Rugăciune pentru România

sfintii-romani
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel care ai venit în lume să ne mântuieşti pe toţi, cu sufletele pline de evlavie, Ţie astfel ne rugăm:

Îndură-te, Doamne, de ţara noastră şi neamul nostru şi ajută-i să-şi găsească în sfârşit, calea cea dreaptă.

Coboară Duhul Tău cel Mângâietor să ne curăţească întinăciunea şi să ne întoarcă inimile la blândeţea şi frica de Tine, Doamne.

Luminează, Doamne, minţile noastre, care din pricina amărăciunilor şi umilinţelor, nu văd calea cea dreaptă.

Încălzeşte, Doamne, inimile noastre care, învrăjbite de diavol, au uitat să-şi iubească aproapele şi să ierte vrăjmaşilor.

Slobozeşte, Doamne, neamul nostru din jugul minciunii, urii, pizmei si egoismului.

Învaţă-ne, Doamne, să ne răbdam unii pe alţii aşa cum Tu ne rabzi pe noi toţi.

Stinge pofta celor care pentru binele lor îşi asupresc semenii.

Încălzeşte-le, Doamne, inimile, tămăduieşte-le rănile şi îmbrăţişează-i în neţărmurita Ta dragoste. Odihneşte, Dumnezeule, sufletele celor care şi-au dat bunul cel mai de preţ pentru credinţă şi dreptate.

Cu capetele plecate, genunchii îndoiţi şi inimile frânte, ridicăm această rugăciune către Tine, Doamne, Bunule, şi Ţie îţi strigăm:

Auzi-ne, Doamne, şi trimite Mila Ta peste neamul nostru românesc.

Că numai a ta este puterea şi mărirea şi numai Tu vei întoarce râurile neamului nostru la matca străbună, ca să se laude numele Tău în veac, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Sfântul Nicolae Velimirovici – Rugăciuni pe malul lacului (Rugăciunea a XXIII-a)

Sfantul_Duh

Cămara sufletului meu nu e aerisită, iar Tu, o, minunatule Duhule Sfinte, bați la ușă. Doar o clipă, până ce-mi voi curăți cămara de duhurile sale necurate, și apoi îți voi deschide ușa. Căci dac-aș fi deschis-o așa cum era, Tu n-ai intra într-o cămară plină de miasme și Te-ai îndepărta de ușa mea pentru totdeauna. Doar o clipă, Te implor, oaspetele meu Cel mai de seamă. Ah, cum oare, spre rușinea mea și întristarea mea, acel unic moment se prelungește! Încă puțin și întreaga mea viață pe pământ își va afla locul în acea clipă. Totuși, Tu, răbdător, aștepți la ușă și-mi asculți răsuflarea. Oaspeții neinvitați din mine sunt nerușinați, sunt obraznici și s-au înmulțit nemăsurat. Dacă încerc să deschid o fereastră, ei îmi trag mâinile la spate. Dacă mă îndrept spre ușă spre a-Ți simți prezența Ta, de viață dătătoare, ei îmi leagă picioarele. Ei mă leagă prin puterea obișnuinței de duhoarea lor infectă, așa încât mă tem de ceea ce este proaspăt și mă dau înapoi de la ceea ce este nou. Ah, dacă n-ar fi prea târziu ca să-Ți deschid ușa! Dar iată, chiar cu prețul acestei vieți de rob, voi deschide larg toate ferestrele și în numele  Prea Curatei Fecioare și a Fiului Ei, voi alunga de la mine pe toți stăpânii și tiranii cei răutăcioși ai sufletului meu. Iar când Tu vei intra, Tu îmi vei aduce cadavrul la viață cu răsuflarea Ta de viață dătătoare, cu tăria Ta plină de tinerețe, cu roua Ta iubitoare. O, Duhule al bărbăției, al plinătății de dimineață și a liniștii de seară. Tu, Carele ești mai ușor decât somnul, mai iute decât vântul, mai proaspăt decât roua, mai dulce decât glasul unei mame, mai strălucitor decât focul, mai sfânt decât toate jertfele, mai puternic decât universul,  mai viu decât viața – Ție mă rog și Ție mă închin; fii împreună- călătorul meu pe calea aspră spre veșnica fericire a Minții Celei dumnezeiești întreite*. O, Duh înflăcărat, Tu nu ești niciodată despărțit de fecioria veșniciei. Pătrunde în sufletul meu, curățește-l, luminează-l, înmiresmează-l cu tămâie cerească, intră într-însul și fă-l mireasa Ta, astfel îcât imnul dumnezeieștii înțelepciuni să poată fi zămislit într-însul, așa încât Ochiul veșniciei să se poată deschide într-însul. Tu Te ivești devreme și nu dormi niciodată, învață-mă să păstrez trezvia pururea și să aștept cu răbdare.

vinieta

 

Acatistul Maicii Domnului – Bucuria Tuturor Celor Necăjiți

1016903_927198180642441_3198977497725335915_n (1)

Troparul:
Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu noi robii Tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!
Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu
O! Preasfântă Stăpână, Preacurată Fecioară Născătoare de Dumnezeu, Maica Domnului Dumnezeului meu, Iisus Hristos, cad înaintea ta şi mă rog ţie, Maicii Împăratului, mai înainte îndreptând către tine această nevrednică a mea rugăciune, pe care şi primind-o Maica Împăratului Aceluia ce împărăţeşte cerul şi pământul, o du la Împăratul împăraţilor, Domnul tuturor, la Fiul şi Dumnezeul tău, şi cere mie iertare de toate păcatele mele. Vieţii mele dă-i îndreptare şi la sfârşitul meu trecere neîngrozită de vrăjmaşii cei din văzduh; fii mie povăţuitoare, să-mi deschizi dumnezeiasca intrare a Împărăţiei şi acolo să mă îndulcesc de dulceaţa raiului şi de veselia acelei cetăţi înalte, a Ierusalimului de sus cel preafrumos şi de frumuseţile lui cele nespuse; de strălucirea luminii Treimii celei cu trei străluciri şi de dulcele glas al cântărilor îngereşti. Cărei slave şi bucurii mă fă moştean şi părtaş cu toţi sfinţii, că toate le poţi ca Maica Împăratului celui atotputernic. Şi acum, dar mai ales în acest ceas, mă auzi pe mine, cel ce stau înaintea ta, Stăpână cu totul milostivă. Ia aminte, Doamnă Împărăteasă, spre mine, care aduc ţie cântare de rugăciune aşa:
Condacul 1
Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din veşnica moarte, prin darul Celui ce S-a născut din tine, Hristos Dumnezeul nostru şi prin mijlocirea ta cea de maică înaintea Lui, aducem ţie, noi, robii tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăveşte-ne pe noi robii tăi din toate nevoile şi suferinţele, care strigăm ţie: Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiţi!
Icosul 1
Îngerul cel mai înainte stătător din cer a fost trimis să zică ţie, Născătoare de Dumnezeu, bucură-te; vestind, prin Dumnezeiasca întrupare a lui Hristos, bucuria ce avea să se nască din tine la toată lumea, care pierea în necazuri. Pentru aceasta şi noi cei împovăraţi cu păcate, nădejde de mântuire prin tine dobândim, pentru care cu umilinţă strigăm ţie:
Bucură-te, bunăvoinţa lui Dumnezeu către noi cei păcătoşi;
Bucură-te, tare apărătoare a celor ce se căiesc înaintea lui Dumnezeu pentru păcatele lor;
Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut;
Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei;
Bucură-te, ceea ce ne curăteşti de întinăciunea păcatelor;
Bucură-te, baie, care speli cugetul nostru;
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Izbăvitorul, Care în dar curăţă fărădelegile noastre;
Bucură-te, cea cu totul minunată, împăcarea tuturor către Dumnezeu;
Bucură-te, pod, care cu adevărat ne treci pe noi de la moarte la viaţă;
Bucură-te, ceea ce ai mântuit lumea din potopul păcatului;
Bucură-te, scară cerească, pe care s-a pogorât la noi Domnul;
Bucură-te, mijlocitoarea tuturor către Dumnezeu;
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necajiţi!

Condacul al 2-lea
Văd izvoare de minuni revărsându-se de la sfânta ta icoană, Născătoare de Dumnezeu, asupra celor care în genunchi stau şi cu credinţă se roagă ţie; că tu, fiind bună, eşti grabnic ajutătoare tuturor; apărătoarea celor asupriţi, nădejdea celor deznădăjduiţi, mângâierea celor întristaţi, hrănitoarea celor flămânzi; celor goi îmbrăcăminte, celor feciorelnici curăţie, celor străini bună povăţuitoare, celor osteniţi sprijinitoare, orbilor vedere; celor surzi bună auzire, celor bolnavi grabnică vindecare. Pentru aceasta după cuviinţă, cu mulţumire cântăm pentru tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea
Pricina cea neînţeleasă a chinurilor cumplite, care vin asupra noastră, cautând noi să o înţelegem, către tine alergăm, o, Maică şi Fecioară, mângâiere şi mântuire cerând. Iar tu, ca ceea ce eşti bună, învaţă-ne pe noi a alege dintr-însele, purtarea de grijă, cea cu milostivire a Fiului tău şi Dumnezeului nostru Celui bun, spre mântuirea sufletelor noastre şi spre curăţirea păcatelor noastre cele de multe feluri şi cu bucurie strigăm ţie:
Bucură-te, adăpostire bună a celor înviforaţi;
Bucură-te, întărire a celor ce slăbesc în credinţă;
Bucură-te, ceea ce eşti singura Maică a milostivirii;
Bucură-te, grabnică ajutătoare a celor ce sunt în nevoi şi în necazuri;
Bucură-te, ceea ce prin necazuri curăţeşti păcatele noastre;
Bucură-te, ceea ce prin întristări vindeci neputinţele noastre cele sufleteşti şi trupeşti;
Bucură-te, ceea ce ne înveţi pe noi a nu iubi bunătăţile acestei lumi deşarte şi trecătoare;
Bucură-te, ceea ce ridici mintea noastră din lumea cea deşartă, la cele mai presus de lume;
Bucură-te, ceea ce ne tragi pe noi de la dragostea pământească, către dragostea lui Dumnezeu cea cerească;
Bucură-te, ceea ce, chiar şi în suferinţele noastre, ne dai nouă mângâiere şi viaţă plină de dar;
Bucură-te, făgăduinţa bunătăţilor celor cereşti;
Bucură-te, mijlocitoarea bucuriei celei veşnice;
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necajiţi!

Condacul al 3-lea
Cu putere de sus mă întăreşte Stăpână preabună, pe mine robul tău care sunt neputincios sufleteşte şi trupeşte şi mă învredniceşte de cercetarea şi de purtarea ta de grijă, alungând negura mâhnirii şi a întristării de care sunt cuprins, ca prin tine, fiind mântuit, pururea să cânt lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea
Având nespusă bogăţie de milostivire, tuturor celor necăjiţi le întinzi mână de ajutor, tămăduind neputinţele, vindecând bolile şi patimile. Pentru aceasta, Stăpână preabună, nu trece cu vederea pe robii tăi, care zac pe patul durerii şi strigă ţie:
Bucură-te, comoara de mult preţ a milei tale;
Bucură-te, ceea ce eşti nădejdea celor deznădăjduiţi;
Bucură-te, tămăduirea trupurilor noastre;
Bucură-te, mântuirea sufletelor noastre;
Bucură-te, puternică ajutătoare a celor neputincioşi;
Bucură-te, apărătoare şi întărire a celor ce slăbesc în credinţă;
Bucură-te, ceea ce mânia lui Dumnezeu, cu rugăciunile tale, degrab o potoleşti;
Bucură-te, ceea ce, cu puterea rugăciunilor tale, patimile noastre le potoleşti;
Bucură-te, vedere a orbilor şi auzire a surzilor;
Bucură-te, umblare a şchiopilor şi vorbire a muţilor;
Bucură-te, vindecare prin credinţă a celor bolnavi;
Bucură-te, că prin tine, după măsura credinţei, se dau vindecările;
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necajiţi!

Condacul al 4-lea
De felurite necazuri, de ispite şi de nevoi sunt cuprinşi robii tăi, ale căror greutăţi nu le mai pot răbda; dar tu, fiind Maică milostivă a Mântuitorului şi Dumnezeului nostru, ridică mâinile tale către Fiul tău, rugându-L să caute spre întristarea inimii robilor tăi şi din adâncul deznădejdii să ne ridice pe noi, care cu credinţă cântăm Lui: Aliluia!

Icosul al 4-lea
Auzind Preasfânta Fecioară şi Maică cele spuse mai înainte de Dreptul Simion, ca „prin însuţi sufletul tău va pătrunde sabia”, ai păzit aceste cuvinte întru inima ta, ştiind că bucuria de Maică pentru fiu este împletită cu multe necazuri în lumea aceasta. De aceea tu, ca ceea ce ştii necazul şi suferinţa întru toate, cunoşti şi întristarea noastră; şi ca ceea ce eşti singura Maică a tuturor, auzi-ne şi pe noi care cu credinţă strigăm ţie:
Bucură-te, ceea ce ai născut lumii bucurie, pe Hristos Mântuitorul nostru;
Bucură-te, ceea ce izbăveşti lumea din necazuri cu mijlocirile tale;
Bucură-te, ceea ce ai răbdat ocările şi clevetirile asupra Fiului tău;
Bucură-te, ceea ce, cu patimile Lui, dimpreună ai pătimit;
Bucură-te, mângâierea maicilor celor întristate;
Bucură-te, ceea ce ne păzeşti, cu darul Fiului tău;
Bucură-te, a noastră grabnică ajutătoare întru toate nevoile;
Bucură-te, îndreptarea şi povăţuitoarea celor rătăciţi;
Bucură-te, hrana şi păzitoarea pruncilor;
Bucură-te, povăţuitoarea tinerilor;
Bucură-te, Maica celor sărmani;
Bucură-te, sprijinul şi mângâierea văduvelor;
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necajiţi!

Condacul al 5-lea
Văzând sângele cel dumnezeiesc al Fiului tău vărsându-se pe Cruce pentru mântuirea noastră, ca o slugă a Domnului, cu smerenie plecându-te voii Tatălui Care este în ceruri, ne-ai arătat nouă chipul pătimirii şi al răbdarii, ca şi noi când suntem în cuptorul ispitelor şi al nevoilor, cu smerenie să ne rugăm lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 5-lea
Văzându-te pe tine Fiul tău şi Dumnezeul nostru stând lângă Cruce cu ucenicul Lui cel iubit şi cu inima sfâşiată de durere şi suferind asemenea Lui, a zis: „Femeie, iată fiul tău ” şi ucenicului: „Iată mama ta”, făcându-ti ţie fii pe toţi cei ce cred în El. Iar noi ca nişte părtaşi ai necazurilor şi ai patimilor Fiului tău, spre tine, mijlocitoare Maică, toată nădejdea având-o, cu credinţă strigăm ţie:
Bucură-te, Maica neamului creştinesc;
Bucură-te, ceea ce ai împreunat pe Dumnezeu cu oamenii;
Bucură-te, ceea ce ai adus Domnului pe cei credincioşi;
Bucură-te, Mieluşeaua, care ai născut pe Mielul cel ce a ridicat păcatele lumii;
Bucură-te, vas, care ne scoţi nouă bucurie din izvorul nemuririi;
Bucură-te, rugătoarea pentru mântuirea celor păcătoşi;
Bucură-te, scularea celor căzuţi în păcate;
Bucură-te, ceea ce eşti vindecarea tuturor neputincioşilor;
Bucură-te, că eşti căutarea celor pierduţi;
Bucură-te, bucuria cea fără de veste a păcătoşilor;
Bucură-te, potolirea a toată întristarea;
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necajiţi!

Condacul al 6-lea
Propovăduiesc milele tale, Maica lui Dumnezeu, toate marginile lumii, căci cu cinstitul tău acoperământ acoperi pe tot neamul creştinesc; pentru care totdeauna te rogi lui Hristos Mântuitorul lumii, şi izbăveşti din toate nevoile pe robii tăi, cei temători de Dumnezeu, care cu credinţă cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea
Strălucind darul cu raze luminoase de la sfântă icoana ta, Maica lui Dumnezeu, noi cu credinţă plecăm genunchii înaintea ei şi cu lacrimi ne rugăm ţie; alungă norul ispitelor ce vin asupra robilor tăi, şi cu bucurie să strigăm ţie:
Bucură-te, ceea ce duci rugăciunile credincioşilor Fiului tău şi Dumnezeului nostru;
Bucură-te, ceea ce stai înaintea scaunului Dumnezeirii şi te rogi pentru noi;
Bucură-te, mijlocitoare între Dumnezeu şi om, care ne izbăveşti pe noi din nevoi;
Bucură-te, apărătoarea neamului creştinesc, de la Dumnezeu dăruită nouă;
Bucură-te, pom înfrumuseţat, cu care se acopăr mulţi;
Bucură-te, pom cu luminoasă roadă, din care se hrănesc credincioşii;
Bucură-te, acoperământul lumii, cel mai lat decât norii;
Bucură-te, pământul făgăduinţei din care ne izvorăsc toate bunătăţile cereşti şi pământeşti;
Bucură-te, soare luminos, care neîncetat luminezi pe cei credincioşi;
Bucură-te, stâlp de foc, care povăţuieşti pe cei aleşi către cereasca Împărăţie;
Bucură-te, brazdă, care creşti mulţimea îndurărilor;
Bucură-te, ceea ce ne dăruieşti toate bunătăţile;
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necajiţi!

Condacul al 7-lea
Vrând să arăţi izvoare de minuni de la sfântă icoana ta, bucuria tuturor celor necăjiţi, ai poruncit, Stăpână, bolnavei Eftimia să săvârşească înaintea sfintei tale icoane cântări de rugăciune, şi primind vindecare să vestească tuturor milele tale, pe care le-ai dăruit prin sfântă ta icoană, pentru ca să nu fie tăinuit izvorul vindecărilor ce le dai în dar, tuturor celor ce au nevoie de ele. Pentru aceasta şi noi nu tăinuim minunile şi facerile tale de bine către noi robii tăi, ci cu mulţumire, preaslăvim pe Dumnezeu şi cântăm lui: Aliluia!

Icosul al 7-lea
Scăldătoarea Siloamului vindecă bolile, însă mai presus s-a arătat, Preasfântă Stăpână, biserica ta, în care ne închinăm icoanei tale celei făcătoare de minuni. Fiindcă aceasta, nu numai odata într-un an, şi nu numai cei ce intră mai întâi dobândesc sănătate, ci de-a pururea vindecă toată rana sufletească şi trupească a celor ce, cu bună credinţa şi cu dragoste vin către tine. Pentru aceasta strigăm ţie:
Bucură-te, scăldătoare, în care se afundă toate durerile noastre cele sufleteşti şi trupeşti;
Bucură-te, pahar, cu care se primeşte bucuria şi mântuirea;
Bucură-te, piatră, care ai adăpat pe cei însetaţi de viaţă;
Bucură-te, lemn, care îndulceşti apele cele amare ale mării lumeşti;
Bucură-te, izvor nesecat al apei celei dătătoare de viaţă;
Bucură-te, ceea ce îndulceşti necazurile noastre cele amare;
Bucură-te, baie, care speli întinăciunea păcatului;
Bucură-te, potolirea întristărilor noastre;
Bucură-te, vindecarea bolilor noastre;
Bucură-te, ceea ce ne izbăveşti din nevoi;
Bucură-te, ceea ce calci puterea demonilor;
Bucură-te, ceea ce ruşinezi pe vrăjmaşii noştri;
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necajiţi!

Condacul al 8-lea
Nemernici şi străini de credinţa creştinească sunt aceia care nu se închină chipului tău, celui întru tot sfânt, căci tu, Stăpână, ca o Maică a Unuia din Sfânta Treime, ai trimis darul facerii de minuni asupra sfintei tale icoane. Pentru aceasta, pe cei care sunt chinuiţi de duhurile cele necurate şi se închină cu credinţă sfintei tale icoane, îi vindeci şi sănatoşi îi faci pe ei. Pe toţi cei bolnavi sufleteşte şi trupeşte care se roagă ţie, îi tămăduieşti şi cele de folos pentru dânşii le rânduieşti. Pentru aceste multe ale tale faceri de bine, cu mulţumire strigăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea
Toată viaţa noastră pe pământ, este plină de durere şi de întristare. Sufletul, bolnav de păcate, trupul de dureri se chinuieşte, pentru că mânia lui Dumnezeu pentru păcatele noastre ne pedepseşte. Către tine dar alergăm, Maica lui Dumnezeu, şi înaintea preacinstitei tale icoane căzând, ne rugăm: Umple de bucurie şi de veselie inima noastră cea întristată şi cu bucurie să strigăm ţie:
Bucură-te, povăţuitoarea care ne duci pe noi în patria cerească;
Bucură-te, Împărăteasa cerului şi a pământului, care ne deschizi nouă uşile raiului;
Bucură-te, cea preamilostivă, care ne miluieşti pe noi;
Bucură-te, chivernisitoarea casei, care bine rânduieşti viaţa noastră;
Bucură-te, cea preafericită, care de prooroci ai fost vestită;
Bucură-te, fericit pântece, care ai născut pe Fiul lui Dumnezeu;
Bucură-te, rugul cel nears;
Bucură-te, zid nestricat;
Bucură-te, izvor purtător de viaţă;
Bucură-te, floarea cea pururea nevestejită;
Bucură-te, îmblânzirea inimilor celor răi;
Bucură-te, neîncetată bucurie a credincioşilor;
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necajiţi!

Condacul al 9-lea
Toată dulceaţa cea lumească în lumea aceasta este amestecată cu întristare. Mărirea şi bogaţia trec. Frumuseţea şi sănatatea se veştejesc. Prietenii cei de aproape se răpesc de moarte, îndulceşte dar necazurile robilor tăi, pricinuitoarea bunătăţilor, şi bucuria ta cea nestricată dă-ne-o nouă celor ce strigăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea
Ritorii cei mult vorbitori nu se pricep cu ce cuvinte să mângâie pe cei necăjiţi. Ci tu singură, Stăpână, dăruieşte inimii noastre mângâiere, cu razele darului tău. Alungă norul necazurilor noastre şi negura mâhnirii, ca să strigăm ţie:
Bucură-te, că eşti nădejde de bucurie pentru toţi creştinii;
Bucură-te, bucuria şi împăcarea lumii;
Bucură-te, dătătoarea bunătătilor cereşti şi pământeşti;
Bucură-te, nădejdea mântuirii noastre;
Bucură-te, corabia celor ce vor să se mântuiască;
Bucură-te, limanul celor ce înoată pe marea vieţii acesteia;
Bucură-te, singura păzitoare a celor ce, după Dumnezeu, spre tine nădăjduiesc;
Bucură-te, îmbrăcămintea celor goi de îndrăzneală pentru mulţimea păcatelor;
Bucură-te, păzitoarea şi întărirea tuturor;
Bucură-te, ocrotitoare şi sfântă adăpostire a tuturor credincioşilor;
Bucură-te, ajutătoarea tuturor celor ce cu credinţă se roagă ţie;
Bucură-te, luminoasă cunoştiinţă a darului;
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necajiţi!

Condacul al 10-lea
Domnul Cel iubitor de oameni, vrând să mântuiască lumea din chinul veşnic şi din neîncetată suferinţă, S-a sălăşluit în pântecele tău cel pururea fecioresc, şi pe tine, Maica Sa, te-a dăruit celor pieritori spre ajutor, spre acoperământ şi apărare, ca să fii celor mâhniţi mângâiere, celor necăjiţi bucurie, celor deznădăjduiţi nădejde, ceea ce ne izbăveşti de chinul cel veşnic, prin mijlocirea ta şi către veşnica veselie aduci pe toţi care cu credinţă strigă Fiului tău şi Dumnezeului nostru: Aliluia!

Icosul al 10-lea
Zid eşti fecioarelor, Născătoare de Dumnezeu şi tuturor celor ce aleargă către acoperământul tău. Pentru aceasta ne rugăm ţie apără, acoperă şi păzeşte pe toţi cei săraci şi fără de ajutor şi izbăveşte din ispite, din necazuri şi din nevoi pe cei care cu credinţă strigă ţie:
Bucură-te, stâlpul fecioriei;
Bucură-te, vas ales al curăţiei şi al întregii feciorii;
Bucură-te, cununa cea mărită a celor care cu nevoinţă se luptă împotriva poftelor;
Bucură-te, ceea ce dai veşnică bucurie celor ce se ostenesc în viaţa călugărească;
Bucură-te, ceea ce ne izbăveşti de văpaia patimilor;
Bucură-te, ceea ce goneşti negura ispitelor;
Bucură-te, povăţuitoarea întregii feciorii;
Bucură-te, sprijinitoarea curăţiei;
Bucură-te, îndreptarea oamenilor;
Bucură-te, cea prin care din cădere ne-am sculat;
Bucură-te, întărirea cea tare a credinţei;
Bucură-te, tămâia cea plăcută a rugăciunii;
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necajiţi!

Condacul al 11-lea
Cântarea cea cu totul de umilinţă aducem ţie, noi robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, apărătoarea cea atotputernică a neamului creştinesc. Potoleşte bolile robilor tăi celor ce suspină, îmblânzeşte mânia lui Dumnezeu care cu dreptate vine asupra noastră pentru păcatele noastre. Izbăveşte-ne din toate necazurile pe noi robii tăi, care strigăm pentru tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea
Făclie primitoare de lumină, din cărbunele darului lui Dumnezeu aprinsă, s-a arătat nouă preacinstită icoana ta, Stăpână, spre sfinţirea şi mângâierea noastră. Iar noi, cu dragoste cinstind-o şi cu credinţă îngenunchind înaintea ei, strigăm ţie:
Bucură-te, ceea ce cu puternica ta apărare din toate nevoile ne scoţi pe noi;
Bucură-te, ceea ce din foamete sufletească şi trupească ne izbăveşti pe noi;
Bucură-te, ceea ce cu rugăciunile tale stingi focul patimilor noastre;
Bucură-te, ceea ce ne scapi pe noi de moartea cea veşnică;
Bucură-te, tare ajutătoare în războaie;
Bucură-te, ceea ce ne acoperi pe noi de năvălirea altor neamuri;
Bucură-te, ceea ce ne izbăveşti de războiul cel dintre noi;
Bucură-te, ceea ce păzeşti pe cei ce călătoresc pe pământ şi pe ape;
Bucură-te, ceea ce izbăveşti pe cei robiţi;
Bucură-te, grabnică izbăvire de îngrozirea lui Dumnezeu care cu dreptate vine asupra noastră;
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necajiţi!

Condacul al 12-lea
Zălog din darurile tale, voind să dai neamului creştinesc icoana ta, cea făcătoare de minuni, ai dăruit-o nouă, Maica lui Dumnezeu, de la care, celor ce vin cu credinţă, izvoare de minuni se revarsă; neputinţele se vindecă şi necazurile se potolesc. Pentru aceasta cu bucurie strigăm pentru tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea
Cântând milele şi minunile tale, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, toţi te lăudăm, ca pe o tare stătătoare a noastră şi cu umilinţă venim la Tine, ceea ce te rogi pentru noi. Şi cerem ca să înalţi mâinile către Fiul tău, rugându-L ca pururea în viaţa aceasta şi după moartea noastră să nu se depărteze milostivirea Lui de la noi, cei ce strigăm ţie:
Bucură-te, nădejdea noastră în viaţa aceasta şi după moartea noastră;
Bucură-te, ceea ce rânduieşti sfârşit dulce şi cu pace din viaţa aceasta, tuturor celor ce nădăjduiesc spre tine;
Bucură-te, ceea ce eşti nădejdea şi apărarea noastră în ziua judecăţii;
Bucură-te, îmblânzirea Dreptului Judecător;
Bucură-te, ceea ce ne izbaveşti din gheena cea veşnică;
Bucură-te, nădejdea de mântuire a tuturor;
Bucură-te, cheia Împărăţiei lui Hristos;
Bucură-te, uşa raiului;
Bucură-te, pod care duci la ceruri;
Bucură-te, adăpostire şi bună apărare a tuturor păcătoşilor care se căiesc de păcatele lor;
Bucură-te, bucuria îngerilor;
Bucură-te, mărirea şi mângâierea tuturor drepţilor;
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necajiţi!

Condacul al 13-lea
O, întru tot lăudată, de Dumnezeu Născătoare, ceea ce, spre bucuria cerului şi a pământului ai născut pe Impăratul Hristos, Dumnezeul nostru, auzi glasul smeriţilor robilor tăi. Primeşte această puţină rugăciune a noastră şi ne izbăveşte pe noi din toate nevoile. Vindecă neputinţele noastre cele sufleteşti şi trupeşti. Alungă de la noi toată răutatea şi întristarea. Dăruieşte-ne sănatate şi cu rugăciunile tale ne izbăveşte din munca cea veşnică pe cei ce cântăm pentru tine lui Dumnezeu: Aliluia! – (Acest Condac se zice de trei ori.) – După aceasta se zice iarăşi

Icosul întâi:
Îngerul cel mai înainte stătător din cer a fost trimis să zică ţie, Născătoare de Dumnezeu, bucură-te; vestind, prin Dumnezeiasca întrupare a lui Hristos, bucuria ce avea să se nască din tine la toată lumea, care pierea în necazuri. Pentru aceasta şi noi cei împovăraţi cu păcate, nădejde de mântuire prin tine dobândim, pentru care cu umilinţă strigăm ţie:
Bucură-te, bunăvoinţa lui Dumnezeu către noi cei păcătoşi;
Bucură-te, tare apărătoare a celor ce se căiesc înaintea lui Dumnezeu pentru păcatele lor;
Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut;
Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei;
Bucură-te, ceea ce ne curăteşti de întinăciunea păcatelor;
Bucură-te, baie, care speli cugetul nostru;
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Izbăvitorul, Care în dar curăţă fărădelegile noastre;
Bucură-te, cea cu totul minunată, împăcarea tuturor către Dumnezeu;
Bucură-te, pod, care cu adevărat ne treci pe noi de la moarte la viaţă;
Bucură-te, ceea ce ai mântuit lumea din potopul păcatului;
Bucură-te, scară cerească, pe care s-a pogorât la noi Domnul;
Bucură-te, mijlocitoarea tuturor către Dumnezeu;
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necajiţi!

şi Condacul întâi:
Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din veşnica moarte, prin darul Celui ce S-a născut din tine, Hristos Dumnezeul nostru şi prin mijlocirea ta cea de maică înaintea Lui, aducem ţie, noi, robii tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăveşte-ne pe noi robii tăi din toate nevoile şi suferinţele, care strigăm ţie: Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiţi!

Apoi se citeste această

RUGĂCIUNE

O! Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, ceea ce eşti mai presus decât heruvimii şi mai cinstită decât serafimii, Fecioară de Dumnezeu aleasă, bucuria tuturor celor necăjiţi; dă-ne mângâiere şi nouă celor ce suntem în necazuri, că, afară de tine alta scăpare şi ajutor nu avem. Tu singură eşti mijlocitoarea bucuriei noastre şi ca Maica lui Dumnezeu şi Maica milostivirii, stând înaintea Prestolului Preasfintei Treimi, poţi să ne ajuţi nouă. Că nimeni din cei ce se roagă ţie cu credinţă nu este ruşinat.

Auzi-ne şi acum în ziua necazului nostru pe noi cei ce cădem înaintea icoanei tale şi cu lacrimi ne rugăm ţie. Alungă de la noi toate necazurile şi nevoile ce vin asupra noastră, întru această vremelnică viaţă şi prin atotputernica ta mijlocire, nu ne lipsi pe noi nici de veşnica şi nesfârşita bucurie, întru Împărăţia Fiului tău şi Dumnezeului nostru. Amin.

Împărăteasa mea cea preabună, nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, prietena sărmanilor, folositoarea celor neputincioşi şi ocrotirea celor necăjiţi; vezi nevoia mea şi necazul meu. Ajută-mă că sunt neputincios, hrăneşte-mă ca pe un străin. Ştii nevoia mea, uşurează-mă de ea precum voieşti căci nu am alt ajutor afară de tine, nici altă folositoare grabnică, nici altă bună mângâiere, decât numai pe tine, o, Maică a lui Dumnezeu, ca să mă păzeşti şi să mă acoperi în vecii vecilor. Amin.

Lipsa cea de fiecare zi – Girel Barbu

575506_140710632758321_561658652_n

Lipsesc multe-n ţara mea,
Şi o spun cu conştiinţă
Însă lipsa cea mai grea,
Este lipsa de credinţă.

N-avem drum, n-avem cărare,
Răi de mână, buni de clanţă.
Însă lipsa cea mai mare,
Este lipsa de speranţă.

Vrăjmaşii în noi se-nfruntă,
N-avem spirit de unire.
Însă lipsa cea mai cruntă
Este lipsa de iubire.

Nu avem ce pune-n gură,
Suntem şi flămânzi şi goi.
Însă lipsa cea mai dură
Este lipsa de-a fi noi.

Dă răul din noi afară,
Trăim la limita de jos.
Dar lipsa ce ne-nfioară
Este lipsa lui HRISTOS!

Girel Barbu

Imagine: Poetul Girel Barbu 🙂

Sfântul Nicolae Velimirovici – Rugăciuni pe malul lacului (Rugăciunea a XXII-a)

 

iisus-hristos-mantuitorul-nostru

O, Singurul Fiu al lui Dumnezeu, primește-mă  întru înțelepciunea Ta, Tu ești capul tuturor fiilor oamenilor. Tu ești cereasca lor bucurie, luminare șî înțelegere. Tu ești Cel Care gândește aceeași bunătate în toți oamenii: același cuget și aceeași lumină. Un om recunoaște un alt om prin Tine. Un om îi poruncește altuia prin Tine. Prin glasul Tău oamenii se aud unul pe altul. În limba Ta ei înțeleg. Cu adevărat, Tu ești Omul Absolut (*), fiindcă în chip existențial toți oamenii se afla în Tine și Tu Te afli în fiecare. Tu zidești mintea omului, și umbra Ta o sfărâmă. Tu ai zidit toate  formele și Tu le-ai pecetlui pe toate cu pecetea înțelepciunii Tale. Tu ai modelat toate vasele din lut și le-ai umplut pe toate cu cântul și bucuria Sfintei Treimi, dar umbra Ta a picurat un strop de întristare în fiecare vas, cu care cei întristați întipăresc dureri în Tine. O, Doamne Preamărite! Tu dănțuiești în poala Maicii Tale, îndemnat de Atotsfântul Duh. Îndreaptă-mi mintea spre mintea Ta și cu strălucirea Ta, curățește-o de gândurile cele întristătoare, de prevestirile și intențiile întristătoare. O, Domnul meu Cel preamărit! Tu umpli întregul suflet al Maicii Tale, tot sufletul ei feciorelnic, și nimic nu există în sufletul Maicii Tale, înafară de Tine. Tu ești  strălucirea Ei și glasul Ei, cu adevărat ochiul Ei și cântecul Ei. Tu ești fala Sfântului Duh Domnul – lucrarea Sa și rodul Său – uimirea Sa și admirația Sa! Tu, Domnul meu Cel preamărit, Carele dănțuiești în poala Maicii Tale, îndemnat de Duhul Sfânt! Tu ești curajul Sfintei Treimi, eroismul Ei și istoria Ei. Tu ai îndrăznit să trimiți o rază treimică în haos și-n întuneric, iar lumea a devenit o minune, pe care ochiul n-o poate vedea și nici urechea n-o poate auzi, o, Creatorule al ochiului și al urechii (1). Și toată această minune este doar o palidă imagine a Ta, doar o asemănare deformată a Ta în bucăți de oglindă, pe jumătate întunecate. Inima mea tânjește după chipul Tău complet, o, Fiule al lui Dumnezeu. Căci este doar amărăciune să fii un fragment al chipului Tău, purtat nesigur pe un ocean de întuneric. Sfărâmă îngustimea sufletului meu, o, întinde-o pe ea minte a dumnezeirii Celei întreit strălucită*. Luminează-mi mintea, o, lumina îngerilor și a creaturilor. Fă-mi viața logică, Prea Înțelepte Logos*al lui Dumnezeu. Fă-mi sufletul fecioară, și fii ochiul și cântecul lui.

vinieta

(1)  Cf. Is. 64,4 și 1 Cor. 2,9

(2) Cf. 1 Cor. 3,12

PATERIC – Teodor Baconschi

pateric

„Un frate care a păcătuit a fost dat afară din biserică de către preot. Avva Visarion s-a sculat şi a ieşit şi el afară, zicînd: „şi eu sînt păcătos” (Visarion, 7).

Spre deosebire de preot – care este „părintele” instituţional – maestrul duhovnicesc nu-l trimite pe păcătos nicăieri. Nici „afară” din biserică şi cu atît mai puţin în tenebrele exterioare ale iadului. Îl însoţeşte, pentru că se ştie la rîndul său imperfect, dar mai ales pentru că singurătatea păcătosului zămisleşte disperarea. În orice vreme, un păcătos vădit coram populo este împovărat de propria ruşine şi de vexaţia dezvăluirii publice. Dacă, după această probă interioară, omul se trezeşte pe de-asupra alungat din comunitate, precum un mădular putred, el se rătăceşte şi mai adînc. După cum vedem, o măsură spirituală inadecvată prin exagerare se transformă într-o sursă de sminteală atît pentru iniţiator, cît şi pentru cel pedepsit. Evident, Visarion nu se solidarizează cu păcatul, ci doar cu bietul om păcătos. Gestul său reuşeşte să le transmită tuturor actorilor o învăţătură preţioasă: preotul află, implicit, că îndepărtarea brutală a păcătosului îi derutează pe toţi cei de faţă: pe el însuşi, ca păstor de inabilă severitate şi carentă filantropie: cum poţi îmbrăţişa un absent? Pe cel căzut în păcat, dat fiind că nimeni nu caută o iertare în care nu mai speră şi nici nu se poate îndrepta de unul singur; în fine, pe credincioşii adunaţi la liturghie, care se simt timoraţi, riscînd să evite viitoarele ispite din frică /adică în singura stare de spirit pe fondul căreia practicarea virtuţii nu-i este bineplăcută lui Hristos.

După Scripturi şi literatura pustiei, sminteala pare să fie mai gravă decît păcatul însuşi. Sminteala este dezordinea lăuntrică din care pot rezulta păcate mai grave decît acela pe dată vizat.

A da afară… Profesorul care dă elevul afară din clasă, patronul care îl concediază pe muncitorul „nerentabil”, comunistul care, cîndva, îl excludea din partid sau din universitate pe activistul ori pe studentul suspectat de erezie doctrinară, soţul înfuriat care-şi alungă soţia, mama nedemnă care-şi abandonează pruncul (în pungi de plastic, precum în România de azi), mitocanul care-ţi întoarce spatele fiindcă „nu mai are ce vorbi” cu tine, ministrul nou venit care-i „eliberează din funcţie” pe slujbaşii moşteniţi de la predecesorul (adică adversarul) său şi preotul rigorist care, de pildă, refuză oficierea unui botez întrucît tatăl micuţului poartă cercel – sînt semeni de-ai noştri împovăraţi, în proporţii diferite, cu ceea ce aş numi crima excesului de zel. Am bănuiala că pe Dumnezeu îl irită atît mult specia acestor intransigenţi încît îi va da şi El afară (de) undeva. Să ne rugăm pentru specialiştii evacuărilor forţate.

*

„Se apropie vremea cînd oamenii vor înnebuni, iar dacă vor vedea pe cineva sănătos la minte, se vor năpusti asupra lui strigîndu-i: „Eşti nebun”, pentru că nu-i ca ei” ( Antonie, 25).

Sfîrşitul timpului, cu apropierea succesivă a crizei finale, adică a Judecăţii de Apoi, a fost adesea caracterizat – profetic sau mistic – printr-o radicală răsturnare a ierarhiilor şi respectiv a condiţiilor cosmice „obişnuite”. El seamănă cu revoluţiile care abolesc ordinea socială prestabilită, dar operează mai degrabă restauraţia lumii non-dihotomice de la începuturi. Scena cu omul întreg la minte pe care o umanitate deraiată îl acuză de nebunie trimite la figura lui Dumnezeu ca martor al istoriei. Cine – dacă nu Dumnezeu – ar mai putea asista la dictatura nebunilor şi cine i-ar mai putea spune omului sănătos că nebuni sînt ceilalţi? Chiar dacă raportul individ-societate nu ar fi aici exhautiv, ci doar „exemplar”, tot s-ar putea reţine forţa acestei imagini vizionare: ea ne arată că înţelepciunea e o excepţie, că echilibrul mental rămîne un dar ambiguu, pe care masele îl nesocotesc, atunci cînd nu îl distorsionează, şi că, foarte adesea, virtutea (sau acceptabilitatea) sînt banale reflexe ale conformismului. Creştinul conformist e un ratat. Din oglindă, „nebunii pentru Hristos” le spun celor împietriţi în „normalitate” că au luat-o de fapt razna.

Teodor Baconschi

Imaginea: Patericul Egiptean 

http://www.pateric.ro/category/patericul-egiptean/

Despre autentica promovare a prostiei ascunsă după falsa promovare a creștinismului

Există unele tandemuri false de calități împinse la înaintare conștiinței noastre de lume și lumesc. De exemplu, tâmpit și creștin. Sunt unii care pun creștin înainte de tâmpit în materie de afaceri lumești. Săracul, e tâmpit, dar trebuie să ne punem legile în societate și chiar țiglele pe casă cum ne zice el, că e creștin. Fals. El nu de creștin ce e spune ce spune, ci de tâmpit. E bine să fie smerit de alții unul ca acesta (spune cineva că a fi creștin și tâmpit exclude smerenia?) și mai ales cei care îl susțin și să li se spună: frate cutare, noi știm că Hristos a murit pentru ca în impărăția cerească să conteze creștinismul înaintea inteligenței, dar noi nu ne dorim să trebuiască să murim pentru că dumneata vrei la fel și pe pamant. Și nu vrei oricum, ci repede, cu calitățile de creștin, tâmpit și candidat proclamat în urgență cu ”musai”. Drept care, fă loc unuia necreștin sau mai puțintel creștin care se pricepe la problemă și vor pricepe și păgânii cum credem noi în Hristos Cel cu două naturi și două voințe, nu ca în religiile cu îndobitocire de tip sectă militantă, unde rugăciunea spusă prost scutește de PhD luat pe bune, si tu cu frații tăi veți cuceri astfel două cununi – a smereniei care închipuie pe Hristos Împarat ceresc, uimind îngerii, și a smereniei cu care patriarhii au cucerit până și sufletele împăraților păgâni, închipuind pe Hristos Care nu a vrut împărăție pământească, ba S-a și lepădat de ea. Nu cunoaștem smerenie zicând „lucrez prost, dar faceți-mă ceva mare, că știu să spun crezul, și numiți necredincios pe cine nu mă aproba”. Greu, nu?

Mai e ceva. Eu nu țin minte să fi venit Apostol, bunăoară Pavel, și să arunce de pe umeri responsabilitatea dregătoriei apostolice spunând ca împărații de la Roma… nu sprijină statul teocratic și nu numesc creștini în funcțiile importante. Mai nou umblă niște (să mă scuzați) aplaudaci de profesie, care e vizibil că operează în soldă, și fac paradă de cât de creștin e cutare candidat și cât de necreștin e oricare care se opune. Vă dau un sfat simplu. Uitați-vă la om ca și cum nu știți nimic despre el. Și să ne gândim că și proorocul David și Ștefan cel Mare au avut, mă scuzați, amante.

***

Alexandru Amarfei

*** Fragment din prezentarea de la a  XXVIII – a ediție a Cenaclului Monokeros, inițiat de Dr.  Alexandru Amarfei, aici de față :)! Ca să știți și dumneavoastră cine-i ‘mnealui :)!

Acatistul Sfântului Gherasim Kefalonitul – Izgonitorul demonilor și vindecătorul bolilor psihice – 16 aug. și 20 oct.

Sf. Gherasim din Kefalonia 388

*** rugăciunea se face timp de 40 de zile cu post ***
Condacul 1:
Pe robul lui Dumnezeu, Sfântul Gherasim, care prin mulţimea nevoinţelor sale a primit cununa cea nestricăcioasă, pe cel care prin sfintele sale moaşte revarsă râuri de tămăduiri, veniţi, credincioşilor, să-l lăudam într-un glas, zicând: Bucură-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavoleşti!

Icosul 1:

Viaţa ta a fost o viaţă răstignită, sfinte al lui Dumnezeu, că lepădând poftele lumeşti ai luat crucea lui Hristos asupra ta, iubind nevoinţa şi defăimând trecătoarele desfătări. Învăţându-ne de la tine să mergem pe calea Evangheliei şi a rugăciunii, îţi zicem cu inima smerită:
Bucură-te, că pământul Trikalei l-ai binecuvântat,
Bucură-te , că din copilăria ta ai mers pe calea virtuţilor,
Bucură-te, că în insula Zakintului te-ai îndeletnicit cu rugăciunea,
Bucură-te, că împreună cu sfinţii aghioriţi o lauzi pe Născătoarea de Dumnezeu
Bucură-te, că te-ai învrednicit să te închini la Locurile Sfinte,
Bucură-te, că în biserica Sfântului Mormânt ai primit mângâiere cerească,
Bucură-te, că aprinzând acolo candele ai aprins şi candela inimii tale,
Bucură-te, că fiind hirotonit preot nu ţi-ai împuţinat nevoinţele,
Bucură-te , că întorcându-te în Zakint în peşteră ai vieţuit,
Bucură-te , că în Kefalonia ai fost trimis de Dumnezeu,
Bucură-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavoleşti!

Condacul 2:

Ocrotitor al drept-credincioşilor te-ai arătat, sfinte, risipind mrejele ereticilor apuseni care căutau să atragă lumea în înşelare. Că prin tăria cuvântului şi prin mulţimea minunilor ai închis gurile ritorilor mult-vorbitori, cântându-I lui Dumnezeu cel în Treime lăudat : Aliluia.

Icosul 2:

Şi după moartea ta ai fost prigonit de cărturarii şi preoţii slujitori ai papei, care nu voiau să recunoască sfinţenia ta şi darul dat ţie de Dumnezeu prin neputrezirea sfintelor tale moaşte, care stătuseră în pământ mai mult de doi ani şi fuseseră descoperite întregi şi binemirositoare. Trupul tău binecuvântat a fost îngropat iarăşi în pământ, spre mâhnirea credincioşilor, dar nu după multă vreme a fost pus în biserică spre închinare, spre bucuria celor care te lăudau, zicând:
Bucură-te , că prigonitorii sfintelor tale moaşte au fost ruşinaţi,
Bucură-te , că prin neputrezirea trupului te-ai arătat templu al Duhului Sfânt,
Bucură-te , semn de netăgăduit al Învierii Mântuitorului Hristos,
Bucură-te, mustrătorule al celor care defaimă predaniile Sfinţilor Părinţi,
Bucură-te , că prin minuni ai ruşinat propovăduirea catolicilor,
Bucură-te, că pe hoţul care a spart geamul raclei tale l-ai pedepsit,
Bucură-te , cel ce îi pedepseşti pe cei care batjocoresc Biserica lui Hristos,
Bucură-te, aprig duşman al schismelor şi ereziilor,
Bucură-te, îndreptătorul al celor rătăciţi pe calea adevărului,
Bucură-te, că pe mulţi i-ai adus la cunoaşterea dreptei credinţe,
Bucură-te, povăţuitorule al preoţilor pe calea mărturisirii adevărului,
Bucură-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavoleşti!

moaste-sf-gherasim3

Condacul 3:

Cine poate spune mulţimea minunilor tale, robule al lui Dumnezeu? Că poporul te laudă , mulţumindu-ţi pentru grabnicul tău ajutor, că nu s-a pomenit să alerge cineva la tine şi să rămână fără răspuns. Şi, pentru aceasta, Îi cântăm Celui ce te-a încununat : Aliluia!

Icosul 3:

Te-ai arătat omului care voia să aducă la mănăstirea ta zece capre, ca mulţumire pentru ajutorul primit de la tine, şi i-ai arătat drumul, ca să nu se rătăcească. Şi când te-ai făcut nevăzut, el a înţeles purtarea ta de grijă, că şi după moarte ai primit puterea de a fi călăuza creştinilor. Pentru aceasta ţi-a cântat unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce ne arăţi calea spre Împărăţia Cerurilor,
Bucură-te , că primeşti laudele noastre precum Hristos cei doi bani ai văduvei,
Bucură-te, nădejde a celor ispitiţi de deznădejde,
Bucură-te, lumină cerească care luminezi vieţile noastre,
Bucură-te , că alungi îndoiala de la cei slabi în credinţă,
Bucură-te, că pelerinii simt chemarea ta şi se grăbesc să ajungă la tine,
Bucură-te, că mănăstirea ta, Noul Ierusalim, s-a arătat comoară duhovnicească,
Bucură-te, îndrumător al monahilor pe calea muceniciei fără de sânge
Bucură-te, că împreună cu Sfântul Spiridon eşti surpător al ereziilor,
Bucură-te, că împreună cu Dionisie ocrotitor eşti al drept credincioşilor,
Bucură-te, că ai binecuvântat pământul Zakintului,
Bucură-te, că nu doar insulele , ci tot pământul grecesc te cinsteşte,
Bucură-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavoleşti!

Condacul 4:

Să alerge mulţimea bolnavilor spre ajutorul ceresc, să caute cei istoviţi din pricina durerilor spre Sfântul Gherasim, care s-a arătat doctorie dumnezeiască, nou şarpe de aramă ridicat de Dumnezeul lui Moise în pustia sufletelor noastre, şi să îi cântăm Celui ce l-a acoperit cu mulţumire de daruri: Aliluia.

Icosul 4:

Pe negustorul cu mâna bolnavă nu l-ai lăsat să alerge prin ţări străine după ajutorul doctorilor cu nume mare, ci l-ai chemat la mănăstirea ta din Kefalonia. Şi, atingându-se de racla ta, după ce s-a rugat cu credinţă, a dobândit tămăduire. Şi, împreună cu soţia sa, I-a mulţumit lui Dumnezeu, pentru care noi iţi zicem unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce auzi rugăciunile bolnavilor,
Bucură-te, că ai primit de sus darul tămăduirilor,
Bucură-te, far spre care se îndreaptă mulţimea celor suferinzi,
Bucură-te, cel ce vii în întâmpinarea celor apăsaţi de boală,
Bucură-te, doctor ceresc care îi cercetezi pe bolnavi,
Bucură-te , că îi păzeşti pe credincioşi de doctorii cei nepricepuţi,
Bucură-te, că goneşti frica celor ce se tem de doctori,
Bucură-te, că stingi focul durerilor de nesuportat,
Bucură-te, ca îi ajuţi pe cei pe care nu îi vindeci să rabde fără să cârtească,
Bucură-te, scăpare a celor care nu mai aşteaptă ajutor de la oameni,
Bucură-te, că în ceasul morţii veghezi sufletele care părăsesc această lume,
Bucură-te, îngrijitor al celor care îi îngrijesc pe bolnavi,
Bucură-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltiri diavoleşti!

Condacul 5:

Minune nemaiauzită s-a arătat prin tine, sfinte, că prin femeia stăpânită de duhul necurat care voia să o arunce în apă şi să o înece ai ţinut-o prin rugăciunile tale deasupra apei. Şi le-ai cerut maicilor să alerge să o ajute, iar ele, găsind-o stând deasupra apei ca pe uscat şi văzând că se tămăduise, I-au cântat lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul 5:

„Gherasime, mă arzi ca un foc, voi pleca, căci m-au ajuns flăcările pe care le scoţi din tine”, a strigat diavolul prin gura tinerei care fusese adusă la racla cu sfintele tale moaşte, mărturisind darul dat ţie de Dumnezeu. Şi tânăra, tămăduindu-se, ţi-a adus mulţumiri cu inima zdrobită, zicându-ţi unele ca acestea:
Bucură-te, cuvioase, că mare este darul dat ţie de sus,
Bucură-te, că cei chinuiţi de diavol primesc uşurare prin tine,
Bucură-te, prigonitorule al duhurilor celor necurate,
Bucură-te, lumină care goneşti întunericul,
Bucură-te, rugător pentru cei pentru care nu are cine să se roage,
Bucură-te, primind cuvintele de mulţumire de la cei pe care i-ai ajutat,
Bucură-te, că ai ţinut-o deasupra apei pe femeia îndrăcită,
Bucură-te, că ai vindecat-o prin rugăciunile tale,
Bucură-te, că maicile au cunoscut puterea rugăciunilor tale,
Bucură-te, că prin această minune le-ai îndemnat să recunoască sfinţenia ta,
Bucură-te, că atunci sfintele tale moaşte au fost puse spre închinare,
Bucură-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltiri diavoleşti!

Condacul 6:

Văzând cum unii creştini biruiţi de deznădejde au fost ispitiţi de gândul sinuciderii, ai venit în ajutorul lor in chip minunat, îndemnându-i să lepede cugetele drăceşti şi să îi cânte lui Dumnezeu : Aliluia.

Icosul 6:

Pe tânărul îndrăcit care vroia să-şi pună capăt zilelor şi s-a aruncat din clopotniţa nu numai că l-ai ţinut în viaţă, ci l-ai şi tămăduit de suferinta sa, izgonind pe diavol. Iar pe cei care s-au temut că, din pricina căderii, tânărul va muri i-ai întărit în credinţa în Dumnezeu, pentru care ai zis către tine unele ca acestea:
Bucură-te, că strici urzelile diavoleşti,
Bucură-te, că tânărul care s-a aruncat din clopotniţă nu a murit,
Bucură-te, că l-ai scos nevătămat din gura iadului,
Bucură-te, că îi fereşti pe creştini de păcatul sinuciderii,
Bucură-te, sfinte, care te rogi pentru toată lumea,
Bucură-te, că nu te scârbeşti de patimile noastre,
Bucură-te, că ne arăţi calea lepădării de patimi,
Bucură-te, că ne chemi la războiul duhovnicesc,
Bucură-te, mustrătorule al leneviei şi iubirii de sine,
Bucură-te, că aduci lumină în minţile întunecate,
Bucură-te, că cei pe care i-ai scăpt din ghearele iadului îţi mulțumesc,
Bucură-te, apus al disperării şi răsărit al nădejdii,
Bucură-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavoleşti!

Condacul 7:

„Crucea este arma nebiruită, sabie cu doua tăişuri”, striga copilul chinuit de diavol, muşcând crucea ta pe care o ţinea preotul care citea rugăciuni în faţa sfintelor tale moaşte. Şi diavolul, strigând că nu poate suferi puterea ta, a plecat, iar copilul i-a cântat Domnului: Aliluia.

Icosul 7:

Mult au suferit părinţii lui Spiridon, căznindu-l pe copilul lor stăpânit de diavol cum îţi spunea cuvinte hulitoare. Dar, având în sufletele lor nădejdea în Dumnezeu şi ştiind mulţimea minunilor tale, au stăruit în rugăciune şi rugăciunea le-a fost ascultată. Iar noi, crezând că vii în ajutorul tuturor celor care se roagă ţie cu credinţă, îţi aducem aceste puţine laude:
Bucură-te, cel ce lui Spiridon i-ai luminat copilăria,
Bucură-te, că ai împlinit rugăciunile părinţilor lor,
Bucură-te, cel ce ai şters mulţimea lacrimilor lor,
Bucură-te, că prin nevoinţa ta ai primit putere împotriva demonilor,
Bucură-te, că puterea crucii ţi-a fost pavăză în ispite,
Bucură-te, ca cei ce săruta crucea ta iau binecuvântare,
Bucură-te, chemarea pe calea cea îngustă a mântuirii,
Bucură-te, pildă de nevoinţă şi îndreptar de rugăciune,
Bucură-te, că ne înveţi să iubim nevoinţa,
Bucură-te, că te-ai asemănat pustnicilor din vechime,
Bucură-te, că împreună cu aceştia te rogi pentru noi păcătoşii,
Bucură-te, că ne călăuzeşti spre Ierusalimul cel de sus,
Bucură-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltiri diavoleşti!

Condacul 8:

Prin gura femeii paralitice din Etolia s-a auzit duhul necurat zicându-ţi : „Nu am putere asupra ta, căci prin rugăciune te faci foc pe deplin”. Iar tu i-ai dat tămăduire bolnavei şi împreună cu parinţii săi, aceasta I-a adus Domnului cântarea de mulţumire: Aliluia.

Icosul 8:

Nu te-ai scârbit de femeia îndrăcită, care te blestema în fel şi chip, ci ţi-a fost milă de ea, că mult pătimise din lucrarea diavolului. Şi, plecând urechile la rugăciunea îndureratului ei bărbat, ai vindecat-o, pentru care au plecat din mănăstirea ta mulţumindu-ţi pentru ajutor şi zicându-ţi unele ca acestea:
Bucură-te, foc ceresc care îi arzi pe diavoli,
Bucură-te, că pe cei care ajung la sfintele tale moaşte îi binecuvântezi,
Bucură-te, că pe cei care nu pot ajunge la tine îi ajuţi după credinţa lor,
Bucură-te, tămâie cu bun miros care alungi demonii,
Bucură-te, că risipeşti puterea farmecelor,
Bucură-te, cel ce ne fereşti de răutăţile duşmanilor,
Bucură-te, că în faţa ta vrăjitorii se arată neputincioşi,
Bucură-te, că până la sfârşitul vremurilor vei lupta împotriva lor,
Bucură-te, că întăreşti în răbdare rudele celor îndrăciţi,
Bucură-te, că în ispite aduci alinare sufletelor lor,
Bucură-te, glas care cântă laude Dumnezeului celui viu,
Bucură-te, că pomenirea numelui tău le este rană demonilor,
Bucură-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavoleşti!

Condacul 9:

Doi ani de zile au pătimit cei doi fraţi îndrăciţi din Mavrata, şi prin rugăciunile tale îngerii întunericului au plecat, zicând: „Ne-ai ars, nu mai putem să rămânem mai mult”. Iar noi, cunoscând puterea data ţie de la Dumnezeu, Îl lăudăm şi cu mulţumire Îi cântăm: Aliluia.

Icosul 9:

„Mamă, dezleagă-mă”, a zis către mama sa tânărul care fusese legat pentru tulburarea făcută din pricina demonului care îl stăpânea. Cacio, căutând ajutor de la doctori, a rămas neajutorat, dar cerând ajutor de la tine a aflat izbăvire şi, tămăduindu-se, ţi-a cântat unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce ai vestit bucuria mamei credincioase şi fiului ei,
Bucură-te, cel ce ai adus liniştea în sufletele lor chinuite,
Bucură-te, că pe tatăl cel necredincios l-ai chemat spre lumina adevărului,
Bucură-te, că mulţi părinţi se roagă ţie pentru copiii lor,
Bucură-te, că nu au rămas ruşinaţi cei care au nădăjduit în ajutorul tău,
Bucură-te , că pe fraţii din Mavrata nu i-ai lăsat să se chinuiască,
Bucură-te, că ai dezlegat legăturile cu care îi legaseră diavolii,
Bucură-te, că rudeniile care îi legaseră cu lanţuri şi funii s-au minunat,
Bucură-te, că dezlegându-i pe fraţi L-au slăvit pe Dumnezeu,
Bucură-te, că părinţii acestor fraţi mult au postit pentru a-i ajuta,
Bucură-te, că îi povăţuieşti pe părinţi să stăruiască în rugăciune,
Bucură-te, că prin rugăciunile părinţilor îi ajuţi pe fiii lor,
Bucură-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de unetirile diavoleşti!

Condacul 10:

Ajungând în faţa judecătorului, creştinul cel nevinovat nu s-a lăsat biruit de deznădejde, ci a aşteptat lucrarea ta, ocrotitorule al celor năpăstuiţi. Şi având loc în vremea judecăţii un cutremur de pământ, cel care îl nedreptăţise a fost cuprins de frica morţii şi şi-a recunoscut păcatul, iar creştinul I-a mulţumit Domnului, zicând: Aliluia!

Icosul 10:

Ne-a cerut Mântuitorul Hristos să îi binecuvântăm pe cei care ne blesteamă şi să îi iubim pe cei care ne fac rău, dar suntem slabi în credinţă şi răutăţile vrăjmaşilor noştri ne covârşesc. Pentru aceasta cădem către tine, Sfinte Gherasime, cerând să vii în ajutorul celor nedreptăţiţi, şi să te lăudăm aşa:
Bucură-te, că pe creştinul cel nevinovat l-ai ajutat,
Bucură-te, că judecătorul i-a făcut dreptate celui năpăstuit,
Bucură-te, că stai împotriva pârâşilor care nu au frică de Dumnezeu,
Bucură-te, judecător ceresc care împarţi dreptatea,
Bucură-te, că ne înveţi să biruim răutatea prin bunătate,
Bucură-te, că ne îndemni să alegem iubirea în locul urii,
Bucură-te, împăciuitorule al celor care se vrăjmăşesc,
Bucură-te , că aduci pacea în casele creştinilor,
Bucură-te, că pe părinţi îi împaci cu fiii lor,
Bucură-te, că alungi tulburarea din mănăstiri,
Bucură-te, că pe cei prigoniţi pentru credinţa lor îi întăreşti,
Bucură-te, că şi noi mărturisim harismele tale,
Bucură-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavoleşti!

Condacul 11:

Ajungând la mănăstirea ta, soldatul Decaneos nu a vrut sa ţi se închine, ci te-a batjocorit, dispreţuindu-i pe cei care se rugau ţie pentru ajutor. Dar degrabă l-a ajuns mânia lui Dumnezeu, că a murit de moarte năpraznică, fără să îţi mai ceară iertare şi fără să Îi cânte celui ce poartă de grijă tuturor: Aliluia.

Icosul 11:

Lumea aceasta, iubitoare de desfrâu şi de apostazie, îi prigoneşte pe iubitorii de Dumnezeu, batjocorindu-i pentru credinţa lor. Şi mulţimea ispitelor i-ar doborî la pământ, dacă nu ar fi ocrotiţi de Dumnezeu şi dacă nu ar fi călăuziţi de ajutorul Maicii Domnului şi al tuturor sfinţilor. Iar noi, cei care ştim minunile tale, iţi cântăm:
Bucură-te, că prin mustrarea celor necredincioşi ne fereşti de păcatul necredinţei,
Bucură-te, primind rugăciunile celor ce se roagă ţie pentru rudele lor,
Bucură-te, ajutându-i pe copii pentru rugăciunile părinţilor lor,
Bucură-te, ajutându-i pe părinţi pentru rugăciunile copiilor credincioşi,
Bucură-te, mustrătorule al celor care au minţile întunecate de păcat,
Bucură-te, că, în viaţă fiind, ai chemat oamenii să se spovedească
Bucură-te, că şi acum ne îndrepţi paşii spre Taina Spovedaniei,
Bucură-te, că cei ce se roagă ţie leapădă frica de spovedanie,
Bucură-te, împreună-rugător cu duhovnicii pentru îndreptarea ucenicilor lor,
Bucură-te, chip al povăţuitului desăvârşit
Bucură-te, biruitorule al patimilor, că îi ridici pe cei căzuţi,
Bucură-te, călăuzitorule al păstorilor pentru rugăciunile celor păstoriţi,
Bucură-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavoleşti!

Condacul 12:

Vrând soldaţii italieni să distrugă mănăstirea ta, te-ai arătat într-un nor mare, alungând duşmanul spre bucuria călugărilor şi a creştinilor dreptcredincioşi. Ai făcut de ruşine puterea celor puternici şi i-ai înălţat pe cei smeriţi, care I-au cântat lui Dumnezeu cu evlavie: Aliluia.

Icosul 12:

Necazuri de tot felul ne împresoară şi furtuna ispitelor se abate asupra noastră, sfinte Gherasime. Dar credem că nu ne vei lăsa singuri, ci vei veni în ajutorul nostru, cerând de la Dumnezeu pentru noi cele ce ne sunt cu adevărat de folos. Şi pentru aceasta iţi zicem:
Bucură-te, cel ce păzeşti mănăstirea ta din Kefalonia de toate relele,
Bucură-te, că ai stat împotriva soldaţilor rău-credincioşi
Bucură-te, că prin arătarea ta ai umplut sufletele lor de teamă,
Bucură-te, ca prin rugăciunea ta au fost biruiţi,
Bucură-te, trâmbiţă care vesteşti înfrângerea duşmanilor,
Bucură-te, armă aducătoare de biruinţă ostaşilor drept-credincioşi,
Bucură-te, că şi acum păzeşti casele creştinilor care te cinstesc,
Bucură-te, liman al celor greu încercaţi de primejdii,
Bucură-te, scut al celor care prăznuiesc pomenirea ta,
Bucură-te , risipitorule al duhurilor care ne ispitesc,
Bucură-te, că dai cele de trebuinţă celor ce se roaga ţie,
Bucură-te, rugător neobosit în faţa tronului Sfintei Treimi,
Bucură-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavoleşti!

Condacul 13:

O Sfinte Gherasime, lauda Kefaloniei şi cunună a bisericii lui Hristos, vino degrabă în ajutorul nostru, al celor necăjiţi, întristaţi şi deznădăjduiți şi roagă-te pentru noi ca Bunul Dumnezeu să ne ridice povara încercărilor care ne apasă şi să ne dea tărie în credinţă, ca să Îi cântăm : Aliluia! (se zice de 3 ori)

Icosul 1:

Viaţa ta a fost o viaţă răstignită, sfinte al lui Dumnezeu, că lepădând poftele lumeşti ai luat crucea lui Hristos asupra ta, iubind nevoinţa şi defăimând trecătoarele desfătări. Învăţându-ne de la tine să mergem pe calea Evangheliei şi a rugăciunii, îţi zicem cu inima smerită:
Bucură-te, că pământul Trikalei l-ai binecuvântat,
Bucură-te , că din copilăria ta ai mers pe calea virtuţilor,
Bucură-te, că în insula Zakintului te-ai îndeletnicit cu rugăciunea,
Bucură-te, că împreună cu sfinţii aghioriţi o lauzi pe Născătoarea de Dumnezeu
Bucură-te, că te-ai învrednicit să te închini la Locurile Sfinte,
Bucură-te, că în biserica Sfântului Mormânt ai primit mângâiere cerească,
Bucură-te, că aprinzând acolo candele ai aprins şi candela inimii tale,
Bucură-te, că fiind hirotonit preot nu ţi-ai împuţinat nevoinţele,
Bucură-te , că întorcându-te în Zakint în peşteră ai vieţuit,
Bucură-te , că în Kefalonia ai fost trimis de Dumnezeu,
Bucură-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavoleşti!

Condacul 1:
Pe robul lui Dumnezeu, Sfântul Gherasim, care prin mulţimea nevoinţelor sale a primit cununa cea nestricăcioasă, pe cel care prin sfintele sale moaşte revarsă râuri de tămăduiri, veniţi, credincioşilor, să-l lăudam într-un glas, zicând: Bucură-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavoleşti!

Rugăciune

Sfinte Gherasim, robule al lui Hristos, cel ce ai strălucit înaintea oamenilor ca lumina în întuneric, care ai călăuzit poporul spre cunoaşterea adevăratului Dumnezeu, primeşte de la noi această puţină rugăciune. Vezi, sfinte, durerile noastre. Vezi necazurile care ne apasă. Vezi mulţimea ispitelor care ne învăluiesc neîncetat. Roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, aşa cum te-ai rugat pentru mulţimea credincioşilor care mărturisesc minunile tale.

Mare dar ne-a făcut nouă Domnul prin neputreziciunea sfintelor tale moaşte. Că ne-am întărit în credinţă auzind că bolnavii care s-au atins de racla ta au fost vindecaţi şi că i-ai alungat pe diavoli de la cei îndrăciţi.

O, Sfinte Gherasim, precum ai scăpat insula Kefaloniei, cum ai scăpat-o de jugul agarenilor şi de multe necazuri, tot aşa ajută-ne şi pe noi. Am căutat uşurare prin puterile noastre, dar nu am aflat. Am căutat ajutor de la oameni, dar am rămas nemângâiaţi. La tine venim, sfinte, nădăjduind că nu ne vei ruşina. Ci ne vei da cele de trebuinţă, arătându-ne care este calea pe care trebuie să mergem.

Ştim că dacă în viaţă alegem după voia noastră cea rea rămânem lipsiţi de ajutorul dumnezeiesc. Roagă-te pentru noi, tu, sfinte, să cunoaştem şi să facem voia lui Dumnezeu, ca să ajungem în raiul cel prea-dulce, în care tu îl lauzi pe Dumnezeu cu toţi sfinţii şi cu toate puterile cereşti, în vecii vecilor. Amin.

Apoi se face otpustul.
Rugăciunea pentru izbăvirea celui îndrăcit

Sfinte Gherasim, podoaba a Kefaloniei şi ocrotitorule al ortodocşilor, primeşte puţina mea rugăciune pentru (numele), care mult se chinuieşte. Ştiu că ai primit darul de a-i ajuta pe cei chinuiţi de duhurile necurate, şi pentru aceasta te rog să îi dezlegi de legăturile diavoleşti cu care este legat. Arată-ți şi acum puterea, sfinte, ajutând această făptură care mult pătimeşte. Ştiu că pe tânărul care vroia să îşi curme viaţa, aruncându-se din clopotniţă, nu doar că l-ai ţinut în viaţă, ci l-ai şi izbăvit de diavolul care îl chinuia. Ştiu că pe femeia pe care diavolul voia să o înece ai ţinut-o în chip minunat deasupra apei până ce maicile au venit să o ajute. Şi nu numai că nu a murit, dar prin rugăciunile tale a şi scăpat din ghearele diavolului care o chinuia.
Mare este durerea părinţilor care suferă, văzând copiii pătimind, mare este durerea rudelor când un om este bântuit de duhurile necurate. Vezi durerea inimii mele, sfinte nu mă lăsa. Ştiu că știi rugăciunea inimii mele, Sfinte, nu mă lăsa. Ştiu că rugăciunea mea este slabă, dar nu pentru credinţa mea, ci pentru iubirea ta faţă de neamul creştinesc te rog cu inimă zdrobită: îndură-te, sfinte şi alungă de la (numele) toată lucrarea drăcească, pentru că el, cunoscând puterea dumnezeiască, să ducă o viaţă bine-plăcută lui Dumnezeu până la sfarşitul vieţii sale, mulţumindu-ţi pentru ajutorul primit şi lăudându-L pe Dumnezeu, Cel ce este minunat întru Sfinţii Săi. Amin.

Rugăciunea celui chinuit de diavol.

Sfinte Gherasime, mare făcătorule de minuni, vezi necazul meu şi durerile mele. Roagă-te pentru mine lui Hristos Dumnezeu, ca să ridice povara care mă apasă. Ajută-mă, sfinte, ajută-mă, că nu cer desfătări lumeşti, ci cer să fiu izbăvit din lanţurile diavolului. Nu te scârbi de mine, păcătosul, ci vino în ajutorul meu.
Am auzit de mulţimea minunilor tale, Sfinte, şi cred lui Hristos că nu vei trece cu vederea cererea mea. Da, Cuvioase Părinte Gherasim, ajută-mă, nu mă lăsa. Alungă norii deznădejdii de la sufletul meu. Alungă-l pe necuratul diavol, care mă împinge să fac lucruri necuvioase şi să spun cuvinte de ocară. Stai în ajutorul meu, sfinte, şi ajută-mă să dobândesc sănătate sufletească și trupească. Primeşte puţina mea rugăciune, că eu, scăpând din lanţurile diavolului celui urâtor de oameni, să mă ridic din groapa în care zac şi să pun început bun mântuirii, slăvind în vecii vecilor Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită, pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, în vecii vecilor. Amin.

Sfântul Nicolae Velimirovici – Rugăciuni pe malul lacului (Rugăciunea a XXI-a)

icoana-lidianca1

O, Maică cerească, primește-mă întru slava Ta. Căci atunci când slava lumească este cuprinsă de întuneric, niciodată ea nu răsare precum soarele. Iar cununa pe care oamenii o oferă, este întotdeauna o cunună de spini pentru cei ce sunt raționali, și o tichie de nebun pentru cei ce sunt iraționali. Atunci când aurul este în pământ, tuturor le place și îl caută. După ce el este așezat ca o coroană pe capul unui om, întunericul invidiei și urii îi umbrește strălucirea. Preschimbă-mă în aur tăinuit, în cea mai ascunsă comoară a Ta, astfel ca nimeni să nu mă poată afla înafară de tine. Fiindcă atâta vreme cât Tu mă cunoști, eu sunt cunoscut. Atâta vreme cât oamenii mă cunosc, numele meu este sub îndoială. Ascunde-mă de ochii cei răi ai lumii, căci ei mă înfurie. Păstrează-mă ca pe o taină pe care invidia să n-o poată descoperi. Fii mai înțelept decât mine și nu mă descoperi nimănui. Cu adevărat, eu Te-am avut ca pe taina cea mai de preț, descoperindu-Te lumii, dar lumea m-a batjocorit. Căci invidia batjocorește atunci când ea nu poate pune mâna pe ceea ce invidiază. Prietenii mei, de ce vă împărtășiți de slava omenească până la intoxicare, o slavă care începe cu cântec și se sfârșește cu noroi! Prieteni, toate gurile care vă cântă laudele voastre, știu și un alt cântec opus, pe care-l veți auzi mai târziu. Fugiți de slava care seamănă cu un turn, construit pe spatele unei balene, ca nu cumva atât vrăjmașii, cât și prietenii să râdă de voi pe țărm. Slava unanimă, care vine de la oameni este cea mai nevrednică, fiindcă este indiferență. Dacă slava voastră este o răsplată de la oameni, atunci tu ești un muncitor zilier, care-a fost plătit, iar mâine oamenii vă pot arunca de pe domeniile lor. Cu adevărat, nici o nouă zi nu vă recunoaște contractul cu ziua trecută. Fiecare zi deschide un nou câmp și face o nouă înțelegere. Dacă slava voastră este lucrarea puternicelor voastre brațe, zilele voastre vor fi mâine, iar nopțile voastre vor fi teamă. Dacă slava voastră este lucrarea înțelepciunii voastre, înțelepciunea va fi o tăiere a slavei voastre, iar voi veți fi incapabili să vă mișcați. Dacă vă numiți slava cu numele vostru, Cerul vă va pedepsi pentru minciună și furt. Mergeți cu slava voastră printr-un cimitir și vedeți dacă cei morți vă vor da slavă. Cu adevărat deja umblați printr-un cimitir și primiți slavă de la morminte mișcătoare. Cine vă va slăvi, după ce mormintele mobile vor deveni morminte imobile? Vă veți întrista foarte tar pe lumea cealaltă, când veți auzi ceea ce cred despre voi cu adevărat cei ce v-au slăvit în lumea aceasta. O, cerească Maică, ascunde-mă departe de ochii și de limbile oamenilor. Ascunde-mă acolo unde doar ochiul Tău pătrunde și doar cuvântul Tău se aude. Te rog fierbinte, Frumusețea mea cea Veșnică!

Codrule, codruțule – Girel Barbu

1979626_356847621144620_7694154459255188677_n

– Codrule codruțule
Unde ești drăguțule,
Că de când nu te-am văzut
Multe toamne au trecut,
Spune unde mi te-ai dus
În ce țară din Apus?
Codrule fără noroc
Ce popor te-aruncă-n foc?
Aurul cui îl topești
Copiii cui încălzești
Pâinea cui o rumenești?
Străinii cu vipușcă
Fac din tine pat de pușcă?
– Am fost cu românul frate
Trei milenii jumătate
Eu ți-am apărat străbunii
Când veneau în țară hunii.
Ai făcut din mine-Altar
Unui neam fără habar.
Te-am ținut în sânul meu
Când îți lipsea Dumnezeu.
În mine cântat-au cucii
Și se-adăposteau haiducii
Ți-ai făcut din mine casă,
Poartă, ușă, scaun, masă,
Schit, biserică, vioară,
Acum pribegesc afară.
Eram una cu poporul
Dar m-a ciopârțit toporul
Dacă îți păsa de mine
Nu eram prin țări străine,
Eram frate lângă tine

Girel Barbu

Ilustrația aparține autorului.

Canon de rugăciune către Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca

 san_lu10

Troparul Sfântului Apostol şi Evanghelist Luca, glasul al 3-lea:

Apostole Sfinte şi Evanghe­liste Luca, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.

 

Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Cel Tăiat pe cea Netăiată…

Stih: Sfinte Apostole şi Evanghelist Luca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Gura ta ştiind-o pahar Dumnezeiesc, al Înţelep­ciunii Celei Preaînalte, Înţelep­te Apostole Luca, Vistieria Cea Mare şi Negrăită a harului, îmbogăţindu-ne, o luăm cu osâr­die, Domnului cântând, căci cu Mărire S-a preamărit.

Stih: Sfinte Apostole şi Evanghelist Luca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Taină învăţându-te Hristos cele cereşti şi Scripturile cele de Dumnezeu insuflate, fără mijlocire deschizându-le ţie Apostole Luca, tăinuitor te-a arătat şi propovăduitor preaînţelept, al celor mai presus de minte, care cu osârdie cânţi: Domnu­lui să cântăm, căci cu Slavă S-a preaslăvit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pusu-te-a Biserica lui Hristos împreună călător cu Apostolul Pavel, Sfinte Luca Preafericite, pe tine cel ce ai stră­lucit Dumnezeieşte cu harul Lui; şi urmelor lui ai urmat, cântând: Domnului să-I cântăm, căci cu Slavă S-a preaslăvit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Chipul zămislirii celei Negrăi­te şi Dumnezeieşti, ale celei Cu­rate, cu totul lăudate l-ai arătat, Apostole Luca; cum că Duhul cel Preasfânt arătat a venit peste Dânsa şi cuvântul a umbrit-o; căruia cu un glas să-I cântăm, căci cu Slavă S-a preaslăvit.

Catavasia:

Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împără­tesei Maici; şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

 

Cântarea a 3-a. Irmos: Tu eşti Întărirea celor ce…

Stih: Sfinte Apostole şi Evanghelist Luca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Evanghelia ta, Dumnezeiescule Luca, a arătat şi arată pe Răsăritul Cel de sus, care a cercetat pe oameni.

Stih: Sfinte Apostole şi Evanghelist Luca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Faptele Apostolilor prea Dum­nezeieşte urmându-le cu toată buna credinţă, slăvite, prin scrisoare le-ai însemnat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Apostolul Pavel, fericitul, ţi-a împletit ţie începături de laude şi laudele tale le-a arătat prin epistole.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Iată, acum te fericesc, precum mai înainte ai zis, Preacurată, toate neamurile oamenilor, mân­tuite fiind prin tine acum.

Catavasia:

Pe ai tăi cântăreţi, Născă­toare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Izvor Viu şi Îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i, în Dumnezeiască Mărirea ta, de cununile măririi învrednicindu-i.

 

Cântarea a 4-a. Irmos: Încălecat-ai pe cai pe Apostolii Tăi, Doamne…

Stih: Sfinte Apostole şi Evanghelist Luca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dacă te-ai văzut luminat cu Razele Duhului, te-ai învrednicit cu mâinile tale a ti­pări, preabunule, Legile Lui, ce­lor iubitori de Dumnezeu, credincioşilor celor ce cântă: Slavă Puterii Tale, Doamne!

Stih: Sfinte Apostole şi Evanghelist Luca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Harul aflându-te pe tine locaş Mângâietorului, s-a vărsat de prisos în buzele tale şi propovă­duitor păcii te-ai arătat, tutu­ror celor ce cântă cu credinţă: Slavă Puterii Tale, Doamne!

Stih: Sfinte Apostole şi Evanghelist Luca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca unul care te-ai arătat păr­taş nevoinţelor Apostolului Pavel, slă­vite, de cununi după dreptate te-ai învrednicit şi împreună cu dânsul bucurându-te pentru Împărăţie, cu un glas cântaţi: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Aflând Domnul frumuseţea minţii tale, ca şi cu nişte Dum­nezeieşti Raze, frumos strălu­cind, ai fost orânduit propovă­duitor celor ce cântă cu credinţă: Slavă Puterii Tale, Doamne!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Surpat-a Domnul pe cei pu­ternici de pe scaune, Fecioară şi Maică, precum a zis; şi pe cei flămânzi i-a umplut de Dum­nezeieşti bunătăţi; pe cei ce cântă cu credinţă: Slavă Puterii Tale, Doamne!

Catavasie:

Sfatul cel neurmat şi Dumnezeiesc al Întrupării Tale, celei de sus, celei din Fecioară, proorocul Avacum avându-l în minte, a strigat: Slavă Puterii Tale, Doamne.

 

Cântarea a 5-a. Irmos: Luminează-ne pe noi…

Stih: Sfinte Apostole şi Evanghelist Luca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lumina Cea Înţelegătoare, în inima ta luând-o, dacă te-ai curăţit de întinăciunile cele de mai înainte prin Legea dragostei, tuturor, Sfinte Luca, ai îm­părţit-o.

Stih: Sfinte Apostole şi Evanghelist Luca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tu, cu fulgerele harului, preafericite, strălucit te vezi ară­tat, vorbind Dumnezeieşte, Apostole Luca, cu limbă de foc.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dorit-ai cu Apostolul Pavel,  Preaînţeleptul, împreună ai umbla; că iubit te-ai numit, ca un slujitor şi Evanghelist al Harului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Bucură-te, Ceea ce eşti cu adevărat Vistieria Fecioriei, Che­marea strămoaşei şi Dezlegarea blestemului strămoşului.

Catavasia:

Spăimântatu-s-au toate de Dumnezeiască mărirea ta; că tu, Fecioară, Neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani, Cel Ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.

 

Cântarea a 6-a. Irmos: Rugăciune ridic către Domnul…

Stih: Sfinte Apostole şi Evanghelist Luca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe muntele virtuţilor suindu-te, Apostole, ai vorbit cu Cel Dorit ca şi Moise; şi Ta­blele cele de Dumnezeu scrise, însemnate cu degetul Duhului, îndoite le-ai luat, Fericite Luca, Învăţătorule al lumii.

Stih: Sfinte Apostole şi Evanghelist Luca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lumea ai luminat cu învăţă­turile tale, ca un ritor al cinsti­tei Biserici, căci cu Razele Preasfintei Trei­mi Celei Nezidite, luminat te-ai văzut de Dumnezeu primite; şi te-ai făcut ca un Luceafăr, lumi­nând marginile lumii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Bolile sufletelor, de Dum­nezeu însuflate, acum le vin­deci şi ale trupurilor, precum de demult ţi s-a încredinţat din cer harul Duhului; că Apostolul Pavel pe tine te mărturiseşte a fi doctor celor de faţă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Căutat-a spre tine Domnul, înnoind firea mea, ca un puter­nic făcându-ţi mărire, precum ai zis, Născătoare de Dum­nezeu, cu totul fără prihană; şi m-a mântuit prin tine din stri­căciune, ca un Dumnezeu şi de oameni Iubitor.

Catavasie:

Înţelepţii de Dumnezeu, care faceţi acest praznic Dumnezeiesc şi cu totul cinstit, al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, slăvind pe Dumnezeu, Cel Ce s-a născut dintr-Însa.

 

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătat-Te-ai astăzi lumii…

Ucenic făcându-te Cuvântu­lui lui Dumnezeu, împreună cu Apostolul Pavel ai luminat tot pământul şi negura ai gonit, scriind Dum­nezeiască Evanghelie a lui Hristos, Dumnezeul nostru.

 

Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii evrei oarecând…

Stih: Sfinte Apostole şi Evanghelist Luca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

O, cum Apostolilor Luca şi Cleopa S-a arătat Stă­pânul din mormânt! Că înviind i-a învăţat pe ei să cânte: Bine­cuvântat eşti Doamne Dum­nezeule în veci!

Stih: Sfinte Apostole şi Evanghelist Luca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe cărarea vieţii mergând, împreună călător ai aflat feri­cite pe Cuvântul, Care ţi-a des­chis uşile Locaşurilor celor Ce­reşti ţie, celui ce cântai: Binecuvântat eşti Doamne Dum­nezeule în veci.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Alăuta Duhului te-ai arătat, care vesteşte de la Dumnezeu cântările cele dulci, luminând Sfinte Luca pe oamenii cei ce cântă: Binecuvântat eşti Doamne Dum­nezeule în veci!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel fără de trup a grăit ţie Fecioară: Bucură-te Marie, de Dumnezeu Născătoare, cu care împreună credincioşii cântăm Fiului tău: Binecuvântat este Preacurată, Rodul pântecelui tău.

Catavasia:

N-au slujit făpturii cuge­tătorii de Dumnezeu, ci numai Făcătorului; ci, groaza focului bărbăteşte înfruntând-o, se bucurau cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor noştri şi Doamne, bine eşti cuvântat!

 

Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Cel Ce S-a preamărit…

Stih: Sfinte Apostole şi Evanghelist Luca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca nişte Table de Dumnezeu scrise, luând cărţile tale cu credinţă, ne îndulcim de lu­minarea harului, preafericite; pe Domnul lăudându-L şi preaînălţându-L întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Apostole şi Evanghelist Luca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca şi cu un organ cu limba ta Duhul lucrând, luminează pe oameni, cu Taină învăţând dog­mele harului, pe cei ce laudă pe Domnul şi-L preaînalţă întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Apostole şi Evanghelist Luca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Legat fiind în dragoste cu Apostolul Pavel cel de Dumnezeu grăitor, de Dumnezeu grăitorule, Sfinte Apostole Luca şi însoţire preacinstită v-aţi ară­tat, pe Domnul lăudându-L şi preaînălţându-L întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Cu năvodul cuvintelor tale, cel de Dumnezeu împletit, ai vânat pe oamenii cei ţinuţi în rătăcire şi ai prins cu lumina­rea credinţei pe cei ce laudă pe Domnul şi-L preaînalţă întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Sfânta Elisabeta, Maică a Domnului te-a vestit pe tine, proorociţă arătându-se, purtând pe Botezătorul şi Înaintemergătorul; pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Catavasie:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită, pe toată lumea ridică să-Ţi cânte Ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a. Irmos: Hotarele firii le-ai trecut…

Stih: Sfinte Apostole şi Evanghelist Luca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ai stat, Sfinte Luca, întru bucuria celor de tine dorite, întru­cât ai ajuns la săvârşire şi sfâr­şit fericit ai dobândit după ade­văr, dezlegându-se simbolurile prin arătările Adevărului.

Stih: Sfinte Apostole şi Evanghelist Luca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Strălucit-ai lumii ca un soa­re, de Dumnezeu insuflate, stând înaintea Treimii cu Apostolul Pavel cel de Dumnezeu văzător, Sfinte Luca Prealăudate. Cu care neîncetat te mărim pe tine, de Dumnezeu arătătorule.

Stih: Sfinte Apostole şi Evanghelist Luca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Raza cea de Lumină, Purtătorule Apostol Luca, roagă-te a se lu­mina cântăreţii tăi şi dăruieşte pace lumii, preafericite, ca ne­încetat să te mărim pe tine, de Dumnezeu grăitorule.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Bucurându-te, acum, Sfinte Apostole Luca, stai înaintea Împăratului tuturor, fiind împodobit cu cununa Dumnezeieştii Bunei Podoabe şi a Frumuseţii. Pentru aceasta pe tine, de Dumnezeu grăitorule, neîncetat te mărim.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Cuvântul Cel fără de trup L-ai primit, pe Cel Ce a voit să înnoiască firea mea şi pe Aces­ta Întrupat Fecioară L-ai năs­cut. Pentru aceasta pe tine, de Dumnezeu Născătoare, neîncetat te mărim.

Catavasie:

Tot neamul pământesc să salte cu duhul, fiind luminat; şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară.

 

SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei…

Călătorind tu după Învierea lui Hristos, Apostole Luca Preasfinţite, împreună cu Sfântul Cleopa în satul Emmaus, pe când vă întrebaţi a stat de faţă Domnul în chip ne­cunoscut; şi luând iarăşi dare de pâine, ai cunoscut pe Mân­tuitorul, căruia roagă-te, să ne dăruiască nouă mare milă.

 

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Ca un călător împreună cu Apostolul Pavel, feluri de nevoi ai suferit cu răbdare, întru tot lăudate Apostole al Domnului şi alerga­rea credinţei prin chinuire să­vârşind, te veseleşti, fericite, împreună cu dânsul întru cele de sus. Pentru aceasta şi lumii propovăduind Evanghelia lui Hristos, ai luminat toată partea cea de sub soare, Sfinte Luca Preacin­stite. Roagă-te lui Hristos Dum­nezeu, iertare de greşeli să dă­ruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Pe Ceea ce este Uşă Cerească şi Sicriu, Munte cu totul Sfânt, Nor Strălucitor, să o lăudăm; pe Scara cea Cerească, Raiul cel Cuvântător, Mântuirea Evei şi Odorul cel Mare a toată lumea; că într-Însa s-a lucrat Mântuirea lumii şi iertarea greşelilor celor de de­mult. Pentru aceasta grăim că­tre dânsa: roagă pe Fiul tău şi Dumnezeu, să dăruiască iertare de greşeli, celor ce se închină cu credinţă, Preasfintei naşterii tale.

Întrebare – Mihai Nistor

circle

În nepătrunsul zilei, aliaj de vipere însetate de fum

Unda scutură corneea din temeliile gândirii

Pas himeric îmi aduce lanțul răsuflat ca rege

Scorbura cu zestre mută îmi alege: zugrăvește întinare

În ziua de pâine.

Mă fac una cu iarba melcului

Solzi și zimți de fierăstrău se joacă de-a lanțul

Ceață și non-lumină devin cratime

Între două stânci, deasupră de sol

O voce în picaj îmi simte seva

De vin

Mihai Nistor

Imaginea: Rosannagh Scarlet – ‘Whirlpool’ , Acrylic,

Emulsion and Spray Paint on Canvas

Sfântul Nicolae Velimirovici – Rugăciuni pe malul lacului (Rugăciunea a XX-a)

10728777_10152726555661550_490285268_n

Gândește-te la tine, de parc-ai fi mort, îmi spun mie însumi – și nu vei simți venirea morții. Tocește boldul morții în timpul vieții, iar când aceasta va veni, nu va mai avea cu ce să te împungă.

Cugetă la tine în fiecare dimineață ca la o minune nou născută și nu vei simți bătrânețea. Nu aștepta să vină moartea, fiindcă  moartea a și venit deja cu adevărat și nu te-a părăsit. Dinții ei sunt  mereu în trupul tău. Tot ceea ce a viețuit înainte de nașterea ta și tot ceea ce va supraviețui după moartea ta, aceea chiar acum este viu în tine.

Într-o noapte, un Înger a desfăcut sulul timpului, al cărui sfârșit n-am fost în stare să-l percep, iar el mi-a arătat două puncte pe sul, unul lângă celălalt. ”Distanța dintre aceste două puncte”, spuse el, ”este durata vieții tale”.

”Aceasta înseamnă că viața mea deja e pe sfârșite”, am strigat eu, ”și trebuie să mă pregătesc pentru călătorie. Trebuie să fiu ca o gazdă harnică care-și petrece ziua de azi curățind casa și care face pregătiri pentru sărbătorirea slavei de mâine.”

Cu adevărat, ziua de azi a tuturor fiilor oamenilor este în cea mai mare parte plină de griji pentru ziua următoare. Totuși, puțini dintre cei ce cred în făgăduințele Tale, se preocupă de ceea ce se va întâmpla în ziua de după moartea lor.

Fie ca moartea mea, o, Doamne, să fie un ultim suspin nu după această lume, ci pentru acel binecuvântat și veșnic Mâine. Printre candelele stinse ale prietenilor mei, și candela mea se stinge.

”Nu fi prost”, îmi reproșez mie însumi, ”și nu regreta că aceasta candelă a ta se stinge. Îți iubești prietenii atât de puțin așa încât ți-e teamă să-i urmezi? Nu regreta că arde candela cu flacără joasă, ci că lasă-n urmă o lumină obscură și neclară”.

Sufletul meu s-a obișnuit să-mi părăsească trupul  în fiecare zi și-n fiecare noapte și sa se extindă până la limitele universului. Când faci acest lucru, sufletul meu simte de parcă sorii și lunile înoată peste el întocmai precum lebedele înoată pe lacul meu.

El strălucește printre sori și întreține viață pe plantele din jurul pământului. El susține munții și mările; El controlează tunetul și vânturile. El umple cu totul ziua de Ieri, de Azi și de Mâine (1).

Și el se întoarce la adăpost într-o locuință strâmtă și dărăpănată pe una dintre acele planete ale pământului.

El revine în trupul pe care el încă, pentru încă un minut sau două, îl numește al său, și care se leagănă ca umbra sa printre dâmburi de morminte, printre cârduri de fiare, printre urlete de nădejdi mincinoase.

Nu mă plâng de moarte, o, Dumnezeule Viu, nu mi se pare ceva trist. Ea este o grozăvie pe care omul și-a creat-o sieși. Mai puternic decât orice de pe pământ, moartea mă împinge spre întâlnirea cu Tine.

Am avut un alun în fața casei mele și moartea mi l-a răpit. Am fost mânios pe moarte și am blestemat-o spunând: ”De ce nu m-ai luat pe mine, un animal nesătul, în loc de ceva făr’ de păcat?”.

Dar acum mă gândesc la mine de parcă aș fi mort și lângă alunul meu. O, Dumnezeul meu Nemuritor, privește cu milă spre o candelă care se stinge și curățește-i flacăra, fiindcă doar o flacără curată se înalță spre fața Ta și intră în ochiul Tău, cu care Tu privești spre întreaga lume.

(1) ”Iisus Hristos, ieri și azi și în veci, este același” (Evrei 13,8)

 

Acatistul Sfintei Cuvioase Parascheva – 14 Octombrie

sf-parascheva-arsenie-boca1

Troparul, glasul al 4-lea

Întru tine, Maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, că luând Crucea, ai urmat lui Hristos și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maică Parascheva, duhul tău.

Condac 1:

Preacuvioasei noastre Maici, mult-milostivei Parascheva, prinos de umilință îi aducem noi, nevrednicii păcătoși, pentru mijlocirile sale. Că mari daruri ne-am învrednicit a dobândi, de la izvorul cel pururea curgător de bunătăți al Mântuito­rului nostru, și să-i cântăm: Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Icos 1:

Îngerii din cer cu laude primind duhul tău cel fecioresc din pământeștile lăcașuri, de bucurie te-au încununat pentru vredniciile tale; că femeiesc trup purtând și fire slăbănoagă, ai știut a birui toate puterile vrăjmașilor prin buna înțelepciune; pentru aceasta îți cântăm:
Bucură-te, înțeleaptă fecioară;
Bucură-te, porumbiță cuvântătoare;
Bucură-te, suflet îngeresc în trup fecioresc;
Bucură-te, vrednică mijlocitoare către Domnul;
Bucură-te, mângâierea oamenilor;
Bucură-te, alinarea de suferință;
Bucură-te, nădejdea noastră cea tare;
Bucură-te, întărirea credincioșilor;
Bucură-te, liman lin și neînviforat;
Bucură-te, pilda bunei cucernicii;
Bucură-te, luminarea celor nepricepuți;
Bucură-te, scăparea celor deznădăjduiți;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condac 2:

Așa Împăratul tuturor răsplătește biruințele. Așa mâna proniei cea nevăzută întărește neamul omenesc, îmbrățișând cu credință cele de dânsa rânduite spre mântuire. Pentru aceasta să ne depărtăm de nelegiuiri; până când vom petre­ce în păcate? Doamne, întărește inimile noastre ca să-Ți cântăm în fapte bune cântarea îngerească: Aliluia!

Icos 2:

Preacinstită fecioară, către tine am năzuit, către tine care de multe ori ai luat pe sfinți și pe îngeri în ajutor la pământeștile ispite; fii acum și pentru noi grabnic folositoare, căci te-ai învrednicit a intra înăuntrul casei Mirelui cu candela luminoasă, precum ne-a povățuit Mântuitorul Hristos, și primește cântarea aceasta:
Bucură-te, mărgăritar neprețuit al vistieriei noastre;
Bucură-te, floare nevestejită a Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, temelie neclintită a creștinătății;
Bucură-te, a fecioarelor înzestrătoare și rugătoare către Maica lui Dumnezeu;
Bucură-te, ascultătoare a preoților cucernici;
Bucură-te, grabnică ajutătoare a străinilor;
Bucură-te, fierbinte mângâietoare a prigoniților;
Bucură-te, milostivă povățuitoare a văduvelor;
Bucură-te, învingătoarea dușmanilor;
Bucură-te, izbăvirea tuturor celor ce te cheamă spre ajutor;
Bucură-te, mare folositoare a sufletelor;
Bucură-te, vindecătoarea de răni ale trupurilor;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condac 3:

Spre tine pururea nădăjduim; de multe boli și primejdii s-a izbăvit țara aceasta, alinând și prefăcând mânia cea cu dreptate pornită asupra noastră de la Dumnezeu, în bună și milostivă îndurare, prin ale tale rugăciuni; dar și acum, îngrozindu-ne marile nenorociri, la tine năzuim cu lacrimi, să ne ajuți, ca să scăpăm din primejdii și să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 3:

Epivata, văzând lauda pământului ei răsărind dintru ale sale, cu bucurie te-a întâmpinat, preacuvioasă, mărturisindu-te cu mare cucernicie; iar noi, care în urmă ne-am învrednicit a dobândi moaștele tale, cum vom putea îndestul a propovădui minunile pe care le-ai făcut, de nu cântăm acestea:
Bucură-te, luminătoarea Moldovei;
Bucură-te, sprijinitoarea Epivatei;
Bucură-te, învățătoarea părinților tăi;
Bucură-te, ceea ce n-ai adunat averi pământești;
Bucură-te, adunătoarea cereștilor daruri;
Bucură-te, ceea ce n-ai primit hainele cele scumpe;
Bucură-te, cinstitoarea hainei smereniei;
Bucură-te, îndreptătoarea mândriei;
Bucură-te, cinstitoarea fecioriei;
Bucură-te, sprijinitoarea bătrânilor;
Bucură-te, osânditoarea dușmanilor;
Bucură-te, miluitoarea săracilor;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condac 4:

Preacurată Fecioară Marie, Maica lui Dumnezeu, primește și ale noastre datornice rugăciuni de la noi nevrednicii, pe care prin mijlocitoarea noastră sfântă ți le aducem spre iertarea păcatelor și ne dă nouă pace și mare milă de la Fiul tău, Căruia Îi cântăm neîncetat: Aliluia!

Icos 4:

Celei după vrednicie și cu credință următoare a cuvântului lui Dumnezeu, care pentru buna cucernicie a primit darul vindecărilor și plată cerească, prin glasul Mântuitorului zicând: slugă bună și credincioasă, intră întru bucuria Domnului tău, îți aducem cântarea aceasta:
Bucură-te, sămânță nerătăcită;
Bucură-te, trup neobosit;
Bucură-te, hrană duhovnicească;
Bucură-te, aur lămurit;
Bucură-te, foc arzător plevilor;
Bucură-te, pământ de îndestulare;
Bucură-te, rodul pocăinței;
Bucură-te, îmblânzirea relelor cugetări;
Bucură-te, risipitoare de furtuni;
Bucură-te, aducătoare de mană;
Bucură-te, dătătoare de mângâieri;
Bucură-te, mijlocitoarea tuturor creștinilor către Domnul;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condac 5:

Obosiți de truda gândurilor lumești ne-am deșteptat acum noi, ticăloșii, lăcrimând, că nu avem încotro întinde nădej­dile după faptele noastre spre a ne liniști, nefăcând nici un lucru vrednic de mântuire și temându-ne de tăiere ca smochinul neroditor, cădem înaintea ta plângând, Sfântă Parascheva, și strigăm: miluiește-ne, ca dimpreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu cântarea de mântuire: Aliluia!

Icos 5:

Cine nu te va ferici pe tine, Cuvioasă, că te-ai învrednicit a potoli prin nevoințele tale zburdălnicia trupului și a dobândi mântuirea sufletească cu cinstea cea neluată de mâini omenești a cereștii măriri? Sau cine nu te va ferici că ai străbătut prin viteazul tău cuget împletiturile vicleanului cele amăgitoare, și l-ai rușinat? Pentru aceasta, primește următoarea cântare:
Bucură-te, turnul biruinței;
Bucură-te, ușa mântuirii;
Bucură-te, pavăza credinței;
Bucură-te, lăcașul statorniciei;
Bucură-te, chipul bunătăților;
Bucură-te, apărarea cinstitei cruci;
Bucură-te, închinătoarea ei vrednică;
Bucură-te, că prin al ei ajutor ai fost izbânditoare;
Bucură-te, că printr-însa te-ai făcut lui Hristos următoare;
Bucură-te, a biruinței frumoasă stâlpare;
Bucură-te, învingătoare a stăpânirii iadului;
Bucură-te, moștenitoarea cereștii măriri;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condac 6:

Dar cum vom cânta mai cu vrednicie sau cu ce cuvinte vom lăuda mărirea faptelor tale, noi nevrednicii? Căci nici fap­tele, nici credința nu ne apropie de preacinstitele tale lucrări; dar mărturisind slăbiciunea noastră, ne rugăm ție a ne ajuta și a mijloci către Dumnezeu să primească cântarea: Aliluia!

Icos 6:

Ne-au cuprins acum dureri de negrăit, nici un ajutor omenesc de la nimeni nu așteptăm, toți ne-au părăsit deodată, până și plăcerile ce odinioară ne desfătau acum se luptă cu noi; vai de ticăloșia noastră, nu avem altă nădejde decât mila lui Dumnezeu și al tău ajutor sfânt. Pentru aceasta, ne rugăm ție a ne ajuta, vindecându-ne, ca să cântăm ție:
Bucură-te, leacul durerii;
Bucură-te, mâna vindecării;
Bucură-te, casa ocrotirii;
Bucură-te, raza mângâierii;
Bucură-te, cortul îndestulării;
Bucură-te, rourarea fierbințelii;
Bucură-te, mântuirea de boli;
Bucură-te, scăparea celor înspăimântați;
Bucură-te, izgonitoarea pagubelor;
Bucură-te, privighetoare neadormită;
Bucură-te, stea luminoasă;
Bucură-te, scară izbăvitoare;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condac 7:

Doamne, cercetează și vindecă pe robii Tăi cei cuprinși de durere, zice Preacuvioasa, rugându-se neîncetat, că nu au reazem, nici mângâiere. Iar zilele grele sunt, și pentru că ne-am mântuit, să ne bucurăm și să cădem la Dum­nezeu, pocăindu-ne și cântând: Aliluia!

Icos 7:

Nelegiuirile noastre, mulțimea strâmbătăților pe care le-am pricinuit aproapelui nostru, astăzi ne osândesc și nu știm ce vom răspunde mergând la judecată, unde toți ne prigonesc, toți se ridică asupra noastră să ne împileze; tu însă, o, preabună Maică, care asculți mărturisirea noastră, mijlocește către Domnul să prefacă starea osândirii noastre în bunătăți, scoțând din inimile vrăjmașilor noștri toată urâciunea și te vom preamări cu laude ca acestea:
Bucură-te, mijlocitoarea celor greșiți;
Bucură-te, folositoarea celor asupriți;
Bucură-te, îndreptătoarea judecătorilor răi;
Bucură-te, doveditoarea celor clevetiți;
Bucură-te, scăparea celor judecați și osândiți;
Bucură-te, contenire a patimilor;
Bucură-te, nesprijinitoarea celor ce caută numai folosul lor;
Bucură-te, neizbândire a mijlocitorilor celor vicleni;
Bucură-te, domolire a celor puternici;
Bucură-te, înlesnire a slăbănogilor;
Bucură-te, stârpitoare a răutăților;
Bucură-te, izvorâtoare a milostivirii;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condac 8:

Acestea grăind, ne liniștim, ne veselim și ne bucurăm; saltă sufletele noastre că nu-și vor râde de noi vrăjmașii noștri. Nu ne va părăsi Dumnezeul nostru până la sfârșit, pentru rugăciunile tale, Preacuvioasă, ci trimițând mila Lui asupra poporului, precum este obișnuit, și noi, nevrednicii, ne vom împărtăși cu el de ale Sale bunătăți, cu care dim­preună vom cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 8:

La toți vom spune minunile tale, în glas vom cânta prăznuirea ta, după datoria obștii care ți-aduce spre mulțumire: mărire laudei tale, mărire îndelung-răbdării cu care te-ai încununat, nevoindu-te prin credință, mărire faptei celei cu statornicie urmată după pilda Iubitorului de oameni; pentru acestea, grăim către tine:
Bucură-te, mireasă duhovnicească;
Bucură-te, cununa adevărului;
Bucură-te, toiagul biruinței;
Bucură-te, mărirea monahilor;
Bucură-te, povățuitoare a obștii;
Bucură-te, cinstitoare a cuvioaselor;
Bucură-te, păzitoare a sihaștrilor;
Bucură-te, pomenitoare a veacurilor;
Bucură-te, propovăduitoare a dreptei credințe;
Bucură-te, surpătoare a eresurilor;
Bucură-te, dobândire a slavei dumnezeiești;
Bucură-te, următoare a Cuvântului ceresc;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condac 9:

Pe sfânta folositoare a celor ce sunt întru nevoi, toți cu bucurie să o lăudăm, pe cinstita Parascheva, că aceasta viață nestricăcioasă a luat în veci; pentru aceasta mărire a aflat și darul de minuni, cu porunca lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icos 9:

Rău-cugetătorii, prin tine mustrați fiind, se înspăimântă văzând slava lui Dumnezeu, cea gătită omului depărtat de păcate, în tine luminând, văzând taina cea necuprinsă a chipului măririi, asupra ta, Cuvioasă, că astăzi strălucește aducând credincioșilor daruri de vindecări; pentru aceasta, ei s-au rușinat, pocăindu-se și noi ne-am veselit, cântându-ți ție:
Bucură-te, izbăvitoarea noastră;
Bucură-te, povățuitoare;
Bucură-te, îndreptătoare;
Bucură-te, izgonitoare de rele;
Bucură-te, aducătoare de bun miros;
Bucură-te, otrăvitoarea jivinelor;
Bucură-te, stârpitoarea insectelor;
Bucură-te, ferirea de năluciri;
Bucură-te, risipitoarea de grindină;
Bucură-te, aducătoarea de ploi mănoase;
Bucură-te, îmbelșugătoarea de roade bune;
Bucură-te, veselitoarea plugarilor;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condac 10:

Niciodată nu vom înceta a vesti minunile tale, Preacuvioasă, că de n-ai fi stat tu, rugându-te pentru țara aceasta pe care o păzești cu preacuratele tale moaște, cine ne-ar fi izbăvit din atâtea primejdii, sau cine ne-ar fi ușurat de bolile care au venit asupra noastră, pentru păcatele noastre cele multe? Deci dimpreună cu tine cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 10:

Zidurile casei părinților tăi n-au fost puternice, nici îndestulătoare pentru a te opri de la mărimea hotărârii ce ai luat, fă­găduindu-te a îmbrățișa viață monahicească; pentru aceasta și depărtându-te de toată dezmierdarea și plăcerile lumești, haina cea scumpă cu a cerșetorului, venind de la biserică, ai schimbat-o, părăsindu-ți părinții ce te certau cu mustrări de la asemenea plecare. Deci cu smerenie dobândind cele preaînalte, de la toți auzi:
Bucură-te, trandafir neatins de viermele trufiei;
Bucură-te, crin răsădit în grădina de sus;
Bucură-te, patul nevinovăției;
Bucură-te, scaunul domniilor;
Bucură-te, sceptrul celor ce conduc;
Bucură-te, ocrotitoare neobosită;
Bucură-te, apărătoare neînfruntată;
Bucură-te, mustrătoare a celor ce ne ispitesc;
Bucură-te, cinstitoare a celor ce ne miluiesc;
Bucură-te, întăritoare a celor ce ne slujesc;
Bucură-te, luminătoare a celor ce ne mângâie;
Bucură-te, împreună-lucrătoare cu cei ce ne hrănesc;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condac 11:

Suntem plini de păcate, Îndurate Doamne, și greu se luptă sufletele noastre gândind la judecată, căci ce vom face noi păcătoșii, năpădindu-ne deodată neprevăzutul sfârșit? Milă cerem, Doamne, milă Hristoase al nostru, căci nu avem chip de îndreptare; nu trece cu vederea rugăciunile noastre și pocăința, care în tot ceasul după păcate ne-a cuprins și primește ca pe o chezășie a bunei noastre voințe și a temerii de Tine, rugăciunea aceasta, pe lângă care Ți-aducem mijlocitoare și pe Maica noastră Parascheva, cântând cu dânsa dimpreună: Aliluia!

Icos 11:

Mulți păcătoși mai înainte de noi și-au dobândit mântuirea umilindu-se. Cum, dar, noi ne vom depărta de această nă­dejde? Către tine însă năzuim, Preacuvioasă Maică, și nu vom fi rușinați, nedepărtându-te de noi ca de păcătosul acela care lângă tine a fost înmormântat fără a i se cunoaște nevrednicia sa și pentru care ai cerut prin vedenie să i se mute trupul cel stricat de lângă moaștele tale. Deci ne rugăm, primește rugăciunile și lacrimile noastre, mijlocind iertarea păcatelor noastre pentru că îți cântăm:
Bucură-te, smerenie înaltă;
Bucură-te, fecioară neîntinată;
Bucură-te, comoară nedeșertată;
Bucură-te, maică prealăudată;
Bucură-te, mântuirea cea smerită;
Bucură-te, lauda celor cinstiți;
Bucură-te, mângâierea celor nenorociți;
Bucură-te, povățuitoarea celor rătăciți;
Bucură-te, buna mea sfătuitoare;
Bucură-te, preablândă îndreptătoare;
Bucură-te, a sufletelor veselitoare;
Bucură-te, grabnică ajutătoare;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condac 12:

Nespusă este mângâierea noastră, privindu-te, cu noi petrecând, ca un dar al lui Dumnezeu trimis țării acesteia; că de ce boli am fost cuprinși și nu ne-ai vindecat; în care întristări și nu ne-ai bucurat; de câte ori lipsiți, prigoniți și în războaie și tu ne-ai ajutat nouă, în totul plinind cuvântul Mântuitorului din Evanghelia Sa! Pentru aceasta, cu sme­renie dobândind dreapta cea preaînaltă la scaunul măririi, îți cântăm ție: Bucură-te! și lui Dumnezeu lauda cea ce­rească: Aliluia!

Icos 12:

Izbăvește-ne pe noi, Maică, de lăcuste, de gândaci și de toată răutatea; izbăvește-ne pe noi, Maică, de foc, de grin­dină și de fulger; izbăvește-ne pe noi, Maică, de chinul cel de veci și de ceasul osândirii și ne învrednicește a dobândi prin rugăciunile tale starea de-a dreapta în ziua judecății, prin mântuirea sufletelor noastre, ocrotindu-ne și hrănindu-ne în pace până la răsuflarea cea mai de pe urmă, ca să-ți cântăm:
Bucură-te, alăută duhovnicească;
Bucură-te, trâmbiță apostolească;
Bucură-te, făclie luminoasă;
Bucură-te, rază cerească;
Bucură-te, nădejdea oamenilor;
Bucură-te, izgonirea demonilor;
Bucură-te, tămăduirea rănilor;
Bucură-te, feritoarea de răutăți;
Bucură-te, aducătoarea de bunătăți;
Bucură-te, luminătoarea casnică a Moldovei;
Bucură-te, izbăvitoarea lui Vasile Voievod și a altor miluitori;
Bucură-te, sprijinitoarea și a mea, a smeritului păcătos;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condac 13:

Ne închinăm lui Dumnezeu și cinstim sfintele tale moaște, Cuvioasă Maică Parascheva, propovăduind cu mărire și cântări toate minunile tale pe care prin darul lui Dumnezeu și pentru a noastră mântuire le-am dobândit; bine primită fă rugăciunea noastră, sfântă, și grăbește totdeauna a ne ajuta ca să cântăm cu bucurie faptele tale și slava lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori).
Apoi se zice iarăși Icosul întâi: Îngerii din cer cu laude… și Condacul întâi: Preacuvioasei noastre Maici…

Icos 1:

Îngerii din cer cu laude primind duhul tău cel fecioresc din pământeștile lăcașuri, de bucurie te-au încununat pentru vredniciile tale; că femeiesc trup purtând și fire slăbănoagă, ai știut a birui toate puterile vrăjmașilor prin buna înțelepciune; pentru aceasta îți cântăm:
Bucură-te, înțeleaptă fecioară;
Bucură-te, porumbiță cuvântătoare;
Bucură-te, suflet îngeresc în trup fecioresc;
Bucură-te, vrednică mijlocitoare către Domnul;
Bucură-te, mângâierea oamenilor;
Bucură-te, alinarea de suferință;
Bucură-te, nădejdea noastră cea tare;
Bucură-te, întărirea credincioșilor;
Bucură-te, liman lin și neînviforat;
Bucură-te, pilda bunei cucernicii;
Bucură-te, luminarea celor nepricepuți;
Bucură-te, scăparea celor deznădăjduiți;
Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Condac 1:

Preacuvioasei noastre Maici, mult-milostivei Parascheva, prinos de umilință îi aducem noi nevrednicii păcătoși pentru mijlocirile sale. Că mari daruri ne-am învrednicit a dobândi, de la izvorul cel pururea curgător de bunătăți al Mântuito­rului nostru, și să-i cântăm: Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Rugăciune către Sfinta Cuvioasă Parascheva

Doamne Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis și s-a făcut toată făptura, nu întoarce fața Ta de la noi păcătoșii, ca să nu vină asupră-ne mânia cea groaznică și înfricoșătoare a durerilor, care este rodul păcatelor noastre, ce în toată ziua, nenumărate, cu nesocotință le săvârșim. Noi suntem păcătoși, netrebnici și plini de răutate; iar Tu ești izvorul vieții și al milostivirii. Nu ne lăsa, Doamne! Nu trece rugăciunea noastră, a păcătoșilor, nici ne răsplăti nouă după nelegiuirile noastre, ci pentru că nu suntem vrednici a câștiga milostivirea prin sârguința cea de toate zilele, dă­ruiește-ne-o Tu ca un îndurat mult-Milostiv.
Doamne, pentru rugăciunile Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, dăruiește-ne nouă sănătate și viață ferită de toată răutatea și ne întărește cu Duhul Tău cel stăpânitor, ca din adâncul inimilor, cu bucurie să slăvim preasfânt numele Tău în veci. Amin.

Icoana Sfintei Paraschiva, pictată de Sf. Părinte Arsenie Boca

Sfântul Nicolae Velimirovici – Rugăciuni pe malul lacului (Rugăciunea a XIX-a)

monah-isihast-2

În mijlocul zarvei și batjocurii oamenilor,  rugăciunea mea se înalță către Tine, o, Împăratul meu și Împărăția mea. Rugăciunea este tămâie care neîncetat îmi tămâiază sufletul și o înalță spre Tine și Te atrage pe Tine către el.

Apleacă-Te, Împăratul meu, ca să-Ți pot șopti taina mea cea de preț, rugăciunea mea cea mai de taină, dorirea mea cea mai statornică. Tu ești ținta tuturor rugăciunilor mele, al tuturor căutărilor mele.

Nu caut nimic înafara Ta, cu adevărat, Te caut doar pe Tine. Ce aș putea căuta eu de la Tine, care să nu mă despartă de Tine? Să caut eu oare a fi stăpân peste câteva stele, în loc de a stăpâni ca stăpân dimpreună cu Tine peste toate stelele?

Să caut eu a fi cel dintâi dintre oameni? Și atunci cât de rușinos va fi pentru mine, când mă vei așeza pe locul cel mai de pe urmă de la masa Ta (1)! Să caut eu milioane de guri  omenești care să mă laude? Cât de cumplit îmi va fi mie când voi vedea că toate aceste guri sunt pline de țărână (2).

Să caut eu a mă înconjura de obiectele cele mai de preț din lumea întreagă? Cât de umilitor ar fi pentru mine ca acele obiecte să-mi supraviețuiască și să strălucească atunci când întunericul țărânei îmi va umple ochii (3)?

Să caut eu oare ca Tu să nu mă desparți de prietenii mei? Ah,  desparte-mă, o, Doamne, desparte-mă de prieteni cât mai degrabă cu putință, fiindcă ei reprezintă zidul cel mai gros dintre Tine și mine.

”De ce să ne rugăm”, îmi spun cei apropiați mie, ”când Dumnezeu nu ne ascultă rugăciunile?”

Dar eu le spun: ”Rugăciunea voastră nu e rugăciune, ci neguțătorie josnică. Voi nu vă rugați lui Dumnezeu spre a-L primi în sufletele voastre pe El, ci pe satana. De aceea, Înțelepciunea  cerului nu primește rugăciunile de pe limba voastră”. 

”De ce să ne rugăm”, mormăie apropiații mei, ”când Dumnezeu știe de ceea ce avem nevoie mai dinainte?”

Dar, cu tristețe eu le răspund: ”Aceasta este adevărat, Dumnezeu știe că voi n-aveți nevoie de nimic înafară doar de El. La ușa sufletului tău, El așteaptă să intre”(4)

Prin rugăciune, ușile se deschid pentru ca Împăratul slavei să poată intra. Nu spune unul dintre voi celuilalt: ”Intrați, vă rog?” . ”Dumnezeu nu caută slavă pentru Sine, ci pentru voi. Toate lumile din univers nu pot adăuga nimic la slava Sa, cu atât mai puțin voi. Rugăciunea voastră este o slăvire adusă vouă, nu lui Dumnezeu. Plinătatea și mila se află Într-Însul. Toate cuvintele cele bune pe care voi le îndreptați spre El în rugăciune, se întorc către voi îndoit”.

O, Împăratul și Dumnezeul meu Cel plin de slavă, doar dinaintea Ta mă plec și mă rog. Pătrunde în mine, ca un șuvoi năvalnic pe nisipul cel însetat. Ci doar revarsă-Te în mine, Tu, Apă de Viață dătătoare; atunci iarba va crește ușor în nisip și mielușei albi vor paște în iarbă. Ci doar revarsă-Te în sufletul meu însetat, Viața mea, Mântuirea mea.

vinieta

1. Cf. Luca 14, 7-10

2. Cf. Ioan 12, 43

3. Matei 6, 19-21

4. Cf. Apoc. 3, 20

Imaginea: Monah isihast

Cu moartea pre moarte călcând (I)… – Cristina Olaru

purtarea-crucii1

Am ales anume această imagine, pentru că reprezintă o Viață cu sens, ce se îndreaptă spre o moarte ce are sens, noblețe și jertfelnicie, dar și un folos major pentru omenire. Reprezintă, de asemenea, ce avem noi de făcut cu viața noastră; păi, simplu, să-i urmăm lui Hristos! Și-atunci, viața noastră ar fi un perpetuu recurs la conștiință, conform unei definiții pe care-am dat-o pe Facebook și-a  devenit virală, la un moment dat, în sens negativ: Conștiința este răspunsul interior la întrebarea: ”Ce-ar face Hristos în locul meu?”, dar urmată și de trăirea cu acribie în reperele Axiologiei creștine. Vorbesc despre conștiință într-un articol despre moarte, pentru aceasta va fi prima instanță și martor, totodată la Judecata Particulară, la 40 de zile după plecarea sufletului la Domnul. În timpul vieții reușim să producem un zgomot ce poate ”bruia” vocea lui Dumnezeu în om: prin plăceri, ce anesteziază durerea vieții, lipsită de comuniune adevărată cu Hristos și cu oamenii; prin petreceri, ce par a o înlocui, prin tot felul de ”suzete”, care să ne aline foamea de dragoste – de la oameni, dar mai ales dorul după Dumnezeu, setea de Absolut, ce există în noi de la Facere, dorul după Raiul pierdut. Adam a trăit pe pământ doar cu gândul la fericirea, pierdută, de a sta lângă Dumnezeu, învăluit în dragostea Sa. Suntem străini și goi în acest Univers, prin care ne mișcăm temători și stingheri, nedumeriți de ce-am ajuns și ce trebuie să facem pe-aici. Când luăm cea mai simplă unealtă, primim instrucțiuni de folosire în zeci de limbi, dar când primim viața? Suntem crescuți de niște părinți care nu știu nici ei prea bine ce trebuie să facem; creștem, la rândul nostru, copii, fiind la fel de năuciți asupra misiunii noastre, ca și părinții noștri. Dar, luând Sfânta Scriptură ca Îndrumar în fiecare împrejurare a vieții, pe Hristos și pe Sfânta Sa Maică drept modele existențiale, totul capătă sens, deși nu este mai ușor! Păi, să vedem dacă mai sunt de actualitate aceste modele! Căderea s-a pricinuit omului din ispitirea celui rău prin Lemn – Pomul paradisiac; prin Fecioară – Eva nu cunoscuse pe Adam și prin neascultare, care a atras asupra neamului omenesc moartea. Pentru Biserica lui Hristos, problematica pomului și a grădinii din Eden e legată de taina scoaterii lui Adam din pământ și de chemarea acestuia la o existență transfigurată, duhovnicească. Pomul, paradisul, pământul și întreg cosmosul, țineau de libertatea omului, de modul în care acesta le asuma. Sfântul Ioan Gura de Aur afirma că Dumnezeu nu i-a poruncit omului nimic, ci doar l-a sfătuit – așa cum ne povățuim noi copiii – în privința tainelor Creației, promovându-i astfel libertatea (cf. Omilii la Facere, 14, 3). Prin cele prin care a căzut, tot prin acelea omul s-a și ridicat:

  • prin lemn – lemnul Crucii, ce-a devenit din unealtă de rușine și de pedeapsă, ocrotitoare și re-sfințitoare a întregii Creații, dar și mijloc de îndepărtare a celui rău!
  • prin fecioară a căzut neamul omenesc, aflat în potență în ființa protopărinților noștri; tot prin fecioară, Preasfânta Fecioara Maria – cea mai curată făptură de pe pământ – s-a călcat capul ispititorului șarpe;
  • prin neascultare a venit moartea în lume – prin ascultare ea a fost transformată în Trecere.

* Ascultarea – nu este aceasta virtutea pe care-o cerem și căutăm să le-o inspirăm copiiilor?:

  • în primul rând a Sfintei Fecioare, care a primit să fie Maica lui Dumnezeu, fiindu-i respectată libertatea ce i-a fost dăruită omului de la Facere, chiar și când i se oferea cea mai onorantă propunere, de a fi aleasă dintre toate fecioarele lumii, pentru a primi prunc dumnezeiesc în pântece, de la Duhul Sfânt.
  • ascultarea pe care-o face Mântuitorul față de Tatăl ceresc, jertfindu-se pentru răscumpărarea cu preț de sânge – al Lui – pentru păcatele neamului omenesc.
  • De asemenea, El ascultă de părinții lui după trup – Sfânta Sa Maică și logodnicul acesteia, Sfântul Iosif, care-L ocrotește, încă din Pântecele Preacurat și  Preasfânt al Maicii Sale, fugind cu ea în Egipt, apoi crescându-L ca pe fiul său, luându-L ca ajutor în munca sa, căutându-l 3 zile, atunci când Iisus dispare și-L găsesc la Templu, deslușindu-le Scripturile.

* Munca:

  • și Sfânta Fecioară și Iisus au muncit; Maica Domnului țesea minunat și făcea toate muncile, ca orice altă femeie a acelor locuri și vremuri, iar Iisus lucra alături de Sfântul Iosif, în atelierul lui de tâmplărie.

* Rugăciunea:

  • De la 3 ani, Sfânta Fecioară Maria este dusă la Templu – așa cum au făgăduit Sfinții Ei Părinți Ioachim și Ana, împodobită ca o Împărăteasă, ce avea să fie:

Sfântul Ioachim: „Chemaţi fiice evreice curate să ia făclii aprinse!” Iar cuvintele dreptei Ana le spune Sfântul Gherman, Patriarhul Constantinopolului, astfel: „Făgăduinţele pe care le-au făcut buzele mele le voi da Domnului. Pentru aceasta am adunat cete de fecioare cu făclii, şi am chemat preoţi, şi pe rudeniile mele, zicând tuturor: Bucuraţi-vă împreună cu mine toţi, că m-am arătat astăzi şi maică, şi înainte povăţuitoare, dând pe fiica mea, nu împăratului celui pământesc, ci lui Dumnezeu, Împăratul ceresc„. Iar pentru podoaba cea împărătească a dumnezeieştii prunce, Sfântul Teofilact, arhiepiscopul Tesalonicului, grăieşte aşa: „Se cuvenea ca intrarea pruncei celei dumnezeieşti să fie după vrednicia ei, şi astfel de un mărgăritar ca acesta prealuminat şi de mult preţ să nu se lipească haine proaste. Deci era de trebuinţă să o îmbrace cu haină împărătească, spre slava şi frumuseţea cea mai mare„.

Arhiereul Zaharia o primeşte pe aceea care avea să fie Maica Arhiereului celui Mare. Iar către Zaharia a zis Ioachim: „Primeşte, Zaharia, pe cortul cel curat; primeşte, preotule, sicriul cel fără de prihană; primeşte, proorocule, cădelniţa şi cărbunele cel nematerialnic, primeşte dreptule tămâia cea duhovnicească„. Apoi dreapta Ana a zis către arhiereu: „Primeşte, o proorocule, pe fiica cea dăruită mie de Dumnezeu; primeşte-o şi o sădeşte pe ea în muntele cel sfânt, în locaşul cel gata al lui Dumnezeu, nimic ispitind, până când Dumnezeu, Care a chemat-o aici, va aduce la săvârşire cele ce bine a voit pentru dânsa„. Iar prunca, săltând şi bucurându-se foarte, mergea în casa Domnului. Că, deşi era mică cu vârsta, fiind numai de trei ani, însă cu darul lui Dumnezeu era desăvârşită, ca ceea ce era aleasă de Dumnezeu mai înainte de întemeierea lumii.

Apoi ţinând prunca de mână, cu bucurie a adus-o Zaharia în Sfânta Sfintelor, care este după a doua catapeteasmă, în care era Chivotul Legii cel ferecat peste tot cu aur, şi heruvimii slavei care umbreau altarul, unde nu numai femeilor, ci nici preoţilor nu le era îngăduit a intra, fără numai singur arhiereului, o dată într-un an. Acolo i-a dat arhiereul Zaharia Preacuratei Fecioare loc de rugăciune, zicând către dânsa unele ca acestea: „Vino, împlinirea proorociei mele; vino, săvârşirea făgăduinţelor Domnului…

Când Sfântul Arhanghel Gavriil îi aduce Buna Vestire Sfintei Fecioare, aceasta se afla tot în rugăciune.

* Înțelepciune:

  • Înțelepciune, dar și ascultare, atunci când primește să fie încredințată spre grijă Sfântului Iosif, ca logodnică, făcându-se aceasta și pentru  înșelarea celui rău, ce știa că de la o fecioară îi va veni pedeapsa.
  • Când este salutată și felicitată de Sfântul Arhanghel Gavriil:

– ”Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine! Binecuvântată ești tu între femei. Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Și iată vei lua în pântece și vei naște fiu și vei chema numele lui Iisus.”.

Este de presupus că Prea înțeleapta Fecioară fusese de mult vestită că va fi Maica lui Dumnezeu-Fiul, și cere deslușire Arhanghelului, pentru a nu fi înșelată de cel rău, care se știe că poate lua și înfățișare de Înger de lumină:

– ”Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat?

Și răspunzând, Îngerul i-a zis:

– ”Duhul Sfânt Se va pogori peste tine și puterea Celui Preaânalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul care Se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Și iată, Elisabeta, rudenia ta, a zămislit și ea fiu la bătrânețea ei și aceasta este a șasea lună pentru ea, cea numită stearpă. Ca la Dumnezeu nimic nu este cu neputință.

* Curaj în asumarea misiunii și-a durerii:

  • Și i-a binecuvântat dreptul Simeon și a zis către Maria, mama Lui: „Iată, Acesta este pus spre căderea și spre ridicarea multora din Israel și ca un semn care va stârni împotriviri și prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi

* Înfierea neamului omenesc, prin ascultarea poruncii Fiului ei, de pe Cruce, făcându-se Maică mijlocitoare între noi şi Dumnezeu:  „cerul se umanizează, se sensibilizează, el nu mai e distant, înspăimântător şi depărtat de noi, căci în cer este o Maică ce stă alături de Dumnezeu având pe de-o parte, prin bunăvoinţa Lui, autoritate de Maică asupra Lui atunci când se roagă pentru noi, iar pe de altă parte, duioşie de Maică pentru greutăţile noastre„. (Pr. Dumitru Stăniloae)

Cristina Olaru (Ghenof)

(Va urma)

inimă aproape galbenă

Serafeim2010

O inimă aproape galbenă ce stă ascunsă într-un început de peşteră în plin proces de adâncire şi pietrificare… cântă o melodie surdă. E asemenea macului cel galben din marginea mării, ce străluceşte stingher în apă, căci nimeni nu se uită la macii galbeni, toţi vor să prindă în poze cei mai roşii maci din lume. Oare suferă de hepatită sufletească?

O inimă ce ar vrea să îi iubească pe toţi şi încă nu poate, dar aşteaptă ajutor din văzduh… şi va veni cu siguranţa o rază de soare care să o ajute cât de curând. Aşteaptă sânge din pământ să îşi coloreze frunzele anemice. Nu vrea decât sângele durerii, al durerii ce macină celelalte inimi roşii aflate în lăzi de carne şi oase. Îşi cântă visul, îşi cântă propria durere, îşi cântă dorul de … viaţă şi de om.

Cumva a fost uitată sau poate aruncată, ori a plecat din lume pentru rugăciune.

Oricum nu ar fi existat pereche pentru o inimă de altă culoare.

Trei aripi se apropie pe stânga, trei aripi bat uşor de-a dreapta şi par că o înalţă spre adânc.

Bate gongul…

Se deschide poarta.

Alexandru Povarnă

Sfântul Nicolae Velimirovici – Rugăciuni pe malul lacului (Rugăciunea a XVIII-a)

repentance

Căiți-vă pentru faptele voastre, locuitori ai pământului. Iată, ochiul Stăpânului lumii privește adânc înlăuntrul vostru.

Nu vă încredeți în ochii voștri ce se  pot înșela, fie ca Ochiul să vă lumineze calea. Ochii voștri sunt perdele peste Ochiul lui Dumnezeu.

Pocăința este recunoașterea căii păcatului. Pocăința deschide o nouă cale. Ochii celui ce se pocăiește sunt deschiși spre două căi: spre calea pe care merge și spre calea pe care ar trebui să meargă.

Sunt mai mulți cei ce se află în stare de simțire a căinței, decât cei ce se îndreaptă spre o nouă cale. Vă spun: penitentul trebuie să aibă două feluri de curaj – el trebuie să aibă  curajul să-și plângă căile cele vechi și trebuie să aibă curajul de a se pregăti pentru o nouă cale.

Ce folos ai să simți doar căința și să pășești încă pe calea cea veche? Ce credeți voi despre o persoană care se îneacă și strigă după ajutor, dar când acesta sosește, nu se apucă de mâna vieții? Asemăn o astfel de persoană cu voi.

Căiți-vă pentru faptul că tânjiți după această lume și după tot ce există într-însa. Fiindcă această lume este cimitirul strămoșilor voștri care stă cu gura căscată și vă așteaptă. Încă puțin și veți fi și voi strămoși, tânjind să auziți cuvântul ”pocăință”, dar nu-l veți auzi.

Întocmai precum vântul începe să bată și alungă ceața dinaintea soarelui, tot astfel moartea vă va alunga de la fața lui Dumnezeu. Pocăința întinerește inima și prelungește durata vieții omului. Lacrimile unui penitent spală întunericul din ochii săi, oferind ochilor acestuia o strălucire pruncească.

Ochiul lacului meu este ca ochiul unei căprioare, totdeauna umed și strălucitor ca un diamant. Cu adevărat, umezeala din ochi seacă mânia din inimă. Sufletul penitentului este ca o lună nouă. O lună plină trebuie să se micșoreze, o lună nouă trebuie să crească.

Cel care se pocăiește curăță buruienile din câmpul sufletului său, iar sămânța binelui începe să crească. Cu adevărat, penitent nu este cel care se vaită, după fapta cea rea ce a comis-o, ci este cel ce plânge pentru toate faptele cele rele pe care le-ar putea comite.

Un moșier înțelept nu numai că taie tufa de spini care l-a înțepat, ci și toate tufele de spini de pe câmp, care-l vor putea înțepa. O, domnul meu, grăbește-Te să-i arăți fiecărui penitent o cale nouă, după ce va arăta dispreț față de calea sa cea veche.

O, Maică Cerească, Mireasă a Duhului Celui Atotsfânt, pleacă-te spre inima noastră atunci când ne căim. Deschide izvorul lacrimilor din noi spre a spăla țărâna cea grea care ne întristează ochii.

O, Duhule Atotsfinte, bate și împrăștie duhoarea necurată din sufletul penitentului, care l-a înăbușit, și condu-l la pocăință. Noi ne plecăm și te rugăm fierbinte, o, dătătorule de viață și Atotputernice Duhule Sfinte!

vinieta

Sfântul Nicolae Velimirovici – Rugăciuni pe malul lacului (Rugăciunea a XVII-a)

monah7

Cât de plictisitoare îmi sunt povețele cârmuitorilor acestei lumi și ale oamenilor înțelepți. O, cât de plictisitoare mi se par, de când înțelepciunea Ta  mi-a cutremurat inima și mintea, Sfinte Doamne.

Cei pe care dorințele întunecate ale inimii îi trag în prăpastie nu cred în lumina Ta. Nu există piedici în calea unei pietre când aceasta se rostogolește pe o pantă de deal. Cu cât mai înaltă și mai abruptă este panta și cu cât mai adâncă e prăpastia, cu atât mai iute și mai de neoprit este rostogolirea pietrei.

O dorință întunecată momește o alta prin împlinirea ei; iar aceea atrage o alta, până când tot ceea ce este bun într-un om se veștejește, iar tot ceea ce este rău țâșnește ca un torent dezlănțuit, până când, dimpreună cu orice altceva, tot ceea ce Duhul Sfânt a zidit este alungat, atât înlăuntru, cât și înafară.

Până când detractorii luminii încep să se disprețuiască pe ei înșiși și pe dascălii lor. Până când dulciurile cele mai dulci încep să-i înăbușe cu duhoarea lor. Până când toate bunurile materiale, pentru care ei și-au ucis aproapele și au șters de pe fața pământului cetăți, vor începe să-și bată joc de monstruozitatea lor.

Atunci își vor ridica ochii spre cer și prin balega existenței lor putrede și pângărite, ei vor striga: ”Sfinte Dumnezeule!”

Cât de mult mă supără, precum o săgeată de foc, să-i aud pe oameni fălindu-se cu puterea lor, de când am ajuns să-Ți cunosc mâna Ta cea puternică, Sfinte Doamne Atotputernice!

Ei construiesc turnuri de piatră și spun: ”Noi suntem ziditori mai buni decât Dumnezeul tău!”. Dar eu îi întreb: ”Ați zidit voi, ori părinții voștri, stelele?”

Ei descoperă lumină în pământ și se fălesc: ”Noi știm mai mult decât Dumnezeul tău!” Dar eu îi întreb:”Cine a îngropat lumina sub pământ ca voi s-o puteți descoperi?”

Ei zboară prin aer și spun cu trufie: ”Noi înșine am creat aripi pentru noi, unde este Dumnezeul tău?” Dar eu îi întreb: ”Cine v-a dat ideea aripilor și-a zborului, dacă nu cumva păsările pe care nu voi le-ați creat?”

Totuși, vezi ce se întâmplă când Tu le deschizi ochii spre a-și vedea propria lor neputință! Când creaturile iraționale le arată puterea lor monstruoasă; când mintea lor se umple de uimire privind turnurile înstelate, care se află în spațiu fără de stâlpi sau de temelii; când inima lor se umple de teamă din pricina propriilor lor neputințe și nebunii – atunci, rușinați și smeriți, ei își întind brațele spre Tine și strigă: ”Sfinte Doamne Atotputernice!”

Cât de mult mă întristează văzându-i pe oameni că supraevaluează această viață, mai ales de când am gustat dulceața nemuririi Tale, Sfinte Nemuritor! Cei miopi văd doar această viață și spun: ”Aceasta este singura viață care există, iar noi o vom face nemuritoare cu ajutorul faptelor noastre printre oameni!”

Dar eu le spun: ”Dacă începutul vostru e ca un râu, atunci el trebuie să aibă și un izvor; dacă el este ca un copac, el trebuie să-și aibă rădăcinile sale; dacă este ca o rază de lumină, ea trebuie să vină de la vreun soare oarecare”.

Și din nou le spun: ”Așadar, voi intenționați să vă fixați nemurirea printre muritori? Încercați să faceți focul în apă!”

Dar când ei privesc moartea în față, rămân fără grai și tulburarea le cuprinde inima. Când miros trupul mireselor lor moarte, când lasă chipurile goale ale prietenilor lor în mormânt, când își pun mâinile pe piepturile fiilor lor care s-au răcit, când înțeleg că nici împărații nu-și pot cumpăra moartea cu coroanele lor, nici eroii cu faptele lor vitejești, nici cei înțelepți, cu înțelepciunea lor – atunci ei simt vântul înghețat al morții suflând și peste grumajii lor și atunci cad în genunchi și-și pleacă capetele în care mândria se pleacă și ea, rugându-se Ție:

”Sfinte Nemuritor, ai milă de noi!”

vinieta

Sfântul Nicolae Velimirovici – Rugăciuni pe malul lacului (Rugăciunea a XVI-a)

00_arbore_soarele_si_luna

Ridicați-vă, o, fii ai soarelui lui Dumnezeu! Ridicați-vă, căci soarele cel milostiv a răsărit și-a început să-și reverse lumina cu dărnicie peste câmpurile întunecate ale pământului. El a răsărit  spre a vă elibera din întunericul și groaza somnului.

Păcatele voastre de ieri nu sunt înscrise în soare. Soarele nu le amintește și nici nu caută răzbunare pentru nimic. Pe chipul său nu sunt riduri de pe fruntea voastră și nici vreo mâhnire, invidie sau întristare. Bucuria sa este aceea de a oferi tinerețea, întinerirea sa stă în slujire.

Fericiți sunt cei ce slujesc, căci ei nu vor îmbătrâni. Ce s-ar întâmpla, dacă soarele v-ar imita, frații mei? Ce puțină lumină s-ar revărsa pe pământ, o, avarilor! Cât de însângerată ar fi lumina sa, voi, criminalilor!

Cât de vânăt de invidie ar deveni atunci când ar vedea sori mai mari decât el, voi, oameni invidioși! Cât de roșu de mânie ar deveni el atunci când ar auzi blasfemiile de jos, voi oameni furioși!

Cât de galben ar deveni, tânjind după frumusețea stelelor, voi, oameni lacomi! Cât de palid de teamă s-ar face, dar n-ar afla nicio urmă pe cale, voi, lașilor! Cât de întunecat de grijă s-ar face, voi, neliniștiți, plini de tulburare! Cât de ridat și de îmbătrânit s-ar face, trăind din greșelile trecutului, voi, oameni răzbunători!

Cât de mult s-ar depărta de la calea cea dreaptă, dacă ar lupta pentru drepturi, voi, solicitatori ai drepturilor! Cât de rece și mort s-ar face, și cum ar mai învălui el întregul univers, cu moartea sa, voi, predicatori ai morții!

O, cât de fericită poate fi lumea, pentru că soarele nu vă va imita niciodată, o, fii și fiice ale pământului! Într-adevăr, nu cunoaște multe lucruri ca voi, dar el știe două lucruri pentru veșnicie: că el este slujitor și simbol. El știe că este slujitor al Celui Ce l-a aprins și că este simbol al Celui Ce l-a pus întru slujirea Sa.

Fiți slujitori ai Celui Care vă  luminează cu soarele pe dinafară și cu Sine pe dinlăuntru și veți gusta dulceața veșnicei tinereți. Fiți simbol al Celui Ce v-a pus printre animalele pământului și veți întrece în strălucire soarele.

Cu adevărat, toate animalele din jurul vostru vor înota în fericire, pe lângă razele bunătății voastre, așa cum lunile înoată în jurul sorilor.

Totuși, ce sunt soarele și toate stelele decât niște grămezi de cenușă, prin care strălucești Tu, o, fiule al lui Dumnezeu. Grămezi de cenușă, care-Ți micșorează strălucirea și o cern printr-însele ca o sită groasă!

Căci cu adevărat, în deplina Ta strălucire, nimic nu poate fi văzut în afară de Tine, întocmai precum în întunericul deplin, nimic nu se poate vedea, înafară de întuneric.

O, Doamne, Doamne, nu ne arde cu strălucirea Ta, care nu poate fi suportată de ochii noștri și nu ne lăsa în întuneric, acolo unde îmbătrânești și te ruinezi. Tu singur cunoști măsura nevoilor noastre, o, Doamne, slavă Ție!

Imaginea: Arbore – Soarele și luna