Sfântul Nicolae Velimirovici – Rugăciuni pe malul lacului (Rugăciunea a XLI-a)

0421008

  Cu post îmi bucur nădejdea mea în Tine, Domnul meu, Care ai să vii din nou.

  Postul îmi grăbește pregătirile pentru venirea Ta, singura așteptare a zilelor și nopților mele.

  Postul îmi subțiază trupul, astfel încât ceea ce rămâne să poată străluci mai ușor cu duhul.

  În timp ce Te aștept, nu doresc nici să mă hrănesc cu sânge, nici să jertfesc viața vreunei creaturi, astfel încât animalele să poată simți bucuria așteptării mele.

  Dar cu adevărat, înfrânarea de la mâncare nu mă va mântui. Chiar dacă ar fi să mă hrănesc doar cu nisipul din lac, Tu n-ai veni la mine, dacă postul n-ar pătrunde mai adânc în sufletul meu.

  Am venit să cunosc prin rugăciunea mea faptul că postul trupesc este mai mult un simbol al postului adevărat, foarte  bun pentru cel ce abia a început să nădăjduiască în Tine, și totuși foarte dificil pentru cineva care pur și simplu îl practică.

  De aceea am adus postul în sufletul meu spre a-l curăți de multele sale necurății și spre a-l pregăti doar pentru Tine ca pe o fecioară.

  Și am adus postul în mintea mea spre a alunga dintr-însa toate reveriile legate de problemele lumești și spre a dărâma toate castelele de nisip nălucite de aceste reverii.

  Am adus postul în mintea mea spre a putea zăgăzui lumea și spre a o pregăti să primească Înțelepciunea Ta*.

  Și am adus postul în inima mea, astfel încât cu ajutorul lui inima mea să poată înăbuși toate patimile și egoismul lumesc. Am adus postul în inima mea, așa încât cereasca pace să poată dăinui în chip negrăit în inima mea, atunci când duhul Tău furtunos o întâlnește.

  Îmi prescriu post limbii spre a o desprinde de obiceiul grăirii în deșert și spre a grăi cu grijă doar acele cuvinte care limpezesc calea venirii Tale. Și mi-am impus postul asupra grijilor mele pentru ca el să le poată alunga precum vântul împrăștie ceața, ca nu cumva ele să se interpună între mine și Tine și ca nu cumva să-mi întoarcă din nou privirea spre lume.

  Iar postul mi-a adus în suflet liniște în fața lumilor necreate și create și smerenie față de oameni și creaturi. Și mi-a picurat curaj în mine, de felul celui pe care nu l-am cunoscut vreodată pe când eram înarmat cu tot felul de arme lumești.

  Care era nădejdea mea înainte de a fi început să postesc înafară de o altă poveste spusă de alții și care trecea din gură în gură?

  Povestea spusă de alții despre mântuire prin rugăciune și post a devenit a mea.

  Postul fals însoțește falsa nădejde, întocmai precum lipsa postului însoțește lipsa de nădejde.

  Dar întocmai precum o roată se învârte în spatele altei roți, tot astfel adevăratul post urmează adevăratei nădejdi.

  Ajută-mă să postesc și să nădăjduiesc cu bucurie, căci Tu, Prea Veselul meu Praznic, Te apropii de mine cu zâmbetul tău strălucitor.

vinieta

 

Acatistul împăcării şi iertării celor învrăjbiţi – Ierom. Ghelasie Gheorghe şi Fratele Vasile Dragoş Pâslaru (actualmente Valerian Monahul)

Mantuitorul26mar-mare

Tropar

DOAMNE IISUSE DUMNEZEULE, Cela ce ai Creat Lumea cu IUBIREA Ta, Pecetluind în noi Viaţa cea fără de moarte, pe care noi o am stricat; dar cu RUGĂCIUNILE Prea Curatei MAICII Tale şi ale Sfinţilor, nădăjduim în MILOSTIVIREA Ta, să se Mântuiască Sufletele noastre.

Copy of Parintele Ghelasie Gheorghe


Condac 1

Vaiet şi amar este plânsul lui Cain care şi-a omorât pe Fratele său şi păcatul cel blestemat şi pe noi ucigaşi încearcă să ne facă: DOAMNE DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Icos 1

Pentru ce să urăsc pe Fratele (Sora) meu, pentru ce să-l duşmănesc, chiar dacă îmi stă împotrivă? Este blestemul uciderii lui Cain, ne pândeşte să ne înghită şi pe noi.

DOAMNE, izbăveşte-mă de grozavul păcat al uciderii;
DOAMNE, să mă înfricoşeze blestemul lui Cain;
DOAMNE, să aud Vaietul plânsului morţii;
DOAMNE, să mă opresc şi să iert pe Fratele meu;
DOAMNE, chiar dacă mi-a greşit, să-l iert;
DOAMNE, dacă eu i-am greşit, să mă ierte;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 2

Păcatul ne-a rupt „Firea Bună” Creată de Tine, DOAMNE, şi aşa în noi este mereu războiul morţii şi cu acesta de la naştere ne luptăm, în cântarea de ALILUIA!

Icos 2

DOAMNE, otravă groaznică este mânia asupra Fratelui meu şi venin ucigător este supărarea ce în mine fierbe şi în trup şi în Suflet:

DOAMNE, ajută-mă să ies din războiul mâniei;
DOAMNE, potoleşte-mi focul supărării;
DOAMNE, fă să-mi văd mai întâi greşeala mea;
DOAMNE, fă să-mi văd slăbiciunea mea;
DOAMNE, dă-mi TĂRIA să iau totul asupra mea;
DOAMNE, ridică-mă iarăşi la CHIPUL de Rai;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 3

O negură diavolească vrea să-mi întunece Mintea, să-mi ia Voinţa cea Bună, şi ca în plasa unui păianjen nevăzut cu otrava duşmăniei mă las muşcat, uitând de: ALILUIA!

Icos 3

DOAMNE, Tu ai Creat lumea cu CHIPUL PĂCII şi al VIEŢII Nemuritoare, dar îngerii căzuţi şi Omul chipul uciderii au adăugat:

DOAMNE, redă-mi DUHUL DUMNEZEIESC al PĂCII;
DOAMNE, să nu pierd LUMINA VIEŢII;
DOAMNE, ridică-mă din prăpastia morţii;
DOAMNE, să tremur de frica uciderii;
DOAMNE, să-mi fie aceasta îndreptarea mea;
DOAMNE, scoate-mă din nebunia ce m-a cuprins;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 4

S-a îndrăcit Cain când a gândit şi a înfăptuit omorârea Fratelui său Abel, şi a înnebunit, de ziua şi noaptea îl muncea amarnicul păcat, lipsit de: ALILUIA!

Icos 4

O, groaznică nebunie a vrăjmăşiei, mâniei, supărării şi răzbunării asupra Fratelui (Sorei) meu, că duce la uciderea ce strică CHIPUL VIEŢII:

DOAMNE, să mă îngrozească nebunia uciderii;
DOAMNE, izbăveşte-mă de această nebunie demonică;
DOAMNE, ajută-mă să-mi potolesc supărarea;
DOAMNE, răceşte focul răutăţii din mine;
DOAMNE, Vreau să alung din mine orice vrăjmăşie;
DOAMNE, încerc să făgăduiesc înfăptuirea acestora;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 5

DOAMNE IISUSE, care ai IERTAT pe toţi cei ce te-au răstignit, ajută-mă şi pe mine să Iert pe Fratele meu, ca iarăşi să pot Cânta: ALILUIA!

Icos 5

PREASFINTE DUHULE SFINTE, care arzi şi curăţeşti toate răutăţile Făpturilor, ai MILĂ şi de mine, să nu rămân în stricăciunea mea ce mă bântuie:

DOAMNE IISUSE, cu Ajutorul Tău Voi birui;
DOAMNE IISUSE, mi-e ruşine de slabiciunea mea;
DOAMNE IISUSE, nu mă las însă de ea;
DOAMNE PREASFINTE DUHULE, ai MILĂ de mine;
DOAMNE PREASFINTE DUHULE, nu mai vreau să te batjocoresc;
DOAMNE PREASFINTE DUHULE, scoate-mă la Limanul Vieţii;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 6

PĂRINTE DUMNEZEULE, IUBIREA absolută, cum să mă mai numesc eu Fiul Tău cel Creat, dacă pierd tocmai CHIPUL IUBIRII? Mă întorc la Tine, PĂRINTE, ca Fiul cel desfrânat, în Cântarea de: ALILUIA!

Icos 6

DOAMNE, dacă n-aş avea „răutatea” în mine, nici Fratele meu nici eu nu ne-am fi învrăjbit, dar eu sunt cu adevărat începătura cea groaznică a răului:

DOAMNE, plâng răutatea din mine;
DOAMNE, Cer IERTARE pentru păcatul meu;
DOAMNE, recunosc că eu sunt prilejul vrajbei;
DOAMNE, recunosc viclenia din mine;
DOAMNE, Ştiu că eu trebuie să fac începutul IERTĂRII;
DOAMNE, Ştiu că de la mine trebuie să pornească împăcarea;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 7

Îngerii căzuţi din Cer n-au putut strica şi ucide Lumea până nu au „însămânţat păcatul” în Omul Adam, şi iată, DOAMNE, înfricoşătoarea moarte şi ucidere prin Om s-a făcut, fără Cântarea de: ALILUIA!

Icos 7

DOAMNE IISUSE, prin ÎNTRUPAREA Ta pe Pământ moartea ai biruit şi pe Adam l-ai IERTAT şi noi, toţi Oamenii, prin CHIPUL Tău putem birui boldul uciderii şi al morţii:

DOAMNE, mă recunosc stăpânit de ucidere;
DOAMNE, mă recunosc un aducător de moarte;
DOAMNE, păcatul lui Cain vrea să încolţească în mine;
DOAMNE, nu mă lăsa să cad în groaznica prăpastie;
DOAMNE, nu vreau să mă fac lăcaş demonilor;
DOAMNE, Vreau să Opresc orice nălucire diavolească;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 8

Eu trebuie să fac mai întâi „Iertarea”; eu trebuie mai întâi să prefac învrăjbirea din mine iarăşi în IUBIRE; în mine trebuie să recâştig CHIPUL VIEŢII Nemuritoare, în Cântarea de: ALILUIA!

Icos 8

Chiar dacă Fratele meu aparent rămâne în Supărarea sa, eu trebuie şi mai mult să scot din mine orice duşmănie şi să primesc ca pe o vrednică pedeapsă certarea lui:

DOAMNE, Luminează-mi Mintea;
DOAMNE, deşteaptă-mi Cugetul înţelegerii;
DOAMNE, îmi recunosc răutatea din mine;
DOAMNE, Vreau să Cer IERTARE tuturor;
DOAMNE, eu să fiu cel mai mic;
DOAMNE, eu să mă consider cel mai de jos;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 9

Unde eşti tu, „dreptate” a morţii şi uciderii? Unde eşti tu, „dreptate” ce poate îngădui distrugerea Vieţii şi a Păcii? Unde eşti tu, „dreptate” ieşită din păcatul fără Cântarea de: ALILUIA!

Icos 9

Doar Singurul DUMNEZEU Cel fără de păcat poate „JUDECA”, dar JUDECATA Sa este IUBIREA şi DREPTATEA Sa este MILA şi IERTAREA:

DOAMNE, ştiu că nu am nici o dreptate;
DOAMNE, ştiu că răutatea mea nu are nici un temei;
DOAMNE, îmi recunosc vicleşugul;
DOAMNE, supărarea mea este iubirea de Sine;
DOAMNE, mânia mea este dorinţa de stăpânire;
DOAMNE, răzbunarea mea este ruşinea mea;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 10

Oricât rău mi-ar face Fratele meu, eu nu trebuie să-i răspund tot cu răutate, ci să „Opresc” uciderea sa cu ÎNCHINAREA Iertării mele, în Cântarea de: ALILUIA!

Icos 10

IUBIREA şi IERTAREA trec peste orice „dreptate” şi aşa răul se „opreşte” şi nebunia uciderii se risipeşte şi LUMINA Cea de TAINĂ dă VIAŢĂ:

DOAMNE, ce fericire este ieşirea din răutate;
DOAMNE, ce Bucurie aduce IERTAREA;
DOAMNE, este o adevărată Naştere din nou;
DOAMNE, este o adevărată Baie Sfântă;
DOAMNE, este o Curăţire de DUH DUMNEZEIESC;
DOAMNE, este O ÎNVIERE după Răstignirea morţii;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 11

Groaznica furtună a supărării, mâniei şi răutăţii împotriva Fratelui meu mai întâi în mine se porneşte şi fulgere şi trăsnete de furie îmi rup Mintea şi Inima mea, ce nu mai pot Cânta: ALILUIA!

Icos 11

DOAMNE IISUSE şi DUHULE PREASFINTE, nu vă scârbiţi de slăbiciunea mea, că, iată-mă, eu cel căzut mă ridic cu hotărâre dârză sa mă „plec cu IERTARE” Fratelui meu şi să „primesc de Voie” certarea sa:

DOAMNE, ce groaznică furtună este supărarea mâniei;
DOAMNE, ce trăsnete cutremurătoare sunt duşmăniile;
DOAMNE, Vreau să opresc orice răutate;
DOAMNE, făgăduiesc să ies din căderea mea;
DOAMNE, nu mai vreau să batjocoresc CHIPUL IUBIRII;
DOAMNE, ajută-mă cu TĂRIA Ta;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, sa nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 12

Furia supărării învrăjbirii o fac furie împotriva răutăţii mele şi asa cu ÎNCHINARE mă plec IERTĂRII, strigând din răsputeri în mine: DOAMNE, nu vreau să fiu ucigaşul Fratelui meu, ci să Cânt: ALILUIA!

Icos 12

Toti Sfinţii din Cer şi de pe Pământ, vă rog din adâncul Fiinţei mele, ajutaţi-mă să ies din întunericul păcatului morţii. Sfântul meu Înger Păzitor, Sfântul meu Patron, nu mă lăsaţi pradă pieirii amarnice:

DOAMNE, alergăm la Ocrotirea MAICII Tale;
DOAMNE, alergăm la mijlocirea Sfinţilor Tăi;
DOAMNE, nu Te scârbi de slăbiciunile noastre;
DOAMNE, mai Îngăduie-ne şi nu ne pedepsi;
DOAMNE, peste păcatul nostru, tot mai încercăm îndreptarea;
DOAMNE, Credem în MILOSTIVIREA ta, peste toate;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 13

O, PREA SFÂNTĂ TREIME, DUMNEZEUL VIEŢII Nemuritoare, PĂRINTELE IUBIRII necuprinse, FIULE, DRAGOSTEA cea peste orice „dreptate”, şi DUHULE PREA SFINTE, MILA Cea neîmpuţinată, dăruieşte-ne BINECUVÂNTAREA Cea DUMNEZEIASCĂ a IERTĂRII şi Împăcării, ca ieşiţi din prăpastia morţii să Cântăm: ALILUIA!

(de 3 ori)

Icos 1

Pentru ce să urăsc pe Fratele (Sora) meu, pentru ce să-l duşmănesc, chiar dacă îmi stă împotrivă? Este blestemul uciderii lui Cain, ne pândeşte să ne înghită şi pe noi.

DOAMNE, izbăveşte-mă de grozavul păcat al uciderii;
DOAMNE, să mă înfricoşeze blestemul lui Cain;
DOAMNE, să aud Vaietul plânsului morţii;
DOAMNE, să mă opresc şi să iert pe Fratele meu;
DOAMNE, chiar dacă mi-a greşit, să-l iert;
DOAMNE, dacă eu i-am greşit, să mă ierte;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 1

Vaiet şi amar este plânsul lui Cain care şi-a omorât pe Fratele său şi păcatul cel blestemat şi pe noi ucigaşi încearcă să ne facă: DOAMNE DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!


Alcătuit cu osteneala Ierom. Ghelasie Gheorghe şi a Fratelui Vasile Dragoş Pâslaru (actualmente Valerian Monahul, n.n.), Sfânta Mănăstire Frăsinei, 2001.

Versiunea în limba germană se poate accesa aici.

Sursa: http://ghelasiegheorghe.blogspot.ro/2010/09/acatistul-impacarii-si-iertarii-celor.html

 

Sfântul Nicolae Velimirovici – Rugăciuni pe malul lacului (Rugăciunea a XL-a)

iisus_hristos_pantocrator

  Cu rugăciune îmi curățesc vederea credinței mele, ca nu cumva să Te piardă în ceață, o, Steaua mea Preastrălucitoare.

  ”Ce folos are rugăciunea ta la Dumnezeu?”, întreabă negricioșii lucrători ai pământului.

   Vorbiți corect, fii ai pământului. Ce folos are telescopul marinarului îndreptat către STeaua Nordului, când ea se vede și fără telescop? Dar nu mă întrebați pe mine, fiindcă voi știți deja ce folos are un telescop pentru marinar.

 Rugăciunea este necesară pentru mineca nu cumva să pierd din vedere Steaua purtătoare de mântuire, dar Steaua nu are trebuință de să tot vegheze spre a nu mă pierde.

   Ce s-ar întâmpla cu vederea mea lăuntrică dacă m-aș opri din rugăciune?

   Nu sunt soldații pământului antrenați mereu și cu atenție spre a putea vedea țintele de la distanță?

   Nu sunt țesătorii de mătase pregătiți mereu spre a recunoaște cele mai fine fibre?

  Cum să nu-mi pregătesc eu vederea credinței melespre a vedea singura mea comoară cât mai limpede cu putință?

  Prins în capcana unei țesături de iluzii, de-abia am aflat o cale de scăpare; oare ați voi să scap acest prilej?

  Luați aminte, tovarăși ai mei de călătorie, că vederea lui Dumnezeu nu e un lucru de neglijat. Voi care jertfiți averi pentru a vedea splendoarea tropicelor sau aureola boreală, trebuie să vă rugați cu râvnă spre a-L vedea pe Cel pentru care splendoarea tropicelor este nimica toată, iar aureola boreală o lumânare de seu.

  Atunci când îți dai chiar viața toată spre a-L vedea pe El, de-abia ai plătit un bănuț. Totuși el este mărinimos și plin de bunătate și nu dorește nimic mai mult de la voi decât aceasta.

  Voi care vă antrenați trupurile, care în fiecare dimineață nu uitați să vă antrenați brațele și picioarele, capul și gâtul, sunteți voi cu adevărat ființe contemplative –  voi, care sunteți precum luptătorii samurai?

  Sunteți voi cu adevărat ființe contemplative, dacă voi susțineți faptul că credința voastră în Dumnezeu va deveni și rămâne clarvăzătoare fără pregătire? Toate stelele Cerului, care au văzut experiența părinților voștri, îmi dau mărturie asupra faptului că credința voastră va orbi, dacă într-adevăr ea a început vreodată să vadă cumva. Și în locul unei binecuvântări pierdute, va rămâne doar o vedere ipocrită, doar cu numele.

  Țineți-vă ochii acoperiți doar trei zile și apoi veți descoperi că lumina soarelui îi vatămă. Rupe legătura cu Dumnezeu doar trei ceasuri și vei vedea cât de dureros este să privești din nou la lumina Sa.

  Mă întrebi: cât durează rugăciunea mea? Puteți să mă înțelegeți că ea durează mai mult decât zilele mele? Fiindcă cu rugăciunea mea eu trebuie să vă pregătesc și credința voastră și să-i deschid ochii și să-i arăt cum să vadă și pe cine să vadă. Cu adevărat eu îmi umplu și zilele mele și pe ale voastre cu rugăciune.

  Eu neîncetat îmi tămâiez credința cu rugăciunea, ca nu cumva mirosurile lumii s-o orbească.

  Neîncetat chem în ajutor toate sferele cerești să mă susțină în rugăciunea mea pentru a dobândi o veșnică stare de rugăciune, ca și eu să mă învrednicesc să admir acea Slavă și Frumusețe, care este larg deschisă privirii lor.

  O, tovarășii mei de călătorie, cât de măreață este vederea credinței! Vă jur, dacă ați cunoaște măcar în parte măreția ei, rugăciunea voastră nu s-ar mai opri și nici sfârși vreodată.

vinieta1