Canon de rugăciune către Preasfânta Treime și către toți sfinții, care se face în vreme de boli molipsitoare sau molime


toti_sfintii

Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți

Slava cea atotlucrătoare şi de o fiinţă şi împreună pe scaun şezătoare şi într-o putere
şi în trei străluciri, Părinte necuprins și Fiule şi Duhule Sfinte, de cumplita boală
izbăveşte-ne pe noi, robii Tăi, ca să Te slăvim cu bună mulțumire.

Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți

Viforul păcatelor m-a împins în adâncul neputinței și desele dureri ca furtuna mă
învăluiesc pe mine ticălosul. Stăpânire într-o putere, Treime Sfântă, milostiveşte-Te și mă mântuiește pe mine, care pier cumplit.

Slavă…

De păcatul care ne ține, Treime nedespărţită, izbăveşte-pe noi robii Tăi, cu roua
milei Tale rourând văpaia cumplitelor dureri, și dă-ne sănătate, ca să Te lăudăm pe
Tine cu dreaptă credinţă.

Și acum…, a Născătoarei:

Preacurată, care ai purtat în pântece pe Răscumpărătorul şi Făcătorul a toate şi
Domnul, Cel ce a purtat neputințele noastre, pe Acela roagă-L să izbăvească de
cumplita boală pe robii tăi, tu, singura ajutătoare a oamenilor.

Cântarea a 3-a

Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți

Mințile cereşti, cetele îngereşti, scaunele și începătoriile, puterile si domniile Te
roagă pe Tine, Mântuitorule Cel bun, izbăveşte pe robii Tăi de boala cea
pierzătoare.

Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți

Ca să arăți adâncul cel mare al iubirii Tale de oameni, Stăpâne atotputernice,
slobozeşte de boala cea aducătoare de moarte și de cumplitele dureri pe robii Tăi,
Unule, îndelung-Răbdătorule.

Slavă…

Îngeri și arhangheli, ca duhuri slujitoare care staţi în fața lui Dumnezeu, pe Acela
rugati-L să înceteze boala, să risipească molima şi de primejdia cea aducătoare de
moarte să ne izbăvească.

Și acum…, a Născătoarei:

Izvor de vindecări bune te-a arătat pe tine Hristos Domnul, adâncul cel născut din
tine, Fecioară cu totul fără prihană; pentru aceea izbăveşte pe robii tăi, cei ce se
îneacă în viforul bolii.

Catavasie:

Izbăvește din nevoi pe robii Tăi, Milostive, că noi cu osârdie către Tine alergăm,
către Milostivul şi Izbăvitorul și Stăpânul tuturor, Dumnezeule cel slăvit în Treime.
Am greşit şi fărădelege am făcut și pentru aceasta mânia Ta cea dreaptă ne-a ajuns
pe noi, Doamne, Dumnezeul nostru, și umbra morții ne-a împresurat pe noi și de
porţile iadului ne-am apropiat. Deci, către Tine, Dumnezeul nostru, în durerea
noastră cu umilinţă strigăm: Fie-Ți milă de poporul Tău și nu-l pierde tot. Cu
umilinţă ne rugăm Ție: Auzi-ne și ne miluiește.

Doamne, Cel ce stăpânești moartea și viața, nu da morții pe robii Tăi, ci oprește de
la noi mânia și urgia Ta pentru că pier ca fumul zilele noastre. Răniți suntem; ca
iarba s-a uscat tăria noastră și pierim de tot pentru păcatele noastre. Fie-Ți milă de
robii Tăi. Întru pocăinţă, cu lacrimi ne rugăm Ție: Auzi-ne și ne miluieşte.

Adu-Ti aminte, Doamne, că trup suntem, duh ce iese și nu se mai întoarce, și cu
milostivire oprește mânia Ta, care cu dreptate este pornită asupra noastră, cu care,
ca și cu o sabie înainte de vreme, ne tai pe noi. Slăbeşte boala și încetează rana care
degrab ne pierde; că nu morţii Te vor lăuda pe Tine, nici toți cei ce se coboară în
iad, ci noi, cei vii, Te lăudăm și cu durerea inimii, suspinând, ne rugăm Ție: Auzi-ne și ne miluieşte.

Mai mult decât toți Ți-am greşit și fărădelege am făcut, Stăpâne, și deși n-am
agonisit încă pocăinţă, primește gândul nostru în locul ei; şi, înduplecându-Te spre
milă, ca un preaputernic, slobozește pe robii Tăi de boala cea de moarte și de
cumplitele dureri. Cu lacrimi, suspinând, ne rugăm Ție: Degrab auzi-ne și ne
miluieşte.

Să nu-Ți aduci aminte de fărădelegile și de nedreptățile poporului Tău, şi să nu intri
la judecată cu robii Tăi, nici să Te întorci de la ei cu mânie; că de vei căuta la
fărădelegi, Doamne, cine va putea sta în faţa Ta? Că praf şi ţărână suntem si starea
noastră aici e ca nimic înaintea Ta; ci ca un îndurat și de oameni iubitor,
milostivește-Te si nu ne pierde pe noi întru mânia Ta, pentru fărădelegile noastre.
Rugămu-ne Ție, Preabunule Dumnezeule, auzi-ne și ne miluiește.

Cel ce nu voiesti moartea păcătoşilor, ci să se întoarcă si să fie vii, ca un izvor al
vieţii, fă-ne vii pe noi, cei vrednici de moarte, după judecata Ta cea dreaptă, că Tu
ești Dumnezeu, Cel care stăpânești viii și morții, și nu ne pierde cu mânia îngrozirii
Tale. Cu strigare tare, intru amărăciunea inimii, si cu lacrimi ne rugăm Ție: Auzi-ne și ne miluieşte.

Cu milostivire caută, Doamne, spre pătimirea poporului Tău si Te milostivește și
poruncește îngerului celui ce și-a întins mâna sa ca să ne piardă pe noi pe toţi,
precum ai poruncit odinioară, în zilele lui David, să înceteze și să-și oprească și
acum mânia sa, ca să nu ne piardă de tot; că și noi, mărturisindu-ne întru pocăinţă
ca David, strigăm Ție: am greșit, fărădelege am făcut și nu suntem vrednici nici de
milostivirea Ta. Dar Tu, ca un îndurat, fiind îmblânzit de însăși milostivirea Ta,
arată milele Tale cele de demult şi ferește poporul Tău și oile turmei Tale. Rugămu-ne Ție: Degrab auzi-ne și ne miluieşte.

SEDEALNA, glasul al 6-lea:

Necazuri ne-au înconjurat pe noi, Doamne, și chinurile iadului au dat peste noi,
Mântuitorule, și ne-a acoperit pe noi umbra morții pentru păcatele noastre,
Iubitorule de oameni, și înainte de vreme ne lipsim de viață, și ce să facem nu
pricepem. Numai către Tine, Doctorul sufletelor și al trupurilor și adâncul
milostivirii, din inimă, cu durere și cu umilinţă, căzând, strigăm: Izvorule al vieții,
iartă și miluieşte pe poporul cel deznădăjduit, pentru Născătoarea de Dumnezeu,
Unule, mult-milostive.

Cântarea a 4-a

Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți

Cu adevărat acum umbra morții ne-a împresurat pe noi si de porţile iadului ne-am
apropiat; dar Tu, Mântuitorule, ca un puternic, ridicându-ne pe noi, minunate fă
milele Tale, Cel ce mântuiești pe cei ce cu credință dreaptă strigă: Slavă puterii
Tale, Iubitorule de oameni.

Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți

Apostoli slujitori şi propovăduitori și de Hristos văzători, care ați luat dar de
vindecări și sunteți doctori sufletești, scoateți-ne din nevoi și din neputinţa ce ne
ține, rugând pe Stăpânul Iisus, Izbăvitorul şi Domnul.

Slavă…

Viforul păcatelor acum ne-a cuprins, valurile neputinței ne tulbură, suferințele dese
ne îneacă, întristările și durerile ne-au aflat pe noi, păcătoșii; Apostoli ai Domnului,
cu rugăciunile voastre, dați-ne mână de ajutor.

Şi acum…, a Născătoarei:

Cu dureri cumplite din toate părțile fiind loviți, Fecioară, toți cădem înaintea ta, la
Acoperământul tău cel puternic, Curată, miluieşte-ne pe noi pe toţi; îndură-te, a lui
Dumnezeu mireasă, și izbăveşte de moarte și de cumplita neputință și vindecă,
Stăpână, durerile.

Cântarea a 5-a

Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți

Sfinților proroci, care ați umplut mările cele înşelătoare cu rugăciunile voastre cele
izvorâtoare de miere, prefaceți acum întreaga amărăciune a acestei boli
molipsitoare în dulceața cea dumnezeiască a sănătății.

Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți

Pătrunși suntem de săgețile bolii, prin porunca Ta, Doamne, si apasă greu peste noi
mâna Ta, Atotputernice; ci, ca un Dumnezeu îndurat, milostiveşte-Te spre toți cu
milostivirea Ta, pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi Mucenici.

Slavă…

Precum odinioară pe fiul văduvei l-ai înviat cu porunca Ta, Cuvinte, Cel ce ești
singur Bun și Milostiv, izbăvind pe robii Tăi de cumplita boală, fă-i să vieze, Unule,
Iubitorule de oameni.

Şi acum…, a Născătoarei:

În noaptea vieţii ne-a ajuns viforul tuturor necazurilor și ne-a acoperit întunericul
neputinţei; ci străluceşte-ne rază de nădejde, Fecioară, și la lumina sănătății
îndreptează-ne.

Cântarea a 6-a

Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți

De marea nemărginită a neputinţelor suntem înconjurați și valurile nenorocirii
molipsitoare ne tulbură; Ocârmuitorule Doamne, tinde acum mână de ajutor și
scapă-ne de primejdii.

Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți

Precum de demult pe cel slăbănog cu dumnezeiasca Ta voie ai ridicat din neputința
bolii și din patul suferinței, izbăvește-ne de boala cea grea si dă-ne sănătate, mult Milostive.

Slavă…

Ceata Prorocilor, soborul Apostolilor şi tabăra Mucenicilor acum Te roagă pe Tine,
Unule, mult-Milostive, pentru poporul Tău: Bunule, îndură-Te de el.

Și acum…, a Născătoarei:

Marie, vistieria cea curată a fecioriei, curătește-ne de boli și de necazuri, și de
neputinţa ce ne ține acum miluieşte-ne, ca să te mărim pe tine cu credintă.

Catavasie:

Izbăvește din nevoi pe robii tăi, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că
noi cu osârdie către tine alergăm, ca spre un zid nesurpat și nouă folositoare.

Cântarea a 7-a

Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți

Mă arde cuptorul durerilor fără de număr și neîncetat mă aprinde văpaia cea
necruţătoare a focului bolii; ci, cu roua milei Tale, Mântuitorule, răcoreşte pe cel
ce cântă: binecuvântat ești, Dumnezeul părinţilor noștri.

Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți

Proroci, Apostoli, soborul Mucenicilor, dumnezeieşti învățători, cu rugăciunile
voastre alinați durerile celor bolnavi şi dăruiţi sănătate celor ce cântă: Binecuvântat
ești, Dumnezeul părinţilor noștri.

Slavă…,

Cu cuvântul pe Lazăr l-ai înviat; acum, ridicându-ne noi din groapa bolii celei
cumplite, viază-ne, Doamne, ca să cântăm cântare de mulțumire: Binecuvântat ești,
Dumnezeul părinţilor noștri.

Si acum…, a Născătoarei:

Milostivă fiind si Maică Celui cu totul milostiv, îndură-te și izbăvește pe poporul
care cheamă mila ta, Fecioară, si cântă: Binecuvântat ești, Dumnezeul părinţilor
noştri.

Cântarea a 8-a

Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți

Cu durere gemem în patul suferinței noastre și din boala pierzătoare strigăm către
Tine, Iubitorule de oameni, si, înălțând acum ochii inimii, cerem sănătate.
Cercetează-ne pe noi, Mântuitorule, și ne ridică să cântăm: popoare, preaînălțați-L
întru toţi vecii.

Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți

Cel ce din milostivire Te-ai îmbrăcat în a noastră neputință și ai voit a Te asemăna
oamenilor, pentru rugăciunile preacuvioșilor Tăi, mântuieşte-ne pe noi, cei fără
nădejde, și ne ridică din groapa deznădăjduirii, ca să cântăm: tineri, binecuvântaţiL, preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălțați-L întru toţi vecii.

Slavă…,

Făcătorule al firii, dătătorule de vindecări, ca unul care ai inimă îndurată și noian
de milostivire, îndelung-Răbdătorule, cu luare aminte cercetează pe poporul Tău de
boala cea molipsitoare și viază-l ca să cânte: preoți, binecuvântați-L, popoare,
preaînălțați-L întru toți vecii.

Și acum…, a Născătoarei:

Ajutătoarea cea tare şi apărătoarea cea adevărată, nădejdea deznădăjduiţilor,
cercetează, preanevinovată, pe robii tăi, care pătimesc cumplit; ușurează greutatea
bolii celei amare; depărtează neputința si boala cea molipsitoare și mântuieşte pe
robii tăi, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 9-a

Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți

Minuni fără de număr ai făcut, Cel ce ești fără de moarte; arată mila Ta spre robii
Tăi, Dumnezeule, ca un milostiv, și de boala ce ne-a cuprins pe noi acum, liberează-ne pentru rugăciunile celei ce Te-a născut si ale cetei purtătorilor Tăi de biruință.

Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți

Pentru rugăciunile Îngerilor, Arhanghelilor, Prorocilor, Apostolilor, Mucenicilor,
Preacuvioșilor, Ierarhilor si ale tuturor Sfinţilor Tăi, plângerea cea grozavă a robilor
tăi schimb-o, Atotputernice, în bucurie, vindecă durerea, uşurează boala și sănătate
ne dăruiește.

Slavă…,

Doctorul sufletelor și al trupurilor, Doamne, Cel bogat în milă, pe Tine Te rog,
vindecă multele mele patimi și mă izbăvește de dureri şi de necazuri, ca un singur
bun și binefăcător; și mântuiește pe cei ce cu dreaptă credinţă Te slăvesc.

Și acum…, a Născătoarei:

Ceea ce ai născut pe înduratul și Milostivul, pe Făcătorul și Domnul, Stăpână, arată
acum spre mine obişnuitele îndurări și mă izbăveşte din cumplita boală ce topește
sufletul meu, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, și-mi dăruiește sănătate, ca
neîncetat să te măresc pe tine.

Rugăciuni

(1)

Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, izvorul cel nesecat al îndurărilor, noianul cel
nepătruns al iubirii de oameni, adâncul cel nemăsurat al îndelungatei răbdări şi al
bunătății, care aduci multe feluri de bătăi și de răni asupra neamului omenesc spre
folosul lui, prin marea Ta iubire de oameni, pentru ca neînfrânarea și pornirea
noastră spre păcat, fiind stăpânite ca de un frâu de frica Ta cea dumnezeiască, să nu
se pornească împotriva chipului cel dumnezeiesc, nici să batjocorească firea cea
aleasă a sufletului nostru, oprește, Te rugăm, această armă ascutită si neaşteptată a
morții, adusă asupra firii noastre, ca să nu ne împutinezi mai mult decât pe toate
neamurile, nici să ne dai spre batjocura vrăjmaşilor celor care lucrează cu mintea
celor care lucrează cu simturile. S-au pustiit cetațile, s-au stricat târgurile;
praznicele cele sfinţite şi slujbele și frumusetea cântărilor dumnezeieşti, în buna
parte, au tăcut; case frumoase și mari, după cum zice Scriptura, au pierit și nu este
cine să locuiască in ele. Frică și cutremur au venit peste negura întunecată a acestei
morți înfricosătoare ne-a acoperit pe toţi. Nu apucăm, Stăpâne, noi, rudele, să jelim
pe cei răposati, precum este obiceiul, că a și venit sfârsitul nostru și căutăm pe altii
care să ne jelească și suntem dati aceleiaşi gropi de obște. Noi, cei vii si văzuti, nu
mai socotim că suntem vii, de frica acestei bătăi înfricosatoare; nu ne mai încredem
nici în noi însine, bănuind fiecare din noi că are în sine semnul și rana mortii şi,
înainte de moarte, cumplit de frica mortii murim. Aceasta este plata răutăţii noastre;
acesta este sfârşitul cel cuvenit faptelor noastre viclene și necurate; acestea sunt
isprăvile cele rele ale desfrânării, ale nedreptății și ale călcării noastre de jurământ;
acest şarpe cu trei capete, înfigând în noi dinții săi cei veninosi, ne-a adus această
stricăciune și această moarte, după cum zice Scriptura: pentru aceasta vine mânia
lui Dumnezeu peste fiii neascultători. Pentru care nu putem nici ochii minţii sa-l
ridicam, nici să ne rugăm curat ca să dobândim mila Ta, fiecare din noi fiind apăsat
de greutatea cugetului ca de nişte obezi de fier. Dar nu ne părăsi pe cu totul și,
pentru numele Tău cel sfânt, nu strica aşezământul Tău, ca să nu fim lipsiti de
vremea pocainţei şi a întoarcerii, noi, ticăloșii. Ştim că și această bataie de moarte
cu iubire de oameni ai adus-o pentru ca, de multe ori făgăduind pocăintă şi de multe
ori mintind, ne-am osândit spre tăiere ca și smochinul neroditor. Dar mai ai încă
răbdare, ca un lucrător iubitor de oameni, Care nu voieşti moartea păcătosului, ci
să se întoarcă și să fie viu; Cel care ai poruncit ca de şaptezeci de ori câte şapte să
iertăm păcatele fratilor; Care poți din pietre tari și neroditoare să ridici fii lui
Avraam, pentru că numai Tie sunt cu putinţă toate cele ce sunt la oameni cu
neputinţă, Stăpâne, Iubitorule de oameni. Ca, și prin noi, în neam și în neam, să se
slăvească preasfânt numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și
pururea și în vecii vecilor. Amin.

(2)

Am greşit, fărădelege am făcut, nedreptate am săvârșit înaintea Ta, preabunule
Stăpâne. Am călcat poruncile Tale cele mântuitoare și făgăduinţele noastre cele
sfințite, pe care le-am făcut la Sfântul Botez înaintea marelui Tău jertfelnic și
înaintea îngerilor și a oamenilor; ne-am lepădat de înfricoşătorul sânge al legii prin
care ne-am sfințit, socotindu-l lucru de nimic și înjosind harul Duhului și nebăgând
în seamă înfierea cea înfricoșătoare şi mai presus de fire. Toată Scriptura și legea
cea dumnezeiască și învăţătura cea însuflată de Dumnezeu au fost socotite de noi
ca sunet deşert şi vorbe lipsite de fapte; noi, ticăloșii, purtăm numai cu numele și
în vorbe cinstita Evanghelie și adevăratul crestinism. Mâinile noastre s-au nevoit
spre toată răpirea și lăcomia; picioarele au fost grabnice și îndrăznețe spre toată
nedreptatea și răutatea, gata a merge si a călca partea fratilor şi a mânca pe săraci.
Am făcut gura, organul sfintelor rugăciuni și al cuvintelor, organ de toată ruşinea
și vorba nebunească, de călcare de jurământ și de clevetire. Ochii noștri și toate
simtirile noastre peste măsură le-am umplut de desfrânare şi de toată necurăția.
Mintea, care împărățeste în noi, adică sămânţa cea dumnezeiască, am înjosit-o, și
mădularele Tale, Hristoase, le-am făcut mădulare ale desfrânării, și, în loc de
biserici ale lui Dumnezeu, ne-am făcut locaşuri de stricăciune și de necurăţie.
Pentru aceasta, preabunule Stăpâne, noi, ticăloşii, spre mânie am întors marea Ta
iubire de oameni. Mulțimea facerilor Tale de bine, nebunește am înlocuit-o cu
pedeapsă; căci, de vreme ce nici prin cele bune ale noastre si nici prin bolile celor
de aproape nu ne-am făcut mai buni, cu dreptate am pornit singuri asupra noastră
această certare dreaptă și bătaie; dar nu cu iuţimea Ta să ne mustri pe noi, nici cu
mânia Ta să ne pedepseşti pe noi, Doamne. Tie unuia am greşit, dar Tie unuia ne şi
închinam cu inimă umilită aducem Tie mărturisire ca o jertfă curată. Lasă, iartă,
iubitorule de oameni Stapane; opreste bătaia cea cu dreptate adusă asupra noastră;
să biruiască adâncul îndurărilor Tale multimea cea vicleană a păcatelor noastre.
Noianul bunătăţii Tale nemărginite să acopere marea cea amară a răutății noastre.
Avem pilde mari ale iubirii Tale de oameni: pe tâlhari, pe desfrânate, pe vameși și
pe fiul cel desfrânat, care ne-au întrecut pe noi, ticălosii, si în împărăţia cerurilor
înainte au ajuns. Cu aceia primeste-ne și pe noi, care ne mărturisim si cădem
înaintea Ta, Stăpâne, deși suntem departe de întoarcerea și de curata pocăinţă a
acelora; dar bunătatea Ta cea nemăsurată să împlinească lipsa, și mai bine să facă
chiar totul, de vreme ce de toate suntem lipsiti cu totul. Îndurare și milostivire, care
Te îmblânzeşte pe Tine, ai Crucea și moartea cea de bunăvoie, pe care ai răbdat-o
pentru noi, nemulțumitorii; luptele apostolilor, sudorile cuvioşilor, sângele
mucenicilor şi, mai înainte de toate, ai nădejdea și mântuirea cea de obşte a tuturor,
pe Născătoarea de Dumnezeu, care mai presus de fire Te-a născut; ale căror
rugăciuni cu iubire de oameni primindu-le, din nevoia aceasta de acum și de chinul
cel veşnic ce va să fie, ne izbăveşte pe noi. Cu harul și cu iubirea de oameni ale
Celui fără de început al Tău Părinte, cu care împreună ești binecuvântat, și ale Preasfântului şi bunului și de viată făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii
vecilor. Amin.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s