”Ajutați-ne să ne întoarcem acasă, domnule Președinte! Am obosit, pe la uși străine!”


10806224_999039796789662_8900016592401560042_n

 ”Sute”? Cred că eram 10-15 mii de oameni! Aceeași grosolană manipulare!

”Vor să voteze, lăsați-i să voteze!”

Ieri seară (16.XI.), în fața sediului PSD, apărat de parcă ar fi fost Tezaurul României acolo, deși jandarmii erau câtă frunză și iarbă, înarmați, un tânăr s-a urcat pe un stâlp și a dat jos o reclamă electorală, cu moaca lui Ponta! Un urlet uriaș a străbătut mulțimea! A fost un gest simbolic, dar care a arătat că este posibil și în realitate, pentru că toți voiam același lucru! Bine-ar fi, domnule Ponta, să fiți o dată-n viață elegant, și să vă ascundeți pe undeva, în cartea de istorie, ca măcar să vă putem uita! V-ați purtat mizerabil cu poporul pe care aveați nemăsurata ambiție să-l conduceți! Umilit, sărăcit, deznădăjduit, mințit, nevoit să plece de-acasă, pentru a câștiga o bucată amară de pâine, făcut să-și vândă votul, pentru o sticlă de ulei, cu demnitatea făcută ferfeniță, acest popor v-a dovedit totuși că nu e bine să ignorați marea lui putere de revenire din somnul cel de moarte, în care l-au adâncit frații dv., comuniștii! Cum mai aveți tupeul de a insista să rămâneți prim ministru, apelând și cerând ajutor de la tovarășii de potlogării, sperând că, niște oameni profund corupți și necinstiți, vor fi loiali? Ați pierdut! Nu mai sunteți în joc, așa că veți fi tras – în cel mai bun caz – pe linie moartă! Sperăm că Justiția își va face datoria, iar poporul ar trebui să vă ceară daune morale și materiale, până veți ajunge să simțiți cum e pâinea săracului, nevoit să-și vândă conștiința, pentru o pungă de-un leu, cu te miri ce în ea! Cinic, laș, arogant, miștocar – într-o funcție care cerea un comportament demn și responsabil, ați ajuns la nivelul maxim pe care-l putea atinge un incompetent ca dv.! Ați vrut și mai mult! În această competiție, ați jignit un om civilizat și demn – ce mare lucru pentru un ”jmecheraș” -, dar ați făcut o eroare, în fața unui popor care nu și-a pierdut de tot bunul simț și respectul pentru oameni care au făcut ceva în viață, care mai are niște valori, pe care le și respectă! Și, cel mai grav, v-ați bătut joc de sentimentele noastre religioase, făcând din Dumnezeu un articol pe taraba dv. electorală! Știm că ”Franța a meritat o liturghie”, cunoaștem un pic natura umană, dar asta ne-a scârbit pe toți – credincioși și atei, deopotrivă! Și ați compromis și Biserica, ce nu a rezistat ofertei dv. electorale, dar a decis să nu se implice politic; doar unii slujitori ai ei au ales s-o facă, uitând că Șeful lor nu este Unul din lumea aceasta! Sunteți tânăr – ați făcut deja atât de multe compromisuri! Retrăgeți-vă și mulțumiți bunului Dumnezeu că nu veți mai avea oportunitatea să faceți și mai multe! Analizați-vă viața, gândiți-vă ce oprobriu ați atras asupra dv., cum v-ați tarat social și duhovnicește copiii, făcându-i să le fie rușine cu dv.! Aveați de toate! Nu era mai bine să rămâneți la viața firească și îmbelșugată, pe care deja o aveați? Fără să fiți prost tratat prin țările prin care ați umblat, nerespectat și nebăgat în seamă; fără să vă urmărească spectrul pușcăriei? Veți înțelege, oare, de ce poporul român spune: sărac și curat? Nu erați nici măcar sărac! Aș vrea să înțelegeți că o conștiință curată este bunul cel mai de preț, cel mai bun somnifer, cel mai bun antidepresiv și cel care v-ar fi ajutat să aveți prieteni – puțini, pentru că aveți un caracter urât -, dar poate sinceri! Ce-ați avut și ce-ați pierdut, domnule Ponta? Ați dat cinstea pe rușine, pacea pe război și libertatea pe-o foarte posibilă condamnare! A meritat?

Aceasta a fost imaginea despre care vorbeam!

E posibil ca acești oameni amărâți, care-au plecat de sărăcie și pentru că nu ați creat locuri de muncă,să nu poată vota, după ce au făcut sacrificii materiale și de timp, oboseală, multiple? Sau să stea atâtea ore în picioare, în frig, în ploaie?

     

  • Vor urma!
    Titlul:  ”Ajutați-ne să ne întoarcem acasă, domnule Președinte! Am obosit, pe la uși străine!”, reprezintă cel mai dramatic strigăt pe care l-am auzit în acele zile de fantastică unitate și solidaritate între români.

Cristina Olaru (Ghenof)

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s