Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Trei Bucurii” – 26 decembrie

Icoana Maicii Domnului „Trei Bucurii” este prăznuită pe 26 decembrie.

În secolul al XIX-lea, un pictor evlavios a adus cu el din Italia o copie a icoanei „Sfânta Familie” și a lăsat-o la Moscova la ruda sa, preotul bisericii „Sfânta Treime” de pe strada Pokrovka. La puțin timp, el s-a întors în străinătate, unde a și murit.

Primind vești despre ruda sa decedată, preotul a donat icoana Bisericii sale și a așezat-o deasupra intrării în biserică.

După 40 de ani, o nobilă rusoaică a avut mai multe necazuri unul după celalalt, într-o perioadă de timp relativ scurtă: soțul ei a fost defăimat și exilat, averea i-a fost confiscată, iar unicul ei fiu a fost luat prizonier de război.

Cu durere, femeia s-a rugat Maicii Domnului, ca să mijlocească înaintea lui Dumnezeu pentru cei ce se aflau în suferințe.

Odată, ea a auzit în vis o voce, care a îndemnat-o să găsească icoana „Sfântei Familii” și să se roage înaintea ei. După lungi căutări în mai multe biserici din Moscova, femeia a găsit icoana la intrarea bisericii „Sfânta Treime” din Pokrovka. Rugându-se înaintea ei, femeia a primit îndată trei vești de bucurie: soțul ei a fost reabilitat, fiul ei a fost eliberat și averea i-a fost returnată. Din acest motiv, icoana a fost numită „Trei Bucurii”.

Chiar și în timpurile noastre, icoana nu încetează să săvârșească minuni. Ea este mijlocitoare pentru cei ce sunt departe de familiile lor, pentru cei ce și-au pierdut drepturile asupra proprietăților lor și mult ajutătoare și protectoare a familiilor aflate în nevoi.

Icoana Maicii Domnului „Trei Bucurii” este o icoană rară, în care Maica Domnului și Pruncul Iisus sunt însoțiți de Dreptul Iosif și de Sfântul Ioan Teologul. În reprezentările rusești mai târzii ale icoanei au fost adăugați pe margine și alți sfinți.

Raritatea constă în faptul că, de regulă, Dreptul Iosif nu apare în icoane alături de Maica Domnului, fiindcă nu a fost soțul, ci ocrotitorul Pururea Fecioarei Maria.

Crezul sau Simbolul Credinţei

Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl, Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.

Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om.

Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat.

Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.

Şi S-a înălţat la ceruri şi șade de-a dreapta Tatălui.

Şi iarăsi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.

Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.

Într-una sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor.

Aştept învierea morţilor

Şi viata veacului ce va să fie.

Amin.

Acatistul Întâmpinării Domnului – 2 Februarie

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

Condacul 1

Astăzi aleasa Maică merge de la Betleem la Ierusalim, iar dumnezeiescul Prunc Iisus în brațele ei ca un nor ușor este purtat. Iar noi, nevrednicii, întâmpinând pe Împăratul Slavei și pe Maica Fecioară Preasfântă, împreună cu bătrânul Simeon cântăm celei binecuvântate: Vino, Preacurată, Domnul este cu Tine și prin Tine împreună cu noi!

Icosul 1

Cetele cerești, plecate spre pământ, văd pe Cel Unul Născut, pe Făcătorul lor și Stăpânul a toată făptura, în brațele feciorești ale Maicii celei neispitite de bărbat, mergând la Ierusalim, purtat ca un Prunc, și bucurându-se, cântă Lui și Împărătesei Fecioare laudă de sărbătoare:
Vino, Împăratul cerului și al pământului, în cetatea Marelui Împărat, Sionul cel sfânt;
Vino, Dumnezeule Preaînalt, din înălțimile cerești în biserica pământească și făcută de mâini;
Vino, Fiule Unule Născut, și Te sălășluiește cu oamenii pe pământ;
Vino, Mielul Cel nevinovat și dumnezeiesc, să Te aduci Domnului, Cel din ceruri;
Vino, Preacurată Porumbiță, Mireasă fără de bărbat, a Sfântului Duh;
Vino, Mielușea neîntinată, Maica neprihănită a Mielului Hristos;
Vino, Pruncă de Dumnezeu aleasă, Fiica cea preadorită a lui Dumnezeu Tatăl;
Vino, Împărăteasa Cerului, Stăpâna cea bună a întregii lumi;
Vino, Preacurată, Domnul este cu Tine și prin Tine împreună cu noi!

Condacul al 2-lea

Preasfânta Fecioară pe sine s-a văzut fiind curată după Nașterea lui Iisus și nu i-a trebuit curățire, pentru că Hristos a trecut precum o rază de soare printr-un diamant, nestricând curăția feciorească a Preacuratei Maicii Sale. Totuși, fiind smerită și nemândrindu-se de neprihănirea curăției Sale, atunci când s-au împlinit zilele legiuite de curățire, a plecat de la Betleem, împreună cu Sfântul Iosif, logodnicul, și au adus pe dumnezeiescul Prunc, la Ierusalim, înaintea Domnului și împreună I-au cântat cu bucurie: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Văzându-te pe tine, printre veacuri, Fecioară, că porți în mâinile tale pe Dumnezeu întrupat, Isaia proorocul a glăsuit: „Domnul va ședea pe nor ușor”. Iar tu, o, Maică a lui Dumnezeu, mergând la Ierusalim și purtând dumnezeiescul Prunc în brațele tale, cugetai: „Cum, fiind mamă, am rămas fecioară?”. Totuși, văzând că această naștere a fost mai presus de fire, cu cutremur ai grăit întru sine: „Cum să Te numesc pe Tine, Fiul meu? Dacă Te numesc om, văd că ești mai presus decât omul, fecioria mea păstrând-o nestricată, pentru că zămislirea Ta a fost dumnezeiască. Dacă Te numesc Dumnezeu, văd că întru toate ești asemenea omului, afară de păcat. Pentru aceasta Te propovăduiesc pe Tine Dumnezeu adevărat și om adevărat”. Noi însă, întâmpinând venirea Ta, Hristoase, pe cea Curată o cinstim cântând așa:
Vino, Curată Fecioară, că ai născut curat pe Curatul Dumnezeu;
Vino, maică fără bărbat a lui Emanuel, care nu a cunoscut nunta;
Vino, ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii, că de a ta curăție s-a minunat Gavriil;
Vino, ceea ce ești mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, că ție ți s-a închinat firea îngerilor;
Vino, țarină nesemănată, că ne-ai răsărit nouă Spicul Vieții;
Vino, rug nears, că întru Naștere nu te-a ars focul dumnezeirii;
Vino, încăpere neîncăpută la care nu pot să privească cei cu câte șase aripi și cei cu ochi mulți;
Vino, masă cu chip de foc, pe care pământenii nu se pricep să te laude după cuviință;
Vino. Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 3-lea

Fiind purtată de putere dumnezeiască ai venit la Sfânta cetate, Ierusalim, Preasfântă Fecioară, ca o zi luminoasă, arătându-L întregii lumi pe Hristos, Soarele Dreptății. Pentru aceasta în chip vădit te-ai arătat prestol de Heruvimi, înălțat prin fecioreasca slavă, căci în mâna ta porți pe Împăratul Slavei, în fața Căruia stau în chip nevăzut Serafimii cei cu câte șase aripi, împreună cu toate puterile cerești cântând: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Având Fecioara pântece primitor de Dumnezeu, a venit la biserică, ținând în mâna sa pe dumnezeiescul Prunc Hristos, și, plecând genunchii înaintea Domnului, cu bucurie și cu bună-cuviință a grăit: ,,O, Părinte Preaveșnic, Acesta este Fiul Tău, pe Care L-ai trimis să Se întrupeze dintru mine pentru mântuirea oamenilor. Acesta este Rodul pântecelui meu, zămislit întru mine prin Duhul Tău cel Sfânt. Acesta este întâiul meu Născut. Primește Cuvântul Tău cel Întrupat dintru mine, primește de la mine pe Fiul Tău, pe Care Ți-L aduc, ca prin Trupul și Sângele Lui, primit de la mine, să răscumpere neamul omenesc”. Iar noi pricepând această tainică rugăciune, Preacurată, cântăm Fiului Tău și Dumnezeului nostru așa:
Vino, Preadulce Iisuse, pogorând pe pământ blând și smerit precum ploaia pe pământ curat;
Vino, Viață Preadulce, precum picătura ce picură pe pământ, arătându-Te nevăzut în Întruparea Ta;
Vino, Mântuitorule atotmilostiv, să cauți și să mântuiești pe cei pierduți;
Vino, Păstorule preabun, Cel ce ai voit să porți pe umerii Tăi oile rătăcite;
Vino, Doctorul celor fără de nădejde, Cel ce ai binevoit să porți bolile și neputințele noastre;
Vino, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ai voit să iei asupră-Ți toate păcatele lumii;
Vino, Domnul Slavei, purtat pe nor ușor, că ai gonit ademenirile întunericului;
Vino, Împăratul păcii, Cel ce șezi pe tronul lui David, a Cărui împărăție nu este din lumea aceasta;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 4-lea

Având întru sine furtună de gânduri îndoite marele arhiereu al lui Dumnezeu, Zaharia, s-a tulburat văzând pe Sfânta Fecioară cu Pruncul la un loc cu femeile necurate, înaintea ușilor bisericii, cerând curățirea cea după lege; a dus-o în Sfânta Sfintelor și a înțeles cu duhul că această Maică și după naștere este Fecioară Curată. Pentru aceasta a așezat-o în locul fecioarelor, unde femeilor având bărbat nu li se cuvine să stea, și, întâmpinând-o, cu frică și cu bucurie a cântat lui Dumnezeu Cel ce S-a arătat: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Auzind Zaharia minunatele tale cuvinte în fața lui Dumnezeu, Preacurată, și văzând că așezi copilul tău preaiubit în brațele lui de arhiereu al lui Dumnezeu, precum în înseși mâinile lui Dumnezeu, și împreună cu acesta aduci jertfă, după cum spune legea, doi pui de porumbel, s-a umilit cu inima și cu credință și cu frică a primit pe dumnezeiescul Prunc, zicând așa:
Vino, Cel vechi de zile, Care de demult ai dat lui Moise legea în Sinai;
Vino, Prunc Tânăr, că ai intrat acum în biserică, vrând să împlinești legea;
Vino, că, sălășluire având cerul, ai vrut să umpli biserica pământească de slavă cerească;
Vino, că, întrupându-Te din Fecioară, ai dorit să îndumnezeiești firea omenească;
Vino, că Te-ai coborât până la chipul de rob, ca pe noi, robii păcatului, să ne faci robii Adevărului dumnezeiesc;
Vino, că ești strălucirea Ipostasului Părintesc, ca pe noi să ne arăți fiii Tatălui Ceresc;
Vino, Împlinitorul legii, Care ai adus lui Dumnezeu pui de porumbel, ca noi să zburăm la ceruri mai curați decât aceștia;
Vino, Dătătorule de milostivire, Care milă voiești, iar nu jertfă, ca și noi să Te ungem cu untdelemnul milei;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 5-lea

Steaua cea de Dumnezeu luminată a strălucit, când a venit la biserică Simeon, purtat de Duhul Sfânt. Acestuia, tânăr cu Duhul, dar îmbătrânit cu trupul, fiind drept și credincios trăind în credință și așteptând mângâierea lui Israel, i s-a făgăduit prin Duhul Sfânt să nu vadă moartea, până când nu va vedea pe Hristos Domnul venind în trup. Acesta, privind pe Preacurata Fecioară și pe Pruncul ținut de dânsa în brațe, a văzut harul lui Dumnezeu și, cunoscând cu Duhul că Acesta este Mesia Cel așteptat, în grabă s-a apropiat de Dânsul și, dând mulțumire lui Dumnezeu, cu frică și cu bucurie I-a cântat din inimă: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Văzând bătrânul Simeon în mâinile Fecioarei pe Cel ce a zidit pe om, purtat în chip de Prunc, s-a umplut de nespusă bucurie și, uitându-se pe sine, a grăit cu bucurie: Te doresc pe Tine, Dumnezeul părinților și Doamne al milei, la Tine privesc, Cel ce cuprinzi toate cu Cuvântul Tău, pe Tine Te întâmpin, Cel ce stăpânești viața și moartea, pe Tine Te aștept, Cel ce unești cerul și pământul. După Tine flămânzesc morții ce așteaptă învierea. După Tine însetează cei ce pătimesc și așteaptă mângâiere și Ție Îți cântă așa:
Vino, Cel așteptat de toți proorocii, să ne cercetezi cu mântuirea Ta;
Vino, Cel dorit de toate neamurile, să ne luminezi cu învățătura Ta;
Vino, Mântuitorul nostru, ca să izbăvești pe Adam și pe Eva de păcat, de vechiul blestem;
Vino, Cel ce Te-ai arătat pe pământ Mântuitorul nostru, ca să viețuiești cu oamenii și să-i scoți din întuneric și din umbra morții;
Vino, Luminătorul nostru, ca să binevestești anul plăcut Domnului;
Vino, Izbăvitorul nostru, ca să-i și slobozești pe cei zdrobiți cu inima;
Vino, Păstorule și Învățătorule, ca să propovăduiești robilor dezrobirea și celor orbi vederea;
Vino, Ziditorule și Stăpâne, să vestești celor umiliți mântuire și tuturor oamenilor iertare;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 6-lea

Propovăduitor minunat al venirii lui Hristos s-a arătat purtătorul de Dumnezeu Simeon, când mai ales umplându-se de Duhul Sfânt, primul dintre oameni L-a cunoscut pe Ziditorul său, venit cu trup, și primul a mărturisit dumnezeirea Lui, cântându-I în numele tuturor celor ce trăim pe pământ: „Ție ne închinăm, pentru că Tu ești Dumnezeul nostru; Ție ne rugăm, pentru că Tu ești biserica noastră, Ție Îți slujim, că Tu ești Făcătorul legii. Tu ești Unul Dumnezeu și nu este alt Dumnezeu afară de Tine și alt Fiu deoființă cu Tatăl. Prin Tine noi trăim și ne mișcăm și ființăm; Tu ești mai frumos decât toți fiii oamenilor, pentru că Tu ești Dumnezeu și om”. Pentru aceasta se bucură acum cerul, pentru că a miluit Domnul pe poporul său și saltă temeliile pământului și cei ce se află în iad, că s-a arătat celor morți învierea văzând acum pe Mântuitorul lumii și cântându-I: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Astăzi a strălucit la toată lumea lumina adevărului, că Preasfânta Fecioară a dat cu preacuratele sale mâini, bătrânului Simeon, pe dumnezeiescul Prunc, ca pe un cărbune făcător de viață, de la jertfelnicul Domnului, zicând: „Primește, cinstite bătrâne, pe Domnul tău, primește vistieria nesecată și puterea cea neajunsă. Spală necurăția și te înnoiește și te luminează de la Soarele Dreptății. Să nu ardă deci focul harului pe domnul meu, ci mai mult să-l lumineze, căci Acesta curăță păcatele și toată fărădelegea ta, ca să fii început al curățirii întregii lumi, și astfel te vei dezbrăca de toate cele vechi, ca să te îmbraci în toate cele noi”. Iar noi, pricepând această vestire milostivă, să-i cântăm Preacuratei unele ca acestea:
Vino, Fecioară, că strălucind de curăție cerească, ne-ai răsărit lumina cea neînserată;
Vino, Împărăteasă a preaminunatei lumi cerești, care ne-ai ridicat pe noi în locașurile cele de sus;
Vino, tainic rug, prin care, din înălțimile cerești, s-a aprins focul Dumnezeirii la toată lumea;
Vino, nor purtător de lumină, prin care dumnezeiescul Prunc Hristos S-a adus spre mântuirea tuturor;
Vino, masă de foc a Nevăzutului Împărat;
Vino, chivot ceresc, care ai încăput pe Hristos;
Vino, palat al Duhului Sfânt;
Vino, mireasă neprihănită a Împăratului cel fără de moarte;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 7-lea

Vrând Sfântul bătrân Simeon să primească o nouă curățire, precum Isaia cel de demult, s-a închinat Preacuratei Maicii lui Dumnezeu și, atingându-se de dumnezeieștile ei picioare, a zis: „Foc duci, Curată, mă tem să iau în brațe Pruncul Cel ce stăpânește lumea. Tu însă, cu mâinile Tale, precum cu niște aripi îngerești luminează-mă, dându-mi pe Cel ce Heruvimii cei înaripați se înfricoșează să-L poarte”. Astfel Simeon, întinzându-și mâna, L-a primit în cinstitele sale brațe și cu bucurie a cântat: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Onouă și preaslăvită minune s-a săvârșit astăzi: bătrânul Simeon primește în mâini stricăcioase pe Ziditorul omului, pentru ca Dumnezeu să trăiască cu oamenii, iar omul să devină ceresc. Primind pe Cel dorit și văzând împlinirea făgăduințelor Simeon, precum grâul cel copt, a cerut slobozirea de trup și la apusul viețuirii sale a cântat cu bucurie: „Au văzut ochii mei mântuirea Ta, ca pe o taină ascunsă din veac. Acum însă, slobozește, Stăpâne, pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, de această trupească legătură către viața cea neîntinată și neîmbătrânitoare, ca, plecând de aici, să duc veste de bucurie despre venirea Ta în lume”. Pentru aceasta Îți cântăm:
Vino, Iisuse, Dătătorul vieții, că ai dăruit viață și înviere tuturor credincioșilor Tăi;
Vino, Stăpâne, Biruitorul morții, că ai slobozit din veșnica moarte poporul Tău;
Vino, Împăratul cel fără de moarte, că din întunericul și din umbra morții ai slobozit pe cei legați din veac;
Vino, Preadulce Viață, că porțile raiului iarăși le-ai deschis lui Adam, spre viață veșnică;
Vino, Mire Preadorit, că sufletul meu tânjește și dorește curțile Domnului;
Vino, Lumină Sfântă, că Te-a aflat sufletul meu plângându-și păcatele;
Vino, Dumnezeule Preaveșnic, că aproape este mântuirea Ta pentru cei ce se tem de Tine;
Vino, Mântuitorule Preabun, căci cuvântul Tău a adus pacea mult dorită;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 8-lea

Străine cuvinte auzind de la bătrân, minunatul Iosif și Preacurata Fecioară s-au mirat de cele spuse, l-au văzut pe Simeon proorocind despre Prunc, dar nu ca despre un prunc, ci ca despre Cel vechi de zile, și rugându-se la Dumnezeu, ca la Cel ce are putere asupra vieții și asupra morții și Care poate să-l sloboadă la o altă viață, și punând toate acestea în inima lor, au cântat cu mulțumire lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cu totul fiind întru Dumnezeu, Sfântul bătrân Simeon s-a umplut de duh proorocesc și a vorbit despre dumnezeiescul Prunc că va ajunge chiar și la iad să dea tuturor celor legați iertare, orbilor vedere și nu va vorbi ca alții. Și, întorcându-se la Maria, Mama lui Iisus, a proorocit: „Iată, Acesta este pus spre căderea și spre ridicarea multora din Israel și ca un semn care va ridica împotriviri. Și prin sufletul tău, o, Maică, fără de moarte, va trece sabie, când vei vedea pe Fiul tău bătut în cuie pe cruce, ca să se descopere gândurile din multe inimi, întru iertarea păcatelor lor”. Iar noi, înțelegând această proorocie, îi cântăm Preacuratei:
Vino, Maică și Fecioară, care, întru nașterea ta feciorească, nu ai simțit durerile nașterii;
Vino, Maica Mielului și a Păstorului, care vei suferi dureri înfricoșătoare lângă Crucea Fiului tău;
Vino, bucuria noastră, care, împreună cu Fiul tău pătimind, cu toată lumea te vei bucura de arătarea Slavei Sale;
Vino, mângâiere în necazuri, care fiind încercată precum aurul în foc, ești grabnic ajutătoare celor ce sunt ispitiți;
Vino, cea preaveselă, care ai vrut să o bucuri pe Eva, cea care a adus femeilor mâhnire;
Vino, preaslăvită, care ai dorit ca prin durerile tale să eliberezi lumea de toate durerile;
Vino, Fecioară, mai cinstită decât toată făptura, care prin nașterea ta ai înnoit toată zidirea cea văzută;
Vino, Maică mai sfântă decât toți sfinții, care prin întâmpinarea ta ai unit pe îngeri cu oamenii;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 9-lea

Toată firea îngerilor s-a minunat de marea coborâre a lui Dumnezeu față de om zicând: minune preaslăvită, neînțeleasă și nespusă vedem astăzi, că Cel ce l-a făcut pe Adam încape în brațele bătrânului. Pline sunt marginile lumii de mila Lui, plină este făptura de lauda Lui, plină este omenirea de îngăduința Lui. Cele cerești, cele pământești și cele de dedesubt sunt pline de bunătatea Lui, sunt pline de darurile și binefacerile Lui. Plin este cerul și pământul de slava Lui! Pentru aceasta, toate neamurile, bateți din palme cântându-I: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Grăitorul și văzătorul de Dumnezeu Simeon, deși a spus multe și a lăudat pe Preanevinovata Maică a lui Dumnezeu, care a născut lumii pe Dumnezeu Omul, Mântuitorul sufletelor noastre, totuși nu a putut să o laude cu vrednicie pe aceea pe care mințile cele mai presus de lume nu se pricep să o cânte. Totuși, cuprins de iubire a slăvit-o zicând: Preasfântă și minunată cămară a lui Dumnezeu, tu ești începutul și sfârșitul prăznuirii noastre. Tu ne-ai răsărit Lumina Soarelui ne-ai deschis izvorul iubirii de oameni a Fiului tău. Pomenirea ta este mai presus de orice cuvânt și mărirea ta întrece neputința noastră. Te rugăm, pomenește-ne neîncetat pe noi, cei ce te lăudăm și îți cântăm:
Vino, bucuria noastră nesfârșită, care ai arătat lumii întregi bucuria lui Hristos;
Vino, dulceața noastră cea pururea fericită, care ții în mâinile tale focul dumnezeirii;
Vino, lumină pururea strălucitoare, care ai luminat biserica lumii vechi cu lumina harului;
Vino, făclie nestinsă, care întru întâmpinarea ta ai luminat sufletele credincioșilor cu lumina lui Hristos;
Vino, că porți cu mâinile Focul Ceresc, ca prin tine să se aprindă în locul cel sfânt frumusețea și sfințenia;
Vino, lumină neînserată, că ai născut în chip nestricat, fiind pururea Fecioară, ca prin tine să se vestească mântuirea până la marginile pământului;
Vino, chivot însuflețit și dumnezeiesc, că prin tine se arată întregii lumi harul cel mare și mântuitor;
Vino, cortul lui Dumnezeu și al oamenilor, că prin tine Dumnezeul dumnezeilor împărățește în Sion peste toți oamenii;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 10-lea

Propovăduitoare a mântuirii s-a arătat Ana, cea insuflată de Dumnezeu, că nu se depărta de biserica Domnului, slujind ziua și noaptea în post și în rugăciuni. Aceasta ieșind cu Dreptul Simeon în întâmpinarea Pruncului Iisus, a mărturisit că acesta este Ziditorul cerului și al pământului. Și îmbrățișând pe Hristos, L-a sărutat și Duhul S-a sălășluit întru ea și a grăit: „Tu ești Dumnezeu și Fiul Omului, Fiul împărăției și al umilinței. Tu auzi și taci, vezi și ești nevăzut, ești pretutindeni și ascuns”. Și a grăit și alte proorocii despre Pruncul adus, pentru cei ce așteptau izbăvirea în Ierusalim cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Împărate Preaveșnic și Cuvântul lui Dumnezeu, Tu acum în trup Te-ai arătat lumii întregi, ca un Prunc în biserică, purtat în brațe de Fecioara Maria, Maica Ta, ca să petreci cu oamenii și celor ce sunt din Adam să le vestești mântuirea. Adevărul Tău S-a pogorât din cer, mila Ta ne-ai trimis-o nouă și harul Tău împărățește pe pământ pentru că ai venit să cauți și să-i mântuiești pe cei pierduți. Pentru aceasta pe nimeni nu îndepărtezi, de la nimeni nu Te întorci, precum s-a întâmplat cu Uza, de demult, când s-a atins de chivotul Legământului Tău și a fost lovit de moarte. Acum însă desfrânata Îți cade la picioare și devine neprihănită, cea cu scurgerea de sânge se atinge de Tine și se vindecă, vameșii și păcătoșii stau împreună cu Tine și se fac prietenii Tăi, căci ai chemat la Tine pe toți cei trudiți și împovărați. Pentru aceasta cu bucurie și noi Te întâmpinăm și Îți cântăm așa:
Vino, o, Hristoase, împăratul tuturor, și scoală-Te întru întâmpinarea, noastră;
Vino, Iisuse, Doctorul inimilor noastre, și ieși întru ajutorul și mântuirea noastră;
Vino, Păstorul nostru Cel bun, Care Te-ai întrupat să cauți oile pierdute, și caută-ne și pe noi cei rătăciți;
Vino, Mângâietorule bun, Care ai căutat și ai găsit drahma cea pierdută, și află și sufletele oamenilor pierduți;
Vino, Atotbunule și Iubitorule de oameni, și ne primește și pe noi în brațele Tale părintești;
Vino, Atotmilostive și Îndurate, și ne sălășluiește și pe noi în cămările Tale cerești;
Vino, Mângâietorul celor întristați, ca să ne aperi și să ne cârmuiești pe noi, cei ce plutim pe marea acestei vieți deșarte;
Vino, Mântuitorul celor rătăciți, mântuiește-ne și ne scoate pe noi, cei ce ne înecăm în viforul păcatului;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 11-lea

Cântare de umilință au adus arătării Tale, Hristoase, purtătorul de Dumnezeu Simeon și dreapta Ana, arzând cu duhul și propovăduind cu buze de bucurie venirea Ta în lume tuturor celor ce așteptau izbăvirea. Iar cărturarii și fariseii, auzind astfel de mărturisiri despre Prunc, s-au mâniat și mai mult, l-au învinuit pe Zaharia, ca pe un vădit călcător de lege, că pe Maria a așezat-o în locul unde ședeau fecioarele, pentru care îndată l-au și ucis cu pietre. Iar Pruncul Iisus a fost dus în Egipt, din pricina lui Irod, ca și acolo, spre mărturie veșnică, Domnul să fie cunoscut egiptenilor și să I se aducă jertfă, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Lumină spre descoperirea neamurilor ai fost, Hristoase, Soarele dreptății, pe nor purtat, precum Simeon astăzi a proorocit că vei fi începătură de nou har, din Egipt și până la marginile lumii, că Tu ești Izvorul Vieții și Lumina oamenilor, pentru că lumina luminează întru întuneric și întunericul nu o cuprinde. Cu această lumină a dumnezeirii Tale luminează și întunericul sufletelor noastre, pentru ca toți să aprindem în inimă lumina virtuților și împreună cu Simeon și cu Ana să-Ți cântăm Ție și Preasfintei Maicii Tale unele ca acestea:
Vino, Iisuse, Lumina lumii, pentru ca în lumina Sfinților Tăi să ne luminezi pe noi;
Vino, Hristoase Mântuitorule, Care locuiești întru Lumina cea nepătrunsă, pentru ca în lumina Feței Tale să ne îndumnezeim;
Vino, Soarele Dreptății, pentru ca în zilele Tale să strălucească adevărul și pacea pe pământ;
Vino, Lumină Sfântă, pentru ca să ajungă în inimile noastre focul credinței și iubirii Tale;
Vino, Împărate ceresc, pentru ca binecuvântată și prealuminată să fie venirea Ta;
Vino, Ziditorule și Stăpâne, pentru ca având aprinsă făclia curăției să ieșim întru întâmpinarea Ta;
Vino, Lumină lină și neînserată, pentru ca în liniște și în pace să trăim toate zilele vieții noastre;
Vino, Fiule Unule Născut al lui Dumnezeu și Cuvinte, pentru ca întru bucurie și frică să lucrăm a noastră mântuire;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 12-lea

Vechea biserică a legii cu nou har s-a umplut, când ai intrat într-însa, Hristoase, ca un Prunc purtat în brațe, ca să se plinească proorocia lui Agheu: „Va veni Cel dorit de toate neamurile și voi umple de slavă templul acesta și slava acestui templu de pe urmă va fi mai mare decât a celui dintâi și în locul acesta voi împărți pacea”. Pentru aceasta să se înfrumusețeze cu lumina Ta Dumnezeiască și Biserica noastră ce se gătește să Te primească luminat ca pe un Mire, iar pe noi ne învrednicește în curăție să ieșim întru întâmpinarea Ta și cu veselie să-Ți cântăm: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cântând, o, Maica lui Dumnezeu, venirea întru întâmpinarea ta a întregii lumi în Biserica Domnului, lăudăm nespusa ta curăție feciorească, ne închinăm Soarelui Dreptății, Hristos, Ce a răsărit dintru tine, Îl privim împreună cu Simeon și Îl primim în brațele noastre. Împreună cu Ana mărturisim dumnezeirea Lui, cu Iosif Îi aducem în dar doi pui de porumbel, adică sufletul și trupul nostru, și precum fecioarele înțelepte, luminat înfrumusețăm candelele sufletelor noastre și făclii aprinse de fapte bune lui Hristos, Lumina cea Adevărată, Ce S-a arătat lumii, Îi dăruim, iar astăzi, împletind precum florile coroană de cântări, îți aducem aceste laude:
Vino, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca sub acoperământul Fecioriei Tale să ne păzești pe noi întru curăție și feciorie;
Vino, palat purtător de Lumină al Stăpânului, ca prin darul tău să ne faci pe noi locaș al Duhului Sfânt;
Vino, Fecioară mai luminoasă decât dimineața, ca să fim și noi fii ai zilei până la sfârșitul vieții;
Vino, soare care porți pe Tatăl Luminii, ca și pe noi să ne luminezi cu darul tău;
Vino, sfântă slujitoare a măreței taine, ca să ne înveți a sluji cu sfințenie pe Fiul tău și Dumnezeu;
Vino, bună ajutătoare a toată lumea, ca să ne păzești nevătămați de lume, de trup și de diavol;
Vino, o, Fecioară Marie, ca să luminezi sufletele noastre întunecate de patimi;
Vino, o, pruncă minunată, ca să călăuzești spre mântuire această lume orbită de păcate;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 13-lea

O, întru tot cântată Maică și Fecioară, care ai adus în locul cel sfânt al sfinților pe Cuvântul cel mai presus decât toți sfinții, întru întâmpinarea noastră și pentru mântuirea lumii; primește această rugăciune a noastră, acoperă-ne și ne păzește pe noi de tot necazul și întristarea și ne izbăvește de toate cursele vrăjmașului. Tu, cea fără de prihană, ceea ce ești ușă dumnezeiască, deschide-ne nouă, celor ce dorim mântuirea, ușile cerești, ca, izbăvindu-ne prin tine de veșnica muncă, să cântăm întru Întâmpinarea Domnului în văzduh: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăși Icosul 1: Cetele cerești, plecate spre pământ…, Condacul 1: Astăzi aleasa Maică merge acum de la Betleem la Ierusalim…, și aceste rugăciuni:

Icosul 1

Cetele cerești, plecate spre pământ, văd pe Cel Unul Născut, pe Făcătorul lor și Stăpânul a toată făptura, în brațele feciorești ale Maicii celei neispitite de bărbat, mergând la Ierusalim, purtat ca un Prunc, și bucurându-se, cântă Lui și Împărătesei Fecioare laudă de sărbătoare:
Vino, Împăratul cerului și al pământului, în cetatea Marelui Împărat, Sionul cel sfânt;
Vino, Dumnezeule Preaînalt, din înălțimile cerești în biserica pământească și făcută de mâini;
Vino, Fiule Unule Născut, și Te sălășluiește cu oamenii pe pământ;
Vino, Mielul Cel nevinovat și dumnezeiesc, să Te aduci Domnului, Cel din ceruri;
Vino, Preacurată Porumbiță, Mireasă fără de bărbat, a Sfântului Duh;
Vino, Mielușea neîntinată, Maica neprihănită a Mielului Hristos;
Vino, Pruncă de Dumnezeu aleasă, Fiica cea preadorită a lui Dumnezeu Tatăl;
Vino, Împărăteasa Cerului, Stăpâna cea bună a întregii lumi;
Vino, Preacurată, Domnul este cu Tine și prin Tine împreună cu noi!

Condacul 1

Astăzi aleasa Maică merge de la Betleem la Ierusalim, iar dumnezeiescul Prunc Iisus în brațele ei ca un nor ușor este purtat. Iar noi, nevrednicii, întâmpinând pe Împăratul Slavei și pe Maica Fecioară Preasfântă, împreună cu bătrânul Simeon cântăm celei binecuvântate: Vino, Preacurată, Domnul este cu Tine și prin Tine împreună cu noi!

Rugăciunea întâi, către Domnul nostru Iisus Hristos

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule Unule Născut și Cuvântul lui Dumnezeu, Care mai înainte ai fost văzut de prooroci, ca prin oglindă, în ghicitură și mai pe urmă, în aceste zile, Te-ai născut nestricat cu trupul din Preasfânta Fecioară Maria și în a patruzecea zi, în locul cel sfânt, întru întâmpinarea întregii lumi, Te-ai arătat ca Prunc, purtat în brațele Dreptului Simeon pentru mântuirea tuturor celor din Adam! Cât de proslăvită și de prealuminată este aducerea Ta în brațele Născătoarei de Dumnezeu în biserica Domnului și Întâmpinarea Ta de către bătrânul Simeon. Astăzi cerurile se veselesc și pământul se bucură de venirea Ta, Dumnezeule, de venirea Dumnezeului și Împăratului nostru. De demult Moise s-a urcat în munte ca să vadă slava Ta, dar nu a putut să-Ți vadă fața Ta, pentru că i-ai arătat doar spatele. În această zi prealuminoasă a întâmpinării Tale, Tu Te-ai arătat pe Tine Om, strălucind de nespusă dumnezeiască Lumină, ca împreună cu Simeon să Te vedem față către față, să Te pipăim cu mâinile și să Te primim în brațele noastre ca să Te cunoaștem pe Tine ca Dumnezeu venit în trup. Pentru aceasta proslăvim nespusă coborârea Ta și marea Ta iubire de oameni, că prin venirea Ta ai dăruit acum bucurie cerească neamului omenesc căzut de demult în păcat. Că Tu prin dreapta Ta judecată ai izgonit pe strămoșii noștri din raiul desfătării în lumea aceasta, iar acum ne-ai miluit și iarăși ne-ai deschis locașurile cerești și ai prefăcut plânsul nostru întru bucurie, iar Adam nu se mai rușinează pentru neascultare și nici nu se va mai ascunde de la fața Ta, fiind chemat de Tine, pentru că Tu ai venit acum ca să iei asupră-Ți păcatele lui, să-l speli cu sângele Tău și să-l îmbraci pe el, gol fiind, în haina mântuirii, în podoaba veseliei și să-l înfrumusețezi pe el, ca pe un mire. Iar pe noi, pe toți, care prăznuim dumnezeiasca Ta întâmpinare, învrednicește-ne ca împreună cu fecioarele înțelepte să Te întâmpinăm pe Tine, Mirele nostru Ceresc, cu candelele credinței și curăției aprinse să privim cu ochii credinței dumnezeiasca Ta față, să Te purtăm în inimi, în toate zilele vieții noastre, ca să ne fii nouă Dumnezeu și noi să fim poporul Tău. Iar în slăvita și înfricoșătoarea zi a venirii Tale, când toți sfinții vor ieși în văzduh pentru marea Ta întâmpinare, învrednicește-ne și pe noi să Te vedem, și astfel pururea cu Domnul vom fi. Slavă milosârdiei Tale, slavă Împărăției Tale, slavă purtării Tale de grijă, Unule iubitorule de oameni, că a Ta este împărăția și puterea și slava, împreună cu Cel fără de Început al Tău Părinte și cu Preasfântul și Bunul și de viață făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a doua, către Preasfânta Stăpâna noastră Născătoare de Dumnezeu

O, Preasfântă Fecioară, care strălucești prin curăție cerească, porumbiță preablândă, mielușea neprihănită, ajutătoare bună a lumii, Maica lui Hristos Dumnezeul nostru, tu ești începutul și mijlocul și sfârșitul bucuriei noastre de acum, că dintru tine a strălucit Soarele Dreptății, Hristos Dumnezeul nostru, pe Care L-ai adus în sfintele tale brațe în a patruzecea zi, în locul cel sfânt, întru întâmpinarea noastră și spre bucuria și mântuirea întregii lumi. Pentru aceasta te fericim și te proslăvim, pentru că tu ești cortul lui Dumnezeu și prin tine S-a sălășluit între noi, pentru ca să fim poporul Lui. Tu ești ușa cerească vestită de Iezechiel, prin care iarăși ni s-a deschis intrarea în locașurile raiului. Tu ești scara cea înaltă văzută de Iacob, prin care Dumnezeu S-a pogorât pe pământ. Tu ești pod care duce de pe pământ la cer. Pentru aceasta te rugăm să privești spre noi, ca ceea ce ai intrat în locul cel sfânt purtând pe mâini Focul Dumnezeiesc, binecuvântată. Cu focul rugăciunii tale să arzi focul patimilor noastre, ca să ne izbăvim de focul cel veșnic al gheenei. În locul cel sfânt ai venit pentru curățirea cea după lege, ție netrebuindu-ți curățire, Fecioară Curată, și prin aceasta învață-ne cumse cuvine a ne păzi în neprihănire și curăție și cum să purtăm nevoința fecioriei, că tu, fiind mai presus decât Heruvimii, ai venit la biserică, laolaltă cu  femeile necurate. Tu, o, Maică Preasfântă, însăți fiind biserica lui Dumnezeu care ai adus la biserica legii pe Fiul tău, Hristos Dumnezeul nostru, învrednicește-ne și pe noi să iubim mai mult în lumea aceasta bisericile Fiului tău, să le cercetăm în toate zilele vieții noastre, acolo să vedem frumusețea Domnului, pentru că mai bine este să petrecem o zi în curțile Domnului, decât să locuim în locașurile păcătoșilor. Dăruiește-ne și nouă, Preacurată, precum lui Simeon, să purtăm neosândiți, în brațele inimii noastre, pe Fiul tău și Dumnezeul nostru, ca să fim părtași pururea Preacuratului Său Trup și Sânge, și ajută-ne să ne păzim în frica lui Dumnezeu și să nu întinăm biserica trupului nostru. Și așa întâmpinând totdeauna, o, Maica lui Dumnezeu, pe Fiul tău în inimile și în sufletele noastre, să ne învrednicim prin rugăciunile tale să dobândim și acea întâmpinare în văzduh a Domnului și așa vom slăvi și vom cânta împreună cu toți sfinții pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Apoi se face otpustul.

Rugăciune puternică pentru ajutor către Arhanghelul Mihail

Sfinte și mare Arhanghele al lui Dumnezeu, Mihaile, care cel dintâi între îngeri stai dinaintea Treimii celei negrăite, sprijinul și păzitorul neamului omenesc, care ai zdrobit în Ceruri cu oștile tale capul prea-trufașului diavol și rușinezi pururea pe pământ răutatea și viclenia lui, la tine alergăm cu credință și ne rugăm ție cu dragoste: fii pavăză nestricată, păzindu-ne cu spada ta purtătoare de fulgere de toți vrăjmașii văzuți și nevăzuți.

Nu ne lasă pe noi, o, Arhanghele al lui Dumnezeu, fără ajutorul și ocrotirea ta, pe cei ce lăudăm astăzi sfântul tău nume.

Iată că, deși mult greșiți suntem, nu voim să pierim întru fărădelegile noastre, ci să ne întoarcem la Domnul, ca să ne călăuzească spre lucruri bune. Luminează mințile noastre cu lumina feței lui Dumnezeu, care strălucește totdeauna pe fruntea ta ca un fulger la arătare, ca să putem pricepe care este voia lui Dumnezeu, bună și desăvârșită, în ceea ce ne privește, și să cunoaștem toate câte se cuvine nouă să le facem și câte să le trecem cu vederea și să le părăsim.

Întărește-ne cu harul Domnului voință slabă și dorirea lipsită de vlagă, că întărindu-ne în legea Domnului, să încetăm a ne mai primejdui cu cugetele pământești și cu poftele trupești, aplecându-ne, după asemănarea copiilor lipsiți de minte, către frumusețile degrabă pieritoare ale lumii acesteia și uitând în chip nesăbuit cele veșnice și cerești de dragul celor stricăcioase și pământești.

Iar când se va apropia ceasul sfârșitului nostru, al slobozirii din legăturile acestui trup pieritor, nu ne lasă pe noi, Arhanghele al lui Dumnezeu, fără de apărare împotriva duhurilor răutății care sunt în văzduhuri și obișnuiesc a împiedica urcușul sufletului omenesc la cele de Sus, ca păziți fiind prin tine, fără împiedicare să ajungem în sălașurile prea-slăvite ale Raiului, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit. Amin!

Paraclisul Sfântului Cuvios Patapie, tămăduitorul de cancer și multe boli – 8 Decembrie

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate ceresc, Mângâieto­rule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le îm­plinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi(de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doam­ne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vin­decă neputințele noas­tre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfin­țească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în Cer așa și pe pă­mânt. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noș­tri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Că a Ta este Împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh.

Doamne miluiește (de 12 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.

Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.

Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru.

Psalmul 142:

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric, ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slaăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă, bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului. (de trei ori)

Troparele – glas 4:

Pe cei ce vin la cinstitele tale moaste și caută solirea cea fierbinte, făcătorule de minuni, Patapie, Părintele nostru, izbăvește-i de toată vătămarea si paguba si de toate necazurile si de bolile cele cumplite, si ne păzeste pe noi in pace ca un ocrotitor al nostru si impreună pătimitor.(de două ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale noi, nevrednicii, că de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi, sau cine ne-ar fi păzit pe noi până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăvești pe robii tăi, pururea, din toate nevoile.

Psalmul 50:

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește intru mine, Dumnezeule și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

Canonul Sfântului Cuvios Patapie

Mănăstirea Sfântului Patapie, Loutraki, Grecia

Cântarea 1

Irmosul: Apa trecând-o ca pe uscat și din rău­tatea egiptenilor scăpând israeli­tea­­nul, striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nos­tru să-I cântăm.

Ocrotitor şi solitor al nostru fiind către Ziditorul, Patapie, roagă-te cu osârdie să ne izbăvim din primejdii şi din necazurile cele de multe feluri.

Ca unul ce în sfințenie ai săvârşit viaţa ta şi pe noi ne sfinţeşti şi ne izbăveşti de toată mânia, Părinte, cu harul cel purcezător din sfintele tale moaşte.

Ca un adevărat slujitor al Domnului, tămăduieşte, Părinte, durerile inimilor şi suferinţele trupurilor celor care cer fierbinte solirea ta.

Ceea ce eşti Maica Făcătorului tuturor şi vistieria milostivirii necheltuită, milostiveşte-te fecioară spre robii tăi şi mijloceşte-ne sănătate sufletelor şi trupurilor.

Cântarea a 3-a

Irmosul: Apa trecând-o ca pe uscat și din rău­tatea egiptenilor scăpând, israeli­tea­­nul striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nos­tru să-I cântăm.

În chip înţelegător privind ca un împreună-pătimitor, Cuvioase, spre binecredincioşii creştini ce caută pururea scăpare la tine, nu înceta, de Dumnezeu cugetătorule, a depărta toată sminteala de la dânşii.

Sfânta racla ta, Sfinte, sfinţenie izvorăşte prin Duhul Sfânt, sfinţindu-ne trupurile şi sufletele, de Dumnezeu purtătorule, de patimi şi de toată întinăciunea curăţindu-ne.

Nu înceta a te ruga pentru noi, Cuvioase, să se dăruiască iertare de greşeli şi izbăvire de toată strâmtorarea şi necazurile acestei vieţi celor ce aleargă cu credinţă la acoperământul tău.

Ceea ce ai născut fără de bărbat pe Pricinuitorul tuturor şi, după naşterea cea negrăită, Fecioară ai rămas, păzeşte-mă neîntinat cu sufletul, cu mintea şi cu inima, ceea ce eşti una pururea Fecioară, Ajutătoarea tuturor.

Izbăveşte de toată nevoia şi necazurile acestei vieţi pe cei ce cu credinţă aleargă la ajutorul tău, Patapie, de Dumnezeu purtătorule.

Caută cu milostivire, cu totul lăudată, Născătoare de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu şi vindecă durerea sufletului meu.

Sedealna, glasul al 2-lea:

Ceea ce eşti rugătoare caldă şi zid nebiruit, izvor de milă şi lumii scăpare, cu dinadinsul strigăm către tine, Născătoare de Dumnezeu: Stăpână, vino degrab şi ne mântuieşte din nevoi, ceea ce eşti una grabnic folositoare.

Cu credinţă fierbinte alergând turma ta la al tău ajutor, Patapie fericite, de cursele şarpelui şi de smintelile cele amare se slobozeşte; căreia dă-i bună statornicie a vieţii şi al dumnezeieştii dragoste foc fără de materie.

Cântarea a 4-a

lrmosul: Apa trecând-o ca pe uscat și din rău­tatea egiptenilor scăpând israeli­tea­­nul, striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nos­tru să-I cântăm.

Caută cu împreună-pătimire, Sfinte, pe cei ce cu evlavie stau la racla ta sfântă, Patapie, şi dăruieşte-le cererile lor.

Arşiţa patimilor şi văpaia neputinţelor stinge-o cu roua harului tău, Părinte, şi bucurie slugilor tale dăruieşte.

Alungă, Sfinte, pe vrăjmaşul cel gândit, cela ce se oşteşte împotriva turmei tale, dăruindu-i acesteia binecuvântarea ta.

Pe Dumnezeu, pe Cel Ce L-ai născut, Fecioară fără prihană, pentru bunătatea Sa roagă-L să dăruiască iertare greșelilor noastre.

Cântarea a 5-a

Irmosul: Apa trecând-o ca pe uscat și din rău­tatea egiptenilor scăpând israeli­tea­­nul, striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nos­tru să-I cântăm.

Pe noi, copiii tăi, Părinte Cuvioase, nu ne lăsa, căutând de sus părinteşte şi adu pace sufletelor noastre.

Plineşte cu împreună-pătimire, Părinte Cuvioase, cererile celor ce de pretutindeni aleargă pururea la tine cu credinţă, Patapie.

Tămăduire sufletelor şi trupurilor înnoire de la racla ta pururea primim; pentru aceasta ca pe un acoperitor te lăudăm pe tine.

Având multă îndrăznire spre Cel pe Care L-ai născut ca Maica cea Adevărată Acestuia, Fecioară, cere să se mântuiască sufletele noastre.

Cântarea a 6-a

lrmosul: Apa trecând-o ca pe uscat și din rău­tatea egiptenilor scăpând israeli­tea­­nul, striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nos­tru să-I cântăm.

Să ne izbăvim de ispitele acestei vieţi şi să ne învrednicim de linişte adâncă şi să ni se dea strop al milei celei dumnezeieşti roagă pe Ziditorul, Patapie, făcătorule de minuni, neadormite turn de veghe al binecredincioşilor.

Plin fiind de lumina cea cerească ca un slujitor al lui Dumnezeu, de Dumnezeu purtătorule, întunecarea patimilor noastre risipeşte-o şi ziua cea de bucurie a nepătimirii fă să răsară nouă, Înţelepte, cu rugăciunile tale cele purtătoare de lumină către Domnul.

Bună mireasmă cu adevărat cerească răspândeşte Sfintelor Tale moaşte şi goneşte putoarea patimilor necurate şi duhurile răutăţii. De aceasta apropiindu-ne cu evlavie culegem toată bucuria, Sfinte.

Izbăveşte de toată nevoia şi necazurile acestei vieţi pe cei ce cu credinţă aleargă la ajutorul tău, Patapie, de Dumnezeu purtătorule.

Curată, ceea ce prin cuvânt Cuvântul în chip netâlcuit în zilele cele mai de pe urmă ai născut, pe Acesta pentru noi roagă-L ca Ceea ce ai îndrăznire de Maică înaintea Lui.

Condac, glasul al 2-lea:

Irmosul: Apa trecând-o ca pe uscat și din rău­tatea egiptenilor scăpând israeli­tea­­nul, striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nos­tru să-I cântăm.

Spre ajutorul tău cel tare grăbind ca spre un liman de linişte, Cuvioase, din valurile vieţii ne izbăvim si de tot viforul cumplitelor necazuri; pentru aceasta harul tău propovăduim.

Prochimen: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.

Stih: Fericit bărbatul care se teme de Dumnezeu, întru poruncile Lui va voi foarte.

Evanghelia după Matei:

Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni decât numai Fiul şi cel căruia va voi Fiul să-i descopere. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre căci jugul Meu e bun şi povara Mea e uşoară.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Pentru rugăciunile Cuviosului Patapie, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeul, miluiește-mă!

Glasul al 6-lea

Irmosul: Apa trecând-o ca pe uscat și din rău­tatea egiptenilor scăpând israeli­tea­­nul, striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nos­tru să-I cântăm.

Mare apărător şi ajutor întru nevoi avându-te pe tine, Cuvioase, pururea alergăm la harul tău, că tuturor le dai al tău ajutor, izbăvind din necazurile cele cumplite şi dureroase pe fiii tăi şi pe cei ce grăbesc la moaştele tale; ci nu trece cu vederea a ne izbăvi pe noi de năvălirea necazurilor, Patapie, ca un prea împreună pătimitor.

Cântarea a 7-a

Irmosul: Apa trecând-o ca pe uscat și din rău­tatea egiptenilor scăpând israeli­tea­­nul, striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nos­tru să-I cântăm.

Păzeşte, Patapie, cu totul fericite, mai presus de toată uneltirea cu primejdie a vrăjmaşului pe binecredincioşii creştini, ce se îmbogăţesc, înţelepte cu sfintelele moaşte ca şi cu un liman mare.

Pe cei ce vin cu credinţă deplină şi evlavie întreagă, Părinte, primeşte-i cu bunăvoinţă, ca un plin de bunătate şi dă-le lor, înţelepte, darurile tale cele părinteşti.

Omorât fiind cu răutatea, la tine scap, Fecioară, cu lacrimi fierbinţi; ci ca ceea ce ai născut, Viaţa, pe Hristos Dătătorul de viaţă, inima mea viază-o şi străluceşte mintea cu lumina pocăinţei.

Cântarea a 8-a

Irmosul: Apa trecând-o ca pe uscat și din rău­tatea egiptenilor scăpând, israeli­tea­­nul striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nos­tru să-I cântăm.

Laudă şi bogăţie şi vistierie de nestricăciune având moaştele tale, dreptslăvitorii capătă de la ele bucurie şi veselie.

Caută, Părinte, din cele de deasupra crugului ceresc şi auzi-ne pe noi, slujitorii tăi, cei ce căutăm ocrotirea ta.

Întărire dăruieşti sufletului şi trupului celor ce aleargă la dumnezeieştile tale moaşte şi cer Patapie, ajutorul tău.

Curată Fecioară, acoperitoare a toată lumea, nu înceta mijlocind pentru robul tău în tot ceasul, până la sfârşitul vieţii.

Cântarea a 9-a

Irmosul: Apa trecând-o ca pe uscat și din rău­tatea egiptenilor scăpând israeli­tea­­nul, striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nos­tru să-I cântăm.

Locuind în corturile cereşti dimpreună cu cetele îngereşti, Sfinte Patapie, roagă pentru noi pe Atotmilostivul.

Vindecă, Preafericite, inimile noastre cele străpunse de săgeţile şarpelui, veselindu-ne cu harul tău, Patapie.

Ca un părinte pe fiii săi, arată-ne cu rugăciunile tale şi pe noi, Părinte Patapie, după sfârşitul vieţii noastre, părtaşi ai Împărăţiei lui Hristos.

Marele nostru izbăvitor şi fierbinte apărător, Palapie cuvioase, nu înceta în tot ceasul a ne păzi pe noi, rugămu-ne.

Bucură-te, Maica Celui Preaînalt, ceea ce eşti plină de har; de bucuria veşnică învredniceşte-ne pe cei care privim neabătut spre tine, Preanevinovată.

Cuvine-se cu adevărat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si preanevinovata si maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanare decat serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.

Cununa şi cinstea ortodocşilor, tămăduitorule al hidropicei şi al cancerului, Patapie de Dumnezeu cugetătorule, a binecredincioşilor slavă, roagă-te Domnului pentru robii tăi.

Pe cel ce cu petrecere îngerească a strălucit în lume, ca pe o stea strălucitoare care a primit de la Dumnezeu harul minunilor, pe Patapie cel mare cu laude să-l cinstim.

Puterea vrăjmaşului călcând, prin nevoinţă multă şi cugetare bărbătească strălucit te-ai proslăvit, Patapie de trei ori fericite, şi mântuieşti din primejdii pe cei ce se apropie de tine.

Bucură-te, a Egiptului odraslă dumnezeiască, bucură-te comoara cea de Dumnezeu dăruită a ortodocşilor, bucură-te acoperământul şi slava celor ce te laudă pe tine, Părinte Patapie.

Har izvorăşte racla ta şi tămăduieşte patimile şi veseleşte sufletele toate; drept care apropiindu-ne de dânsa cu evlavie, de sfinţirea cea dumnezeiască, Părinte ne umplem.

Cu împreună pătimire dăruieşte cererile celor ce de pretutindeni vin cu credinţă fierbinte la cinstite moaştele tale, Patapie, de trei ori fericite, cela ce vindeci suferinţele sufletului şi trupului.

Mare apărător avându-te pe tine neamul creştinesc, Preafericite, de toată năvălirea vrăjmaşului se izbăveşte; pe care îl păzeşti nevătămat totdeauna de toată turbarea lui Veliar, Părinte Patapie.

Păzeşte şi acoperă pe binecredincioşii creştini de toată primejdia şi vătămarea şi nevoia, Părintele nostru iubitor Patapie.

Toate oştile îngereşti, Înaintemergătorul Domnului, cei doisprezece Apostoli şi toţi sfinţii, împreună cu Născătoarea de Dumnezeu, faceţi rugăciuni ca să ne mântuiască pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi(de trei ori).

Troparul:

Laudă a creştinilor şi apărător al monahilor te-ai arătat Patapie, părintele nostru. Prin nevoinţă, prin patimi şi rugăciuni ai acum îndrăznire către Dumnezeu a mijloci neîncetat pentru noi creştinii, cei păcătoşi şi vrednici de osândă. Slavă Celui Ce S-a proslăvit prin tine, slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere, slavă Celui Ce ne-a luminat pe noi prin nevoinţa ta.

Glasul al 2-lea: Când de pe Cruce…

De toată cursa vrăjmaşului şi de năvăliri şi de primejdii şi nevoi, Sfinte Patapie, păzeşte-ne fără de vătămare cu mijlocirea ta, cerând iertare de greşale pentru toţi de la Hristos Dumnezeu, ca cel ce ai îndrăznire către dânsul, Căruia nu înceta a te ruga ca să petrecem întru linişte viaţa noastră.

Toţi cei ce suntem necăjiţi cumplit de grele boli şi de tot felul de primejdii să alergăm acum unde tămăduirile moaştelor izvorâtoare de minuni ale lui Patapie izvorăsc precum apele Nilului şi să cădem plecându-ne genunchii şi strigând cu tânguire: izbăveşte pe robii tăi din ispite şi din boli şi de toate felurile de primejdii, Patapie.

Acatistul Fericitului între Voievozi Mihai Vodă – Viteazul

Condacul 1

Întregitorului de neam, fericitului şi marelui arhistrateg al lui Hristos, sfântului şi mucenicului apărător al Răsăritului creştin, fala Basarabilor şi pacea Bisericii; veniţi iubitorilor de prăznuire, pe Domnul Ţării Româneşti cu cântări sfinte şi alese stihiri să-l fericim. Că sufletul pentru credinţă şi ţară şi-a pus şi ca o făclie nestinsă pentru pace s-a aprins. Acestuia laudele noastre şi prinosul de recunoştinţă să ne stea zălog, cu cântare: Bucură-te, Mihaile, fericite Voievod! 

Icosul 1

Din tinereţile tale ţi-ai închinat viaţa slujirii şi ocrotirii neamului celui românesc atât de încercat. Dorul de ţară cu rugăciuni stropite cu lacrimi de nădejde la umbra sfintelor icoane din Muntele Maicii Domnului l-ai potolit. Iar amarul potir al pribegiei şi înstrăinării de ţară cu stihuri din Psaltire l-ai răcorit. Bărbăteşte răbdând şi vitejeşte luptând, te fericim cu laude ca acestea:
Bucură-te, fala Basarabilor după înrudire,
Bucură-te, piatra credinţei după vieţuire,
Bucură-te, cel ce pentru dragostea de ţară te-ai înstrăinat,
Bucură-te, cel ce în Muntele Maicii Domnului te-ai închinat,
Bucură-te, că dorul nu te-a biruit,
Bucură-te, cel ce cu nădejdea în Dumnezeu te-ai întărit,
Bucură-te, cel ce stihirile Psaltirii te-au răcorit,
Bucură-te, că laudele noastre îţi stau zălog,
Bucură-te, Mihaile, fericite, voievod! 

Condacul al 2-lea

Celui ce cu numele arhistrategului ceresc numit şi cu puterea din „Cine este ca Dumnezeu” pecetluit, fiul lui Pătraşcu cel Bun după trup şi în neamul Basarabilor născut. Buna ta maică, cu dragoste te creşte ca pe un izbăvitor al ţării de nădejde şi poporului celui credincios apărător. Însemnându-te vrednic domnitor şi lui Mircea cel Bătrân următor. Pentru dumnezeiasca rânduială slavă şi lui Dumnezeu cântare: Aliluia!

Icosul al 2-lea 

Ca într-un alt Egipt purtându-te, maica ta, apărându-te de uneltirile şi vitregiile necredinciosului Socol. Te-a încredinţat spre îndrumare prea iubitului tău unchi Epirotul Iani, care în palatele Vlahernei te-a crescut de Dumnezeu alesule. Urmaşii Basarabilor bine te-au primit şi cinste domnească ţi-au dat, întărindu-te cu laudele acestea:
Bucură-te, domn şi lui Pătraşcu fiu,
Bucură-te, cel crescut în cetatea marelui Constantin,
Bucură-te, din Calinichia Doamna vlăstar,
Bucură-te, cu Mircea Voievod de un neam,
Bucură-te, de neamul românesc cinstit,
Bucură-te, de întreaga creştinătate iubit,
Bucură-te, tinere şi viteazule,
Bucură-te, împărătescule rod.
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod!

Condacul al 3-lea

Cum voi cânta cântarea Domnului în pământ străin, Preabunule Doamne? Şi cum voi putea uita neamul românesc şi ţara şi moartea tatălui meu? Cu blândeţea lui David mă voi îmbrăca, cu înţelepciunea lui Solomon mă voi într-arma şi cu binecuvântarea lui Dumnezeu mă voi acoperi, cântându-I neîncetat, îngerescul: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Nu s-au bucurat duşmanii ţării şi nici nemulţumitorii agareni de întoarcerea ta. Tu întărindu-te cu puterea credinţei în biruitoarea Cruce, cum odinioară împăratul Constantin, ai învins pe Alexandru cel Rău, vrăjmaşul ţării şi prigonitorul poporului. Căci el prinzându-te spre moarte te-a dat. Dar rugându-te Sfântului Nicolae, îngenuncheat în faţa icoanei din Albă Postăvari ai scăpat nevătămat. Pentru o credinţă atât de mare te lăudăm, Sfinte, cu laude ca acestea:
Bucură-te, izbăvitor al neamului românesc,
Bucură-te, aspru judecător al celor ce asupresc,
Bucură-te, al Crucii smerit închinător,
Bucură-te, la Mihai Vodă mare ctitor,
Bucură-te, cel ce prin credinţă te-a izbăvit de rău,
Bucură-te, cel ce cu rugăciunea l-ai învins pe călău,
Bucură-te, că Dumnezeu te-a izbăvit de eşafod.
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod! 

Condacul al 4-lea

 Mihai, stăpân al Severinului şi Mare Ban al Craiovei, te-ai ridicat cu bărbăţie împotriva vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi ai ţării, pe care i-ai biruit cu credinţa şi dreptatea, cu dragostea de neam şi jertfirea. Iar pe agareni cu înţelepciunea îmblânzindu-i, Dumnezeu te-a înălţat vrednic domnitor al Ţării Româneşti şi izbăvitor al Răsăritului Ortodox, pentru care cinste cânţi neîncetat cu sfinţii: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Ctitorii falnice se înalţă astăzi bisericile şi mânăstirile ce numele îţi poartă. Dar cea mai falnică este Biserica Sfântului Nicolae, ce odinioară pe dealul ce numele-ţi purta se înălţa ca mărturie a făgăduinţei tale pentru izbăvirea de moarte. Astăzi sfânta ctitorie a ta scăpând de furtuna vitregiilor odihneşte cu strălucirea icoana bărbătescului tău chip şi frumuseţea Doamnei Stanca. Iară noi smeriţii slujitori te purtăm în neîncetate rugăciuni, cu laude ca acestea:

Bucură-te, al făgăduinţelor împlinitor,
Bucură-te, de sfinte biserici şi mânăstiri ctitor,
Bucură-te, falnică ctitorie la Mihai Vodă,
Bucură-te, îţi cântă la Severin şi Calafat,
Bucură-te, îţi înălţăm în Braşov şi în Banat,
Bucură-te, Făgăraşul şi cu Sibiul îţi cântă,
Bucură-te, mânăstirea Clococioc şi cu monahii laudă,
Bucură-te, la Alba Iulia ctitor şi unificator.
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod! 

Condacul al 5-lea

 La Simon Petru în Muntele cel Sfânt al Maicii Domnului ctitorie ai înălţat şi sub icoana cea votivă cu litere greceşti ai însemnat că „aceasta ridicat-am din cenuşă”. Iar de la Bari, din cetate, odorul sfânt, mâna celui de la Mira, în mănuşă de mărgean în ţară o ai adus. Rugă sfântă pentru pace, biruinţă şi credinţă celor ce o vor săruta, şoptind serafimicul: Aliluia!

  Icosul al 5-lea

 Pe Dunăre şi la Călugăreni, pe Câmpia de la Turda şi-n cetatea la Bălgrad, mâna Sfântului Nicolae cu credinţă o ai purtat. Şi ca domn al biruinţei neîncetat din Psaltire stihuri sfinte ai înălţat, rugându-te pentru ţară şi a neamului biruinţă sub sceptrul Preasfintei Treimi. Astăzi, poporul nostru ca pe un purtător de biruinţă cu laude smerite te cinsteşte:
Bucură-te, viteazule credincios,
Bucură-te, al sfinţilor cinstitor,
Bucură-te, al Prea Sfintei Treimi închinător,
Bucură-te, neîncetat al Psaltirii rostitor,
Bucură-te, la Simon Petru mare ctitor,
Bucură-te, cu Sfântul Dimitrie al mândriei surpător,
Bucură-te, cu Sfântul Gheorghe de biruinţă, purtător,
Bucură-te, cel în credinţă aducător de rod,
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod! 

Condacul al 6-lea

 Drumul spre culmi, falnic te-a purtat prin Argeşul nemuritorilor Basarabi. Şi aici cu evlavie la mormintele strămoşilor din Biserica Domnească îngenunchind le-ai sărutat cu evlavie, rugându-te pentru pacea ţării ai întărit daniile. Iar în cetatea de la Alba cu Sfinţii Voievozi, ocrotitorii tăi, ca un izbăvitor intrând, ai cântat cântare de biruinţă: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Ca un purtător de biruinţă ai mustrat pe vrăjmaşii neamului, pe Bathori cu dragostea de ţară şi adevărata credinţă l-ai mustrat, iar pe Basta vărsătorul de sânge, ca pe un alt Irod cu semnul Sfintei Cruci l-ai însemnat şi poporul lui Dumnezeu, binecuvântându-l cu libertate şi pace l-ai îmbrăţişat. Iar noi ca pe un Înaintemergător de ţară întregitor şi iubitor de pace, te lăudăm cu cântări ca acestea:
Bucură-te, Sfinte şi liberatorule,
Bucură-te, voinicule şi biruitorule,
Bucură-te, al strămoşilor cinstitor,
Bucură-te, al tuturor românilor ocrotitor,
Bucură-te, cu Sfinţii Voievozi învingător,
Bucură-te, cel ce pe Bathori credinţa adevărată l-ai învăţat,
Bucură-te, că acestuia iubirea de neam i-ai arătat,
Bucură-te, cel ce ai mustrat pe Basta ca pe un alt Irod,
Bucură-te, cel ce pe vrăjmaşi i-ai prins ca-ntr-un năvod,
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod! 

Condacul al 7-lea

 Greutăţile războiului şi sărăcia poporului te-au împiedicat să întăreşti cetăţi şi să zideşti biserici. Rugându-te neîncetat, crezând şi nădăjduind în dumnezeiasca purtare de grijă şi milostivire, ţi-ai continuat lucrarea ziditoare de ţară şi biserici sfinte, întărindu-te cu îngerescul: Aliluia!

Icosul al 7-lea

 Dând slavă lui Dumnezeu şi mulţumind pentru toate ai întărit credinţa şi biserica cu noua Mitropolie de la Alba Iulie, zidind locaş cu hramul Sfinţilor Voievozi spre a ta pomenire. Pe aceasta ai întărit-o cu danii şi adaose purtându-ţi rugăciunile şi amintirea peste veacuri. Iar pe Ioan, egumen din Prislop, sfânt mărturisitor, l-ai întărit mitropolit fiind prohirisit cu rugăciunile sfinţilor vlădici Luca şi Eftimie, Dionisie şi Meletie. Şi noi cu aceştia laude îţi cântăm:
Bucură-te, cu Sfinţii Voievozi slujitor,
Bucură-te, mare ctitor şi unificator,
Bucură-te, cu Ioan de la Prislop mărturisitor,
Bucură-te, cu Luca împreună lucrător,
Bucură-te, cu Chir Eftimie cel prea cinstit,
Bucură-te, cu Chir Meletie al Mirelor,
Bucură-te, cu Dionisie Rally de neam Paleolog,
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod!

  Condacul al 8-lea

Ca un voievod (dumnezeiesc) în vremuri de cumpănă, ca un astru ceresc pe bolta înstelată a marelui neam ai traversat peste timp, coborând în Moldova Voievodului Ştefan cel Mare şi Sfânt. În Moldova intrând te-ai închinat în Suceava, cetatea sfântului Ioan, apoi în nemuritoarea cetate a Neamţului, te-ai închinat icoanei Maicii Domnului şi-n Bistriţa la Sfânta Ana ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 8-lea 

Sărutând mormintele Muşatinilor ai urcat în eterna Putnă şi te-ai închinat lui Ştefan Domn Prea Sfânt, făgăduindu-i că vei împlini testamentul cel de veacuri al Unirii. Aşa că Ţara Românească, Moldova şi Ardealul, fiicele mari ale înţelepciunii să fie o singură ţară a iubirii şi păcii sfinte. Iar românii ca un alt Israel să trăiască în pace, dragoste frăţească şi libertate bucurându-se de mila lui Dumnezeu şi binecuvântarea Maicii Domnului, fericindu-şi sfinţii cu stihuri ca acestea:
Bucură-te, Mihaile cu Ştefan Domn şi Sfânt,
Bucură-te, cu Bogdan întâiul domn,
Bucură-te, cu Alexandru cel prea bun,
Bucură-te, cu vlădica Iosif întâiul sfinţit,
Bucură-te, cu Teoctist cel ce pe Ştefan a pomăduit,
Bucură-te, în cetatea Neamţ închinător,
Bucură-te, cu Putna şi Suceava Bucovinei,
Bucură-te, cu Muşatinii domn biruitor,
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod!

Condacul al 9-lea

Ai aprins în candelă la Putna credinţa şi dragostea de neam, pentru Moldova lui Ştefan cel Mare şi Sfânt şi a urmaşilor lui din neam în neam. Aici ai întărit poporul asuprit de domniile trecătoare şi-ai aşezat predania Bisericii după sfintele canoane, învăţându-l că tot bunul creştin, trebuie să se grijească, şi pentru cele sfinte, rugându-se lui Dumnezeu cu cântarea: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Precum odinioară la Niceea cu Sfântul Spiridon şi Nicolae, aşa şi-n Iaşul din Moldova ai adunat mărit sobor. Aici ai învăţat pe vlădici, pe preoţi şi monahi, dreptele dogme, şi cum să păzească pravila şi sfintele porunci cele de demult. Predania a fost întărită cu binecuvântarea episcopilor bisericilor mari: Chir Dionisie de Târnovo şi Teofan de Vodena, de Gherman din Cezareea lui Filip şi Efrem de la Hebron. Iar noi pentru o cinste ca aceasta te fericim:
Bucură-te, Mihaile, cu Împăratul Constantin,
Bucură-te, cu Efrem cel din Hebron,
Bucură-te, al Huşilor întemeietor,
Bucură-te, cu Atanasie Crimca ales păstor,
Bucură-te, cu Maletie al Mirelor,
Bucură-te, cu Filotei al Huşilor,
Bucură-te, cu cinstitorii tăi, episcopii Ioan şi Teodor,
Bucură-te, cu toţi cei adunaţi în Iaşi la sinod,
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod! 

Condacul al 10-lea

 Nici înţelepţii lumii şi nici puternicii ei nu vor putea cuprinde în istorie şi în cuvinte chipul vieţii tale Fericite. Nici jertfa şi vieţuirea sfântă a maicii tale, despota din Cozia, nu vor preţui. Nici nestinsa rugăciune şi însoţire a doamnei tale Stanca nu vor grăi şi pribegia vlăstarelor domneşti Nicolae şi Florica cine le vor vesti şi lumii întregi vor spune. Dumnezeu v-a preamărit şi luminători nestinşi în conştiinţa neamului v-a aşezat împlinind cântarea voastră: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Ritorii cei meşteri la cuvânt nu vor putea mărturisi lumii întregi mucenicescul tău sfârşit şi bărbăteasca-ţi tărie. Cine va putea dezlega uneltirile urâtorilor de Dumnezeu şi vrăjmaşi ai ţării. Câmpia Turzii s-a întunecat cum de curând Golgota. Iar noi urmaşii tăi ceea ce nu vom putea cuprinde cu mintea vom păstra în inimă şi limba să rostească laudele acestea:
Bucură-te, Mihaile, fala voievozilor,
Bucură-te, cinstea mucenicilor,
Bucură-te, unirea românilor,
Bucură-te, tu cel ce pe ritori i-ai amuţit,
Bucură-te, cel ce pe înţelepţi i-ai amărât,
Bucură-te, cel ce de cinste ai fost lipsit,
Bucură-te, tu cel ce de pietre pomenit,
Bucură-te, tu cetăţean al cerescului norod,
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod! 

Condacul al 11-lea

 Cereştii arhangheli mucenicescul tău sfârşit ţi-au vestit şi cei doi cerbi ce în luptă te însoţeau cu taină au plecat. Şi bravii tăi viteji îngroziţi de o asemenea vedere s-au îndepărtat necunoscând rânduiala cea cu taină dumnezeiască aleasă. Însă noi astăzi, cinstitorii mucenicescului sfârşit cu tine cântăm lui Dumnezeu Celui ce frumos te-a încununat: Aliluia!

Icosul al 11-lea

 Mucenicescul tău trup a aşteptat tăinuit de slava dumnezeiască acoperit, precum odinioară Chivotul Sfânt ascuns de Ieremia. Iar prea frumosul tău cap, purtat peste munţi cu jale într-o năframă românească şi-a găsit odihna în Dealul strămoşilor. De aici revarsă raze sfinte şi de binecuvântare peste cei ce îl cinstesc şi ca sfânt îl pomenesc.
Bucură-te, Mihaile sfânt român şi mucenic,
Bucură-te, cinstea Mănăstirii Dealu,
Bucură-te, cu Ioan de la Prislop, alesul mitropolit,
Bucură-te, cu viteazul Novac, luptătorul iscusit,
Bucură-te, cu Stroe şi Radu Buzescu,
Bucură-te, sabia din inima maicii tale Teofana,
Bucură-te, pacea ţării peste veacuri,
Bucură-te, întregirea sfintelor hotare,
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod! 

Condacul al 12-lea

Ai avut rânduială dumnezeiască să uneşti ţara în pace şi să păzeşti hotarele ei, iar dreapta credinţă şi predania Bisericii să o întăreşti. Pentru toate acestea vrăjmaşii ţării nu s-au bucurat şi pe tine pierzaniei te-au dat, tăindu-ţi-se capul ca unui alt botezător. Pentru mucenicescul tău sfârşit te lăudăm Sfinte cu tocmită cântare ca marilor mucenici şi lui Dumnezeu un neîncetat: Aliluia!

Icosul al 12-lea

S-a cutremurat întregul Răsărit de vestea morţii tale. Basta s-a omorât, viclenii s-au amărât, agarenii s-au ruşinat. Teofana monahie în Cozia s-a închis. Stanca Doamna de durere în pribegie s-a stins. Ţara şi vitejii ei te-au plâns nemângâiaţi. Din Ardeal şi pân’ la Dealu clopotele te strigau, Moldova şi toată ţara slavoslovii îţi cântau.
Bucură-te, Mihaile, sfânt încununat frumos,
Bucură-te, domn român prea credincios,
Bucură-te, viteazule al lui Hristos,
Bucură-te, sfinte cap cu izvor de mântuire,
Bucură-te, Mihaile trup de strajă la hotare,
Bucură-te, sfânt martir a neamului ocrotire,
Bucură-te, Mihaile, viteazule neînfricat,
Bucură-te, şi primeşte ruga noastră de izvod,
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod! 

Condacul al 13-lea

O, de trei ori fericite Mihaile, astăzi plecând genunchii în faţa icoanei tale, har revarsă-ne din prea sfântu-ţi trup şi binecuvântează ţara şi poporul ei. Revarsă, sfinte, har peste noi toţi şi păzeşte sfânta ta unire şi credinţa românilor. Să trăim cu toţii în pace, sănătate şi belşug. Să te pomenim de-a pururi în Sfintele Liturghii alături de sfinţii ţării, sfânt viteaz şi mucenic, într-o împreună cântare lui Dumnezeu cel Sfânt: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori).

Apoi se zice iarăşi Icosul I şi la urmă Condacul I.

Autor: Miron Manega

Sursa: http://www.certitudinea.ro/articole/credinta/view/sfintii-arhangheli-mihail-si-gavriil-acatistul-lui-mihai-viteazu?fbclid=IwAR0od71znIp3d5h9KQyxD9lWtuHSMk0dxk1wzhXVAZLXP58FQydE4ZxY344

Canon de rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria la Sărbătoarea Sfântului Cuvios Sava cel Sfinţit şi a celor împreună cu dânsul – 5 Decembrie

Cântarea 1, glasul al 8-lea.

Irmosul:

Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, striga: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Sfântul Sava cel Sfințit

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Sufletul meu cel întunecat prin desfătările vieţii şi tulburat de grijile lumeşti, luminează-l cu strălucirea ta, Maica lui Dumnezeu.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Maica lui Dumnezeu, deschisu-s-au Uşile Cereşti, prin naşterea ta, prin care dă şi sufletului meu intrare, ca o Milostivă şi către Dumnezeu mă povăţuieşte.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Sufletul meu cel săgetat cu săgeata celui viclean şi rănit prin vicleşugurile şi meşteşugirile aceluia, cu mila ta vindecă-l, Fecioară.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Nădejdea celor deznădăjduiţi, Îndreptarea celor căzuţi, Ceea ce ai născut Lumina Cea Dumnezeiască, luminează sufletul meu, cel ce este în întuneric.

Cântarea a 3-a.

Irmosul:

Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Luminarea celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Toată dorirea mea în tine am pus-o, Stăpână Curată. Pentru aceasta poftele mele cele trupeşti, degrabă le schimbă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Stăpână, Ceea ce eşti Uşa Luminii, fă să-mi răsară mie razele cele luminate ale pocăinţei şi negura păcatelor mele îndepărteaz-o.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Una întru tot Nevinovată, scapă-mă de toată răutatea, de ispitele cele ce vin asupra mea şi de focul cel veşnic.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Preacurată, grăbeşte de mă cercetează şi mă curăţeşte de rănile cele cumplite şi mă apără de toată supărarea, pe mine cel ce pătimesc.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Sufletul meu cel întunecat de păcate, luminează-l cu lumina ta, pururea Fecioară, care ai născut pe Soarele dreptăţii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Scapă-mă de viforul ispitelor şi al vieţii celei stricătoare de suflet şi de focul cel veşnic mă izbăveşte, Dumnezeiască Mireasă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Vas Sfinţit al Fecioriei şi Veselia Celui Neîncăput cu firea, sufletul meu cel întunecat de multe patimi, luminează-l.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Întru tot Sfântă, Dumnezeiască Mireasă, Stăpâna lumii, izbăveşte-mă pe mine şi din nevoi mă scapă şi îndepărtează mulţimea patimilor mele.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Mânecând strigăm Ţie, Doamne: mântuieşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru; afară de Tine pe altul nu ştim.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe tine Fecioară te lăudăm, întru tot Lăudată, care ai încăput pe Cuvântul lui Dumnezeu în pântecele tău, Ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

De focul cel nestins şi de viermi, scapă-mă, Maica lui Dumnezeu, Ceea ce dai vindecări din milă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Tu eşti credincioşilor Zid Tare şi biruinţă, întru tot Sfântă, care mântuieşti din ispite pe cei ce te laudă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Sufletul meu cel neputincios vindecă-l, Preacurată Stăpână, Ceea ce ai născut Mântuirea tuturor, pe Cel Ce ridică neputin­ţele noastre.

Cântarea a 6-a.

Irmosul:

Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog, ridică-mă din adâncul răutăţilor, căci către Tine am strigat, auzi-mă, Dumnezeul mântuirii mele!

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Marie, Locaş Curat şi întru tot Cinstit al Făcătorului tuturor, dă sufletului meu lacrimi curăţitoare şi scoate-mă de la judecata ce va să fie şi din chinuri.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ceea ce eşti Uşă Dumnezeiască arată intrări Dumnezeieşti smeritului meu suflet, prin care intrând, să se mărturisească şi să ia dezlegare de răutăţi, Născătoare de Dumnezeu.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Adâncul păcatelor şi valurile deznădăjduirii viscolesc mintea mea; milostiveşte-te, Stăpână şi-mi întinde mâna ta şi mă izbăveşte, Ceea ce ai născut pe Mântuitorul Hristos.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe tine te avem Folositoare şi Zid toţi credincioşii care pururea suntem necăjiţi întru adâncul răutăţilor, al tulburărilor şi al nevoilor, Născătoare de Dumnezeu, Singura Scăpare a credincioşilor.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Tinerii evrei au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, strigând: Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule în veci.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ţie mă rog, Preacurată, omoară păcatul ce sălăşluieşte în mine şi mă învredniceşte, Fecioară, să dobândesc viaţa, ferindu-mă de partea celor ce vor fi chinuiţi după moarte.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Multe feluri de patimi mă tulbură, Curată, Ceea ce ai născut Izvorul nepătimirii; de biruinţa acelora şi de focul cel veşnic mă scapă, Născătoare de Dumnezeu, cu rugăciunile tale.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cel Ce din năravul cel slobod greşesc şi de obiceiul cel nebunesc sunt robit, alerg acum către obişnuita ta milostivire.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Miluieşte-mă, întru tot Sfântă, de Dumnezeu Născătoare, pe mine, cel deznădăjduit. Stinge văpaia patimilor mele şi-mi alină tulburarea inimii, Curată Maica lui Dumnezeu şi mă scapă, Fecioară, de tirania demonilor şi de focul cel veşnic.

Cântarea a 8-a.

Irmosul:

Pe Împăratul Ceresc, pe Care Îl laudă Oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, uşurează-mi păcatele şi sarcina greşelilor mele, ca să te măresc pe tine.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca Ceea ce ai născut pe Judecătorul şi Dumnezeu, arată-L, Curată, cu blândele tale rugăciuni, mie, Milostiv; ca să mă mântuiesc de focul cel veşnic.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Biruitu-m-au păcatele mele cele multe, Născătoare de Dumnezeu; dă-mi acum mână de ajutor şi mă scapă din focul cel nestins, pe mine nevrednicul.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Rogu-mă, Preacurată, luminează ochii inimii mele cei orbiţi de întunericul păcatului şi mă arată primitor de Dumnezeiasca strălucire, ca prin tine să mă fac curat Fiului tău.

Cântarea a 9-a.

Irmosul:

Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine, Fecioară Curată, noi cei mântuiţi prin tine, mărindu-te împreună cu cetele cele fără de trupuri.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Miluieşte, Preacurată, ticălosul meu suflet şi-mi omoară pierzătoarele patimi: îndepărtează chinuitoarea nepricepere şi izvoare de lacrimi sfinte, pururea în viaţă dăruieşte-mi, prin care să scap de osânda cea cumplită, ce mă aşteaptă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Fecioară Preacurată, tu eşti Zid creştinilor şi Scăpare lumii, întru care ne mântuim; că din tine Dumnezeu Întrupându-Se, pe tine te-a dat tuturor Acoperământ mântuitor, Dumnezeiască Mireasă. Pentru aceasta, Curată, miluieşte-mă pe mine nevrednicul.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu tărie şi cu putere duhovnicească, cu armă de biruinţă încinge smeritul meu suflet, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu; îmbracă-l în arma Crucii şi curăţeşte rănile păcatului meu cu roua iubirii tale de oameni şi cu mare mila ta.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Curată, fii mie Stâlp de mântuire, taberele demonilor arată-le neputincioase şi mulţimea ispitelor şi necazurile îndepărtează-le şi întâmplările cele rele departe le alungă şi izbăvire dăruieşte-mi, Curată.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie:

Pe Înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău zămislindu-L fără ardere, Maica lui Dumnezeu, lumii ai născut pe Cel Ce ţine lumea şi în braţe ai avut pe Cel Ce cuprinde toate, pe dătătorul de hrană al tuturor şi Făcătorul făpturii. Pentru aceasta, te rog pe tine, Preasfântă Fecioară şi cu credinţă te slăvesc, ca să mă mântuiesc eu de greşeli, când voi sta înaintea feţei Ziditorului meu, Stăpână Fecioară, curată, al tău ajutor atunci să-mi dăruieşti, că poţi toate câte le voieşti.

Sufletul meu smerit întinându-mi-l din pruncie şi cu cuvintele şi cu faptele, eu nevrednicul, pe mine însumi m-am pângărit; şi nu am cum să fac, nici loc de adăpost, nici altă nădejde în afară de tine, nu cunosc, Fecioară. Vai mie, netrebnicul! Pentru aceasta alerg acum rugându-te, Preacurată şi mărturisindu-mă strig ţie: greşit-am! Roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu să-mi dăruiască iertare de greşeli, că întru tine Singură mi-am pus nădejdile mele, Fecioară.

Canon de rugăciune împotriva vrăjilor și a duhurilor necurate

Recomandat de Părintele Daniil Horga, Biserica Călugăreni, județul Suceava

TATĂL NOSTRU

– se rostește de 33 sau 99 de ori –

Tatăl nostru care ești în ceruri sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pre pământ. Pâinea noastră, cea spre ființă, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pre noi în ispită și ne izbăvește de cel rău. Pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale sfinților Tăi, miluiește-ne pre noi.

RUGĂCIUNEA INIMII

– se rostește de 33 sau 99 de ori –

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinților Tăi, miluiește-ne pe noi, cei păcătoși.

CERINȚA PENTRU CARE SE FACE CANONUL

– se rostește de 33 sau 99 de ori –

Doamne, Iisuse Hristoase, întoarce la bunătate, rugăciune, înțelepciune și dragoste creștinească pe toți cei care sunt botezați / pe toți vrăjmașii mei – numele

Părintele Horga ne-a lăsat Canonul cu 99 de Tatăl nostru, despre care spune că Maica Domnului i l-a descoperit, pentru a ne fi de folos fiecăruia la propria noastră luptă cu duhurile necurate, pentru a scăpa de vrăji, a ne despătimi, pentru a ne ajuta pe noi să ne curățăm sufletele, a ne căsători etc.

Aceste rugăciuni se zic în permanență sau 40 de zile, până la rezolvarea problemei și în continuare Mulțumire

Se fac și metanii, în timpul rostirii.

https://dragosteavasalvalumea.wordpress.com/2019/10/31/viata-si-minunile-celui-mai-mare-duhovnic-roman-in-viata-parintele-daniil/?fbclid=IwAR2-XpmgGnEOpExlRw-7kdo2ulmfXmqKtoHQ1_3YMqeRdeEpuOdSCNYqrTs

https://dragosteavasalvalumea.wordpress.com/2018/05/16/din-invataturile-parintelui-daniil-horga/

Rugăciune la Icoana Maicii Domnului „Stareţa” (Gherontissa) – 2 Decembrie

Bucură-Te, a Muntelui Athos sfântă dorire, Călăuzitoarea monahilor pe căile desăvârşirii, Candela nestinsă a rugăciunii pentru mântuirea lumii, Trezirea grabnică a conştiinţelor adormite în păcat, Negura care acoperă mulţimea păcatelor noastre, Norul Cel cuvântător străpuns de razele Soarelui dreptăţii, Corabia rugăciunii ce ne păzeşte de tulburările ispitelor lumeşti, Ancora cea tare a celor ce călătoresc pe marea vieţii, Pământul binecuvântat al mântuirii credincioşilor, Poarta pocăinţei celor greşiţi, Mângâierea cea lină a celor din necazuri, Dragostea cea nețărmurită pentru cei neputincioşi, Maica duhovnicească şi prea blândă a creştinilor, Izvorul darurilor dumnezeieşti, Scara împăcării noastre cu Dumnezeu, Scutul mântuirii credincioşilor de săgeţile ispitelor, Cartea nescrisă a Împărăţiei cerurilor, Odihna inimilor strâmtorate de gânduri potrivnice mântuirii, Îngrădirea inimilor cu stâlpii rugăciunii de pocăință, Stareţa Cea desăvârşită întru toată înţelepciunea, Care povăţuieşte pe toţi monahii în pământul binecuvântat al Împărăţiei cerurilor, nu seca izvorul rugăciunilor Tale, ci ne împărtăşeşte pe toţi dintru acesta, adăpând setea noastră de mântuire.

Pe monahi îi ocroteşte, tinereţile le îndreptează spre limanul Adevărului, pe prunci îi hrăneşte cu darurile bunătăţii Tale nesfârşite, pe fecioare le împodobeşte cu frumuseţea cea strălucitoare a virtuţilor, pe preoţi îi păzeşte sub acoperământul Tău de toată tulburarea vrăjmaşilor nevăzuţi, pe maici le înţelepţeşte a-şi creşte pruncii în frică de Dumnezeu, pe pustnici îi păzeşte de toată mânia celui potrivnic, pe cei din primejdii îi adu în corabia rugăciunii Tale, pe bolnavi îi ridică cu mâna Ta cea puternică şi pururea întinsă la rugăciune din patul durerilor, pe cei singuri îi acoperă cu veşmântul bucuriei duhovniceşti, pe cei chinuiţi de duhurile răutăţii îi slobozeşte la limanul păcii lui Hristos, pe cei ce călătoresc pe uscat, prin aer şi pe ape îi fereşte de toată primejdia şi tuturor Te fă toate, pe podul rugăciunii Tale ducându-ne pe toţi la Hristos, Calea Cea veşnică a adevărului Tatălui, întru lumina Duhului.

Neputinţa noastră o cercetează şi, mai ales, fii lângă noi în ceasul sfârşitului, păzindu-ne de asuprelile celui potrivnic şi mijlocindu-ne iertare şi sălăşluire în corturile celor mântuiţi, ca pururea să Te mărim pe Tine şi să aducem slavă Tatălui Celui Milostiv şi Iubitor de oameni, Preaiubitului Său Fiu şi Duhului Celui mângâietor în veci. Amin.

https://doxologia.ro/icoana-maicii-domnului-stareta-gherontissa-de-la-manastirea-pantocrator-athos

Rugăciunea Vieţii – Ieromonah Ghelasie Gheorghe

fresca_arnota_-_foto_silviu_cluci_wm_7831

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.

Viața este darul Tău, Doamne, Noi prin păcat l-am rupt şi l-am distrus. Revarsă-L din nou, ca să nu piară chipul Tău din făpturile Tale. Nu există moarte, ci doar viață.

Făptura noastră este ca un „vas”, care dacă este spart nu mai poate ţine darul vieții în el. Noi încercăm să „reparăm” vasul, dar fără o încă readucere a darului Tău, viața ne lipseşte.

Doamne, Cel în Treime Iubire şi Viață, miluieşte zidirea Ta cu mângâierea palmei Tale. Binecuvântează-ne, Părinte Dumnezeu, Iartă-ne, Fiule Mântuitor şi tămăduieşte-ne, Dumnezeule Duhule Preasfinte.

Sfinţii Tăi sunt mărturia darului Vieții. Fă-ne şi pe noi părtaşi acestora. Pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale îndeosebi, dă-ne şi nouă sănătatea vieții.

Iubirea cea Întreită şi absolută, miluieşte-ne şi pe noi, păcătoşii, ca iarăşi să căpătăm asemănarea chipului Tău, care este Viața cea nepieritoare. Amin.

Ierom. Ghelasie Gheorghe, „Rețetele Medicinii Isihaste”, Vol 7, București, Editura Platytera, 2011, p. 173.

Acatistul pentru pruncii avortaţi

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

Condacul 1

Mielule al lui Dumnezeu, Cela ce ridici păcatele lumii, auzi tanguirea mea şi ia aminte la durerea inimii mele, ridică de la mine povara cea apăsătoare a păcatelor mele; Cela ce ai purtat neputinţele noastre, primeşte întru pocăinţă pe cea care se cucereşte Ţie, rugându-se şi strigând din adâncul sufletului: Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Icosul 1

Dumnezeule şi Doamne! A Ta este zidirea: însă vai mie, că păcatul săvârşit de Adam în rai trăieşte în trupul meu, şi ca o roabă îi slujesc pururea cu osârdie; ci acum mă rog Ţie:
Miluieşte-mă pe mine, Făcătorule al lumii de sus;
Miluieşte-mă pe mine, Ziditorule al firii de jos;
Miluieşte-mă pe mine, Stăpâne al puterilor cereşti;
Miluieşte-mă pe mine, Îndreptătorule al făpturilor trupeşti;
Miluieşte-mă pe mine, Cela ce porţi de grijă tuturor;
Miluieşte-mă pe mine, care aduc Ţie lacrimi pentru păcatele mele;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al 2-lea

Stăpâne Atotmilostive, oare cum voi îndrăzni a mă apropia de Tine cu rugăciune, eu, o păcătoasă atat de spurcată, care am călcat porunca Ta, dată mie prin proorocul tău Moisi: Să nu ucizi; ci eu sunt o ucigaşă, vai, mai înverşunată de o sută de ori decât şarpele, care îşi lasă puii să vadă lumina soarelui pentru puţină vreme, şi abia după aceea îi mănâncă – iar eu, nenorocita, mi-am lipsit pruncii nu numai de lumina cea văzută ci mai vârtos de Lumina Cea adevărată, de domnul nostru Iisus Hristos, care luminează prin taina Botezului şi din iubirea de vremelnica odihnă trupească, fugind de binecuvântarea mulţimii de prunci, l-am ucis încă din pântece; drept aceea, întunecată fiind cu aceste păcate şi cu nenumărate altele, nădăjduiesc doar în milostivirea îndurării tale, şi cu îndrăznire strig către Tine: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Cuvintele vieţii cele rostite de către Tine le-am trecut cu vederea, Doamne, şi am umblat după voia inimii mele din tinereţile mele şi până în ziua de acum; ci acum cu pocăinţă strig către Tine, Atotînduratul meu Mântuitor:
Miluieşte-mă pe mine, cea zămislită întru fărădelegi;
Miluieşte-mă pe mine, cea născută întru păcate;
Miluieşte-mă pe mine, care n-am păzit poruncile Tale;
Miluieşte-mă pe mine, care m-am lipsit de harul Tău;
Miluieşte-mă pe mine, care nu mă îngrijesc de mântuirea mea;
Miluieşte-mă pe mine, care m-am aruncat în lanţul patimilor;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al 3-lea

Bine şi frumos este a locui fraţii împreună şi a se iubi unii pe alţii, precum ne-ai poruncit, Mântuitorule: fiindcă cel ce mânie pe fratele său, ucigaş este: ci eu am întrecut cu turbarea mea pe toţi câţi s-au născut din veac, încă şi pe ucigaşii ale căror jertfe au fost ucise din felurite pricini, având vieţi şi vârste felurite, însă în timp – iar eu, ticăloasa, i-am lipsit de viaţă pe cei care abia primiseră vreme de vieţuire de la Tine, Cela Ce le-ai dat viaţă ca ei să fiinteze. Eu, însă, întru nebunia mea, fără milă le-am răpit această viaţă pe când ei se aflau în pântecele meu, lepădând fără frică de Dumnezeu şi darul naşterii de prunci cel binecuvântat de tine. Cu samavolnicie am smuls din mâinile Tale ziditoare pe pruncii mei cei nevinovaţi, şi nu m-am ruşinat să-i ucid înaintea ochilor Tăi; ci sorţile lor în dreapta Ta sunt, Doamne, iar păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie Unuia mă cuceresc, pocăindu-mă, şi mă rog Ţie, Bunule: în calea pocăinţei paşii mei îndreptează-i, ca dimpreună cu toţi păcătoşii care s-au pocăit să strig Ţie: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Cela Ce singur ştii neputinta omenească, stii şi toate căderile mele; greşealele tinereţilor mele nu le pomeni, şi de cele ascunse ale mele curăţeşte-mă pe mine, care strig Ţie:
Miluieşte-mă pe mine, marea păcătoasă;
Miluieşte-mă pe mine, călcătoarea legii lui Dumnezeu;
Miluieşte-mă pe mine, care am stricat legământul Tău;
Miluieşte-mă pe mine, că Ţie, Stăpânului meu Ţi-am răsplătit cu rău;
Miluieşte-mă pe mine, care am venit la Tine să mă pocăiesc în ceasul al unsprezecelea;
Miluieşte-mă pe mine, ticaloasa ucigaşă de copii;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al 4-lea

Dătătorule de Viaţă, Împărate Ceresc, vino şi Te sălăşluieşte întru mine, cea spurcată cu păcatele, şi mă curăţeşte de toată întinăciunea, şi mântuieşte, bunule, sufletul meu, ca mântuită fiind să strig: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Rătăcit-am ca o oaie pierdută; caută-mă, Dumnezeul meu, pe mine, roaba Ta, care m-am depărtat de poruncile Tale în hăţişul cel nestrăbătut al patimilor şi neascultării. Mântuieşte-mă pe mine, nevrednica, ce suspin către Tine cu căldură, mă rog şi strig:
Miluieşte-mă pe mine, cea împovarată cu păcatele ce le-am săvârşit urmând voii mele;
Miluieşte-mă pe mine, cea întunecată de patimi;
Miluieşte-mă pe mine, cea răpită de trufie;
Miluieşte-mă pe mine, cea roasă de pizmă;
Miluieşte-mă pe mine, cea plină de nedreptate;
Miluieşte-mă pe mine, Cela Ce nu voieşti moartea păcătosului;
Miluieşte-mă pe mine, ucigaşa cea cu bună ştiinţă a pruncilor mei;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al 5-lea

Unde voieşti Tu atotputernice Doamne al meu, acolo se şi biruieşte rânduiala firii. Biruieşte tu şi firea mea păcătoasă şi puterile ei, ce mă împing spre păcat, că Tu eşti Făcătorul tuturor şi Ziditorul firii; prin harul Tău cel Dumnezeiesc duh drept înnoieşte întru cele dinauntru ale mele; nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău Cel Sfânt nu-l lua de la mine, şi sfărâmă pecetea care mă infierează ca ucigaşă de copii, după dreptatea aşezată pe sufletul meu cel muritor de către dreapta Ta judecată, potrivit celei de-a şasea porunci a legii tale: să nu ucizi, şi înnoieşte legămantul cel veşnic pe care l-ai făcut cu noi, Doamne, pe care eu l-am călcat prin păcatele mele, şi întoarce-mi virtuţile dintâi, pe care le-am pierdut prin păcat, ca fără de împiedicare să-Ţi cânt: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Cine a mai păcătuit vreodată aşa cum am păcătuit eu, ticăloasa? Ce păcat nu am săvârşit, ce rău n-am închipuit în sufletul meu? Ci cu inimă înfrântă şi cu lacrimi vin la tine, Atotîndurate Doamne, strigând:
Miluieşte-mă pe mine, roaba Ta cea necredincioasă;
Miluieşte-mă pe mine, cea împietrită în păcat;
Miluieşte-mă pe mine, cea urâtoare de aproapele;
Miluieşte-mă pe mine, care am jignit cu cuvântul şi cu lucrul;
Miluieşte-mă pe mine, cea întinată cu sufletul şi cu trupul;
Miluieşte-mă pe mine, cea arsă de mustrările conştiinţei;
Miluieşte-mă pe mine, ucigaşă de prunci, care lui Irod m-am asemănat;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al-6-lea

Cu razele harului Tău, Doamne, luminează haina sufletului meu, Dătătorule de lumină, şi mă mântuieşte, ca bucurându-mă să cânt Ţie: Aliluia!

Icosul al-6-lea

Multă este, Hristoase, mulţimea greşealelor mele, şi ca o noapte întunecată e toată viaţa mea; ci fără a deznădăjdui de mila Ta, Mântuitorul meu, ca David strig Ţie:
Miluieşte-mă pe mine, care în lenevie toată viaţa mea o am cheltuit;
Miluieşte-mă pe mine, care nu mă îngrijesc de rugăciunea pentru păcate;
Miluieşte-mă pe mine, cea nerecunoscătoare pentru bunele Tale îndemnuri la pocăinţă;
Miluieşte-mă pe mine, care Legea Ta n-am cinstit-o şi poruncile Tale nu le-am păzit;
Miluieşte-mă pe mine, că lumea şi cele ce sunt în lume am iubit;
Miluieşte-mă pe mine, care în lumească deşertăciune zilele veacului meu le-am cheltuit;
Miluieşte-mă pe mine, că urmând legile acestui veac şi îngreţoşându-mă de naşterea de prunci cea binecuvântată de Tine, am săvârşit uciderea de prunci;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al-7-lea

La cer ridic ochii mei, către Tine Cuvinte a lui Dumnezeu, dar firea mea de tină mă trage în jos, Mântuitorul meu. O, Ziditorule al cerului şi al pământului şi a toate câte sunt în ele! Ridică-mă ca să gândesc şi să făptuiesc după cerească cuviinţă, ca pururea să strig Ţie, cu inima şi gura, cântarea de biruinţă: Aliluia!

Icosul al-7-lea

Ochi viclean am şi plin de toată necurăţia, şi pururea mă amăgesc cu înşelăciunile acestei lumi. Drept aceea mă rog Ţie, Atotbunule, să întorci ochii mei ca să nu vadă deşertăciunea, ca să strig Ţie cu glas de rugăciune:
Miluieşte-mă pe mine, care însetez a sluji Ţie cu credinţă;
Miluieşte-mă pe mine, care voiesc a mă închina Ţie în duh şi adevăr;
Miluieşte-mă pe mine, căre-Ţi aduc jertfă pentru păcate lacrimile pocăinţei mele;
Miluieşte-mă pe mine, care cer de la Tine iertare pentru uciderea pruncilor mei;
Miluieşte-mă pe mine, care aştept de la Tine izbăvire de patimile mele;
Miluieşte-mă pe mine, care plâng foarte pentru păcatele mele cele grele, pentru păcatele mele de moarte;
Miluieşte-mă pe mine, ucigaşa cea vinovată înaintea judecăţii lui Dumnezeu şi a oamenilor;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al-8-lea

Miluieşte-mă, Doamne, Mântuitorul meu, care ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre care mai mârşavă decât toţi eu sunt; ci te rog, Atotmilostive, Dumnezeule, pleacă-Te spre milostivirea îndurărilor tale, auzi suspinele inimii mele, primeşte izvoarele lacrimilor mele, fierbinţile rugăciuni ale sufletului meu, al cărui Mântuitor Tu eşti, ca să strig Ţie: Aliluia!

Icosul al-8-lea

Gânduri rele şi tâlhăreşti au căzut asupra mea fiind eu cu totul cufundată în somnul păcatului. Vai mie! Că haina cea dumnezeiască dată mie la Sfântul botez pe spurcăciunea păcatelor am schimbat-o, drept care ucidere de prunci am săvârşit şi până acum petrec goală de virtuţi. Drept aceea, foarte năzuiesc să ridic ochii mei, ce s-au plecat în jos pentru mulţimea faptelor mele cele cumplite, săvârşite înaintea Ta, Doamne, si astfel, strig către Tine:
Miluieşte-mă pe mine, care am săvârşit păcat de moarte;
Miluieşte-mă pe mine, care până acum mă împotmolesc în păcate;
Miluieşte-mă pe mine, cea plină de toată urâciunea;
Miluieşte-mă pe mine, cea mânjită de păcate împotriva firii;
Miluieşte-mă pe mine, care nu am păzit curăţia feciriei mele;
Miluieşte-mă pe mine, că de cucernica vrednicie de mamă m-am lipsit;
Miluieşte-mă pe mine, că din pântece pruncii fără de vreme mi i-am lepădat;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al-9-lea

Dă ochilor mei râuri de lacrimi, Dumnezeul meu, ca să plâng pentru păcatele mele şi astfel, bucurându-mă să strig: Aliluia!

Icosul al-9-lea

Trupul mi l-am spurcat cu urâciuni în taină, sufletul mi l-am întunecat cu faptele mele cele nefireşti: se bolnăveşte trupul, se bolnaveşte şi sufletul meu. La Tine, cela Ce singur nu ţii minte răul, la Milostivul Judecător şi Dumnezeul meu căzând, mă rog:
Miluieşte-mă pe mine, ucigaşa, că pomenirea soartei pruncilor mei lepădaţi mă umple de cutremur şi groază şi de mirare negrăită: cum mă rabzi, Milostive Doamne şi Judecătorule Preadrept, şi îmi faci bine mie, venetică a iadului, până în această zi şi în acest ceas, în tot chipul aşteptând pocăinţa mea?;
Miluieşte-mă pe mine, ce nu o dată am făgăduit să mă îndrept şi iarăşi m-am întors la păcate, precum câinele la vărsătura sa;
Miluieşte-mă pe mine, că fără frica de Dumnezeu şi fără dragoste de mamă, ci cu sălbăticie de fiară pruncii mei i-am sfâşiat;
Miluieşte-mă pe mine, că de bună voie am săvârşit păcatele mele;
Miluieşte-mă pe mine, că duhul cu gânduri spurcate mi l-am întinat;
Miluieşte-mă pe mine, că până în această zi duc o viaţă păcătoasă;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al 10-lea

Rănitu-m-am de amăgirea acestei lumi şi mi-am plecat genunchii înaintea ei, alegând calea cea pierzătoare a legii ei spurcate, uitând făgăduinţele ce le-am dat la Sfântul Botez; şi săvârşind una după alta toate fărădelegile pe care lumea mi le insufla, am atins, în cele din urmă, culmea păcatelor de moarteb – uciderea de prunci: ci sârguieşte a-mi deschide braţele părinteşti, Dumnezeul meu, ca până la sfârşitul vieţii să aduc Ţie jertfă de laudă, strigând: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Răpitorii, ucigaşii, hoţii şi toţi păcătoşii nepocăiţi împărăţia Cerurilor nu o vor moşteni: iar eu cu toată nedreptatea şi cu toată spurcăciunea păcatelor am întinat trupul şi sufletul meu. Aşadar, sărăcirea mea sufletească mă face să căd la Tine, strigând:
Miluieşte-mă pe mine, cea născută din Legămantul cel Nou al împărăţiei harului Tău;
Miluieşte-mă pe mine, cea îmbisericită în Biserica pe care Tu ai zidit-o;
Miluieşte-mă pe mine, cea pecetluită cu darurile Sfântului Duh;
Miluieşte-mă pe mine, cea hrănită cu Preacuratul Trupul Tău şi Sângele Tău Cel de viaţă făcător;
Miluieşte-mă pe mine, cea în Hristos îmbrăcată;
Miluieşte-mă pe mine, care toate aceste bunătăţi le-am lepădat şi viaţa păcătoasă am ales;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al 11-lea

Duh de întreagă înţelepciune dăruieşte-mi, Doamne şi Stăpânul vieţii mele, că din tinereţile mele m-am lipsit de virtuţi, întreagă m-am robit patimilor, duhul şi sufletul mi-am pângărit şi trupul mi-am stricat. Dumnezeule al îndurărilor şi al milostivirii! Nu Te îngreţoşa a mă curăţa pe mine, păcătoasa cea prea spurcată; zidirea Ta sunt, miluieşte-mă şi mă curăţeşte de toată întinăciunea trupului şi a duhului, şi mă învredniceşte cu îndrăznirea să strig Ţie: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Așteptarea inimii mele, care nădăjduieşte către Tine, nu o lepăda, Doamne, şi nu mă ruşina înaintea îngerilor şi a oamenilor la Dreptul şi Înfricoşatul Tău judeţ; nu mă osândi atunci după faptele mele, ci după mila Ta iartă toate greşalele mele, care strig Ţie:
Miluieşte-mă pe mine, cea cu inimă necurată;
Miluieşte-mă pe mine, cea cu diavolească robie înrobită;
Miluieşte-mă pe mine, cea în păcate născută, prin Botez spălată şi iarăşi căzută, ca un porc, în nelegiuire;
Miluieşte-mă pe mine, căreia s-au împuţit ranele păcatelor sufletului meu;
Miluieşte-mă pe mine, care din pricina păcatelor mele cele grele şi de moarte, în trandavie şi deznădejde am căzut;
Miluieşte-mă pe mine, care tot păcatul am săvârşit şi de toată pedeapsa m-am învrednicit;
Miluieşte-mă pe mine, Ziditorul meu, şi întru pocăinţă primeşte-mă pe mine, cea căzută;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al 12-lea

Cu mărinimia iubirii Tale de oameni; Dumnezeul meu, acoperă toate nelegiuirile mele, primind pocăinţa mea, ca întru dragoste către Tine să strig pururea: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Tinereţile mele au trecut întru nebunia mea, toată viaţa mea întru păcate o am cheltuit; întru lenevie şi negrijă de pocăinţă; însă bătrâneţile, prin frica de moarte şi judecata ta cea de neocolit m-au adus la pocăinţă. Nu mă lepăda, Mântuitorul meu, pe mine care în ceasul al unsprezecelea am venit în braţele Tale părinteşti şi întru pocăinţă strig:
Miluieşte-mă pe mine, că sângele pruncilor mei nevinovaţi strigă către Tine, dând mărturie că sunt ucigaşa lor;
Miluieşte-mă pe mine, Dumnezeul meu, Care după fire eşti unul în trei Ipostasuri;
Miluieşte-mă pe mine, Doamne, Cela Ce minunat eşti întru mila Ta;
Miluieşte-mă pe mine, Stăpâne, Care îndelung rabzi păcatele noastre;
Miluieşte-mă pe mine, Împărate Sfinte, care tămăduieşti neputinţele;
Miluieşte-mă pe mine, Cela Ce eşti îmbelsugat în dragoste şi cu iubirea Ta încălzeşti păcătoşii deznădăjduiţii;
Miluieşte-mă pe mine, Atotputernice, Care neputinţele noastre ai purtat;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al 13-lea

Arăta-se-va pe cer semnul Fiului Omului în ziua aceea înfricoşată a celei de-a doua veniri a judecătorului viilor şi morţilor – Preacinstita Cruce a Fiului lui Dumnezeu. Atunci vor plânge toate neamurile pământului. O, Iisuse Hristoase, Mântuitorul şi Judecătorul nostru şi Împărate al tuturor! Dă-mi mai înainte de acea zi lacrimi de pocăinţă, ca să plâng mai fierbinte răutăţile şi faptele mele cele pierzătoare, cu care sufletul mi l-am întinat şi Preacinstitul Sânge al Legământului Tău amar l-am batjocorit, ca atunci, dimpreună cu îngerii şi cu toţi sfinţii şi drepţii să strig Ţie: Aliluia! (de trei ori)

Apoi iarăşi se zice Icosul întâi

Dumnezeule şi Doamne! A Ta este zidirea: însă vai mie, că păcatul săvârşit de Adam în rai traieşte în trupul meu, şi ca o roabă îi slujesc pururea cu osârdie; ci acum mă rog Ţie:
Miluieşte-mă pe mine, Făcătorule al lumii de sus;
Miluieşte-mă pe mine, Ziditorule al firii de jos;
Miluieşte-mă pe mine, Stăpâne al puterilor cereşti;
Miluieşte-mă pe mine, Îndreptătorule al făpturilor trupeşti;
Miluieşte-mă pe mine, Cela ce porţi de grijă tuturor;
Miluieşte-mă pe mine, care aduc Ţie lacrimi pentru păcatele mele;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Şi

După aceea se zic aceste rugăciuni:

Condacul întâi

Mielule al lui Dumnezeu, Cela ce ridici păcatele lumii, auzi tânguirea mea şi ia aminte la durerea inimii mele, ridică de la mine povara cea apăsătoare a păcatelor mele; Cela ce ai purtat neputinţele noastre, primeşte întru pocăinţă pe cea care se cucereşte Ţie, rugându-se şi strigând din adâncul sufletului: Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

RUGĂCIUNEA ÎNTÂI

O, Stăpâne, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu! Cela Ce din preamult[ bunătatea Ta pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire Te-ai îmbrăcat în trup, şi Te-ai răstignit, şi Te-ai îngropat, şi prin Crucea Ta ai înnoit firea noastră cea stricată, primeşte pocăinţa mea pentru păcatele ce le-am făcut şi auzi cuvintele mele: păcătuit-am, Doamne la cer şi înaintea Ta, cu cuvântul, cu fapta, cu sufletul şi cu trupul şi cu cugetul minţii mele; am călcat rânduielile Tale, nu am ascultat poruncile Tale, am mâniat Bunătatea Ta, Dumnezeul meu – dar fiindcă a Ta este zidirea, nu mă deznădăjduiesc pentru mântuirea mea, ci la nemărginita Ta Milostivire îndrăznind alerg şi mă rog Ţie: Doamne! Întru pocăinţă dă-mi inimă Înfrântă, şi primeşte-mă când mă rog, şi dă-mi gând bun, dă-mi lacrimi şi umilinţă, Doamne, dă-mi după harul Tău să pun început bun. Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă pe mine, cea căzută, şi pomeneşte-mă pe mine, păcătoasa roaba Ta, întru împărăţia Ta. Amin.

RUGĂCIUNEA A DOUA

O, Dumnezeule, Preamilostive Hristoase Iisuse, Răscumpăratorule al celor păcătoşi! Pentru mântuirea neamului omenesc ai lăsat, Atotmilostivire, Cerurile preaslăvite şi Te-ai sălăşluit în valea aceasta mult-păcătoasa a plângerii, ai primit pe Dumnezeieştii Tăi umeri neputinţele noastre şi ai purtat durerile noastre; Tu, o, Sfinte Pătimitorule, ai fost rănit pentru păcatele noastre şi chinuit pentru fărădelegile noastre – şi de aceea şi noi înălţăm către Tine, Iubitorule de oameni, rugăciuni smerite. Primeşte-le, Preabunule Doamne, şi te pogoară către neputinţele noastre, şi păcatele noastre nu le pomeni, şi întoarce de la noi hotărârea cea cu dreaptă mânie de a ne răsplăti pentru fărădelegile noastre. Tu, Cela Ce prin atotcinstitul Tău Sânge ai înnoit firea noastră cea căzută, înnoieşte-ne, Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul nostru, şi pe noi, cei care ne aflăm întru stricăciunea păcatelor şi mângâie inimile noastre cu bucuria desăvârşitei tale iertări. Cu tânguire şi lacrimi de pocăinţă fără de măsură cădem la picioarele Dumnezeieştii Tale milostiviri: curăţeşte-ne, Dumnezeul nostru, cu harul Tău cel Dumnezeiesc, pe noi toţi, de toate nedreptăţile şi fărădelegile vieţii noastre – ca întru sfinţenia iubirii Tale de oameni să lăudăm atotsfânt numele Tău, dimpreună cu al Tatălui, şi al Preabunului şi de viaţă făcătorului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

https://ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com/2018/04/19/care-este-soarta-pruncilor-morti-prematur-accidental-sau-voit-avort-partea-a-ii-a/