Paraclisul Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghi­na

DSC_3256a

Preotul face începutul obișnuit: Binecuvântat este Dumnezeul nostru;
strana: Împărate ceresc, Sfinte Dumnezeule, Preasfânta Treime, Tatăl nostru;
preotul: Că a Ta este împărăția;
strana: Doamne miluiește (de 12 ori), Slavă, Și acum, Veniți să ne închinăm (de 3 ori),
apoi

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta; auzi-mă întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pamânt însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață, întru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

și iarăși

Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău.

Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău.

Duhul Tău Cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății.

Slavă, Și acum, Aliluia (de trei ori) și Dumnezeu este Domnul (de trei ori); apoi

Troparele, glasul al 4-lea. «Cel ce Te-ai înălțat pe Cruce»

La făcătorul de minuni preaslăvite, la ierarhul lui Hristos credincioșii cu cuget de smerenie căzând să-i strigăm: Părinte Nectarie, cu harul tău cel prea-dulce, pe toți izbăvește-ne de nevoi și necazuri, și toată boala vindec-o degrab, de la Stapânul iertare cerându-ne.

Slavă,

Dumnezeiescul har, Părinte, avându-l de-a vindeca tot beteșugul și boala, degrabă, ierarhule, rugând pe Hristos, vindecă, rugămu-ne, de întristarea cumplită, de boală, de patimă și amara durere pe credincioșii care îți cinstesc sfintele moaște, Sfințite Nectarie.

Și acum, al Născătoarei de Dumnezeu

Niciodată nu vom tăcea, de-Dumnezeu-Născătoare, a vesti noi nevrednicii puterile tale; că de nu ai fi stătut înainte, rugându-te pentru noi, cine ne-ar fi izbăvit dintru atâtea primejdii?; sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi?; de la tine, Stăpână, nu ne vom depărta, că pe robii tăi pururea îi izbăvești din toate nevoile.

apoi Psalmul 50: Miluiește-mă Dumnezeule și

CANONUL

Cântarea 1-a. Glas 8. «Apa trecând-o ca pe uscat»

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Rănit de săgeata vrăjmașului,la tine, Părinte, cu credință m-adăpostesc. Împacă-mi viața, Ierarhe, tamăduindu-mi și trupul și sufletul.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Viață-n sfințenie petrecând, sfințești totdeauna și de rele îi izbăvești, de-Dumnezeu-purtătorule Părinte, pe cei ce vin la cinstită icoana ta.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Lucrând cu puterea minunilor, alungă, Părinte, de la cei care te chemăm îndată durerea cea trupească, cu harul tău, Ierarhe Nectarie.

stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.

Ca Maica Preabunului Dumnezeu, preabună Stăpână, și de mine îndură-te și toată cumplita bântuială a nevăzutului șarpe alungă-o.

Cântarea a 3-a. «Doamne, Cela ce-ai înalțat bolta cea cerească»

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

De dureri felurite-și întristări și nevoi și de uneltirea ascunsă și năvălirile începătorului răutății păzește-i, Părinte Nectarie, pe cei ce te laudă.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Tuturor izvorăște dumnezeiescul tău cap înțelegătoarea dulceață a harului ce îl ai de Ia Hristos Dumnezeu, care ne-alungă, Părinte, amăreala patimii din suflete pururea.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

În ispite și chinuri și în cumplite dureri, Sfinte, petrecându-mi viața, la tine m-adăpostesc; să nu mă lepezi, dar, ci cu a ta cercetare dintru toată patima degrab izbăvește-mă.

stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.

Adăpostire zidirii și sprijinire fiind, cu-har-dăruită Fecioară, pe cei care caută adăpostirea ta, de vicleanul balaur îi păzește pururea și de toată sminteala lui.
Izbăvește de tot necazul și vătămarea pe cei care cer mijlocirea ta, de-Dumnezeu-purtătorule Sfinte Ierarhe Nectarie.

Caută cu milostivire, de-Dumnezeu-Născătoare prealăudată, spre necazul meu cel cumplit al trupului și vindecă durerea sufletului meu.

Preotul zice ectenia: Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, și pomenește pe cei pentru care se face paraclisul;

strana: Doamne miluiește (de 12 ori), ecfonisul: Că milostiv și iubitor de oameni; apoi

Sedealna, glasul al 2-lea. «Rugătoare fierbinte»

Izvor îmbelșugat de tămăduiri întru Duhul s-a arătat, Înțelepte, racla moaștelor tale, că vindecă pe cei ce pătimesc și sănătate și tărie dăruiește celor ce vin cu credință, Preasfinte Părinte Nectarie.

Cântarea a 4-a. «Auzit-am, Doamne, taina iconomiei Tale»

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Obștea ta, Ierarhe, neînvăluită pururi păzește-o de ispitele vrăjmașului și de tulburările acestuia.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Tuturor care suferă și îți cer ajutorul, Sfinte Nectarie, vindecare dăruiește-le risipind îndată întristarea lor.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Vindecarea cea după duh și cea după trup, slăvite Nectarie, dăruiește-le cu harul tău celor ce te laudă cu dragoste.

stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.

Preacurată, îndreaptă-mă la a pocăinței cărare pururea și năravul rău al patimii de Ia mine alungă-l cu puterea ta.

Cântarea a 5-a. «Luminează-ne pe noi»

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Cald ajutător te-a aflat ostrovul Eghinei, pentru aceea, către tine venind, se izbăvește de tot necazul și patima.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Dă-ne tuturor a trăi viață pașnică și de năvala vrăjmașului pururi netulburată, lerarhe Nectarie.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Cald apărător credincioșii tăi avându-te întru ispite, Părinte Nectarie, cu ajutorul cel de Ia tine se laudă.

stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.

Ceea ce-ai născut negrăit pe Ziditorul tău, de vătămare și toată primejdia pururi păzește-i pe cei care te laudă.

Cântarea a 6-a. «Rugăciune voi vărsa către Domnul»

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Durerea cea sufletească, Părinte, și cea trupească degrabă alin-o celor ce-ți cerem a ta rugăciune, de bucurie umplându-ne inima și ceața grelei întristări de Ia noi, ca un bun, risipindu-o.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Părinte, de încercări de tot felul și a vrăjmașului cumplită sminteaIă, de strâmtorări și nevoi și ispite, Mântuitorului pururea roagă-te să-i apere pe cei ce vin cu credință și cer mijlocirea ta.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Cu milă a cerceta totdeauna și-a păzi nu’nceta, Ierarhe, de-Dumnezeu-purtătorule Sfinte, pe credincioșii tăi care au dobândit comoară de neprețuit racla moaștelor tale, Nectarie.

stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.

Fecioară, ce-ai zămislit de Ia Duhul pe Hristos lubitorul-de-oameni, cu ocrotirea ta grabnic mă scapă de tirania vicleană a răului, și binele a-l săvârși întărește-mi, Stăpâna mea, sufletul.

Izbăvește de tot necazul și vătămarea pe cei care cer mijlocirea ta, de Dumnezeu purtătorule Sfinte Ierarhe Nectarie.

Curată, care prin cuvânt pe Cuvântul în chip netâlcuit L-ai născut în zilele din urmă, nu înceta rugându-L, ca una ce ai îndrăznire de maică.

Preotul pomenește iarăși așa cum s-a arătat după Cântarea a 3-a; ecfonisul Că milostiv, și îndată

Condacul, glasul al 2-lea. «Păzitoarea creștinilor»

Arătatu-te-ai celor căzuți ridicare și tărie, de Dumnezeu purtătorule, întru vremile de pe urmă, prin harul cel de sus, pentru aceasta și pe noi nevătămați păzește-ne de ispita vrăjmașului, trupului sănătate și sufletului iertare neîncetat de Ia Hristos, Ierarhe, cerându-ne.

Prochimenul, glasul al 4-lea. Preoții Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate și Cuvioșii Tăi se vor bucura.

stih: Răsădit în casa Domnului, în curțile Dumnezeului nostru va înflori.

Evanghelia.

Diaconul zice Înțelepciune drepți….

Din Sfânta Evanghelie de Ia loan citire (X, 9-16)

Zis-a Domnul: Eu sunt ușa; de va intra cineva prin Mine, se va mântui; și va intra și va ieși și pașune va afla. FuruI nu vine decât numai să fure și să junghie și să piardă; Eu am venit ca oile Mele viață să aibă și din belșug să o aibă. Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun își pune sufletul său pentru oi. Iar cel năimit și care nu este păstor, ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind și Iasă oile și fuge, și lupul le răpește și le risipește. Dar cel năimit fuge, pentru că este năimit și nu-i pasă de oi. Eu sunt păstorul cel bun și cunosc pe ale Mele și ale Mele Mă cunosc pe Mine; precum Mă cunoaște pe Mine Tatăl și Eu cunosc pe Tatăl; și sufletul Îmi pun pentru oi. Am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta; și pe acelea trebuie să le aduc, și vor auzi glasul Meu; și va fi o turmă și un păstor.

Slavă, glasul al 2-lea

Pentru rugăciunile lerarhului Tău, Milostive, curățește mulțimea greșalelor noastre.

Și acum,

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curațește mulțimea greșalelor noastre.

Stihira, glasul aI 6-lea. «Toată nădejdea»

stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale șterge fărădelegea mea.

Nouă stea te-ai arătat în anii cei de pe urmă Bisericii lui Hristos prin curăția vieții strălucind, Cuvioase, cu lumina harului celui dintru tine luminându-ne sufletul și gonind pururea, cu a vindecărilor străluciri, și negura vrajmașilor și întunecările bolilor; deci strigăm către tine: Nu înceta să ne izbăvești de tulburarea vicleanului și de asuprirea lui.

Preotul zice: Mântuiește, Dumnezeule, poporul Tău;

strana: Doamne miluiește (de 12 ori); ecfonis: Cu mila;

și celelalte cântări ale Canonului:

Cântarea a 7-a. «Feciorii lui Israel, strămutați din Iudeea în Babilon»

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

De dureri și ispite, de primejdii și oameni gâlcevitori și nevoi de moartea fără veste și toată-mpresurarea, Ierarhe Nectarie, pe toți cei care cinstesc icoana ta păzește-i.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Arătatu-te-ai, Sfinte Ierarhe, preagrabnic ajutător tuturor, în anii de pe urmă, și bolile cumplite vindecând celor care vin și cu credință cinstesc racla moaștelor tale.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Dumnezeiască podoabă și cunună preanouă te-a arătat Hristos ostrovului Eghinei; ci pururea aleargă căutând mijlocirea ta, și-agonisește mereu roada dragostei tale.

stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.

La cărarea cea strâmtă a poruncilor Fiului tău întoarce-mă, Stăpână, ridicându-mi din poftele deșarte ticăloasa mea inimă, ca, mântuit cu harul tău, de-a pururi să te laud.

Cântarea a 8-a. «Pe Împăratul Ceresc»

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Râul răutății care-mi cuprinde cu totul ale inimii brazde usucă-l, Părinte, cu puterea rugăciunii tale.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

A toată boala vindecător cunoscându-te, alergăm toți Ia moaștele tale și cu-a ta putere luăm tămăduire.

stih: Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Pururi păzește obștea aceasta, Părinte, cu a ta rugăciune preacaldă, dându-i, lerarhe, și darurile tale.

stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.

Tămăduiește sufletul meu, Preacurată de a șarpelui rea bântuiaIă, a nepătimirii lumină dăruindu-mi.

stih: Să lăudăm, bine să cuvântăm și să ne închinăm Domnului, cântându-l și preaînălțându-L pe El întru toți vecii.
«Pe Împăratul Ceresc pe Care ÎI laudă oștile» Îngerești, lăudați-L și preaînălțați-L întru toți vecii.

Cântarea a 9-a. «Adevărată de Dumnezeu Născătoare»

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Păzește-ne, Părinte, de toată tulburarea care ne face vrăjmașul cel nevăzut și de primejdia morții, Sfinte Nectarie.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Alungă, lerarhe, durerea sufletească și cea din trup suferință, cu harul tău, pe care-l ai de Ia Domnul, Părinte Nectarie.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

La Domnul, lubitorul de oameni, mijlocește pentru ostrovul Eghinei neîncetat și pentru țara aceasta, Sfinte Nectarie.

stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.

Cu toții lăudându-ți harul tău, Fecioară: neîncetat, ca o maică cu dragoste de fii, pe fiecare ne-acoperi, ne mângâi și ne hrănești.

apoi Cuvine-se cu adevărat

și megalinariile:

Pe luminătorul bunei-cinstiri și noua făclie a Bisericii lui Hristos, pe ocrotitorul fierbinte al Eghinei să îl cinstim cu toții, pe Sfântul Nectarie.

Bucură-te, râul nou izvorât prin dumnezeiască revărsare Bisericii, care-adăpi și vindeci cu harul cel predulce pe cei ce ți se roagă, Părinte Nectarie.

De pe înalțimea virtuților luminezi, Părinte, întru cele din urmă vremi, precum o făclie de Dumnezeu aprinsă, simțirea minții noastre, Sfinte Nectarie.

Bucură-te, grabnic izbăvitor de toată-ntristarea și vrăjmașii cei nevăzuți tămăduitorul bolilor celor care moaștelor tale sfinte se închină cu dragoste.

Bucură-te, Sfinte Nectarie, comoara Eghinei, făcătorule de minuni, lauda cea nouă, scutul Ortodoxiei, podoaba cea aleasă a cetei lerarhilor.

Sfinte lerarhe Nectarie, caută cu milă către cei care te cinstim și dă-ne, Părinte, iertare de greșale de Ia Mântuitorul cu mijlocirea ta.

A ta ocrotire n-o depărta, Sfinte lerarhe, de Ia obștea robilor tăi și plinește grabnic cererea celor care iți săvârșesc cu râvnă mereu pomenirea ta.

și aceste două tropare ale Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu

Din tine, Născătoare de Dumnezeu, Dumnezeu Cuvântul întrupându-Se negrăit, covârșești, Fecioară, Oștirea cea Cerească; ție, dar, îți aducem cântare de laudă.

Cu toate oștirile Îngerești, cu Botezătorul, cu Apostolii cei slăviți și cu tot soborul Sfinților, Preacurată, Fiului tău te roagă toți să ne mântuim.

Sfinte Dumnezeule, Preasfântă Treime, Tatăl nostru;

preotul: Că a Ta este Împărăția; apoi

Troparul Sfântului, glas întâi. «Locuitor pustiei»

Pe vlăstarul Silivriei și al Eghinei ocrotitor, ce s-a arătat în anii de pe urmă virtuții prieten adevărat, pe Nectarie să-l cinstim credincioșii, al lui Hristos dumnezeiesc slujitor, că izvorăște vindecări de tot felul celor ce cu evlavie strigă: slavă lui Hristos, Celui ce te-a slăvit pe tine, slavă Celui ce te-a făcut minunat, slavă Celuia ce lucrează prin tine tămăduiri tuturor.

Preotul zice ectenia:

Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule…,

strana: Doamne miluiește (de trei ori),

Încă ne rugăm pentru mila, viața, pacea…,

strana: Doamne miluiește (de trei ori),

Încă ne rugăm să se păzească…,

strana: Doamne miluiește (de 40 ori),

Auzi-ne pe noi, Dumnezeule…,

strana: Doamne miluiește (de trei ori),

iar preotul zice ecfonisul: Că milostiv; apoi face otpustul cel mic,

fără însă a zice Pentru rugăciunile; dupa care zicem acest

Tropar, glasul al 2-lea. «Când de pe lemn»

Tuturor ajutor întru nevoi și ocrotitor în necazuri fă-te, Nectarie, celor ce la tine cu credință vin și dumnezeieștile tale moaște, Părinte, ți le cinstesc pururea, pe care le-a slăvit Hristos cu darul minunilor, care ne alungă durerea și pace dăruiesc tuturora, și de sus iertare greșalelor.

Stăpână, primește rugăciunile robilor tăi și ne izbăvește pe noi din toată nevoia și necazul.

Toată nădejdea mea spre tine o înalț, Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub acoperământul tău.

și acest tropar, glas întâi

Pentru rugăciunile tuturor Sfinților Tăi, Doamne, și ale Născătoarei de Dumnezeu, pacea Ta dă-ne-o nouă și ne miluiește pe noi, ca un singur Îndurat.

și preotul încheie, zicând: Pentru rugăciunile.

Dumnezeului nostru slavă. Amin.

 

Canon de rugăciune către Preasfânta Treime și către toți sfinții, care se face în vreme de boli molipsitoare sau molime

toti_sfintii

Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți

Slava cea atotlucrătoare şi de o fiinţă şi împreună pe scaun şezătoare şi într-o putere
şi în trei străluciri, Părinte necuprins și Fiule şi Duhule Sfinte, de cumplita boală
izbăveşte-ne pe noi, robii Tăi, ca să Te slăvim cu bună mulțumire.

Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți

Viforul păcatelor m-a împins în adâncul neputinței și desele dureri ca furtuna mă
învăluiesc pe mine ticălosul. Stăpânire într-o putere, Treime Sfântă, milostiveşte-Te și mă mântuiește pe mine, care pier cumplit.

Slavă…

De păcatul care ne ține, Treime nedespărţită, izbăveşte-pe noi robii Tăi, cu roua
milei Tale rourând văpaia cumplitelor dureri, și dă-ne sănătate, ca să Te lăudăm pe
Tine cu dreaptă credinţă.

Și acum…, a Născătoarei:

Preacurată, care ai purtat în pântece pe Răscumpărătorul şi Făcătorul a toate şi
Domnul, Cel ce a purtat neputințele noastre, pe Acela roagă-L să izbăvească de
cumplita boală pe robii tăi, tu, singura ajutătoare a oamenilor.

Cântarea a 3-a

Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți

Mințile cereşti, cetele îngereşti, scaunele și începătoriile, puterile si domniile Te
roagă pe Tine, Mântuitorule Cel bun, izbăveşte pe robii Tăi de boala cea
pierzătoare.

Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți

Ca să arăți adâncul cel mare al iubirii Tale de oameni, Stăpâne atotputernice,
slobozeşte de boala cea aducătoare de moarte și de cumplitele dureri pe robii Tăi,
Unule, îndelung-Răbdătorule.

Slavă…

Îngeri și arhangheli, ca duhuri slujitoare care staţi în fața lui Dumnezeu, pe Acela
rugati-L să înceteze boala, să risipească molima şi de primejdia cea aducătoare de
moarte să ne izbăvească.

Și acum…, a Născătoarei:

Izvor de vindecări bune te-a arătat pe tine Hristos Domnul, adâncul cel născut din
tine, Fecioară cu totul fără prihană; pentru aceea izbăveşte pe robii tăi, cei ce se
îneacă în viforul bolii.

Catavasie:

Izbăvește din nevoi pe robii Tăi, Milostive, că noi cu osârdie către Tine alergăm,
către Milostivul şi Izbăvitorul și Stăpânul tuturor, Dumnezeule cel slăvit în Treime.
Am greşit şi fărădelege am făcut și pentru aceasta mânia Ta cea dreaptă ne-a ajuns
pe noi, Doamne, Dumnezeul nostru, și umbra morții ne-a împresurat pe noi și de
porţile iadului ne-am apropiat. Deci, către Tine, Dumnezeul nostru, în durerea
noastră cu umilinţă strigăm: Fie-Ți milă de poporul Tău și nu-l pierde tot. Cu
umilinţă ne rugăm Ție: Auzi-ne și ne miluiește.

Doamne, Cel ce stăpânești moartea și viața, nu da morții pe robii Tăi, ci oprește de
la noi mânia și urgia Ta pentru că pier ca fumul zilele noastre. Răniți suntem; ca
iarba s-a uscat tăria noastră și pierim de tot pentru păcatele noastre. Fie-Ți milă de
robii Tăi. Întru pocăinţă, cu lacrimi ne rugăm Ție: Auzi-ne și ne miluieşte.

Adu-Ti aminte, Doamne, că trup suntem, duh ce iese și nu se mai întoarce, și cu
milostivire oprește mânia Ta, care cu dreptate este pornită asupra noastră, cu care,
ca și cu o sabie înainte de vreme, ne tai pe noi. Slăbeşte boala și încetează rana care
degrab ne pierde; că nu morţii Te vor lăuda pe Tine, nici toți cei ce se coboară în
iad, ci noi, cei vii, Te lăudăm și cu durerea inimii, suspinând, ne rugăm Ție: Auzi-ne și ne miluieşte.

Mai mult decât toți Ți-am greşit și fărădelege am făcut, Stăpâne, și deși n-am
agonisit încă pocăinţă, primește gândul nostru în locul ei; şi, înduplecându-Te spre
milă, ca un preaputernic, slobozește pe robii Tăi de boala cea de moarte și de
cumplitele dureri. Cu lacrimi, suspinând, ne rugăm Ție: Degrab auzi-ne și ne
miluieşte.

Să nu-Ți aduci aminte de fărădelegile și de nedreptățile poporului Tău, şi să nu intri
la judecată cu robii Tăi, nici să Te întorci de la ei cu mânie; că de vei căuta la
fărădelegi, Doamne, cine va putea sta în faţa Ta? Că praf şi ţărână suntem si starea
noastră aici e ca nimic înaintea Ta; ci ca un îndurat și de oameni iubitor,
milostivește-Te si nu ne pierde pe noi întru mânia Ta, pentru fărădelegile noastre.
Rugămu-ne Ție, Preabunule Dumnezeule, auzi-ne și ne miluiește.

Cel ce nu voiesti moartea păcătoşilor, ci să se întoarcă si să fie vii, ca un izvor al
vieţii, fă-ne vii pe noi, cei vrednici de moarte, după judecata Ta cea dreaptă, că Tu
ești Dumnezeu, Cel care stăpânești viii și morții, și nu ne pierde cu mânia îngrozirii
Tale. Cu strigare tare, intru amărăciunea inimii, si cu lacrimi ne rugăm Ție: Auzi-ne și ne miluieşte.

Cu milostivire caută, Doamne, spre pătimirea poporului Tău si Te milostivește și
poruncește îngerului celui ce și-a întins mâna sa ca să ne piardă pe noi pe toţi,
precum ai poruncit odinioară, în zilele lui David, să înceteze și să-și oprească și
acum mânia sa, ca să nu ne piardă de tot; că și noi, mărturisindu-ne întru pocăinţă
ca David, strigăm Ție: am greșit, fărădelege am făcut și nu suntem vrednici nici de
milostivirea Ta. Dar Tu, ca un îndurat, fiind îmblânzit de însăși milostivirea Ta,
arată milele Tale cele de demult şi ferește poporul Tău și oile turmei Tale. Rugămu-ne Ție: Degrab auzi-ne și ne miluieşte.

SEDEALNA, glasul al 6-lea:

Necazuri ne-au înconjurat pe noi, Doamne, și chinurile iadului au dat peste noi,
Mântuitorule, și ne-a acoperit pe noi umbra morții pentru păcatele noastre,
Iubitorule de oameni, și înainte de vreme ne lipsim de viață, și ce să facem nu
pricepem. Numai către Tine, Doctorul sufletelor și al trupurilor și adâncul
milostivirii, din inimă, cu durere și cu umilinţă, căzând, strigăm: Izvorule al vieții,
iartă și miluieşte pe poporul cel deznădăjduit, pentru Născătoarea de Dumnezeu,
Unule, mult-milostive.

Cântarea a 4-a

Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți

Cu adevărat acum umbra morții ne-a împresurat pe noi si de porţile iadului ne-am
apropiat; dar Tu, Mântuitorule, ca un puternic, ridicându-ne pe noi, minunate fă
milele Tale, Cel ce mântuiești pe cei ce cu credință dreaptă strigă: Slavă puterii
Tale, Iubitorule de oameni.

Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți

Apostoli slujitori şi propovăduitori și de Hristos văzători, care ați luat dar de
vindecări și sunteți doctori sufletești, scoateți-ne din nevoi și din neputinţa ce ne
ține, rugând pe Stăpânul Iisus, Izbăvitorul şi Domnul.

Slavă…

Viforul păcatelor acum ne-a cuprins, valurile neputinței ne tulbură, suferințele dese
ne îneacă, întristările și durerile ne-au aflat pe noi, păcătoșii; Apostoli ai Domnului,
cu rugăciunile voastre, dați-ne mână de ajutor.

Şi acum…, a Născătoarei:

Cu dureri cumplite din toate părțile fiind loviți, Fecioară, toți cădem înaintea ta, la
Acoperământul tău cel puternic, Curată, miluieşte-ne pe noi pe toţi; îndură-te, a lui
Dumnezeu mireasă, și izbăveşte de moarte și de cumplita neputință și vindecă,
Stăpână, durerile.

Cântarea a 5-a

Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți

Sfinților proroci, care ați umplut mările cele înşelătoare cu rugăciunile voastre cele
izvorâtoare de miere, prefaceți acum întreaga amărăciune a acestei boli
molipsitoare în dulceața cea dumnezeiască a sănătății.

Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți

Pătrunși suntem de săgețile bolii, prin porunca Ta, Doamne, si apasă greu peste noi
mâna Ta, Atotputernice; ci, ca un Dumnezeu îndurat, milostiveşte-Te spre toți cu
milostivirea Ta, pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi Mucenici.

Slavă…

Precum odinioară pe fiul văduvei l-ai înviat cu porunca Ta, Cuvinte, Cel ce ești
singur Bun și Milostiv, izbăvind pe robii Tăi de cumplita boală, fă-i să vieze, Unule,
Iubitorule de oameni.

Şi acum…, a Născătoarei:

În noaptea vieţii ne-a ajuns viforul tuturor necazurilor și ne-a acoperit întunericul
neputinţei; ci străluceşte-ne rază de nădejde, Fecioară, și la lumina sănătății
îndreptează-ne.

Cântarea a 6-a

Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți

De marea nemărginită a neputinţelor suntem înconjurați și valurile nenorocirii
molipsitoare ne tulbură; Ocârmuitorule Doamne, tinde acum mână de ajutor și
scapă-ne de primejdii.

Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți

Precum de demult pe cel slăbănog cu dumnezeiasca Ta voie ai ridicat din neputința
bolii și din patul suferinței, izbăvește-ne de boala cea grea si dă-ne sănătate, mult Milostive.

Slavă…

Ceata Prorocilor, soborul Apostolilor şi tabăra Mucenicilor acum Te roagă pe Tine,
Unule, mult-Milostive, pentru poporul Tău: Bunule, îndură-Te de el.

Și acum…, a Născătoarei:

Marie, vistieria cea curată a fecioriei, curătește-ne de boli și de necazuri, și de
neputinţa ce ne ține acum miluieşte-ne, ca să te mărim pe tine cu credintă.

Catavasie:

Izbăvește din nevoi pe robii tăi, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că
noi cu osârdie către tine alergăm, ca spre un zid nesurpat și nouă folositoare.

Cântarea a 7-a

Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți

Mă arde cuptorul durerilor fără de număr și neîncetat mă aprinde văpaia cea
necruţătoare a focului bolii; ci, cu roua milei Tale, Mântuitorule, răcoreşte pe cel
ce cântă: binecuvântat ești, Dumnezeul părinţilor noștri.

Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți

Proroci, Apostoli, soborul Mucenicilor, dumnezeieşti învățători, cu rugăciunile
voastre alinați durerile celor bolnavi şi dăruiţi sănătate celor ce cântă: Binecuvântat
ești, Dumnezeul părinţilor noștri.

Slavă…,

Cu cuvântul pe Lazăr l-ai înviat; acum, ridicându-ne noi din groapa bolii celei
cumplite, viază-ne, Doamne, ca să cântăm cântare de mulțumire: Binecuvântat ești,
Dumnezeul părinţilor noștri.

Si acum…, a Născătoarei:

Milostivă fiind si Maică Celui cu totul milostiv, îndură-te și izbăvește pe poporul
care cheamă mila ta, Fecioară, si cântă: Binecuvântat ești, Dumnezeul părinţilor
noştri.

Cântarea a 8-a

Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți

Cu durere gemem în patul suferinței noastre și din boala pierzătoare strigăm către
Tine, Iubitorule de oameni, si, înălțând acum ochii inimii, cerem sănătate.
Cercetează-ne pe noi, Mântuitorule, și ne ridică să cântăm: popoare, preaînălțați-L
întru toţi vecii.

Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți

Cel ce din milostivire Te-ai îmbrăcat în a noastră neputință și ai voit a Te asemăna
oamenilor, pentru rugăciunile preacuvioșilor Tăi, mântuieşte-ne pe noi, cei fără
nădejde, și ne ridică din groapa deznădăjduirii, ca să cântăm: tineri, binecuvântaţiL, preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălțați-L întru toţi vecii.

Slavă…,

Făcătorule al firii, dătătorule de vindecări, ca unul care ai inimă îndurată și noian
de milostivire, îndelung-Răbdătorule, cu luare aminte cercetează pe poporul Tău de
boala cea molipsitoare și viază-l ca să cânte: preoți, binecuvântați-L, popoare,
preaînălțați-L întru toți vecii.

Și acum…, a Născătoarei:

Ajutătoarea cea tare şi apărătoarea cea adevărată, nădejdea deznădăjduiţilor,
cercetează, preanevinovată, pe robii tăi, care pătimesc cumplit; ușurează greutatea
bolii celei amare; depărtează neputința si boala cea molipsitoare și mântuieşte pe
robii tăi, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 9-a

Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți

Minuni fără de număr ai făcut, Cel ce ești fără de moarte; arată mila Ta spre robii
Tăi, Dumnezeule, ca un milostiv, și de boala ce ne-a cuprins pe noi acum, liberează-ne pentru rugăciunile celei ce Te-a născut si ale cetei purtătorilor Tăi de biruință.

Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți

Pentru rugăciunile Îngerilor, Arhanghelilor, Prorocilor, Apostolilor, Mucenicilor,
Preacuvioșilor, Ierarhilor si ale tuturor Sfinţilor Tăi, plângerea cea grozavă a robilor
tăi schimb-o, Atotputernice, în bucurie, vindecă durerea, uşurează boala și sănătate
ne dăruiește.

Slavă…,

Doctorul sufletelor și al trupurilor, Doamne, Cel bogat în milă, pe Tine Te rog,
vindecă multele mele patimi și mă izbăvește de dureri şi de necazuri, ca un singur
bun și binefăcător; și mântuiește pe cei ce cu dreaptă credinţă Te slăvesc.

Și acum…, a Născătoarei:

Ceea ce ai născut pe înduratul și Milostivul, pe Făcătorul și Domnul, Stăpână, arată
acum spre mine obişnuitele îndurări și mă izbăveşte din cumplita boală ce topește
sufletul meu, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, și-mi dăruiește sănătate, ca
neîncetat să te măresc pe tine.

Rugăciuni

(1)

Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, izvorul cel nesecat al îndurărilor, noianul cel
nepătruns al iubirii de oameni, adâncul cel nemăsurat al îndelungatei răbdări şi al
bunătății, care aduci multe feluri de bătăi și de răni asupra neamului omenesc spre
folosul lui, prin marea Ta iubire de oameni, pentru ca neînfrânarea și pornirea
noastră spre păcat, fiind stăpânite ca de un frâu de frica Ta cea dumnezeiască, să nu
se pornească împotriva chipului cel dumnezeiesc, nici să batjocorească firea cea
aleasă a sufletului nostru, oprește, Te rugăm, această armă ascutită si neaşteptată a
morții, adusă asupra firii noastre, ca să nu ne împutinezi mai mult decât pe toate
neamurile, nici să ne dai spre batjocura vrăjmaşilor celor care lucrează cu mintea
celor care lucrează cu simturile. S-au pustiit cetațile, s-au stricat târgurile;
praznicele cele sfinţite şi slujbele și frumusetea cântărilor dumnezeieşti, în buna
parte, au tăcut; case frumoase și mari, după cum zice Scriptura, au pierit și nu este
cine să locuiască in ele. Frică și cutremur au venit peste negura întunecată a acestei
morți înfricosătoare ne-a acoperit pe toţi. Nu apucăm, Stăpâne, noi, rudele, să jelim
pe cei răposati, precum este obiceiul, că a și venit sfârsitul nostru și căutăm pe altii
care să ne jelească și suntem dati aceleiaşi gropi de obște. Noi, cei vii si văzuti, nu
mai socotim că suntem vii, de frica acestei bătăi înfricosatoare; nu ne mai încredem
nici în noi însine, bănuind fiecare din noi că are în sine semnul și rana mortii şi,
înainte de moarte, cumplit de frica mortii murim. Aceasta este plata răutăţii noastre;
acesta este sfârşitul cel cuvenit faptelor noastre viclene și necurate; acestea sunt
isprăvile cele rele ale desfrânării, ale nedreptății și ale călcării noastre de jurământ;
acest şarpe cu trei capete, înfigând în noi dinții săi cei veninosi, ne-a adus această
stricăciune și această moarte, după cum zice Scriptura: pentru aceasta vine mânia
lui Dumnezeu peste fiii neascultători. Pentru care nu putem nici ochii minţii sa-l
ridicam, nici să ne rugăm curat ca să dobândim mila Ta, fiecare din noi fiind apăsat
de greutatea cugetului ca de nişte obezi de fier. Dar nu ne părăsi pe cu totul și,
pentru numele Tău cel sfânt, nu strica aşezământul Tău, ca să nu fim lipsiti de
vremea pocainţei şi a întoarcerii, noi, ticăloșii. Ştim că și această bataie de moarte
cu iubire de oameni ai adus-o pentru ca, de multe ori făgăduind pocăintă şi de multe
ori mintind, ne-am osândit spre tăiere ca și smochinul neroditor. Dar mai ai încă
răbdare, ca un lucrător iubitor de oameni, Care nu voieşti moartea păcătosului, ci
să se întoarcă și să fie viu; Cel care ai poruncit ca de şaptezeci de ori câte şapte să
iertăm păcatele fratilor; Care poți din pietre tari și neroditoare să ridici fii lui
Avraam, pentru că numai Tie sunt cu putinţă toate cele ce sunt la oameni cu
neputinţă, Stăpâne, Iubitorule de oameni. Ca, și prin noi, în neam și în neam, să se
slăvească preasfânt numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și
pururea și în vecii vecilor. Amin.

(2)

Am greşit, fărădelege am făcut, nedreptate am săvârșit înaintea Ta, preabunule
Stăpâne. Am călcat poruncile Tale cele mântuitoare și făgăduinţele noastre cele
sfințite, pe care le-am făcut la Sfântul Botez înaintea marelui Tău jertfelnic și
înaintea îngerilor și a oamenilor; ne-am lepădat de înfricoşătorul sânge al legii prin
care ne-am sfințit, socotindu-l lucru de nimic și înjosind harul Duhului și nebăgând
în seamă înfierea cea înfricoșătoare şi mai presus de fire. Toată Scriptura și legea
cea dumnezeiască și învăţătura cea însuflată de Dumnezeu au fost socotite de noi
ca sunet deşert şi vorbe lipsite de fapte; noi, ticăloșii, purtăm numai cu numele și
în vorbe cinstita Evanghelie și adevăratul crestinism. Mâinile noastre s-au nevoit
spre toată răpirea și lăcomia; picioarele au fost grabnice și îndrăznețe spre toată
nedreptatea și răutatea, gata a merge si a călca partea fratilor şi a mânca pe săraci.
Am făcut gura, organul sfintelor rugăciuni și al cuvintelor, organ de toată ruşinea
și vorba nebunească, de călcare de jurământ și de clevetire. Ochii noștri și toate
simtirile noastre peste măsură le-am umplut de desfrânare şi de toată necurăția.
Mintea, care împărățeste în noi, adică sămânţa cea dumnezeiască, am înjosit-o, și
mădularele Tale, Hristoase, le-am făcut mădulare ale desfrânării, și, în loc de
biserici ale lui Dumnezeu, ne-am făcut locaşuri de stricăciune și de necurăţie.
Pentru aceasta, preabunule Stăpâne, noi, ticăloşii, spre mânie am întors marea Ta
iubire de oameni. Mulțimea facerilor Tale de bine, nebunește am înlocuit-o cu
pedeapsă; căci, de vreme ce nici prin cele bune ale noastre si nici prin bolile celor
de aproape nu ne-am făcut mai buni, cu dreptate am pornit singuri asupra noastră
această certare dreaptă și bătaie; dar nu cu iuţimea Ta să ne mustri pe noi, nici cu
mânia Ta să ne pedepseşti pe noi, Doamne. Tie unuia am greşit, dar Tie unuia ne şi
închinam cu inimă umilită aducem Tie mărturisire ca o jertfă curată. Lasă, iartă,
iubitorule de oameni Stapane; opreste bătaia cea cu dreptate adusă asupra noastră;
să biruiască adâncul îndurărilor Tale multimea cea vicleană a păcatelor noastre.
Noianul bunătăţii Tale nemărginite să acopere marea cea amară a răutății noastre.
Avem pilde mari ale iubirii Tale de oameni: pe tâlhari, pe desfrânate, pe vameși și
pe fiul cel desfrânat, care ne-au întrecut pe noi, ticălosii, si în împărăţia cerurilor
înainte au ajuns. Cu aceia primeste-ne și pe noi, care ne mărturisim si cădem
înaintea Ta, Stăpâne, deși suntem departe de întoarcerea și de curata pocăinţă a
acelora; dar bunătatea Ta cea nemăsurată să împlinească lipsa, și mai bine să facă
chiar totul, de vreme ce de toate suntem lipsiti cu totul. Îndurare și milostivire, care
Te îmblânzeşte pe Tine, ai Crucea și moartea cea de bunăvoie, pe care ai răbdat-o
pentru noi, nemulțumitorii; luptele apostolilor, sudorile cuvioşilor, sângele
mucenicilor şi, mai înainte de toate, ai nădejdea și mântuirea cea de obşte a tuturor,
pe Născătoarea de Dumnezeu, care mai presus de fire Te-a născut; ale căror
rugăciuni cu iubire de oameni primindu-le, din nevoia aceasta de acum și de chinul
cel veşnic ce va să fie, ne izbăveşte pe noi. Cu harul și cu iubirea de oameni ale
Celui fără de început al Tău Părinte, cu care împreună ești binecuvântat, și ale Preasfântului şi bunului și de viată făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii
vecilor. Amin.

Rugăciune pentru izbăvirea de pandemie

De ce ne rugăm la Dumnezeu când el însuși a spus că știe mai dinanite de ce avem nevoie? - Fotoreportaj de la privegherea împotriva pandemiei

Rugăciune care se rostește în Muntele Athos la mănăstirea Vatoped pentru a ne izbăvi de pandemie.

De ce ne rugăm la Dumnezeu când el însuși a spus că știe mai dinanite de ce avem nevoie? - Fotoreportaj de la privegherea împotriva pandemiei

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Doctorul Cel mare al sufletelor și trupurilor noastre, Cel ce pentru noi te-ai făcut om ca să îl vindeci de marea rană pe om. Cel ce nu i-ai trecut cu vederea pe cei zece leproși care boleau fără leac, ci i-ai curățat pe dânșii cu mântuitorul tău har. Cel ce Ți-ai petrecut zilele șederii Tale pe pământ ca Dumnezeu și om bine făcând și tămăduindu-i pe toți cei bolnavi și neputincioși. Cel ce ai făcut bine și i-ai însănătoșit pe slăbănogi, pe orbi, pe cei ce mult au păcătuit, pe îndrăciți și pe îndoit pătimași, adică la trup și la minte, primește cu bunăvoință ruga noastră și gonește-l cu puterea Ta pe virusul acesta ucigaș ce poartă chip de coroană și aduce teamă sau chiar și moarte celor bolnavi și celor ce pătimesc pe nedrept.

Și dacă pentru multele noastre păcate ai îngăduit ispita aceasta Te rugăm ca pe un Milostiv să o ridici de la noi și din întreaga lume. Și dacă spre cercarea credinței ai rânduit-o să stăpânească, încetează tulburarea celor bolnavi de molima aceasta. Și dacă aceasta mai departe a fost dată de viclenia potrivnicului sau și de negrija oamenilor nesocotiți, zdrobește puterea acesteia ca un Dumnezeu Atotputernic. Păzește tineretul și ocrotește-i pe cei ce s-au îmbolnăvit, iar pe cei în vârstă vindecă-i de blestematul virus și pe toți îi izbăvește de strâmtorarea inimii și în locul ei ne dăruiește sănătate, ușurare și desfătare cu mijlocirile Stăpânei de Dumnezeu Născătoare și ale tuturor Sfinților Tăi. Amin!

Î.P.S. IOIL de Edessa (Grecia)

Sursa:  – De ce ne rugăm la Dumnezeu când el însuși a spus că știe mai dinainite de ce avem nevoie? –

Acatistul Sfântului Arhanghel Gavriil – 26 Martie

Gabriel_from_Vysotsky_chin_(14c,_Tretyakov_gallery)

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

Troparul Sfântului Arhanghel Gavriil, glasul al 4-lea:

Mare Voievod al oștilor cerești, rugămu-te pe tine noi, nevrednicii, ca prin rugăciunile tale să ne acoperi pe noi cu acoperământul aripilor măririi tale cele netrupești, păzindu-ne pe noi cei ce cădem cu deadinsul și strigăm: scapă-ne din nevoi, ca un mai-mare peste cetele puterilor celor de sus.

Condacul 1

Ca pe un crainic mare al voii Celui Preaînalt și ca pe o călăuză binecuvântată a neamului omenesc spre Hristos, Domnul vieții și al învierii, cinstimu-te, Sfinte Voievoade Gavriil, și închinămu-ne credincioșiei tale ca unei icoane cerești a slujirii celei fără de preget, strigându-ți ție cu glasul evlaviei dreptmăritoare: Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Icosul 1

Cu cei șapte sfinți îngeri care văd fața lui Dumnezeu și duc rugăciunile drepților dinaintea Tronului ceresc, tu întru mare cinste te numeri și fără de istov te ostenești să ne aduci nouă, celor în trup viețuitori, veștile rânduielilor și milelor de sus, temeluind nădejdea mântuirii după care toată firea suspină, drept care și noi, cunoscând prin tine puterea lui Dumnezeu, ca de un foc al credinței ne aprindem de îngereasca ta lumină și cu grai cucernic te agrăim, zicând:
Bucură-te, cel ce-n fața Domnului cu cinste șezi;
Bucură-te, proslăvire care nu te-mpuținezi;
Bucură-te, glas de taină al oștirilor de sus;
Bucură-te, că prin tine s-a vestit Hristos Iisus;
Bucură-te, că Fecioarei dinainte i-ai stătut;
Bucură-te, logofătul Celui fără de-nceput;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 2-lea

Înaintea celor văzute și cu trup dăruite, a fost voia lui Dumnezeu să le aducă în ființă pe cele nevăzute și slobode de trup, ca pe o oștire slujitoare, să vegheze cerurile și pământul, smerite Sfatului de Taină al Sfintei Treimi, Căreia și noi ne închinăm și-I aducem slavă în tot ceasul, după pilda îngereștilor cete, întru cuminecarea duhului cântând: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Iar îngerului care s-a trufit, voind să troneze pe norii cerului și asemenea lui Dumnezeu să împărățească, osândă i s-a făcut răzvrătirea lui și-n beznele adâncului a fost alungat. Și tu martor ești, Gavriile Voievoade, al dreptății ce s-a făcut în cer, prin sabia de foc a lui Mihail, cu care dimpreună ești cinstit. De aceea și noi, râvnitori a urma ție și îngerescului Sobor, rugămu-te să ne fii întru toate luminător și să porți la Domnul rugăciunile celor ce cu inima curată îți grăiesc ție unele ca acestea:
Bucură-te, puritate niciodată întinată;
Bucură-te, măreție ce-n smerenie se arată;
Bucură-te, că prin tine mântuirea s-a vestit;
Bucură-te, cel de turma credincioșilor cinstit;
Bucură-te, Voievoade al Soborului ceresc;
Bucură-te, aripi repezi, care nu mai prididesc;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 3-lea

Doamne, Cel ce ai pus pe cele văzute în paza celor nevăzute și ne-ai luminat nouă, celor căzuți în păcat, calea izbăvirii, din vechime și până la plinirea Legii în har și în adevăr, și care până la sfârșitul veacurilor ne-ai trimis nouă Mângâietor, înfiindu-ne milei Tale celei bogate, primește prinosul rugăciunilor noastre și de măsura cea îngerească învrednicește-ne pe noi, cei ce glas înălțăm către Tine, zicând: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Lui Daniil proorocul vedenie i s-a arătat despre sfârșitul veacurilor și glas de sus a poruncit lui Gavriil, Arhanghelul tălmăcitor al tainelor dumnezeiești, să-i tâlcuiască vedenia, spre veșnica pomenire. Iar acela, cu chip de om înfățișându-se, semnele i le-a deslușit, zicând: „Ia aminte, fiul omului!”. Dinaintea aceluia și noi ne cutremurăm, ca Daniil odinioară, și cinstire îi aducem ca unui sol ceresc, grăind către dânsul, într-un duh și cu un glas:
Bucură-te, strălucire care nu mai înserezi;
Bucură-te, pârgă nouă a edenicei amiezi;
Bucură-te, cel prin care Daniil a văzut departe;
Bucură-te, că prin tine harul Duhului se împarte;
Bucură-te, că vestit-ai calea prin Ioan deschisă;
Bucură-te, că slujit-ai Evanghelia promisă;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 4-lea

Unul și același a descoperit Sfintei Ana că va naște la bătrânețile ei. Unul și acela și a hrănit-o în Templu pe Fecioara cea între toate aleasă. Unul și același l-a încredințat pe Zaharia că Elisabeta va naște pe Ioan, Înaintemergătorul, care Îngerul Pustiei se va numi. Unul și același a binevestit Mariei, zicând: „Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei. Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri. Vei naște fiu și vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt se va chema”. Iar noi acestea știindu-le și cu credință mărturisindu-le, pe Dumnezeu Îl preamărim pentru toate, strigând: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Și auzind Fecioara cuvântul îngerului Gavriil, și crezând nesmintit că la Dumnezeu toate sunt cu putință, s-a smerit voii celei de sus, încuviințându-se zămislirii fără de sămânță și nașterii fără de stricăciune, prin care ne-a venit mântuirea cea dintru început făgăduită. Iar noi, căutând a urma în credință celei ce a zis: „Fie mie după cuvântul tău!”, laolaltă lui Dumnezeu ne plecăm și binevestitorului Său îi grăim, iarăși și iarăși:
Bucură-te, bucuria minunatelor pliniri;
Bucură-te, caier tainic al cucernicei iubiri;
Bucură-te, care noaptea o prefaci în zori de lume;
Bucură-te, care-ntâiul I-ai spus Domnului pe nume;
Bucură-te, că primită fusese a cerului solie;
Bucură-te, că Maria zise preasmerită: „Fie!”;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 5-lea

Preamărit ești, Doamne Dumnezeul părinților noștri, Cel ce pentru mântuirea noastră Te-ai întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioară și Te-ai făcut om. Și ai îndurat pentru noi patimă, răstignire și moarte, iar a treia zi ai înviat din morți, făcându-Te temei și arvună dumnezeiască a învierii celei de obște. De aceea noi, necurmat, dimpreună cu îngerii și cu sfinții din ceruri, slavă Îți înălțăm și zicem: Aliluia!

Icosul al 5-lea

După cuvântul Arhanghelului, Fecioara a zămislit de la Duhul Sfânt și a născut pe Mântuitorul și Lumina lumii, pe Hristos, Răsăritul cel de Sus, întru Care iubirea și puterea Sfintei Treimi ni s-au arătat nouă întregi, în veac și în vecii vecilor. Iară noi, pe Dumnezeu cel în Treime slăvindu-L, nici pe minunat crainicul Său nu-l uităm, ci cu cinste îl pomenim, grăindu-i întru dreptate:
Bucură-te, crăinicia Răsăritului cel mare;
Bucură-te, îngereasca voii voilor strigare;
Bucură-te, că prin tine harul Domnului se arată;
Bucură-te, vrednicie cu nimic asemănată;
Bucură-te, fulger tainic între ceruri și pământ;
Bucură-te, părtășia plinătății-ntru Cuvânt;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 6-lea

Ferice de cei ce, în trup fiind, viață îngerească duc! Că Dumnezeu, în purtarea Lui de grijă, trimite pe îngerii Săi să ne ocrotească și să ne pilduiască întru curăție și credincioșie, ca să ne învrednicim noi, lucrându-ne desăvârșirea, de împărăția cea mai dinainte pregătită nouă, unde înșine vom fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer, și chiar mai presus de îngeri chemați. Deci Ziditorului văzutelor și nevăzutelor să-I aducem prinos fără de prihană inimile noastre și cu rost de sfințenie să zicem: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Cel ce pe Fecioara mai dinainte o vestise de nașterea lui Hristos, fericind-o ca pe o lamură a lumii, ce mai presus de îngeri s-a ridicat, același a strigat celei pline de dar: „Preacurată Fecioară, bucură-te, și iarăși zic: bucură-te, căci Fiul tău a înviat a treia zi din mormânt. Luminează-te, luminează-te, Noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit. Saltă, saltă de-acum și te bucură, Sioane, iar tu, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, veselește-te întru Învierea Celui născut al tău!”. Acestuia, care bucuria cea mare a vestit-o oarecând, să-i strigăm și noi, cu aceeași bucurie:
Bucură-te, că strigat-ai celei pline de dar;
Bucură-te, vestitor al celei pline de har;
Bucură-te, mângâierea Născătoarei de Hristos;
Bucură-te, purtătorul îngerescului prinos;
Bucură-te, cu întregul nevăzutelor alai;
Bucură-te, care-n ceruri întreită slavă dai;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 7-lea

O, minunat alai îngeresc, care-n ceruri aduci neîncetat întreită slăvire, zicând: „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Savaot. Pline-s cerul și pământul de mărirea Sa!”, iar asupra lumii, porunca lui Dumnezeu plinind-o, în chip tainic veghezi și de toată dreptatea te bucuri, fii pururea însoțitor plin de bunătate al neamului nostru și tot sufletul creștinesc luminează-l pe calea rugăciunii, a dragostei și a osârdiei slujitoare, ca una să fim cu toții întru Hristos și răpiți în bucuria Duhului să zicem: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Sfântului Arhanghel Gavriil, cu Mihail întâistătător al Soborului Puterilor cerești celor fără de trup, cuvine-se să-i aducem cinstire și să urmăm dreptății lui, asemenea părinților noștri, pe care din neam în neam i-a călăuzit, de la patriarhi și prooroci până la Maica Domnului și de la Apostoli până la sfinții cei mai aproape de noi. De aceea, să nu prididim a ne ruga în tot locul și în toată vremea, iar acum mai cu înflăcărare să glăsuim către el:
Bucură-te, a îngerimii frunte binecuvântată;
Bucură-te, duh ce-n chipul omenimii se arată;
Bucură-te, care ai adus Născătoarei imn din cer;
Bucură-te, că și sfinții ajutorul tău îl cer;
Bucură-te, că din piatră bun izvor ai izvodit;
Bucură-te, dărnicia creștinescului zenit;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 8-lea

Rugăciunile noastre primindu-le, Sfinte Voievoade Gavriil, ca pe o umilă ofrandă poartă-le dinaintea Dumnezeului celui viu și adaugă-le lor puterea ta mijlocitoare, că noi la tine nădăjduim și la tot ajutorul îngeresc pe care Dumnezeu l-a rânduit oamenilor, după bunătatea și înțelepciunea Lui. În genunchi cerșind îndurare pentru puținătatea și neputințele noastre, dumnezeieștii pronii ne încredințăm întregi, cu sufletele și cu trupurile deopotrivă, și, laolaltă cu cetele cerești, Dumnezeului Oștirilor celor de sus îndelung Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Preafericit ești tu, Gavriile, slujitorule al Dreptății și Milei prisositoare, care faci cunoscute oamenilor hotărârile voinței dumnezeiești și stai pururea gata, cu tot Soborul cel întraripat, să plinești poruncile Celui Vechi de Zile! Pentru aceasta, creștinii te cinstesc și te laudă, și binenădăjduiesc în sprijinul tău, iar noi, nevrednicii, în ceasul acesta numele tău cel plin de putere îl chemăm, strigându-ți din tot sufletul și din tot cugetul nostru unele ca acestea:
Bucură-te, ducătorul rugăciunilor la cer;
Bucură-te, încredințare despre cele ce nu pier;
Bucură-te, că citit-ai în vedenii de profet;
Bucură-te, strălumină pogorâtă-n Nazaret;
Bucură-te, că lui Iosif deslușire i-ai adus;
Bucură-te, că Maria zămislit-a pe Iisus;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 9-lea

Hristos, Domnul și Mântuitorul nostru, în fel și chip a fost vestit oamenilor încă din vechime, prin îngeri și prooroci. Iar Gavriil, îngerescul Voievod, fruntea vestitorilor a fost, și pavăză cerească Fecioarei din Nazaret, și straja dumnezeiescului Mire. Și toate întocmai au fost precum le-a grăit, la vremea de Dumnezeu hărăzită, ca să se întărească credința cea râvnitoare și nădejdea celor ce au strigat și strigă: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Întru totul vrednic de laudă ești, Sfinte Voievoade Gavriil, că ție ți-au fost încredințate mai înainte tainele Sfatului dumnezeiesc și crainic ales ai fost dintre miriade de îngeri, dâră de lumină făcând între cer și pământ, ca și prin aceasta să se preamărească Treimea cea Sfântă și de grijă purtătoare, căci slava Stăpânului și în râvna slugii strălucește. Drept care și noi, cu înfiorată cucernicie, cuvinte precum acestea din darul Cuvântului îți grăim:
Bucură-te, maiestatea cerului înflăcărată;
Bucură-te, care-n slavă precum vulturul dai roată;
Bucură-te, strălucire care soarele-l întreci;
Bucură-te, destăinarea tăinuitelor poteci;
Bucură-te, ascultare fără preget și clintire;
Bucură-te, că prieten ești al veșnicului Mire;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 10-lea

O, Doamne Dumnezeule, Atotțiitorule, Făcătorul tuturor celor văzute și nevăzute, Cel ce veșnicești între oștiri fără de număr și după Care toate se cer, de la răsărit până la apus și de pe pământ până în tării, că Tu ești viața și rostul și plinătatea lor, dă-ne și nouă duh sârguitor și limbi ca de foc, să preamărim acum și pururea numele Tău cel sfânt, și rânduielile Tale fără greș să le păzim, și cu îngerii să-ți cântăm înmiit: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Ce fericire și cinste poate fi mai mare decât aceea de a contempla fără de vreme slava cea neapropiată a Sfintei Treimi și de a sluji Voinței dumnezeiești celei una și atoateorânduitoare, din care cele de sus și cele de jos își au ființa lor? În fericirea și în cinstea aceasta aflându-te, Gavriile Voievoade, cum nu te-am ferici și nu te-am cinsti noi, cei ce ne ostenim în trup spre împărăția cea fără de sfârșit a lui Dumnezeu și nădăjduim la tine cu nădejde mare, ca să ne fii nouă tainic sprijinitor pe calea cea strâmtă a mântuirii? Drept care, iară și iară, cuvios îți grăim:
Bucură-te, sârguință de când lumea lucrătoare;
Bucură-te, că iubirea din adâncuri te dogoare;
Bucură-te, mărturia hotărâtelor soroace;
Bucură-te, că prin tine voia Domnului se face;
Bucură-te, că Treimea o contempli îndeaproape;
Bucură-te, bucurie care nu ne mai încape;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 11-lea

Dumnezeu Cel Unul și întreit, cu înțelepciunea Lui cea neajunsă, oștire slujitoare a rânduit în cer, miriade de miriade, și toate cele văzute prin cele nevăzute tainic se păzesc. Cutremură-te, omule, și măsură îngerească agonisește-ți ție, că Dumnezeu, în bunătatea Sa fără de seamăn și în nemărginita Lui dărnicie, la desăvârșirea făpturii dintru început te-a chemat, ca înger nefiind, cu îngerii să te întreci, întru smerită ascultare, și cu ei laolaltă să cânți Celui de trei ori Sfânt: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Aducând noi mulțămită și slavă Celui ce îngerii și-i trimite din înalt, pe tine, trimisule fără de trup care în chip de om te-ai arătat odinioară, ca un de mai înainte crainic al lui Hristos, vestind celor aleși mântuirea ce avea să vie și păzindu-i pe ei de toată urgia potrivnicului, cu bucurie te cinstim, putere sfântă și sfințitoare, și-i fericim pe cei laolaltă cu tine, iar gurile noastre se umplu de lauda ta, zicând:
Bucură-te, care-n ceruri întreită-nalți cântare;
Bucură-te, a celor sfinte strajă mărturisitoare;
Bucură-te, cel ce-n cinste ești cu Mihail de-o seamă;
Bucură-te, leac angelic de-ndoială și de teamă;
Bucură-te, care-n nume porți a cerului tărie;
Bucură-te, bogoslovul veacului ce va să vie;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 12-lea

Neînserată este slava și fără de margini mila Domnului și Dumnezeului nostru, iubirea Lui peste toți și peste toate ca un cort se întinde, iar căile cele ascunse ale lucrării Lui ce minte îngerească sau omenească poate în de tot să le cuprindă? De cine ne vom teme, dară, când cu noi este Dumnezeu? Ascultați, neamuri, și preamăriți Preasfânta Treime cea deoființă și nedespărțită, pe Tatăl și pe Fiul și pe Duhul Sfânt, cu fără de numărul oștirilor celor de sus laolaltă cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea

În minunata și înfricoșătoare vedenie a celor de pe urmă, la ruperea celei de-a șaptea peceți, văzut-a Sfântul Ioan Bogoslovul pe cei șapte îngeri care stau dinaintea Celui Preaînalt și care au să sufle pe rând în trâmbițele dreptății, vestind plinirea celor ce trebuie să fie. Deci și noi, nevrednicii, înfricoșându-ne până mai este vreme și pocăindu-ne de atâta întuneric de păcate, celui desăvârșit întru slujire, glas înălțând, să-i cântăm cu înmulțită nădejde:
Bucură-te, proslăvire a treimicului sfat;
Bucură-te, al voii sfinte mesager întraripat;
Bucură-te, ajutorul celor ce spre ceruri strigă;
Bucură-te, că-ntre îngeri și-ntre oameni ești verigă;
Bucură-te, înfricoșata beznelor de jos certare;
Bucură-te, că măsură ești a râvnei slujitoare;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 13-lea

O, Gavriile, Arhanghel al luminii line, care celor de demult le-ai deslușit calea și le-ai vestit soroacele, care neîncetat veghezi peste fața pământului prin dumnezeiască rânduială, care la sfârșitul veacurilor cu Dreptul Judecător vei fi la înnoirea lumii, cercetează-ne și pe noi, nevrednicii veacului acestuia, și păzește-ne de vrăjmașii noștri văzuți și nevăzuți, de tagma lui Irod și de tagma Satanei, ca să nu ne smintim și să nu ne pierdem, ci să dobândim și noi cetățenia Ierusalimului ceresc, unde laolaltă cu îngerii și cu sfinții să veșnicim cântând: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăși Icosul 1: Cu cei șapte sfinți îngeri care văd fața lui Dumnezeu…, Condacul 1: Ca pe un crainic mare al voii Celui Preaînalt…,

Icosul 1

Cu cei șapte sfinți îngeri care văd fața lui Dumnezeu și duc rugăciunile drepților dinaintea Tronului ceresc, tu întru mare cinste te numeri și fără de istov te ostenești să ne aduci nouă, celor în trup viețuitori, veștile rânduielilor și milelor de sus, temeluind nădejdea mântuirii după care toată firea suspină, drept care și noi, cunoscând prin tine puterea lui Dumnezeu, ca de un foc al credinței ne aprindem de îngereasca ta lumină și cu grai cucernic te agrăim, zicând:
Bucură-te, cel ce-n fața Domnului cu cinste șezi;
Bucură-te, proslăvire care nu te-mpuținezi;
Bucură-te, glas de taină al oștirilor de sus;
Bucură-te, că prin tine s-a vestit Hristos Iisus;
Bucură-te, că Fecioarei dinainte i-ai stătut;
Bucură-te, logofătul Celui fără de-nceput;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul 1

Ca pe un crainic mare al voii Celui Preaînalt și ca pe o călăuză binecuvântată a neamului omenesc spre Hristos, Domnul vieții și al învierii, cinstimu-te, Sfinte Voievoade Gavriil, și închinămu-ne credincioșiei tale ca unei icoane cerești a slujirii celei fără de preget, strigându-ți ție cu glasul evlaviei dreptmăritoare: Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

și această

Rugăciune către Sfântul Arhanghel Gavriil

O, Sfinte Arhanghele Gavriil, desăvârșit lucrătorule, care cu numele și cu fapta mărturisești puterea Celui Preaînalt, către puținătatea omenească apleacă-te cu îngăduință și veghează-ne în ceasul rugăciunii noastre, și călăuzește-ne spre împlinirea a toată dreptatea, cu mulțimea harurilor anume încredințate ție, că noi în puternicul tău ajutor cutezăm a nădăjdui și ascultătoarei tale slujiri următori năzuim a ne face. Tu pe oameni cercetându-i din neam în neam, cu bunele și cu relele noastre ne știi; de aceea te rugăm să fii răbdător cu nedesăvârșirile noastre, sprijinindu-ne ca de rele să ne lepădăm, iar întru cele bune să sporim, căci de îndreptarea omului scris este că și îngerii se bucură. Deci pricină de bucurie înlesnește-ne să fim Puterilor cerești celor fără de trup, peste care Dumnezeu fruntaș te-a rânduit, Voievod între Voievozii cei de sus. Fii bucuria noastră și învrednicește-ne să fim bucuria ta, ca întru Domnul bucuriei duhovnicește să ne veselim. Rugăciunile noastre du-le la Dumnezeu cu iuțimea aripilor tale și de vestirea ta mântuitoare nu ne lipsi pe noi, Binevestitorule, ca pe unii ce nădăjduim cu râvna duhului să biruim neputințele cele trupești și îngerilor asemănători să ne facem, ca dimpreună cu oștirile cerești și cu cetele drepților, spre împărăția luminii celei neînserate cătând, din tot sufletul și cu tot cugetul nostru să aducem mulțămită, laudă și închinăciune Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, Treimea cea deoființă și nedespărțită, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Și se face otpustul.

Imagine: Saint Gabriel_from_Vysotsky_chin_(14c,_Tretyakov_gallery)

rază blândă – alex amarfei

camasa-lui-hristos-expunere-exceptionala-iar-pentru-camasa-mea-a

(mama țesând fiului ultima togă)

flux

trezit în miez de noapte pe rază lunii urcau și coborau
îngeri buni
creșterii și descreșterii
val fără vreme singurătăți sub astrul plutitor
război țesăturii de creștete
gânduri – orbite, iubite, orbitor
melcul, cea mai generoasă făptură văzătoare
dăruie ochi lumii, flux și reflux
vedere – călăuză singurătății

reflux

netezire, argintiu veghează
spumă poftind frumusețe
vinerii ascunsă-n oase
încetiniri, lănci de pază
bună, nimfelor geloase
holoturia, cea mai generoasă degustătoare,
aruncă peste prăzi pântecele
iertare, cântece
în grădini
osebesc rădăcini mustul din sus
război de împăcat inimi
gustul rădăcinii – călăuza regăsirii de sine

flux

dus și adus! plural
înconjurat de stele murmură
osteneala tăriei
talaz după talaz clepsidre de sori
urcă în așteptare strămoși
cei mai generoși pipăitori
bureții se lasă atinși dinăuntru
iertare, glie, pentru neputința cunoașterii
doar pământul pe sine se află
când lumina înfige rădăcini,
când scoate spice, degete miriade
călăuza amintirii de sine

reflux

adormire spre apă; peșteri șerpuie
adâncimi în făpturi, ciudate
cu aer impregnate
reptila dăruie
cea mai generoasă ascultare
cu mijlocirea pietrei
inima, fiule, senin
sporire de sine, uriașă, încât,
scoasă la lumină cu carnea
dilată încheietura făpturii cu aer străin
dragul meu, ultima dungă
de purpura tinereților tale
adaos celeilalte margini de rază
nevătămate foșniri

flux

sori pretutindeni răsar
păsări și fluturi în zori
dăruiesc miros de zbor luminii care nu zboară
adulmecări de soare-n fiori; din vin – nara
răsărit de inimi, calin
răsad nou, cu pelin
din fără smirna smirnei cădește: amin
flux și reflux de sânge iscălesc
flux și reflux din ocean
amurg adormirii, pean
cornul lunii noi împărățește sub laur
întețind puls diafan
în rădăcina cornului de taur

inimi revărsate, lumina
retrage nopții vestirile inimii dinăuntru
ecou în osul sepiilor,
înfloriri de sine – cerneală-ntre continente:
Pangeea! Pangeea!

Dr. Alexandru – Theodor Amarfei

Rugăciuni puternice către Maica Domnului pentru vindecarea de boli

cropped-68919718_2373447742913050_6265178320636215296_o-3.jpg

Preasfântă, Preacurată şi Preaminunată Fecioară şi Maică a Domnului nostru Iisus Hristos, Te rugăm ascultă rugăciunea nevrednicilor robi (numele) şi vindecă-ne pe noi, pe cei din familiile noastre şi pe toţi suferinzii din lumea asta bolnavă, de bolile grele, de bolile ştiute şi neştiute de noi.

Fie ca toţi creştinii să Te preamărească şi să Te preacinstească pe Tine, iar noi să avem tot ajutorul cel bun, sfânt şi ceresc.

Îţi mulţumim Maică Sfântă pentru vindecare, pentru tot ajutorul Tău, pentru mijlocirea Ta la Preabunul Dumnezeu, că Tu eşti scară la Cerul Sfânt, pentru rugăciunile noastre şi ajutor nemijlocit în cererile noastre cele îndreptăţite. Amin!

***

O, Preacurată Maică a Lui Dumnezeu, Împărăteasă a Toate, auzi suspinele noastre cele pline de durere înaintea Icoanei Tale făcătoare de minuni!

Întoarce-Ţi privirea spre copiii Tăi bolnavi de boli netămăduite, care cad înaintea Ta cu credinţă şi acoperă-ne Fecioară, cu Omoforul Tău cel vindecător (nume)!

Acolo unde nădejdea se subţiază, Mila Ta să fie nădejde neîndoielnică!
Unde grijile amare ne copleşesc, dă-ne răbdare şi odihnă!
Unde chinul şi deznădejdea se cuibăresc în suflet, fă să răsară Lumina Necreată a Lui Dumnezeu!

Mângâie-i pe cei fricoşi! Întăreşte-i pe cei slabi!
Varsă blândeţe şi lumină peste inimile amărâte!
Vindecă poporul Tău cel bolnav

Atotmilostivă Stăpână binecuvântează minţile şi inimile doctorilor, să fie instrumente ale Atotputernicului Doctor Iisus Hristos, Mântuitorul!

Ne rugăm înaintea Icoanei Tale ca Puterea Ta să trăiască în noi, Stăpână Doamnă!
Întinde mâinile Tale pline de vindecări, Bucuria celor întristaţi, Mângâierea celor îndureraţi, ca primind ajutorul Tău cel minunat, mulţumind, să slăvim şi să lăudăm Treimea Cea de Viaţă Făcătoare şi Nedespărţită, pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Acatistul Sfântului Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu – 17 Martie

i3670

Troparul Sfântului Cuvios Alexie, glasul al 8-lea:

Crescând în bunătate și curățindu-ți cugetul, ai ajuns la marginile doririlor, iar împodobindu-ți viața ta cu nepătimirea și cu inimă curată primind înfrânarea cea aleasă și ca un fără de trup petrecând întru rugăciuni, ca soarele ai strălucit în lume, preafericite Alexie.

Condacul 1

Cuviosului și mult nevoitorului, al lui Hristos, Alexie, acum din suflet să-i aducem prinos de laude și cu dorire să-i strigăm: Bucură-te, Cuvioase Părinte Alexie!

Icosul 1

Îngerii din cer s-au mirat văzând nevoințele tale și răbdarea cea mare și, primind duhul tău în lăcașurile cele preaînalte, de bucurie s-au umplut, îndemnându-ne și pe noi a zice ție:
Bucură-te, că părinții i-ai părăsit pentru Hristos;
Bucură-te, că El te-a încununat frumos;
Bucură-te, că părinților tăi te-ai dăruit prin rugăciune;
Bucură-te, că ei mult s-au bucurat de tine;
Bucură-te, că mare mulțumire au dat lui Dumnezeu;
Bucură-te, că Domnul a primit rugăciunea lor;
Bucură-te, că toată cetatea s-a bucurat de nașterea ta;
Bucură-te, că părinții tăi mult s-au mângâiat;
Bucură-te, că pentru aceasta pe Hristos au lăudat;
Bucură-te, că ești rodul rugăciunii;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Alexie!

Condacul al 2-lea

Văzând părinții tăi frumusețea ta cea sufletească și trupească, s-au gândit a te împreuna cu nunta cea după legea firii, însă tu, arzând cu sufletul către Hristos, ai zis: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Logodindu-te după dorul părinților tăi, ai intrat în cămară, însă, fiind tu cu dragostea mai fierbinte către Dumnezeu, ai dat miresei tale brâul și inelul și ieșind pe ascuns din cămară, ai purces la călătorie, rugându-te neîncetat; iar noi zicem ție:
Bucură-te, că Domnul ți-a fost călăuză în cale;
Bucură-te, că spre Laodiceea ai călătorit;
Bucură-te, că pe Domnul cel dorit ai aflat;
Bucură-te, că de toată viața lumească te-ai înstrăinat;
Bucură-te, că chipul Mântuitorului ai căutat;
Bucură-te, că pe El în cetatea Mesopotamiei L-ai aflat;
Bucură-te, că acel chip mult te-a mângâiat;
Bucură-te, că toată averea ta la săraci o ai dat;
Bucură-te, că pentru aceasta plată de la Dumnezeu ai luat;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Alexie!

Condacul al 3-lea

Începând tu a viețui în Biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, totdeauna postind și hrana ta împărțind-o la săraci, lumea s-a mirat de răbdarea ta zicând: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Locuind tu în cetatea Edesei, tot poporul, privindu-te ca pe un înger, a început a te lăuda zicând:
Bucură-te, că în Edesa ai petrecut șaptesprezece ani în post și rugăciuni;
Bucură-te, că în Biserica Maicii Domnului ai viețuit îngerește;
Bucură-te, că viața ta cea bună pe toți i-a minunat;
Bucură-te, că de cinstea lor pe ascuns te-ai depărtat;
Bucură-te, că, fugind, în Cilicia ai călătorit;
Bucură-te, că mâna lui Dumnezeu spre Roma te-a îndreptat;
Bucură-te, că ieșind din corabie în grija lui Dumnezeu te-ai dat;
Bucură-te, că în casa părintească neștiut de nimeni ai intrat;
Bucură-te, că de aceasta inima ta s-a mângâiat;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Alexie!

Condacul al 4-lea

Întorcându-se tatăl tău de la curtea împărătească înconjurat de multe slugi și văzându-l tu pe el în așa mărire, și el, necunoscându-te pe tine, te-a miluit ca pe un sărac, iar tu, Cuvioase, ai mulțumit lui Dumnezeu din toată inima, cântând: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Începând, Cuvioase, a locui în coliba mică din fața Palatului părintesc, neștiind nimeni cine ești, adesea te rugai pentru cetate și popor, dar noi mirându-ne de răbdarea ta zicem:
Bucură-te, că acea colibă mică ți-a fost lăcaș ceresc;
Bucură-te, că slugile tale te-au batjocorit;
Bucură-te, că fiind în atâtea rele nu ai cârtit;
Bucură-te, că pentru toate lui Dumnezeu ai mulțumit;
Bucură-te, că auzind plângerea miresei tale nu ai mâhnit-o;
Bucură-te, că auzind jalea lor nu te-ai milostivit;
Bucură-te, că de răbdarea ta mulți s-au folosit;
Bucură-te, că lor harul lui Dumnezeu le-ai hărăzit;
Bucură-te, că pentru aceasta raiul ai moștenit;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Alexie!

Condacul al 5-lea

Văzând diavolul pornirea ta spre fapta bună, îndemna pe slugi să te batjocorească, să te lovească peste obraz cu palma și lături să toarne peste tine, dar tu, viteazule nevoitor, te întrarmai asupra lui cu rugăciunea, cântând lui Dumnezeu, Celui ce te întărea: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Mireasa ta cea de Dumnezeu înțelepțită, neștiind unde te găsești și nevrând a se despărți de soacra sa, ci ca o altă Rut, închizându-se în cămară, adesea plângea, iar tu, auzind acestea prin fereastră, răbdai făcând rugăciuni, pentru care minunându-ne strigăm:
Bucură-te, diamantul răbdării;
Bucură-te, turn neclintit de ispite;
Bucură-te, răbdătorule de chinuri;
Bucură-te, ostașule nebiruit;
Bucură-te, piatră nesfărâmată de lacrimile părintești;
Bucură-te, comoară nejefuită de bântuielile diavolești;
Bucură-te, aur lămurit prin răbdare;
Bucură-te, că te-ai făcut nouă scăpare;
Bucură-te, că prin tine mulți ne folosim;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Alexie!

Condacul al 6-lea

Fiind tu fiu și moștenitor al casei părintești, primit-ai hrană din mâna slugilor tale, iar tu la alți săraci împărțind-o, te-ai hrănit cu pâine și cu apă, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Când a voit Dumnezeu să te ia din cele trecătoare, ți-a descoperit ziua mutării tale și tu, fiind vesel de aceasta, ai cerut hârtie spre a-ți scrie viața, iar noi strigăm ție:
Bucură-te, că mult te-ai nevoit;
Bucură-te, că pe vrăjmașul l-ai biruit;
Bucură-te, că a ta viață tuturor ne-a folosit;
Bucură-te, că cele de aici pe toate de nimic le-ai socotit;
Bucură-te, că cele cerești ai dobândit;
Bucură-te, că timp de șaptesprezece ani nimeni nu te-a cunoscut;
Bucură-te, că toată viața în chinuri o ai petrecut;
Bucură-te, că la înălțimea raiului ai ajuns;
Bucură-te, rugătorule neobosit;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Alexie!

Condacul al 7-lea

Apropiindu-se fericitul tău sfârșit și scriindu-ți toată viața ta, ai adăugat și aceasta, ca să te ierte părinții tăi pentru necazurile pe care le-ai pricinuit cu lipsa ta și, ținând hârtia în dreapta ta, ai adormit cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Episcopul Inocențiu, slujind în Biserica Sfinților Apostoli, a auzit glas din cer zicând, în auzul tuturor, cum că tu ai adormit în Domnul și, neștiind unde să te găsească spre rugăciune, s-a întors, zicând:
Bucură-te, omul lui Dumnezeu;
Bucură-te, prietenul Lui cel mare și curat;
Bucură-te, că din pruncie L-ai slujit;
Bucură-te, că pentru El pe toate le-ai disprețuit;
Bucură-te, că a ta petrecere a fost minunată;
Bucură-te, că toți ne-am spăimântat de aceasta;
Bucură-te, că ești pildă de răbdare pentru noi;
Bucură-te, că ne-ai adus pe noi la multă mirare;
Bucură-te, că de aici ne-am pornit spre a ta căutare;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Alexie!

Condacul al 8-lea

Împăratul Honoriu și tot poporul, fiind strâns în biserică și auzind glasul dumnezeiesc chemându-te de sus și pe episcop îndemnându-l spre căutarea ta, de cutremur umplându-se, au căzut cu fețele la pământ, strigând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

A doua oară slujind episcopul, cu mult popor, a auzit iarăși glas poruncitor zicându-i că în casa lui Eufimian este omul lui Dumnezeu și, spăimântându-se toți, nu înțelegeau, iar noi zicem ție acestea:
Bucură-te, că episcopul spre a ta căutare s-a pornit;
Bucură-te, că împăratul Honoriu la casa părintească a venit;
Bucură-te, că prin rugăciunea lor te-ai descoperit;
Bucură-te, că de aceasta toată cetatea s-a bucurat;
Bucură-te, că diavolul văzând aceasta s-a tulburat;
Bucură-te, că îngerii mult s-au veselit;
Bucură-te, că prin tine cetatea s-a mântuit;
Bucură-te, că apărător de cetate te-au numit;
Bucură-te, grabnicule ajutător;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Alexie!

Condacul al 9-lea

Neștiind Eufimian că în casa lui locuiești tu, comoara cea neprețuită, a zis împăratului: Viu este Dumnezeu, că eu nu știu pe nimeni în casa mea cu fapte bune care să știe a cânta: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Împăratul și episcopul s-au pornit să vină spre casa ta, împreună cu tot clerul, dar tatăl tău a ajuns mai înainte, gătindu-le loc, iar poporul, nerăbdător a te vedea, a început a striga:
Bucură-te, ajutorul nostru cel grabnic;
Bucură-te, întărirea cetății noastre;
Bucură-te, izbăvitorul nostru din necazuri;
Bucură-te, rugătorule prea fierbinte pentru sufletele noastre;
Bucură-te, solitor către Dumnezeu;
Bucură-te, preabunule părinte;
Bucură-te, alesule de Dumnezeu;
Bucură-te, vasul Lui cel curat;
Bucură-te, oglindă neîntinată;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Alexie!

Condacul al 10-lea

Întru mâhnire fiind cei ce se adunaseră în casa tatălui tău și neștiind unde să te găsească, iată, sluga aceea care era rânduită spre îngrijirea ta a zis în auzul tuturor că săracul din colibă a adormit, neștiind ei că tu ești cel care ai cântat: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Auzind tatăl tău că săracul a adormit, a venit în căscioara ta cea plină de Duhul Sfânt și, văzându-te pe tine adormit și ținând în mână hârtia și nevrând s-o dai lor, a zis cu umilință:
Bucură-te, comoară ascunsă;
Bucură-te, că ai fost stâlp de foc;
Bucură-te, că ne-am înfricoșat de viața ta;
Bucură-te, că părintele ceresc a primit răbdarea ta;
Bucură-te, că ai fost înger în trup;
Bucură-te, că diavolul s-a batjocorit;
Bucură-te, că prin tine multă lume s-a mântuit;
Bucură-te, că mulți leproși s-au curățat;
Bucură-te, că noi de aceasta ne-am veselit;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Alexie!

Condacul al 11-lea

Îngenunchind tot poporul la sfintele tale moaște cu multă smerenie și multe rugăciuni înălțând către Dumnezeu, te-ai milostivit spre ei și, dându-le hârtia cea scrisă, a înțeles dintr-însa că tu ești omul lui Dumnezeu și au strigat toți: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Mulțimea de popor văzând în curte maica și mireasa ta, Sfinte Alexie, nu înțelegeau și, dându-și seama că acel sărac ești tu, fiul și soțul cel pierdut, despletindu-și părul capului cu jale au alergat la coliba ta, vrând
cât mai curând a striga către tine:
Bucură-te, preaiubite;
Bucură-te, al mamei tale dorite;
Bucură-te, scumpule odor;
Bucură-te, al părinților tăi mângâietor;
Bucură-te, al miresei tale sfătuitor;
Bucură-te, al legii lui Dumnezeu păzitor;
Bucură-te, al slugilor tale de rău nepomenitor;
Bucură-te, al necazurilor primitor;
Bucură-te, al nostru mângâietor,
Bucură-te, Cuvioase Părinte Alexie!

Condacul al 12-lea

Aglaida, scumpa ta mamă, neștiind ce să facă la aflarea ta, să se bucure sau să se mâhnească, a alergat cu jale să-și vadă preaiubitul său fiu și, dând în lături poporul, a strigat cu plângere: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Scoțând cinstitele tale moaște din coliba cea săracă, le-au pus în racla cea de mult preț, dând cinstea cea cuviincioasă, ca unui mare nevoitor, și privindu-ți fața ta cea îngerească au strigat către tine unele ca acestea:
Bucură-te, că te-ai nevoit bărbătește;
Bucură-te, că acum te veselești cu îngerii;
Bucură-te, că ai biruit pe diavolul;
Bucură-te, că te rogi pentru noi către Domnul;
Bucură-te, că gonești duhurile cele viclene;
Bucură-te, că ologii prin tine își au umblarea;
Bucură-te, că leproșii prin tine se curățesc;
Bucură-te, că acum stai lângă Sfânta Treime;
Bucură-te, că acolo Îl vezi pe Domnul Hristos Cel dorit de tine;
Bucură-te, că pentru El ai luat fericit sfârșit;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Alexie!

Condacul al 13-lea

O, Preabunule Părinte Alexie, cel ce ai lăsat casa părintească pentru Hristos, nu ne lăsa pe noi, cei cuprinși de multe ispite, ci te roagă pentru noi și ne împlinește cererile către mântuire, ca împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi iarăși se zice Icosul 1: Îngerii din cer s-au mirat văzând nevoințele tale…, Condacul 1: Cuviosului și mult nevoitorului, al lui Hristos…,

Icosul 1

Îngerii din cer s-au mirat văzând nevoințele tale și răbdarea cea mare și, primind duhul tău în lăcașurile cele preaînalte, de bucurie s-au umplut, îndemnându-ne și pe noi a zice ție:
Bucură-te, că părinții i-ai părăsit pentru Hristos;
Bucură-te, că El te-a încununat frumos;
Bucură-te, că părinților tăi te-ai dăruit prin rugăciune;
Bucură-te, că ei mult s-au bucurat de tine;
Bucură-te, că mare mulțumire au dat lui Dumnezeu;
Bucură-te, că Domnul a primit rugăciunea lor;
Bucură-te, că toată cetatea s-a bucurat de nașterea ta;
Bucură-te, că părinții tăi mult s-au mângâiat;
Bucură-te, că pentru aceasta pe Hristos au lăudat;
Bucură-te, că ești rodul rugăciunii;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Alexie!

Condacul 1

Cuviosului și mult nevoitorului, al lui Hristos, Alexie, acum din suflet să-i aducem prinos de laude și cu dorire să-i strigăm: Bucură-te, Cuvioase Părinte Alexie!

și se face otpustul.

Rugăciune la momente de răscruce în viață

60987771_10157369400397459_804291849480044544_n

Episcopul Macarie Drăgoi

Doamne, Tu ai spus că Însuți ești Calea, Adevărul și Viața. Tu ne-ai arătat nouă că fără Tine nimic nu putem face. Iisuse Hristoase, Tu ești Cel Care luminezi și sfințești toate, ești Puterea cea neajunsă și Înţelepciunea cea mai presus de cuget.

Primește, Doamne, această umilită rugăciune ce-o aducem Ție pentru noi și pentru robii Tăi aceștia (N), care se află în nedumerire, neliniște și necunoaștere cu privire la ce se cade să facă și pe ce cale să o ia în drumul vieții lor.

Vifor de ispite și necazuri s-a abătut asupra lor. Sufletul le este apăsat și înnegurat. Mâhnit e duhul lor, iar inimile li s-au umplut de amărăciune. Nu știu încotro să se îndrepte și cui să ceară ajutorul. Gândurile cele negre îi copleșesc și greutatea zilei le întunecă orizontul.

Doamne, Tu ești Cel Care în Grădina Ghetsimani Te-ai rugat Părintelui Tău să treacă de la Tine paharul suferințelor și al răstignirii, arătându-ne că ești cu adevărat Om asemenea nouă, afară de păcat.

Și tot Tu ne-ai învățat că, în fața suferinței, în brațele Tatălui Ceresc să ne încredințăm, spunându-I din toată inima: fie voia Ta.

Așa, Doamne, Dumnezeule, Cel Care ai venit printre noi ca să ne înveți să ne luăm crucea și să-Ți urmăm Ție, ajută și pe acești robi ai Tăi să se încredințeze voii Tatălui și să-Ți urmeze Ție, Biruitorului morții și al iadului.

Lipsiți de orice mângâiere fiind, dă-le mângâierea Duhului Tău. Luminează-le mintea și fă-i să Te cunoască pe Tine, astfel încât, rănindu-se de dragostea Ta, să Te caute pururi în toate împrejurările vieții lor.

Doamne, mult se necăjesc și în tot felul se primejduiesc. Fie-Ți milă de aceștia, căci și ei, și noi, lucrurile mâinilor Tale suntem, Doamne, și pentru noi Te-ai răstignit și ai murit, nimicind moartea și înviind.

Auzi-ne, Doamne, Cel Ce privești la durerile noastre și iei aminte la cei din întuneric și din umbra morții, la cei îndurerați și nedreptățiți, la cei zdrobiți și căzuți, și fă milă cu noi precum voiești și precum știi.

Că Iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Preasfântului și Bunului și de Viață Făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Sursa: http://episcopiascandinavia.se

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu pentru vremea pe care o trăim

10301222_768572673163407_5982242089243061588_n

Preasfântă, Preacurată și Pururea Fecioară Marie, Născătoare de Dumnezeu, Maica Domnului nostru Iisus Hristos și Maica neamului creștinesc, nădejdea mântuirii noastre și rugătoare neîncetată pentru creștini înaintea Milostivului Dumnezeu, tu care dintre fiii oamenilor ai fost cel mai curat vas al Duhului Sfânt și te-ai învrednicit a-L naște cu trupul pe Mesia – Hristos spre mântuirea noastră, rămânând pentru totdeauna Fecioară, ascultă rugăciunea noastră, a celor care ne silim să fim statornici în credință, iubitori ai Bisericii și cinstitori ai tăi și ai tuturor sfinților.

Din pricina păcatelor, multe și grele, râvna pentru rugăciune, lacrimile căinței, iubirea dintre noi, puterea de stăpânire și răbdarea ni s-au împuținat.

Diavolul ne lovește cu greu război. Fecioarele își vând cinstea și credința pentru plăceri ucigașe de suflet.

Tinerii noștri se dedau la destrăbălări și pleacă în lume, neaflându-și rostul în țara lor.

Cei căsătoriți alunecă ușor în desfrânări, în beții și își ucid de bună voie rodul sfânt al pântecelui lor, uitând de Înfricoșata Judecată ce îi așteaptă.

Cei vârstnici iubesc mai mult gâlcevile, clevetirile și vorbele fără rost decât Biserica.

Din toate părțile păcatele ne copleșesc. Ce vom face, dumnezeiască Maică, la cine ne vom duce, decât numai la tine, care ții pe sfintele tale brațe pe Fiul lui Dumnezeu și Mântuitorul lumii?

Rugăciunile tale îmblânzesc mânia cea dreaptă a lui Dumnezeu, ne ușurează durerile vieții, liniștesc pe vrăjmașii noștri văzuți și nevăzuți și ard pe demoni.

Iubirea ta de Mamă ne îndeamnă să ne rugăm ție cu nădejde. Ai milă de țara noastră, de la o margine până la cealaltă. Ai milă de poporul nostru care te cinstește. Nu ne lăsa orfani, Maica lui Dumnezeu, ci roagă-te Milostivului tău Fiu să aprindă din nou credința în sufletele care L-au uitat, să smerească pe cei tari și hulitori de Dumnezeu și să rușineze pe cei ce se luptă împotriva rânduielilor firii statornicite de Dumnezeu.

Izbăvește, Preasfântă Fecioară, pe mame de ucidere de prunci, pe bărbați de patima beției, de lipsa de simțire și de urâciunea bătăilor, pe tineri de desfrânări.

Izbăvește casele creștinilor de certuri și de toată fărădelegea. Scapă-ne țara, Biserica și neamul de cei care ne urăsc credința, limba și sufletul.

Mijlocește, Maică a neamului creștinesc, înaintea iubitorului de oameni Dumnezeu, ca să ne trezească din somnul morții păcatelor, să ne dea iarăși tăria credinței, să sporească dragostea și unirea dintre noi, să ne dăruiască păstori sufletești buni, rugători adevărați, duhovnici plini de har, mame sfinte, răbdare în ispite, biruință împotriva diavolului, pace în lume și tuturor mântuire. Amin.

Sursa: http://www.cuvantul-ortodox.ro

Acatist pentru izbăvirea de boală către Preadulcele Iisus

cropped-71210215_2398600383731119_7654080644338679808_o.jpg

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

Troparele de umilință

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că, nepricepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi; miluiește-ne pe noi.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri, că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău, toți lucrul mâinilor Tale și Numele Tău chemăm.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

(a Născătoarei de Dumnezeu)

Ușa milostivirii deschide-o nouă, bine-cuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!

Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu!

Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru!
(cu trei închinăciuni)

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea întru credincioşia Ta, auzi-mă întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni dintre cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrabă auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ți întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel Bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru Numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Crezul

Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute.

Și într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care, pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria și S-a făcut om. Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat. Și a înviat a treia zi, după Scripturi. Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui. Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui Împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de Viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel Ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Într-una sfântă, sobornicească și apostolească Biserică. Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor. Aștept învierea morților.
Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Condacul 1

Miluiește-l, Iubitorule de oameni, pe robul Tău care pătimește, arătându-i mila Ta cea nemăsurată. Dă-i lui putere să se ridice din patul durerii și să se roage Ție împreună cu noi, cei cu sufletele slăbite de patimi, dar însetate de tămăduirea Ta: Iisuse Preadulce, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, miluiește-ne!

Icosul 1

Doamne, Cel Ce ai zis că nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi, primind smerita noastră rugăciune care se aduce Ție cu zdrobire de inimă, vino cu puterea Ta cea tămăduitoare și alină durerile robului Tău care se află în mare suferință, trimițând peste noi harul Tău cel curățitor, ca să strigăm:

Iisuse, Fiul lui David, miluiește-ne;

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne;

Iisuse, Cel Ce ai venit în lume pentru cei păcătoși și bolnavi, miluiește-ne;

Iisuse, Care din dragoste pentru neamul omenesc ai primit a Te răstigni, miluiește-ne;

Iisuse, Cel Ce ai luat asupra Ta durerile noastre, miluiește-ne;

Iisuse, Întărirea, Scăparea și Izbăvirea noastră, miluiește-ne;

Iisuse Preadulce, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, miluiește-ne!

Condacul al 2-lea

„Să cinstim boala care este însoțită de sfințenie și să-i cinstim pe cei ale căror suferințe i-au dus la biruință, căci poate între acești bolnavi se ascunde un nou Iov”, a grăit Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu; noi, lăudându-L pe Dumnezeul Care încununează răbdarea celor ce duc fără cârtire crucea bolii și Care îi ridică pe cei căzuți în deznădejde, Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Doamne Iisuse Hristoase, Cel Ce ai spus că până și perii capului ne sunt numărați, Care nu lași să vină asupra noastră dureri și necazuri mai mari decât putem duce, Care, odată cu încercările, ne trimiți și puterea de a le face față, Cel Ce vezi că de multe ori slăbiciunea firii noastre ne împiedică să simțim ajutorul Tău, primește și puțina noastră rugăciune:

Iisuse, Care dai celor ce poartă crucea bolii nădejdea în puterea Ta, și nu în puterile firii, miluiește-ne;

Iisuse, Care celor ispitiți le dăruiești mucenicească răbdare, ca să nu hulească Numele Tău, miluiește-ne;

Iisuse, ca să ne învrednicim de cunună, și nu de osândă, miluiește-ne;

Iisuse, Cel Ce ne-ai îndemnat să îi cercetăm pe bolnavi, miluiește-ne;

Iisuse, Care nu Te desparți de cei aflați în suferințe, miluiește-ne;

Iisuse, Cel Ce ajungi înaintea oricărui om la cei încercați de boală, miluiește-ne;

Iisuse Preadulce, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, miluiește-ne!

Condacul al 3-lea

Dacă s-ar ridica încercările, nu am putea merge pe calea mântuirii și porțile Raiului ni s-ar închide. Pentru aceasta, atunci când Domnul îngăduie să vină asupra noastră felurite suferințe, să căutăm a vedea în ele lucrarea Sa cea curățitoare și să Îi mulțumim că ne poartă de grijă, cântându-I cu evlavie: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Când pocăința sfărâmă zidul gros al părerii de sine, sufletul nădăjduiește că, prin boală, Domnul îi va da curățire de păcate. Cerându-Ți ca, împreună cu fratele nostru bolnav, să ne apropiem și noi de pocăința cea nefățarnică, ne rugăm Ție:

Iisuse, Cel Ce cunoști patimile și neputințele oamenilor, miluiește-ne;

Iisuse, ca să ne cunoaștem slăbiciunile cele ascunse și să Îți cerem izbăvire, miluiește-ne;

Iisuse, Cel Ce primești suferința ca pe o jertfă fără-de-sânge, miluiește-ne;

Iisuse, Care prin boală dai curățire de păcate, miluiește-ne;

Iisuse, Care îngădui să vină asupra noastră suferințe trecătoare ca să ne ferești de cele veșnice, miluiește-ne;

Iisuse, Care ne faci să pricepem marea taină a bolii, miluiește-ne;

Iisuse Preadulce, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, miluiește-ne!

Condacul al 4-lea

Chip al morții fiind boala, avem acum bun prilej să cugetăm la obștescul sfârșit, pentru că această cugetare îndepărtează patimile și apropie Duhul de viață dătător de sufletele noastre, ale celor care, cunoscându-ne slăbiciunile, Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Doamne, izbăvește-l pe fratele nostru de moartea cea năprasnică, dându-i lui vreme de pocăință. Să nu îl tai pe el înainte de vreme, ca pe smochinul cel neroditor, ci, cu milostivirea Ta, să sapi împrejur și să îl îngrijești cu mila Ta, așteptând cu iubire de oameni rodul pocăinței și al întoarcerii sale. Te rugăm să ne înveți și pe noi să ne pocăim cu inimă zdrobită pentru păcatele noastre, ca să fim izbăviți de suferințele cele fără sfârșit și să Îți cântăm:

Iisuse, dându-ne vreme de pocăință, miluiește-ne;

Iisuse, primind pocăința și lacrimile noastre, miluiește-ne;

Iisuse, înțelepțindu-ne prin cugetarea la moarte, miluiește-ne;

Iisuse, Cel Ce i-ai sfințit pe cei ce s-au nevoit prin această cugetare, miluiește-ne;

Iisuse, alungând de la noi frica morții, miluiește-ne;

Iisuse, Cel Ce ai înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, miluiește-ne;

Iisuse Preadulce, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, miluiește-ne!

Condacul al 5-lea

„Oare există boală pe care Dumnezeu să nu o poată vindeca?” – se întreabă necredincioșii
cei îndărătnici; dar noi, știind mulțimea vindecărilor Tale, Fiule al lui Dumnezeu, credem puterii Tale și mărturisim că nimic nu Îți este cu neputință Ție, Celui Ce ai tămăduit în chip minunat pe cei care în suferințele lor au găsit puterea de a-Ți
cânta: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Cuvintele Sfintelor Evanghelii stau înaintea noastră drept mărturie a dragostei Tale pentru oameni, a nemărginitei Tale purtări de grijă față de cei aflați în suferințe, și ne arată că oricât de mari ar fi căderile noastre nu pot covârși mulțimea milei și a îndurărilor Tale. Știind aceasta, ne rugăm Ție, Iubitorule de oameni:

Iisuse, Care i-ai miluit pe bolnavii care au alergat la Tine, miluiește-ne;

Iisuse, Cel Ce ai miluit mulțime de orbi, de șchiopi și de demonizați, miluiește-ne;

Iisuse, Doamne, Care ai putere de a vindeca orice neputință, miluiește-ne;

Iisuse, Cel Ce și în zilele noastre faci minuni mari și preaslăvite, miluiește-ne;

Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu, Care nu Te desparți de Biserica Ta, miluiește-ne;

Iisuse, Cel Ce până la sfârșitul veacurilor vei tămădui bolnavii, miluiește-ne;

Iisuse Preadulce, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, miluiește-ne!

Condacul al 6-lea

„Tămăduiți pe cei neputincioși, înviați pe cei morți, curățiți pe cei leproși, scoateți afară pe demoni. În dar ați luat, în dar să dați!”, ai spus, Mântuitorule, ucenicilor Tăi, iar ei, ascultându-Te, au împărțit în toată lumea vindecări minunate, aducând la dreapta-credință pe mulți dintre cei care au văzut cum s-a biruit prin har rânduiala firii, și au cântat cu mulțumire: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Împreună cu Preacurată Maica Ta, cetele sfinților se roagă Ție, Dumnezeule al izbăvirilor, pentru tămăduirea credincioșilor care sunt
apăsați de boli, de suferințe și necazuri.
O, Milostive Doamne, împreună cu rugăciunile lor curate, primește și nevrednica noas-
tră rugăciune:

Iisuse, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne;

Iisuse, pentru rugăciunile Sfinților Doctori fără-de-arginți, miluiește-ne;

Iisuse, pentru rugăciunile Sfinților făcători de minuni, miluiește-ne;

Iisuse, pentru rugăciunile celor ce au tămăduit boli de nelecuit, miluiește-ne;

Iisuse, pentru rugăciunile Sfinților pe care îi cinstim cu evlavie, miluiește-ne;

Iisuse, pentru rugăciunile tuturor Sfinților, miluiește-ne;

Iisuse Preadulce, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, miluiește-ne!

Condacul al 7-lea

Pe cât de mult s-a răspândit vestea vindecărilor pe care le-au făcut cuvioșii Tăi, spre slava Bisericii Tale, Iisuse, pe atât de mult a încercat necuratul diavol să atragă lumea în înșelare prin vindecători închipuiți, care necinstesc învățăturile dreptei credințe, care îi îndepărtează pe oameni de Tine și care, cu inimile pătate de noroiul ereziei, cheamă Numele Tău și spun fără teamă: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Izbăvește-l, Doamne Iisuse Hristoase, pe robul Tău de toate vicleșugurile celor care îi amăgesc pe oameni prin vindecările lor, pentru a-i rupe de Tine și a-i arunca în cursele diavolului. Să se învrednicească el de darul deosebirii și al înțelepciunii, ca nu cumva să fie înghițit de adâncurile iadului, ci, împreună cu noi, să îi înfrunte pe cei ce spun că vindecă prin puterea Ta, deși necinstesc învățăturile Bisericii Tale, și tot împreună cu noi să Îți cânte:

Iisuse, întărindu-ne în dreapta credință, miluiește-ne;

Iisuse, fără a cărui milă cădem pradă celui viclean, miluiește-ne;

Iisuse, ca să pricepem că cea mai pierzătoare boală este erezia, miluiește-ne;

Iisuse, pentru a lepăda ajutorul cel înșelător, miluiește-ne;

Iisuse, ca să primim suferința, și nu vindecarea cea amăgitoare, miluiește-ne;

Iisuse, Cel Ce nu Te-ai lăsat amăgit de diavol în pustie, miluiește-ne;

Iisuse Preadulce, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, miluiește-ne!

Condacul al 8-lea

Mult îndurase de la doctori femeia care avea de mulți ani scurgere de sânge, dar vindecarea a dobândit-o numai când a venit la Tine. Ferește-i, Doamne, pe cei credincioși de doctorii lipsiți de iscusință și iubitori de arginți și ajută-i să găsească doctori care le pot fi cu adevărat de ajutor, ca, tămăduindu-se, să Îți cânte: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Doamne, trimite Duhul Tău dătător de viață peste toți cei care se îngrijesc de robul Tău, ca să facă aceasta așa cum se cuvine. Ca să nu-i înmulțească suferințele și să nu-i umple sufletul de amărăciune, ci prin grija lor să mângâie sufletul său necăjit. Trimite peste ei harul Tău, ca să se roage Ție împreună cu noi:

Iisuse, Care Te sălășluiești în cei care îngrijesc bolnavii cu jertfelnicie, miluiește-ne;

Iisuse, Cel Ce îi ajuți să Te vadă pe Tine în chipul celor pe care îi îngrijesc, miluiește-ne;

Iisuse, care ajuți bolnavii să vadă în ajutorul omenesc ajutorul Tău cel ceresc, miluiește-ne;

Iisuse, Cel Ce ferești bolnavii de nepriceperea doctorilor, miluiește-ne;

Iisuse, Cel Ce pui înaintea celor suferinzi doctorii cei mai iscusiți, miluiește-ne;

Iisuse, Care de toate Te îngrijești, rânduind cu înțelepciune cele de trebuință, miluiește-ne;

Iisuse Preadulce, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, miluiește-ne!

Condacul al 9-lea

Îți înălțăm rugăciuni, Doamne, nu numai pentru cei de aproape ai noștri, ci și pentru toți bolnavii pentru care nu are cine să se roage și pentru toți cei apăsați de singurătate. Dăru-
iește-le lor mila Ta, Preabunule Doamne, dăruiește-le să cunoască puterea Ta și să simtă prezența Ta cea sfântă, ca, izbăvindu-se de amărăciune, să Îți cânte: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Nimeni nu este fără de păcat și fiecare om a greșit față de semenii săi; dascăl de neprețuit
este pentru unii suferința, căci îi ajută să fie mai buni și mai înțelegători față de neputințele celorlalți, și aceasta ne îndeamnă să ne rugăm Ție, Învățătorului nostru;

Iisuse, dăruindu-ne dragoste pentru aproapele, miluiește-ne;

Iisuse, ca să fim mai iubitori și mai blânzi, miluiește-ne;

Iisuse, trimițând peste noi pacea pe care ai dat-o ucenicilor Tăi, miluiește-ne;

Iisuse, învățându-ne să ascultăm povețele tainice ale îngerului păzitor, miluiește-ne;

Iisuse, ferindu-ne de duhul mâniei, al vrajbei și al răutății, miluiește-ne;

Iisuse, îndepărtând de la noi patima mândriei și a iubirii de sine, miluiește-ne;

Iisuse Preadulce, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, miluiește-ne!

Condacul al 10-lea

Degeaba primim vindecarea trupurilor dacă sufletele noastre rămân bolnave; degeaba ne tulburăm încercând să dobândim sănătate pentru trupul cel supus stricăciunii dacă părăsim grija pentru suflet, căci nicio vindecare nu este deplină până ce nu I se înalță lui Dumnezeu cântarea: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Doamne, ajută-l pe robul Tău să caute nu numai vindecarea trupească, ci și pe cea sufletească. Povățuiește-l, călăuzește-l, luminează-l să alerge la acoperământul Bisericii Tale sfinte, pentru a lua putere să meargă pe calea mântuirii. Și, pentru ca boala prin care trece să fie pentru el și pentru noi prilej de întoarcere la Tine, îndrăznim să ne rugăm Ție:

Iisuse, sădind în noi dorința unei vieți virtuoase, miluiește-ne;

Iisuse, îndemnându-ne să ne spovedim toate păcatele, miluiește-ne;

Iisuse, dăruindu-ne să ne împărtășim cu Preacuratele Tale Taine, miluiește-ne;

Iisuse, revărsând peste noi darurile Sfântului Duh, miluiește-ne;

Iisuse, sălășluindu-Te în inimile noastre cele
îndurerate, miluiește-ne;

Iisuse, ca să cunoaștem iubirea Ta cea mângâietoare, miluiește-ne;

Iisuse Preadulce, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, miluiește-ne!

Condacul al 11-lea

Mare bucurie se face pe pământ pentru un bolnav care dobândește sănătate, și încă mai mare bucurie se face în cer pentru un păcătos care se pocăiește. Cu adevărat mare bucurie va fi în cer și pe pământ dacă robul Tău va dobândi atât tămăduirea trupească, cât și pe cea sufletească și Ți-ar aduce cântarea de mulțumire: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Dacă am avea credință cât un grăunte de muștar, robul Tău ar putea primi vindecare grabnică; oricât de puțină ar fi credința noastră însă, nu vom înceta a ne ruga Ție ca, așa cum ai primit oarecând cei doi bani ai văduvei, tot așa să primești acum și rugăciunile pe care le facem pentru vindecarea trupească și sufletească a acestuia care bolește, a noastră și a tuturor celor aflați în patul de suferință:

Iisuse, pentru rugăciunile tuturor celor ce îți cer aceasta, miluiește-ne;

Iisuse, ascultând cererile preoților care ne pomenesc la Sfântul Jertfelnic, miluiește-ne;

Iisuse, pentru rugăciunile soborului îngeresc, miluiește-ne;

Iisuse, ca să sporim în săvârșirea faptelor bune, miluiește-ne;

Iisuse, trecând cu vederea faptele noastre cele rele, miluiește-ne;

Iisuse, dăruindu-ne credință puternică și nefățarnică, miluiește-ne;

Iisuse Preadulce, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, miluiește-ne!

Condacul al 12-lea

Deși noi, cei păcătoși, nu știm să căutăm în viață decât ceea ce este bine pentru trup, avem în față pildele cuvioșilor care au purtat cu răbdare felurite boli și necazuri fără să ceară de la Dumnezeu ușurare, ci numai puterea de a răbda toate și de a cânta în focul încer-
cărilor: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Doamne, Tu știi dacă pentru robul Tău este mai de folos să primească grabnică vindecare sau să se mai nevoiască o vreme răbdând boala și pentru aceasta Te rugăm să rânduiești viața lui după cum este cu adevărat bine și să îi dai putere pe calea mântuirii, ca să se roage împreună cu noi așa:

Iisuse, Lumina care izgonești întunericul, miluiește-ne;

Iisuse, Nădejdea celor deznădăjduiți, miluiește-ne;

Iisuse, Bucuria veșnică a celor ce Te caută, miluiește-ne;

Iisuse, Păstorule al turmei Tale cuvântătoare, miluiește-ne;

Iisuse, Mire al sufletelor care au iubit nevoința, miluiește-ne;

Iisuse, Răsăritule al Răsăriturilor, miluiește-ne;

Iisuse Preadulce, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, miluiește-ne!

Condacul al 13-lea

Doamne Iisuse Hristoase, Cel Ce ai fost, ești și vei rămâne același Samarinean milostiv Care îngrijești nu numai pe cei căzuți între tâlharii lumii acesteia, ci și pe cei aflați în multe alte feluri de suferințe, acoperă-i pe ei cu harul Tău și, ca un Iubitor de oameni, alină-le durerile, pentru ca în vecii vecilor să-Ți cânte Ție: Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori).

Se repetă Icosul întâi și Condacul întâi.

Rugăciune către Mântuitorul Iisus Hristos pentru izbăvire de boală

Preaputernice și slăvite Doamne Iisuse Hristoase, Tu, Care ai venit în lume să tămăduiești neputințele oamenilor, Care nu ai venit să chemi la pocăință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși, și ai primit moarte pe cruce pentru mântuirea noastră! Din adâncul inimii Te rugăm să primești smerita mea nevoință și această mică rugăciune a noastră pentru toți cei încercați de boală! Mântuiește-i, Doamne, precum știi, ca un Bun și Iubitor de oameni, și rânduiește Tu toate spre folosul lor. Că noi neputincioși suntem și nu îi putem ajuta, dacă nu ne vei lumina cu harul Tău. De este voia Ta, îi poți pedepsi precum se cade pentru păcatele lor, tămăduindu-i cu ierburile amare ale durerii, ca un Doctor priceput, precum vei vrea. Dar, căzând înaintea Ta, Te rugăm îndură-Te de robii Tăi, potolește-le fierbințeala, alină-le suferința, ridică-i din patul durerii. Să le fie această încercare prin care trec spre îndreptarea vieții, spre început bun mântuirii și spre iertarea păcatelor. Și, dacă le este de folos să ducă mai departe crucea bolii, fie, Doamne, după voia Ta, nu după voia noastră. Dăruiește-le răbdare și liniște, alungând de la ei toată frica și toată deznădejdea, ca să nu fie îngenuncheați de durere și să cârtească sau să cadă în patima mâniei. Ajută-i, Iubitorule de oameni, ca, văzând ei mila Ta, să cadă la picioarele Tale cu lacrimi de pocăință și de mulțumire, ca să se învrednicească fiecare să audă glasul Tău cel sfânt: „Iertate îți sunt păcatele!”. Amin.

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Sursa: http://episcopiascandinavia.se/

ȘI câte femei – Emil Iulian Sude

impressionist-art-male-model-portrait-original-oil-painting-on-canvas-for-sale-abstract-art-ideas-david-padworny

ȘI câte femei

locuiau în bărbatul acesta.

numai bărbatul acesta ştia.

le ascundea să nu le vadă alți bărbați.

şi să nu ceară de la el partea lor de femeie.

că nu toți bărbații se recunosc în femeile date.

untitled-q590-david-padworny

şi pe zi ce trecea multele femei ale bărbatului acestuia norocos

înfrumusețau partea lor de bărbat.

Emil Iulian Sude

Imagines:

Impressionist Art-male Model Portrait-original Oil Painting-on Canvas For Sale-abstract Art Ideas is a painting by David Padworny.

Expressionism-abstract Portrait Female-impasto Oil Painting-picasso is a painting by David Padworny which was uploaded on July 18th, 2018.

Paraclisul Cuviosului Nichifor cel Lepros – 4 Ianuarie

89722028_2956341534428696_8689218688101908480_n

Preotul binecuvântează: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…

Iar dacă nu este preot se zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri…

Apoi

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

 Doamne miluiește de 12 oriSlavă… Și acum…

Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm, şi să cădem la Hristos Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm, şi să cădem la Însuşi Hristos Împăratul şi Dumnezeul nostru.

Psalmul 142:
 
„Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viață mea o călca în picioare; facutu-m-a să locuiesc în întuneric că morții cei din veacuri.
 
Mâhnit e duhul în mine și inimă mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu că un pământ însetoșat. Degrabă auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în mormânt. Fă să aud dimineața milă Ta, că la Tine mi-i nădejdea.
 
Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scăpa-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău. Amin”

Apoi aceste Tropare, glasul al 4-lea:

Cel Ce Te-ai înălţat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruieşte-i, Hristoase Dumnezeule. Veseleşte cu puterea Ta pe dreptcredincioşii creştini, dăruindu-le biruinţă asupra celui protivnic; având ajutorul Tău, armă de pace nebiruită biruinţă.

Cu bărbătească cugetare ca și Iov ai răbdat lepra trupului tău, Nichifore pătimitorule, curățindu-ți astfel în chip strălucit îmbrăcămintea sufletului tău; și suind pe scara virtuților, ai ajuns, prin înfrânare, la petrecerea Îngerilor, neîncetat cântând lui Dumnezeu: Ție slavă Se cuvine, Treime deoființă.

Slavă… tot acesta, Și acum… a Născătoarei de Dumnezeu:

Nu vom tăcea, Născătoare de Dumne­zeu, pururea a spune puterile tale noi, nevrednicii. Că de nu ai fi stătut tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Psalmul 50

l. Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
2. Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte.
4. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
5. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.
6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.
7. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.
8. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
10. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.
11. Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
12. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
13. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte.
14. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.
15. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.
17. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
19. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Cântarea 1

Glasul al 8-lea: „Apa trecând-o”

Pe vasul cel curat al harismelor Duhului, pe cel mai alb decât zăpada cu sufletul, veniți toți pe Nichifor cel lepros în cântări curate să-l mărim.

Cu sfințita pecete a dragostei, calea credinței cu bărbăție săvârșind-o, în nădejdea dobândirii Împărăției celei de sus, acum pe Nichifor cel lepros îl fericim.

Slavă…

Cu sudorile nevoințelor tale, Părinte Nichifore, sufletul tău cel dumnezeiesc aur preacurat ți l-ai făcut, în mâinile Dumnezeului tău încredințându-l.

Și acum…

Cuvintele cele nespuse ale lui Gavriil cu credință ascultându-le, Fecioară, pe Dumnezeu L-ai născut lumii, neascultarea Evei îndreptând.

Cântarea a 3-a

„Doamne, Cel ce ai făcut”

Din Creta răsărind ca un soare strălucitor, toată lumea ai luminat cu petrecerea ta, și împodobindu-te cu bună cuviință, fiule al luminii, Nichifore strălucite, întunericul patimilor îl risipești de la noi.

Înțelepțește sihăstrind, calea cea strâmtă ai străbătut, cu multă înfrânare petrecând, preafericite, și cetele celor fără de trup ai ajuns în trup fiind, Nichifore Cuvioase; pentru aceasta cu adevărat ai fost cinstit asemenea Îngerilor.

Slavă…

Cel ce are noian nesfârșit de tămăduiri, Cel ce îi pedepsește cu neputința pe cei pe care îi primește ca fii adevărați, Hristos, ți-a dat ție, Nichifore, lepra trupului, spre încredințarea dragostei Sale.

Și acum…

Fecioară Curată, Stăpâna a toată lumea, sufletul meu cel robit de greșeale, cu rugăciunile tale de maică arată-l mai presus de patimi și la slava cea dintâi iarăși mă ridică.

Apoi aceste tropare:

Tămăduiește patimile noastre cu rugăciunile tale, Părinte Nichifore, cel ce ai răbdat lepra trupului tău cu măsura desăvârșită a răbdării.

Caută cu milostivire, cu totul lăudată Născătoare de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu și vindecă durarea sufletului meu.

Sedealna, glasul al 2-lea

„Ceea ce ești folositoare caldă”

Durerea îndelungată a leprei ai răbdat cu suflet viteaz și cuget bărbătesc, lui Dumnezeu cântând, Nichifore fericite, cântare de bucurie și cu buze curate slăvind neîncetat dumnezeiasca bunătate.

Cântarea a 4-a

Auzit-am, Doamne…

Plăcerile trupului tău le-ai omorât, toată înfrânarea uneltind, Nichifore Cuvioase, și sufletul dumnezeiește ți l-ai înviat.

Răspunzând chemării cerești, fericit te-ai făcut, Părinte Nichifore, biruind toate cetele făcătorului de rele.

Slavă…

Vătămarea ochilor tăi pătimind, Nichifore văzătorule de Dumnezeu, vedeai înlăuntrul tău strălucirile Dumnezeiescului Duh și razele strălucitoare ale luminii celei neapropiate.

Și acum…

Graiurile Proorocilor întru tine s-au împlinit, Preacurată, căci neispitită de bărbat ai purtat în pântece pe Cel ce de demult prin ei a grăit.

Cântarea a 5-a:

Luminează-ne pe noi, Doamne…

Pusu-ți-ai mintea pe piatra Domnului tău, Nichifore înțelepte, pentru aceasta ai rămas tare ca diamantul, neînfricoșându-te de dureri.

Lepra trupului ca și Iov o a suferit, Părinte Nichifore, pentru aceasta strălucești cu sufletul ca aurul și ca argintul cel de mult preț.

Slavă…

Pusu-ți-ai nădejdea, Nichifore fericite, în Dumnezeu, Apărătorul orfanilor și al văduvelor, Părintele milostivirilor, de la Care ai aflat ocrotire.

Și acum…

Turn întărit împotriva vrăjmașilor ești, Stăpână, risipind meșteșugirile lor, ca ceea ce ai născut pe Cel nemăsurat întru putere.

Cântarea a 6-a:

„Rugăciunea mea voi vărsa”.

Întărit fiind de Harul lui Dumnezeu, ai primit slăbănogirea trupului ca pe un dar al milostivirii Lui, Care dorește mântuirea muritorilor pentru nemăsurata Sa milă.

Ca o făclie a Treimii te cunoaștem, Nichifore, deasupra muntelui așezată, care răspândești tuturor lumina și strălucirea Duhului în ceața întunecată a patimilor, luminând peste întinderea pământului.

Slavă…

Biruit-ai înălțimile vrăjmașului cu dumnezeiasca ta smerenie, Părinte Nichifore, căci cu suflet recunoscător ai primit suferințele și defăimările, și te-ai făcut cu adevărat cu neasemănare mai alb decât zăpada.

Și acum…

Pântecele tău cel sfințit s-a făcut mai cuprinzător decât cerurile, Mariam, căci Dumnezeu în el a încăput, pe Care nu-L încap cerurile. Pe Acesta înduplecă-L cu rugăciunile tale de maică să mă izbăvească de strâmtorarea patimilor.

Și iarăși:

Tămăduiește patimile noastre cu rugăciunile tale, Părinte Nichifore, cel ce ai răbdat lepra trupului tău cu măsura desăvârșită a răbdării.

Curată, ceea ce în zilele din urmă prin cuvânt pe Cuvântul în chip de negrăit L-ai născut, nu a înceta a te ruga, ca ceea ce ai îndrăznire de maică.

Condacul, glasul al 2-lea

„Ceea ce ești păzitoarea creștinilor”.

Pe calea cea strâmtă a bolii ai călătorit, Nichifore fericite, și din toată inima L-ai urmat pe Stăpânul, ca un fiu supus și vrednic; jugul Său cel bun și povara cea ușoară pe umeri ridicând, pentru care ai intrat în slava cea veșnică, în veselia nesfârșită, unde neîncetat te veselești.

Prochimenul

Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui

Stih:

Răbdând voi aștepta pe Domnul si va lua aminte la mine.

Evanghelia de la Matei

(Cap. 11, 27-30)

Zis-a Domnul către Ucenicii Săi: Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni, decât numai Fiul şi cel căruia va voi Fiul să-i descopere.Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi.Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre.Căci jugul Meu este bun şi povara Mea uşoară este.

Slavă…

Pentru rugăciunile Cuviosului Tău Nichifor, Milostive, curățește mulțimea păcatelor noastre.

Și acum…

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea păcatelor noastre.

Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile noastre.

Glasul al 8-lea.

Scara cerească a virtuților cu cuget dumnezeiesc și suflet tare ai suit-o, Nichifore cugetătorule de Dumnezeu; căci suferind ca Iov lepra trupului și vătămarea ochilor tăi, răni și toată reaua pătimire a mădularelor, la înălțime te-ai ridicat și frumusețea și slava celor cerești le-ai văzut, pe care Domnul Dumnezeu le-a gătit celor ce săvârșesc poruncile Sale.

Cântarea a 7-a

„Tinerii cei ce au mers din Iudeea”

Avut-ai în viață rugăciunea neîncetată ca pe o lucrare desăvârșită, prin care ai vorbit cu Dumnezeu, petrecerea Îngerilor urmând, Nichifore cugetătorule de cele cerești, și strigând: Dumnezeul Părinților binecuvântat ești.

Povățuit fiind, fericite, de Antim vestitul, ai săvârșit alergarea nevoinței în Hios și ai pus trofee mari de biruință, Nichifore biruitorule. Pentru aceea, cununi ai primit de la mâna cea purtătoare de viață.

Slavă…

Aducând Domnului dumnezeieștile tale rugăciuni cele de la miezul nopții, Nichifore, te-ai ridicat de la pământ, uimindu-l pe ucenicul tău, Eumenie, care te-a văzut și împreună cu care aduci laudă lui Dumnezeu în veci.

Și acum…

Năstrapa cu mană te-a închipuit cu adevărat, Maică Fecioară Curată, căci în pântecele tău ai păzit Pâinea vieții celui veșnice, pe Hristos Cel ce hrănește în chip de negrăit sufletele credincioșilor.

Cântarea a 8-a

„Pe Împăratul ceresc”

Dumnezeieștile tale cuvinte și înțeleptele tale sfaturi dulceață și mângâiere pricinuiesc sufletelor îndurerate, Cuvioase Nichifore.

Neagoniseala a fost vistieria ta, Părinte Nichifore, și făcându-te sărac cu inima, mult te-ai îmbogățit, fericite.

Slavă…

Lucrurile îndepărtate aproape le vedeai cu ochii sufletului, Nichifore fericite, pentru că ai fost împodobit cu dumnezeiasca înainte-vedere.

Și acum…

Împodobită fiind cu dumnezeiasca slavă, Fecioară, de-a dreapta Împăratului ceresc ai fost așezată, ca o Stăpână a lumii.

Cântarea a 9-a

„Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu”

Cu lesnire a ridicat povara cea grea a leprei, biruitorule Nichifore, și te-ai mutat în cetatea lui Dumnezeu cea slobodă, cu ușurință zburând.

Sămânța Evangheliei în pământul cel bun al inimii tale primind-o, Nichifore milostive, a făcut rod de spice însutit.

Candela sufletului tău, înțelepte Nichifore, umplând-o cu untdelemnul răbdării, Mirele Hristos împreună cu fecioarele cele înțelepte te-a numărat.

Slavă…

Racla Moaștelor tale, Părinte Nichifore, izvorăște Harul Mângâietorului, mireasmă de viață, credincioșilor care se închină ei.

Și acum…

Ca o lună mult strălucitoare ai răsărit lumii Lumina cea neapropiată, Născătoare de Dumnezeu, ca ceea ce ai născut pe Soarele cel mare al slavei.

Apoi:

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără strică­ciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Mărimuri

Pentru ca să te facă părtaș al veșnicei bucurii din ceruri, Stăpânul, biciuirile și durerile leprei ți le-a dat în viață, ca un Părinte mult-milostiv.

Dreptar de acrivie, pildă de înfrânare și de smerenie, stâlp de priveghere, lucrător al răbdării și mare dascăl al rugăciunii te cunoaștem pe tine, Nichifore.

Pătimit-ai ca și Iov cu multă răbdare durerile, pătimitorule Nichifore, pentru care, ca și acela, te veselești veșnic, întru nespusa vedere de Dumnezeu.

Veniți dumnezeiasca mulțime a iubitorilor de Hristos, pe prietenul lui Hristos, pe Nichifor cel lepros, cu vrednicie în cântări să-l lăudăm ca pe un desăvârșit luptător.

Ca un ciorchine copt ai fost zdrobit în linurile dureroasei lepre, Nichifore minunate, și ai dat vinul cel dumnezeiesc al virtuților, care veselește inimile celor ce te laudă pe tine.

Având drept sprijin tare toiagul puterii lui Dumnezeu, Nichifore, ai alergat cu multă stăruință pe calea cea strâmtă a vieții și ai ajuns la lărgimea dumnezeieștilor locașuri.

Ca o nicovală a răbdării, neînduplecat te-ai arătat în chinuri, Nichifore pătimitorule, și în cuptorul durerilor fiind încercat, mai strălucitor ca aurul te-ai arătat.

Astăzi puterile îngerești se bucură văzând dumnezeiescul tău suflet stând împreună cu ei la Tronul Stăpânului, cu slava curăției strălucind.

Toate oştile îngereşti, Înaintemergă­to­rul Domnului, cei doisprezece Apostoli şi toţi Sfinţii, împreună cu Născătoarea de Dumnezeu, faceţi rugăciuni ca să ne mân­tuiască pe noi.

Apoi:

Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru… și aceste

Tropare, glasul al 6-lea:

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că, nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Slavă…

Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dum­nezeul nostru şi noi suntem poporul Tău; toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

Şi acum…

Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, căci tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Apoi Preotul rostește Ectenia, după care face Apolisul. În timp ce credincioșii sărută icoana Sfântului, iar Preotul miruiește, psalții cântă troparele acestea, glasul al 2-lea: „Când de pe Lemn”:

Bucură-te, nevoitorule al răbdării, sfeșnicul mângâierii, dumnezeiască icoană a nădejdii, pecetea credinței, plinirea dragostei, învățător rugăciunii, dreptarul înfrânării, bogăție mult-îndrăgită a curăției, cel pedepsit în cuptorul leprei, strălucești neîncetat în lume, Nichifore cuvioase, mai minunat decât aurul.

Stăpână, primește rugăciunile robilor tăi și ne izbăvește pe noi de toată nevoia și necazul.

Toată nădejdea noastră spre tine o punem, Maica lui Dumnezeu, păzește-ne sub sfânt Acoperământul tău.

Tropar, glasul 1

„Locuitor pustiului”

Nevoințele și bărbăția în asceză ale Cuviosului Nichifor cel lepros i-au mirat pe Îngeri, căci ca un alt Iov a răbdat durerile slăvind pe Dumnezeu. Iar acum este încununat cu slavă de Acela spre săvârșirea de minuni. Bucură-te, povățuitorule al monahilor; bucură-te, stâlp luminos; bucură-te, mireasmă pricinuitoare de veselie, care se revarsă din Moaștele tale.

 În anul 2012 Patriarhia Ecumenică a săvârșit proslăvirea Sfântului Nichifor Leprosul, cu zi de prăznuire pe 4 ianuarie, ziua adormirii sale.

https://www.facebook.com/plugins/video.php?href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2F372596606189905%2Fvideos%2F1536120509872998%2F&show_text=0&width=560

Sfântul Nichifor cel lepros, vindecătorul celor afectați de Corona virus

sfantul_nichifor_leprosul_5

Sfântul Nichifor cel lepros, trecut la Domnul în anul 1964, care are sfinte moaște binemirositoare, s-a arătat de curând unui creștin din Atena și i-a spus: „Să le transmiți oamenilor să nu se teamă de Corona virus. Chiar dacă se va îmbolnăvi cineva, să mă cheme în rugăciune, iar eu îl voi vindeca.” Dumnezeu nu ne va lăsa, va lucra în chip minunat. Nu ne va lăsa. Îi înțeleg pe cei cuprinși de panică, mai slabi în credință, dar îi rog să își îndrepte nădejdea spre Dumnezeu. Frica paralizează sufletul, credința îl vindecă. Și eu sunt slab în credință, dar cred că Hristos vrea să ne ridice din groapa fricii.
89722028_2956341534428696_8689218688101908480_n

PROTEST GLOBAL în 14 și 15 MARTIE pentru COPIII MIHAI și MARIA, despărțiți în mod dramatic de mama lor, dr. Camelia Smicală, încă de acum 5 ani!

FINLANDA, mai 2015. Acesta a fost startul măsurilor de protecție a fraților Maria și Mihai împotriva vieții bune de acasă. Tratamente adecvate pentru criminalii periculoși, aplicate unor copii. O serie de abuzuri cu acoperire legală, care durează până astăzi. Lastensuojelu nu poate fi controlat, nu își justifică deciziile și nu se lasă condus nici de etică, nici de moralitate. După ce au fost abuzați de tatăl lor, aceasta este reacția autorităților abilitate să le ia apărarea: pedepsirea copiilor și a mamei prin măsuri de separare și instituționalizare. Într-un răstimp atât de lung, armata de specialiști de la serviciul social din Tampere nu a reușit o ameliorare a relației dintre copii și tatăl lor, și nimeni nu are de dat explicații. Maria și Mihai sunt condamnați să sufere în continuare.
FINLAND, May 2015.That’s how it started the protection measures of siblings Maria and Mihai against their good home life. Appropriate treatments for dangerous criminals, applied to children. A series of abuses with legal coverage that lasts until today. Lastensuojelu can not be controlled, doesn’t have to justify its decisions, moreover is not led by either ethics or morality. After being abused by their father, this is the reaction of the authorities empowered to protect them: punishing children and mother through separation and institutionalization measures. After so long, the army of social service specialists in Tampere has failed to improve the relationship between children and their father, and no one has to explain. Maria and Mihai are the ones condemned to suffer further.

Solidaritate pentru Dr. Camelia Smicală si copiii ei

Pe scurt , CAZUL FAMILIEI SMICALĂ:
Doamna doctor Camelia Smicală a plecat în Finlanda în 2005, s-a căsătorit cu un cetățean finlandez. După stabilirea în Finlanda, comportamentul soțului s-a schimbat radical:
  • Au fost trei tentative de omor împotriva dânsei, tentative pe care poliția finlandeză a refuzat să le cerceteze;
  • În 2007 au fost duși (mama si copiii) la o casă pentru familii agresate. Deci în cazul lor este vorba de o agresiune foarte gravă din partea fostului soț la care autoritățile finlandeze au refuzat să ia atitudine.
  • În 2007, când a fost a doua tentativă de omor, fostul soț efectiv a încercat să o sugrume, există și certificat medico-legal.
  • S-a cerut ajutorul ambasadei române când au fost duși la casa aceea de siguranță pentru familii agresate dar nu au primit niciun ajutor. Finlanda, în loc să îi apere pe ei ca și victime, i-au acuzat și efectiv măcelărit psihic timp de 10 ani.
  • În anul 2015 pe 16 mai, i-au fost luați copiii prima dată prin decizie judecătorească fără instanță, fără să fie anunțată măcar pe hotărârea care a fost dată.
  • Fostul soț s-a dus la tribunal și a spus că are de gând să fugă cu copiii din țară, total neadevărat!
  • Acuzația actuală: că are o relație prea strânsă cu copiii!!!
  • Băiatul, Mihai, este la o casă de copii. Este distrus complet. Este amenințat, este înfricoșat.
  • Iar fata, Maria, este dată într-o familie.
  • Copiii nu au voie să se vadă între ei. În această închisoare , fraților li s-a interzis să fie împreună, li s-a interzis să meargă la școală(!!!), școala fiind un drept prin legea finlandeză.
  • Nu are voie nici măcar preotul să ia legătura cu ei și nimeni din cunoscuți.
  • Acesta este infernul unei mame și a copiilor ei într-o Finlanda ce nu cadrează deloc cu imaginea pe care respectiva țară o prezintă lumii: „emancipată, civilizată, prosperă, democratică „.
  • Dar sa nu deznădăjduim. Împreună, dacă nu le putem elimina durerea, măcar îi putem alina. Mulțumim !

https://www.facebook.com/plugins/video.php?href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2F429291380558615%2Fvideos%2F245562306447533%2F&show_text=0&width=560

89621781_2955331924526848_2896431914703388672_o