divină pentru a concepe un om divin din mama pământească şi tată ceresc, controlul divinităţii trebuie să fie perfect, mai întâi pentru că biologic mama nu are nici o influenţă definită, apoi, pentru că, dacă avem intenţia producerii unui fiu unic, “noaptea” (clivajele, diviziunile…) trebuie să fie sub control, altfel apărând potenţial cu o frecvenţa destul de mare posibili gemeni.
Dumnezeu, pătrunzând în lumea materială la nivel microscopic, după epoci de trăire a umanului în izolare anatomică şi spirituală, nu şi-a însuşit “forţat” atributele omnipotenţei. Din contra, el şi-a folosit puterea ca să-şi însuşească slăbiciunile umane. A “verificat” pe cont propriu binele şi răul. Consider că trebuie interpretate aşa şi nu altfel pasajele care repetă ca un leit-motiv „şi a văzut Dumnezeu că este bine”. Dumnezeu a „verificat” nu bunătatea creaţiei la origine (care nici măcar nu este cuviincios să fie chestionată), ci soliditatea trupescului pe care El însuşi îl genera, însă în lumea căzută sub păcat, pentru Fiul Sau.
Şi a zis Dumnezeu: “Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!” Şi a fost aşa.
A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei.
Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a două.
Ziua a două a concepţiei duce la embrionul de 4 celule. Ele sunt încă echipotente genetic (fiecare poate genera un embrion independent dacă ar fi separată) dar de obicei aici intervine o polaritate. Embrionul dobândeşte un “sus” şi un “jos” în cel mai direct sens şi uneori apar diferenţe de dimensiune între poli. Această polaritate se menţine pe tot restul existenţei embrionului, deşi faţă de formă primară suferă numeroase schimbări, transformări, diferenţieri anatomice.
Şi a zis Dumnezeu: “Să se adune apele cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul!” Şi a fost aşa.Şi s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor şi s-a arătat uscatul. Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor a numit-o mari. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
Apoi a zis Dumnezeu: “Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţa într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţa în sine, după fel, pe pământ!” Şi a fost aşa.
Pământul a dat din sine verdeaţă: iarba, care face sămânţă, după felul şi după asemănarea ei, şi pomi roditori, cu sămânţa, după fel, pe pământ. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a treia.
Dacă până la acest pasaj nu era clar că Biblia NU se referă la apariţia universului ci la un eveniment uman cu “inserţii” din istoria universului, aici lucrurile sunt clare cu minim efort hermeneutic şi cunoştinţe ştiinţifice neprejudiciate de concepţii “aliniate” doctrinar. Este şi acum şi era şi pe vremea lui Moise de un absurd perfect că plantele să apară pe uscat înaintea luminii solare. Biblia nu vorbeşte de aşa ceva ci de ULTIMA ETAPĂ EMBRIONARĂ LA CARE EMBRIONUL SE MAI ASEAMĂNĂ LUMII VEGETALE. Embrionul de 8-12 celule corespunzător zilei a 3-a a concepţiei este ultima etapă la care o celulă izolată de embrion mai este totipotenta (are toate competenţele genetice) şi nu se produc specializări. Genetică umană străbate ultima etapă la care semănăm unei plante (ţesuturile plantelor pot fi altoite, sau un fragment de ţesut embrionar poate reproduce pe cont propriu plantă întreagă). Forţele genetice asemănătoare lumii vegetale sunt responsabile de tot ceea ce în organism va produce formă vie. Nici la această etapă mama nu are control asupra embrionului şi între mama şi embrion există o soluţie de continuitate (sunt separabili).
Şi a zis Dumnezeu: “Să fie luminători pe tăria cerului, că să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne că să deosebească anotimpurile, zilele şi anii,
Şi să slujească drept luminători pe tăria cerului, că să lumineze pământul. Şi a fost aşa.
A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminatorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminatorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele.
Şi le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, că să lumineze pământul,
Să cârmuiască ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra.
Etapă premergătoare specializărilor celulare este cea mai importantă pentru orice embrion de mamifere şi în general pentru orice embrion animal. La acest moment embrionul se “pregăteşte” pentru un proces încă foarte puţin înţeles: selectarea competenţelor genetice şi instalarea unei cronologii proprii CARE POATE FI PERCEPUTĂ. De aici încolo, nici o parte a întregului embrionar nu va mai putea reproduce întregul. Dacă o celulă este îndepărtată din embrion, ea va muri, iar restul embrionului va fi grav malformat şi posibil incapabil de supravieţuire. Embrionul cunoaşte o perioada de maximă vulnerabilitate, până când celulele “cap de serie” pentru diverse competenţe se replică în mod suficient pentru a permite pierderea unora fără a fi afectat întregul. Unele ţesuturi vor păstra caracteristici simple, de menţinere a formei vii, fără atribute specializate de funcţii complexe. Altele vor deveni sursă (stem) pentru ţesuturi complexe, apte de mişcare, de funcţii sofisticate, de transmitere de informaţie proprie numai lumii animale. Embrionul îşi separă din ce în ce mai clar funcţii animale faţă de lumea vegetală şi devine marcat diferit prin competenţe complicate şi aservite pe sectoare faţă de ordine de viaţă mai simple.
Acest lucru este comparabil apariţiei unor “sectoare de ritmuri”. Aşa cum astrele produc ritmuri diurne şi nocturne, sectoare din ce în ce mai vaste, mai complicate şi mai interconectate ale embrionului produc ritmuri de creştere şi dezvoltare proprii. La această etapă, putem consideră embrionul, deşi încă separat de mama, că având conexiuni în formare cu tot ceea ce este universul vizibil. Fără aceste specializări, nici o fiinţă vie nu ar percepe nimic, ar fi insensibilă la ritmuri temporale exceptând cel sezonier şi circadian, la propria trecere prin timp, iar cantitatea de informaţie conexă cu mediul ar fi de nivelul unei vegetale.
Apoi a zis Dumnezeu: “Să mişune apele de vietăţi, fiinţe cu viaţă în ele şi păsări să zboare pe pământ, pe întinsul tăriei cerului!” Şi a fost aşa.
A făcut Dumnezeu animalele cele mari din ape şi toate fiinţele vii, care mişună în ape, unde ele se prăsesc după felul lor, şi toate păsările înaripate după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
Şi le-a binecuvântat Dumnezeu şi a zis: “Prăsiţi-va şi va înmulţiţi şi umpleţi apele marilor şi păsările să se înmulţească pe pământ!
Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a cincea.
Paragrafe dovedind încă odată, cu prisosinţă, că Biblia se referă la concepţia unui om. CU O ŞTIINŢă APROAPE EGALÂND DE PE ATUNCI PE A SAVANŢILOR EVOLUŢIONIŞTI DE AZI, Biblia remarcă un fapt de o acurateţe ştiinţifică imposibil de atins în acele vremuri: embrionul uman parcurge întâi etape de dezvoltare care-l omologhează animalelor cu sânge rece (peşti, reptile inferioare) şi apoi parţial păsărilor, animale cu sânge cald dar cu înmulţire prin ouă. Această etapă este scurtă şi strict legată de nevoile embrionului de mamifere de a se dezvoltă puţin timp fără o placentă. Specializările embrionului din această perioada duc la formarea de puţine ţesuturi din care o parte amintesc de oul păsărilor, dar duc imediat la formarea de conexiuni cu ţesuturile materne şi la direcţionarea spre formarea placentei. Este cu neputinţă de ştiut pe cai obişnuite în ce fel a primit Moise informaţii despre fenomene atât de subtile, care urmau să fie cunoscute abia pe vremea microscoapelor perfecţionate şi erau străine observaţiilor coerente la începutul carerei lui Darwin, fiind cunoscute numai fragmentar întrucât coloranţii pentru microscopie şi examenele de ţesuturi în secţiuni subţiri abia urmau să fie descoperite.
Apoi a zis Dumnezeu: “Să scoată pământul fiinţe vii, după felul lor: animale, târâtoare şi fiare sălbatice după felul lor”. Şi a fost aşa.
A făcut Dumnezeu fiarele sălbatice după felul lor, şi animalele domestice după felul lor, şi toate târâtoarele pământului după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
Şi a zis Dumnezeu: “Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, că să stăpânească peştii marii, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!”
Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Sau; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.
Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: “Creşteţi şi va înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii marii, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!”
Apoi a zis Dumnezeu: “Iată, va dau toată iarbă ce face sămânţa de pe toată faţă pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţa în el. Acestea vor fi hrană voastră. Iar tuturor fiarelor pământului şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor ce se mişcă pe pământ, care au în ele suflare de viaţă, le dau toată iarbă verde spre hrană. Şi a fost aşa.
Embrionul cunoaşte primordiile genetice ale dezvoltării de mamifer. El dobândeşte funcţii celulare şi tisulare care-l fac să străbată în uter în formă abreviată toată istoria mamiferelor. În acest sens, embrionul uman devine un suveran al lumii animale, stăpânind şi perfectionand până la o culme toată istoria animalelor cu sânge cald şi care nasc pui crescuţi prin placentă.
El manifestă primordiile funcţiilor sexuale trupeşti, care curând vor deveni manifeste prin ţesuturi specializate, deşi la această etapă diferenţele sunt minime, nerecognoscibile altfel decât la nivel biochimic şi microscopic. Funcţiile umane superioare precum şi atribute sofisticate ale organismului uman se pot hrăni suficient cu resurse vegetale. Există însă rudimente ale stăpânirii omului asupra lumii animale care au nevoie de resurse sofisticate, accesabile numai în lumea animală. Paradox, dar organe precum creierul pot să subziste numai cu glucoză (deci cu hrană vegetală simplă) tocmai pentru că funcţiile superioare să fie relativ protejate de perioade de acces dificil la hrană complexă. Fundamentele animale ale trupescului uman au însă nevoie de hrană complexă. Fiarele pământului nu sunt aici animale terestre, ci funcţii omologabile animalului cu sânge cald de care trupul uman este încă legat intrinsec. Puterile conştiinţei au suveranitate asupra animalului, deşi una limitată, de unde referirea la animale domestice, deşi ele evident nu ar fi putut există înaintea omului. Paragraf care completează pe precedentul, şi dovedeşte încă odată că Biblia se referă EXPLICIT LA GENEZA UNUI ORGANISM UMAN CARE ÎN ETAPĂ EMBRIONARĂ “RECAPITULEAZĂ” DATELE ESENŢIALE ALE ÎNTREGII LUMI VII. Fapt remarcabil, vorbim încă de un embrion cu un număr mic de celule. Cu toate acestea SPECIALIZĂRILE GENETICE corespunzătoare familiilor mari de ţesuturi sunt trasate exact de la această etapă. Cutare mic fragment din embrion va deveni sursă cutărui sector a cărui genetică reprezintă cutare etapă din evoluţia animală. Pentru a discerne că aceste specializări se produc încă din această etapă a oului ne-nidat, un savant ar trebui să dispună de cunoştinţe perfecţionate şi asimilate la sfârşitul secolului 20.
Rafinament maxim al Genezei: deşi reptilele terestre (târâtoarele de pe pământ) sunt inferioare că organizare mamiferelor, şi ar reprezenta o etapă embriologic inferioară, ţinând de “ziua” precedentă, este posibil, sugerează evoluţionismul modern (de după Darwin!) că mamiferele să nu fi avut de-a face cu evoluţia din reptile primitive, ci să fie un “trunchi” de evoluţie desprins ÎNAINTE că reptilele mari să fi cucerit Pământul. Că urmare, deşi în istoria terestră reptilele mari au apărut înaintea păsărilor şi a mamiferelor, în “repetiţia” filogenetică în utero, embrionul nu parcurge decât puţine etape “reptiliene”, concentrate în puţine secţiuni de dezvoltare (printre altele formă cea mai rudimentară a creierului de exemplu). Că să ştie aşa ceva, autorul Genezei ar fi trebuit să posede cunoştinţe de paleontologie şi embriologie sofisticată, consolidate în sec. 20.
Şi a sfârşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrarea Să, pe care a făcut-o; iar în ziua a şaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut.
Şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că într-însă S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut şi le-a pus în rânduiala.
Începând cu ziua a şaptea embrionul se implantează în peretele uterin. El devine legat direct şi dependent absolut de corpul mamei. De aici înainte, dacă privim din perspectiva unui Tată ceresc la nevoile vieţii copilului, intervenţia protectoare paternă nu mai este utilă la scară şi eficientă absolută, pentru că trupul matern va oferi pruncului tot ceea ce este necesar pentru dezvoltarea pământească normală şi desăvârşită. Tatăl ceresc şi-a încetat lucrarea suprafirească şi îşi lasă Fiul să fie încorporat într-o făptură. Iată deci odihnă Tatălui divin de intervenţia care, până aici, era neapărat necesară, pentru a evita accidente care puteau compromite chiar şi prin minime defecţiuni concepţia Fiului Unul-născut.
Aceste 7 zile (etape), care descriu specializări genetice din celulele oului-embrion înainte de nidare, duc la consolidarea a tot ceea ce este ulterior ciclu de dezvoltare. Embrionul este perfect că aparat genetic, deşi formele vii corespunzătoare specializărilor genetice pot apare numai cu luni de zile mai târziu, încât ciclii de “recapitulare” a specializărilor lumii vii se reiau de numeroase ori pe numeroase sectoare, în forme din ce în ce mai perfecţionate. De la etapă nidarii însă, embrionul dezvoltă forme de cooperare cu mama din ce în ce mai complexe şi este din ce în ce mai puţin susceptibil unor defecţiuni de dezvoltare. Mama pământească a luat asupra să cea mai mare parte a efortului de hrănire, dezvoltare şi ocrotire a copilului.
Dr. Alexandru Theodor Amarfei

Sfântul Nicolae Velimirovici – Rugăciuni pe malul lacului (Rugăciunea a XXVI-a)

icoana-iisus-hristos-pantocrator-man-sf-ecaterina-din-sinai-1-1

Sculați-vă voi, toate  creaturile  și slujiți-L pe Domnul Cel Viu, Care are grijă de voi. Închinați-vă Lui și slujiți-L, fiindcă nimeni mai mare decât El nu vă va cerceta în această vale a temerii și-a lacrimilor. Slujitorii vin și se fac pe sine domni. Domnul a venit și S-a făcut pe Sine slujitor și rob. Domnii slugarnici se străduiesc să cârmuiască peste cât mai mulți oameni și creaturi cu putință, în timp ce Robul Cel domnesc se străduiește să slujească cât mai mulți oameni și creaturi cu putință (1).

Răsăriți, o, voi crini ai câmpului și împărtășiți-vă mireasma, fiindcă sfânta Sa gură v-a pomenit numele(2).

Ridicați-vă, o, piatră și stâncă și închinați-vă Lui, căci sfintele Sale picioare au călcat peste voi.

Deșteaptă-te, o, pustie și bucură-te, căci El te-a sfințit cu cele mai lungi și mai tainice rugăciuni ale Sale (3).

Deșteaptă-te, o, grâule și viță de vie, fiindcă El v-a binecuvântat pe voi, mai ales, între toate lucrurile create.

Deșteptați-vă și binecuvântați-L.

Sculați-vă, voi, pești și slăviți pe Domnul, fiindcă El a înfometat și voi L-ați hrănit (4).

Deșteptați-vă, o, apă și văzduhuri și slujiți-i Lui, fiindcă, cu puterea Sa, El v-a curățit și v-a potolit.(5).

Înalță-te, o, sicomorule și îmbracă-te în mătase, căci în tine El a văzut un păcătos și l-a mântuit (6).

Sculați-vă, o, voi oițelor și vitelor și umpleți-vă de uimire, căci în satul vostru El S-a născut (7), umil, în staulul vostru cel smerit.

Deșteptați-vă, o, păsări și cântați, fiindcă El v-a dat drept pildă pentru oameni(8).

Ridică-te, o, mirule și arzi dinaintea tronului slavei Sale, fiindcă atunci când El a fost uns cu tine, El S-a bucurat cu duhul și a mântuit o femeie păcătoasă.

Ridicați-vă o, spini și trestie și rușinați-vă că voi I-ați pricinuit durere (10).

Deșteptați-vă, o, fier și lemn și căiți-vă, fiindcă, chiar și fără voie, I-ați pricinuit chinuri pe Cruce(11).

Sculați-vă, locuitori ai cetăților și tânguiți-vă, fiindcă voi n-ați crezut în El.

Deșteptați-vă, voi, cârmuitori ai poporului și îmbrăcați-vă în sac și cenușă, fiindcă ați îndrăznit să-L judecați și să-L osândiți(13).

Sculați-vă, voi, săracilor și îmbrățișați-L, căci El este avuția voastră (14).

Deșteptați-vă, voi, împărați și puneți-vă coroanele la picioarele Sale, fiindcă doar El singur v-a învățat adevărata înțelepciune, cu privire la întâietate și dreaptă cârmuire.

Sculați-vă,  o, păcătoșilor și începeți a suspina dinaintea Lui, fiindcă doar mâna Sa nu aruncă cu pietre în voi (15).

Treziți-vă, o, drepților și fiți plini de trezvie, căci Stăpânul vostru vine la voi.

Înălțați-vă voi, toate stelele și începeți a dănțui, fiindcă Luminătorul vostru merge să vă cerceteze.

Deșteaptă-te, o, Universule, și începe să cânți imnul Domnului, căci Domnul Cel Viu, Care are grijă de tine, a intrat în tine.

Note:

(1) – Cf. Mt. 20, 25-28

(2) – Cf. Mt. 6, 28-29

(3) – Cf. Mt. 4, 1-11

(4) – Cf. Luca 24, 36-43 și Ioan 21, 1-14.

(5) – Cf. Mt. 14, 22-33

(6) – Cf. Luca 19, 1-10

(7) – Cf. Luca 2, 1-20

(8) – Cf. Mt. 6, 26 și Luca 12, 24

(9) – Cf. Luca 7, 36-50

(10) – Cf. Marcu 15, 16-20

(11) – Cf. Marcu 15, 21-32

(12) – Cf. Mt. 11, 20-24 și 23, 37-39

(13) – Cf. Mt. 26, 1-5 și 57-68

(14) – Cf. Mt. 5, 3 și Luca 4, 18.

Icoana: Mântuitorul – Blândul Păstor, Dreptul Judecător ,  Mănăstirea Sfânta Ecaterina, Sinai, Egipt

 

Rugăciunile începătoare, care se citesc înainte de orice acatist:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,
şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,
şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

Sfântul Nicolae Velimirovici – Rugăciuni pe malul lacului (Rugăciunea a XXV-a)

un-inger-cu-un-suflet-in-maini

Voi suflete ale celor morți, alăturați-vă mie întru slăvirea Cereștii Triade*. Ce altă cale ai de a-ți petrece vremea în afară fie de a te ploconi de teamă departe de Dumnezeu, fie de a te avânta cu bucurie aproape de Dumnezeu. Tu ai lăsat dinapoia cenușii tale trupești, preocuparea ta favorită, iar acum tu trebuie doar să-ți faci griji pentru goliciunea ta. Desigur că tu înțelegi acum că nu trupul înmiresmează sufletul, ci sufletul dă  mireasmă trupului. Cât de greu îi este unui suflet păcătos când este nesubțiat și neascuns de trup! Cu adevărat, căruța nu intră singură în noroi, ci doar dacă căruțașul o mână acolo. Desigur că acum înțelegeți că trăsura s-a murdărit din voința proprie a vizitiului. Căruța și-a primit răsplata, iar căruțașul și-o va primi pe-a sa. Voi, suflete păcătoase, nu mai tânjiți să reveniți în trup de parcă ați putea scăpa de duhoarea cea rea care vă înăbușă acolo unde vă aflați acum. N-ați face decât să aduceți înapoi aceeași duhoare cu voi și ați  face-o și mai greu de suportat într-un nou trup. Voi, suflete păcătoase, nu mai tânjiți să intrați în trup, de parcă ați putea fugi de focul care vă pârjolește și de fumul care vă înăbușă. N-ați aduce decât focul și fumul cu voi, iar trupul vostru n-ar mai fi salvatorul vostru, ci jertfa voastră arsă. Mai degrabă îndreptați-vă întreaga voastră atenție spre veșnica Feciorie a lui Dumnezeu, care poate alunga duhoarea cea rea de la voi, și spre Fiul Fecioarei Care vă va lumina cu flacăra înțelepciunii Treimii și  spre Atotsfântul Duh, care vă va da tăria și înțelepciunea de a vă înălța spre cele îngerești. Voi, suflete curățite, care sunteți mai înmiresmate decât toate miresmele de pe pământ, nu vă despărțiți de cei dintre noi aflați încă pe pământ, care pentru încă un ceas sau două mai hălăduiesc pe căile suferinței voastre și prin cenușa voastră. Toți cei ce sunt curați pe pământ vor fi curați și în cer, și vor fi tovarășii voștri, înmiresmați de mireasma raiului și îmbrăcați în albul fecioriei. Întăriți-vă dragostea și rugăciunea voastră pentru noi. Căci între voi și noi nu există nicio despărțitură înafară de vălul fragil al trupului nostru. Fiindcă chiar dacă voi ați luat-o înainte, în vreme ce noi am rămas în urmă, calea este aceeași, iar cetatea de la capătul căii este aceeași. Voi, suflete drepte, noi ne rugăm la Domnul pentru voi, ca El să vă poată face trecerea voastră către El ușoară sau rapidă. Chiar dacă noi suntem mai slabi decât voi, noi totuși ne rugăm la Dumnezeu pentru voi. Noi ne rugăm din dragostea cu care inima noastră arde pentru voi, întocmai precum un frate mai tânăr și mai slab ajunge să-și ajute fratele său mai vârstnic și mai puternic. Fiindcă întocmai precum frații mai tineri și mai vârstnici sunt un singur trup în ochii dragostei care le-a dat naștere, tot mai susastfel și noi și voi suntem un singur trup în ochii Atotînțeleptului și în preaputernica iubire a Celui Preaînalt. Voi, cete nenumărate de suflete ale celor morți, să nu mai aveți grijă de insula rece a vieții de pe pământ, de care noi,  cei puțini la număr, suntem încă legați pentru încă un ceas sau două până  când vom veni și noi să ne unim cu voi acolo unde este vară, în locuri mai calde și mai luminoase. Fiindcă voi toți, atât drepți cât și păcătoși, noi, care suntem pe jumătate morți, pe jumătate vii, ne rugăm Milei Cerului ca voi să nu vă pierdeți, să nu vă temeți și să priviți înapoi, ci ca să puteți, în plinătatea verii, să vă îndreptați pururea înainte și din ce în ce mai sus spre lumină și bucurie, spre pace și deplinătate.vinieta

(Și) eu sunt Biserica!

10155994_863194270378467_6209204622080111125_n

Eu sunt biserica pentru că am trăit darul fără preț de a fi născut într-o țară creștină, chiar dacă sub prigoană atee și am avut o mama creștină care m-a dus la botez.
Eu sunt biserica pentru că prin ungerea cu Sfântul Mir am primit harul de a folosi libertatea ca om întreg.
Eu sunt biserica pentru că am cerut să fiu cu biserica la vârsta maturității, în ciuda dar și din cauza a numeroase insuficiențe și păcate.
Eu sunt biserica pentru că așa spune Hristos Însuși, care S-a jurat și S-a adus pe Sine jertfă ca eu să pot fi biserica.
Eu sunt biserica pentru că „pe cine vine la Mine nu-l voi scoate afară”.
ȘI AȘA ESTE ORICARE DINTRE NOI CARE ÎNTR-UN FEL SAU ALTUL RĂSPUNDE CRITERIILOR DE MAI SUS, CARE NU AU DE A FACE NIMIC CU CEVA SAU CINEVA LUMESC ȘI SĂ FIE SOCOTIT NEVREDNIC ȘI SCĂZUT ÎN FAȚA MAJESTĂȚII DIVINE DIN DEMNITATEA DE OM CEL CARE SPUNE ALTFEL.

Ca urmare:

– Să nu îndrăznească nimeni pentru motive lumești să se numească creștin pentru ce pune în urnă, ce vorbește despre stăpânire lumească sau păreri proprii pe care Apostolul le numea <vorbe de clacă> și <cleveteală de babe>.
– Să nu îndrăznească nimeni să acuze biserica de a fi complacentă cu puterea pentru complacența unor membri ai ei. Creștinismul nu e decăzut din misiune pentru arginții lui Iuda și nici măcar pentru lepădarea lui Petru.
– Să nu îndrăznească nimeni să se intituleze de la creștinism propovăduind politica și împotriva creștinismului pentru (să mă iertați) nătărăii dintre creștini care se aliniază la sclavie. Eu sunt biserica dar eu sunt unul din cei mici. Au văzut ochii mei și au pipăit mâinile mele rănile celor care au stat în pușcării ca să nu fie sclavi. Și ei sunt biserica.
– Să nu se numească cineva creștin adică liber pentru că lupta pe teritoriu politic CHIAR DACĂ E APĂRĂTORUL UNEI CAUZE DREPTE. slugi ticăloase suntem pentru aceasta CĂ AM FĂCUT DOAR CE TREBUIA SĂ FACEM.
– Să înceteze să se preamărească cei care respectă bucatele din legea lui Moise (alea convenabile situației lor) ca și cum sunt toată ortodoxia. Legea lui Moise este caducă în prezența harului și chiar și făcând o mare pocăință Apostolul zice că suntem prea mici. Dacă nu sunteți în stare să spuneți cu ce diferă aplicarea poruncilor de către voi față de un pastor adventist sau un filosof stoic, puteți fi și voi biserica DAR ÎNCETAȚI DE A ÎNVĂȚA PE ALȚII ca și cum numai voi sunteți.

Nu există decizie umană, nu mai spun religie umană în absența conștiinței. Dacă discursul vostru despre conștiință și cât puteți investi în el uman nu depășesc lungimea postingului ăsta sau nici măcar nu se compară, încetați de a face parte din biserică vorbind. Vă stă mai bine să faceți parte din biserică tăcând. Nu e nicio durere. Dacă însă vreți să criticați biserica pentru scăderile unora din ea și nu-mi faceți față mie, prostului, la o discuție despre conștiință, cu atât mai mult țineți-vă gura. Și eu sunt biserica. ÎNCETAȚI SĂ NUMIȚI BISERICA SAU ÎN AFARA EI DOAR PE CEI CONVENABIL AFLAȚI MAI JOS CA VOI, PE CARE PUTEȚI SCUIPA. Nu are nevoie nimeni de conștiințe care transformă semenii în scuipători.

Alexandru Amarfei

Acatistul Intrării în Biserică a Maicii Domnului – 21 Noiembrie

calendar-ortodox-2018-21-noiembrie-intrarea-in-biserica-a-maicii-domnului1.jpg

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

Condacul 1

Pe cea mai aleasă din toate neamurile, pe Sfânta Pruncă ce se aduce astăzi de Sfinţii săi Părinţi în Biserica Domnului şi se aşază în Sfânta Sfintelor, spre sălăşluirea Împăratului tuturor, cu cântări de laudă şi cu mulţime de făclii să o întâmpinăm. Iar tu care ai milostivire nemărginită, slobozeşte-ne din toate nevoile pe noi, care îţi cântăm: Bucură-te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă, pururea Fecioară!

Icosul 1

Îngerii lui Dumnezeu o înconjoară cu credinţa, iar credincioşii o fericesc pururea şi cu bucurie cântă laudele acestea:
Bucură-te, Sfântă Pruncă, ce astăzi eşti adusă în Sfânta Sfintelor;
Bucură-te, că Sfinţii tăi Părinţi astăzi împlinesc făgăduinţa;
Bucură-te, că ai fost binecuvântată de marele arhiereu Zaharia;
Bucură-te, că el te-a aşezat în Sfânta Sfintelor;
Bucură-te, că Sfântul Zaharia, apărând cinstea ta, de evrei a fost omorât;
Bucură-te, jertfă bineprimită de Dumnezeu;
Bucură-te, că în Sfânta Sfintelor se pregăteşte azi sălăşluirea ta;
Bucură-te, că tu începi mântuirea noastră;
Bucură-te, că de fecioare de vârsta ta ai fost petrecută;
Bucură-te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă, pururea Fecioară!

Condacul al 2-lea

Veniţi, cetele creştineşti, să ne adunăm la Sfânta Pruncă, cea care lăsând toate bucuriile din lume, se duce ca o jertfă în Biserica Domnului de către Sfinţii săi Părinţi, pentru mântuirea noastră, şi ca o mulţumire să o cinstim cu cântări prăznuind duhovniceşte, iar lui Dumnezeu să-I cântăm: Aliluia!

Icosul al 2-lea

În vârstă de trei ani fiind Sfântă Pruncă, iar mai târziu Născătoare de Dumnezeu, I s-a adus Domnului, împlinind făgăduinţa Părinţilor săi, şi marele arhiereu Zaharia o primeşte şi o aşază în Sfânta Sfintelor, pentru a noastră mântuire; pentru aceasta să-i cântăm:
Bucură-te, că de fecioare cu făclii ai fost adusă;
Bucură-te, vasul cel sfinţit;
Bucură-te, biserica Împăratului tuturor;
Bucură-te, fecioară de Dumnezeu aleasă;
Bucură-te, că David mai înainte a proorocit despre intrarea ta în Sfânta Sfintelor;
Bucură-te, pâine cuvântătoare;
Bucură-te, cămara Cuvântului lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ai fost hrănită de îngeri;
Bucură-te, că ai fost aleasă de Dumnezeu pentru a fi Maică a Sa;
Bucură-te, cortul lui Dumnezeu;
Bucură-te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă, pururea Fecioară!

Condacul al 3-lea

David Proorocul te-a lăudat de demult, Fiică a lui Dumnezeu numindu-te; iar tu născând Prunc pe Hristos Domnul nostru, L-ai hrănit cu lapte, ca o Maică Sfântă a Lui. Pentru această mare taină eşti adusă în Biserica Domnului şi aşezată în Sfânta Sfintelor, unde neîncetat ai cântat: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Ana cea neprihănită s-a bucurat că împlinind făgăduinţa sa, aduce pe ceea ce s-a născut din făgăduinţa lui Dumnezeu, ca dar de mare preţ, şi Ioachim prăznuieşte luminat, iar noi te fericim, Sfântă Pruncă, cu această jertfă de cântare:
Bucură-te, singura binecuvântată între femei;
Bucură-te, propovăduirea proorocilor;
Bucură-te, slava Apostolilor;
Bucură-te, lauda mucenicilor;
Bucură-te, înnoirea lumii;
Bucură-te, împăcarea lui Dumnezeu;
Bucură-te, scaunul Stăpânului;
Bucură-te, sălăşluirea luminată a Mântuitorului;
Bucură-te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă, pururea Fecioară!

Condacul al 4-lea

Împodobită de nuntă se arată astăzi Biserica, frumoasă cămară, primind pe cămara cea însufleţită a lui Dumnezeu, pe cea curată şi fără de prihană şi mai luminată decât toată făptura, petrecând copilăria sa în Sfânta Sfintelor, şi cu îngerii împreună cântând: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Saltă astăzi toate oştirile îngereşti şi mulţimea creştinilor înaintea feţei tale, Preacurată Pruncă, purtătorii de făclii aleargă împreună cântând şi grăind acestea:
Bucură-te, uşă dinspre răsărituri;
Bucură-te, Sfântă Pruncă, primită în Biserică cu mare cinste;
Bucură-te, uşa Domnului;
Bucură-te, vistierie preacurată a înţelepciunii;
Bucură-te, izvorul darului;
Bucură-te, mieluşea curată;
Bucură-te, porumbiţă neîntinată;
Bucură-te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă, pururea Fecioară!

Condacul al 5-lea

Mieluşeaua lui Dumnezeu, curată, porumbiţă neîntinată, cortul lui Dumnezeu cel neîncăpător, sfinţenia slavei, prăznuind petrecerea ta, Sfântă Pruncă, întru cele ce nimenea nu intră, astăzi ne veselim cu fecioarele, care cu făclii aprinse te-au petrecut în Sfânta Sfintelor unde cu bucurie cântai: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Pe cea de trei ani cu trupul şi de mulţi ani proorocită, pe cea mai desfătată decât cerurile şi mai înaltă decât puterile cele de sus, cu cântări să o lăudăm pe Dumnezeiasca Pruncă:
Bucură-te, solitoarea mântuirii noastre;
Bucură-te, cea înconjurată de îngeri;
Bucură-te, cea cinstită de oamenii credincioşi;
Bucură-te, liman cu bună linişte;
Bucură-te, zid nesurpat;
Bucură-te, Maica luminii;
Bucură-te, mai înainte rânduită a fi Maica lui Dumnezeu;
Bucură-te, Pruncă cu trupul;
Bucură-te, desăvârşită cu sufletul;
Bucură-te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă, pururea Fecioară!

Condacul al 6-lea

Pe tine te-au propovăduit proorocii mai înainte, numindu-te sicriu sfinţit, cădelniţă de aur, sfeşnic, masă, scară şi turn, mieluşea curată, cămară neîntinată; iar noi, ca pe un cort de Dumnezeu încăpător, care ne-a mântuit pe noi, cântând strigăm: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Pe uşa cea neumblată, casă lui Dumnezeu primind-o, astăzi a încetat umbra legii, căci s-a arătat darul şi adevărul, muntele cel umbrit pe care mai înainte l-a văzut Avacum şi a vestit pe cea care a intrat înăuntrul celor neumblate ale Bisericii, pentru care îi cântăm:
Bucură-te, cea plină de lumină;
Bucură-te, mângâierea noastră în necaz;
Bucură-te, doctorul tuturor bolilor;
Bucură-te, sfărâmarea morţii;
Bucură-te, râu de viaţă nedeşertat;
Bucură-te, carte pecetluită cu Duhul;
Bucură-te, cămara cea însufleţită a lui Hristos Domnul;
Bucură-te, locul bucuriei;
Bucură-te, că ai stricat blestemul Evei;
Bucură-te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă, pururea Fecioară!

Condacul al 7-lea

Tot pământul vede astăzi lucruri străine şi preamărite, cum Pruncă fiind, aşezată în Sfânta Sfintelor, primeşte hrană de la îngeri, purtând chipul rânduielii, împreună cântă totdeauna: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Preaslăvită sfinţenie, sfinţită dăruire, astăzi Preasfânta Pruncă, punându-se în Biserica lui Hristos, Împăratul a toate, se păzeşte a fi lăcaş luminat Celui ce a ales-o, pentru frumuseţea sufletului ei curat; iar noi cântăm acestea:
Bucură-te, mântuirea noastră;
Bucură-te, bucuria robilor tăi;
Bucură-te, chemarea noastră;
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Împăratul tuturor;
Bucură-te, cămara curăţiei;
Bucură-te, crin cu dulce miros;
Bucură-te, mirul cel de mult preţ;
Bucură-te, tămâie cu bună mireasmă;
Bucură-te, că întorci întristările noastre în bucurie;
Bucură-te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă, pururea Fecioară!

Condacul al 8-lea

Astăzi ai strălucit în casa Domnului ca un sfeşnic luminos, Sfântă Pruncă, şi ne luminezi cu cinstitele tale daruri ale milelor şi minunilor tale, că ele sunt mai presus de minte, străină este naşterea ta, străin este chipul naşterii tale, străine şi preaslăvite sunt toate ale tale, pentru care cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cel ce poartă toate cu cuvântul a auzit rugăciunea drepţilor şi stârpiciunea a dezlegat-o, ca un îndurat, şi le-a dăruit pricina bucuriei locuinţa harului, întru care sunt puse vistieriile tainelor, pentru care şi noi cu mulţumire îi cântăm:
Bucură-te, holdă nearată;
Bucură-te, spic dumnezeiesc;
Bucură-te, izvor nedeşertat al apei celei vii;
Bucură-te, mieluşeaua care ai născut pe Mieluşelul lui Dumnezeu;
Bucură-te, curăţitoarea cea caldă;
Bucură-te, luceafărul dimineţii;
Bucură-te, că ai purtat pe Soarele Hristos;
Bucură-te, lăcaşul luminii;
Bucură-te, că ai stricat întunericul;
Bucură-te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă, pururea Fecioară!

Condacul al 9-lea

Pe tine, steaua cea împărătească, primindu-te Biserica lui Dumnezeu, unde te-ai împărtăşit dulceţei celei nesfârşite şi la cele mai bune ai trecut, văzând în Fiul împlinirea celor mai înainte zise; pentru acesta noi, cântând acest mare praznic, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Astăzi ne-a strălucit primăvara veselă, luminând sufletele noastre, gândul şi mintea, cu darul prăznuirii Intrării în Biserică a Sfintei Prunce, pentru un trai sfânt, pregătindu-se a fi sălaş Împăratului Celui Ceresc, pentru aceasta primeşte de la noi aceste laude:
Bucură-te, uşă prin care a trecut Cuvântul;
Bucură-te, că ai sfărâmat uşile iadului;
Bucură-te, că ai alungat pe diavolii cei întunecaţi;
Bucură-te, cea cu totul lăudată;
Bucură-te, curăţirea lumii;
Bucură-te, scară care înalţi pe cei de pe pământ la cer;
Bucură-te, pod care treci de la moarte la viaţă;
Bucură-te, că fără de osteneală ai purtat în pântecele tău pe Cel ce poartă toate;
Bucură-te, că ai născut pe Dătătorul legii;
Bucură-te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă, pururea Fecioară!

Condacul al 10-lea

Daruri aduc azi cerul şi pământul Preasfintei Prunce, cetele îngereşti, mulţimea creştinilor şi toată suflarea, căci legea a trecut ca umbra şi razele darului au strălucit, intrând în Biserică Sfânta Pruncă, pentru a slăvi pe Dumnezeu cu viaţă sfântă şi cu cântare îngerească: Aliluia!

Icosul al 10-lea

În Biserică aducând Ana pe ceea ce avea să fie casa Domnului, strigând, grăia: „Prunca cea dată mie de la Dumnezeu o aduc în Biserica Ziditorului, primeşte-o, Sfinte Zaharia, şi o aşază unde o va primi Dumnezeu şi să fie spre sălăşluirea Mântuitorului”. Iar noi minunându-ne de acestea cântăm aşa:
Bucură-te, păzitoarea robilor tăi;
Bucură-te, sfinţita scăpare a păcătoşilor;
Bucură-te, minunarea oamenilor;
Bucură-te, bucuria îngerilor;
Bucură-te, grabnic ajutătoare a celor ce se roagă ţie;
Bucură-te, adâncul cel nemăsurat;
Bucură-te, chemarea proorocilor;
Bucură-te, podoaba Apostolilor;
Bucură-te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă, pururea Fecioară!

Condacul al 11-lea

„Roaba Domnului am fost eu”, a spus Sfânta Ana Sfântului Zaharia, „chemându-L pe Dumnezeu cu credinţă în post şi în rugăciune, ca să iau rodul durerii mele şi după naştere să-l aduc Celui ce mi l-a dat. Pentru aceasta mă veselesc astăzi, împlinind făgăduinţa mea, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!”.

Icosul al 11-lea

Veseliţi-vă astăzi luminat, Sfinţilor Părinţi ai Preacuratei Prunce, pe care o aduceţi jertfă sfântă, căci a fost dată vouă din făgăduinţă, pentru curăţia vieţii voastre pe pământ, cea plină de fapte bune, din care S-a născut Mântuitorul nostru, care şi-a ales-o cort însufleţit, căruia îi cântăm:
Bucură-te, întărirea mucenicilor;
Bucură-te, scăpare şi liniştea robilor tăi;
Bucură-te, că prin tine moştenim viaţa cea veşnică;
Bucură-te, că ne îmbraci cu haina nestricăciunii;
Bucură-te, că prin tine am văzut lumina;
Bucură-te, că ne ridici de la întuneric la lumină;
Bucură-te, că ne ajuţi a nu iubi desfătările pământeşti;
Bucură-te, cea pururea binecuvântată de robii tăi;
Bucură-te, stea neapusă;
Bucură-te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă, pururea Fecioară!

Condacul al 12-lea

Prin harul dat ţie de la Dumnezeu, Sfântă Pruncă, te-ai făcut uşă de mântuire, munte înţelegător, scară însufleţită, pe care proorocii te-au vestit de demult. Apostolii te-au propovăduit, mucenicii te-au mărturisit, cuvioşii te-au slăvit, îngerii şi pământenii slavoslovesc înaintea lui Dumnezeu pentru tine, cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea

În Biserică te-au adus pe tine, dumnezeiască Fiică, bătrânii tăi părinţi, cei ce te-au născut, ca pe o jertfă curată şi străin lucru, te sălăşluieşti întru cele neumblate, ca mai înainte să găteşti lăcaş lui Dumnezeu-Cuvântul, Căruia închinându-ne, strigăm ţie:
Bucură-te, că ai născut pe Cel Milostiv;
Bucură-te, că ne-ai adus pe Soarele cel Mare;
Bucură-te, că ai deschis raiul cel închis;
Bucură-te, lauda cuvioşilor;
Bucură-te, cununa mucenicilor;
Bucură-te, podoaba drepţilor;
Bucură-te, mântuirea credincioşilor;
Bucură-te, vasul mirului celui dumnezeiesc;
Bucură-te, folositoarea lumii;
Bucură-te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă, pururea Fecioară!

Condacul al 13-lea

O, cea mai cinstită şi mai sfântă decât toţi sfinţii, dumnezeiască Pruncă, Fecioară şi Maica Dumnezeului celui de sus, în ziua Intrării tale în Sfânta Sfintelor, pe care o prăznuim astăzi cinstindu-te, primeşte acest dar al nostru şi ne izbăveşte pe noi din toate nevoile, necazurile şi primejdiile şi ne învredniceşte Împărăţiei celei cereşti, ca întotdeauna cu mulţumire să cântăm: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Îngerii lui Dumnezeu…, Condacul 1: Pe cea mai aleasă…,

şi se face otpustul.

Sfântul Nicolae Velimirovici – Rugăciuni pe malul lacului (Rugăciunea a XXIV-a)

agpn

Tu reverși Sfântul Tău mir în stele, o, Duhule Sfinte, și din incendii fără sens Tu faci candele de veghe dinaintea Slavei Cerului. Revarsă-Te și-n sufletul meu și dintr-un incendiu pătimaș fă o candelă de veghe dinaintea cerurilor. Tu umbli prin câmpuri de flori, fără să fii auzit și Tu stropești florile cu harul Tău, astfel încât sângele pământului să nu pătrundă la suprafață, ci să se vadă doar frumusețea lui Dumnezeu. Stropește și câmpul sufletului meu cu harul Tău, ca să nu se poată spune că taina sufletului meu a rodit din sângele pământului, ci că este împodobit cu frumusețea lui Dumnezeu. Tu te amesteci cu fiecare grămadă de cenușă și dai viață. Revarsă viață și în cenușa trupului meu, ca să pot trăi și să-Ți pot slăvi lucrările. Tu îmblânzești focul și vântul și din demoni ai furiei Tu faci slujitori ai Celui Preaînalt. Îmblânzește-mi mândria și fă-mă slujitor al Celui Preaînalt. Tu ești bun cu animalele din pădure. Arată-mi bunătate și mie, celui care sunt îndobitocit de neștiință. Tu faci să rodească orice sămânță de viață. Tu plutești în fiecare pântece, Tu stai în oul din cuibul păsării și cu meșteșug formezi o nouă minune de viață. Fă să rodească, Te rog fierbinte, și sămânța nevăzută a bunătății dinlăuntrul meu și vegheaz-o până ajunge la maturitate. O, Prea Cinstitule și Atotputernice Duh, prin prezența Ta, Tu transformi o ascunzătoare de tâlhari într-un adăpost al cerului, și un univers înspăimântător într-un templu al lui Dumnezeu. Pogoară și în mine, Te rog fierbinte, și preschimbă o mână de cenușă în ceea ce știi și poți să faci.

vinieta

*** – Girel Barbu

10670077_370886936407355_4050286965444960558_n

această zi de toamnă
trece prin mine
cu clipele despletite
cu ochii plini de negură
cu picături de uimire
în buzuarul dimineții
cu o mână-n șoldul prânzului
și cu cealaltă
în sutienul serii.

această zi de toamnă
bate în geamul glasului meu
cioc cioc cioc…
„cine-i acolo”? întreabă
o silabă hămesită
„eu sora geamănă a tristeții –
lasă-mă să-mi întind
oasele amurgului pe patul
cu saltea din aburii îndoielii”.

această zi de toamnă
se chircește scâncind
sub călcâiul poeziei mele…

Girel Barbu

Cristina Olaru (Ghenof )- Prezentare

10610702_847612315269996_7672650788784856036_nMă numesc Cristina Olaru (Ghenof). De foarte tânără mi-am dorit să fiu aproape de vatra în care se ”coace” literatura. Am detestat întotdeauna deadline-urile și de aceea mi-am dorit să am propria-mi revistă literară, pentru a nu mai tremura de emoție că nu termin la timp articolul, că mi se taie din text, că mi se reformulează, etc.! Dar am constatat că eu îmi sunt cel mai pisălog șef! Am vorbit de mult cu doi prieteni: cu

Dl. Dr. Alex (Alexandru – Theodor) Amarfei (căruia îi voi consacra un articol separat) și cu

D-na Mihaela Cardiș, cadru didactic universitar la Facultatea de Medicină din B. – o Doamna extraordinară, care m-a susținut puternic și a fost prima ”colegă de redacție”!

Apoi, l-am rugat pe fostul meu profesor de Informatică:

Dl. Dr. Cristian-Mihai Pomohaci – un Dascăl adevărat, iubit de studenți, un Om minunat, să mă consilieze în vederea lansării unei reviste literare virtuale, aruncându-i și-o bombiță, cum c-aș avea nevoie și de exprimarea opiniei unui bărbat, asupra subiectelor pe care mi-am propus să vi le aduc/em la cunoștință!

Când începem?”, m-a întrebat el, propunându-mi și o dată de lansare a revistei în spațiul virtual, amețitor de apropiată.

Prietenul meu drag – frățiorul meu iubit – Dl. Alexandru Povarnă, posta nevinovat o poezie pe Facebook, moment în care s-a întâlnit  cu Destinul inexorabil, întruchipat de o doamnă, căreia îți este cam greu să i te impotrivești :)! S-a lăsat cucerit, fiind la fel de deschis, ca noi toți cei care – pentru dumneavoastră – vom pune în cuvinte gânduri şi sentimente, ce dospesc de multă vreme în mințile și în sufletele noastre! N-aș vrea să ştiți cum îmi fac treaba mea de femeie, numai cu gândul la ce subiecte voi mai aborda, cum scriu textele ”în cap” :)! Ca voi toți, am acumulat tot felul de cunoștințe – pe care mi le-am acordat între ele – și trăiri, în urma cărora am tras și eu niște concluzii, pe care doresc să vi le împărtășesc, cu marea dorință ca ele să vă fie de folos. Aș fi vrut ca, la ceasul diferitelor alegeri, făcute de mine, să fi fost cineva să-mi spună ceea ce doresc eu să vă dăruiesc acum, în speranța că vă vor ușura niște căutări, nu întotdeauna pline de bucurie! Dar, tot ceea ce am trăit, mi-a adâncit simțirea, mi-a deschis unghiul ochelarilor de cal, cu care onor societatea ne dotează și m-a făcut să mă consider o femeie puternică. Iar asta pentru că Motto-urile mele – pe care vi le dăruiesc, de asemenea – sunt:

Toate le pot întru Hristos, Cel care mă întăreşte

(Epistola catre Filipeni a Sfantului Apostol Pavel )- (4.13)

Nu ţi-am dat Eu oare porunca aceasta: Întăreşte-te şi îmbărbătează-te? Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine în tot ce vei face.” – Iosua Navi (1:9)

Cristina Olaru (Ghenof)

Iohannis n-o să schimbe nimic pentru mine

Iohannis n-o să schimbe nimic pentru mine. Pentru că nu-mi trebuie. Schimb eu ce am chef şi ce pot schimbă.

Muncesc două norme full la două policlinici şi încă un part time ca antrenor de sport şi medic de ring. Am timp cu toate astea să fac sculptură şi poezie şi să-mi iubesc nevasta. Nu aştept de la Iohannis nimic. Nu îmi aduce neamţul din Sibiu bunăstarea şi nu m-a ruinat Băsescu. Nu mă interesează câţi marxişti au mai găsit o babă flămândă care e dovada asupririi imperialiste. Fac ceva pe socotitorii în avans ai avuţiei naţionale ceauşiste de la sergiu nicolaescu şi porcunescu cetire care ţine loc de ortodoxie şi care vaaaai va fi prădată de occident. Sunt fiul unei femei care a făcut puşcărie politică pentru că a susţinut că limba română nu e de origine slavă cum spuneau tovarăşii sovietici. Era să mor la revoluţie ”ca prostul, că nu se schimbă nimic” şi am avut prieteni bătuţi măr de minerii lui iliescucuvea, care apară România de moşieri. Luaţi-vă textele de rahat cu ce rău va fi. Mie îmi va fi rău într-un singur fel: dacă nu folosesc ce mi-a dat Dumnezeu, ca să îmi fac binele SINGUR. Rataţilor. Vă pică para mălăiață de la preşedintele ţării. Că neamul vostru prost de d(r)aci liberi de hărnicie şi rromâni verzi, liberi de bun simț, nu poate să-şi muncească binele, vă trebuie pară mălăiaţă, direct de la preşedinte. LA MUNCĂ, PUTORILOR! N-o să va fie bine cu Iohannis. Cool. Scrieţi-vă pe pernele pe care va lăfăiţi numele lui Băsescu şi nu mai dormiţi pe voi. Eu am văzut 22 de pacienţi ieri (normele UE spun maxim 18) şi probabil mai mulţi azi ŞI VĂD AMĂRÂŢi PRO BONO şi sunt mândru să vă spun, (riscând să-mi pierd plata de la Dumnezeu), că nu am văzut ratat socialistoid să sufere 10 ron pagubă, fără să socotească ce dobânda în avans i se cuvine în numele averii moştenită de la arhiducesa de mă-să, textilista apacăi pentru cota lui din moştenirea străbună. LA MUNCĂ! Vă trebuie avuţie naţională? Munciţi-o! Vă ustură săracii României – munciţi şi pentru ei! Asta să vă dea Iohannis: gură mică şi muncă pe brânci. Panaramelor! Şi mai sunt ăia cu „toţi sunt aceeaşi mizerie”; nu, serios! Pentru voi Pleşu e aceeaşi chestie cu madam Gaby Firea! Ce Doamne iartă-mă folosiţi, ca să vă drogaţi, că pare dur rău?

Alexandru Amarfei

”Ajutați-ne să ne întoarcem acasă, domnule Președinte! Am obosit, pe la uși străine!”

10806224_999039796789662_8900016592401560042_n

 ”Sute”? Cred că eram 10-15 mii de oameni! Aceeași grosolană manipulare!

”Vor să voteze, lăsați-i să voteze!”

Ieri seară (16.XI.), în fața sediului PSD, apărat de parcă ar fi fost Tezaurul României acolo, deși jandarmii erau câtă frunză și iarbă, înarmați, un tânăr s-a urcat pe un stâlp și a dat jos o reclamă electorală, cu moaca lui Ponta! Un urlet uriaș a străbătut mulțimea! A fost un gest simbolic, dar care a arătat că este posibil și în realitate, pentru că toți voiam același lucru! Bine-ar fi, domnule Ponta, să fiți o dată-n viață elegant, și să vă ascundeți pe undeva, în cartea de istorie, ca măcar să vă putem uita! V-ați purtat mizerabil cu poporul pe care aveați nemăsurata ambiție să-l conduceți! Umilit, sărăcit, deznădăjduit, mințit, nevoit să plece de-acasă, pentru a câștiga o bucată amară de pâine, făcut să-și vândă votul, pentru o sticlă de ulei, cu demnitatea făcută ferfeniță, acest popor v-a dovedit totuși că nu e bine să ignorați marea lui putere de revenire din somnul cel de moarte, în care l-au adâncit frații dv., comuniștii! Cum mai aveți tupeul de a insista să rămâneți prim ministru, apelând și cerând ajutor de la tovarășii de potlogării, sperând că, niște oameni profund corupți și necinstiți, vor fi loiali? Ați pierdut! Nu mai sunteți în joc, așa că veți fi tras – în cel mai bun caz – pe linie moartă! Sperăm că Justiția își va face datoria, iar poporul ar trebui să vă ceară daune morale și materiale, până veți ajunge să simțiți cum e pâinea săracului, nevoit să-și vândă conștiința, pentru o pungă de-un leu, cu te miri ce în ea! Cinic, laș, arogant, miștocar – într-o funcție care cerea un comportament demn și responsabil, ați ajuns la nivelul maxim pe care-l putea atinge un incompetent ca dv.! Ați vrut și mai mult! În această competiție, ați jignit un om civilizat și demn – ce mare lucru pentru un ”jmecheraș” -, dar ați făcut o eroare, în fața unui popor care nu și-a pierdut de tot bunul simț și respectul pentru oameni care au făcut ceva în viață, care mai are niște valori, pe care le și respectă! Și, cel mai grav, v-ați bătut joc de sentimentele noastre religioase, făcând din Dumnezeu un articol pe taraba dv. electorală! Știm că ”Franța a meritat o liturghie”, cunoaștem un pic natura umană, dar asta ne-a scârbit pe toți – credincioși și atei, deopotrivă! Și ați compromis și Biserica, ce nu a rezistat ofertei dv. electorale, dar a decis să nu se implice politic; doar unii slujitori ai ei au ales s-o facă, uitând că Șeful lor nu este Unul din lumea aceasta! Sunteți tânăr – ați făcut deja atât de multe compromisuri! Retrăgeți-vă și mulțumiți bunului Dumnezeu că nu veți mai avea oportunitatea să faceți și mai multe! Analizați-vă viața, gândiți-vă ce oprobriu ați atras asupra dv., cum v-ați tarat social și duhovnicește copiii, făcându-i să le fie rușine cu dv.! Aveați de toate! Nu era mai bine să rămâneți la viața firească și îmbelșugată, pe care deja o aveați? Fără să fiți prost tratat prin țările prin care ați umblat, nerespectat și nebăgat în seamă; fără să vă urmărească spectrul pușcăriei? Veți înțelege, oare, de ce poporul român spune: sărac și curat? Nu erați nici măcar sărac! Aș vrea să înțelegeți că o conștiință curată este bunul cel mai de preț, cel mai bun somnifer, cel mai bun antidepresiv și cel care v-ar fi ajutat să aveți prieteni – puțini, pentru că aveți un caracter urât -, dar poate sinceri! Ce-ați avut și ce-ați pierdut, domnule Ponta? Ați dat cinstea pe rușine, pacea pe război și libertatea pe-o foarte posibilă condamnare! A meritat?

Aceasta a fost imaginea despre care vorbeam!

E posibil ca acești oameni amărâți, care-au plecat de sărăcie și pentru că nu ați creat locuri de muncă,să nu poată vota, după ce au făcut sacrificii materiale și de timp, oboseală, multiple? Sau să stea atâtea ore în picioare, în frig, în ploaie?

     

  • Vor urma!
    Titlul:  ”Ajutați-ne să ne întoarcem acasă, domnule Președinte! Am obosit, pe la uși străine!”, reprezintă cel mai dramatic strigăt pe care l-am auzit în acele zile de fantastică unitate și solidaritate între români.

Cristina Olaru (Ghenof)

Nu pupăm piața endependenței! – Paul Dragoș Aligică

10170778_653304438070636_5232123427333622351_n

Zic şi eu o vorbă, ultima legată de alegerile astea şi dacă credeţi că greşesc, vă rog să mă corectaţi. Nu e în regulă să votezi sau susţii un Ponta. E o bătaie de joc la adresa ţării, a compatrioţilor, a vieţii publice, a propriei tale persoane, dacă te respecţi. Ce om eşti tu, ca să accepţi de lider pe acest neisprăvit dezaxat?! Pentru ceea ce au făcut sunt de dispreţuit. Public. Nu vă lăsaţi intimidaţi de ei şi de echidistanţii de serviciu (nişte canalii sinistre, i-am văzut la lucru până cam pe la ora 3 pm duminică, apoi au amuţit – aşa e echidistanța, tace câteodată). Tot ceea ce s-a întâmplat în aceşti ani, culminând cu duminica trecută, ni se datorează nouă. E victoria unei minorităţi, ăştia care mai bine sau mai rău, mai eficient sau mai ineficient am rezistat în picioare asaltului barbarilor, canaliilor şi iresponsabililor. Punct. Asta e. Cui nu-i place să-şi caute altă realitate, eventual aia paralelă şi inversă la care construiau PSD-ul şi Ponta de zor până mai ieri. Nu uitaţi că suntem o minoritate şi că am învins un partid-stat şi o majoritate populară, alcătuită din iresponsabili prezenţi sau absenţi, în mod egal de periculoşi social. Merităm să fim mândri de noi. ŞI am câştigat dreptul să spunem lucrurilor pe nume. Să nu ne mai furăm singuri căciulă. NU suntem toţi o apă şi-un pământ, nu e victoria “poporului”, nu pupăm piaţa endependenței toţi în hora mare a fraternităţii, în care canalia şi omul corect, cei care au stat drept şi au rezistat şi oportuniştii şi iresponsabilii, fără coloana vertebrală, îşi dau mâna într-o iertare şi uitare generale, revenind cu toţii la forma şi starea intițială, la cel mai mic numitor comun. Adică la ei, la standardele lor de pigmei şi deformaţi moral şi politic. Asta e ceea ce ar vrea ei: să ne şantajeze la sentiment, că să vezi că să nu crezi, democraţie, solidaritate, împăcare naţională. Să facă apel ca de obicei la regulile eleganţei sociale, să pozeze pe vicimele, etc., etc. Ca să spun: discriminăm românii dacă spunem că anumite grupuri, categorii sau entităţi au probleme grave de discernământ, caracter şi responsabilitate socială. NU. Am fixat împreună nişte standarde, prieteni. ŞI asta era adevărat, indiferent de rezultatul alegerilor. Indiferent de numărul cu care ar fi câştigat ei. Aşa cum suntem noi, imperfecţi, cu erorile şi scăpările noaste. Dar uite, aşa cum suntem, am dat şi menţinut un stadard public. Fiecare în felul său, acasă, pe stradă, pe Facebook, la muncă. Prin asta am câştigat dreptul să spunem canaliei canalie, imbecilului imbecil, iresponsabilului iresponsabil şi pesedistului pesedist. Spuneţi-le-o în faţă. E dreptul vostru prieteni. Ţara asta şi poporul ăsta au nevoie de asta. Avem în sfârşit ocazia să tragem o linie. Ce au făcut, ce reprezintă, ce sunt nu e în regulă. Nu e bine pentru ei, ca oameni, ca cetăţeni, să se complacă la acest nivel. Nu e bine pentru noi toţi, căci suferim din cauza lor colectiv. Nu e în regulă să votezi sau susţii un Ponta. Pentru ceea ce au făcut sunt de dispreţuit. Public. Să fim mândri că nu suntem ca ei şi să avem grijă ca ei să vadă şi să simtă asta. E un act necesar de medicină curativă şi pedagogie naţională. Aşa introducem un standard public, nu pupând piaţa endependentei de fiecare dată după ce ăştia mai fac una lată. Acum erau să ne omoare pe toţi ca ţară civilizată. Ce vreţi: să-i iertăm şi să le mai dăm o şansă?!

Nota revistei: se compară acești români din Diaspora, cu cei ce-au votat Ponta, în țară?
Fotostyle Production – TIVOLI-Roma: Români adevarați, cu spirit civic și dorința arzătoare de schimbare. Am văzut tineri intrați în hipotermie și refuzau să renunțe la extraordinara lor dorință de a vota!

Informații foarte utile pentru Diaspora: Distribuiti, va rog!

vot

Ce trebuie să știi mâine:
1.Dă click pe http://goo.gl/Wn2iU4 pentru a descărca declarația pe proprie răspundere pentru ziua votului, printează mai multe exemplare și ia-le cu tine în secția de vot!
2.Verifică aici secțiile de votare: http://goo.gl/Mu64sl (din țară) și http://goo.gl/fYdSP4(din diaspora).

Pentru că votul tău nu e o lozincă, pentru că votul tău contează!

Comandamentul de organizare si coordonare a votului in diaspora
Va rog sa dati share la acest mesaj peste tot (inclusiv timeline personal) unde considerati ca ar putea ajunge la persoane care vor vota in diaspora, mai ales cei din orasele mari unde pot exista probleme.

Echipamentul ideal al alegatorului din diaspora:

– declaratia pe proprie raspundere completata dar NESEMNATA (semnati in fata functionarilor)
– pix
– haine groase
– umbrela (chiar daca se anunta vreme buna)
– apa, mancare
– scaun pliant
– medicamente (daca e cazul)
– smartphone si laptop cu baterie 100% (laptopul poate fi folosit pentru incarcarea telefonului
– incarcatoare smartphone si laptop (laptopul il puteti incarca eventual intr-un local apropiat prin altcineva)
– distractii pentru copii (va recomandam cu tarie sa nu veniti cu copii la vot din cauza posibilei/probabilei durate mari a votului)
– aplicatia “Eu votez” pe smartphone

Recomandari pentru alegatori la fata locului:

– extrem de important!! CREATI CULOAR IN SECTIE PENTRU IESIREA PERSOANELOR CARE TOCMAI AU VOTAT!
– evitati discutii inutile cu functionarii in timp ce votati, fiecare secunda conteaza
– identificati toaletele publice (benzinarii, restaurante fast food, mall-uri etc.)
– tineti randul celor care trebuie sa paraseasca coada pentru scurt timp
– evitati conflictele de orice fel! FITI CALMI SI NU VA LASATI PROVOCATI IN NICI UN FEL indemnand si pe ceilalti la calm (am primit informatii cum ca ar putea exista agitatori asa ca mare atentie!!)
– pentru a evita discutii inutile cu cei din sectie va mai informam ca legea nr. 370/2004 spune ca in sala cabinelor de vot se intra in serii corespunzatoare numarului cabinelor (art.44, alin.6) limitand astfel numarul oamenilor care poate fi in acelasi timp in sala de vot, iar la ora 21:00 mai pot vota doar cei care se afla in sala de vot si nu in incinta sectiei (art.46, alin.2) – nu e foarte democratic dar din pacate asta e legea

Telefoane pentru sesizari:

– BEC Biroul electoral central – 0040214311745
– Purtator de cuvant BEC – 0040213192349
– DiGi TV – 0040314002424
– Realitatea Tv – 0040212008000
– B1 Tv – 0040215996655

Pentru voluntarii care vor sa ajute la fata locului:

– faceti cat mai multe copii la declaratia pe proprie raspundere si impartiti-le la oameni
– printati aceste informatii in cat mai multe exemplare si impartiti la coada
– ajutati la mentinerea linistii, oferiti informatii alegatorilor despre completare declaratie etc.
– incercati sa va organizati in ture (de ex la Munchen se fac ture de cate 2 ore)
– dupa posibilitate incercati sa aduceti apa/ceai/cafea pentru oamenii de la coada
– incercati sa organizati un stand cu informatii daca va mai permit resursele

https://multumesc.mobi/2014/10/31/rugaciune-pentru-romania/

Cristina Ghenof

Despre iertarea adevărată și falsa iertare – Alexandru Amarfei

10406640_679145555490800_716977847282140440_n

Subiectul „iertare” este cel mai greu pentru un om mânios și neiertător, dar chiar și în această stare (sau mai ales în ea) e mai bine ca învățăturile despre minte și conștiință să ne rămână accesibile. Iertarea e un subiect – din păcate – la modă în societatea actuală pentru că oamenii sunt plasați de obicei la distanțe confortabile de suferința semenilor, și chiar cei care suferă ceva sunt înconjurați, cu rare excepții, de o vastă ofertă de ajutor, speranță, ideea că lucrurile se pot schimba. Din această cauză, iertarea este îmbrăcată frecvent în forme, îndrăznesc să zic, de-a dreptul perverse, devenind, până la urmă, cu totul altceva decât virtutea ”nelucrării răului”. Fără să fiu în niciun fel o persoană iertătoare sau măcar îngăduitoare, îmi îngădui să remarc o rădăcină comună a răului mascat sub iertare. Ea are o bifurcare, și anume, rădăcina comună este depersonalizarea iertării și bifurcările ei sunt iertarea de capul propriu și sluga ei fidelă, iertarea cu sens trupesc, al confortului individual imediat. Față de aceste derapaje suntem învățați în multe feluri că iertarea pentru relele suferite de noi de la cineva este o virtute care se lucrează, adică are caracter de proces, nu de autoinvestire ca instanță supremă, și întotdeauna se lucrează ”în asociere”, și anume, în asociere cu oamenii și cu Dumnezeu. Biblia este, atât cât pot eu citi, străină de aspectul că până și Dumnezeu întrupat, Iisus Hristos, ar lucra iertarea ca de la Sine, deși ar fi cu totul îndreptățit să o facă. Episodul cheie pentru aceasta este însăși punerea pe cruce. ”Părinte, iartă-i, că nu știu ce fac” este cu totul altceva decât ”vă iert pentru ce faceți”. Întâi că evită orice poză personală. ”Priviți cum îmi iert dușmanii”. Acest ”priviți cum îmi iert dușmanii” este un obstacol greu de trecut. Pe de o parte, nu avem cum să spunem ”voi fi neiertător” și să continuăm să ne numim lucrători ai evangheliei, pe de alta, e de bun simț că poza iertării devine cu ușurință antidotul ei. De aceea, ”părinte, iartă-i”, este cu mult peste ”vă iert”. In al doilea rând, el arată că nimeni nu stăpânește în nume propriu iertarea, și regăsim aceasta peste tot în slujbele creștine, începând cu cele spuse la spovedanie de preot ”ca să iei iertare de la Domnul Hristos” și mai ales ”iar eu sunt numai un martor”. Deși este de nelucrat ca ”poză” și cu totul de nesuferit iertării să fie afișată spre laudă, ea necesită martor, și înțelegem că unul neutru. Mântuitorul făgăduiește ceva nemaipomenit în vreo religie: iertarea din postură de deplină neutralitate. ”Eu nu pun de la Mine nimic, precum aud, așa judec” este fraza care garantează oricărui om, oricât de păcătos, ceva formidabil: va fi judecat la măsura sa, nu la un etalon ideal făcut ca marea majoritate să piardă examenul. Cum să scrie grefierii sentința pe o hârtie gata scrisă cu altceva? Cum să fie judecătorul drept aplicând aceeași măsură virtuosului puternic și slăbănogului încovoiat de neputințe? Iertarea divină este tranzitivă și în același timp intranzitivă. Mulți creștini, din comoditatea de a analiza iertarea cu minte umană și interes uman, au ajuns la un model al iertării ”acum și gata”, faimoasa frază (îndrăznesc să zic: distorsionată față de spusele Apostolului Pavel) că marele nevinovat Iisus Hristos a fost jerftă pentru păcat ”odată pentru totdeauna”. Acest ”odată pentru totdeauna”, care se referă la abolirea consecințelor păcatelor moștenite, înseamnă de fapt: nimeni nu va fi judecat la măsura cerută omului primar, adamic, ci fiecare la măsura înțeleasă pentru el și suferită pentru el de Iisus Hristos. Pe scurt, odată pentru totdeauna înseamnă ”împăratul judecă pe fiecare nu după datoria părinților față de împărat, nici măcar pentru datoriile proprii, ci după înțelegerea Lui particulară cu fiecare”. În loc de aceasta, s-a răspândit în creștinism o boală (pentru că eu așa o văd, poate din deformarea profesională dată de lucrul omenesc cu medicina), boala aplicării de către alții la o situație tranzitivă a iertării intranzitive. Și aceasta ia forme deosebit de perverse. I se spune victimei ca e datoare cu iertare după iertare la măsura nici mai mult nici mai puțin a Lui Iisus Hristos, sau, în orice caz, a sfinților desăvârșiți. În contratimp, puternicul zilei și în același timp nedreptul care face răutate cu trufie, bătând din picior că i se cuvine, e acoperit cu scuze: să iertăm, să înțelegem. Aceasta nu este iertare, ci fățărnicie. Iertarea divină, nefiind lucrată în nume propriu, nefiind un ”acum te iert, e valabil și pentru tot ce va urma” și totuși fiind ”acum te iert pentru veșnicie”, poate fi înălțare pentru drept și scufundare pentru păcătos. Și, ce paradox, poate fi și invers. Dumnezeu nu iartă pentru ca să ne fie bună și (să mă iertați) mișto la pipăit ziua de mâine, să putem lua de la capăt șirul nedreptăților și să ne simțim bine cu pielea de nedrept mândru de sine și sigur că are ”abonament la iertare”. Cu atât mai puțin ca să punem un dop confortabil în gura asupritului, ca plânsul asupritului să nu ne fie incomod și să putem ierta pentru cele suferite de asuprit pe… puternicul zilei, cu care avem niște afaceri interesante de urmărit. Nici ca să devenim campionii dreptății, suiți pe un bolovan cât mai înalt, făcând dreptăți de capul nostru. Suntem avertizați de toți părinții bisericii, în multe feluri, că asemenea moduri de a privi iertarea și dreptatea sunt drăcești, nu creștine, și au consecințe ca atare. Ce poate înțelege o minte de om din consecințele veșnice ale păcatului și invers, din cele ale iertării? Moise, înfricoșat de puținătatea minții omenești (deși să marcăm încă odată, a sa nu era deloc puțină la scară omenească), întreabă ceva înfricoșător: Cine cunoaște puterea urgiei Tale și cine măsoară mânia Ta după temerea de Tine? Ne este greu să Îl reprezentăm pe Dumnezeul iubirii ca mânios, și o grămadă de texte care mai de care ne spun (ne ispitesc…) că de fapt astea sunt așa, mici greșeli de interpretare, Moise (să fiu iertat…) nu vedea prea bine. Dar întrebarea e foarte logica pentru un om. Cine din noi știe cât de mult se va mânia un om, aproapele nostru, pentru o greșeală, fie și un fleac? Și cine poate măsura pe piele proprie consecințele greșelii lui pentru celălalt? Abia după această grea, înspăimântătoare întrebare începe iertarea cu tendință la autentic.

Alexandru Amarfei

Mitomanul – despre Victor Viorel Ponta (”Psihopolitica” – Florin Tudose & Devis Grebu)

Un popor care votează corupți, impostori, hoți și trădători, nu este victimă, este complice” – George Orwell

67311_738301716243960_89604846035400676_n

Creație a comunistului de mătase Adrian Năstase, Micul Titulescu (din profil) este un mitoman ca la carte, încercând construirea unor istorii fabuloase, prin care să obțină atenția și aprecierea celor din jur. Mitomania este  specifică dizarmonicilor de tip isteric, fiind un mecanism prin care individul fără conținut încearcă să se califice drept erou și salvator, fiind de fapt un încurcă-lume în cel mai bun caz sau un escroc veleitar, în cazurile mai grave. Fără conștiință morală, fără responsabilitate și fără rușine, personajul Ponta este centrat pe propria-i imagine, dar și pe propriul interes, și nu se sinchisește de opinia publică, de valori și, cel mai puțin, de adevăr. Trei cazuri uluitoare îi construiesc portretul. Celebrul doctorat cu copy-paste, semnalat de cea mai importantă revistă științifică din lume (Nature) în 2012, petrecerea de pomină din timpul accidentului aviatic din Apuseni și navigarea cu bărcuța trasă de jandarmi în timpul inundațiilor din Teleorman. Aceste repere vor fi suficiente pentru a înțelege fugile lui Ponta din fața unor importanți demnitari străini care doreau să-l întâlnească, asaltul împotriva statului de drept din vara lui 2012, ”privatizările” mult trâmbițate, dar eșuate (Oltchim, CFR Marfă), adunătură de neisprăviți (oameni incapabili de orice construcție pozitivă) din Guvern, solidaritatea cu marii infractori dovediți de DNA. Tot așa vom înțelege cum prim-ministrul unei țări, încalcă orice regulă, a năvălit pentru a vizita un condamnat arestat la spitalul unde acesta își trata o zgârietură care ținea loc de tentativă de sinucidere. Pseudologia lui Ponta, primul premier român care a reușit  un guvern de cumetrie (Justiție, Interne, Consiliul  Național pentru combaterea Discriminării, Fondul de Mediu, Autoritatea Aeronautică Civilă) cu un Parlament condus de tata socru și cu soția lider formal al delegației europarlamentarilor, ne asigură că apartenența la plaiurile oltenești, mai ales zona gorjeană, ține loc de competență pentru orice funcție. Mai mult, în guvern pot pătrunde și non-bipezi din orice partide, dacă acestea sunt în coaliția care l-ar face președinte. Ni-l putem închipui președintele miriapozilor, mândru că  român. Este un veritabil concurent cu Năstase, mentorul său, în indecență: a dăruit barca cu care s-a făcut de pomină locuitorilor inundați, pentru muzeul comunei. Glumă de nesimțit cinic. Fabulistul Esop ar spune despre Ponta: ”Cu cât este mai mică mintea, cu atât mai mare este îngâmfarea”.

neplăcute sau dureroase. Mistificatorul își păstrează anonimatul și se bucură în secret, fie singur, fie împreună cu complicii, de consecințele mașinațiilor sale. Mistificatorii își aleg ca victimă fie o persoană din anturaj, în general încrezătoare și naivă, fie un grup, o familie sau chiar o societate în întregime. Mitomanii maligni sunt mari specialiști în acuzații calomnioase, în care inventivitatea răuvoitoare, insinuările acuzatorii și imputațiile calomnioase se succed într-un amțitor carusel. Procedeele folosite de mitomanii maligni sunt v ariate: descrieri mincinoase, scrisori anonime, compromțătoare sau acuzatoare, organizarea de scene violente mai mult sau mai puțin dramatice. Lașitatea caracterială împinge aceste persoane la anonimat sau pseudoanonimat, când autorul își substituie numele fantasmelor propriei persoane (el devine rând pe  rând ”300 de generali de armată”, ”Un ofițer cinstit  al armatei”, personaje mitologice,  etc.). Autorii de orientare psihanalitică au asemănat plăcerea răutăcioasă și sterilă pe care mitomanul o extrage din actele sale cu cea masturbatorie, care păstrează în mod similar anonimatul. Mitomanul pervers este cel la care fabulația este rezultatul unei mentalități amorale și tinde să satisfacă intenții stupide. Depășește cu mult imaginația comună când prezintă cifre fabuloase ale afacerilor sale, atrăgând naivii și credulii în răsunătoare falimente și eșecuri. Grație complicității conștiente a anturajului, fantasmele prind viață și persoane care altfel nu ar fi fost decât banali escroci, târăsc sute sau mii de oameni în aventuri financiare derizorii. În forma sa lubrică, mitomanul pervers este cel care își satisface erotismul numai atunci când victima cade pradă poveștilor sale și comportamentelor seducătoare mistificate. Din rândul lor se recrutează logodnicii de profesie, dar și adevărații poligami. Adrian Păunescu a fost un talent de excepție, pe care dorința de a fi în centrul atenției îl face să se autodenunțe, chiar și în ipostaze mai neobișnuite, precum cea a respectabilului ”porc”. Iată ce spunea despre el, un mitoman; ”La 18 ani ne-am dus la mare, luasem un premiu de 200 de lei, de la Scânteia Tineretului și noaptea, pe malul mării, la Constanța mi-am spus: ”Tu ești un geniu, eu cred că tu o să ajungi chiar președintele României„. Candidat nici nu mai discutăm. Am fost la Galați și publicul de-acolo, 50 de mii de oameni, mi-au strigat numele, într-o vreme în care nu se striga decât un singur nume, și a fost un mare scandal, era să fie interzis Cenaclul (Flacăra, n.r.), încă de atunci, din 1083 ”. În rest, spre socialism în zbor și dacă nu a reușit ca președinte , măcar țuțăr de președinte a fost în permanență idealul politic al omului din Bârca. Din nefericire, speranțele confraților că vor veni timpuri noi, în care medicina va putea să să-și impună rezultatele observațiilor legislațiilor, izolând mitomanii, nu s-au adeverit. Iată, mitomanii își secretă liniștiți, alături de noi, veninoasele povești.

Psiho Politica – Tratat de Psihopatologie socială, ilustrat cu 101 dalmațieni ai politicii românești.Editura Allfa

Autori: Prof. Dr. Florin Tudose  și Artist Plastic Devis Grebu