Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Trei Bucurii” – 26 decembrie

decembrie 26, 2020iunie 22, 2020 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

Icoana Maicii Domnului „Trei Bucurii” este prăznuită pe 26 decembrie.

În secolul al XIX-lea, un pictor evlavios a adus cu el din Italia o copie a icoanei „Sfânta Familie” și a lăsat-o la Moscova la ruda sa, preotul bisericii „Sfânta Treime” de pe strada Pokrovka. La puțin timp, el s-a întors în străinătate, unde a și murit.

Primind vești despre ruda sa decedată, preotul a donat icoana Bisericii sale și a așezat-o deasupra intrării în biserică.

După 40 de ani, o nobilă rusoaică a avut mai multe necazuri unul după celalalt, într-o perioadă de timp relativ scurtă: soțul ei a fost defăimat și exilat, averea i-a fost confiscată, iar unicul ei fiu a fost luat prizonier de război.

Cu durere, femeia s-a rugat Maicii Domnului, ca să mijlocească înaintea lui Dumnezeu pentru cei ce se aflau în suferințe.

Odată, ea a auzit în vis o voce, care a îndemnat-o să găsească icoana „Sfântei Familii” și să se roage înaintea ei. După lungi căutări în mai multe biserici din Moscova, femeia a găsit icoana la intrarea bisericii „Sfânta Treime” din Pokrovka. Rugându-se înaintea ei, femeia a primit îndată trei vești de bucurie: soțul ei a fost reabilitat, fiul ei a fost eliberat și averea i-a fost returnată. Din acest motiv, icoana a fost numită „Trei Bucurii”.

Chiar și în timpurile noastre, icoana nu încetează să săvârșească minuni. Ea este mijlocitoare pentru cei ce sunt departe de familiile lor, pentru cei ce și-au pierdut drepturile asupra proprietăților lor și mult ajutătoare și protectoare a familiilor aflate în nevoi.

Icoana Maicii Domnului „Trei Bucurii” este o icoană rară, în care Maica Domnului și Pruncul Iisus sunt însoțiți de Dreptul Iosif și de Sfântul Ioan Teologul. În reprezentările rusești mai târzii ale icoanei au fost adăugați pe margine și alți sfinți.

Raritatea constă în faptul că, de regulă, Dreptul Iosif nu apare în icoane alături de Maica Domnului, fiindcă nu a fost soțul, ci ocrotitorul Pururea Fecioarei Maria.

Crezul sau Simbolul Credinţei

decembrie 16, 2020 / multumesc2014

Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl, Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.

Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om.

Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat.

Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.

Şi S-a înălţat la ceruri şi șade de-a dreapta Tatălui.

Şi iarăsi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.

Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.

Într-una sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor.

Aştept învierea morţilor

Şi viata veacului ce va să fie.

Amin.

Acatistul Întâmpinării Domnului – 2 Februarie

decembrie 16, 2020decembrie 16, 2020 / multumesc2014

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

Condacul 1

Astăzi aleasa Maică merge de la Betleem la Ierusalim, iar dumnezeiescul Prunc Iisus în brațele ei ca un nor ușor este purtat. Iar noi, nevrednicii, întâmpinând pe Împăratul Slavei și pe Maica Fecioară Preasfântă, împreună cu bătrânul Simeon cântăm celei binecuvântate: Vino, Preacurată, Domnul este cu Tine și prin Tine împreună cu noi!

Icosul 1

Cetele cerești, plecate spre pământ, văd pe Cel Unul Născut, pe Făcătorul lor și Stăpânul a toată făptura, în brațele feciorești ale Maicii celei neispitite de bărbat, mergând la Ierusalim, purtat ca un Prunc, și bucurându-se, cântă Lui și Împărătesei Fecioare laudă de sărbătoare:
Vino, Împăratul cerului și al pământului, în cetatea Marelui Împărat, Sionul cel sfânt;
Vino, Dumnezeule Preaînalt, din înălțimile cerești în biserica pământească și făcută de mâini;
Vino, Fiule Unule Născut, și Te sălășluiește cu oamenii pe pământ;
Vino, Mielul Cel nevinovat și dumnezeiesc, să Te aduci Domnului, Cel din ceruri;
Vino, Preacurată Porumbiță, Mireasă fără de bărbat, a Sfântului Duh;
Vino, Mielușea neîntinată, Maica neprihănită a Mielului Hristos;
Vino, Pruncă de Dumnezeu aleasă, Fiica cea preadorită a lui Dumnezeu Tatăl;
Vino, Împărăteasa Cerului, Stăpâna cea bună a întregii lumi;
Vino, Preacurată, Domnul este cu Tine și prin Tine împreună cu noi!

Condacul al 2-lea

Preasfânta Fecioară pe sine s-a văzut fiind curată după Nașterea lui Iisus și nu i-a trebuit curățire, pentru că Hristos a trecut precum o rază de soare printr-un diamant, nestricând curăția feciorească a Preacuratei Maicii Sale. Totuși, fiind smerită și nemândrindu-se de neprihănirea curăției Sale, atunci când s-au împlinit zilele legiuite de curățire, a plecat de la Betleem, împreună cu Sfântul Iosif, logodnicul, și au adus pe dumnezeiescul Prunc, la Ierusalim, înaintea Domnului și împreună I-au cântat cu bucurie: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Văzându-te pe tine, printre veacuri, Fecioară, că porți în mâinile tale pe Dumnezeu întrupat, Isaia proorocul a glăsuit: „Domnul va ședea pe nor ușor”. Iar tu, o, Maică a lui Dumnezeu, mergând la Ierusalim și purtând dumnezeiescul Prunc în brațele tale, cugetai: „Cum, fiind mamă, am rămas fecioară?”. Totuși, văzând că această naștere a fost mai presus de fire, cu cutremur ai grăit întru sine: „Cum să Te numesc pe Tine, Fiul meu? Dacă Te numesc om, văd că ești mai presus decât omul, fecioria mea păstrând-o nestricată, pentru că zămislirea Ta a fost dumnezeiască. Dacă Te numesc Dumnezeu, văd că întru toate ești asemenea omului, afară de păcat. Pentru aceasta Te propovăduiesc pe Tine Dumnezeu adevărat și om adevărat”. Noi însă, întâmpinând venirea Ta, Hristoase, pe cea Curată o cinstim cântând așa:
Vino, Curată Fecioară, că ai născut curat pe Curatul Dumnezeu;
Vino, maică fără bărbat a lui Emanuel, care nu a cunoscut nunta;
Vino, ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii, că de a ta curăție s-a minunat Gavriil;
Vino, ceea ce ești mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, că ție ți s-a închinat firea îngerilor;
Vino, țarină nesemănată, că ne-ai răsărit nouă Spicul Vieții;
Vino, rug nears, că întru Naștere nu te-a ars focul dumnezeirii;
Vino, încăpere neîncăpută la care nu pot să privească cei cu câte șase aripi și cei cu ochi mulți;
Vino, masă cu chip de foc, pe care pământenii nu se pricep să te laude după cuviință;
Vino. Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 3-lea

Fiind purtată de putere dumnezeiască ai venit la Sfânta cetate, Ierusalim, Preasfântă Fecioară, ca o zi luminoasă, arătându-L întregii lumi pe Hristos, Soarele Dreptății. Pentru aceasta în chip vădit te-ai arătat prestol de Heruvimi, înălțat prin fecioreasca slavă, căci în mâna ta porți pe Împăratul Slavei, în fața Căruia stau în chip nevăzut Serafimii cei cu câte șase aripi, împreună cu toate puterile cerești cântând: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Având Fecioara pântece primitor de Dumnezeu, a venit la biserică, ținând în mâna sa pe dumnezeiescul Prunc Hristos, și, plecând genunchii înaintea Domnului, cu bucurie și cu bună-cuviință a grăit: ,,O, Părinte Preaveșnic, Acesta este Fiul Tău, pe Care L-ai trimis să Se întrupeze dintru mine pentru mântuirea oamenilor. Acesta este Rodul pântecelui meu, zămislit întru mine prin Duhul Tău cel Sfânt. Acesta este întâiul meu Născut. Primește Cuvântul Tău cel Întrupat dintru mine, primește de la mine pe Fiul Tău, pe Care Ți-L aduc, ca prin Trupul și Sângele Lui, primit de la mine, să răscumpere neamul omenesc”. Iar noi pricepând această tainică rugăciune, Preacurată, cântăm Fiului Tău și Dumnezeului nostru așa:
Vino, Preadulce Iisuse, pogorând pe pământ blând și smerit precum ploaia pe pământ curat;
Vino, Viață Preadulce, precum picătura ce picură pe pământ, arătându-Te nevăzut în Întruparea Ta;
Vino, Mântuitorule atotmilostiv, să cauți și să mântuiești pe cei pierduți;
Vino, Păstorule preabun, Cel ce ai voit să porți pe umerii Tăi oile rătăcite;
Vino, Doctorul celor fără de nădejde, Cel ce ai binevoit să porți bolile și neputințele noastre;
Vino, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ai voit să iei asupră-Ți toate păcatele lumii;
Vino, Domnul Slavei, purtat pe nor ușor, că ai gonit ademenirile întunericului;
Vino, Împăratul păcii, Cel ce șezi pe tronul lui David, a Cărui împărăție nu este din lumea aceasta;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 4-lea

Având întru sine furtună de gânduri îndoite marele arhiereu al lui Dumnezeu, Zaharia, s-a tulburat văzând pe Sfânta Fecioară cu Pruncul la un loc cu femeile necurate, înaintea ușilor bisericii, cerând curățirea cea după lege; a dus-o în Sfânta Sfintelor și a înțeles cu duhul că această Maică și după naștere este Fecioară Curată. Pentru aceasta a așezat-o în locul fecioarelor, unde femeilor având bărbat nu li se cuvine să stea, și, întâmpinând-o, cu frică și cu bucurie a cântat lui Dumnezeu Cel ce S-a arătat: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Auzind Zaharia minunatele tale cuvinte în fața lui Dumnezeu, Preacurată, și văzând că așezi copilul tău preaiubit în brațele lui de arhiereu al lui Dumnezeu, precum în înseși mâinile lui Dumnezeu, și împreună cu acesta aduci jertfă, după cum spune legea, doi pui de porumbel, s-a umilit cu inima și cu credință și cu frică a primit pe dumnezeiescul Prunc, zicând așa:
Vino, Cel vechi de zile, Care de demult ai dat lui Moise legea în Sinai;
Vino, Prunc Tânăr, că ai intrat acum în biserică, vrând să împlinești legea;
Vino, că, sălășluire având cerul, ai vrut să umpli biserica pământească de slavă cerească;
Vino, că, întrupându-Te din Fecioară, ai dorit să îndumnezeiești firea omenească;
Vino, că Te-ai coborât până la chipul de rob, ca pe noi, robii păcatului, să ne faci robii Adevărului dumnezeiesc;
Vino, că ești strălucirea Ipostasului Părintesc, ca pe noi să ne arăți fiii Tatălui Ceresc;
Vino, Împlinitorul legii, Care ai adus lui Dumnezeu pui de porumbel, ca noi să zburăm la ceruri mai curați decât aceștia;
Vino, Dătătorule de milostivire, Care milă voiești, iar nu jertfă, ca și noi să Te ungem cu untdelemnul milei;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 5-lea

Steaua cea de Dumnezeu luminată a strălucit, când a venit la biserică Simeon, purtat de Duhul Sfânt. Acestuia, tânăr cu Duhul, dar îmbătrânit cu trupul, fiind drept și credincios trăind în credință și așteptând mângâierea lui Israel, i s-a făgăduit prin Duhul Sfânt să nu vadă moartea, până când nu va vedea pe Hristos Domnul venind în trup. Acesta, privind pe Preacurata Fecioară și pe Pruncul ținut de dânsa în brațe, a văzut harul lui Dumnezeu și, cunoscând cu Duhul că Acesta este Mesia Cel așteptat, în grabă s-a apropiat de Dânsul și, dând mulțumire lui Dumnezeu, cu frică și cu bucurie I-a cântat din inimă: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Văzând bătrânul Simeon în mâinile Fecioarei pe Cel ce a zidit pe om, purtat în chip de Prunc, s-a umplut de nespusă bucurie și, uitându-se pe sine, a grăit cu bucurie: Te doresc pe Tine, Dumnezeul părinților și Doamne al milei, la Tine privesc, Cel ce cuprinzi toate cu Cuvântul Tău, pe Tine Te întâmpin, Cel ce stăpânești viața și moartea, pe Tine Te aștept, Cel ce unești cerul și pământul. După Tine flămânzesc morții ce așteaptă învierea. După Tine însetează cei ce pătimesc și așteaptă mângâiere și Ție Îți cântă așa:
Vino, Cel așteptat de toți proorocii, să ne cercetezi cu mântuirea Ta;
Vino, Cel dorit de toate neamurile, să ne luminezi cu învățătura Ta;
Vino, Mântuitorul nostru, ca să izbăvești pe Adam și pe Eva de păcat, de vechiul blestem;
Vino, Cel ce Te-ai arătat pe pământ Mântuitorul nostru, ca să viețuiești cu oamenii și să-i scoți din întuneric și din umbra morții;
Vino, Luminătorul nostru, ca să binevestești anul plăcut Domnului;
Vino, Izbăvitorul nostru, ca să-i și slobozești pe cei zdrobiți cu inima;
Vino, Păstorule și Învățătorule, ca să propovăduiești robilor dezrobirea și celor orbi vederea;
Vino, Ziditorule și Stăpâne, să vestești celor umiliți mântuire și tuturor oamenilor iertare;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 6-lea

Propovăduitor minunat al venirii lui Hristos s-a arătat purtătorul de Dumnezeu Simeon, când mai ales umplându-se de Duhul Sfânt, primul dintre oameni L-a cunoscut pe Ziditorul său, venit cu trup, și primul a mărturisit dumnezeirea Lui, cântându-I în numele tuturor celor ce trăim pe pământ: „Ție ne închinăm, pentru că Tu ești Dumnezeul nostru; Ție ne rugăm, pentru că Tu ești biserica noastră, Ție Îți slujim, că Tu ești Făcătorul legii. Tu ești Unul Dumnezeu și nu este alt Dumnezeu afară de Tine și alt Fiu deoființă cu Tatăl. Prin Tine noi trăim și ne mișcăm și ființăm; Tu ești mai frumos decât toți fiii oamenilor, pentru că Tu ești Dumnezeu și om”. Pentru aceasta se bucură acum cerul, pentru că a miluit Domnul pe poporul său și saltă temeliile pământului și cei ce se află în iad, că s-a arătat celor morți învierea văzând acum pe Mântuitorul lumii și cântându-I: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Astăzi a strălucit la toată lumea lumina adevărului, că Preasfânta Fecioară a dat cu preacuratele sale mâini, bătrânului Simeon, pe dumnezeiescul Prunc, ca pe un cărbune făcător de viață, de la jertfelnicul Domnului, zicând: „Primește, cinstite bătrâne, pe Domnul tău, primește vistieria nesecată și puterea cea neajunsă. Spală necurăția și te înnoiește și te luminează de la Soarele Dreptății. Să nu ardă deci focul harului pe domnul meu, ci mai mult să-l lumineze, căci Acesta curăță păcatele și toată fărădelegea ta, ca să fii început al curățirii întregii lumi, și astfel te vei dezbrăca de toate cele vechi, ca să te îmbraci în toate cele noi”. Iar noi, pricepând această vestire milostivă, să-i cântăm Preacuratei unele ca acestea:
Vino, Fecioară, că strălucind de curăție cerească, ne-ai răsărit lumina cea neînserată;
Vino, Împărăteasă a preaminunatei lumi cerești, care ne-ai ridicat pe noi în locașurile cele de sus;
Vino, tainic rug, prin care, din înălțimile cerești, s-a aprins focul Dumnezeirii la toată lumea;
Vino, nor purtător de lumină, prin care dumnezeiescul Prunc Hristos S-a adus spre mântuirea tuturor;
Vino, masă de foc a Nevăzutului Împărat;
Vino, chivot ceresc, care ai încăput pe Hristos;
Vino, palat al Duhului Sfânt;
Vino, mireasă neprihănită a Împăratului cel fără de moarte;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 7-lea

Vrând Sfântul bătrân Simeon să primească o nouă curățire, precum Isaia cel de demult, s-a închinat Preacuratei Maicii lui Dumnezeu și, atingându-se de dumnezeieștile ei picioare, a zis: „Foc duci, Curată, mă tem să iau în brațe Pruncul Cel ce stăpânește lumea. Tu însă, cu mâinile Tale, precum cu niște aripi îngerești luminează-mă, dându-mi pe Cel ce Heruvimii cei înaripați se înfricoșează să-L poarte”. Astfel Simeon, întinzându-și mâna, L-a primit în cinstitele sale brațe și cu bucurie a cântat: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Onouă și preaslăvită minune s-a săvârșit astăzi: bătrânul Simeon primește în mâini stricăcioase pe Ziditorul omului, pentru ca Dumnezeu să trăiască cu oamenii, iar omul să devină ceresc. Primind pe Cel dorit și văzând împlinirea făgăduințelor Simeon, precum grâul cel copt, a cerut slobozirea de trup și la apusul viețuirii sale a cântat cu bucurie: „Au văzut ochii mei mântuirea Ta, ca pe o taină ascunsă din veac. Acum însă, slobozește, Stăpâne, pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, de această trupească legătură către viața cea neîntinată și neîmbătrânitoare, ca, plecând de aici, să duc veste de bucurie despre venirea Ta în lume”. Pentru aceasta Îți cântăm:
Vino, Iisuse, Dătătorul vieții, că ai dăruit viață și înviere tuturor credincioșilor Tăi;
Vino, Stăpâne, Biruitorul morții, că ai slobozit din veșnica moarte poporul Tău;
Vino, Împăratul cel fără de moarte, că din întunericul și din umbra morții ai slobozit pe cei legați din veac;
Vino, Preadulce Viață, că porțile raiului iarăși le-ai deschis lui Adam, spre viață veșnică;
Vino, Mire Preadorit, că sufletul meu tânjește și dorește curțile Domnului;
Vino, Lumină Sfântă, că Te-a aflat sufletul meu plângându-și păcatele;
Vino, Dumnezeule Preaveșnic, că aproape este mântuirea Ta pentru cei ce se tem de Tine;
Vino, Mântuitorule Preabun, căci cuvântul Tău a adus pacea mult dorită;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 8-lea

Străine cuvinte auzind de la bătrân, minunatul Iosif și Preacurata Fecioară s-au mirat de cele spuse, l-au văzut pe Simeon proorocind despre Prunc, dar nu ca despre un prunc, ci ca despre Cel vechi de zile, și rugându-se la Dumnezeu, ca la Cel ce are putere asupra vieții și asupra morții și Care poate să-l sloboadă la o altă viață, și punând toate acestea în inima lor, au cântat cu mulțumire lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cu totul fiind întru Dumnezeu, Sfântul bătrân Simeon s-a umplut de duh proorocesc și a vorbit despre dumnezeiescul Prunc că va ajunge chiar și la iad să dea tuturor celor legați iertare, orbilor vedere și nu va vorbi ca alții. Și, întorcându-se la Maria, Mama lui Iisus, a proorocit: „Iată, Acesta este pus spre căderea și spre ridicarea multora din Israel și ca un semn care va ridica împotriviri. Și prin sufletul tău, o, Maică, fără de moarte, va trece sabie, când vei vedea pe Fiul tău bătut în cuie pe cruce, ca să se descopere gândurile din multe inimi, întru iertarea păcatelor lor”. Iar noi, înțelegând această proorocie, îi cântăm Preacuratei:
Vino, Maică și Fecioară, care, întru nașterea ta feciorească, nu ai simțit durerile nașterii;
Vino, Maica Mielului și a Păstorului, care vei suferi dureri înfricoșătoare lângă Crucea Fiului tău;
Vino, bucuria noastră, care, împreună cu Fiul tău pătimind, cu toată lumea te vei bucura de arătarea Slavei Sale;
Vino, mângâiere în necazuri, care fiind încercată precum aurul în foc, ești grabnic ajutătoare celor ce sunt ispitiți;
Vino, cea preaveselă, care ai vrut să o bucuri pe Eva, cea care a adus femeilor mâhnire;
Vino, preaslăvită, care ai dorit ca prin durerile tale să eliberezi lumea de toate durerile;
Vino, Fecioară, mai cinstită decât toată făptura, care prin nașterea ta ai înnoit toată zidirea cea văzută;
Vino, Maică mai sfântă decât toți sfinții, care prin întâmpinarea ta ai unit pe îngeri cu oamenii;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 9-lea

Toată firea îngerilor s-a minunat de marea coborâre a lui Dumnezeu față de om zicând: minune preaslăvită, neînțeleasă și nespusă vedem astăzi, că Cel ce l-a făcut pe Adam încape în brațele bătrânului. Pline sunt marginile lumii de mila Lui, plină este făptura de lauda Lui, plină este omenirea de îngăduința Lui. Cele cerești, cele pământești și cele de dedesubt sunt pline de bunătatea Lui, sunt pline de darurile și binefacerile Lui. Plin este cerul și pământul de slava Lui! Pentru aceasta, toate neamurile, bateți din palme cântându-I: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Grăitorul și văzătorul de Dumnezeu Simeon, deși a spus multe și a lăudat pe Preanevinovata Maică a lui Dumnezeu, care a născut lumii pe Dumnezeu Omul, Mântuitorul sufletelor noastre, totuși nu a putut să o laude cu vrednicie pe aceea pe care mințile cele mai presus de lume nu se pricep să o cânte. Totuși, cuprins de iubire a slăvit-o zicând: Preasfântă și minunată cămară a lui Dumnezeu, tu ești începutul și sfârșitul prăznuirii noastre. Tu ne-ai răsărit Lumina Soarelui ne-ai deschis izvorul iubirii de oameni a Fiului tău. Pomenirea ta este mai presus de orice cuvânt și mărirea ta întrece neputința noastră. Te rugăm, pomenește-ne neîncetat pe noi, cei ce te lăudăm și îți cântăm:
Vino, bucuria noastră nesfârșită, care ai arătat lumii întregi bucuria lui Hristos;
Vino, dulceața noastră cea pururea fericită, care ții în mâinile tale focul dumnezeirii;
Vino, lumină pururea strălucitoare, care ai luminat biserica lumii vechi cu lumina harului;
Vino, făclie nestinsă, care întru întâmpinarea ta ai luminat sufletele credincioșilor cu lumina lui Hristos;
Vino, că porți cu mâinile Focul Ceresc, ca prin tine să se aprindă în locul cel sfânt frumusețea și sfințenia;
Vino, lumină neînserată, că ai născut în chip nestricat, fiind pururea Fecioară, ca prin tine să se vestească mântuirea până la marginile pământului;
Vino, chivot însuflețit și dumnezeiesc, că prin tine se arată întregii lumi harul cel mare și mântuitor;
Vino, cortul lui Dumnezeu și al oamenilor, că prin tine Dumnezeul dumnezeilor împărățește în Sion peste toți oamenii;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 10-lea

Propovăduitoare a mântuirii s-a arătat Ana, cea insuflată de Dumnezeu, că nu se depărta de biserica Domnului, slujind ziua și noaptea în post și în rugăciuni. Aceasta ieșind cu Dreptul Simeon în întâmpinarea Pruncului Iisus, a mărturisit că acesta este Ziditorul cerului și al pământului. Și îmbrățișând pe Hristos, L-a sărutat și Duhul S-a sălășluit întru ea și a grăit: „Tu ești Dumnezeu și Fiul Omului, Fiul împărăției și al umilinței. Tu auzi și taci, vezi și ești nevăzut, ești pretutindeni și ascuns”. Și a grăit și alte proorocii despre Pruncul adus, pentru cei ce așteptau izbăvirea în Ierusalim cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Împărate Preaveșnic și Cuvântul lui Dumnezeu, Tu acum în trup Te-ai arătat lumii întregi, ca un Prunc în biserică, purtat în brațe de Fecioara Maria, Maica Ta, ca să petreci cu oamenii și celor ce sunt din Adam să le vestești mântuirea. Adevărul Tău S-a pogorât din cer, mila Ta ne-ai trimis-o nouă și harul Tău împărățește pe pământ pentru că ai venit să cauți și să-i mântuiești pe cei pierduți. Pentru aceasta pe nimeni nu îndepărtezi, de la nimeni nu Te întorci, precum s-a întâmplat cu Uza, de demult, când s-a atins de chivotul Legământului Tău și a fost lovit de moarte. Acum însă desfrânata Îți cade la picioare și devine neprihănită, cea cu scurgerea de sânge se atinge de Tine și se vindecă, vameșii și păcătoșii stau împreună cu Tine și se fac prietenii Tăi, căci ai chemat la Tine pe toți cei trudiți și împovărați. Pentru aceasta cu bucurie și noi Te întâmpinăm și Îți cântăm așa:
Vino, o, Hristoase, împăratul tuturor, și scoală-Te întru întâmpinarea, noastră;
Vino, Iisuse, Doctorul inimilor noastre, și ieși întru ajutorul și mântuirea noastră;
Vino, Păstorul nostru Cel bun, Care Te-ai întrupat să cauți oile pierdute, și caută-ne și pe noi cei rătăciți;
Vino, Mângâietorule bun, Care ai căutat și ai găsit drahma cea pierdută, și află și sufletele oamenilor pierduți;
Vino, Atotbunule și Iubitorule de oameni, și ne primește și pe noi în brațele Tale părintești;
Vino, Atotmilostive și Îndurate, și ne sălășluiește și pe noi în cămările Tale cerești;
Vino, Mângâietorul celor întristați, ca să ne aperi și să ne cârmuiești pe noi, cei ce plutim pe marea acestei vieți deșarte;
Vino, Mântuitorul celor rătăciți, mântuiește-ne și ne scoate pe noi, cei ce ne înecăm în viforul păcatului;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 11-lea

Cântare de umilință au adus arătării Tale, Hristoase, purtătorul de Dumnezeu Simeon și dreapta Ana, arzând cu duhul și propovăduind cu buze de bucurie venirea Ta în lume tuturor celor ce așteptau izbăvirea. Iar cărturarii și fariseii, auzind astfel de mărturisiri despre Prunc, s-au mâniat și mai mult, l-au învinuit pe Zaharia, ca pe un vădit călcător de lege, că pe Maria a așezat-o în locul unde ședeau fecioarele, pentru care îndată l-au și ucis cu pietre. Iar Pruncul Iisus a fost dus în Egipt, din pricina lui Irod, ca și acolo, spre mărturie veșnică, Domnul să fie cunoscut egiptenilor și să I se aducă jertfă, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Lumină spre descoperirea neamurilor ai fost, Hristoase, Soarele dreptății, pe nor purtat, precum Simeon astăzi a proorocit că vei fi începătură de nou har, din Egipt și până la marginile lumii, că Tu ești Izvorul Vieții și Lumina oamenilor, pentru că lumina luminează întru întuneric și întunericul nu o cuprinde. Cu această lumină a dumnezeirii Tale luminează și întunericul sufletelor noastre, pentru ca toți să aprindem în inimă lumina virtuților și împreună cu Simeon și cu Ana să-Ți cântăm Ție și Preasfintei Maicii Tale unele ca acestea:
Vino, Iisuse, Lumina lumii, pentru ca în lumina Sfinților Tăi să ne luminezi pe noi;
Vino, Hristoase Mântuitorule, Care locuiești întru Lumina cea nepătrunsă, pentru ca în lumina Feței Tale să ne îndumnezeim;
Vino, Soarele Dreptății, pentru ca în zilele Tale să strălucească adevărul și pacea pe pământ;
Vino, Lumină Sfântă, pentru ca să ajungă în inimile noastre focul credinței și iubirii Tale;
Vino, Împărate ceresc, pentru ca binecuvântată și prealuminată să fie venirea Ta;
Vino, Ziditorule și Stăpâne, pentru ca având aprinsă făclia curăției să ieșim întru întâmpinarea Ta;
Vino, Lumină lină și neînserată, pentru ca în liniște și în pace să trăim toate zilele vieții noastre;
Vino, Fiule Unule Născut al lui Dumnezeu și Cuvinte, pentru ca întru bucurie și frică să lucrăm a noastră mântuire;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 12-lea

Vechea biserică a legii cu nou har s-a umplut, când ai intrat într-însa, Hristoase, ca un Prunc purtat în brațe, ca să se plinească proorocia lui Agheu: „Va veni Cel dorit de toate neamurile și voi umple de slavă templul acesta și slava acestui templu de pe urmă va fi mai mare decât a celui dintâi și în locul acesta voi împărți pacea”. Pentru aceasta să se înfrumusețeze cu lumina Ta Dumnezeiască și Biserica noastră ce se gătește să Te primească luminat ca pe un Mire, iar pe noi ne învrednicește în curăție să ieșim întru întâmpinarea Ta și cu veselie să-Ți cântăm: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cântând, o, Maica lui Dumnezeu, venirea întru întâmpinarea ta a întregii lumi în Biserica Domnului, lăudăm nespusa ta curăție feciorească, ne închinăm Soarelui Dreptății, Hristos, Ce a răsărit dintru tine, Îl privim împreună cu Simeon și Îl primim în brațele noastre. Împreună cu Ana mărturisim dumnezeirea Lui, cu Iosif Îi aducem în dar doi pui de porumbel, adică sufletul și trupul nostru, și precum fecioarele înțelepte, luminat înfrumusețăm candelele sufletelor noastre și făclii aprinse de fapte bune lui Hristos, Lumina cea Adevărată, Ce S-a arătat lumii, Îi dăruim, iar astăzi, împletind precum florile coroană de cântări, îți aducem aceste laude:
Vino, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca sub acoperământul Fecioriei Tale să ne păzești pe noi întru curăție și feciorie;
Vino, palat purtător de Lumină al Stăpânului, ca prin darul tău să ne faci pe noi locaș al Duhului Sfânt;
Vino, Fecioară mai luminoasă decât dimineața, ca să fim și noi fii ai zilei până la sfârșitul vieții;
Vino, soare care porți pe Tatăl Luminii, ca și pe noi să ne luminezi cu darul tău;
Vino, sfântă slujitoare a măreței taine, ca să ne înveți a sluji cu sfințenie pe Fiul tău și Dumnezeu;
Vino, bună ajutătoare a toată lumea, ca să ne păzești nevătămați de lume, de trup și de diavol;
Vino, o, Fecioară Marie, ca să luminezi sufletele noastre întunecate de patimi;
Vino, o, pruncă minunată, ca să călăuzești spre mântuire această lume orbită de păcate;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 13-lea

O, întru tot cântată Maică și Fecioară, care ai adus în locul cel sfânt al sfinților pe Cuvântul cel mai presus decât toți sfinții, întru întâmpinarea noastră și pentru mântuirea lumii; primește această rugăciune a noastră, acoperă-ne și ne păzește pe noi de tot necazul și întristarea și ne izbăvește de toate cursele vrăjmașului. Tu, cea fără de prihană, ceea ce ești ușă dumnezeiască, deschide-ne nouă, celor ce dorim mântuirea, ușile cerești, ca, izbăvindu-ne prin tine de veșnica muncă, să cântăm întru Întâmpinarea Domnului în văzduh: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăși Icosul 1: Cetele cerești, plecate spre pământ…, Condacul 1: Astăzi aleasa Maică merge acum de la Betleem la Ierusalim…, și aceste rugăciuni:

Icosul 1

Condacul 1

Rugăciunea întâi, către Domnul nostru Iisus Hristos

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule Unule Născut și Cuvântul lui Dumnezeu, Care mai înainte ai fost văzut de prooroci, ca prin oglindă, în ghicitură și mai pe urmă, în aceste zile, Te-ai născut nestricat cu trupul din Preasfânta Fecioară Maria și în a patruzecea zi, în locul cel sfânt, întru întâmpinarea întregii lumi, Te-ai arătat ca Prunc, purtat în brațele Dreptului Simeon pentru mântuirea tuturor celor din Adam! Cât de proslăvită și de prealuminată este aducerea Ta în brațele Născătoarei de Dumnezeu în biserica Domnului și Întâmpinarea Ta de către bătrânul Simeon. Astăzi cerurile se veselesc și pământul se bucură de venirea Ta, Dumnezeule, de venirea Dumnezeului și Împăratului nostru. De demult Moise s-a urcat în munte ca să vadă slava Ta, dar nu a putut să-Ți vadă fața Ta, pentru că i-ai arătat doar spatele. În această zi prealuminoasă a întâmpinării Tale, Tu Te-ai arătat pe Tine Om, strălucind de nespusă dumnezeiască Lumină, ca împreună cu Simeon să Te vedem față către față, să Te pipăim cu mâinile și să Te primim în brațele noastre ca să Te cunoaștem pe Tine ca Dumnezeu venit în trup. Pentru aceasta proslăvim nespusă coborârea Ta și marea Ta iubire de oameni, că prin venirea Ta ai dăruit acum bucurie cerească neamului omenesc căzut de demult în păcat. Că Tu prin dreapta Ta judecată ai izgonit pe strămoșii noștri din raiul desfătării în lumea aceasta, iar acum ne-ai miluit și iarăși ne-ai deschis locașurile cerești și ai prefăcut plânsul nostru întru bucurie, iar Adam nu se mai rușinează pentru neascultare și nici nu se va mai ascunde de la fața Ta, fiind chemat de Tine, pentru că Tu ai venit acum ca să iei asupră-Ți păcatele lui, să-l speli cu sângele Tău și să-l îmbraci pe el, gol fiind, în haina mântuirii, în podoaba veseliei și să-l înfrumusețezi pe el, ca pe un mire. Iar pe noi, pe toți, care prăznuim dumnezeiasca Ta întâmpinare, învrednicește-ne ca împreună cu fecioarele înțelepte să Te întâmpinăm pe Tine, Mirele nostru Ceresc, cu candelele credinței și curăției aprinse să privim cu ochii credinței dumnezeiasca Ta față, să Te purtăm în inimi, în toate zilele vieții noastre, ca să ne fii nouă Dumnezeu și noi să fim poporul Tău. Iar în slăvita și înfricoșătoarea zi a venirii Tale, când toți sfinții vor ieși în văzduh pentru marea Ta întâmpinare, învrednicește-ne și pe noi să Te vedem, și astfel pururea cu Domnul vom fi. Slavă milosârdiei Tale, slavă Împărăției Tale, slavă purtării Tale de grijă, Unule iubitorule de oameni, că a Ta este împărăția și puterea și slava, împreună cu Cel fără de Început al Tău Părinte și cu Preasfântul și Bunul și de viață făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a doua, către Preasfânta Stăpâna noastră Născătoare de Dumnezeu

O, Preasfântă Fecioară, care strălucești prin curăție cerească, porumbiță preablândă, mielușea neprihănită, ajutătoare bună a lumii, Maica lui Hristos Dumnezeul nostru, tu ești începutul și mijlocul și sfârșitul bucuriei noastre de acum, că dintru tine a strălucit Soarele Dreptății, Hristos Dumnezeul nostru, pe Care L-ai adus în sfintele tale brațe în a patruzecea zi, în locul cel sfânt, întru întâmpinarea noastră și spre bucuria și mântuirea întregii lumi. Pentru aceasta te fericim și te proslăvim, pentru că tu ești cortul lui Dumnezeu și prin tine S-a sălășluit între noi, pentru ca să fim poporul Lui. Tu ești ușa cerească vestită de Iezechiel, prin care iarăși ni s-a deschis intrarea în locașurile raiului. Tu ești scara cea înaltă văzută de Iacob, prin care Dumnezeu S-a pogorât pe pământ. Tu ești pod care duce de pe pământ la cer. Pentru aceasta te rugăm să privești spre noi, ca ceea ce ai intrat în locul cel sfânt purtând pe mâini Focul Dumnezeiesc, binecuvântată. Cu focul rugăciunii tale să arzi focul patimilor noastre, ca să ne izbăvim de focul cel veșnic al gheenei. În locul cel sfânt ai venit pentru curățirea cea după lege, ție netrebuindu-ți curățire, Fecioară Curată, și prin aceasta învață-ne cumse cuvine a ne păzi în neprihănire și curăție și cum să purtăm nevoința fecioriei, că tu, fiind mai presus decât Heruvimii, ai venit la biserică, laolaltă cu femeile necurate. Tu, o, Maică Preasfântă, însăți fiind biserica lui Dumnezeu care ai adus la biserica legii pe Fiul tău, Hristos Dumnezeul nostru, învrednicește-ne și pe noi să iubim mai mult în lumea aceasta bisericile Fiului tău, să le cercetăm în toate zilele vieții noastre, acolo să vedem frumusețea Domnului, pentru că mai bine este să petrecem o zi în curțile Domnului, decât să locuim în locașurile păcătoșilor. Dăruiește-ne și nouă, Preacurată, precum lui Simeon, să purtăm neosândiți, în brațele inimii noastre, pe Fiul tău și Dumnezeul nostru, ca să fim părtași pururea Preacuratului Său Trup și Sânge, și ajută-ne să ne păzim în frica lui Dumnezeu și să nu întinăm biserica trupului nostru. Și așa întâmpinând totdeauna, o, Maica lui Dumnezeu, pe Fiul tău în inimile și în sufletele noastre, să ne învrednicim prin rugăciunile tale să dobândim și acea întâmpinare în văzduh a Domnului și așa vom slăvi și vom cânta împreună cu toți sfinții pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Apoi se face otpustul.

Rugăciune puternică pentru ajutor către Arhanghelul Mihail

decembrie 14, 2020 / multumesc2014

Sfinte și mare Arhanghele al lui Dumnezeu, Mihaile, care cel dintâi între îngeri stai dinaintea Treimii celei negrăite, sprijinul și păzitorul neamului omenesc, care ai zdrobit în Ceruri cu oștile tale capul prea-trufașului diavol și rușinezi pururea pe pământ răutatea și viclenia lui, la tine alergăm cu credință și ne rugăm ție cu dragoste: fii pavăză nestricată, păzindu-ne cu spada ta purtătoare de fulgere de toți vrăjmașii văzuți și nevăzuți.

Nu ne lasă pe noi, o, Arhanghele al lui Dumnezeu, fără ajutorul și ocrotirea ta, pe cei ce lăudăm astăzi sfântul tău nume.

Iată că, deși mult greșiți suntem, nu voim să pierim întru fărădelegile noastre, ci să ne întoarcem la Domnul, ca să ne călăuzească spre lucruri bune. Luminează mințile noastre cu lumina feței lui Dumnezeu, care strălucește totdeauna pe fruntea ta ca un fulger la arătare, ca să putem pricepe care este voia lui Dumnezeu, bună și desăvârșită, în ceea ce ne privește, și să cunoaștem toate câte se cuvine nouă să le facem și câte să le trecem cu vederea și să le părăsim.

Întărește-ne cu harul Domnului voință slabă și dorirea lipsită de vlagă, că întărindu-ne în legea Domnului, să încetăm a ne mai primejdui cu cugetele pământești și cu poftele trupești, aplecându-ne, după asemănarea copiilor lipsiți de minte, către frumusețile degrabă pieritoare ale lumii acesteia și uitând în chip nesăbuit cele veșnice și cerești de dragul celor stricăcioase și pământești.

Iar când se va apropia ceasul sfârșitului nostru, al slobozirii din legăturile acestui trup pieritor, nu ne lasă pe noi, Arhanghele al lui Dumnezeu, fără de apărare împotriva duhurilor răutății care sunt în văzduhuri și obișnuiesc a împiedica urcușul sufletului omenesc la cele de Sus, ca păziți fiind prin tine, fără împiedicare să ajungem în sălașurile prea-slăvite ale Raiului, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit. Amin!

Paraclisul Sfântului Cuvios Patapie, tămăduitorul de cancer și multe boli – 8 Decembrie

decembrie 8, 2020 / multumesc2014

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi(de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în Cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Că a Ta este Împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh.

Doamne miluiește (de 12 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.

Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.

Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru.

Psalmul 142:

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric, ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slaăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă, bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului. (de trei ori)

Troparele – glas 4:

Pe cei ce vin la cinstitele tale moaste și caută solirea cea fierbinte, făcătorule de minuni, Patapie, Părintele nostru, izbăvește-i de toată vătămarea si paguba si de toate necazurile si de bolile cele cumplite, si ne păzeste pe noi in pace ca un ocrotitor al nostru si impreună pătimitor.(de două ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale noi, nevrednicii, că de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi, sau cine ne-ar fi păzit pe noi până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăvești pe robii tăi, pururea, din toate nevoile.

Psalmul 50:

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește intru mine, Dumnezeule și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

Canonul Sfântului Cuvios Patapie

**Mănăstirea Sfântului Patapie, Loutraki, Grecia**

Cântarea 1

Irmosul: Apa trecând-o ca pe uscat și din răutatea egiptenilor scăpând israeliteanul, striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Ocrotitor şi solitor al nostru fiind către Ziditorul, Patapie, roagă-te cu osârdie să ne izbăvim din primejdii şi din necazurile cele de multe feluri.

Ca unul ce în sfințenie ai săvârşit viaţa ta şi pe noi ne sfinţeşti şi ne izbăveşti de toată mânia, Părinte, cu harul cel purcezător din sfintele tale moaşte.

Ca un adevărat slujitor al Domnului, tămăduieşte, Părinte, durerile inimilor şi suferinţele trupurilor celor care cer fierbinte solirea ta.

Ceea ce eşti Maica Făcătorului tuturor şi vistieria milostivirii necheltuită, milostiveşte-te fecioară spre robii tăi şi mijloceşte-ne sănătate sufletelor şi trupurilor.

Cântarea a 3-a

Irmosul: Apa trecând-o ca pe uscat și din răutatea egiptenilor scăpând, israeliteanul striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nostru să-I cântăm.

În chip înţelegător privind ca un împreună-pătimitor, Cuvioase, spre binecredincioşii creştini ce caută pururea scăpare la tine, nu înceta, de Dumnezeu cugetătorule, a depărta toată sminteala de la dânşii.

Sfânta racla ta, Sfinte, sfinţenie izvorăşte prin Duhul Sfânt, sfinţindu-ne trupurile şi sufletele, de Dumnezeu purtătorule, de patimi şi de toată întinăciunea curăţindu-ne.

Nu înceta a te ruga pentru noi, Cuvioase, să se dăruiască iertare de greşeli şi izbăvire de toată strâmtorarea şi necazurile acestei vieţi celor ce aleargă cu credinţă la acoperământul tău.

Ceea ce ai născut fără de bărbat pe Pricinuitorul tuturor şi, după naşterea cea negrăită, Fecioară ai rămas, păzeşte-mă neîntinat cu sufletul, cu mintea şi cu inima, ceea ce eşti una pururea Fecioară, Ajutătoarea tuturor.

Izbăveşte de toată nevoia şi necazurile acestei vieţi pe cei ce cu credinţă aleargă la ajutorul tău, Patapie, de Dumnezeu purtătorule.

Caută cu milostivire, cu totul lăudată, Născătoare de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu şi vindecă durerea sufletului meu.

Sedealna, glasul al 2-lea:

Ceea ce eşti rugătoare caldă şi zid nebiruit, izvor de milă şi lumii scăpare, cu dinadinsul strigăm către tine, Născătoare de Dumnezeu: Stăpână, vino degrab şi ne mântuieşte din nevoi, ceea ce eşti una grabnic folositoare.

Cu credinţă fierbinte alergând turma ta la al tău ajutor, Patapie fericite, de cursele şarpelui şi de smintelile cele amare se slobozeşte; căreia dă-i bună statornicie a vieţii şi al dumnezeieştii dragoste foc fără de materie.

Cântarea a 4-a

lrmosul: Apa trecând-o ca pe uscat și din răutatea egiptenilor scăpând israeliteanul, striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Caută cu împreună-pătimire, Sfinte, pe cei ce cu evlavie stau la racla ta sfântă, Patapie, şi dăruieşte-le cererile lor.

Arşiţa patimilor şi văpaia neputinţelor stinge-o cu roua harului tău, Părinte, şi bucurie slugilor tale dăruieşte.

Alungă, Sfinte, pe vrăjmaşul cel gândit, cela ce se oşteşte împotriva turmei tale, dăruindu-i acesteia binecuvântarea ta.

Pe Dumnezeu, pe Cel Ce L-ai născut, Fecioară fără prihană, pentru bunătatea Sa roagă-L să dăruiască iertare greșelilor noastre.

Cântarea a 5-a

Irmosul: Apa trecând-o ca pe uscat și din răutatea egiptenilor scăpând israeliteanul, striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Pe noi, copiii tăi, Părinte Cuvioase, nu ne lăsa, căutând de sus părinteşte şi adu pace sufletelor noastre.

Plineşte cu împreună-pătimire, Părinte Cuvioase, cererile celor ce de pretutindeni aleargă pururea la tine cu credinţă, Patapie.

Tămăduire sufletelor şi trupurilor înnoire de la racla ta pururea primim; pentru aceasta ca pe un acoperitor te lăudăm pe tine.

Având multă îndrăznire spre Cel pe Care L-ai născut ca Maica cea Adevărată Acestuia, Fecioară, cere să se mântuiască sufletele noastre.

Cântarea a 6-a

lrmosul: Apa trecând-o ca pe uscat și din răutatea egiptenilor scăpând israeliteanul, striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Să ne izbăvim de ispitele acestei vieţi şi să ne învrednicim de linişte adâncă şi să ni se dea strop al milei celei dumnezeieşti roagă pe Ziditorul, Patapie, făcătorule de minuni, neadormite turn de veghe al binecredincioşilor.

Plin fiind de lumina cea cerească ca un slujitor al lui Dumnezeu, de Dumnezeu purtătorule, întunecarea patimilor noastre risipeşte-o şi ziua cea de bucurie a nepătimirii fă să răsară nouă, Înţelepte, cu rugăciunile tale cele purtătoare de lumină către Domnul.

Bună mireasmă cu adevărat cerească răspândeşte Sfintelor Tale moaşte şi goneşte putoarea patimilor necurate şi duhurile răutăţii. De aceasta apropiindu-ne cu evlavie culegem toată bucuria, Sfinte.

Izbăveşte de toată nevoia şi necazurile acestei vieţi pe cei ce cu credinţă aleargă la ajutorul tău, Patapie, de Dumnezeu purtătorule.

Curată, ceea ce prin cuvânt Cuvântul în chip netâlcuit în zilele cele mai de pe urmă ai născut, pe Acesta pentru noi roagă-L ca Ceea ce ai îndrăznire de Maică înaintea Lui.

Condac, glasul al 2-lea:

Irmosul: Apa trecând-o ca pe uscat și din răutatea egiptenilor scăpând israeliteanul, striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Spre ajutorul tău cel tare grăbind ca spre un liman de linişte, Cuvioase, din valurile vieţii ne izbăvim si de tot viforul cumplitelor necazuri; pentru aceasta harul tău propovăduim.

Prochimen: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.

Stih: Fericit bărbatul care se teme de Dumnezeu, întru poruncile Lui va voi foarte.

Evanghelia după Matei:

Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni decât numai Fiul şi cel căruia va voi Fiul să-i descopere. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre căci jugul Meu e bun şi povara Mea e uşoară.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Pentru rugăciunile Cuviosului Patapie, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeul, miluiește-mă!

Glasul al 6-lea

Irmosul: Apa trecând-o ca pe uscat și din răutatea egiptenilor scăpând israeliteanul, striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Mare apărător şi ajutor întru nevoi avându-te pe tine, Cuvioase, pururea alergăm la harul tău, că tuturor le dai al tău ajutor, izbăvind din necazurile cele cumplite şi dureroase pe fiii tăi şi pe cei ce grăbesc la moaştele tale; ci nu trece cu vederea a ne izbăvi pe noi de năvălirea necazurilor, Patapie, ca un prea împreună pătimitor.

Cântarea a 7-a

Irmosul: Apa trecând-o ca pe uscat și din răutatea egiptenilor scăpând israeliteanul, striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Păzeşte, Patapie, cu totul fericite, mai presus de toată uneltirea cu primejdie a vrăjmaşului pe binecredincioşii creştini, ce se îmbogăţesc, înţelepte cu sfintelele moaşte ca şi cu un liman mare.

Pe cei ce vin cu credinţă deplină şi evlavie întreagă, Părinte, primeşte-i cu bunăvoinţă, ca un plin de bunătate şi dă-le lor, înţelepte, darurile tale cele părinteşti.

Omorât fiind cu răutatea, la tine scap, Fecioară, cu lacrimi fierbinţi; ci ca ceea ce ai născut, Viaţa, pe Hristos Dătătorul de viaţă, inima mea viază-o şi străluceşte mintea cu lumina pocăinţei.

Cântarea a 8-a

Irmosul: Apa trecând-o ca pe uscat și din răutatea egiptenilor scăpând, israeliteanul striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Laudă şi bogăţie şi vistierie de nestricăciune având moaştele tale, dreptslăvitorii capătă de la ele bucurie şi veselie.

Caută, Părinte, din cele de deasupra crugului ceresc şi auzi-ne pe noi, slujitorii tăi, cei ce căutăm ocrotirea ta.

Întărire dăruieşti sufletului şi trupului celor ce aleargă la dumnezeieştile tale moaşte şi cer Patapie, ajutorul tău.

Curată Fecioară, acoperitoare a toată lumea, nu înceta mijlocind pentru robul tău în tot ceasul, până la sfârşitul vieţii.

Cântarea a 9-a

Irmosul: Apa trecând-o ca pe uscat și din răutatea egiptenilor scăpând israeliteanul, striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Locuind în corturile cereşti dimpreună cu cetele îngereşti, Sfinte Patapie, roagă pentru noi pe Atotmilostivul.

Vindecă, Preafericite, inimile noastre cele străpunse de săgeţile şarpelui, veselindu-ne cu harul tău, Patapie.

Ca un părinte pe fiii săi, arată-ne cu rugăciunile tale şi pe noi, Părinte Patapie, după sfârşitul vieţii noastre, părtaşi ai Împărăţiei lui Hristos.

Marele nostru izbăvitor şi fierbinte apărător, Palapie cuvioase, nu înceta în tot ceasul a ne păzi pe noi, rugămu-ne.

Bucură-te, Maica Celui Preaînalt, ceea ce eşti plină de har; de bucuria veşnică învredniceşte-ne pe cei care privim neabătut spre tine, Preanevinovată.

Cuvine-se cu adevărat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si preanevinovata si maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanare decat serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.

Cununa şi cinstea ortodocşilor, tămăduitorule al hidropicei şi al cancerului, Patapie de Dumnezeu cugetătorule, a binecredincioşilor slavă, roagă-te Domnului pentru robii tăi.

Pe cel ce cu petrecere îngerească a strălucit în lume, ca pe o stea strălucitoare care a primit de la Dumnezeu harul minunilor, pe Patapie cel mare cu laude să-l cinstim.

Puterea vrăjmaşului călcând, prin nevoinţă multă şi cugetare bărbătească strălucit te-ai proslăvit, Patapie de trei ori fericite, şi mântuieşti din primejdii pe cei ce se apropie de tine.

Bucură-te, a Egiptului odraslă dumnezeiască, bucură-te comoara cea de Dumnezeu dăruită a ortodocşilor, bucură-te acoperământul şi slava celor ce te laudă pe tine, Părinte Patapie.

Har izvorăşte racla ta şi tămăduieşte patimile şi veseleşte sufletele toate; drept care apropiindu-ne de dânsa cu evlavie, de sfinţirea cea dumnezeiască, Părinte ne umplem.

Cu împreună pătimire dăruieşte cererile celor ce de pretutindeni vin cu credinţă fierbinte la cinstite moaştele tale, Patapie, de trei ori fericite, cela ce vindeci suferinţele sufletului şi trupului.

Mare apărător avându-te pe tine neamul creştinesc, Preafericite, de toată năvălirea vrăjmaşului se izbăveşte; pe care îl păzeşti nevătămat totdeauna de toată turbarea lui Veliar, Părinte Patapie.

Păzeşte şi acoperă pe binecredincioşii creştini de toată primejdia şi vătămarea şi nevoia, Părintele nostru iubitor Patapie.

Toate oştile îngereşti, Înaintemergătorul Domnului, cei doisprezece Apostoli şi toţi sfinţii, împreună cu Născătoarea de Dumnezeu, faceţi rugăciuni ca să ne mântuiască pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi(de trei ori).

Troparul:

Laudă a creştinilor şi apărător al monahilor te-ai arătat Patapie, părintele nostru. Prin nevoinţă, prin patimi şi rugăciuni ai acum îndrăznire către Dumnezeu a mijloci neîncetat pentru noi creştinii, cei păcătoşi şi vrednici de osândă. Slavă Celui Ce S-a proslăvit prin tine, slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere, slavă Celui Ce ne-a luminat pe noi prin nevoinţa ta.

Glasul al 2-lea: Când de pe Cruce…

De toată cursa vrăjmaşului şi de năvăliri şi de primejdii şi nevoi, Sfinte Patapie, păzeşte-ne fără de vătămare cu mijlocirea ta, cerând iertare de greşale pentru toţi de la Hristos Dumnezeu, ca cel ce ai îndrăznire către dânsul, Căruia nu înceta a te ruga ca să petrecem întru linişte viaţa noastră.

Toţi cei ce suntem necăjiţi cumplit de grele boli şi de tot felul de primejdii să alergăm acum unde tămăduirile moaştelor izvorâtoare de minuni ale lui Patapie izvorăsc precum apele Nilului şi să cădem plecându-ne genunchii şi strigând cu tânguire: izbăveşte pe robii tăi din ispite şi din boli şi de toate felurile de primejdii, Patapie.

Manastirea Sfantul Patapie – Loutraki

Acatistul Fericitului între Voievozi Mihai Vodă – Viteazul

decembrie 5, 2020decembrie 5, 2020 / multumesc2014

Condacul 1

Întregitorului de neam, fericitului şi marelui arhistrateg al lui Hristos, sfântului şi mucenicului apărător al Răsăritului creştin, fala Basarabilor şi pacea Bisericii; veniţi iubitorilor de prăznuire, pe Domnul Ţării Româneşti cu cântări sfinte şi alese stihiri să-l fericim. Că sufletul pentru credinţă şi ţară şi-a pus şi ca o făclie nestinsă pentru pace s-a aprins. Acestuia laudele noastre şi prinosul de recunoştinţă să ne stea zălog, cu cântare: Bucură-te, Mihaile, fericite Voievod!

Icosul 1

Din tinereţile tale ţi-ai închinat viaţa slujirii şi ocrotirii neamului celui românesc atât de încercat. Dorul de ţară cu rugăciuni stropite cu lacrimi de nădejde la umbra sfintelor icoane din Muntele Maicii Domnului l-ai potolit. Iar amarul potir al pribegiei şi înstrăinării de ţară cu stihuri din Psaltire l-ai răcorit. Bărbăteşte răbdând şi vitejeşte luptând, te fericim cu laude ca acestea:
Bucură-te, fala Basarabilor după înrudire,
Bucură-te, piatra credinţei după vieţuire,
Bucură-te, cel ce pentru dragostea de ţară te-ai înstrăinat,
Bucură-te, cel ce în Muntele Maicii Domnului te-ai închinat,
Bucură-te, că dorul nu te-a biruit,
Bucură-te, cel ce cu nădejdea în Dumnezeu te-ai întărit,
Bucură-te, cel ce stihirile Psaltirii te-au răcorit,
Bucură-te, că laudele noastre îţi stau zălog,
Bucură-te, Mihaile, fericite, voievod!

Condacul al 2-lea

Celui ce cu numele arhistrategului ceresc numit şi cu puterea din „Cine este ca Dumnezeu” pecetluit, fiul lui Pătraşcu cel Bun după trup şi în neamul Basarabilor născut. Buna ta maică, cu dragoste te creşte ca pe un izbăvitor al ţării de nădejde şi poporului celui credincios apărător. Însemnându-te vrednic domnitor şi lui Mircea cel Bătrân următor. Pentru dumnezeiasca rânduială slavă şi lui Dumnezeu cântare: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Ca într-un alt Egipt purtându-te, maica ta, apărându-te de uneltirile şi vitregiile necredinciosului Socol. Te-a încredinţat spre îndrumare prea iubitului tău unchi Epirotul Iani, care în palatele Vlahernei te-a crescut de Dumnezeu alesule. Urmaşii Basarabilor bine te-au primit şi cinste domnească ţi-au dat, întărindu-te cu laudele acestea:
Bucură-te, domn şi lui Pătraşcu fiu,
Bucură-te, cel crescut în cetatea marelui Constantin,
Bucură-te, din Calinichia Doamna vlăstar,
Bucură-te, cu Mircea Voievod de un neam,
Bucură-te, de neamul românesc cinstit,
Bucură-te, de întreaga creştinătate iubit,
Bucură-te, tinere şi viteazule,
Bucură-te, împărătescule rod.
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod!

Condacul al 3-lea

Cum voi cânta cântarea Domnului în pământ străin, Preabunule Doamne? Şi cum voi putea uita neamul românesc şi ţara şi moartea tatălui meu? Cu blândeţea lui David mă voi îmbrăca, cu înţelepciunea lui Solomon mă voi într-arma şi cu binecuvântarea lui Dumnezeu mă voi acoperi, cântându-I neîncetat, îngerescul: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Nu s-au bucurat duşmanii ţării şi nici nemulţumitorii agareni de întoarcerea ta. Tu întărindu-te cu puterea credinţei în biruitoarea Cruce, cum odinioară împăratul Constantin, ai învins pe Alexandru cel Rău, vrăjmaşul ţării şi prigonitorul poporului. Căci el prinzându-te spre moarte te-a dat. Dar rugându-te Sfântului Nicolae, îngenuncheat în faţa icoanei din Albă Postăvari ai scăpat nevătămat. Pentru o credinţă atât de mare te lăudăm, Sfinte, cu laude ca acestea:
Bucură-te, izbăvitor al neamului românesc,
Bucură-te, aspru judecător al celor ce asupresc,
Bucură-te, al Crucii smerit închinător,
Bucură-te, la Mihai Vodă mare ctitor,
Bucură-te, cel ce prin credinţă te-a izbăvit de rău,
Bucură-te, cel ce cu rugăciunea l-ai învins pe călău,
Bucură-te, că Dumnezeu te-a izbăvit de eşafod.
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod!

Condacul al 4-lea

Mihai, stăpân al Severinului şi Mare Ban al Craiovei, te-ai ridicat cu bărbăţie împotriva vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi ai ţării, pe care i-ai biruit cu credinţa şi dreptatea, cu dragostea de neam şi jertfirea. Iar pe agareni cu înţelepciunea îmblânzindu-i, Dumnezeu te-a înălţat vrednic domnitor al Ţării Româneşti şi izbăvitor al Răsăritului Ortodox, pentru care cinste cânţi neîncetat cu sfinţii: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Ctitorii falnice se înalţă astăzi bisericile şi mânăstirile ce numele îţi poartă. Dar cea mai falnică este Biserica Sfântului Nicolae, ce odinioară pe dealul ce numele-ţi purta se înălţa ca mărturie a făgăduinţei tale pentru izbăvirea de moarte. Astăzi sfânta ctitorie a ta scăpând de furtuna vitregiilor odihneşte cu strălucirea icoana bărbătescului tău chip şi frumuseţea Doamnei Stanca. Iară noi smeriţii slujitori te purtăm în neîncetate rugăciuni, cu laude ca acestea:

Bucură-te, al făgăduinţelor împlinitor,
Bucură-te, de sfinte biserici şi mânăstiri ctitor,
Bucură-te, falnică ctitorie la Mihai Vodă,
Bucură-te, îţi cântă la Severin şi Calafat,
Bucură-te, îţi înălţăm în Braşov şi în Banat,
Bucură-te, Făgăraşul şi cu Sibiul îţi cântă,
Bucură-te, mânăstirea Clococioc şi cu monahii laudă,
Bucură-te, la Alba Iulia ctitor şi unificator.
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod!

Condacul al 5-lea

La Simon Petru în Muntele cel Sfânt al Maicii Domnului ctitorie ai înălţat şi sub icoana cea votivă cu litere greceşti ai însemnat că „aceasta ridicat-am din cenuşă”. Iar de la Bari, din cetate, odorul sfânt, mâna celui de la Mira, în mănuşă de mărgean în ţară o ai adus. Rugă sfântă pentru pace, biruinţă şi credinţă celor ce o vor săruta, şoptind serafimicul: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Pe Dunăre şi la Călugăreni, pe Câmpia de la Turda şi-n cetatea la Bălgrad, mâna Sfântului Nicolae cu credinţă o ai purtat. Şi ca domn al biruinţei neîncetat din Psaltire stihuri sfinte ai înălţat, rugându-te pentru ţară şi a neamului biruinţă sub sceptrul Preasfintei Treimi. Astăzi, poporul nostru ca pe un purtător de biruinţă cu laude smerite te cinsteşte:
Bucură-te, viteazule credincios,
Bucură-te, al sfinţilor cinstitor,
Bucură-te, al Prea Sfintei Treimi închinător,
Bucură-te, neîncetat al Psaltirii rostitor,
Bucură-te, la Simon Petru mare ctitor,
Bucură-te, cu Sfântul Dimitrie al mândriei surpător,
Bucură-te, cu Sfântul Gheorghe de biruinţă, purtător,
Bucură-te, cel în credinţă aducător de rod,
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod!

Condacul al 6-lea

Drumul spre culmi, falnic te-a purtat prin Argeşul nemuritorilor Basarabi. Şi aici cu evlavie la mormintele strămoşilor din Biserica Domnească îngenunchind le-ai sărutat cu evlavie, rugându-te pentru pacea ţării ai întărit daniile. Iar în cetatea de la Alba cu Sfinţii Voievozi, ocrotitorii tăi, ca un izbăvitor intrând, ai cântat cântare de biruinţă: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Ca un purtător de biruinţă ai mustrat pe vrăjmaşii neamului, pe Bathori cu dragostea de ţară şi adevărata credinţă l-ai mustrat, iar pe Basta vărsătorul de sânge, ca pe un alt Irod cu semnul Sfintei Cruci l-ai însemnat şi poporul lui Dumnezeu, binecuvântându-l cu libertate şi pace l-ai îmbrăţişat. Iar noi ca pe un Înaintemergător de ţară întregitor şi iubitor de pace, te lăudăm cu cântări ca acestea:
Bucură-te, Sfinte şi liberatorule,
Bucură-te, voinicule şi biruitorule,
Bucură-te, al strămoşilor cinstitor,
Bucură-te, al tuturor românilor ocrotitor,
Bucură-te, cu Sfinţii Voievozi învingător,
Bucură-te, cel ce pe Bathori credinţa adevărată l-ai învăţat,
Bucură-te, că acestuia iubirea de neam i-ai arătat,
Bucură-te, cel ce ai mustrat pe Basta ca pe un alt Irod,
Bucură-te, cel ce pe vrăjmaşi i-ai prins ca-ntr-un năvod,
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod!

Condacul al 7-lea

Greutăţile războiului şi sărăcia poporului te-au împiedicat să întăreşti cetăţi şi să zideşti biserici. Rugându-te neîncetat, crezând şi nădăjduind în dumnezeiasca purtare de grijă şi milostivire, ţi-ai continuat lucrarea ziditoare de ţară şi biserici sfinte, întărindu-te cu îngerescul: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Dând slavă lui Dumnezeu şi mulţumind pentru toate ai întărit credinţa şi biserica cu noua Mitropolie de la Alba Iulie, zidind locaş cu hramul Sfinţilor Voievozi spre a ta pomenire. Pe aceasta ai întărit-o cu danii şi adaose purtându-ţi rugăciunile şi amintirea peste veacuri. Iar pe Ioan, egumen din Prislop, sfânt mărturisitor, l-ai întărit mitropolit fiind prohirisit cu rugăciunile sfinţilor vlădici Luca şi Eftimie, Dionisie şi Meletie. Şi noi cu aceştia laude îţi cântăm:
Bucură-te, cu Sfinţii Voievozi slujitor,
Bucură-te, mare ctitor şi unificator,
Bucură-te, cu Ioan de la Prislop mărturisitor,
Bucură-te, cu Luca împreună lucrător,
Bucură-te, cu Chir Eftimie cel prea cinstit,
Bucură-te, cu Chir Meletie al Mirelor,
Bucură-te, cu Dionisie Rally de neam Paleolog,
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod!

Condacul al 8-lea

Ca un voievod (dumnezeiesc) în vremuri de cumpănă, ca un astru ceresc pe bolta înstelată a marelui neam ai traversat peste timp, coborând în Moldova Voievodului Ştefan cel Mare şi Sfânt. În Moldova intrând te-ai închinat în Suceava, cetatea sfântului Ioan, apoi în nemuritoarea cetate a Neamţului, te-ai închinat icoanei Maicii Domnului şi-n Bistriţa la Sfânta Ana ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 8-lea

Sărutând mormintele Muşatinilor ai urcat în eterna Putnă şi te-ai închinat lui Ştefan Domn Prea Sfânt, făgăduindu-i că vei împlini testamentul cel de veacuri al Unirii. Aşa că Ţara Românească, Moldova şi Ardealul, fiicele mari ale înţelepciunii să fie o singură ţară a iubirii şi păcii sfinte. Iar românii ca un alt Israel să trăiască în pace, dragoste frăţească şi libertate bucurându-se de mila lui Dumnezeu şi binecuvântarea Maicii Domnului, fericindu-şi sfinţii cu stihuri ca acestea:
Bucură-te, Mihaile cu Ştefan Domn şi Sfânt,
Bucură-te, cu Bogdan întâiul domn,
Bucură-te, cu Alexandru cel prea bun,
Bucură-te, cu vlădica Iosif întâiul sfinţit,
Bucură-te, cu Teoctist cel ce pe Ştefan a pomăduit,
Bucură-te, în cetatea Neamţ închinător,
Bucură-te, cu Putna şi Suceava Bucovinei,
Bucură-te, cu Muşatinii domn biruitor,
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod!

Condacul al 9-lea

Ai aprins în candelă la Putna credinţa şi dragostea de neam, pentru Moldova lui Ştefan cel Mare şi Sfânt şi a urmaşilor lui din neam în neam. Aici ai întărit poporul asuprit de domniile trecătoare şi-ai aşezat predania Bisericii după sfintele canoane, învăţându-l că tot bunul creştin, trebuie să se grijească, şi pentru cele sfinte, rugându-se lui Dumnezeu cu cântarea: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Precum odinioară la Niceea cu Sfântul Spiridon şi Nicolae, aşa şi-n Iaşul din Moldova ai adunat mărit sobor. Aici ai învăţat pe vlădici, pe preoţi şi monahi, dreptele dogme, şi cum să păzească pravila şi sfintele porunci cele de demult. Predania a fost întărită cu binecuvântarea episcopilor bisericilor mari: Chir Dionisie de Târnovo şi Teofan de Vodena, de Gherman din Cezareea lui Filip şi Efrem de la Hebron. Iar noi pentru o cinste ca aceasta te fericim:
Bucură-te, Mihaile, cu Împăratul Constantin,
Bucură-te, cu Efrem cel din Hebron,
Bucură-te, al Huşilor întemeietor,
Bucură-te, cu Atanasie Crimca ales păstor,
Bucură-te, cu Maletie al Mirelor,
Bucură-te, cu Filotei al Huşilor,
Bucură-te, cu cinstitorii tăi, episcopii Ioan şi Teodor,
Bucură-te, cu toţi cei adunaţi în Iaşi la sinod,
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod!

Condacul al 10-lea

Nici înţelepţii lumii şi nici puternicii ei nu vor putea cuprinde în istorie şi în cuvinte chipul vieţii tale Fericite. Nici jertfa şi vieţuirea sfântă a maicii tale, despota din Cozia, nu vor preţui. Nici nestinsa rugăciune şi însoţire a doamnei tale Stanca nu vor grăi şi pribegia vlăstarelor domneşti Nicolae şi Florica cine le vor vesti şi lumii întregi vor spune. Dumnezeu v-a preamărit şi luminători nestinşi în conştiinţa neamului v-a aşezat împlinind cântarea voastră: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Ritorii cei meşteri la cuvânt nu vor putea mărturisi lumii întregi mucenicescul tău sfârşit şi bărbăteasca-ţi tărie. Cine va putea dezlega uneltirile urâtorilor de Dumnezeu şi vrăjmaşi ai ţării. Câmpia Turzii s-a întunecat cum de curând Golgota. Iar noi urmaşii tăi ceea ce nu vom putea cuprinde cu mintea vom păstra în inimă şi limba să rostească laudele acestea:
Bucură-te, Mihaile, fala voievozilor,
Bucură-te, cinstea mucenicilor,
Bucură-te, unirea românilor,
Bucură-te, tu cel ce pe ritori i-ai amuţit,
Bucură-te, cel ce pe înţelepţi i-ai amărât,
Bucură-te, cel ce de cinste ai fost lipsit,
Bucură-te, tu cel ce de pietre pomenit,
Bucură-te, tu cetăţean al cerescului norod,
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod!

Condacul al 11-lea

Cereştii arhangheli mucenicescul tău sfârşit ţi-au vestit şi cei doi cerbi ce în luptă te însoţeau cu taină au plecat. Şi bravii tăi viteji îngroziţi de o asemenea vedere s-au îndepărtat necunoscând rânduiala cea cu taină dumnezeiască aleasă. Însă noi astăzi, cinstitorii mucenicescului sfârşit cu tine cântăm lui Dumnezeu Celui ce frumos te-a încununat: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Mucenicescul tău trup a aşteptat tăinuit de slava dumnezeiască acoperit, precum odinioară Chivotul Sfânt ascuns de Ieremia. Iar prea frumosul tău cap, purtat peste munţi cu jale într-o năframă românească şi-a găsit odihna în Dealul strămoşilor. De aici revarsă raze sfinte şi de binecuvântare peste cei ce îl cinstesc şi ca sfânt îl pomenesc.
Bucură-te, Mihaile sfânt român şi mucenic,
Bucură-te, cinstea Mănăstirii Dealu,
Bucură-te, cu Ioan de la Prislop, alesul mitropolit,
Bucură-te, cu viteazul Novac, luptătorul iscusit,
Bucură-te, cu Stroe şi Radu Buzescu,
Bucură-te, sabia din inima maicii tale Teofana,
Bucură-te, pacea ţării peste veacuri,
Bucură-te, întregirea sfintelor hotare,
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod!

Condacul al 12-lea

Ai avut rânduială dumnezeiască să uneşti ţara în pace şi să păzeşti hotarele ei, iar dreapta credinţă şi predania Bisericii să o întăreşti. Pentru toate acestea vrăjmaşii ţării nu s-au bucurat şi pe tine pierzaniei te-au dat, tăindu-ţi-se capul ca unui alt botezător. Pentru mucenicescul tău sfârşit te lăudăm Sfinte cu tocmită cântare ca marilor mucenici şi lui Dumnezeu un neîncetat: Aliluia!

Icosul al 12-lea

S-a cutremurat întregul Răsărit de vestea morţii tale. Basta s-a omorât, viclenii s-au amărât, agarenii s-au ruşinat. Teofana monahie în Cozia s-a închis. Stanca Doamna de durere în pribegie s-a stins. Ţara şi vitejii ei te-au plâns nemângâiaţi. Din Ardeal şi pân’ la Dealu clopotele te strigau, Moldova şi toată ţara slavoslovii îţi cântau.
Bucură-te, Mihaile, sfânt încununat frumos,
Bucură-te, domn român prea credincios,
Bucură-te, viteazule al lui Hristos,
Bucură-te, sfinte cap cu izvor de mântuire,
Bucură-te, Mihaile trup de strajă la hotare,
Bucură-te, sfânt martir a neamului ocrotire,
Bucură-te, Mihaile, viteazule neînfricat,
Bucură-te, şi primeşte ruga noastră de izvod,
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod!

Condacul al 13-lea

O, de trei ori fericite Mihaile, astăzi plecând genunchii în faţa icoanei tale, har revarsă-ne din prea sfântu-ţi trup şi binecuvântează ţara şi poporul ei. Revarsă, sfinte, har peste noi toţi şi păzeşte sfânta ta unire şi credinţa românilor. Să trăim cu toţii în pace, sănătate şi belşug. Să te pomenim de-a pururi în Sfintele Liturghii alături de sfinţii ţării, sfânt viteaz şi mucenic, într-o împreună cântare lui Dumnezeu cel Sfânt: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori).

Apoi se zice iarăşi Icosul I şi la urmă Condacul I.

Autor: Miron Manega

Sursa: http://www.certitudinea.ro/articole/credinta/view/sfintii-arhangheli-mihail-si-gavriil-acatistul-lui-mihai-viteazu?fbclid=IwAR0od71znIp3d5h9KQyxD9lWtuHSMk0dxk1wzhXVAZLXP58FQydE4ZxY344

Canon de rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria la Sărbătoarea Sfântului Cuvios Sava cel Sfinţit şi a celor împreună cu dânsul – 5 Decembrie

decembrie 5, 2020decembrie 10, 2022 / multumesc2014

Cântarea 1, glasul al 8-lea.

Irmosul:

Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, striga: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.