În mijlocul zarvei și batjocurii oamenilor,  rugăciunea mea se înalță către Tine, o, Împăratul meu și Împărăția mea. Rugăciunea este tămâie care neîncetat îmi tămâiază sufletul și o înalță spre Tine și Te atrage pe Tine către el.

Apleacă-Te, Împăratul meu, ca să-Ți pot șopti taina mea cea de preț, rugăciunea mea cea mai de taină, dorirea mea cea mai statornică. Tu ești ținta tuturor rugăciunilor mele, al tuturor căutărilor mele.

Nu caut nimic înafara Ta, cu adevărat, Te caut doar pe Tine. Ce aș putea căuta eu de la Tine, care să nu mă despartă de Tine? Să caut eu oare a fi stăpân peste câteva stele, în loc de a stăpâni ca stăpân dimpreună cu Tine peste toate stelele?

Să caut eu a fi cel dintâi dintre oameni? Și atunci cât de rușinos va fi pentru mine, când mă vei așeza pe locul cel mai de pe urmă de la masa Ta (1)! Să caut eu milioane de guri  omenești care să mă laude? Cât de cumplit îmi va fi mie când voi vedea că toate aceste guri sunt pline de țărână (2).

Să caut eu a mă înconjura de obiectele cele mai de preț din lumea întreagă? Cât de umilitor ar fi pentru mine ca acele obiecte să-mi supraviețuiască și să strălucească atunci când întunericul țărânei îmi va umple ochii (3)?

Să caut eu oare ca Tu să nu mă desparți de prietenii mei? Ah,  desparte-mă, o, Doamne, desparte-mă de prieteni cât mai degrabă cu putință, fiindcă ei reprezintă zidul cel mai gros dintre Tine și mine.

”De ce să ne rugăm”, îmi spun cei apropiați mie, ”când Dumnezeu nu ne ascultă rugăciunile?”

Dar eu le spun: ”Rugăciunea voastră nu e rugăciune, ci neguțătorie josnică. Voi nu vă rugați lui Dumnezeu spre a-L primi în sufletele voastre pe El, ci pe satana. De aceea, Înțelepciunea  cerului nu primește rugăciunile de pe limba voastră”. 

”De ce să ne rugăm”, mormăie apropiații mei, ”când Dumnezeu știe de ceea ce avem nevoie mai dinainte?”

Dar, cu tristețe eu le răspund: ”Aceasta este adevărat, Dumnezeu știe că voi n-aveți nevoie de nimic înafară doar de El. La ușa sufletului tău, El așteaptă să intre”(4)

Prin rugăciune, ușile se deschid pentru ca Împăratul slavei să poată intra. Nu spune unul dintre voi celuilalt: ”Intrați, vă rog?” . ”Dumnezeu nu caută slavă pentru Sine, ci pentru voi. Toate lumile din univers nu pot adăuga nimic la slava Sa, cu atât mai puțin voi. Rugăciunea voastră este o slăvire adusă vouă, nu lui Dumnezeu. Plinătatea și mila se află Într-Însul. Toate cuvintele cele bune pe care voi le îndreptați spre El în rugăciune, se întorc către voi îndoit”.

O, Împăratul și Dumnezeul meu Cel plin de slavă, doar dinaintea Ta mă plec și mă rog. Pătrunde în mine, ca un șuvoi năvalnic pe nisipul cel însetat. Ci doar revarsă-Te în mine, Tu, Apă de Viață dătătoare; atunci iarba va crește ușor în nisip și mielușei albi vor paște în iarbă. Ci doar revarsă-Te în sufletul meu însetat, Viața mea, Mântuirea mea.

1. Cf. Luca 14, 7-10

2. Cf. Ioan 12, 43

3. Matei 6, 19-21

4. Cf. Apoc. 3, 20

Imaginea: Monah isihast