Necesitatea empirică a ritualului – Dr. Alex Amarfei

Dualitatea minte-corp poate fi:

  • a) Refuzată. Această duce imediat la impas moral absolut.
  • b) Interpretată fals. Interpretarea falsă de mare succes, recentă, care e revelatoare pentru ce-şi face omul singur cu mintea lui este materialism şi empiriocriticism a idiotului genial Lenin.

Rezultatul sofismelor prin care Lenin se proclamă acolo papă al cunoaşterii… se cunoaşte. Ce se cunoaşte mai puţin e ce influenţă cumplit de toxică au în ştiinţa contemporană. S-a ajuns că total oarba credinţă în paragrafele lucrării prin care Lenin speră să încununeze dogmatica (sic!) materialismului dialectic să producă savanţilor contemporani autocenzură la modul anxios-compulsiv când e vorba de zone ale cunoaşterii care ar putea contrazice drăcia.

  • c) Poate fi acceptatată aşa cum este, nu aşa cum ne-o dorim, nu aşa cum am alterat-o prin surogate.

Această ultimă variantă duce la necesitatea cunoaşterii de sine prin rit. Discuţia cu adevărat dificilă este: cum identificăm ritul corect? Însă necesitatea exercitării lui e cu atât mai evidentă cu cât e evident şi că suntem fiinţele cele mai echipate pentru ritual, dar şi că ritualul există la orice animale care au sistem nervos dotat cu lateralitate, cu excepţii care confirmă regula. Pe scurt:

RĂSPUNSUL CORECT LA DUALITATEA MINTE-CORP ESTE DEMERSUL PENTRU A IDENTIFICA RITUALUL CARE O REZOLVA.

Aceasta este prima treaptă a conştiinţei de sine cu caracter uman. Restul sunt doar reflexii. Cei care cred că dialectica rezolvă ceva sunt osândiţi să îşi vadă adevărul cangrenat de trei pestilențe:

  • ignoranţa,
  • palimpsestul şi
  • virusarea limbajului.

Și nu se poate scăpa nici măcar de efectele uneia singure, necum combinate.  În esenţă aceasta este, tradus în limbaj modern, punctul de plecare în filosofia indiană samkhya karika, unul din locurile care poate reconcilia filosofic hinduismul cu creştinismul, deşi am rezerve serioase la unele „tokens” ale principiilor samkhya în privinţa practicii, subliniez cuvântul „token”. Însă până la a formaliza cu entităţi cognitive derivate din tradiţii, aş spune: acesta e punctul de plecare al cunoaşterii naturale. În absenţa unei poziţii coerente la acest capitol, iluzia dominării naturii ca şi a identificării cu ea produc orice doriţi, dar nu dominare şi cu atât mai puţin identificare.

Dr. Alex Amarfei

Acatistul Pogorârii Preasfântului și de viață Făcătorului Duh

rusalii-essex

 https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

Condac 1:

Veniți toți credincioșii să preaslăvim pogorârea Sfântului Duh. Cel Care din sânurile Tatalui a purces asupra Apostolilor, acoperind ca și cu niște ape pămantul de cunoștința lui Dumnezeu și învrednicind de harul cel de viață făcător al învierii și de slava cea de sus pe cei ce aleargă la El întru curățire, sfințind și îndumnezeind pe cei ce strigă: Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și te sălașluiește întru noi!

Icos 1:

Îngerii cu fețe luminoase în ceruri neîncetat slavoslovesc pe Duhul cel Sfânt, după cuviința datorată Izvorului vieții și Luminii celei Nematerialnice. Dimpreuna cu ei Te preaslăvim și noi, Duhule Necuprins cu mintea, pentru milele Tale cele ascunse, și cu smerenie ne rugăm să fim adăpostiți sub adumbrirea Ta cea fericită:
Vino, Lumină Adevărată, Duhovnicească bucurie;
Vino, Nor Purtător de rouă și Negraită Frumusețe;
Vino și primește ca pe un miros de bună mireasmă duhovnicească lauda noastră;
Vino și dă-ne nouă să ne împărtășim de bucuria purcederii Tale;
Vino și înveselește-ne cu îmbelșugarea darurilor Tale;
Vino, Veșnicule Soare neapropiat și întru noi Îti fă locaș;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și Te sălășluieste întru noi!

Condac 2:

În chipul limbilor de foc, întru lumină și suflare de vânt de bucurie făcătoare, pogorându-Se Duhul cel Sfânt peste Apostoli și de văpaia lui fiind cuprinși, chemat-au pescarii întreaga lume la Biserica lui Hristos; necazuri și nevoi răbdând cu bucurie pe pământ și pe ape, de morțile cele cumplite nu se spăimântau, în tot pământul ieșind vestirea cântarii lor, celei de Dumnezeu insuflate: Aliluia!

Icos 2:

Potir de ploaie dătător, izvorâtor de foc, care pe muntele Sionului ai purces asupra Apostolilor, Ție cântare îți aducem, pe Tine Te binecuvântam și Îți mulțumim Tie, Dumnezeule, Duhule Sfinte:
Vino, Cela Ce Sfânt ești și Biserica o păzești;
Vino și dă un suflet și o inimă celor ce cred în Tine;
Vino și aprinde evlavia noastră cea rece și neroditoare;
Vino și risipeste negura necredinței și a răutății, care se îndesește pe pamânt;
Vino și călăuzește pe toți pe drumul vieții celei drepte;
Vino și ne povățuiește la tot adevărul;
Vino, Ințelepciune neajunsă, și cu judecățile cele de Tine știute, mântuiește-ne;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și Te sălășluiește întru noi!

Condac 3:

O, Prea Adâncă Taină! Dumnezeule, Duhule necuprins cu mintea, Care împreună cu Tatăl și cu Fiul toate le-ai zidit! Tu care ai împodobit cetele îngerilor de sus, întru locasul luminii celei neapropiate. Tu ai chemat la ființă, cu strălucirea slavei, cetele de foc ale luminătorilor cerești. Unind Tu trupul și sufletul într-o minunată alcătuire, zidit-ai neamul omenesc; pentru aceasta toată suflarea Ta laudă și cântă: Aliluia!

Icos 3:

Alfa și Omega, Începutule și Sfârșitule, Tu, Veșnicule Duh, cu necuprinsa putere a purtării deasupra apelor și cu iubitoarea Ta îmbrățișare ai adus pe toți și pe toate la viață. Din suflarea Ta cea de viață făcătoare a răsărit, din genunea cea fără de chip, frumusețea lumii celei întâi zidite, pentru care îți strigăm:
Vino la noi Prea înțeleptule Ziditor al lumii;
Vino, Cela ce esti Mare în micuța floare, ca și în luminătorii cerului;
Vino, Felurime negrăită și Frumusețe veșnică;
Vino și luminează întunecata netocmire a sufletului meu;
Vino și ne arată pe noi zidire nouă în Hristos;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și Te sălășluiește în noi!

Condac 4:

O, Duhule Preabun și Neajuns, din care izvorăște sfințenia! Tu ai înveșmântat-o pe Preacurata Fecioară Maria cu strălucirea orbitoare și neapropiată a Dumnezeirii Tale, făcând-o Maică a lui Dumnezeu Cuvântul, Împarateasă a îngerilor, spre mântuirea oamenilor. Cu puterea cea mai presus de lume, Tu i-ai umbrit pe prooroci și apostoli, Tu i-ai purtat până la al treilea cer, Tu le-ai rănit inimile cu frumusețea cea de sus, punând în graiul lor îndemn înflăcărat, cu care aduc pe oameni la Dumnezeu. Tu îi preschimbi pe cei păcătoși, iar ei, plini fiind de arzătoare bucurie, îți cântă: Aliluia!

Icos 4:

Prin Duhul Sfânt totul viază, și cu puterea Lui se va ridica spre învierea cea de obște toată zidirea, în ceasul de pe urmă al veacului acesta și cel dintâi al veacului ce va sa vie. Ridică-ne atunci din groapă, Preabunule, Mângâietorule, nu spre osândă, ci spre a ne împărtăși de fericire, întru Dumnezeiasca lumină, cu Sfinții toți, cu părinții și apropiații noștri.
Vino dar, și de a sufletului moarte ne izbăvește;
Vino, și înainte de sfârșitul nostru, ne îndestulează cu Trupul și Sangele Mântuitorului Hristos;
Vino și dă-ne să adormim în pace, cu cuget neîntinat;
Vino și luminoasă fă scularea noastră din somnul morții;
Vino și ne învrednicește să privim cu bucurie la norii veșniciei;
Vino și fă-ne fii ai nestricăciunii;
Vino și luminează atunci ca un soare, trupurile noastre cele fără de moarte;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și te sălășluiește întru noi!

Condac 5:

Auzind glasul Tău: “Dacă cineva însetează, să vină la Mine și să bea”, rugămu-Te, Fiule al lui Dumnezeu, astâmpără-ne setea de viața duhovnicească și dă-ne apa vieții. Revarsă asupră-ne unda harului Duhului Sfânt, Cel ce împreună cu Tine are izvor în Tatăl, ca sa nu mai însetăm în veac, toți cei ce cântăm cu umilință: Aliluia!

Icos 5:

Nestricăciosule și Neziditule, Veșnicule, Prea Înduratule Duh, Apăratorule al celor drepți, Curățitorule al păcătoșilor, slobozește-ne de orice întinăciune, ca strălucirea luminii harului Tău să nu se strice întru noi, cei care Îti cântăm:
Vino, Preabunule și dă-ne umilință și izvoare de lacrimi;
Vino și ne învață să ne închinăm Ție în Duh și în adevăr;
Vino, Preaînaltule Adevăr, și lămurește îndoielile sărăcăcioasei noastre înțelegeri;
Vino, Viață Neîmbătrânitoare, și ne primește din strâmtoarea veacului acesta pământesc;
Vino, Lumină Veșnică, și se vor risipi toate nălucirile și spaimele;
Vino, Putere veșnic nouă, împrospătându-i pe copiii tăi cei osteniți;
Vino, Nemărginită Bucurie, și uitate vor fi vremelnicele întristări;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și Te sălășluiește întru noi!

Condac 6:

Saltă, fiică a luminii, Sionule, Sfântă Maică! Împodobită, slăvită Mireasă, cu cerurile împreună, strălucitoare Biserică sobornicească a lui Hristos! Asupră-ți odihnește Duhul Cel Preasfânt, Care tămăduiește neputințele, împlinește lipsurile, dăruiește viață celor morți și îi aduce la viața veșnică pe toți cei ce cu cuviință și cu dreptate strigă: Aliluia!

Icos 6:

“În lume necazuri veți avea”, a zis Mântuitorul. Unde vom afla alinare și cine ne va mângâia? Tu, Duhule Mângâietor, Însuți dezleagă întristarea noastră! Mijlocește pentru noi cu suspinuri negrăite și ușurează inimile celor care te roagă:
Vino, Dulce răcoare a celor osteniți și împovărați;
Vino, Împreună Grăitorule cu cei întemnițați și Adăpostul celor prigoniți;
Vino, și miluiește pe cei slăbănogiți de sărăcie și de foamete;
Vino și tămăduiește patimile trupurilor și sufletelor noastre;
Vino și cercetează pe toți cei care însetează de lumina Ta;
Vino și alină întristarea noastră cu nădejdea veșnicei bucurii;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și Te sălășluiește întru noi!

Condac 7:

“Celui care hulește împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta aceasta nici în veacul acesta, nici în cel viitor”, a spus Domnul. Ascultând acest cuvânt străin ne cutremurăm, ca nu cumva să fim judecați cu cei neascultători și cu luptătorii împotriva lui Dumnezeu. Nu lăsa, Duhule Sfinte, inima noastră sa se plece spre cuvinte de vicleșug. Întoarce din schisme, eresuri și necredință pe toți cei rătăciți, iar pe întâii născuți ai Bisericii Tale învrednicește-i să cânte în vecii vecilor: Aliluia!

Icos 7:

Când S-a îndepărtat Duhul Sfânt de la Saul, atunci spaima și neliniștea l-au cuprins, iar întunericul deznădajduirii l-au coborât în cele mai de dedesubt; așa mi s-a întâmplat și mie în ziua întristării și împietririi cugetului meu, căci m-am îndepărtat de la lumina Ta; ci dă-mi a Te chema necontenit, Ocrotirea sufletului meu până ce lumina Ta mă va lumina pe mine, cel împuținat la suflet:
Vino dar, și nu mă lepăda pentru cârtirea și nerăbdarea mea;
Vino și potolește cumplita vijelie a tulburării și aprinderii;
Vino și odihnește pe cei necăjiți de strâmtorile vieții;
Vino și îmblânzește inima în ziua împietririi și a mâniei;
Vino și surpă urzelile, tulburările și spaimele duhurilor întunericului;
Vino și dă-ne cu suflarea Ta, inimă zdrobită, ca prin răbdare să mântuim sufletele noastre;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și te sălașluiește întru noi!

Condac 8:

Mântuiește-ne, Cerescule Părinte!Săraci suntem, neputincioși și orbi, și goi duhovnicește!
Dăruiește-ne aurul Tău, cel curățit în foc, cu veșmânt alb acoperă rușinea noastră, vindecă ochii noștri cu balsamul Tău. Pogoară și în vasele cele necurate ale sufletelor noastre harul Preasfântului Tău Duh, Cel de viață făcător, învrednicindu-ne bucuriei celei de a doua nașteri pe toți cei ce cântăm: Aliluia!

Icos 8:

Ca turnul Babel se prăbușește fericirea pământească. Jalnice sunt toate strădaniile omenești. Bine îmi este mie că m-ai smerit, că în păcate și în căderi mi-ai acoperit toată slăbiciunea și nimicnicia. Fără de Tine nimic nu putem face, dar nădăjduim că ne vom mântui prin harul Tau, grăind:
Vino dar, Unule Preaînteleptule Ziditor al vieții;
Vino și lămurește-ne căile Tale cele neînțelese;
Vino precum un fulger și luminează sfârșitul vieții pământești;
Vino și binecuvintează tot începutul bun pe care îl punem;
Vino și fii nouă ajutător la fapte bune;
Vino și luminează mintea noastră în ceasul descumpănirii;
Vino și dăruiește duh de pocaință, ca să se risipească prin aceasta scârbele ce stau să vină asupra lumii spre pedepsire;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și Te sălășluiește întru noi!

Condac 9:

Atât a iubit Dumnezeu lumea, ca și pe Fiul Său cel Unul Născut L-a dat , Care S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara, și Și-a întins pe Cruce mâinile Sale de Ziditor al lumii, iar prin Sângele Său răscumpărat-a din păcat și din moarte întreaga lume! Pentru aceea, toată zidirea așteptând libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu, cântă Tatălui care a iubit, Fiului care a răscumpărat și Duhului care a sfințit: Aliluia!

Icos 9:

Duhul Cel Făcător de viață, Care S-a pogorât asupra lui Hristos la Iordan, în chip de porumbel, a odihnit și asupra mea, când mă aflam la scăldătoarea Sfântului Botez; s-a întunecat însa lucrarea bunătății Sale din pricina greșelilor mele. Pentru aceea, precum așteapta zorii drumețul rătăcit noaptea în pădure, așa și eu însetez de razele Tale, Bunule, ca sa nu pier cu totul:
Vino dar, la cel pecetluit cu numele Tău cel înfricoșat;
Vino dar și ușurează cugetul chinuit și pârjolit fără cruțare;
Vino și înnoiește întru mine chipul Tău ce S-a întunecat;
Vino și risipește nălucirile cele născute din păcat;
Vino și mă învață să împărtășesc durerile cele străine;
Vino și pleacă-mă să iubesc întreaga Ta zidire;
Vino și dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și Te sălășluiește întru noi!

Condac 10:

Duhul Sfânt naște a doua oară pe om spre viața veșnică. Duhul Sfânt însuflețeste pe mucenici, sfințește preoții, încununează pe cei drepți, face din pâine și din vin Însuși Dumnezeiescul Trup și Sânge al lui Hristos. O, adâncul bogăției și al înțelepciunii lui Dumnezeu! Dă-ne cununa darurilor Tale: Dragostea veșnică și atotiertătoare, care se întristează pentru păcătoși și vrea ca toți să fie mântuiți prin ea, ca niște fii ai luminii, pentru care strigăm: Aliluia!

Icos 10:

Cine ne va despărți de dragostea lui Dumnezeu? Scârba, sau strâmtoarea, sau prigoana, sau foamea, sau goliciunea, sau nevoia, sau sabia? Daca ne vom lipsi chiar de toate cele de pe pământ, avem moștenire nepieritoare în ceruri: ci dă-ne, Doamne, să Te iubim. nu cu cuvântul sau cu limba, ci cu fapta nemincinoasă și cu nevoința întregii vieți:
Vino, Atotputernicule Duh, și ne sporește credința atotbiruitoare;
Vino și ne dă îndrăzneală în rugăciune;
Vino și încălzește inimile, ca să nu se răcească dragostea noastră din pricina prea multor fărădelegi;
Vino și dă-ne să nu cădem în vreme de prigoană și de batjocorire a credinței;
Vino și ne păzește de ispite peste puteri și de sminteli;
Vino și înviază inimile noastre prin rourarea Ta;
Vino, tămăduiește-ne, sfințește-ne și ne ridică, Bunule, cu harul Tău;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și te sălășluiește întru noi!

Condac 11:

Acestea zice Domnul: “Vărsa-voi Duhul Meu peste tot trupul, și fiii și fiicele voastre vor prooroci, bătrânii voștri vise vor visa, iar tinerii voștri vor vedea vedenii”. Duhule Preadorit, dă-ne doar o fărâmitură de la masa fiilor celor aleși ai Mângâierilor Tale, celor care cu umilință strigăm: Aliluia!

Icos 11:

Acolo unde ai răsărit, fie și doar pentru o clipă, în locul cel de taină al sufletului, strălucind ca un fulger, neuitată este frumusețea descoperirii Tale, prin care se preschimbă, cu preschimbare dumnezeiască și înfricoșată cuviință, făptura cea din tina. Învrednicește-ne Bunule Mângâietor, încă din viața pământească să Te vedem cu inimă curată, noi, cei care strigăm:
Vino, Fulger Dătător de lumina veșniciei;
Vino și luminează-ne cu strălucirea cea neînserată;
Vino, Vistiernicul smereniei și Veselia celor blânzi;
Vino, Apă Vie, răcorește-ne arșita patimilor;
Vino, că departe de Tine nu aflăm liniște și tihnă;
Vino, ca împreună cu Tine pretutindeni este Împărăția Cerurilor;
Vino și întiparește-ne în suflet chipul Tău cel ca de soare;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și Te sălășluiește întru noi!

Condac 12:

Râu nesecat al harului, Cela Ce ierți păcatele, Duhule Sfinte! Primește rugăciunea noastră pentru întreaga lume, pentru cei credincioși și pentru cei necredincioși și pentru fiii neascultării; întoarce-i la Tine și pe toți adună-i în Împărăția Sfintei Treimi, ca să se rușineze de Tine și cel din urmă vrajmaș – moartea – iar lumea, renăscută din focul cel curățitor, să cânte cântarea cea nouă a nemuririi: Aliluia!

Icos 12:

Văd cu duhul cetatea lui Dumnezeu – Ierusalimul Ceresc – ca pe o mireasă împodobită, cu chip de soare, în sărbătoare. Aud săltarea drepților la Cina Domnului, aud glasurile îngerilor și pe Prealuminatul nostru DomnHristos între aleșii Sai, iar durerea, întristarea și suspinarea au pierit. Împărate Ceresc, Duhule Sfinte, învrednicește-ne prin înșeptita cunună a darurilor Tale să ne împărtășim în Domnul de bucuria veșnica, noi, cei care strigăm:
Vino, Bunule, și trezește în noi setea de viața de dincolo de mormânt;
Vino și aprinde în inimile noastre dorirea vieții veacului celui adevărat;
Vino și ne descoperă bucuria Împărăției celei ce va să vină;
Vino și dă-ne strălucirea ca zapada a curăției;
Vino și umple-ne cu strălucirea Dumnezeirii;
Vino și ia-ne la nunta Mielului;
Vino și ne învrednicește să împărățim în slava Ta cea veșnica;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și Te sălășluiește întru noi!

Condac 13:

O, noian purtător de lumină al iubirii celei mântuitoare, Duhule Făcător de viață! Încălzește cu suflarea venirii Tale neamul omenesc cel înghețat întru fărădelegi, grabește pieirea răului cu nepătrunsele Tale judecăți și ne descoperă cum să prăznuim în veșnicie adevărul cel Dumnezeiesc, astfel ca sa fie Dumnezeu totul întru toate, și cele cerești și cele pământești și cei izbaviți din iad, dimpreună să cânte: Aliluia!

Icos 1:

Îngerii cu fețe luminoase în ceruri neîncetat slavoslovesc pe Duhul cel Sfânt, după cuviința datorată Izvorului vieții și Luminii celei Nematerialnice. Dimpreuna cu ei Te preaslăvim și noi, Duhule Necuprins cu mintea, pentru milele Tale cele ascunse, și cu smerenie ne rugăm să fim adăpostiți sub adumbrirea Ta cea fericită:
Vino, Lumină Adevărată, Duhovnicească bucurie;
Vino, Nor Purtător de rouă și Negraită Frumusețe;
Vino și primește ca pe un miros de bună mireasmă duhovnicească lauda noastră;
Vino și dă-ne nouă să ne împărtășim de bucuria purcederii Tale;
Vino și înveselește-ne cu îmbelșugarea darurilor Tale;
Vino, Veșnicule Soare neapropiat și întru noi Îti fă locaș;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și Te sălășluieste întru noi!

Condac 1:

Veniți toți credincioșii să preaslăvim pogorârea Sfântului Duh. Cel Care din sânurile Tatalui a purces asupra Apostolilor, acoperind ca și cu niște ape pămantul de cunoștința lui Dumnezeu și învrednicind de harul cel de viață făcător al învierii și de slava cea de sus pe cei ce aleargă la El întru curățire, sfințind și îndumnezeind pe cei ce strigă: Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și te sălașluiește întru noi!

Acest Acatist al Sfântului Duh este foarte folositor tuturor celor care caută darurile Duhului Sfânt: înțelepciunea, înțelegerea, dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția, pe scurt orice om care dorește după viața veșnică în Hristos, dăruită prin Duhul Sfânt, Purtător de Viață și Dăruitor de lumină nemuritoare.

Imagine: Icoana Acatistul Pogorârii Preasfântului și de viață Făcătorului Duh de la Essex

Nou pe site – Buton de donație :)! New on site – Donation Button

DONATE IF YOU FEEL LIKE IT! ❤PayPal

Dragi cititori,
A trecut mai mult de un an de când suntem împreună! Rodul minților și sufletelor noastre a reușit, poate, să vă facă să meditați, să zâmbiți, să plângeți, să credeți, să nădăjduiți! Doar dacă simțiți aceeași dorință de a dărui, ca cea care ne-a animat pe noi să scriem zi de zi ceva în întâmpinarea bucuriilor sau tristeților dumneavoastră; a nedumeririlor, a impasurilor dumneavoastră, noi vă primim cu recunoștință darul, rugându-ne ca bunul Dumnezeu să vă sporească  prosperitatea, sănătatea, iubirea, înțelegerea și conglăsuirea în familiile dumneavoastră, pacea în lume și buna voire între oameni! Amin!
Cu respect și cu drag,
Colectivul de redacție: ”Mulțumesc
  • Alexandru Amarfei
  • Alexandru Povarnă
  • Cristina Ghenof

Dear readers,

We’ve been together for more than a year! The fruit of our minds and souls succeeded to, hopefully, make you meditate, smile, cry, believe and hope. Only if you’re guided by the same desire to give, as the one that animated us to write and share every day something to greet your joy or your sadness; your questionmarks, your dilemmas, we are grateful to recieve your gift and we pray that The Good Lord increases your abundance, health, love, understanding and communication within your familles, peace among people and goodwill. Amen!

With love and respect,

The editorial collective: ”Mulțumesc

  • Alexandru Amarfei
  • Alexandru Povarnă
  • Cristina Ghenof

 Rugăciunea vameșului

19455

(O rugaciune minunata, asemanatoare cu plansurile Sf. Efrem Sirul)

Doamne Iisuse, mi-aduc aminte. Eram singur. Părăsit de toţi. Zăceam distrus într-un fund de prăpastie adâncă. În jurul meu tăcere mormântală. Nu era nimeni care să-mi ajute. Plin de răni şi cu oasele frânte, scoteam din când în când un scâncet slab. Aveam o dorinţă, o bunăvoinţă ca să ies din prăpastie. Nu eram în stare, din partea mea, decât să ridic degetul cel mic: semn că nu mă împac cu starea în care mă aflu şi că aş fi fericit dacă s-ar găsi cineva să mă scoată din bezna şi din mocirla în care căzusem.
Sus, sus de tot, vedeam un petic mic de cer albastru. Ah, ce dor mi-era de o lume imaculată, pură, cristalină care să nu aibă nimic din murdăria, viermii şi putoarea în care mă bălăceam. Simţeam nevoia să respir aer curat, ozonat; iar în lipsa lui, simţeam că mă înăbuş, mă asfixiez.
Dar Tu, Păstor iubit, care eşti veşnic în căutarea oilor rătăcite, ai şi auzit scâncetul meu, ai şi văzut întins degetul meu cel mic, ai şi ghicit dorinţa mea de a ieşi din starea nenorocită şi jalnică în care mă aflam. Căci, deodată, deasupra capului meu, am auzit un zgomot. Crengile uscate trosneau, pietricelele se rostogoleau, frunzele foşneau. Venea cineva în grabă. Am avut presimţiri şi prevestiri de bucurie înlăcrimată.
Când am întors capul, ce să văd? Erai Tu, Iisus Dulce! Te-am văzut, printre lacrimi, întreg, în toată statura. Erai înalt cât Crucea pe care ai fost răstignit! Capul, apăsat parcă de o grea povară, era însângerat şi încununat de spini. Mâinile şi picioarele, străpunse de cuie, lăsau urme de sânge. Dar Tu, Iisuse, nu ţineai seama de durerile Tale, nu te uitai la rănile Tale, ci erai cu ochii ţintă la mine. Din ochii Tăi blajini picurau lacrimi de jale pentru starea nenorocită în care mă găseam.
Şi Doamne, Dumnezeule, ce frumos Te-ai purtat cu mine! Cu câtă dragoste m-ai îngrijit! Cu câtă gingăşie, cu câtă delicateţe, cu câtă luare-aminte mi-ai legat rănile peste care ai turnat untdelemn şi vin! Cât de bun ai fost cu mine! Pe toată faţa pământului nu există nici o mamă care să poată mângâia aşa cum m-ai mângâiat Tu!
Te-ai aşezat în genunchi lângă sufletul meu zdrobit şi sfâşiat de păcat şi ai început a-mi spune că dorul meu după cerul de azur se va împlini. Că, acolo sus, este o altă lume, de mii de ori mai bună, mai curată, mai fericită! Acolo sunt cântece de îngeri înaripaţi, acolo sunt păsărele, floricele, fluturaşi cum nu există pe pământ. Acolo e o veşnică primăvară şi o veşnică fericire. După ce mi-ai şters astfel sângele şi lacrimile, după ce m-ai făcut sănătos, m-ai scos din prăpastie, din mocirlă, spunându-mi să nu mai păcătuiesc, ca să nu-mi fie ceva mai rău. Şi după ce mi-ai arătat Calea, Adevărul şi Viaţa, m-ai lăsat să-mi duc crucea până la capătul vieţii mele pământeşti. M-ai lăsat, dar nu m-ai părăsit. îţi simţeam prezenţa la tot pasul. Ori de câte ori porneam prin viscol şi prin furtună, ori de câte ori vorbeam despre jertfa Ta celor mici şi celor mari, ori de câte ori mă scufundam în calde clipe de rugăciune, vedeam cu ochii mei plini de lacrimi că Tu eşti lângă mine, simţeam că mă porţi de mână ca pe copilul Tău, că suferi cu mine, rabzi cu mine, plângi cu mine. Dar mila Ta faţă de mine nu s-a mărginit numai la atât.
Când vedeai că valurile ispitelor erau gata să mă înghită, iar răutatea dracilor era mai crudă şi mai otrăvitoare ca oricând, o trimiteai pe Măicuţa Ta pe care, încă pe Cruce fiind, ai făcut-o să fie şi Măicuţa mea. Şi în aceste clipe grele, de nesuferit, venea Preacurata la mine, ca la un copil orfan ce eram. Mă găsea, de cele mai multe ori, în genunchi în hohote de plâns. Atunci împărăteasa Maică venea la mine îmbrăcată într-un veşmânt albastru ca cerul şi, plină de milă pentru suferinţa mea, punea mânuţa ei sfântă pe capul meu, mă mângâia cu vorbe pătrunse de o iubire negrăită ce izvorau dintr-o inimă catifelată, mătăsoasă, plină de balsamul blândeţii şi al bunătăţii, care îmi răcorea sufletul aşa cum, după o zi de arşiţă, ploaia răcoreşte pământul ars şi însetat.
Şi după ce pleca Preasfânta Fecioară, mi-l trimiteai şi pe prietenul meu cel mai credincios, pe sfântul înger păzitor, ca să vegheze la căpătâiul meu în timpul nopţii şi să mă scape de primejdii în timpul zilei. Pentru toate acestea nu mi-ar ajunge nici cuvintele, nici viaţa ca să-ţi aduc miile de mulţumiri şi veşnica recunoştinţă pe care Ţi le datorez.
Dar în schimbul tuturor acestor binefaceri fără asemănare, astăzi -vai! – din nou Te-am uitat, din nou Te-am părăsit. Te-am lăsat iarăşi răstignit pe cruce, iar eu m-am întors către idolii cei deşerţi. Am uitat suferinţa din groapa Egiptului, am uitat dragostea Ta, am uitat puterea divină cu care m-ai scos din Marea Roşie şi din pustiul nesfârşit. Şi, ce e şi mai grozav, am preferat căldările de carne în locul manei cereşti şi apei din stâncă. Iar ca urmare, zac acum din nou în prăpastia Babilonului – zdrobit, sfâşiat, secătuit.
Aici, departe de casa Tatălui ceresc, departe de Sion, multă vreme am păscut porcii în pământ străin. Harfele mele stau şi acum atârnate în sălcii: nu mai pot cânta atâta vreme cât mă aflu în ţara păcatului. Păcatul a ridicat din nou un zid de despărţire, încât nici o rază din iubirea Ta, nici o lacrimă de mângâiere nu mai pot pătrunde până la mine. Inima mi-e de piatră, iar ochii îmi sunt de iască.
Iarăşi simt că mă asfixiez, iarăşi îmi este dor de cerul de azur, iarăşi Te chem la mine: pogoară-Te încă o dată, Iisuse, după oaia ce iarăşi s-a rătăcit. Nu mă lăsa singur şi părăsit, căci acum, mai mult ca oricând, am nevoie de Tine, numai de Tine.
Da, Iisuse, am nevoie numai de Tine, fiindcă numai Ţie Ţi s-a dat toată puterea în cer şi pe pământ. Am nevoie numai de Tine, pentru că numai Tu, Iisuse dulce, Ţi-ai arătat nemărginita-Ţi iubire pentru mine, vărsându-Ţi până şi ultima picătură de sânge pentru mântuirea mea.
Am nevoie, iarăşi, numai de Tine, căci numai cu Atotputernicia Ta mai pot fi scos din noua prăpastia în care am căzut şi numai cu dragostea Ta fără seamăn Te mai poţi apropia de un ticălos şi de un mincinos ca mine. Părăsit de toţi, ca şi întâia oară, mi se pare că – în starea în care mă aflu acum – Măicuţa Ta nu mai este şi Măicuţa mea, pentru că Ea este nevinovată, iar eu sunt vinovat de moarte. Ea este precum crinul de frumoasă şi binevoitoare, iar eu sunt ca un câine împuţit şi urât.
În starea în care mă aflu acum, parcă nici prietenul meu cel mai drag, nici îngeraşul nu mai este cu mine şi nu mă păzeşte. Păcatele mele l-au alungat, aşa cum fumul alungă albinele. Prea mult mi-am bătut joc de îndelungata lui răbdare şi aşteptare. El veghea zi şi noapte lângă mine ca să nu mi se întâmple vreun rău, iar eu zi şi noapte păcătuiam, întristându-l şi îndurerându-l. Recunosc, bunul meu Iisus, că păcatul meu de acum este de mii de ori mai greu decât lepădarea lui Petru, este la fel cu prigonirea lui Saul din Tars şi nu este departe de trădarea lui Iuda.
În fiecare zi şi în fiecare ceas mă lepăd, în faţa duşmanului nevăzut şi în faţa oamenilor, de Numele Tău şi de iubirea Ta – şi câtă deosebire este, Doamne, între lepădarea lui Petru şi lepădarea mea!
Apostolul cel iubit s-a căit şi a plâns cu amar în toată viaţa lui, ori de câte ori auzea cocoşul cântând şi aducându-şi aminte de lepădarea lui. Pentru atâta plâns, pe faţa lui se săpa-seră două şănţuleţe pe care curgeau neîncetat lacrimile lui de pocăinţă, iar la sfârşitul vieţii sale s-a pedepsit ca nimeni altul, cerând călăilor să fie răstignit cu capul în jos; pe câtă vreme eu, după fiecare lepădare, râd nebuneşte spre bucuria vrăjmaşului şi fug de cruce ca să nu sufăr nimic pe pământ.
În fiecare zi şi în fiecare ceas Te prigonesc Iisuse, fie direct prin gândurile, cuvintele şi faptele mele cele rele, fie prin aproapele meu pe care îl ucid cu limba, cu mânia şi cu ura, socotind ca aduc slujbă lui Dumnezeu. Dar unde este convertirea mea de pe drumul Damascului? Unde se află la mine pocăinţa lui Pavel care se credea o lepădătură şi cel mai mic între Apostoli, el, care era corifeul Apostolilor? Unde sunt râvna şi focul iubirii pentru Tine, Iisuse şi pentru fraţi? După cum vezi şi ştii, eu nu am nimic din toate acestea. Dimpotrivă, mereu Te prigonesc şi mereu mă mândresc, socotindu-mă mai bun decât alţii şi crezând că am dreptul să cobor foc din cer ca să-i nimicesc pe păcătoşi.
În fiecare zi şi în fiecare ceas eu Te trădez, Iisuse, ca şi Iuda. Sărutul meu mârşav îţi spurcă mereu Preacuratul şi Preacinstitul Tău obraz euharistie. Te vând şi de frică şi pentru bani, şi pentru ca să mă răzbun pe alţii şi pentru blidul de linte al tuturor poftelor trupeşti şi al patimilor sufleteşti. Tu, Mirele ceresc, vii să te logodeşti cu sufletul meu ca şi cu o mireasă, iar eu Te trădez, pe faţă şi în ochii Tăi, aşa cum nu-şi trădează nici cea mai desfrânată femeie din lume bărbatul, ştiind prea bine că prin aceasta îţi răstignesc din nou iubirea Ta spre bucuria şi batjocura diavolului. Tot pe Tine Te trădez şi când îl vând pe aproapele meu, căci ceea ce fac unora dintre fraţii Tăi mai mici Ţie îţi fac.
Şi când mă gândesc că nefericitul Iuda s-a căit, totuşi, pentru păcatul lui! A aruncat toţi banii pe care Te vânduse duşmanilor! A mărturisit în faţa întregului Sinedriu că a vândut sânge nevinovat! Şi, ce este mai îngrozitor, şi-a aplicat cea mai grea pedeapsă pe care a ales-o duhul diavolului şi sufletul său deznădăjduit, lipsindu-se – prin spânzurare – şi de bucuriile de aici şi de fericirea veşnică de dincolo!
O, Doamne Iisuse, iartă-mă pe mine care sunt un Iuda ce Te-a trădat, dar nu s-a spânzurat. Eu Te trădez mereu, Iisuse, dar nu vreau să-mi sugrum omul cel vechi cu toate păcatele lui. Nu vreau să renunţ, o dată pentru totdeauna, la viaţa-mi împotmolită în plăcerile vinovate ale acestui veac. Nu vreau să-mi omor pofta trupului, pofta ochilor şi mândria vieţii cu sabia rugăciunii, a postului, a privegherii şi a smeritei cugetări. Iartă-mă, Doamne, că nenorocitul Tău apostol – prin neagra lui disperare – s-a ruşinat atât de mult de fapta sa încât s-a îndepărtat pentru totdeauna de la faţa Ta, pe câtă vreme eu, neruşinatul, cutez să mă înfăţişez înaintea feţei Tale şi aici şi dincolo.
Dar eu, Doamne, nu ştiu ce să mai fac! Sunt prins din două părţi: pe de o parte ştiu prea bine că, de voi face pasul lui Iuda, mă înghite iadul cel veşnic, iar pe de altă parte ştiu că nu voi putea suferi lumina prezenţei Tale în Rai, aşa cum omul bolnav de ochi nu poate suferi lumina soarelui, căci iubirea Ta, iertarea Ta, blândeţea Ta mă vor arde prin groaznicele mele mustrări de conştiinţă, aşa cum l-au ars pe Petru în noaptea lepădării, când a ieşit afară şi a plâns cu amar. Şi apoi, cum voi îndrăzni să ridic ochii mei întinaţi către Preacurata Fecioară? Cum voi îndrăzni să Te laud şi să cânt împreună cu îngerii cei curaţi! Cum voi îndrăzni, în sfârşit, să stau alături de sfinţii Tăi care, deşi au fost păcătoşi, totuşi s-au nevoit şi au plâns o viaţă întreagă pentru păcatele lor pe care nu le-au mai săvârşit până la ieşirea sufletului din trup? După cum i-ai spus unui sfânt al Tău, nu mai am decât o singură ieşire din această strâmtoare: să rămân pururea cu mintea în iad, dar să nu cad în deznădejde.
Şi totuşi – vai mie! – cât de grozavă va fi clipa când voi ieşi din crisalida trupului! Cât de înspăimântător va fi ceasul despărţirii sufletului de trup!
Atunci, odată cu trupul care se va rostogoli în ţărâna din care este luat, va cădea şi masca mincinoasei evlavii pe care am purtat-o în viaţă. Atunci, nu numai Tu, Iisuse Doamne, ci şi Preasfânta Fecioară şi toate cetele îngereşti şi toţi sfinţii vor vedea că sunt sărac şi gol, şi orb, şi lipsit de orice faptă bună. Când mi se vor lua toate darurile fireşti şi cereşti, gândurile şi faptele mele cele ruşinoase, pe care în viaţa pământească le-am acoperit cu făţărnicie, vor ieşi la iveală ca petele de pe haină la lumina zilei. Iar când voi fi cu totul dezgolit de acoperământul Harului Tău, atunci toată lumea va vedea ruşinoasa înfăţişare a omului meu lăuntric şi voi rămâne, ca desfrânata din Apocalipsă, numai cu paharul plângerilor în mână.
Vai! Unde mă voi ascunde atunci de ruşine? Ce voi face când nici munţii nu vor voi să cadă peste mine ca să mă acopere? Ce voi răspunde la învinuirile ce mi se vor aduce? De bună seamă că în ziua cea înfricoşată a Judecăţii, când se va da pe faţă toată murdăria din mine, voi zice ca şi Psalmistul: Eu tac şi gura n-o deschid. N-am răspuns pe buzele mele. Voi tăcea şi nu voi deschide gura la cercetarea ce mi se va face, pentru că, într-adevăr, copleşit de vinovăţia mea, nu voi găsi nici un cuvânt întru apărarea mea. Iar când voi fi pedepsit pentru păcatele mele, voi zice cu smerite lacrimi: Drept eşti, Doamne, şi drepte sunt judecăţile Tale. Mai multe şi mai cumplite pedepse mi se cuvin pentru relele ce le-am făcut.
Tu mi-ai dat, Iisuse Doamne, toate darurile fireşti şi toate harurile cereşti necesare mântuirii mele. Mi-ai dat lumina cunoştinţei, mi-ai dat şi puterea de înfăptuire. Dar dacă eu am ştiut, însă n-am făcut ceea ce trebuia să fac, asta e numai vina mea şi, după cuvântul Tău, pentru aceasta se cuvine să fiu bătut cu mai multe lovituri.
Drept aceea, eu nu mă pot dezvinovăţi şi nici nu pot învinovăţi pe alţii pentru păcatele ce le-am săvârşit. Dimpotrivă, vor sta sfinţii Tăi, Doamne, pe scaunele lor de judecată şi mă vor învinovăţi pentru că ei au fost neputincioşi şi plini de slăbiciuni ca şi mine şi totuşi au biruit cu harul Tău. Eu, însă, din cauza trândăviei mele, mereu cad învins de puterea vrăjmaşului nevăzut.
De data aceasta cunosc calea, ştiu pe unde să ies, pe unde trebuie să trec, unde trebuie să ajung. Am încercat chiar să mă ridic cu propriile mele puteri, agăţându-mă de nişte firave rădăcini. Dar rădăcinile s-au rupt, iar eu am alunecat şi am căzut din nou înfrânt. Şi acum îmi înalţ slabele mele mâini şi Te chem, Iisuse, din tot sufletul şi din toată inima, zicând ca şi slăbănogul din Evanghelie: Vino, Iisuse, căci om nu am care să mă ia şi să mă arunce în scăldătoarea Harului ceresc. Vino, Păstor iubit, şi scoate-mă din această nouă mocirlă în care am căzut. Cum nu Te-ai îngreţoşat de băligarul peşterii în care Te-ai născut şi de leproşii pe care i-ai vindecat, tot aşa nu Te îngreţoşa nici de păcatele mele scârnave şi urâte. Iisuse, nu mă părăsi, căci de data aceasta prăpastia este mai adâncă, iar eu nici degetul cel mic nu-1 mai pot ridica, ci numai suspin şi plâng. Fiul risipitor a avut puterea să se întoarcă acasă pe propriile lui picioare, oaia cea rătăcită a avut puterea să Te cheme cu glasul ei, dar eu, fără putere şi fără grai, întocmai ca drahma cea pierdută, nu pot fi descoperit decât cu făclia iubirii Tale, care de veacuri vede luciul suspinelor stinghere, al lacrimilor înăbuşite şi al inimilor zdrobite.
De data aceasta, recunosc, sunt şi mai vinovat, dar în acelaşi timp sunt şi mai nefericit. De aceea, nădăjduind la mila Ta cea nesfârşită, Te chem din adâncul păcatelor mele: ajută-mă, Iisuse, mântuieşte-mă cu Darul Tău pe care fă-l să prisosească în inima mea în măsura în care s-a înmulţit păcatul. Mântuieşte-mă, Iisuse, fără nici un merit din partea mea, căci, într-adevăr, ce merit a avut tâlharul de pe cruce pe care, pentru scurta lui rugăciune şi pentru inima lui cea bună, l-ai făcut primul cetăţean al Raiului? Ce merit a avut păcătoasa pe care ai mântuit-o, cu toate că ea, sărmana, înconjurată de fariseii care voiau s-o omoare cu pietre, nici n-a îndrăznit să se roage Ţie? Tot astfel, Iisuse, Te rog să ai milă şi de mine şi să mă mântuieşti în dar, căci fără Tine nu pot face nimic, fără Tine sunt pierdut.
Fiul pierzării – deznădăjduit de diavol – n-a mai cerut iertare de la Tine, n-a mai cerut ajutorul şi Harul Tău, nu s-a mai rugat Ţie, dar eu Te rog, Te implor să nu mă părăseşti, să vii în ajutorul meu, să mă mântuieşti cu Harul Tău. în disperarea lui ce 1-a împins până dincolo de prăpastie, Apostolul cel deznădăjduit n-a întâlnit pe cale nici o vorbă prietenească, nici o mângâiere de frate, nici un sfat duhovnicesc, ci numai cuvântul rece, dispreţuitor şi nepăsător: „Tu vei vedea!”. Pe câtă vreme în jurul meu se aud calde cuvintele de încurajare şi de dragoste care îmi spun să nădăjduiesc chiar împotriva deznădejdii. Toţi sfinţii mă învaţă să zic: „nu mă deznădăjduiesc de a mea mântuire eu, ticălosul”. Căci Iisus este „nădejdea celor deznădăjduiţi”.
În timpul răstignirii Tale sufleteşti din grădina Ghetsimani, când cu sudori de sânge Te rugai să treacă pe alături Paharul Golgotei pe care îl vedeai în faţă şi când firea Ta omenească se înspăimânta la gândul că zadarnică îţi va fi jertfa într-o lume care nu Te-a înţeles, Tatăl ceresc l-a trimis pe îngerul Său care Ţi-a arătat miile şi zecile de mii de ucenici care Te vor urma până la sfârşitul veacurilor. Atunci, când ai primit Paharul cu toată dragostea şi smerenia, în zarea viitorului m-ai văzut şi pe mine, Iisuse al meu. Şi fiindu-Ţi milă de mine, aşa cum Ţi-e milă de toţi fiii lui Adam ce rătăcesc ca nişte oi fără păstor, şi – ştiind că mă vei mântui şi pe mine – Te-ai întărit cu această vedenie trimisă prin înger, Te-ai ridicat de la rugăciune şi ai primit cu supunere negrăită suferinţa ce-Ţi stătea în faţă. Ca să nu mă cuprindă neagra deznădejde, Tu îl trimiţi, Iisuse, pe îngerul meu păzitor ca să-mi arate că mulţi dintre sfinţii Tăi iubiţi au căzut, s-au lepădat de Tine chiar şi după ce Te-au cunoscut, după ce au gustat şi au văzut cât eşti de bun. Şi totuşi, Tu i-ai iertat, rând pe rând, iubindu-i cu mai multă dragoste, fiindcă erau mai nenorociţi, mai vrednici de compătimit. Pe Petru l-ai iertat, întrebându-l: „Mă iubeşti?”. Pe Pavel l-ai primit, arătându-i cât va avea de suferit pentru Numele Tău. Andrei Criteanul, care se îndoia că-l mai poţi ierta, Te-a văzut venind – în vedenie – cu braţele deschise, iar Tu, sărutându-l, i-ai spus că zi şi noapte îl tot aşteptai să se întoarcă la Tine. Şi pe Teofil, care s-a lepădat de Tine în faţa diavolului, dând zapis scris cu propriul său sânge, l-ai iertat cu aceeaşi nemărginită iubire, fără să ţii seama de blestemăţiile lui. Scrierile sfinte ne arată că, atunci când ai strigat pe cruce: „Mi-e sete!”, Ţi-a fost sete de mântuirea tuturor vânzătorilor şi trădătorilor care Te vor vinde şi Te vor trăda, ca şi mine, până la sfârşitul veacului. Căci Tu nu vrei moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu.
Toate aceste pilde îmi dau nădejdea că mă vei ierta şi pe mine, Domnul meu şi Dumnezeul meu. De aceea, pentru rugăciunile sfinţilor care au căzut ca şi mine, cred că mă vei ierta şi-Ţi vei revărsa din nou iubirea şi mângâierea peste sărmanul meu suflet pângărit şi sfâşiat de păcatul care pentru a doua oară mi-a devenit amar, urât, respingător. Păcatul dintâi era grosolan, al doilea subţire, dar tot atât de dezgustător mi s-a înfăţişat. Dar acum mi-e dor numai de Tine, Iisuse. Ai îngăduit să trec prin valea cu idolii păcatelor trupeşti, apoi prin valea cu idolii păcatelor sufleteşti pentru ca, în cele din urmă, să alerg – scârbit – numai la puritatea şi iubirea Ta, Iisuse! încă o dată m-am încredinţat, Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, că numai în Tine îmi găsesc liniştea, pacea, bucuria, dragostea, de care însetează mereu inima mea. Toate le-am încercat, atât plăcerile trupeşti cât şi plăcerile aşa-zis sufleteşti, dar toate m-au amărât, m-au otrăvit. Acum mi-e silă de căldările cu carne ale Egiptului, nu mai doresc prepeliţele din pustie, ci mi-e sete şi mi-e foame numai de bucuriile Tale curat duhovniceşti.
După cum vezi, mă întorc acum slăbănogit şi zdrenţuit de patimile şi păcatele nenumărate pe care le-am săvârşit în toată viaţa mea. Mă întorc flămând şi însetat de iubirea Ta, Iisuse. Mă întorc desculţ şi gol de Harul Tău, Doamne. Am greşit înaintea Cerului şi înaintea Ta, Hristoase, şi nu mai sunt vrednic să mă numesc nici fiul Tău, nici ucenicul Tău, nici sluga Ta, dar cad cu umilinţă la picioarele Tale, Iisuse, aşa cum sunt, şi Te rog cu lacrimi de deznădejde: Nu mă alunga de la Tine, Doamne Iisuse, căci n-am unde mă duce. Chiar de-aş şti că voi muri ca un câine sub gardul împărăţiei Tale, Iisuse, nu vreau să mă mai întorc în ţara păcatului, unde m-am tăvălit în .mocirlă împreună cu porcii pe care i-am păscut. Nu mă alunga de la Tine, Iisuse, căci în întunericul din jurul meu nu văd decât nişte arătări urâte, nişte năluci hidoase, care mă înspăimântă şi nu aud decât urletul unor haite de lupi care mă îngrozesc, iar sub picioarele mele se deschid prăpăstii fără fund, unde o mulţime de balauri aşteaptă să mă înghită. De aceea, încă o dată Te rog: bate-mă, pedepseşte-mă cum i-ai bătut şi i-ai pedepsit pe israelieni în pustie, dar nu mă alunga, nu mă părăsi, căci sunt mai nenorocit decât un copil orfan, decât un copil al nimănui pe care nu-l primeşte nimeni.
Venind la Tine, Iisuse, aşa cum sunt, cuget mereu la pilda pe care ai dat-o pentru mine, risipitorul şi desfrânatul, şi, când mi-aduc aminte de dragostea Ta şi de iertarea pe care le reverşi peste cei ce vin cu pocăinţă la Tine, atunci deznădejdea mea se întoarce în nădejdea că mă vei primi, iertându-mă şi pe mine nevrednicul.
Stând în faţa Ta, Iisuse, tremur ca biata păcătoasă prinsă în preacurvie. Recunosc că am păcătuit, că sunt vrednic să fiu ucis cu pietre. Fariseii nevăzuţi m-au prins pe când săvârşeam păcatul. M-au apucat fără milă şi m-au târât în faţa Ta ca să dai hotărârea. Lipit şi ghemuit de zidul Templului Tău, aştept cu inima îngheţată şi cu respiraţia oprită ca să isprăveşti cu scrisul pe nisip, să Te ridici şi să hotărăşti viaţa sau moartea mea cea veşnică. întrucât şi aceasta a fost o pildă pentru mine, prin sărmana păcătoasă mi-ai spus şi mie că nu mă osândeşti, cu condiţia să nu mai păcătuiesc.
Ştiu că fiul nu s-a mai întors în ţara păcatului, desfrânata n-a mai păcătuit, dar eu mereu mă întorc precum câinele la vărsătură şi ca porcul în mocirlă. Şi dacă Tu îmi spui lămurit că numai de privesc cu poftă prea-curvesc în inima mea, atunci cum pot spune că nu păcătuiesc? Îţi spăl uneori picioarele cu lacrimi, sparg alabastrul cu tot cu mirul scump al sufletului meu, dar, iubitul meu Mântuitor, eu sunt mai slab decât toţi cei slabi şi, de aceea, am nevoie de mai multă dragoste şi iertare până când mi se vor întări picioarele pe calea faptelor bune. Iartă-mă, deci, nu numai de şaptezeci de ori câte şapte, ci până la ultima clipă a vieţii mele, până când îmi vei lua sufletul cu Tine.
Şi când stau în sfânta Biserică, mă pomenesc, mai vârtos cu sufletul decât cu trupul, în fund de tot, alături de toţi vameşii pământului. Copleşit de păcate nenumărate, stau cu capul plecat în jos, neîndrăznind să ridic ochii mei la cer. Căci un rob al Tău numai cât spunea: „Doamne, cine eşti Tu şi cine sunt eu!” – începea să plângă. Şi într-adevăr, când mă gândesc că Tu eşti Creatorul cerului şi al pământului, că de Tine se înfricoşează Heruvimii şi se cutremură Serafimii, iar eu nu sunt decât un vierme ce mă bălăcesc într-o cloacă urâtă, atunci încep să plâng şi să mă bat cu pumnul în piept, ca să-mi pedepsesc inima mea cea ticăloasă, care Te-a trădat de atâtea ori, înşelându-Te şi bătându-şi joc de dragostea Ta cea neţărmurită. Dar nici de data aceasta nu mă deznădăjduiesc de mântuirea mea. Poate că, păşind mereu pragul iubitelor Tale locaşuri, voi ieşi şi eu, odată şi odată, mai îndreptat, cu mila şi cu Harul Tău.
Zi şi noapte, gândurile mele păcătoase, patimile şi poftele mele cele dobitoceşti mă leagă cu lanţuri şi cu cătuşele de fier, ca pe Manase. Dar ca şi el Te rog, Iisuse, scoate-mi picioarele din butuci, dezleagă-mi mâinile, deschide zăvoarele temniţei în care zac, ca să văd soarele şi lumina, să aud ciripitul păsărelelor şi zumzetul albinelor, ca să respir aerul îmbălsămat de florile Raiului.
Ah, ce n-aş da, Iisuse, ca să Te mai gust o dată aşa cum Te-am gustat în dragostea dintâi, când pentru prima oară am văzut cât eşti de bun Tu, Mântuitorul meu, şi cât de dulci sunt strugurii din Canaanul Tău!
Tu m-ai adus, Iisuse, cu făclii şi cu lumini cereşti până la poarta împărăţiei Tale, m-ai învrednicit să simt adierea fericirii Raiului, iar îndată după aceasta, pentru păcatele mele, m-ai întors înapoi în pustiul arzător, ca pe israelieni de la Iordan, ca să mai rătăcesc patruzeci de ani până ce va muri omul vechi din mine, dimpreună cu pruncii patimilor şi până ce mă voi smeri cu desăvârşire în faţa Ta.
Acum primesc din mâna Ta, Iisuse, orice; primesc orice fel de boală, orice fel de suferinţe, primesc temniţă şi moarte, numai să ştiu că, la capătul tuturor durerilor, mă vei ajuta să trec Iordanul în Ţara Sfântă, iar acolo să am fericirea de a mă îndulci mereu de prezenţa Ta, de Harul Tău, de mângâierea Ta.
Când zic că primesc orice fel de suferinţă, mi se încrâncenează carnea de pe mine, mi se tulbură sufletul până la moarte şi, din pricina zbuciumului meu lăuntric şi a groaznicei cruci ce mi se arată în faţă, parcă îmi apar broboane de sânge pe frunte, dar – cu toate acestea – eu sunt hotărât să primesc orice durere din mâna Ta, aşa cum primesc cuţitul doctorului care mă taie şi-mi scoate putreziciunea din mine, ca să mă izbăvească de moarte sau aşa cum primeşte femeia durerile naşterii, gândindu-se cu bucurie că va veni un om nou pe lume.
Împietrit am fost – recunosc – ca samaritenii. N-am vrut să-Ţi primesc Cuvântul în casa sufletului meu. Pentru aceasta, ai fi putut face, ca pe vremea sfântului Ilie, să cadă foc din cer peste mine şi să mă ardă de viu. Dar Tu, multmilostive, preaîndurate şi îndelung răbdătorule, ai oprit pe Fiii Tunetului, spunându-le: „Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi?”. Trecând peste Legea Veche, peste litera care ucide, Tu ai venit cu Duhul iubirii care nu vrea moartea păcătosului.
Acum însă, când – ca Simon Leprosul – eu Te primesc în casa mea surpată, porunceşte ucenicilor Tăi şi sfinţilor îngeri să nu-mi ia sufletul nepocăit, să nu mă lovească cu moarte năpraznică, ci să fie – ca şi Tine -îndelung răbdători, plini de milă şi de dragoste. Fă din nou ca Măicuţa Ta să fie şi Măicuţa mea, trimite pe îngeraşul păzitor şi pe toţi sfinţii ca să mă întărească, să mă mângâie şi, curăţin-du-mă prin focul suferinţelor, să mă ridice de la pământ la cer. îndrăznesc să Te rog a-i trimite la mine, căci o văd cu ochii inimii pe Preasfânta Fecioară cum, fără să se scârbească de Maria-Magdalena, păşeşte alături de această desfrânată pocăită din care Tu ai scos şapte draci şi cu care Preacurata Te-a urmat pe Golgota şi Te-a căutat în mormânt, aşa cum, cu aceiaşi ochi lăuntrici, îl văd pe îngerul păzitor al unui păcătos nepocăit plângând în urma lui şi petrecându-1 până la mormânt împreună cu Andrei cel nebun pentru Hristos, chiar după ce diavolii puseseră stăpânire peste sufletul lui. Te rog să mi-i trimiţi în ajutor şi pe sfinţii Tăi, căci – întocmai ca Apostolii de odinioară – au primit de la Tine puterea nu numai să mi Te propovăduiască prin sfintele lor rugăciuni şi inspiraţii, ci să şi scoată duhurile rele din mine, să-mi deschidă ochii mei cei orbiţi de păcat, să-mi destupe urechile mele cele surde, ca să Te văd şi să aud glasul Tău, să-mi cureţe sufletul de lepra păcatului şi să mă învie pe mine cel ce sunt omorât de păcat.
Drept aceea, de mă vei cruţa şi-mi vei ierta cei zece mii de talanţi ce-Ţi datorez, făgăduiesc că şi eu, la rândul meu, îl voi cruţa pe aproapele meu, nu-l voi strânge de gât şi nu-l voi pedepsi cu temniţa, ci-i voi ierta şi eu cei o sută de dinari pe care mi-i datorează. Şi fiindcă aici trebuie să bem paharul tuturor amărăciunilor, îţi aduc jertfă bine plăcută Ţie o inimă zdrobită şi înfrântă, îţi aduc ardere de tot: ochii, mâinile, picioarele, gândurile mele pătimaşe şi păcătoase pe care să mi le cureţi cu focul iubirii Tale pe care l-ai adus pe pământ; să le arzi cu dragostea Ta, iar în locul gunoiului păcătos să torni, fără măsură, Duhul Tău cel Sfânt.
Acuma mi-e dor, Doamne Iisuse, numai de Tine, dar în acelaşi timp îmi este frică să nu Te pierd pe Tine, Cela ce-mi eşti singura şi ultima nădejde de mântuire. Mă apucă groaza când mă gândesc la faptul că s-ar putea să rămân pe veci fără Tine. Vai! Cât de înfricoşătoare ar fi atunci pentru mine chinurile iadului. Focul dragostei Tale, rămas în adâncul inimii mele, m-ar arde veşnic şi neîncetat; viermele neadormit al mustrărilor de conştiinţă m-ar roade întruna cu părerea de rău că mi-am cheltuit în zadar zilele unei vieţi ce nu se mai poate repeta; întunericul cel mai dinafară al nopţilor de veşnică părăsire m-ar înnebuni, iar vaietele şi gemetele fraţilor smintiţi de mine m-ar împunge mai rău decât furcile înfocate ale dracilor. Şi nu numai atât: însuşi trupul meu, lipsit de darul Duhului Sfânt, care-i păzeşte nevătămaţi pe cei trei tineri în cuptorul de foc şi-i face pe mucenici să cânte în mijlocul cazanului cu smoală în clocot, ar simţi toate intemperiile, arşiţa şi gerul, viermii şi putoarea.
Dar eu nici atunci nu-mi voi pierde nădejdea. Luând pildă de la fratele care, după fiecare cădere, plângea la icoana Ta, până în clipa când i-ai luat sufletul la cer, eu voi striga din însăşi temniţa păcatelor, ca să mă audă toţi demonii, că numai pe Tine Te iubesc, Iisuse. Chiar de-aş fi lipsit de mângâierea Ta, de care nu sunt vrednic, chiar dacă n-aş gusta nici una din fericirile Raiului, voi striga, Iisuse, că Te iubesc numai pe Tine, că Te iubesc pentru dragostea Ta pe care ai arătat-o oamenilor, pentru jertfa Ta nespusă şi pentru mila Ta nesfârşită. Departe de frumuseţea Raiului, voi fi fericit, Iisuse, să Te văd, printr-o mică deschizătură la Cina cea de Taină, la Cina cea veşnică, înconjurat de Preacurata Fecioară şi de sfinţii Tăi, iar eu să mă mulţumesc cu firimiturile Darului Tău ce vor cădea de la masa stăpânilor mei. De voi fi întrebat de vrăjmaşii nevăzuţi cum de-am îndrăznit să intru sub masă şi să adun firimiturile, voi răspunde că Iisus al meu este prietenul vameşilor şi al păcătoşilor, că Iisus pe care îl iubesc ne-a spus nouă tuturor că tâlharii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia Cerurilor. Iar de voi fi întrebat la vămile văzduhului, să răspunzi Tu, Doamne Iisuse, aşa cum i-ai răspuns diavolului când acesta voia să-1 tragă la iad pe fratele ce plângea la icoană: „Ai atâtea greşale, ca să pui să tragă întocmai cu Sângele cel scump, pe care L-am vărsat pentru dânsul pe cruce? Iată junghierea Mea şi moartea Mea au afundat fărădelegile lui, fiindcă nu s-a deznădăjduit de mântuirea sa”.
Ştiu că în iad nu este cu putinţă săvârşirea faptelor bune în vederea pocăinţei şi mântuirii sufletului. Aşadar, nu voi fi vrednic – atunci – să-mi ridic ochii la cer, ca să implor mila şi iertarea. Nu voi fi vrednic să mă rog Preacuratei Fecioare şi sfinţilor Tăi, dar mă voi mângâia cu gândul că mulţi dintre aleşii Tăi au fost, înainte de a Te cunoaşte, beţivi, desfrânaţi, trădători, plini de păcate şi că, în ciuda tuturor acestor păcate, ei s-au ridicat cu darul Tău şi au biruit. Aceşti sfinţi mă vor înţelege, vor plânge pentru mine, căci îşi vor aduce aminte că şi ei au fost pierduţi ca şi mine.
De aceea, cu nădejdea în rugăciunile lor, cu nădejdea în rugăciunile întregii Tale Biserici din cer şi de pe pământ, în mijlocul căreia se află îngenuncheată şi înlăcrimată Preacurata Ta Maică, îmi înalţ – cât încă n-a sosit ceasul morţii – cu sfială rugăciunea mea, zicând: Iisuse, Preadulcele şi Scumpul meu Mântuitor, Tu eşti singura mea mângâiere şi nădejde de mântuire. Căci oriunde m-aş întoarce – spre răsărit, spre apus, spre miazăzi sau spre miazănoapte – eu numai pe Tine Te caut. Cerul şi pământul, viaţa şi moartea n-au nici un sens fără Tine. Tu îmi eşti mai necesar decât aerul, apa şi pâinea. Şi când Te părăsesc şi mă îndepărtez de Tine, tocmai atunci îmi eşti mai dorit, mai căutat, mai necesar. De aceea, cu lacrimi suspin şi strig către Tine: Vino, Iisuse! Pogoară-Te în iadul din mine, cum Te-ai pogorât îndată după înviere şi învie ticălosul meu suflet. Ştiu că nici eu – de mii de ori mai mult – nu sunt vrednic să intri sub acoperământul sufletului meu dărăpănat de păcat, dar adu-Ţi aminte, Doamne, că eu, chiar de voi muri în păcate, tot cu nădejdea mântuirii şi învierii Tale voi muri. Şi aşa cum ai avut milă de cei din Legea Veche, pe care i-ai slobozit din legăturile şi încuietorile morţii, tot aşa ai milă şi de mine şi mă dezleagă din lanţurile păcatului şi ale patimilor cu care şarpele m-a înfăşurat. Tu ai zis, Iisuse, că mai ai şi alte oi, care nu sunt din staulul poporului ales de Tine şi pe care trebuie să le aduci în turma Ta; ca şi canaaneanca, eu nu sunt din neamul celor ce sunt mereu cu Tine, ci vin continuu dintre păgânii cei nelegiuiţi. îmi dau prea bine seama că nu se cuvine să iei Pâinea Vieţii din gura copiilor Tăi şi s-o arunci unui câine ca mine. Dar cu toate acestea eu alerg ca şi sărmana văduvă în urma Ta, rugându-Te fără încetare să ai milă şi de mine, căci şi eu am în pieptul meu o inimă care rău se îndrăceşte cu patimile. Lasă-mă dar, Iisuse Doamne, ca alături de canaaneanca şi de toţi oropsiţii pământului, să strâng firimiturile ce cad de la masa sfinţilor Tăi. Primeşte-mă în staulul Tău ca să nu mă sfâşie lupul cel nevăzut. Căci nădejdea şi mângâierea mea este Cuvântul Tău care zice: „pe cel ce vine la Mine nu-1 voi izgoni afară”, iar pe cel primit de Tine nimeni nu-1 va putea răpi din mâinile Tale, nici chiar satana.
Cuget ziua şi noaptea la Tine, Iisuse, şi mă întreb: Ce-aş face, Doamne, fără Tine? Ce-aş face fără Tine în suferinţă, în boală, în temniţă, în sărăcie? Ce-aş face când îndoielile de tot felul vin să-mi sfâşie sufletul? Ce-aş face când păcatele şi patimile caută să mă înghită, aşa cum valurile mării căutau să-1 înghită pe Petru? Cât de bine îl înţeleg acum pe acel mare scriitor care zicea că, dacă nu Te-ar fi cunoscut, şi-ar fi pus capăt zilelor sale; sau pe acel prinţ indian care, dacă nu Te-ar fi văzut viu cu proprii săi ochi, şi-ar fi curmat firul vieţii!
Cunosc dragostea cu care Tatăl ceresc de veacuri îi primeşte pe toţi fiii risipitori care, cu pocăinţă, se întorc acasă. Cunosc iubirea Duhului Sfânt care, cu suspine negrăite, se roagă zi şi noapte pentru noi. Ştiu că Preacurata Fecioară se roagă în genunchi şi cu lacrimi pentru toţi păcătoşii. Ştiu de asemenea că îngerii din cer şi toţi sfinţii, care au fost oameni păcătoşi ca şi noi, neîncetat ne ajută cu rugăciunile lor dar, cu toate acestea, inima mea tot spre Tine se îndreaptă, Iisuse, ochii mei tot pe Tine Te văd răstignit, vărsându-Ţi şi acum sângele Tău cel scump pentru mântuirea noastră; urechile mele tot cuvintele Tale aud, spunând: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă sufletelor voastre”; sufletul meu tot pe Tine Te simte, văzându-Te cum, înainte de a-Ţi da duhul în mâinile Tatălui, grija Ta cea mare n-ai îndreptat-o mai întâi spre Maica Ta, care stătea la piciorul crucii cu sabia durerii împlântată în inimă, nici spre feciorelnicul Tău ucenic şi prieten ce s-a rezemat de pieptul Tău şi Te-a urmat cu cea mai mare credincioşie pe drumul Golgotei, ci Ţi-ai îndreptat privirea spre un tâlhar ca mine, căruia i-ai făgăduit Raiul chiar în ziua în care i-ai vorbit, lăsând astfel cele nouăzeci şi nouă de oi în muntele sfinţeniei şi căutând prin prăpăstiile fărădelegilor oiţa cea rătăcită; iar închipuirea mea tot pe Tine mi Te înfăţişează înaintea ochilor mei, stând şi plângând în faţa Ierusalimului inimii mele, care nu vrea să-şi adune puii faptelor bune sub aripele Tale.
Şi amintirile din copilăria mea cea duhovnicească tot pe Tine mi Te aduc în faţă, arătându-mi cum Te-ai pogorât la mine în prăpastie şi cum m-ai scos de acolo şi m-ai făcut sănătos, dându-mi toată îngrijirea; apoi cum, îndată după înviere, nu Te-ai arătat mai întâi Apostolilor Tăi, ci unei păcătoase din care ai scos şapte draci. Fiindcă Tu şi Tatăl una sunteţi, iar cel ce Te-a văzut pe Tine L-a văzut şi pe Tatăl, nu e de mirare că eu, cel ce sunt ostenit de lupta crâncenă pe care o duc împotriva trupului, a lumii şi a diavolului, cel ce sunt împovărat de atâtea patimi şi păcate, vin la Tine, Iisuse, căci numai Tu îmi poţi opri curgerea patimilor când mă ating de marginea veşmântului Tău, ducându-mă astfel spre limanul nepătimirii. Leagă-mi aşadar, Iisuse Preadulce, rănile sufletului meu pricinuite de tâlharii cei nevăzuţi, care m-au prins şi m-au bătut, lăsându-mă abia viu. Toarnă iarăşi untdelemn şi vin pe rănile mele, aşa cum ai turnat întâia oară. Scoate-mă mereu din prăpastia în care cad de şapte ori pe zi. Dezleagă-mă de nevăzutele firicele cu care m-a înfăşurat vicleanul păianjen în pânza sa ca să-mi sugă sângele şi viaţa veşnică.
Te rog să tragi, alături de mine, în jugul Tău care astfel îmi va fi uşor şi bun.
Ajută-mă să-i iubesc pe vrăjmaşii mei, să-i binecuvântez pe cei ce mă blestemă, să fac bine celor ce mă urăsc, să mă rog pentru cei ce mă vatămă şi mă prigonesc, întărindu-mă cu gândul că numai aşa ne poţi face nişte blânzi mieluşei pe noi, cei ce suntem lupi crânceni unii faţă de alţii. Până acum, Iisuse, s-a hulit Numele Tău din pricina faptelor mele celor rele; dă-mi dar puterea şi harul ca măcar de azi înainte să pot săvârşi cât mai multe fapte bune pe care, văzându-le cei din jurul meu, să proslăvească Numele Tău cel sfânt. Fă-mă să intru prin rana din coastă în inima Ta ca să Te cunosc cât eşti de blând şi de smerit, iar acolo, în inima Ta, să mă umpli de acea dumnezeiască putere şi stăpânire de sine ca întotdeauna să mă port cu blândeţe şi cu smerenie în mijlocul fraţilor mei. Dă-mi harul să pot răbda ocările, să biruiesc răul cu binele şi să nu mai slobozesc câinii cei răi ai patimilor împotriva aproapelui meu. învaţă-mă să mă lupt mai vârtos împotriva răului din mine, să sufăr nedreptatea fără cârtire şi să caut să fiu mai degrabă victimă decât călău, căci aşa i-ai învins şi Tu pe călăii Tăi. Deprinde-mă să mă las ca un copil în purtarea Ta de grijă. Loveşte cu toiagul Crucii în stânca inimii mele ca să izvorască un neîncetat duh de pocăinţă. Atinge-Te de ochii mei ca să slobozească lacrimi curăţitoare de păcate, pentru ca astfel să Te am pururea în inima mea şi să nu Te mai părăsesc niciodată, nici în viaţa de aici, nici în viaţa de dincolo. Amin.
(Rugăciunea vameşului, Arhimandrit Paulin Lecca, Editura Christiana, 1998)

Acatistul Sfântului Părintelui nostru Cuviosul Serafim Rose din Platina

A C A T I S TUL

Ierom-Serafim-Rose-E

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

Condacul 1

Vas ales al lui Hristos, cuvioase părinte Serafime, ţie-ţi dăruim cântare de mulţumire şi laudă, căutând la lucrarea şi jertfa ta plăcută lui Dumnezeu. De vreme ce Îl zăreşti acum pe Domnul Cel înviat, pe scaunul Său de slavă, mijloceşte pentru jalnica noastră generaţie. Pentru aceasta, noi păcătoşii îţi strigăm ţie:

Bucură-te,cuvioase sfinte părinte Serafime, candelă strălucitoare a lui Hristos ce luminează vremile din urmă!

Icosul 1

În vremea şederii tale pământeşti, ai neguţătorit bogăţiile cele stricăcioase ale unei lumi ce moare, pentru bogăţiile cele nespuse şi nemărginite ale Împăratului Ceresc. Părăsind toate legăturile ce te ţineau către pământ, căutat-ai să dobândeşti cugetul şi credinţa Sfinţilor Părinţi ai Bisericii celei Ortodoxe şi să înmânezi harul acesta spre mântuirea celor mulţi. Cinstind măreţele tale făptuiri, îţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, căutătorule al Adevărului mai presus de toate cele!

Bucură-te,cel ce ai respins multele ispite ale largii căi spre pieire!

Bucură-te, cel ce l-ai mărturisit pe Domnul Iisus Hristos în faţa lumii!

Bucură-te, cel ce a vădit cursele ascunse ale vrăjmaşului!

Bucură-te, cel ce ai căutat harul şi luminarea Împăraţiei lăuntrice!

Bucură-te, cel ce ai părăsit zidirea şi ai căutat Lumina cea Nezidită!

Bucură-te, cuvioase sfinte părinte Serafime, candelă strălucitoare a lui Hristos ce luminează vremile din urmă!

Condacul al 2lea

Zărind înşelarea şi nebunia ce trece drept înţelepciunea acestei lumi, ales-ai calea lui Hristos, ajungând cu adevărat înţelept. Iar precum Fericitul Augustin, ai căutat apoi să înţelegi taina Împărăţiei lui Dumnezeu şi a împărăţiei omului. Şi dorind Împărăţia Sa, împreună cu tine Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 2lea

Trecând pe lângă înfricoşătorul adânc al apostaziei, înălţat-ai strigătul mântuirii asupra unei lumi însetate. Răspunzând chemării, îţi cântăm ţie:

Bucură-te, cel ce ai arătat calea spre mântuire întunecatului om al zilelor noastre!

Bucură-te, smerită slugă următoare a Tradiţiei întocmai cum ţi-a fost înmânată!

Bucură-te, filosof ce a zărit istoria odihnindu-se în palma lui Dumnezeu!

Bucură-te, inimă pocăită ce a căutat iertare de păcate!

Bucură-te, cinstitor al împăraţilor celor ortodocşi!

Bucură-te, cel ce ai vădit greşeala omenirii respingătoare a lui Dumnezeu!

Bucură-te, cuvioase sfinte părinte Serafime, candelă strălucitoare a lui Hristos ce luminează vremile din urmă!

Condacul al 3lea

Aflându-te cu boală de netămăduit în tinereţile tale, te-ai rugat fierbinte Sfintei Maici a lui Dumnezeu spre tămăduire, ca să ai vreme a rodi pentru Fiul ei cel Sfânt. Şi găsind tu această milă, Îi cântăm Domnului Iisus Hristos: Aliluia!

Icosul al 3lea

Căutând asceticele nevoinţe spre tămăduirea de păcat, fost-ai înălţat întru tărie. Iar acum te rogi Veşnicului Judecător al omenirii pentru copiii-ţi cei după duh şi pentru toţi cei ce-ţi strigă unele ca acestea:

Bucură-te, cel ce te-ai curăţit întru dureri!

Bucură-te, cel ce ai căutat milostivirea Maicii Domnului spre a săvârşi lucrarea Fiului ei!

Bucură-te, cel ce ai căutat să umbli calea cea strâmtă ce duce la viaţă!

Bucură-te, cel ce ai strălucit cu lumina Împăraţiei celei Cereşti!

Bucură-te, cel ce cu smerenie primitu-ţi-ai locul în rândul drepţilor, aşezat fiind de Sfânta Treime!

Bucură-te, cuvioase sfinte părinte Serafime, candelă strălucitoare a lui Hristos ce luminează vremile din urmă!

Condacul al 4lea

Născut fiind într-un ţinut despărţit de adevărul mântuitor al Ortodoxiei, ai lucrat spre a înfăţişa Apusului pe ai săi Sfinţi precum o candelă fără de greşeală. Iar noi, cei ce avem folosință din lucrurile tale, împreună aducem cântare Sfintei Treimi strigând: Aliluia!

Icosul al 4lea

Mărturie dând în tinereţile tale făcătorului de minuni al zilelor noastre, Sfântul Ioan Maximovici din San Francisco, sufletele mântuindu-le precum odinioară Sfântul Martin de Tours, ai urmat pildei sale prin dragostea-ţi cea către sfinţii Apusului. Bucurându-ne întru lumina lor, strigăm:

Bucură-te, cel ce ai proslăvit sfinţi ai lui Dumnezeu precum Grigorie de Tours!

Bucură-te, cel ce ai urmat calea unui Gherman al Alaskăi!

Bucură-te, cel ce ai arătat calea către Împărăţia Cerurilor celor mulţi, precum Inochentie!

Bucură-te, sfânt vas născut al locului precum Petru Aleutul!

Bucură-te, lumină a noilor ţinuturi precum Ioan Maximovici!

Bucură-te, sfânt păzitor al celor Sfinte precum părintele Gherasim al Alaskăi!

Bucură-te, cuvioase sfinte părinte Serafime, candelă strălucitoare a lui Hristos ce luminează vremile din urmă!

Condacul al 5lea

Zărind pe mulţi împrejuru-ţi căzând întru greşalele cele de-a stânga ori de-a dreapta, ai găsit a urma blagoslovita cale Împărătească cea de mijloc, ce duce spre Împărăţia Adevărului. Iar noi, cei ce tindem a-ţi urma paşii, lăudăm pe Domnul cu cântarea: Aliluia!

Icosul al 5lea

Năzuind a pricepe cum este cu putinţă cuiva a rămâne credincios lui Hristos într-o vreme în care dragostea a mulţi s-a răcit, găsit-ai că singură suferinţa îndurată cu durere de inimă, din dragoste de Hristos, duce către mântuire. Şi noi, oftând de dureri, strigăm:

Bucură-te, păstor ce ai învăţat cu cuvântul şi cu fapta!

Bucură-te, creştin adevărat ce ţi-ai luat crucea şi urmat-ai lui Hristos!

Bucură-te, dascăl ce ai învăţat de la Sfinţi!

Bucură-te, cel ce înfăţişezi cumpătarea cea duhovnicească!

Bucură-te, cel ce ai osândit a compromisului greşeală!

Bucură-te, om al înţelegerii ce mustrat-a fariseii zilelor noastre!

Bucură-te, cuvioase sfinte părinte Serafime, candelă strălucitoare a lui Hristos ce luminează vremile din urmă!

Condacul al 6lea

Neîncrezându-te înţelepciunii de sine, căutat-ai dumnezeieştile, izbăvitoarele de viaţă învăţături ale Sfinţilor Părinţi. De vreme ce eşti acum desăvârşit întru înţelepciunea aceasta, roagă-te Domnului Iisus ca şi noi să trecem pe lângă înţelegerea de sine, grăindu-I: Aliluia!

Icosul al 6lea

Aflându-te că aparţinător erai unui alt Sion, lăsatu-te-ai a fi altoit întru viţa cea adevărată a Ortodoxiei. Şi urmând celor ce te-au învăţat, harul dumnezeiesc atinsu-ţi-a viaţa. Iar noi, mare trebuinţă având de o asemenea hrană, îţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, fiu adoptiv al Sfintei Rusii!

Bucură-te, ucenic al Părinţilor Filocaliei!

Bucură-te, campion al tovărăşiei ortodoxe!

Bucură-te, următor al Sinoadelor Ecumenice!

Bucură-te, cinstitor al mucenicilor!

Bucură-te, întâiul sfânt născut al unui tărâm nou!

Bucură-te, cuvioase sfinte părinte Serafime, candelă strălucitoare a lui Hristos ce luminează vremile din urmă!

Condacul al 7lea

Iubind tu raiul cel dumnezeiesc mai presus de pământul acesta trecător, căutat-ai către calea cea monahicească a deprinderii sufletului spre a cerceta la lucrurile cele înalte. Şezând la picioarele Domnului şi ascultând cuvintele Sale, luat-ai ceea ce e mai bun. Şi noi, tinzând după multe lucruri, tânjim a-I cânta împreună cu tine Domnului: Aliluia!

Icosul al 7lea

Căutând tu să îţi mântuieşti sufletul ca un smerit călugăr, înălţatu-te-ai dincolo de căutătura patimii. Şi noi, pradă căzând vrăjmaşilor şi patimilor, cerem cu tărie ale tale rugăciuni, cu laude ca acestea:

Bucură-te, cel ce ai căutat să aduci viaţă monahicească omului cel pierzător al zilelor noastre!

Bucură-te, cel ce ai chemat spre Tebaida cea americană!

Bucură-te, iubitor al vieţuitorilor pustiei Egiptului!

Bucură-te, ziditor al unui Munte ă Athos în a ta inimă!

Bucură-te, următor al Sfântului Ioan Înaintemergătorul, lumii strigând din pustie!

Bucură-te, cinstirea Noilor Mucenici, înaintemergător al monahilor din vremile de pe urmă!

Bucură-te, cuvioase sfinte părinte Serafime, candelă strălucitoare a lui Hristos ce luminează vremile din urmă!

Condacul al 8lea

Pricepând tu că cunoştinţa acestei vieţi duce numai către pieire, primit-ai preoţia din mâinile celui ce moştenea Tradiţia de la Optina, Nectarie Konţevici, episcopul cel sfânt. Şi, preot fiind, cu adevărat unul legiuit, adus-ai pe mulţi la credinţa cea dreaptă, prin ale botezului ape. Cu ei împreună, cântăm Domnului: Aliluia!

Icosul al 8lea

Căutând să uneşti a adevăratei credinţe evlavie cu a raţiunii înţelegere, scris-ai cărţi fără de număr spre a aduce Cuvântul Ortodox unei epoci în cădere. Ca preot, hrănit-ai a celor credincioşi turmă cu Prea Sfântul Trup şi Sânge al lui Hristos. Săturat-ai astfel pe oamenii cei flămânzi duhovniceşte ai zilelor tale, cu cugetul şi cu duhul. Iar noi, tinzând să ne înălţăm cu tine, strigăm:

Bucură-te, campionul Ortodoxiei!

Bucură-te, ostaş ce foloseşte sabia cea ascuţită cu două tăişuri a Cuvântului lui Dumnezeu!

Bucură-te, cel ce ai vădit minciuna evoluţionismului!

Bucură-te, susţinător al măreţiei zidirii lui Dumnezeu!

Bucură-te, cel ce nu te-ai încrezut raţiunii omeneşti!

Bucură-te, slăvire a Logosului!

Bucură-te, cuvioase sfinte părinte Serafime, candelă strălucitoare a lui Hristos ce luminează vremile din urmă!

Condacul al 9lea

Cunoscând trebuinţa de a-ţi pregăti duhul pentru moarte, întru pocăinţă ai căutat învăţăturile Sfinţilor Părinţi asupra plecării sufletului din acest loc al înşelării. Şi iertare căutând de la Hristos, milostivire Îi cerem, cântând: Aliluia!

Icosul al 9lea

Pricepând omul că trebuie a da socoteală de orice gând, vorbă şi faptă, ai prevenit o generaţie fără de minte asupra Judecăţii ce va să vină. Şi noi, cutremurându-ne de păcatele noastre, îţi cântăm acestea:

Bucură-te, învăţătorul adevărului!

Bucură-te, întărirea celor slabi!

Bucură-te, smerirea celor mândri!

Bucură-te, chemare spre pocăinţă!

Bucură-te, mijlocitor către Născătoarea de Dumnezeu!

Bucură-te, rugător înaintea Treimii!

Bucură-te, cuvioase sfinte părinte Serafime, candelă strălucitoare a lui Hristos ce luminează vremile din urmă!

Condacul al 10lea

Zărind lumea cum se cufundă întru nebunie şi necredinţă, ai vorbit despre apropiata Judecată a lui Dumnezeu asupra omenirii celei rătăcite.Şi noi,îngroziţi fiind de a noastră lipsă de credinţă, îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10lea

Iubindu-i pe toţi cei iubiţi ai lui Hristos, ai cinstit Sfânta Sa Maică şi ai căutat către ajutorul ei în vreme de încercare. Şi noi, de credinţa şi îndelunga ta suferinţă minunându-ne, strigăm Maicii Domnului:

Bucură-te, Fecioară Sfântă, ceea ce degrabă răspunzi rugăciunilor!

Bucură-te, acoperirea celor ce sunt îndureraţi!

Bucură-te, nădejdea celor pierduţi!

Bucură-te, balsam al celor răniţi!

Bucură-te, Maica creştinilor!

Bucură-te, ajutătoare a fericitului Serafim!

Bucură-te, cuvioase sfinte părinte Serafime, candelă strălucitoare a lui Hristos ce luminează vremile din urmă!

Condacul al 11lea

Fiind al Sfintei Rusii nou fiu, şi văzând acea ţară prădată de vrăjmaşii cei fără de Dumnezeu, străduitu-te-ai a ţine în viaţă Sfânta Rusie într-un nou pământ. Şi Dumnezeu a răsplătit ale tale osteneli, lumânarea ta de Paşti luminând Sfânta Rusie aflată în suferinţă. Văzând acestea, strigăm Împăratului Ceresc: Aliluia!

Icosul al 11lea

Respectând credinţa cea adâncă şi străveche a pravoslavnicilor ruşi, vorbit-ai de învierea Sfintei Rusii şi pentru aceasta ajuns-ai candelă strălucitoare ce luminează întreaga lume. Cu adevărat, ai fost printre roadele cele timpurii al proorociei celei mari a Sfântului Serafim, a descoperirii credinţei Ortodoxe către întreaga lume. Cinstind credinţa şi înainte-vederea ta, strigăm:

Bucură-te, rod nou al unui străvechi pom!

Bucură-te, sămânţă a unui nou început!

Bucură-te, prooroc al învierii!

Bucură-te, campion al Noilor Mucenici!

Bucură-te, ostaş al armiei lui Hristos!

Bucură-te, unealtă a dumnezeieştii pronii!

Bucură-te, cuvioase sfinte părinte Serafime, candelă strălucitoare a lui Hristos ce luminează vremile din urmă!

Condacul al 12lea

De-a lungul vieţii tale celei pământeşti, căutat-ai cu sporire pe Hristos Domnul. Şi la vremea depărtării tale de la această viaţă înşelătoare, Domnul ţi-a îngăduit mari suferinţe trupeşti spre a-ţi pregăti sufletul pentru veşnicie, pricinuind astfel minuni mari prin sfinţirea ta. Iar acum, că te desăvârşeşti în Împărăţia cea cerească, roagă-te pentru noi, ca să venim cu toţii la Hristos, cântând: Aliluia!

Icosul al 12lea

Căile Domnului nesocotite sunt de către om, care ridicatu-şi-a braţul împotriva Ziditorului său şi a Bisericii Sale. Văzând tu unele ca acestea, înştiinţatu-ne-ai să fim cu tărie în încercările ce ne stau dinainte, grăind „E mult mai târziu decât vă închipuiţi!” Căutând rugăciunile tale, strigăm cu glas mare:

Bucură-te, prevenire spre a nu fi căldicei!

Bucură-te, tăria celor slăbiţi!

Bucură-te, cel ce vădeşti ereziile cele încurcate!

Bucură-te, susţinător al adevărului Ortodoxiei!

Bucură-te, lumină întru întuneric!

Bucură-te, luminător al lui Hristos!

Bucură-te, cuvioase sfinte părinte Serafime, candelă strălucitoare a lui Hristos ce luminează vremile din urmă!

Condacul al 13lea

O, sfântul nostru părinte, cuvioase Serafime, la a ta îngropăciune Nectarie episcopul ne-a învăţat a căuta spre mijlocirea ta. Apoi, la patruzeci de zile de la adormire-ţi, cântatu-ţi-a el Proslăvirea, aşezându-te astfel cu sfinţii împreună. De cei mulţi trecut-a nezărită până când, la şaisprezece ani înfăţişat-ai fost drept Cuvios. Acum ştim că pururea cânţi lui Dumnezeu: Aliluia! (de trei ori)

Icosul 1

În vremea şederii tale pământeşti, ai neguţătorit bogăţiile cele stricăcioase ale unei lumi ce moare, pentru bogăţiile cele nespuse şi nemărginite ale Împăratului Ceresc. Părăsind toate legăturile ce te ţineau către pământ, căutat-ai să dobândeşti cugetul şi credinţa Sfinţilor Părinţi ai Bisericii celei Ortodoxe, şi să înmânezi harul acesta spre mântuirea celor mulţi. Cinstind măreţele tale făptuiri, îţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, căutătorule al Adevărului mai presus de toate cele!

Bucură-te, cel ce ai respins multele ispite ale largii căi spre pieire!

Bucură-te, cel ce l-ai mărturisit pe Domnul Iisus Hristos în faţa lumii!

Bucură-te, cel ce a vădit cursele ascunse ale vrăjmaşului!

Bucură-te, cel ce ai căutat harul şi luminarea Împăraţiei lăuntrice!

Bucură-te, cel ce ai părăsit zidirea şi ai căutat Lumina cea Nezidită!

Bucură-te, cuvioase sfinte părinte Serafime, candelă strălucitoare a lui Hristos ce luminează vremile din urmă!

Condacul 1

Vas ales al lui Hristos, cuvioase părinte Serafime, ţie-ţi dăruim cântare de mulţumire şi laudă, căutând la lucrarea şi jertfa ta plăcută lui Dumnezeu. De vreme ce Îl zăreşti acum pe Domnul Cel înviat, pe scaunul Său de slavă, mijloceşte pentru jalnica noastră generaţie. Pentru aceasta, noi păcătoşii îţi strigăm ţie:

Bucură-te, cuvioase sfinte părinte Serafime, candelă strălucitoare a lui Hristos ce luminează vremile din urmă!

Rugăciune către cuviosul părinte Serafim din Platina

O, sfântul nostru părinte, cuvioase Serafime, petrecutu-ţi-ai viaţa pe potriva poruncilor lui Hristos, ţie murindu-ţi, crucea ridicându-ţi-o şi urmându-I. Astfel săvârşind, adus-ai multă roadă secerişului celui dumnezeiesc. Rugămu-te, roagă-L pe Domnul pentru noi, copiii tăi cei după duh, ce vieţuiesc într-o vreme a necredinţei şi a vrăjmăşiei faţă de adevărul neprihănit. Roagă-te ca Hristos Dumnezeu să ne întărească şi să ne dea înţelepciune şi credinţă spre a trece de încercările ce ne stau înainte. Roagă-te pentru familiile noastre, pentru prietenii noştri, vii şi morţi. Roagă-te ca ochii lăuntrici ai sufletelor noastre să se deschidă şi să zărim Evanghelia cea dumnezeiască şi adevărată a Domnului, Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ca astfel să dobândim în lăuntrul nostru Duhul cel Sfânt. Roagă-te ca noi toţi să putem, la o vreme, a vieţui în fericire împreună cu tine şi cu ceilalţi Sfinţi în Împărăţia Cerurilor. Roagă-te Maicii Domnului să mijlocească fierbinte către Fiul ei, ca milostiv să fie sufletelor noastre. Că preaslăvită şi fără de sfârşit este Împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

TROPARUL; GLAS 4

Ca un credincios nevoitor al Sfântului Gherman / ai înflorit ca o roză duhovnicească în Platina / ca un luminător al Ortodoxiei în America / scrierile tale aduc nădejde întregii lumi/ învăţându-ne pe noi credinţa cea adevărată / o, cuvioase Serafime / roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

CONDACUL; GLAS 4

Pe deplin credincios fiind Maicii lui Dumnezeu / aşezatu-te-ai spre vieţuire într-un munte lângă Platina / şi acolo răstignitu-ţi-ai trupul, cu ale sale patimi şi pofte, prin ascetica nevoinţă / ajungând întâiul născut al Americii sfânt, / drept povaţă şi stea călăuzitoare fiind ortodoxiei americane. / Astfel îţi strigăm ţie / mântuieşte-ne cu ale tale rugăciuni / O, Serafime, Sfântul nostru Părinte.

seraphim-rose1

Parintele Serafim Rose: DESCOPERIREA LUI DUMNEZEU IN INIMA OMULUI

Canon de mângâiere către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, ce se cântă la toată întristarea

 FmLTgwZTE
facere a Sfântului Teodor Studitul
Cântarea I, glasul al 8-lea
Suntem aruncați în mii de nenorociri, răbdând cumplite dureri în acestea, dar tu, Maica lui Dumnezeu, din ele smulge pe cei ce se încred în tine.
Multe dintre cele pline de multă larmă tulbură foarte inimile noastre. Liniște dă-ne tu, Fecioară, celor ce te au pe tine ocrotitoare nebiruită.
Întărind mintea și cugetele noastre ale netrebnicilor și nevrednicilor robilor tăi, dă-ne putere, Fecioară, cu ușurință să stăm împotriva greutăților.
Ceea ce ai mântuit pe toți pământenii, izbăvindu-i pururea din cumplite primejdii, mântuiește și acum de toată vătămarea pe rugătorii tăi, păzindu-ne pe noi, Mireasă dumnezeiască.
Cântarea a 3-a
Furtuna deznădăjduirii suflă acum asupra noastră, Stăpână, mângâierea lumii, pe aceasta potolește-o, ducându-ne pe noi toți la țărmul liniștii, cârmuindu-ne cu harul ajutorului tău.
Din înrâuririle demonilor multe pătimim, pentru aceea ne ducem toată viața în chinuri, dar tu ajută-ne, ceea ce ești pricina dumnezeieștii bucurii, grabnic risipind cele mâhnicioase.
Cu rugăciunile tale de maică, potolește valul chinurilor care i-a ajuns pe robii tăi, adormind vânturile cele potrivnice, alungând departe de noi furtuna vrăjmașă.
Pe Fiul tău înduplecându-L, pe Domnul cel plin de bunăvoire, dă dezlegare, numai printr-un semn, rugătorilor tăi din toată răutatea, ca să alunge cele întristătoare, ca una ce ai putere, Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 4-a
Valurile întristării care cumplit acum mă înviforează îmblânzește-le ceea ce ai născut limanul cel liniștit al bucuriei, Maică Fecioară.
Izbăvește-ne din dureri, plecându-te rugăciunilor noastre vrednice de milă, oprind toată nenorocirea care vine asupra noastră pe neașteptate, ceea ce ești fără de prihană.
În împrejurări întristătoare ne istovim de tot noi, nenorociții. Dar greutatea acestora , Fecioară, prefă-o în ușurință.
Vindecă durerea care acum ne cuprinde pe noi, robii tăi, ceea ce ai scăpat la naștere de chinurile cele de maică, Mireasă dumnezeiască.
Cântarea a 5-a
Risipește negura deznădejdii, preadesăvârșită Fecioară, luminându-ne cu lumina ta sufletele celor ce aleargă la tine cu râvnă, Preanevinovată.
Întărește cu putere inimile celor ce te cinstesc pe tine ca, umbrite fiind de harul dumnezeiesc, să rămână nevătămate de săgetările durerilor ce se abat asupra lor.
Pe șarpele cel viclean, care îi atacă pe rugătorii tăi, pregătind uneltiri în ascuns, în tot chipul nimicindu-l, omoară-l.
Pe tot vrăjmașul care uneltește cu dușmănie împotriva noastră, a robilor tăi Preanevinovată, cu puterea ta dumnezeiască îl nimicește.
Cântarea a 6-a
S-au întărit cei puternici, s-au întărit asupra robilor tăi, Maica lui Dumnezeu, Fecioară, cei ce prin fire ne dușmănesc pe noi războindu-ne și necăjindu-ne fără de măsură. Dar tu nădejdea cea puternică, ridicând sprânceana, pe aceștia oprește-i.
Rănile, în chip vădit, pe cât se pare, ne țin pe noi nevindecați. Pentru aceea și până acum ne îmbolnăvesc în chip de nevindecat, aduc asupra noastră plăgi, biciuindu-ne chinuitor. Dar din toate acestea, tu, curată, slobozește-ne.
Robi făcându-ne plăcerilor vieții, depărtați fiind de toată înfrânarea, suntem stăpâniți de până acum de boli nevindecate, prin cea mai dreaptă judecată a lui Dumnezeu. Ci adâncul relelor noastre să-l biruiască bunătatea ta cea nesfârșită.
A revărsat asupra noastră Domnul mânia Lui prin dreapta Lui hotărâre. Căci ca pe niște prunci purtând numele mâniei, așa ne-a cuprins urgia mâniei Lui, făcându-ne pășune în chip cumplit. Ci tu, Fecioară, îmbunează-L către noi.
Cântarea a 7-a
Cu rugăciunile tale, Născătoare de Dumnezeu, pe Fiul tău roagă-L să Se arate milostiv către păcătoșii robii tăi și care stigă cu căldură și cu credință: binecuvântat ești, Dumnezeul părinților noștri.
Nădăjduind să dobândim acum, Preacurată, prin tine, dumnezeiasca milă, aducem cu osteneli glasuri rugătoare, înmulțind rugăciunile, grăind curatei tale icoane ca și când ar fi vie.
Comoară văzându-te pe tine, nedeșertându-te deloc și necheltuită, alergăm toți să scoatem îmbelșugate binefaceri, bogăție care nu se poate lua. Nu ne lipsi acum pe noi de asemenea nădejdi.
Micimea minții noastre ne îngreunează cu totul, Preanevinovată, ducându-ne în întristare, în lacrimi și osteneli. Ci din aceasta scoate pe cel ce strigă: Dumnezeul părinților noștri binecuvântat ești.
Cântarea a 8-a
Amărăciunile inimii cine le poate risipi cu ușurință, Fecioară, dacă nu singură cu adevărat dumnezeiasca ta rugăciune.
Amarele dureri ale rugătorilor tăi, cine le va potoli? Dacă nu singură tu, Maica lui Dumnezeu, ceea ce ai născut pe doctorul sufletelor.
Tu vindeci sufletele noastre cu totul îndurerate, tu alungi negura ispitelor, Ceea ce ești fără de prihană, cu razele curatei tale mijlociri.
Tu prefaci împrejurările cele cumplite în bucurie, ceea ce ai născut bucuria, Stăpâna lumii, ocrotirea credincioșilor.
Cântarea a 9-a
Născând pe Domnul tuturor cu trup, dăruiește-ne nouă slobozire din chinuri cu dumnezeieștile tale rugăciuni către El, cele bineprimite.
Miluiește, Fecioară, pe robii tăi cei vrednici de milă, slobozindu-i pe ei din toată boala nevindecată, punând frâu atacurilor care vin asupra noastră.
Umple de bucurie și de veselie pe robii tăi, care aleargă la tine din inimă curată, fără de prihană Fecioară, depărtând durerile inimilor.
Pe Dumnezeu, binefăcătorul tuturor și Mântuitorul, cu rugăciunile tale de maică roagă-L să izbăvească din primejdii, Curată, pe toți robii tăi.
Sursa: http://parohiarazoarele.blogspot.ro/2015/03/canon-de-mangaiere-catre-preasfanta.html

Canon de bucurie către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

betleemita Facere a Sfântului Iosif Imnograful

Se cântă în sâmbăta Imnului Acatist

Cântarea 1. Glasul al 4-lea Irmosul:

«Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duh, şi cuvânt răspunde-voi împărătesei Maici şi mă voi arăta luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!

Carte însufleţită a lui Hristos, pecetluită în Duhul, pe tine marele Arhanghel văzându-te, Curată, strigă ţie: Bucură-te, vasul bucuriei prin care blestemul strămoaşei este dezlegat!

îndreptarea lui Adam, bucură-te, Fecioară, Mireasa lui Dum­nezeu, omorârea iadului, Preanevinovată, palatul singurului împărat; bucură-te, tron de foc al Atotţiitorului.

Slavă…

Bucură-te, ceea ce singură ai odrăslit trandafirul cel neveş­tejit, mărul cel înmiresmat; bucură-te, ceea ce ai născut buchetul împăratului tuturor; bucură-te, nenuntită mântuirea lumii.

Şi acum…

Vistieria curăţiei, bucură-te, ceea prin care ne-am ridicat din căderea noastră; bucură-te, crin plăcut mirositor, Stăpână, ceea ce îi umpli de bună mireasmă pe cei credincioşi, tămâiere înmi­resmată şi mir de mult preţ.

Cântarea a 3-a Irmosul:

«Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, izvorul cel viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i întru dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i».

Ceea ce ai odrăslit spicul cel dumnezeiesc, ca o ţarină nea­rată, bucură-te, masă însufleţită care porţi pâinea vieţii; bucură-te, izvor nedeşertat al apei vieţii, Stăpână.

Juncă ce ai născut credincioşilor viţelul cel lără prihană, bucură-te, mieluşea care ai născut pe mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele a toată lumea; bucură-te, jertfelnic cald.

Slavă…

Dreaptă strălucire, bucură-te, ceea ce singură ai purtat pe soarele Hristos, locaşul luminii; bucură-te, ceea ce ai risipit întu­nericul şi pe întunecaţii demoni desăvârşit i-ai nimicit.

Şi acum…

Bucură-te, singură uşă prin care a umblat singur Cuvântul, ceea ce ai zdrobit încuietorile şi uşile iadului cu naşterea ta, Stă­până; bucură-te, dumnezeiască intrare a celor mântuiţi, Prea­lăudată.

Cântarea a 4-a Irmosul:

«Cel ce şade întru slavă pe scaunul Dumnezeirii, pe norul cel uşor a venit Iisus, cel cu totul dumnezeiesc, prin Preacurata Fecioară şi a mântuit pe cei ce strigă: Slavă puterii Tale, Hristoase!».

în glasuri de cântări, cu credinţă ţie îţi strigăm, Prealăudată: Bucură-te, munte gras şi închegat cu Duhul; bucură-te, sfeşnic şi vas care ai purtat mana cea dulce.

împăcarea lumii, bucură-te, fără prihană Stăpână; bucură-te, scară care pe toţi îi înalţi de pe pământ cu harul; bucură-te pod care cu adevărat îi treci pe toţi cei ce te laudă pe tine de la moarte la viaţă.

Mai înaltă decât cerurile, bucură-te, ceea ce ai purtat în pân­tecele tău lără osteneală temelia pământului; bucură-te, scoică, care din sângiurile tale ai ţesut porfiră împăratului Puterilor.

Slavă…

Bucură-te, Stăpână, ceea ce ai născut cu adevărat pe Dătă­torul de lege, pe Cel ce şterge în dar fărădelegile tuturor, adânc nepătruns, înălţime negrăită, prin care noi am fost îndumnezeiţi.

Şi acum…

Pe tine, ceea ce ai împletit lumii cunună neîmpletită de mână, te lăudăm, strigându-ţi ţie, Fecioară: Bucură-te, păzirea tuturor şi îngrădirea, întărire şi scăpare sfântă.

Cântarea a 5-a Irmosul:

«Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta; că tu, Fecioară, neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu, Cel peste toate şi ai născut pe Fiul Cel fără de ani, Cel ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine».

Ceea ce ai născut calea vieţii, bucură-te, Preanevinovată, ceea ce ai mântuit lumea din potopul păcatului; bucură-te, Mi­reasa lui Dumnezeu, auzire şi grăire înfricoşată; bucură-te, să­laşul Stăpânului tăpturii.

Tărie şi putere a oamenilor, bucură-te, tără prihană, locaşul sfinţirii slavei, omorârea iadului, cămară de nuntă cu totul lumi­noasă; bucură-te, bucuria îngerilor; bucură-te, ajutorul celor ce se roagă ţie cu credinţă.

Căruţă în chipul focului a Cuvântului, bucură-te, Stăpână, rai însufleţit care ai în mijloc pomul vieţii, pe Domnul a Cărui dulceaţă înviază pe cei ce se împărtăşesc cu credinţă şi pe cei ce sunt supuşi stricăciunii.

Slavă…

întăriţi cu puterea ta, strigăm ţie cu credinţă: Bucură-te, cetatea împăratului a toate, slăvită şi vrednică de auzire, despre care au vorbit limpede proorocii, munte netăiat; bucură-te, adânc nemăsurat.

Şi acum…

Cort larg al Cuvântului, bucură-te, lără prihană, scoică ce ai adus mărgăritarul cel dumnezeiesc; bucură-te, Preaminunată, împăcarea cu Dumnezeu a tuturor celor ce te fericesc pe tine pururea, Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 6-a Irmosul:

«înţelepţii lui Dumnezeu, care faceţi acest praznic dumnezeiesc şi cu totul cinstit, al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, slăvind pe Dumnezeu, Cel ce S-a născut dintr-însa».

Pat de nuntă al Cuvântului, Nepătată, pricina îndumnezeirii tuturor, bucură-te, cu totul fără de prihană, răsunarea prooro­cilor; bucură-te, podoaba Apostolilor.

Din tine a picurat roua care a stins văpaia cinstirii zeilor, pentru aceasta strigăm ţie: Bucură-te, lâna cea rourată, pe care mai dinainte a văzut-o Ghedeon.

Slavă…

Iată, ţie strigăm: Fii nouă liman celor învăluiţi şi port pe marea întristărilor şi a tuturor smintelilor vrăjmaşului.

Şi acum…

Pricina bucuriei umple de har cugetul nostru, ca să strigăm ţie: Bucură-te, rugul cel nears, nor cu totul luminos, ceea ce fără de încetare îi umbreşti pe credincioşi.

Cântarea a 7-a Irmosul:

«N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fară numai Făcătorului; ci groaza focului bărbăteşte înfruntându-o se bucu­rau, cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor noştri şi Doamne, binecuvântat eşti».

Te lăudăm pe tine strigând: Bucură-te, căruţă a soarelui celui înţelegător, viţa cea adevărată care ai lucrat strugurele cel copt care picură vinul ce veseleşte sufletele celor ce cu credinţă te slăvesc pe tine.

Ceea ce ai născut pe doctorul oamenilor, bucură-te, Mireasa lui Dumnezeu, toiagul cel tainic care ai înflorit floarea cea neveştejită; bucură-te, Stăpână, prin care ne umplem de bucurie şi moştenim viaţa.

Nu poate, Stăpână, limba cea ritoricească să te laude pe tine, căci înălţându-te mai presus de Serafimi ai născut pe împăratul Hristos pe Care roagă-L să ne izbăvească acum de toată vătă­marea pe cei ce cu credinţă se închină ţie.

Slavă…

Te laudă pe tine toate marginile şi strigă ţie: Bucură-te, cartea întru care este scris Cuvântul cu degetul Tatălui, Curată, pe Care roagă-L să scrie în cartea vieţii pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu.

Şi acum…

Te rugăm noi, robii tăi şi plecăm genunchiul inimii noastre: Pleacă urechea ta, Curată, şi mântuieşte-ne pe noi cei cufundaţi în necazuri şi păzeşte turma ta de toată năvălirea vrăjmaşilor, Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 8-a Irmosul:

«Pe tinerii cei binecredincioşi… ».

Ai primit în pântecele tău pe Cuvântul şi ai purtat pe Cel ce poartă toate, cu lapte L-ai hrănit pe Cel ce hrăneşte cu voia toată

lumea, Curată, Căruia îi strigăm: Pe Domnul toate lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Moise a văzut în rug marea taină a naşterii tale, tinerii mai dinainte au închipuit-o lămurit stând în mijlocul focului şi fiind nearşi, fară de pată Sfântă Fecioară, pentru aceasta te lăudăm întru toţi vecii.

Cei ce mai înainte am fost dezbrăcaţi de înşelare, veşmântul nestricăciunii l-am îmbrăcat prin naşterea ta şi cei ce şedeam în întunericul păcatelor lumină am văzut, pe tine, locaşul luminii, Fecioară, pentru aceea te lăudăm întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Fecioară, mântuirea muritorilor, morţii prin tine înviază, căci ai născut viaţa cea ipostatică, cei ce mai înainte erau muţi, acum bine grăiesc, leproşii se curăţesc, bolile se alungă, mulţi­mea duhurilor celor din văzduhuri se biruieşte.

Şi acum…

Ceea ce ai născut mântuirea lumii prin care de pe pământ la cer suntem înălţaţi, bucură-te, cu totul Binecuvântată, acope­rământ şi întărire, zid şi cetate a celor ce cântă, Curată: Pe Domnul toate lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Să lăudăm… Irmosul

«Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită; pe toată lumea ridică să-ţi cânte ţie: Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţat! pe Dânsul întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a Irmosul:

«Tot neamul omenesc să salte cu duhul, fiind luminat; şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige: Bucură-te, Prea­fericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară».

Ca să-ţi strigăm ţie credincioşii, cei ce prin tine ne-am făcut părtaşi bucuriei celei veşnice, izbăveşte-ne pe noi din ispită, de năvălirea barbarilor, şi de orice altă plagă adusă asupra muri­torilor păcătoşi pentru mulţimea fărădelegilor, Fecioară.

Ai fost văzută luminarea noastră şi întărirea pentru aceea strigăm ţie: Bucură-te, stea neapusă, care ai adus lumii pe ma­rele soare. Bucură-te, ceea ce ai deschis raiul cel încuiat, Curată; bucură-te, stâlp de foc care ai dus neamul omenesc la viaţa cea de sus.

Să stăm cu evlavie în casa Dumnezeului nostru şi să strigăm: Bucură-te, Stăpâna lumii, bucură-te, Marie, Doamna noastră a tuturor; bucură-te, ceea ce singură eşti tără prihană între femei şi frumoasă; bucură-te, vas care ai primit deşertându-Se întru tine mirul cel nedeşertat.

Slavă…

Porumbiţa care ai născut pe Cel milostiv, bucură-te, pururea Fecioară; bucură-te, lauda tuturor cuvioşilor; bucură-te, încu­nunarea nevoitorilor; bucură-te, dumnezeiască podoabă a tuturor drepţilor şi mântuirea noastră, a credincioşilor.

Şi acum…

Cruţă Dumnezeu moştenirea ta, trecând acum cu vederea toate păcatele noastre, spre aceasta avându-te pe tine rugătoare, ceea ce L-ai născut pe pământ fără de sămânţă pe Cel ce a voit pentru mare mila Lui să fie plăsmuit ceea ce era străin.

Imaginea: Icoana Betleemita este singura din lume în care Maica Domnului zâmbeşte, semn că lumea a primit Lumina şi Viaţa, prin naşterea pruncului sfânt.

De ce se ascund păsările ca să plângă – Alexandru Ivan

johari-window-300dpi

De ce se ascund păsările că să plângă,

După ce se stinge umbra serii

Și înainte de troznirea de lubeniță a mirosului dimineții?

(ați văzut vreodată vreo pasăre plângând?)

Răspunsul e simplu:

La ele nu s-a înventat fereastra lui Johari.

De ce se ascund păsările ca să tacă

Atunci când plouă

(ați auzit sau văzut vreuna, printr-o ploaie mai serioasă,

așa, cum mai vezi și mai auzi oameni?)

Răspunsul e simplu:

Pentru că ele știu că apa e sfântă

Și e destinată mântuirii pământului

Și că aripile lor spurcate de prințul vazduhului,

Care zboară în poliedru neregulat pe ele,

I-ar strica atomii și receptivitatea

(bine, n-o știu ele chiar așa,

dar o simt și asta e totul pe lume)

În fine, dar ce e o pasăre

Și de ce zboară omul sub ele?

 Alexandru Ivan

Acatistul Sfântului Ioan Rusul – 27 mai

 Sfântul-Ioan-Rusul-in-3

 Troparul Sfântului Ioan Rusul, glasul al 8-lea:

Cel ce te-a chemat pe tine de pe pământ la lumea cea cerească ţine şi după moarte neschimbat trupul tău, sfinte. Căci tu în Asia ai fost dus prizonier şi acolo te-ai unit cu Hristos, Ioane. Deci pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Condacul 1

Veniţi, credincioşilor, să-l lăudăm pe cel care, rob fiind, a stăpânit peste patimi! Veniţi să-l lăudăm pe cel în care s-a oglindit Răsăritul Răsăriturilor! Celui care din Rusia a fost adus, ca să împartă lumii întregi binecuvântările lui Dumnezeu, să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Ioane, alesule mărturisitor al lui Hristos!

Icosul 1

Hrănitu-te-ai din tinereţe cu lumina adevărului, o, preaminunatule Ioane, sorbind dulceaţa învăţăturilor dumnezeieşti. Ai urmat cuvântul Celui care a zis: „Cine crede în Mine să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie”; şi pentru aceasta noi te lăudăm:
Bucură-te, podoabă a Bisericii soborniceşti, Mireasa lui Hristos;
Bucură-te, masă duhovnicească a celor doritori de curăţenie;
Bucură-te, odraslă sfântă a pământului rusesc trimisă la tainic apostolat;
Bucură-te, moştenitor al înfrânării cuvioşilor Antonie şi Teodosie de la Pecerska;
Bucură-te, că ai crescut într-o familie binecredincioasă;
Bucură-te, că ai luptat împotriva turcilor hulitori ai lui Hristos;
Bucură-te, că nu te-ai biruit de deznădejde când ai primit crucea robiei;
Bucură-te, că întărit fiind de Dumnezeu, ai răbdat bătăi nenumărate;
Bucură-te, că scuipările nu au întinat frumuseţea ta lăuntrică;
Bucură-te, piatră de care s-au sfărâmat sfaturile cele nelegiuite ale chinuitorilor;
Bucură-te, că deşi ţi-au ars părul şi pielea capului, nu te-ai plecat lor;
Bucură-te, că ai fost vrednic urmaş al cetelor de mucenici şi muceniţe;
Bucură-te, Sfinte Ioane, alesule mărturisitor al lui Hristos!

Condacul al 2-lea

„Cine poate să mă despartă de dragostea Hristosului meu? Ca rob ascult poruncile tale, dar în credinţa mea în Domnul Hristos nu îmi eşti tu stăpân. Îmi amintesc pătimirile Sale şi sunt bucuros să primesc şi eu cele mai cumplite chinuri, dar de al meu Iisus Hristos nu mă lepăd”, i-ai spus stăpânului turc, cântând în inima ta: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Au părăsit dreapta credinţă cei care s-au temut de suferinţă şi cei iubitori de desfătări, primind învăţăturile rătăcite ale lui Mahomed, dar tu te-ai arătat ca un nou Ilie, neplecându-ţi genunchii la dumnezeu străin. Rugându-te să păzeşti turma lui Hristos de orice înşelare, te cinstim ca pe un părinte al nostru:
Bucură-te, că nu ai cârtit împotriva lui Dumnezeu pentru pătimirile tale;
Bucură-te, că ai primit răstignirea voii tale prin loviturile celor ce te prigoneau;
Bucură-te, cel ce unindu-te cu Hristos te-ai asemănat Lui;
Bucură-te, că, deşi ai fost pus să trăieşti între animale, ai vieţuit îngereşte;
Bucură-te, că prin nevoinţele tale grajdul se umplea de bună mireasmă;
Bucură-te, că sfinţindu-l prin rugăciune, nu ai primit să te muţi din el;
Bucură-te, că te împărtăşeşti în fiecare săptămână cu Sfintele Taine;
Bucură-te, că ai purtat cu sfială şi smerenie numele Botezătorului;
Bucură-te, că ai purtat în minte şi în inimă pilda sa jertfelnică;
Bucură-te, că fără tulburare din furtuna încercărilor ai ieşit;
Bucură-te, că prin statornicia în credinţă eşti pildă tuturor;
Bucură-te, candelă care ai ars cu untdelemnul răbdării;
Bucură-te, Sfinte Ioane, alesule mărturisitor al lui Hristos!

Condacul al 3-lea

Nu numai credincioşii au priceput sfinţenia vieţuirii tale, ci şi închinătorii lui Allah, căci prin rugăciune ai trimis stăpânului tău o farfurie cu mâncare, din Procopie până la Mecca, pe care lucru neputând să-l înţeleagă, toţi au strigat: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Nimic nu este cu neputinţă celor ce cred cu tărie că Făcătorul cerului şi al pământului degrabă plineşte rugăciunile lor. Chiar de nu am văzut cu ochii trupeşti, dar cu inima credem că ai făcut şi ceea ce părea cu neputinţă, numai pentru a arăta stăpânului tău şi celor dimpreună cu el puterea Domnului tău. Pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, că nu te-ai îndoit în credinţa ta, având nădejde neclintită în Dumnezeu;
Bucură-te, că de la Procopie la Mecca ai trimis o farfurie cu mâncare;
Bucură-te, că deşi turcii au râs de tine, ai simţit binecuvântarea cerească;
Bucură-te, că stăpânul tău întorcându-se acasă a început să te cinstească;
Bucură-te, că până şi cei întunecaţi la minte au priceput sfinţenia ta;
Bucură-te, că la înmormântarea ta au venit chiar şi musulmani şi armeni;
Bucură-te, că din rânduiala cerească farfuria aceea este şi astăzi semn al minunii săvârşite de tine;
Bucură-te, că după multe veacuri arătându-te femeii la care se afla farfuria i-ai cerut să o aducă la biserică;
Bucură-te, că cei care cereau semne şi minuni au primit cu prisosinţă;
Bucură-te, că te-ai asemănat proorocilor din Legea cea veche;
Bucură-te, stavilă care opreşti rătăcirile şi izgoneşti lupii de la turma cea cuvântătoare;
Bucură-te, că pe toţi i-ai copleşit prin virtuţile şi minunile tale;
Bucură-te, Sfinte Ioane, alesule mărturisitor al lui Hristos!

Condacul al 4-lea

Nu a ţinut Dumnezeu lumina ascunsă sub obroc, ci a rânduit ca moaştele tale întregi şi bine mirositoare să fie primite de credincioşi ca o pecete a binecuvântării tale. Pentru care şi noi, bucurându-ne cu cei care s-au atins de ele, Îi cântăm Celui care dă adevărată viaţă celor care cred în El: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Degeaba a încercat vrăjmaşul mântuirii, diavolul, să nimicească prin foc moaştele tale, căci trupul tău s-a mişcat în mijlocul flăcărilor ca şi cum nu s-ar fi cunoscut moartea. Turcii care au văzut aceasta s-au înfricoşat şi au fugit, lăsând în urmă odoarele bisericii pe care vroiau să le fure, iar creştinii s-au umplut de mirare, cântându-ţi:
Bucură-te, nou Ilie prin râvna către cele cereşti;
Bucură-te, că la fel ca acela te-ai lăsat mistuit de dragostea sfântă;
Bucură-te, că nu îmbrăcămintea, ci trupul tău ne-ai lăsat nouă ca acoperământ;
Bucură-te, că deasupra mormântului tău a strălucit o lumină cerească;
Bucură-te, că, găsind moaştele tale, credincioşii au tresăltat cu duhul;
Bucură-te, că toţi cei ce le sărută iau binecuvântare;
Bucură-te, că închinându-se, găsesc scăpare din frământările lor;
Bucură-te, că ele sunt mărturie că Domnul pe Care L-ai slujit este adevăratul Dumnezeu;
Bucură-te, că El a dat viaţă moaştelor tale când au fost aruncate în foc;
Bucură-te, că trupul tău s-a mişcat în mijlocul flăcărilor;
Bucură-te, că a rămas nevătămat, arătând sfinţenia ta;
Bucură-te, că a fost adus în Grecia, pentru a fi martor al minunilor tale;
Bucură-te, Sfinte Ioane, alesule mărturisitor al lui Hristos!

Condacul al 5-lea

Cine ştie mulţimea minunilor tale? Cine cunoaşte câtă mulţime de oameni ai ajutat spre slava Dumnezeului părinţilor noştri? Doar o mică parte din lucrările tale aflând noi, Îi mulţumim Celui ce te-a proslăvit între cei iubiţi ai Săi, şi Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Nou doctor fără de arginţi fiind, urmând Doctorului sufletelor şi al trupurilor, nu ai pregetat să sari în ajutorul bolnavilor care te-au chemat cu credinţă, ci le-ai adus grabnică tămăduire. Iar noi, auzind acestea, te lăudăm aşa:
Bucură-te, împreună cu Cosma şi Damian, cu Chir şi Ioan;
Bucură-te, cu toţi doctorii fără de plată;
Bucură-te, că nu de la tine, ci de la Domnul ai adus izbăvire din dureri;
Bucură-te, vistierie nesfârşită de tămăduiri;
Bucură-te, că celui paralitic de zece ani i-ai vindecat picioarele;
Bucură-te, că el nu a şovăit a merge la biserica ta să îţi mulţumească;
Bucură-te, că prin mir ai dat sănătate unei femei bolnave;
Bucură-te, de laudele celor cinci copii ai ei;
Bucură-te, că asculţi rugăciunile copiilor pentru părinţii lor;
Bucură-te, că Atanasia a adus bărbatului ei agheasmă şi ulei din candela ta;
Bucură-te, că ungându-se cu credinţă, acestuia i s-a tămăduit pieptul;
Bucură-te, alinătorul durerilor celor în suferinţă;
Bucură-te, Sfinte Ioane, alesule mărturisitor al lui Hristos!

Condacul al 6-lea

Un bolnav din Atena a refuzat să primească ajutorul doctorului, temându-se că îşi va pierde viaţa, dar tu te-ai arătat în vis nepoatei sale, îndemnând-o să-l trimită la acela pentru tămăduire. Auzind că nu i se va întâmpla nimic rău şi că vei ţine chiar tu mâna celui care îl va opera, el a primit cu încredere sfatul tău şi a aflat tămăduirea, pentru care a cântat Domnului cu mulţumire: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Vindecând prin harul lui Dumnezeu boli de nevindecat, deşi nu ai învăţat de la oameni meşteşugul doctoricesc, te-ai arătat mai iscusit decât cei ce şi l-au însuşit pe acesta prin ştiinţa lumească. Iar cei ce cunosc puterea ajutorului tău îţi cântă:
Bucură-te, vas de mir neîmpuţinat şi de sănătate izvorâtor;
Bucură-te, că vii în sprijinul celor neputincioşi pe care îi bântuie deznădejdea;
Bucură-te, cel ce prin suferinţele tale ai primit darul de a alina suferinţele celor aflaţi în nevoi;
Bucură-te, că ai îndepărtat cheagurile de sânge din capul Vasulei;
Bucură-te, că unui copil i-ai tămăduit picioarele paralizate;
Bucură-te, că mama căreia i-ai vindecat copiii a venit să îţi mulţumească;
Bucură-te, cel ce vindeci copiii încercaţi de boală;
Bucură-te, că părinţii lor aleargă la tine cu nădejde;
Bucură-te, că unei bătrâne gârbove i-ai îndreptat spatele;
Bucură-te, că în chip de doctor te-ai arătat unui medic necredincios;
Bucură-te, că vindecându-se de cancer, acesta a crezut în Dumnezeu;
Bucură-te, că ai izbăvit de o veche suferinţă pe preotul care slujea în biserica ta;
Bucură-te, Sfinte Ioane, alesule mărturisitor al lui Hristos!

Condacul al 7-lea

„Sfinte Ioane, mă urăşti?”, a întrebat cuprinsă de deznădejde Arhondula, părându-i-se că rugăciunile ei pentru a avea urmaşi nu au avut nici un folos. Tu însă i-ai apărut nu după multă vreme şi i-ai spus că sfinţii nu urăsc pe nimeni şi că voia Domnului era ca să se bucure de copii abia după doi ani. Iar ea, după ce a văzut împlinirea cuvintelor tale, i-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea

De multe ori am crezut că rugăciunile noastre sunt zadarnice, că pentru păcatele noastre faţa Domnului s-a întors de la noi şi ne aşteaptă pierzania, dar la vremea cuvenită El a plinit toate cererile noastre cele bune. Sfinte Ioane, ajută-ne să simţim în toate zilele vieţii noastre ocrotirea cerească, să îţi putem cânta:
Bucură-te, reazem al celor împovăraţi de greutăţile vieţii;
Bucură-te, că auzi suspinele şi ştergi lacrimile oamenilor;
Bucură-te, cel ce nu te-ai mâniat pe Arhondula care a cârtit împotriva ta;
Bucură-te, cel ce i-ai spus că sfinţii nu urăsc pe nimeni;
Bucură-te, că deznădejdea care o bântuia i-ai schimbat-o în nădejde;
Bucură-te, că la vremea rânduită de Domnul, ea s-a învrednicit să aibă copii;
Bucură-te, că pentru răbdarea ei a fost răsplătită nu doar cu un copil, ci cu mai mulţi;
Bucură-te, că ne-ai întărit evlavia faţă de cei proslăviţi de Dumnezeu;
Bucură-te, podoabă cerească ce nu cruţi osteneala pentru a-i sprijini pe oameni;
Bucură-te, folositorul cel preacald al credincioşilor care cred minunilor tale;
Bucură-te, că familia ta este Biserica Mântuitorului;
Bucură-te, că celor ce nu fug de greutăţile vieţii le dai curajul să iasă întăriţi din ele;
Bucură-te, Sfinte Ioane, alesule mărturisitor al lui Hristos!

Condacul al 8-lea

Ca o fiară urla Caterina, când era chinuită de diavol, înspăimântându-i pe cei care o vedeau, dar a alergat fără să se îndoiască la ajutorul tău, şi apărându-i în vis i-ai vestit izbăvirea. Şi noi cădem, Sfinte, înaintea ta, rugându-te să îi eliberezi pe toţi cei care sunt robiţi de îngerii căzuţi, ca să cânte împreună cu noi Celui ce a înfrânt puterile întunericului: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cazi înaintea tronului dumnezeirii, Sfinte Ioane, şi mijloceşte pentru toţi cei care suntem ispitiţi de vrăjmaşul diavol ca să primim ajutor în lupta duhovnicească şi să dobândim tărie în credinţă noi, cei ce te lăudăm:
Bucură-te, că ai gonit pe diavolul care o chinuia pe Caterina;
Bucură-te, că după aceasta, mulţi demonizaţi au fost aduşi la racla ta;
Bucură-te, purtătorule de Duh Sfânt care ai mijlocit tămăduirea lor;
Bucură-te, că prin lacrimi şi nevoinţe i-ai înfricoşat pe diavoli;
Bucură-te, căderea nelegiuiţilor vrăjmaşi şi ridicarea celor ce luptă cu aceştia;
Bucură-te, lanţ care fereci pe făptuitorul celor rele;
Bucură-te, că pe cei care suferă de tulburările minţii îi izbăveşti;
Bucură-te, cel ce având harisma deosebirii vezi lucrarea diavolului;
Bucură-te, că ne povăţuieşti cum să scăpăm din cursele lui viclene;
Bucură-te, că şi în vremurile de pe urmă vei fi călăuză pentru credincioşi;
Bucură-te, că împreună cu tot soborul sfinţilor vei veghea asupra lor;
Bucură-te, cel ce prin suportarea prigonirii ai ajuns pavăză pentru creştinii prigoniţi;
Bucură-te, Sfinte Ioane, alesule mărturisitor al lui Hristos!

Condacul al 9-lea

Precum s-a întors fiul cel risipitor la tatăl său, aşa şi tânărul Tanasis, care după multe răutăţi a ajuns să îşi lovească mama, prin tainica ta mijlocire s-a întors cuprins de pocăinţă înapoi la dragostea cea firească, la fel i-ai cântat Dumnezeului îndurărilor: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Mulţi sunt cei care apucă pe drumuri greşite, iar rudele lor sunt cuprinse de jale. Vino şi întoarce-i la slujirea lui Hristos pe cei care au căzut în păcat, fiind prinşi în cursele vrăjmaşilor şi biruiţi de patimile ucigătoare de suflet, ca să îţi cânte alături de noi:
Bucură-te, rudă duhovnicească a Sfântului Stelian;
Bucură-te, cel ce, ocrotitor al tinerilor fiind, te întristezi de căderile lor;
Bucură-te, mângâiere preadulce pentru părinţii fiilor risipitori;
Bucură-te, că mama lui Tanasis şi-a văzut dorinţa împlinită;
Bucură-te, că văzându-şi fiul acasă s-a bucurat împreună cu cetele îngereşti;
Bucură-te, că te îngrijeşti ca cei ce s-au pocăit să nu se întoarcă la cele rele;
Bucură-te, că îi linişteşti pe cei care suferă amar pentru căderile celor apropiaţi lor;
Bucură-te, că dai nădejde în mila Celui ce a venit pentru cei păcătoşi;
Bucură-te, că nici o cădere nu poate stăvili rânduiala lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce ne înveţi să urâm păcatul, fără a-i judeca pe cei care cad în el;
Bucură-te, cel ce ne ajuţi să ne vindecăm de slăbiciunile noastre ascunse;
Bucură-te, că ne îndemni să ne rugăm unii pentru alţii;
Bucură-te, Sfinte Ioane, alesule mărturisitor al lui Hristos!

Condacul al 10-lea

Deşi văduva care fusese lipsită de casă nu ţi-a cerut niciodată ajutorul, plângerea a ajuns şi la urechile tale, şi tu nu ai şovăit să o linişteşti, încurajând-o să se ducă la judecată pentru a dobândi ce i se cuvenea. Ştiind că mijlocirea ta este mai tare decât cerbicia judecătorilor iubitori de arginţi, te chemăm şi noi în ajutorul celor nedreptăţiţi, al celor ce Îi cântă Dreptului Judecător: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Arzătoare fiind dragostea ta pentru oameni, nu numai pe cei care au auzit de numele tău îi ajuţi, ci şi pe mulţi din cei greu încercaţi de nevoi. Să nu rămână departe de mila ta cei pe care îi poţi ajuta, ca văzând puterea ta să îţi cânte, împreună cu noi:
Bucură-te, că ai ajutat-o pe văduva pe care rudele vroiau să o înşele;
Bucură-te, că ai aşezat-o în casa care i-a rămas moştenire;
Bucură-te, că s-au ruşinat cei ce cugetau vicleşuguri cu neruşinare;
Bucură-te, că ai sărit în ajutorul celei rămase fără ajutor de la oameni;
Bucură-te, că pe mulţi alţii i-ai izbăvit din cursele vrăjmaşilor;
Bucură-te, că trăieşti fericirea celor însetaţi de dreptate;
Bucură-te, prigonitorule al celor ce prigonesc;
Bucură-te, luptător destoinic împotriva înşelătoriei, furtişagului şi nedreptăţii;
Bucură-te, cel care răstorni urzelile judecătorilor nevrednici;
Bucură-te, că eşti iscusit judecător şi nu te pot înşela cei ce ţi se roagă cu făţărnicie;
Bucură-te, balanţă a Dreptului Judecător spre care alergăm în necazuri;
Bucură-te, cel care îi îmbraci pe cei săraci şi îi hrăneşti pe cei flămânzi;
Bucură-te, Sfinte Ioane, alesule mărturisitor al lui Hristos!

Condacul al 11-lea

De multe ori uităm să îi prăznuim pe cei de care lumea nu a fost vrednică, pe sfinţii care au strălucit printr-o vieţuire aleasă luminând pământul. Tu dar, Sfinte Ioane, te bucuri împreună cu ei când cinstim pomenirea voastră şi pentru că v-a rânduit ca apărători ai noştri Îi mulţumim Domnului prin cântarea: Aliluia!

Icosul al 11-lea

„Aşa sunt uitaţi prietenii?”, l-ai întrebat pe bătrânul Nicolae care nu şi-a adus aminte ca este praznicul tău, iar el, auzind blânda ta mustrare, a lăsat toate ca să vină şi să se închine ţie şi să-ţi cânte împreună cu cei care te iubesc ca pe un ocrotitor al lor:
Bucură-te, că prin pomenirea ta poţi ajuta credincioşilor;
Bucură-te, că prin tine ni s-a arătat că sfinţii nu trec cu vederea prăznuirea lor;
Bucură-te, că prin aceasta am fost îndemnaţi să-i cinstim cu şi mai multă evlavie;
Bucură-te, că nu te-ai sfiit să-l mustri fără de răutate pe bătrânul Nicolae;
Bucură-te, că auzindu-te el a venit grabnic la moaştele tale;
Bucură-te, că s-au înălţat către tine rugăciunile sale smerite;
Bucură-te, cel ce aştepţi să avem şi noi credinţă curată ca a sa;
Bucură-te, că nu te îndepărtezi nici de cei care nu ştiu să se roage ţie;
Bucură-te, prietene al celor ce vor să fii aproape;
Bucură-te, cel ce nevăzut călătoreşti alături de ei pe marea vieţii;
Bucură-te, că ne chemi să cinstim şi noi cum se cuvine pomenirea ta;
Bucură-te, că le dai credincioşilor cele de trebuinţă pentru a veni la biserica ta;
Bucură-te, Sfinte Ioane, alesule mărturisitor al lui Hristos!

Condacul al 12-lea

Nu vom uita, Sfinte, mulţimea minunilor tale prin care a strălucit puterea adevăratului tău Stăpân. Ajută-ne ca până la sfârşitul vieţii noastre să rămânem fii credincioşi ai Sfintei Biserici, ca să nu încetăm a o lăuda: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Slavă lui Dumnezeu pentru toate! Slavă lui Dumnezeu pentru mulţimea de sfinţi care au crescut în Biserica Sa, unde a înflorit şi Sfântul Ioan Rusul! Nespusă este tresăltarea inimilor noastre când îţi aducem cântări de laudă, Sfinte Ioane, făcătorule de minuni:
Bucură-te, icoană zugrăvită de Împăratul Ceresc spre întărirea credincioşilor;
Bucură-te, temei de împăcare al celor biruiţi de mânie şi răutate;
Bucură-te, bucurie a celor ce află de minunile tale;
Bucură-te, dar dumnezeiesc în vieţile noastre greu încercate de felurite necazuri;
Bucură-te, cel ce cu negrăită dulceaţă îi îndreptezi pe cei nepricepuţi;
Bucură-te, dascălul şi îndrumătorul nostru pe calea virtuţii;
Bucură-te, îndreptătorul celor fără de socoteală;
Bucură-te, totdeauna izbăvitor al celor care te cheamă în primejdii;
Bucură-te, cel ce nu ai cruţat osteneala pentru a face bunătate;
Bucură-te, că ne dai ajutor cu îmbelşugare în toată vremea;
Bucură-te, că ne arăţi nouă milele lui Dumnezeu;
Bucură-te, şi pregăteşte-ne să ne bucurăm împreună cu tine în rai;
Bucură-te, Sfinte Ioane, alesule mărturisitor al lui Hristos!

Condacul al 13-lea

O, Sfinte Ioane, vlăstar al Rusiei şi făclie a Bisericii lui Hristos, primeşte acum puţina noastră rugăciune şi nu ne lăsa fără răspuns. Deşi nu avem credinţa celor ce au cerut ajutorul tău şi l-au primit cu îndestulare, credem că ne poţi ajuta şi pe noi, ca să slăvim cu mulţumire Numele lui Dumnezeu prin laude şi cântări: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Hrănitu-te-ai din tinereţe cu lumina adevărului…, Condacul 1: Veniţi, credincioşilor, să-l lăudăm pe cel care, rob fiind, a stăpânit…,

Icosul 1

Hrănitu-te-ai din tinereţe cu lumina adevărului, o, preaminunatule Ioane, sorbind dulceaţa învăţăturilor dumnezeieşti. Ai urmat cuvântul Celui care a zis: „Cine crede în Mine să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie”; şi pentru aceasta noi te lăudăm:
Bucură-te, podoabă a Bisericii soborniceşti, Mireasa lui Hristos;
Bucură-te, masă duhovnicească a celor doritori de curăţenie;
Bucură-te, odraslă sfântă a pământului rusesc trimisă la tainic apostolat;
Bucură-te, moştenitor al înfrânării cuvioşilor Antonie şi Teodosie de la Pecerska;
Bucură-te, că ai crescut într-o familie binecredincioasă;
Bucură-te, că ai luptat împotriva turcilor hulitori ai lui Hristos;
Bucură-te, că nu te-ai biruit de deznădejde când ai primit crucea robiei;
Bucură-te, că întărit fiind de Dumnezeu, ai răbdat bătăi nenumărate;
Bucură-te, că scuipările nu au întinat frumuseţea ta lăuntrică;
Bucură-te, piatră de care s-au sfărâmat sfaturile cele nelegiuite ale chinuitorilor;
Bucură-te, că deşi ţi-au ars părul şi pielea capului, nu te-ai plecat lor;
Bucură-te, că ai fost vrednic urmaş al cetelor de mucenici şi muceniţe;
Bucură-te, Sfinte Ioane, alesule mărturisitor al lui Hristos!

Condacul 1

Veniţi, credincioşilor, să-l lăudăm pe cel care, rob fiind, a stăpânit peste patimi! Veniţi să-l lăudăm pe cel în care s-a oglindit Răsăritul Răsăriturilor! Celui care din Rusia a fost adus, ca să împartă lumii întregi binecuvântările lui Dumnezeu, să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Ioane, alesule mărturisitor al lui Hristos!

şi această

Rugăciune către Sfântul Ioan Rusul

O, Sfinte Ioane, întru tot lăudate şi de minuni făcătorule, primeşte această umilă rugăciune de la noi, nevrednicii tăi robi, căci către tine ca la un grabnic folositor alergăm noi, chemându-te cu evlavie: vino, Sfinte, şi vezi rănile şi durerile noastre. Ia aminte la suspinele noastre, că ştim, Sfinte al lui Dumnezeu, că deşi ai pătimit greu pentru dragostea lui Hristos, prin vieţuirea ta ai aflat dar de la Dumnezeu, fiindcă ne-am încredinţat că, şi după mutarea ta la viaţa cea veşnică, cine a năzuit la ajutorul tău şi ţi s-a rugat cu credinţă nu a rămas neajutat? Că cine te-a chemat şi tu l-ai trecut cu vederea? Sau cine s-a rugat ţie şi nu l-ai auzit? Minunile şi ajutorul tău, Sfinte, ne-au făcut şi pe noi, păcătoşii, să alergăm la ajutorul tău. Am auzit de minunea pe care ai făcut-o trimiţând prin rugăciune o farfurie de mâncare din Procopie până la Mecca. Am aflat de vindecările tale minunate, de mulţimea de bolnavi care au aflat izbăvire din suferinţele lor. Credem că Dumnezeu te-a proslăvit prin minuni fără de număr. Oare pe noi ne vei lăsa fără ajutor? Să nu fim noi lepădaţi de la dragostea ta, Sfinte, chiar dacă vieţile noastre sunt pline de fărădelegi.
Aducându-ne aminte de mijlocirile tale binecuvântate, credem că tu acelaşi eşti, Sfinte, astăzi ca şi atunci, şi că nimeni din cei ce se roagă ţie nu rămâne fără ajutor. Pentru aceea şi noi, fiind în necazuri şi în pagube, alergăm la tine cu credinţă şi lacrimi, îngenunchind, şi ne rugăm ţie, Sfinte Ioane, să te rogi pentru noi lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Celui ce n-a trecut cu vederea rugăciunea ta cea jertfelnică, ci te-a ascultat şi te-a întărit şi te-a primit în cereştile lăcaşuri. Pe Acesta roagă-L să depărteze de la noi dreapta Sa mânie, să apere oraşele, satele şi toată ţara noastră de secetă, de foamete, de furtuni năprasnice, de cutremur, de boli şi răni aducătoare de moarte, de năvălirea asupra noastră a altor neamuri şi de războiul cel dintre noi.

Mijloceşte, Sfinte Ioane, creştinilor râvnă fierbinte către Dumnezeu, purtare de grijă pentru mântuire, înţelepciune în purtare şi învăţătură, cucernicie şi tărie în ispite; tuturor cârmuitorilor purtare de grijă faţă de supuşi, iar supuşilor îndeplinirea cu sârguinţă a tuturor îndatoririlor lor, ca astfel, în pace şi cu cucernicie, să petrecem veacul acesta. Să ne învrednicim de împărtăşirea bunătăţilor celor veşnice în Împărăţia Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine cinste şi închinăciune, împreună cu Tatăl Cel fără de început şi cu Preasfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune care se citeşte la vreme de boală

Bucurându-mă de dumnezeiasca mărire la care te-ai înălţat, o, Sfinte Ioane, îndrăznesc să alerg la ajutorul tău pentru tămăduire. Ştiu, părinte, că încercările vin din rânduiala lui Dumnezeu. Ştiu că prin boala trupului sufletul se curăţeşte şi că răbdarea este răsplătită de Dumnezeu. Dar de multe ori norii negri ai deznădejdii îmi tulbură mintea şi mă depărtează de rugăciune. De aceea dar, o, Sfinte, găsesc alinare în cugetarea la vindecările tale minunate. Tu ai tămăduit mulţimea de copii spre bucuria părinţilor lor. Tu ai îndreptat spatele bătrânei gârbove, tu ai dat sănătate femeii bolnave, spre bucuria copiilor ei. Tu l-ai vindecat pe bătrânul Atanasie care s-a uns cu untdelemn din candela ta. Tu ai îndepărtat cheagurile de sânge din capul Vasulei şi l-ai tămăduit pe doctorul necredincios. Ştiind grabnica ta mijlocire, te rog, o, Sfinte Ioane, ia viaţa mea în mâinile tale şi mijloceşte precum ştii mântuirea mea. Dacă voia Domnului este să duc cu răbdare crucea bolii, dă-mi putere şi ajută-mă să nu cârtesc din cauza neputinţelor. Dar dacă Bunul Dumnezeu Se va milostivi de mine pentru rugăciunile tale, atunci să mă tămăduieşti fără şovăială, noule doctor fără de arginţi, ca văzând aceasta să-ţi mulţumesc ţie şi să-L laud în vecii vecilor pe Doctorul sufletelor şi al trupurilor, prin cântarea: Aliluia!

Urlă-mă! – Alexandru Povarnă

d6

Mă topesc sub lumina lămpii de birou

și mă scurg pe tastatură ca o ciocolată ieftină

mă conectez la inima ta prin cabluri și mâini

îți mut organele într-un joc pentru dezvoltarea memoriei

ficatul înghesuit în stânga pulsează sânge

ți se face foame de dragoste

muști din tastatura neagră cu rămășițe dulci de mine

ești prima care mă are cu tot cu creier și poezie

în inima-stomac

scoți un țipăt înfiorător de eliberare și durere

așa sunt eu… eu cu toate nopțile bântuite

eu conectat la nașteri și zboruri

eu cu tine, vise, muzică necreată și stele căzute în bălți urbane

urlă-mă din pântec în scaun directorial până nu uit ordinea organelor!

Alexandru Povarnă

Metoda Allen Carr pentru a scăpa de fumat

O cale mai ”gentilă” este ”Metoda Allen Carr pentru a scăpa de fumat”, astfel:

Metoda Allen Carr constă în sesiuni de terapie anti-fumat, de grup, la finalul cărora pleci nefumător. Asta pentru că metoda Allen Carr se bazează pe argumente logice și de bun simț, prin intermediul cărora se înlătură complet dorința de a mai fuma, lucrul cu care fumătorii se luptă cel mai mult atunci cand încearcă să se lase de fumat pe cont propriu. Nu vorbim despre orori, nu vorbim despre motivele pentru care îți dorești să te lași de fumat, ci atacăm tocmai acele motive din pricina cărora fumezi (ex.: fumez ca să mă concentrez, ca să mă calmez, ca să mă recompensez etc.).

Mai trebuie să știi că metoda Allen Carr funcționează pentru orice fumător, indiferent dacă are la activ 2 ani de fumat sau 30, chiar dacă fumează o țigară pe zi sau 5 pachete.

Cum?

Înlăturând temerile care-i țin captivi pe fumători: Cum aș putea sărbători o reușită, fără țigări? Cum să ies în oraș fără să fumez? Ce fac cu mâinile? Cum mă mai calmez fără tutun? Cum să depășesc un moment greu fără țigări?

Metoda Allen Carr anulează toate aceste spaime și conferă încredere, astfel încât cei care vin în terapie pleacă la final simțindu-se eliberați, susținuți și pregătiți pentru acest proces de transformare.

Și cu sevrajul cum rămâne?

Unul dintre primele mituri demolate în sesiune este cel al sevrajului fizic, de care se tem atât de mulți fumători. În realitate, fiecare fumător trece prin sevraj zi de zi, fără să știe. Simptomele sunt atât de ușoare, încât mulți fumători nici nu-și dau seama că sunt dependenți.

Ceea ce “se simte” atunci când oamenii încearcă să se lase de fumat folosind adjuvanți nicotinici, medicamente sau pur și simplu propria lor voință, este frustrarea cauzată de iluzia renunțării la un sprijin, la un prieten drag.

Prin abordarea sa complet diferită, metoda Allen Carr îți oferă starea mentală adecvată pentru a te simți pur și simplu eliberat.

Ce nu folosim în procesul de vindecare?
  • adjuvanți nicotinici (plasturi sau gume cu nicotină, spray-uri nazale, inhalatoare, țigări electronice);
  • terapie de șoc (nu vă arătăm fotografii șocante, informații despre boli sau inducerea fricii de moarte);
  • medicamente;
  • țigări medicinale;
  • voință.

Apelăm doar la rațiune, logică și bun simț.

Aveți posibilitatea să comunicăm la secțiunea comentarii, dacă credeți că vă pot fi cu ceva de folos, fie și doar pentru a vă însoți la rugăciune. Doamne ajută!

https://liviabonarov.files.wordpress.com/2013/08/allen-carr-in-sfarsit-nefumator.pdf

Sora voastră, Cristina 🙂

Cristina Ghenof

Rugăciune pentru ajutor în lăsarea de fumat

item_98_s_1jpg

„Doamne, Numele Tău este Iubire; nu mă respinge din cauza păcatelor mele. Numele Tău este Putere; întărește-mă să nu cad în răutate. Numele Tău este Pace; îmblânzește sufletul meu cel tulburat. Numele Tău este Milă; nu înceta să mă ierți.”

(Sfântul Ioan de Kronstadt)

Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce m-ai făcut, îndură-Te de mine, păcătosul/păcătoasa, care mult greşesc în faţă Ta, nerespectând Legile Tale, lăsându-mă pradă viciului. Vezi neputinţa mea, vezi lipsa mea de voinţă, din care cauza nu reuşesc să lupt şi să înving duhul cel rău al fumatului, care a pus stăpânire pe mine. De aceea mă rog Ție, din tot sufletul, să vii în ajutorul meu/nostru şi să-mi dai puterea de a mă abţine de la fumat şi să biruiesc acest viciu, care-mi pângăreşte sufletul şi trupul. Fii pavăză biruitoare şi ajutătoare mie şi trimite-mi un înger vindecător, care să mă ajute în stăruinţa mea de a învinge această patimă ce mi-a năpădit fiinţa. Pentru acest ajutor, Doamne, Îţi mulţumesc, Te cant, Te laud, fiindu-Ți veşnic recunoscător, pentru că vrei să mă ajuţi să scap de focul veşnic al gheenei, unde ar trebui să ajung pentru acest păcat. Iartă-mă! Iartă-mă! Iartă-mă, şi ajută-mă, după mila şi îndurarea Ta! Amin.

Campanie în ajutorul celor ce vor să se lase de fumat

Acum vreo doi ani, o prietenă – doamna Mihaela Cardiș – mi-a propus să colaborez la pagina editată de ea:

https://www.facebook.com/TeAjutSaRenuniLaFumat

Urmăriți-o, prin revista noastră sau pe Facebook și vă doresc să vă fie de folos! Vă spun de la început că tot ce postez sunt soluții încercate și de mine, deci că am trecut și eu prin greutățile întâmpinate de dumneavoastră :)!

De pe site-ul Maicii SIluana Vlad: http://www.sfintiiarhangheli.ro/te-poti-lasa-de-fumat

PONTURI PENTRU A-ŢI CÂŞTIGA LIBERTATEA FAŢĂ DE NICOTINĂ

ÎNAINTE DE A RENUNŢA

1) Nu e aşa de greu cum crezi. Asta nu vrea să însemne că e uşor, dar mulţi dintre noi cred că este de-a dreptul imposibil să renunţi la ţigări. Nicotina este o substanţă puternică care îţi poate afecta simţul adevărului.

2) Informează-te cu privire la nicotină. Nicotina este o substanţa alcaloidă otrăvitoare. A fost declarată în mod oficial ca fiind o substanţă adictivă.

3) Înţelege că nu ai nevoie de nicotină. (nu e nutritivă). Uzul de nicotină conduce la apariţia unei stări de poftă fizică. Singurul mod de a opri această poftă este de a ţine nicotina departe de corpul tău.

4) Înţelege că adicţia este un comportament impus chimic. Nicotina este un alcaloid toxic ale cărui comenzi pot fi mai insistente decât gândurile raţionale. De multe ori răspunzi acestor comenzi chimice în mod inconştient. Ţi s-a întâmplat vreodată să te trezeşti că ai o ţigară aprinsă în mână fără să ştii când ai aprins-o?

5) Fă o evaluare cinstită a consumului tău de nicotină. Întreabă-te ce anume îţi face şi ce nu îţi face. Dacă crezi că nicotina îţi face vreun serviciu, întreabă-te dacă nu există vreun alt mod mai sănătos de a le obţine. Ţine minte că e un lucru dovedit ştiinţific că uzul de tabac dăunează fiecărui organ al corpului tău. Întreabă-te dacă folosind nicotina te relaxezi sau doar te simţi mai liniştit pentru că îţi satisfaci pofta chimică de nicotină.

6) Nu amâna ceea ce trebuie să faci pentru a întrerupe uzul de nicotină doar pentru că crezi că exista prea multe presiuni în viaţa ta. Nicotina şi alte 4000 de substanţe chimice conţinute de către tabac (dintre care peste 40 sunt cancerigene) reprezintă o presiune reală asupra vieţii tale fizice şi spirituale. Aceste substanţe îţi erodează în mod constant sănătatea.

7) Deschide-ţi viaţa către noi abordări şi posibilităţi. Dacă vei continua să faci totul în aceleaşi moduri, cum te aştepţi să obţii alte rezultate? “Dacă nu se schimbă nimic, nimic nu se schimbă”.

8) Tratează-te cu dragoste şi respect, mai degrabă decât să te acoperi cu justificări. Întâlnirile te vor ajuta să schimbi felul în care iţi vorbeşti şi te porţi cu tine însuţi. Chiar doar prin citirea acestui material faci ceva. Răsplăteşte-te în mod pozitiv pentru fiecare lucru pe care îl faci.

9) Notează motivele din care vrei să te “scapi” de nicotină în loc să te gândeşti la motive din care “nu poţi să renunţi”.  Nu te concentra pe ceea ce crezi că nu poţi să faci, ci apucă-te de ceva ce poţi să faci. Îndreaptă-te spre atingerea scopului tău, indiferent de cât de mici sunt paşii cu care mergi.

10) Renunţă pentru tine însuţi. E posibil să ai familie şi alte persoane dragi care te tot bat la cap să renunţi la fumat. Asta poate fi util, dar îl poate face pe un fumător şi să fie defensiv şi plictisit. Chiar dacă şi cei dragi vor avea de câştigat dacă vei renunţa, tu vei avea, totuşi, cel mai mult de câştigat. Există mia multe şanse de a renunţa şi de a nu reveni la ţigări dacă vei face acest lucru pentru tine însuţi. Participarea la întâlniri îţi va întări speranţele şi puterea de a renunţa la tabac.

11) Priveşte renunţarea la nicotină ca pe un cadou preţios pe care ţi-l faci ţie. Ĩţi oferi o mai bună calitate a vieţii, poate chiar o mai lungă durată a ei. Ĩţi oferi un corp mai sănătos. Ĩţi oferi o stimă de sine crescută. Ĩţi oferi o mai bună imagine a sentimentelor tale. Recuperarea e un cadou care nu încetează să te bucure.

12) Fă să îţi fie mai uşor. Înainte de a renunţa, planifică-ţi activităţile pentru primele zile de abstinenţă. Astfel,  nu va trebui să iei prea multe decizii pe perioada sevrajului.

13) Consideră renunţarea ca pe o aventură provocatoare. Fi dornic să mergi până în pânzele albe pentru a alunga nicotina din corpul tău. Noi am descoperit că bunăvoinţa transformă efortul în putere.  Dacă simţi că nu ai această bunăvoinţa, încearcă să te rogi pentru asta. Chiar dacă simţi că eziţi încă, încearcă să spui cu voce tare: “Vreau să merg până în pânzele albe pentru a fi liber”. Exprimă-ţi dorinţa prin cuvintele tale. Dacă ţi se pare ciudat să faci asta, fi dornic să fii ciudat. Cadoul e în faţa ta.

14) Imaginează-ţi renunţarea la nicotină. Unii oameni vizualizează aceste lucruri şi asta îi ajută. Imaginează-ţi că pachetul tău cu ţigări se ridică în aer sau dispare. Poate vei încerca să îl opreşti, nu e nimic, dar după aceea imaginează-ţi din nou că se îndepărtează. Încearcă să simţi uşurarea, eliberarea. Întăreşte-ţi bunăvoinţa prin practică.  Rehearse for an opening.

15) Nu există un moment perfect pentru a te pregăti să renunţi. Azi e o zi tocmai bună pentru a renunţa. Astăzi citeşti acest material. Poate că nu o să poţi renunţa chiar de azi, dar te pregăteşti pentru asta. Găseşte-ţi propriul ritm de a face asta, în loc să cauţi scuze pentru a tot amâna.

 16) Dacă nu vei renunţa imediat, încearcă să reduci numărul de ţigări. Dacă fumezi cu o ţigară mai puţin in fiecare zi, asta înseamnă a intr-o săptămână vei fuma cu şapte ţigări mai puţin. Oricum, dacă ţi se pare greu, aminteşte-ţi că fiecare doză de nicotină face să îţi fie poftă de următoarea.

17) Nu încerca să minimalizezi adevărul sau să negi riscurile chiar dacă nu vei renunţa de azi. Dacă crezi că te vei simţi mai bine, încearcă să vorbeşti cu un alt membru din grup. Dacă o ascunzi, negarea ta va creşte ca din apă. Adevărul ţi se poate părea ciudat la început, dar, cu timpul, te va elibera.

18) Fixează o zi din care să renunţi. Nu uita, totul e în regulă, chiar dacă nu vei reuşi de prima dată. Continuă să încerci. Singurul mod în care vei putea pierde, este dacă vei renunţa să încerci.

PRIMELE ZILE DE LIBERTATE

19) Priveşte renunţarea ca pe o investiţie. Odată ce ai renunţat pentru o oră, înseamnă că ai investit o oră pentru a fi mai sănătos. Acum, mai investeşte o oră. Continuă să îţi măreşti investiţia oră de oră. Va creşte şi va deveni mai valoroasă pe parcurs ce trece timpul. Vei începe să te simţi şi să vezi tot mai mult răsplăţile care vin din această investiţie. Protejeaz-o şi păzeşte-o de parcă ar fi economiile tale de o viaţă.                                                                                               

20) Renunţa la nicotină în fiecare zi la rândul ei şi gândeşte-te doar la acel moment din zi în care te afli. “Nu voi fuma înainte de prânz. Nu voi fuma înainte de ora patru.” Uneori, încearcă să faci asta în fiecare oră – la rândul ei – sau în momentele în care îţi este poftă de o ţigară. Aşa e mult mai uşor decât să te gândeşti că vei renunţa pentru totdeauna.

21) Orice neplăcere pe care o vei resimţi la început, se va micşora odată cu timpul şi cu abstinenţa. Nu va trebui să mai treci vreodată prin asta dacă nu te vei mai reapuca de fumat. Aminteşte-ţi neplăcerile astea. Ele sunt valoroase. Aceste amintiri te vor feri de riscul de a mai încerca “doar una”.

22) Dacă ai putea să fumezi doar una, nu ai mai fi fumat miile de ţigări pe care le-ai tot aprins. Un pachet pe zi timp de 10 ani înseamnă 73.000 de ţigări. Nici una dintre ele nu ţi-a rezolvat vreo problemă.

23) Gândeşte-te că renunţi la nicotină pentru că aşa ai ales tu, şi nu pentru ca să te pedepseşti. Poţi să îţi spui că vei putea fuma un cartuş de ţigări mâine, dar – “doar astăzi”- decizi să fii abstinent.

24) Roagă-te în loc să fumezi. Intimitatea unei rugăciuni personale îţi va îmbunătăţi relaţia cu tine însuţi şi cu ceilalţi. În ascunzişul minţii şi a inimii tale, poţi să te rogi oriunde. Nicotina vine prin intermediul hârtiei sau a pipei; recuperarea vine prin intermediul spiritualităţii.

25) Atunci când vei renunţa, vei putea resimţi o anumită pierdere. Nu te lupta cu aceste gânduri. Aceasta senzaţie este temporară, dar ceea ce vei câştiga va dura o viaţă întreagă. Va deveni o plăcere să înlături nicotina din viaţa ta.

26) Dacă vei simţi că trebuie să fumezi, gândeşte-te la S.T.O.P. Patru factori ce declanşează consumul de nicotină sunt Singurătatea, Tensiunea, Oboseala şi Pofta.

27) Hrăneşte-ţi corpul cu hrană nutritivă, în loc să îi dai nicotină. Am folosit nicotina pentru a ne reprima sentimentele, chiar şi foamea. Recuperarea înseamnă să înveţi să ai grijă de tine însuţi. Fi atent atunci când devii nervos, s-ar putea să simţi nevoia de a mânca. Sau, poate, ar fi doar momentul să ieşi şi să iei o “gură de aer”.

28) Bea multe lichide pentru a ajuta eliminarea toxinelor din organism. Apa e un “spălător” minunat. Sucul de portocale e şi el bun pentru că fumatul stimulează eliminarea vitaminei C din corp.     

29)  Ce şi cât de mult mănânci e important atunci când renunţi la ţigări. Metabolismul tău se va schimba. Organele tale vor funcţiona diferit. S-ar putea să câştigi în greutate, însă există lucruri pe care le poţi face pentru a evita acest lucru. Pentru emfizem, însă, nu există leac.

30) Când vei renunţa pentru prima dată, nu fii surprins dacă te vei simţi morocănos, iritabil sau –de-a dreptul – mânios. Sevrajul datorat nicotinei poate fi destul de neplăcut pe plan fizic şi e posibil să te simţi de parcă îţi lipseşte ceva sau eşti plictisit. E important să vorbeşti cu cineva despre aceste sentimente, mai degrabă decât să ţi le verşi pe cineva. Mânia poate să doară. Poţi să ajungi să te simţi vinovat şi, mai apoi, să ţi se pară că ai motive să mai aprinzi o ţigară.

31) Uită-te de două ori înainte de a reacţiona. Sevrajul poate distorsiona felul în care cineva priveşte o situaţie. Oricum, e posibil ca nicotina să fi mascat probleme care sunt supărătoare şi mânia poate să fie un sentiment care pretinde să fie abordat într-o manieră sănătoasă.

32) Există prieteni mai buni decât ţigările. Pe măsură ce renunţi la ţigări pot să apară sentimente de lipsă sau de singurătate. E bine să le spui ceea ce simţi şi altora care trec prin acelaşi lucru ca tine. Foloseşte-te de lista cu numele celor din grup şi discută cu ei.

33) Evită să te oboseşti prea tare. Atunci când suntem obosiţi, situaţiile pot fi neînţelese, răbdarea noastră se „subţiază”, iar rezistenţa noastră scade. Asta e destul de riscant. Nu trebuie să facem totul astăzi.

34) Ia pauze. Învaţă-te să faci câte o pauză, dar fără să fumezi în timpul ei. Învaţă să ai grijă de tine în moduri cât mai sănătoase. Dacă te bucuri de câteva momente de linişte sau dacă îţi iei o pauză pentru a te gândi cum să procedezi în continuare fără să fumezi. Pe bune.

35) Uneori avem nevoie de o distragere a atenţiei de pe pofta de ţigară. La început, e bine să îţi găseşti ceva de făcut decât să te laşi tot timpul obsedat de ceea ce nu faci. E important să laşi să treacă cât mai mult timp între tine şi ultima doză de nicotină.

36) Înconjoară-te de oameni care să te sprijine. Asta o să te ajute să îţi menţii o atitudine pozitivă. Evită oamenii, locurile şi lucrurile negative cât poţi tu de mult, mai ales în primele săptămâni de abstinenţă. Nu încerca să vezi cât eşti de tare sau să demonstrezi ceva prin asumarea de riscuri. Poartă-te de parcă viaţa ta ar fi miza a tot ceea ce faci pentru a renunţa.

37) Cere ajutorul familiei, prietenilor şi colegilor de lucru. Fie că le vei cere să fie mai toleranţi cu tine pe parcursul sevrajului, fie că îi rogi să nu fumeze în jurul tău o vreme. S-ar putea să nu fie la fel de înţelegători ca grupul tău de suport sau ca şi Puterea Superioară, dar merită să întrebi. Până la urmă, dacă te uiţi la statistici, poate să fie o problemă de viaţă sau de moarte.  

38) Planifică-ţi activităţi care să nu permită folosirea ţigărilor. Du-te la un film sau în alte locuri publice în care fumatul este interzis. Relaxează-te într-o baie fierbinte. Du-te la înot, la o plimbare, la prieteni nefumători sau fă orice altceva care te binedispune.

 39) Păstrează ceva la îndemână pentru a ţine în mână. Suntem obişnuiţi să avem în mână o ţigară; dacă nu vom mai avea nimic în mână, s-ar putea să simţim că ne lipseşte ceva. Găseşte-ţi o mingiuţă, o bilă sau orice alt obiect. Poate că ai un obiect la care ţii mult şi care să simţi că îţi dă o oarecare putere spirituală.

40) Plictiseala e un semn că trebuie să faci ceva. E destul de greu să stai şi să nu fumezi. Dacă te vei implica în grupul tău, îţi vei întări recuperarea. La fel, poţi să îţi găseşti de făcut lucruri care te relaxează sau te interesează. Nu exagera, dar rămâi activ. Încearcă lucruri noi la care nu te-ai gândit să le încerci până acum.

41) Mestecă, muşcă sau suge. S-ar putea să îţi lipsească să ai ceva în gură. Evită mâncărurile grase. Unii oameni folosesc acadele sau bomboane. Morcovii sau ţelina, guma de mestecat sunt şi ele bune.

42) Cafeina este un stimulent ca şi nicotina. Odată ce te opreşti din fumat, chimia corpului tău se va schimba şi cafeina va sta mai mult timp în organism. S-ar putea să simţi nevoia unei ţigări doar pentru a reduce nivelul cafeinei. Pentru a face ca aceste prime faze ale abstinenţei de nicotină să fie mai uşoare, planifică-ţi să reduci treptat cantitatea de cafea pe care o bei – dacă bei multă – sau să o elimini – dacă bei destul de puţină.

43) Evită consumarea de alcool pe perioada renunţării. Odată ce alcoolul va fi în corpul tău, apărarea ta va fi mult mai slabă.

44) Schimbă-ţi rutina. Schimbă-ţi drumul spre serviciu. Uită-te la televizor de pe un alt scaun pentru a nu mai face legătura imediat între poziţia în care stai şi ţigară. Dacă vei schimba modul în care faci ceva, vei schimba şi rezultatele.

 45) Răsplăteşte-te cât de des poţi. Ceea ce faci nu e câtuşi de puţin uşor. Ai nevoie de mult curaj pentru a schimba ceva şi pentru a sparge acest lanţ al dependenţei.

46) Evită capcana plângerii de milă. Dacă vom începe cu toţii să ne pară rău pentru noi înşine, minţile noastre vor spune că merităm o ţigară pentru a ne simţi mai bine.

47) Dacă ai o problemă şi după aceea fumezi, atunci ştii că ai două probleme.                                                                                                                                            CUM SĂ RĂMÂI LIBER

48) Reciteşte din când in când materialele pe care le ai referitor la nicotina. Pe parcurs ce recuperarea ta va progresa, vei descoperi noi feţe ale nicotinei şi ale relaţiilor tale cu ceilalţi.

49) Tot ce trebuie să faci este să nu mai fumezi încă una; astfel, vei evita să fumezi încă o mie. Nu te păcăli crezând că vei putea mai apoi să te opreşti datorită voinţei. Nu poţi – dacă ai putea, ai fi făcut-o cu ani în urmă. Încercând să controlezi o substanţă care dă dependenţă este ca şi cum te-ai lupta cu morile de vânt.

50) Analizează-ţi din când în când progresul. Respiraţia ta nu mai miroase ca o scrumieră nespălată. Degetele tale nu mai sunt pătate de ţigara. Pielea ta are o culoare mai sănătoasă. Dinţii vor începe să îşi piardă culoarea galbenă. Simţurile tale de miros şi gust vor fi mai fine. Tusea ta de fumător s-ar putea înteţi o vreme la începutul abstinenţei, dar în cele din urmă va înceta. În general, atitudinea ta faţă de tine se va îmbunătăţi pentru ca, în cele din urmă, ai grijă de tine însuţi.

51) Fi deschis faţă de oportunităţile de a face Paşii. Fiecare zi ne prezintă câte o şansă de a  practica paşii în viaţa  noastră. Uneori, facem doar Paşi mărunţi, dar ei ne scot din blocaj. Nu vom şti cât de departe sau unde putem ajunge, dar orice mişcare înainte devine un act  de credinţă. Lucrând oricare dintre cei 12 Paşi, vom reuşi să schimbăm câte ceva. Cu cât schimbăm mai mult, cu atât ne dăm seama de puterea pe care o are credinţa noastră şi suntem inspiraţi în spiritualitatea noastră.  

52) Simplifică-ţi viaţa. Simplitatea este mai uşor de păstrat. Planurile complicate fie că nu mai sunt puse în aplicare, fie că nu sunt niciodată finalizate. Persoanele dependente au tendinţa de a complica toate lucrurile din dorinţa de a evita „adevărurile simple”. Dacă vom păstra simplitatea în ceea ce facem, atunci vom face pur şi simplu „ceea ce urmează”, păstrându-ne seninătatea. Acest program este destul de simplu.

53) Dăruieşte-ţi darul. Oricând întâlneşti un fumător care caută ajutor, împărtăşeşte-ţi cu el experienţa, puterea si speranţa. Ajutându-i pe ceilalţi poţi să îţi transformi trecutul în prezent.

Să ne vindecăm iertând

Neiertarea celor ce ne-au greșit – inclusiv sau mai ales părinții – ne face viața insuportabilă. Nici neiertarea de sine nu ne face viața ușoară. De aceea vă propun ceea ce mi-a fost și mie de folos; mereu vă pun la dispoziție medicamente încercate, eficiente, fără contraindicații sau efecte adverse :).

De pe site-ul http://www.sfintiiarhangheli.ro/sa-ne-vindecam-iertand

impacarea

Seminar duhovnicesc

* Sesiunea 1: Ce este iertarea
Video
* Sesiunea 2: Ce nu este iertarea
Video
* Sesiunea 3: Uciderea fratelui
Video
* Sesiunea 4: Logica violenţei ucigaşe
Anexa: Schemele de inadaptare
* Sesiunea 5: Ieşirea din logica violenţei ucigaşe
Anexa: Rugăciunea pentru vrăjmaşi
* Sesiunea 6: Cum iertăm
* Sesiunea 7: Încă o piedică în calea iertării
* Sesiunea 8: Liturghia iertării

Seminar Duhovnicesc „Să ne vindecăm iertând”format pdf

Tot mai multe persoane apelează la noi pentru a afla soluţii la numeroasele şi dureroasele probleme pe care ni le ridică viaţa. După părerea noastră, soluţia nu poate fi găsită decât de fiecare persoană în parte în directă conlucrare cu Harul lui Dumnezeu. Sfânta Biserică are şi ne oferă mijloacele prin care dobândim Harul, iar nouă ne revine datoria de a învăţa să-l păstrăm şi să lucrăm cu el.

În acest sens, seminariile de formare organizate de Centrul nostru sunt ocazii de a dobândi sau perfecţiona asemenea abilităţi. Rezultatele obţinute până în prezent sunt, cu mila lui Dumnezeu, încurajatoare. Din păcate, atât spaţiul cât şi timpul nostru sunt limitate şi nu putem satisface cererile tuturor celor doritori.

Ca urmare, oferim, cu titlul de încercare, seminarul online „Iertarea se învaţă?”. Răspunsul îl va da fiecare participant, după ce va parcurge sesiunile acestui seminar.

Poate participa oricine şi va beneficia cel care îşi va face „temele” cu toată seriozitatea.

Noi publicăm materialele necesare pentru fiecare sesiune iar cursanţii sunt rugaţi să ne trimită temele pe adresa: iertare@gmail.com. Prima temă primită va fi considerată înscriere la seminar. Fiecare temă va fi studiată şi practicată timp de o săptămână sau şi mai mult, dacă e nevoie.

Vă asigurăm de confidenţialitatea corespondenţei. Dacă aveţi reţineri, puteţi folosi un pseudonim. Pentru noi contează lucrarea lăuntrică.

Precizăm că învăţătura din suportul de curs nu ne aparţine. Noi doar am prelucrat şi adaptat diferite studii pe care le-am menţionat, atunci când au fost luate din surse semnate de autorii lor. De aceea vă recomandăm să mergeţi mai departe în devenirea dumneavoastră adăpându-vă direct de la aceste surse.

Suntem conştienţi de neajunsurile acestei metode „virtuale”, dar Îl rugam pe Bunul Dumnezeu să lucreze şi în aceste condiţii. Nădejdea noastră este ca, în timp, să se formeze grupuri de suport în parohii pentru o comunicare vie şi faţă către faţă în jurul Părintelui sau a unui specialist din parohie. Cei doritori ne pot contacta pentru informare şi formare.

Până atunci, Îl rugăm pe Domnul să ne binecuvânteze lucrarea şi să lucreze cu fiecare cursant în parte aşa cum numai El ştie.

Şi nu uitaţi: Dumnezeu trebuie căutat acolo unde este El în Sfânta Sa Biserică: în Sfintele Taine, în Sfintele Slujbe, în Rugăciune, în inima noastră, în faptele bune făcute în Numele Lui!

Pacea şi bucuria Domnului cu noi cu toţi!

Maica Siluana Vlad

http://www.sfintiiarhangheli.ro/

Acatistul Sfântului Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

sfantul-simeon-stalpnicul-din-muntele-cel-minunat-18453182

Condac 1

Preacuviosului nostru Părinte Simeon, ca celui ce prin dragoste şi smerenie s-a făcut lăcaş Preasfintei Treimi,  cântare de laudă cu umilinţă să-i aducem, zicând: Bucură-te,  Sfinte Părinte Simeoane!

Icos 1

Îngerul întâistătător al celor drepţi, Părinte Simeoane, numindu-te fiu al dreptăţii şi slujitor al Domnului, pentru care noi, smeriţii, aducem cântare:
Bucură-te, odrăslire din părinţi binecredincioşi!
Bucură-te, bogată roadă a curăţeniei părinţilor tăi!
Bucură-te, ucenice preaiubit al Botezătorului loan!
Bucură-te, al Arhidiaconului şi întâiului Mucenic Ştefan deopotrivă iubit!
Bucură-te, că Sfântul loan Botezătorul naşterea ţi-a vestit!
Bucură-te, că semn al încrederii un bulgăre de tămâie maicii tale i-a dăruit!
Bucură-te, Sfinte Părinte Simeoane!

Condac 2

De la sânul maicii tale te-ai arătat iubitor al înfrânării, căci dintru cel drept te hrăneai, şi ai fost următor cetelor îngereşti, dimpreună cu care cântai: Aliluia!

Icos 2

Descoperirea celor neştiute şi vederea tainelor ascunse Domnul ţi le-a dăruit, Simeoane, căci te-ai depărtat din pruncie de cele ale lumii, voind cele nepieritoare a le primi. Pentru aceasta primeşte ale noastre cântări:
Bucură-te, cel născut fărădureri!
Bucură-te, noule Samuile, cel ce Domnului din pruncie ai fost dăruit!
Bucură-te, cădin mâncare făcutăcu meşteşug omenesc nu ai gustat!
Bucură-te, căpâine, miere şi sare în toate zilele vieţii tale tu ai mâncat!
Bucură-te, Sfinte Părinte Simeoane!

Condacul 3

Fericite Simeoane, cu povăţuirea lui Dumnezeu la vârsta de şase ani ai venit la mănăstirea cuviosului loan Stâlpnicul, care cu dragoste primindu-te, se minuna cântând: Aliluia!â

Icosul 3

Vrăjmaşul cel urâtor de oameni s-a spăimântat de tine, Sfinte Simeone, şi ca un leu răcnea asupra ta, dar tu, ca pe un neputincios, nu l-ai băgat în seamă, întrarmat fiind cu smerenia, şi cu nevoinţa ai pornit asupra lui. Iar noi, ca cei ce suntem în tot ceasul zdruncinaţi de pornirea lui asupra noastră, cădem la tine, sfinte, şi te rugăm: ajută-ne nouă, celor ce cântăm:
Bucură-te, că prunc fiind ai covârşit pe cei bătrâni în nevoinţă!
Bucură-te, că nerăutatea inimii de mic ai dobândit-o!
Bucură-te, că schima îngerească la vârsta de şapte ani ai primit!
Bucură-te, că urmând povăţuitorului tău loan, pe stâlp te-ai suit!
Bucură-te, că pe acesta urmând Domnului în fiecare zi te-ai răstignit!
Bucură-te, căutând de trup asemenea celor fără de trup ai vietuit!
Bucură-te, Sfinte Părinte Simeoane!

Condacul 4

Cu totul ne-am depărtat de cea în Duhul vieţuire, iar tu, al nostru părinte, cu milostivire ne dăruieşte cuvinte cu umilinţă, ca bucurându-ne de tine să-L slăvim pe Dumnezeu cel în Treime slăvit zicând: Aliluia!

Icos 4

Nu au putut să clatine vârtutea ta uneltirile celui viclean, ci mai vârtos te-au întărit şi prin ungere de sus ai primit puterea asupra demonilor, pentru care cu grăbire către al tău ajutor alergând zicând:
Bucură-te, că mai mult decât toate ai preţuit duhul umilit!
Bucură-te, că inima înfrântă şi smerită jertfă în tot ceasul ai adus!
Bucură-te, că Domnul ţi-a dăruit smerenia!
Bucură-te, căci cu aceasta ai ars a diavolului înălţare!
Bucură-te, că aceştia cu înfricoşare vroiau să te piardă!
Bucură-te, că prin darul lui Hristos ai fost păzit!
Bucură-te, Sfinte Părinte Simeoane!

Condacul 5

învaţă, Sfinte, mintea noastră ca cele deşarte măcar în vremea rugăciunii să le gonească, pentru ca să nu aducem lui Dumnezeu jertfă neprimită, ci cu lacrimi să cântăm: Aliluia!

Icos 5

Năvala cea sălbatică a patimilor s-a învârtoşat asupra ta, Părinte, dar tu, împotrivindu-te, nu ai dat somn ochilor tăi, ci cu multe lacrimi ai cerut ajutor în război, iar Domnul, văzând dragostea ta pentru El, ţi-a dăruit biruinţa. Primeşte aceste laude ale noastre, Sfinte, ca stâlpare de biruinţă:
Bucură-te, că întunericul şi năvala patimilor n-au rătăcit sufletul tău!
Bucură-te, că nebunia tinereţii nu ţi-a schimbat cugetul cel bun!
Bucură-te, că fericirea şi odihna nu ai căutat-o în cele trecătoare!
Bucură-te, că în multă nevoinţă şi înfrânare le-ai aflat!
Bucură-te, căîn ceruri ai primit împărtăşirea cu Sfintele Taine!
Bucură-te, căde acestea văzduhul de negrăită mireasmă s-a umplut!
Bucură-te, Sfinte Părinte Simeoane!

Condacul 6

Ai arătat viaţămai presus de fire, asemănându-te heruvimilor, iar prin credinţa ta fierbinte ai slujit serafimilor, cu care cânţi în ceruri: Aliluia!

Icos 6

Povăţuitor al vieţii monahale te-ai făcut prin darul Sfântului Duh, Simeoane preafericite, căci cu înţelepciune şi înţelegere din Sfânta Scriptură grăiai, învăţând dreapta credinţă. Pentru care îți zicem ție:
Bucură-te, izvorule plin de apa cea vie!
Bucură-te, învăţătorule cu faptele şi cuvintele!
Bucură-te, dascălul pocăinţei nesfârşite!
Bucură-te, că faptele tale au fost deopotrivă cu învăţătura!
Bucură-te, că al tău cuget cu totul către cereşti l-ai îndreptat!
Bucură-te, că trupul tău prin nevoinţă l-ai topit!
Bucură-te, Sfinte Părinte Simeoane!

Condacul 7

Fiarele cele netrupeşti se porneau asupra ta cu răutate, dar dragostea ta de Dumnezeu prefăcea în nimic puterea lor când cântai: Aliluia!

Icos 7

Dumnezeu proslăveşte pe cei ce-L iubesc pe El şi îi împlinesc voia, şi întru tine a revărsat cu îmbelşugare darul izgonirii diavolilor şi a tot felul de boli. Tămăduieşte şi neputinţele noastre, părinte, ale celor ce strigăm:
Bucură-te, doctorul cel fără de plată!
Bucură-te, căpe cei ce se roagă ţie îi ajuţi!
Bucură-te, că celor din necazuri eşti izbăvitor!
Bucură-te, grabnic tămăduitor!
Bucură-te, al şerpilor şi balaurilor omorâtor!
Bucură-te, părinte cu dragoste  împodobit!
Bucură-te, Sfinte Părinte Simeoane!

Condacul 8

Sălăşluind în Muntele cel Minunat, ai zidit acolo o mănăstire şi un alt stâlp pe care însuşi Domnul venind cu sfinţii îngeri a sfinţit stâlpul în care te-ai suit cu bucurie cântând: Aliluia!

Icos 8

La vârsta bărbatului desăvârşit în cel de-al treizeci şi treilea an al vieţii tale, cu porunca lui Dumnezeu, ai primit harul preoţiei, spre slava Lui. Te rugăm, ca cel ce eşti mijlocitor al nostru, şi aceste laude ale noastre săle primeşti:
Bucură-te, că Sfânta Liturghie cu credinţă ca un înger slujeai!
Bucură-te, că descoperiri şi vedenii Domnul îţi arăta!
Bucură-te, sfătuitorule de Duhul Sfânt insuflat!
Bucură-te, că tuturor tămăduiri le dăruiai!
Bucură-te, că şchiopi, orbi şi leproşi vindecai!
Bucură-te, Sfinte Părinte Simeoane!

Condacul 9

Întru tine, Părinte Simeoane, s-a împlinit cuvântul lui Hristos: “Cel ce crede întru Mine va face lucrurile pe care Eu le fac”, minunatule rob al lui Dumnezeu, cel ce cânţi de-a pururi în ceruri: Aliluia!

Icos 9

Smerita cugetare, tăcerea şi dragostea le-a arătat viaţa ta luminată, Simeoane preacuvioase, căci filosofia deşartă a acestei vieţi ai defăimat şi întru toate ai urmat cuvântul Domnului: “Cel ce vrea să-Mi urmeze să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze”. Minunându-ne de viaţa ta îngerească, te rugăm ca aceste neputincioase graiuri ale noastre să le primeşti cântându-ți:
Bucură-te, viaţă închinată Sfintei Treimi!
Bucură-te, monahule următor al Sfinţilor Părinţi!
Bucură-te, stâlpule al creştinătăţii!
Bucură-te, Părinte între cei mai mari părinţi!
Bucură-te, mângâiere în supărări!
Bucură-te, balsam în suferinţe!
Bucură-te, Sfinte Părinte Simeoane!

Condacul 10

“lată Mirele vine în miezul nopţii”, zice cântarea, şi fericit ai fost tu, slugă înţeleaptă, căci te-ai aflat priveghind şi cântând: Aliluia!

Icos 10

Domnul a binevoit să-ţi descopere mai înainte mutarea ta din cele de aici, iar ucenicii cu lacrimi ca unui părinte iubitor de fii îţi cântau:
Bucură-te, părinte cel cu mulţi fii!
Bucură-te, pom roditor cu felurite roade!
Bucură-te, că minunile tale s-au vestit în toată lumea!
Bucură-te, căde vederea luminii neînserate te-ai învrednicit!
Bucură-te, cădin mâna cerească te-ai hrănit!
Bucură-te, spicule cu însutită roadă!
Bucură-te, Sfinte Părinte Simeoane!

Condac 11

Rugăciunea noastră, Sfinte Părinte Simeoane, primeşte-o ca pe o jertfă duhovnicească pentru mântuirea noastră, ca să cântăm în veci Domnului: Aliluia!

Icos 11

În ceruri sufletul cu cântări îngereşti a fost primit şi în latura drepţilor şi a sfinţilor s-a sălăşluit, de-a dreapta lui Dumnezeu, pentru care cântăm:
Bucură-te, căci glasul Domnului: “vino, slugă bună şi credincioasă întru odihna Domnului Tău” ai auzit!
Bucură-te, al Stăpânului prieten de aproape!
Bucură-te, bucuria îngerilor cea negrăită!
Bucură-te, căci cu Maica Domnului şi cu toţi sfinţii pentru lume te rogi!
Bucură-te, a Sfântului loan Botezătorul rodire bogată!
Bucură-te, împreunăcu sfinţii petrecător!
Bucură-te, Sfinte Părinte Simeoane!

Condac 12

Ca o mângâiere ne-ai lăsat nouă sfintele tale moaşte, pe care cu evlavie le sărutăm cântând: Aliluia!

Icos 12

Binecuvântarea ta, Sfinte, pe care o reverşi prin moaştele tale, umple de bucurie inimile noastre, pentru care cu mulţumire îţi Cântăm:
Bucură-te, lauda Bisericii lui Hristos!
Bucură-te, bucuria noastră, a ortodocşilor!
Bucură-te, înfruntarea ereticilor!
Bucură-te, lămurirea celor aflaţi în îndoială!
Bucură-te, nădejdea celor deznădăjnuiţi!
Bucură-te, lumina celor din întunericul patimilor!
Bucură-te, Sfinte Părinte Simeoane!

Condac 13

O, preaînţelepte de Dumnezeu purtătorule, Părinte Simeoane, slava cuvioşilor, primeşte de la noi aceste laude pe care cu tot sufletul ţi le aducem, şi roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, cei ce-ţi strigăm: Aliluia! (de 3 ori)

Icos 1

Îngerul întâistătător al celor drepţi, Părinte Simeoane, numindu-te fiu al dreptăţii şi slujitor al Domnului, pentru care noi, smeriţii, aducem cântare:
Bucură-te, odrăslire din părinţi binecredincioşi!
Bucură-te, bogatăroadăa curăţeniei părinţilor tăi!
Bucură-te, ucenice preaiubit al Botezătorului loan!
Bucură-te, al Arhidiaconului şi întâiului Mucenic Ştefan deopotrivă iubit!
Bucură-te, căSfântul loan Botezătorul naşterea ţi-a vestit!
Bucură-te, căsemn al încrederii un bulgăre de tămâie maicii tale i-a dăruit!
Bucură-te, Sfinte Părinte Simeoane!

Condac 1

Preacuviosului nostru Părinte Simeon, ca celui ce prin dragoste şi smerenie s-a făcut lăcaş Preasfintei Treimi,  cântare de laudă cu umilinţă să-i aducem, zicând: Bucură-te,  Sfinte Părinte Simeoane!

RUGĂCIUNE CATRE SFÂNTUL SIMEON DIN MUNTELE MINUNAT

Prea Cuvioase Părinte Simeoane, cel ce, încă din copilărie fiind nevoitor şi iubitor al frumuseţii cereşti, ai strălucit cu harul tău peste toate marginile pământului, ascultă rugăciunea noastră, a celor greu încercaţi de nevoi şi de ispite. Tu, cel ce te-ai învrednicit de adevărata cunoaştere a Duhului, mijloceşte pentru noi către Bunul Dumnezeu să ne împărtăşească şi nouă harul Său cel sfinţitor. Luminează-ne prin rugăciunile tale bineprimite de Dumnezeu şi dăruieşte-ne sănătate, pace sufletească şi cunoaşterea celor dumnezeieşti. Fereşte Biserica cea Adevărată de rătăcirile acestui veac şi roagă-l neîncetat pe Hristos să ne ierte păcatele multe şi grele şi să ne întărească în dragostea Sa, făcându-ne să înţelegem că numai El este împlinirea tuturor dorinţelor noastre. Amin.

http://jurnalul.ro/calendar/sfantul-simeon-stalpnicul-din-muntele-cel-minunat-643777.html

Acatistul la Icoana Maicii Domnului ”Siriaca” de la Mănăstirea Ghighiu

Ghighiu-Siriaca-3 

CONDACUL 1

 Ca un luceafăr ai călătorit de la marginile lumii şi te-ai aşezat în sfânta mănăstire Ghighiu, spre bucuria credincioşilor, însă acum biruieşte Preacurată, întunericul sufletului meu şi împodobeşte cerul minţii mele cu stelele cântărilor de: Aliluia!

ICOSUL 1

Căutat-ai cu blândeţe spre cei smeriţi care păstrează nestinsă în cămara inimii făclia dragostei către Tine, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, şi ai voit ca sfinţită icoana ta să părăsească laturile Siriei şi să se arate izvor nesecat de minuni în mănăstirea Ghighiu, spre mântuirea celor ce te cinstesc pe Tine aşa:

Bucură-te, Rai gândit străbătut de paşii dumnezeieşti;

Bucură-te, oglindă a Răsăritului ceresc;

Bucură-te, poartă a mântuirii credincioşilor;

Bucură-te, hotar nestrămutat al înţelepciunii;

Bucură-te, bucuria cea nerăpită a creştinilor evlavioşi;

Bucură-te, carte a împăcării cu Dumnezeu;

Bucură-te, a mănăstirii Ghighiu podoabă;

Bucură-te, privelişte a frumuseţii cereşti;

Bucură-te, comoară a minunilor dumnezeieşti;

Bucură-te, cunună a monahiilor râvnitoare;

Bucură-te, scut nebiruit al ostaşilor lui Hristos;

Bucură-te, veselia inimilor smerite;

Bucură-te, Maica Domnului, zid nesurpat al rugăciunii ce împrejmuieşte mănăstirea Ghighiu!

CONDACUL 2

Ca o Împărăteasă te-ai aşezat în mănăstirea Ghighiu şi toate le chiverniseşti spre înflorirea duhovnicească a obştii şi spre mângâierea şi bucuria credincioşilor care cântă Domnului cu glasuri neîncetate: Aliluia!

ICOSUL 2

 

Cu rugăciunile Tale neîncetate întăreşti cetăţile sufletelor în faţa năvalei gândurilor rele şi pacea lui Hristos faci să se sălăşluiască în inimile smerite care Te cinstesc pe Tine cu evlavie şi Îţi împletesc cununi de cântări ca acestea:

 

Bucură-te, scut nebiruit în lupta cea duhovnicească;

Bucură-te, solitoarea mântuirii credincioşilor;

Bucură-te, ancoră a nădejdilor noastre celor mai bune;

Bucură-te, că ne scoţi din primejdiile cele cumplite;

Bucură-te, scară preasfinţită către Hristos;

Bucură-te, podoaba rugătorilor evlavioşi;

Bucură-te, icoană înfrumuseţată cu razele minunilor;

Bucură-te, izvorâtoare de grabnice tămăduiri;

Bucură-te, bucuria celor doritoare de prunci;

Bucură-te, fereastră către Împărăţia cerurilor;

Bucură-te, lumina povăţuitoare celor orbi pe calea mântuirii;

Bucură-te, carte întru care S-a odihnit Cuvântul vieţii;

Bucură-te, Maica Domnului, zid nesurpat al rugăciunii ce împrejmuieşte mănăstirea Ghighiu!

CONDACUL 3

În vis te-ai arătat Preacurată, episcopului Vasilios, cerând să aducă preacinstită icoana Ta în România, ca un răspuns plin de iubire al rugăciunilor neîncetate şi al evlaviei credincioşilor noştri, care mulţumesc pentru darul Tău, cântând Domnului neîncetat: Aliluia!

ICOSUL 3

 

Credinciosul episcop a pornit pe cărările ascultării de Maica Domnului şi spre îndepărtata Românie, ca să aducă darul cel de mare preţ spre bucuria şi întărirea credincioşilor care Te cinstesc cu laude ca acestea:

 

Bucură-te, dar nepreţuit adus în pământul românesc;

Bucură-te, că nu ai trecut cu vederea rugăciunile noastre;

Bucură-te, că ai răspuns evlaviei credincioşilor români;

Bucură-te, cunună a credinţei noastre;

Bucură-te, oglindă a Împărăţiei cerurilor;

Bucură-te, Maică duhovnicească a tuturor creştinilor;

Bucură-te, comoară strămutată pe pământuri ortodoxe;

Bucură-te, că ai venit în mijlocul fiilor Tăi iubiţi;

Bucură-te, corabie ce ne călăuzeşti pe marea vieţii;

Bucură-te, că risipeşti durerile noastre;

Bucură-te, scut de mântuire credincioşilor;

Bucură-te, bucuria credincioşilor români;

Bucură-te, Maica Domnului, zid nesurpat al rugăciunii ce împrejmuieşte mănăstirea Ghighiu!

CONDACUL 4

Patriarhului Justinian i s-a dat icoana Ta cea de minuni izvorâtoare, spre călăuzirea poporului pe cărările mântuirii, spre care îndreptează şi pe cei ce cu glasul inimii Îţi cântă: Aliluia!

ICOSUL 4

 

La mănăstirea Ghighiu ai voit a veni, ca să arăţi obştea Ta ca pe un stup în care înfloreşte mierea înţelepciunii şi a altor virtuţi, spre hrănirea duhovnicească a celor iubitori de Dumnezeu, care se grăbesc a urca pe scara rugăciunii, aducându-Ţi Ţie flori de laude ca acestea:

 

Bucură-te, a mănăstirii Ghighiu cunună;

Bucură-te, a maicilor povăţuitoare spre mântuire;

Bucură-te, sfinţitoarea gândurilor noastre;

Bucură-te, că ne dăruieşti aripile rugăciunii;

Bucură-te, oglindă a Împărăţiei cerurilor;

Bucură-te, icoana vieţuirii îngereşti;

Bucură-te, pecete nestricată a inimilor smerite;

Bucură-te, că ai ales pământul românesc spre sălăşluire;

Bucură-te, lumină a rugăciunii neîncetate;

Bucură-te, încununarea monahiilor înţelepte;

Bucură-te, că străluceşti ca un soare pe cerul inimilor;

Bucură-te, că ne împărtăşeşti din bucuria Cuvântului;

Bucură-te, Maica Domnului, zid nesurpat al rugăciunii ce împrejmuieşte mănăstirea Ghighiu!

CONDACUL 5

Ca într-un pământ al făgăduinţei ai voit a veni în pământul românesc, ca să izvorăşti apa rugăciunilor tale spre adăparea celor însetaţi de mântuire, care cântă Domnului pentru Tine: Aliluia!

ICOSUL 5

 

În vis te-ai arătat şi Preafericitului Patriarh, cerându-i să ducă icoana ta la mănăstirea Ghighiu, unde cei credincioşi, privind la chipul Tău dătător de nădejde, să se întărească în ispite, aducându-Ţi în dar laude ca acestea:

 

Bucură-te, că în chip minunat Te-ai îngrijit de plinirea lucrării dumnezeieşti;

Bucură-te, a noastră pavăză nebiruită;

Bucură-te, înţelepţirea cea tainică a Părintelui Patriarh;

Bucură-te, că toate le faci pentru mântuirea noastră;

Bucură-te, cunună a ierarhilor evlavioşi;

Bucură-te, că ai auzit suspinurile celor din nevoi;

Bucură-te, că ai venit ca o Stăpână în mănăstirea Ta;

Bucură-te, că asculţi cu blândeţe cererile celor din nevoi;

Bucură-te, că risipeşti gândurile întunecate;

Bucură-te, stâlp de foc al rugăciunii neîncetate;

Bucură-te, îndemnătoare la pocăinţă spre mântuire;

Bucură-te, porumbiţă ce ai vestit apropierea Vieţii;

Bucură-te, Maica Domnului, zid nesurpat al rugăciunii ce împrejmuieşte mănăstirea Ghighiu!

CONDACUL 6

Toată suflarea omenească s-a adunat într-un gând să vadă cinstita Ta icoană cea prin minune dumnezeiască adusă la mănăstirea Ghighiu, iar noi, lăudând purtarea Ta de grijă pentru mântuirea noastră, strigăm cu mulţumire Dătătorului a toată buna dăruire: Aliluia!

 

ICOSUL 6

 

Cu mare bucurie şi cu evlavie sfinţită te-a aşteptat obştea mănăstirii Ghighiu pe Tine, Comoara tuturor darurilor, care ai binevoit să Te odihneşti în lăcaşul cel sfinţit şi să asculţi cu blândeţe rugăciunile venite din lăcaşurile inimilor smerite, care Te laudă pe Tine neîncetat aşa:

 

Bucură-te, vistierie necheltuită a milostivirii;

Bucură-te, căci ai venit în casa fiilor Tăi;

Bucură-te, că pe toţi acoperi cu aripile rugăciunii Tale;

Bucură-te, căci cu dragoste Te-ai aşezat în mănăstirea Ghighiu;

Bucură-te, că ai iubit evlavia celor ce Ţi se rugau;

Bucură-te, că nu ai trecut cu vederea rugăciunile lor;

Bucură-te, stea ce ne călăuzeşti prin noaptea vieţii;

Bucură-te, carte a cuvintelor negrăite;

Bucură-te, podoabă a monahiilor râvnitoare;

Bucură-te, cale ce ne duce către Calea adevărului;

Bucură-te, că ne dai biruinţă asupra vrăjmaşilor nevăzuţi;

Bucură-te, mângâierea sufletelor necăjite;

Bucură-te, Maica Domnului, zid nesurpat al rugăciunii ce împrejmuieşte mănăstirea Ghighiu!

CONDACUL 7

Izvoare de lacrimi s-au pogorât din ochii episcopului sirian când i-ai şoptit tainic în inimă motivul pentru care ai părăsit pământul Siriei, iar el, cerându-şi iertare de la Tine, s-a ridicat cântând Domnului: Aliluia!

ICOSUL 7

Prin lucrarea Ta, Preacurată, umbrit de raza Duhului, înţeles-a oaspetele sirian că mulţimea păcatelor poporului său a alungat icoana Ta cea de minuni izvorâtoare, înaintea căreia la despărţire a cântat cu umilinţă aşa:

Bucură-te, Izvor al binecuvântărilor cereşti;

Bucură-te, că faci inimile izvoare ale umilinţei;

Bucură-te, trâmbiţă ce ne trezeşti din somnul păcatului;

Bucură-te, că nu suferi să vezi pierzarea oamenilor;

Bucură-te, mustrătoare spre mântuire a celor ce zac în fărădelegi;

Bucură-te, pământ al făgăduinţei dăruit credincioşilor;

Bucură-te, că ne chemi la izvorul pocăinţei;

Bucură-te, mijlocitoare grabnică pentru poporul umilit;

Bucură-te, înţelepţirea tainică a rugătorilor;

Bucură-te, că ai fugit de unde se înmulţiseră păcatele;

Bucură-te, că ai iubit mai mult evlavia românilor;

Bucură-te, că iubeşti inimile curate şi smerite;

Bucură-te, buna podoabă a sufletelor noastre;

Bucură-te, Maica Domnului, zid nesurpat al rugăciunii ce împrejmuieşte mănăstirea Ghighiu!

 

CONDACUL 8

Râurile milostivirii Tale nu încetează a se revărsa asupra tuturor celor ce cu dragoste cad înaintea icoanei Tale şi cer ajutor de la Tine, cântând Domnului: Aliluia!

ICOSUL 8

 

Pe copilul cel grav bolnav din pricina loviturii la cap l-ai vindecat în chip minunat, primind rugăciunea tatălui său; iar acum pe noi, cei ce suntem loviţi de multe ispite, ca o Maică iubitoare de milostivire, acoperă-ne cu aripile rugăciunii Tale, ca gândul nostru să zboare spre laude cereşti ca acestea:

 

Bucură-te, izbăvirea copilului din primejdia morţii;

Bucură-te, aducere pe calea pocăinţei a tatălui rătăcit;

Bucură-te, că chemi în chip tainic pe toţi la sfânta Ta icoană;

Bucură-te, că ridici sufletele noastre din mormântul păcatului;

Bucură-te, că primeşti cu blândeţe rugăciunile celor întristaţi;

Bucură-te, că ridici de la noi povara suferinţelor;

Bucură-te, că risipeşti norul cel greu al ispitelor;

Bucură-te, că mângâi sufletele cele rănite de patimi;

Bucură-te, cununa maicilor celor iubitoare de nevoinţă;

Bucură-te, scară a rugăciunii monahiilor înţelepte;

Bucură-te, temelie a mântuirii credincioşilor;

Bucură-te, izvor nedeşertat al darurilor dumnezeieşti;

Bucură-te, Maica Domnului, zid nesurpat al rugăciunii ce împrejmuieşte mănăstirea Ghighiu!

CONDACUL 9

Cu picăturile rugăciunilor Tale curăţeşte ochii sufletului meu ca să Te văd gânditor pe Tine strălucind întru slava Treimii şi să cânt umbrit de darul Tău: Aliluia!

ICOSUL 9

 

Mulţi bolnavi au aflat prin mijlocirea Ta, Preacurată, tămăduire de boli grave şi legăturile nerodirii multor femei s-au desfăcut când Tu, Cea ieşită din pântece mai înainte neroditor, ai înălţat rugăciune către Cel Ce legăturile morţii a zdrobit şi a făcut părtaşi vieţii celei veşnice pe cei ce Te măresc pe Tine aşa:

 

Bucură-te, mersul cel lin al celor şchiopi;

Bucură-te, vederea cea limpede a orbilor;

Bucură-te, glasul cel dulce vestitor al bucuriei muţilor;

Bucură-te, auzirea cea dorită a surzilor;

Bucură-te, mângâierea cea caldă a celor cuprinşi de dureri;

Bucură-te, oglinda sufletelor curate;

Bucură-te, munte al smereniei desăvârşite;

Bucură-te, comoara cea nerăpită a credincioşilor;

Bucură-te, vas purtător al Pâinii vieţii;

Bucură-te, că ai putere a ne scoate din legăturile osândirii;

Bucură-te, că umbreşti cu darul Tău pe cei ce Te cinstesc;

Bucură-te, a fecioarelor cunună preaslăvită;

Bucură-te, Maica Domnului, zid nesurpat al rugăciunii ce împrejmuieşte mănăstirea Ghighiu!

CONDACUL 10

Atingerea de sfânta Ta icoană sfinţeşte pe cei credincioşi şi alungă duhurile viclene, de a căror ispite păzeşte pe robii Tăi, Preacurată, ca să cânte ei întru luminarea Duhului: Aliluia!

 

ICOSUL 10

 

Minunile Tale cele mai presus de cuget sunt adesea acoperite cu vălul tăcerii, căci smerenia Ta nu îngăduie neputinţei noastre să se ridice la înălţimea laudelor;  dar pentru că suntem înconjuraţi de multe primejdii, având trebuinţă de ajutorul Tău, şi în sufletele noastre se mai aude slaba adiere a dorinţei de a Te cinsti, primeşte de la noi, nevrednicii şi mult păcătoşii, cântarea aceasta:

 

Bucură-te, că nu lepezi nevrednicele noastre rugăciuni;

Bucură-te, că reverşi tămăduiri celor răniţi de sabia bolii;

Bucură-te, cunună a laudelor Sfinţilor;

Bucură-te, că pecetluieşti minunile Tale cu tăcerea;

Bucură-te, că alungi duhurile necurate din sufletele celor chinuiţi;

Bucură-te, că vindeci şi rănile patimilor noastre;

Bucură-te, că îndreptezi paşii noştri spre calea pocăinţei;

Bucură-te, că pe toţi primeşti sub aripile milostivirii Tale;

Bucură-te, că nu Te întorci dinspre cei umiliţi;

Bucură-te, că pui în minte gândul cel bun celor aflaţi în îndoială;

Bucură-te, că porţi în mâinile Tale cârma vieţii noastre;

Bucură-te, că ne călăuzeşti spre limanurile mântuirii;

Bucură-te, Maica Domnului, zid nesurpat al rugăciunii ce împrejmuieşte mănăstirea Ghighiu!

 

CONDACUL 11

 

Din pântecele Tău a răsărit Soarele slavei, Cel Ce cu razele îndurărilor Sale mângâie sufletele cele însetate de mântuire şi pe Sfinţii Săi îi arată raze purtătoare ale dorului dumnezeiesc, care ne îndeamnă şi pe noi a striga Celui pe Care ca o Maică L-ai purtat în braţe: Aliluia!

ICOSUL 11

Întinde preacuratele Tale mâini la rugăciune, Preabinecuvântată, şi opreşte năvala ispitelor asupra noastră, ca Una Ce ai răbdat străpungerea inimii văzând pironit pe Cruce pe Cel Ce a ridicat pe Adam din stricăciune; nesocotind sărăcia inimii noastre, primeşte de la noi, păcătoşii, laude de mulţumire ca acestea:

Bucură-te, lumina rugăciunii tuturor credincioşilor;

Bucură-te, făclia nestinsă a jertfirii pentru lume;

Bucură-te, că durere ai răbdat la Răstignirea Fiului Tău, ca să sece izvorul durerilor noastre;

Bucură-te, că porţi în braţe pe Împăratul slavei, către Care pururea mijloceşti pentru noi;

Bucură-te, că nu Te întorci dinspre lacrimile celor din necazuri;

Bucură-te, că scoţi degrabă din primejdie pe cei ce înoată în valurile păcatelor;

Bucură-te, că auzi suspinurile celor cufundaţi în multe nevoi;

Bucură-te, că ridici din patul deznădăjduirii pe cei împovăraţi de boli cumplite;

Bucură-te, că ne porţi deasupra grijilor celor vătămătoare de suflet;

Bucură-te, limpezimea minţii celor ce Te cinstesc cu evlavie;

Bucură-te, liniştea celor trecuţi prin focul grelelor pătimiri;

Bucură-te, mângâierea celor răniţi de sabia întristării;

Bucură-te, Maica Domnului, zid nesurpat al rugăciunii ce împrejmuieşte mănăstirea Ghighiu!

CONDACUL 12

Cer înţelegător întru Care am văzut pe Răsăritul Cel de sus, luminează şi cerul inimii mele cu razele rugăciunii Tale, risipind întunericul păcatului, ca să cânt neîncetat Ziditorului cerului şi al pământului: Aliluia!

ICOSUL 12

 

Ca Una Ce umbreşti mănăstirea Ghighiu cu a Ta rugăciune, păzindu-o de toată primejdia şi mângâind pe cei ce se închină Ţie cu credinţă şi evlavie, izbăveşte-ne şi pe noi de norul primejdiilor, ca să-Ţi aducem laude ca acestea:

 

Bucură-te, a mănăstirii Ghighiu cunună;

Bucură-te, vasul cel de aur al Înţelepciunii;

Bucură-te, Rai înţelegător întru Care a strălucit Soarele dreptăţii;

Bucură-te, corabia mântuirii celor din primejdii;

Bucură-te, acoperământul celor neputincioşi;

Bucură-te, că ne scoţi din întunericul ispitelor;

Bucură-te, nădejdea mântuirii celor rătăciţi;

Bucură-te, cale care ne povăţuieşte la Adevărul neschimbat;

Bucură-te, poarta pocăinţei celor greşiţi;

Bucură-te, apărătoare nebiruită a celor ce Te cinstesc;

Bucură-te, trâmbiţă ce ne trezeşti din somnul păcatului;

Bucură-te, vălul bucuriei moştenitorilor Împărăţiei;

Bucură-te, Maica Domnului, zid nesurpat al rugăciunii ce împrejmuieşte mănăstirea Ghighiu!

CONDACUL 13

 

O, Preacurată Fecioară, Ceea Ce eşti mănăstirii Ghighiu acoperământ neîncetat împotriva furtunii ispitelor, acoperă şi norul minţii mele cu razele darurilor Tale, ca să-mi lumineze calea mântuirii spre a cânta cu bucurie şi mulţumire Stăpânului a toate: Aliluia!

Icosul 1 și Condacul 1…

RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA DOMNULUI SIRIACA

O, Stăpâna mea, Preacurată Fecioară şi Maica Cuvântului, cu picăturile rugăciunii Tale curăţeşte mintea mea de toată cugetarea cea deşartă şi străluceşte-mi raza înţelepciunii, ca să Te măresc pe Tine cu laude, punând înaintea Ta toate nădejdile mele de mântuire.

Din îndepărtata Sirie ai binevoit să Te adăposteşti în mănăstirea Ghighiu, unde izvorul minunilor Tale curge neîncetat spre bucuria celor ce au trebuinţă de a Ta fierbinte mijlocire. Deci, nu ne lăsa nici pe noi lipsiţi de comoara rugăciunilor Tale, ci în marea bunătăţii Tale cufundă adâncul păcatelor noastre, arătându-ne neosândiţi la Judecata Fiului Tău şi izbăvindu-ne de focul cel veşnic.

Lacrimi de pocăinţă ai făcut să se verse din ochii episcopului siriac, descoperindu-i în chip tainic adevărul despre plecarea icoanei Tale. Preacurată, fă ca şi din inimile noastre încremenite în împietrire să se reverse râul rugăciunii smerite spre curăţirea mulţimii păcatelor noastre.

Cu sabia rugăciunii Tale de foc taie legăturile patimilor noastre şi umbreşte-ne cu harul Duhului Sfânt spre luminarea cărării mântuirii. Adu-Ţi aminte, Maică Preamilostivă, de toţi cei din nevoi şi peste toţi revarsă ploaia bunătăţii Tale. Pe cei din primejdii îi izbăveşte şi îi adu la limanul păcii lui Hristos, mâhnirea o risipeşte din sufletele celor întristaţi de apăsarea necazurilor, pe prunci îi ocroteşte sub acoperământul rugăciunii Tale, pe cei tineri din mrejele deşertăciunilor lumeşti îi izbăveşte, pe bătrâni îi sprijineşte cu toiagul rugăciunii Tale călăuzindu-i în pământul pocăinţei. Femeilor celor neroditoare ascultă-le rugăciunea şi dăruieşte-le prunci care să fie buni ostaşi ai Bisericii lui Hristos şi moştenitori ai Împărăţiei cerurilor. Ca Una Ce eşti Podoabă a fecioarelor, păzeşte-le pe acestea întru desăvârşiţa înţelepciune, înfrumuseţându-le cu podoabele tuturor virtuţilor spre buna plăcere a Mirelui ceresc. Fii munte nesurpat pentru monahii şi monahiile ce râvnesc a ajunge pe culmile Taborului inimii cu paşii rugăciunii neîncetate a lui Iisus. Pe toţi ne întăreşte întru răbdarea necazurilor şi a ispitelor de mult feluri, dăruindu-ne cununa mântuirii.

Mulţumim milostivirii Tale şi neîncetatei purtări de grijă, prin care ne-am izbăvit din multe necazuri şi îţi aducem smerite laude ca acestea, rugându-Te a ierta nepriceperea noastră: Bucură-Te, Poarta mântuirii credincioşilor, Uşa Împărăţiei monahilor celor ce bine se ostenesc spre slava Cuvântului, Raiul Cel gânditor al iubitorilor de feciorie, Cununa drepţilor, Lauda cea mare a mănăstirii Ghighiu, nu înceta a mijloci nouă călătorie binecuvântată în pământul mântuirii. Păzeşte-ne de toate săgeţile celui potrivnic, ridicând mâinile Tale la rugăciune, ca să ne izbăvim din mâna celui viclean. Sfânta Ta mănăstire Ghighiu o păzeşte de toate uneltirile vrăjmaşilor nevăzuţi, statornicind pacea în obştea Ta şi întărind dragostea între surori, ca purtându-şi sarcinile unii altora, să ajungă la porţile Împărăţiei cerurilor slăvind pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh şi Ţie aducându-Ţi veşnică mulţumire totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Propunere de Acatist: Mihaela Bratu-Simionescu

Rugăciune către Maica Domnului pentru vindecarea de boli

WVyCVs9dyoY1-467x350

Preasfântă, Preacurată şi Preaminunată Fecioară şi Maică a Domnului nostru Iisus Hristos, Te rugăm ascultă rugăciunea nevrednicilor robi (numele) şi vindecă-ne pe noi, pe cei din familiile noastre şi pe toţi suferinzii din lumea asta bolnavă, de bolile grele, transmisibile sau netransmisibile, de bolile ştiute şi neştiute de noi. Fie ca toţi creştinii să Te preamărească şi să Te preacinstească pe Tine, iar noi să avem tot ajutorul cel bun, sfânt şi ceresc. Îţi mulţumim Maică Sfântă pentru vindecare, pentru tot ajutorul Tău, pentru mijlocirea Ta la Preabunul Dumnezeu, că Tu eşti scară la Cerul Sfânt, pentru rugăciunile noastre şi ajutor nemijlocit în cererile noastre cele îndreptăţite. Amin!

Sursa: http://ortodox.md/articole/rugaciune-catre-maica-domnului-pentru-vindecarea-de-boli/

Canon de rugăciune către Sfinţii Mari Împăraţi, întocmai cu Apostolii, Constantin şi mama sa, Elena

sf-c-tin-si-elena

Troparul Sfinţilor Mari Împăraţi, întocmai cu Apostolii, Constantin şi mama sa, Elena, glasul al 8-lea:

Chipul Crucii Tale pe cer văzându-l şi ca Pavel chemarea nu de la oameni luând, cel între împăraţi Apostolul Tău, Doamne, împărăteasca cetate în mâinile Tale o a pus. Pe care pazeşte-o totdeauna în pace, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule Iubitorule de oameni.

Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat…

Stih: Sfinţilor Împăraţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Unule Împărate Ceresc, din păcatul cel ce împărăteşte acum întru mine, pentru rugăciunile robilor Tale, mântuieşte-mi smeritul meu suflet.

Stih: Sfinţilor Împăraţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Râvnitor fiind de împărăţia cea de sus, fericite Constantine, Împăratului şi Stăpânului tuturor cu minte curată crezând ai slujit Lui.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu lumina cea dumnezeieşte stăpânitoare luminându-te, întunericul necunoştinţei ai lăsat cu adevărat, de Dumnezeu înţelepţită Elena, şi după adevăr Împăratului veacurilor ai slujit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce eşti uşă a dumnezeiescului Răsărit, deschide-mi uşile pocăinţei şi din uşile păcatului celui de moarte purtător, cu mijlocirea ta, mântuieşte-mă, Stăpână.

Cântarea a 3-a. Irmos: Doamne, Cel ce ai făcut…

Stih: Sfinţilor Împăraţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Răsplătirile cele cereşti a dobândi te-ai nevoit; pentru aceasta Celui ce te-a chemat, de Dumnezeu înţelepţite ai urmat şi întunericul şi înşelăciunea date ţie de la părinţi ai lăsat şi luminător întru dumnezeiescul Duh, te-ai făcut.

Stih: Sfinţilor Împăraţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

De Hristos lipindu-te şi întru Dânsul toată nădejdea punându-ţi preacinstită, la sfinţitele Lui locuri ai ajuns, întru care preacinstitele patimi întrupându-se le-a răbdat Cel bun.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Arma cea de mântuire, biruinţa cea nestricată, nădejdea creştinilor, cinstita Cruce cea ascunsă prin pizmă, tu o ai arătat, cu dumnezeiască dragoste fiind aprinsă, de Dumnezeu fericită.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Din sfinţita petrecere căzând eu, Preacurată, m-am alipit lângă animale şi osândit tot m-am făcut. Ceea ce ai născut pe Judecătorul, de toată judecata scapă-mă şi mă mântuieşte.

Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Doamne, taina…

Stih: Sfinţilor Împăraţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Din cer, ca şi pe Pavel de demult, te-a vânat Hristos Domnul, Constantine, învăţân du-te să-L cinsteşti pe acest Împărat unul.

Stih: Sfinţilor Împăraţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu prealuminat semn din stele, fericite, Hristos, Soarele, te-a luminat şi luminător pe tine celor întunecaţi te-a arătat.

Stih: Sfinţilor Împăraţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Şi după deprinderi şi după dumnezeieştile fapte, ai fost iubitoare de Dumnezeu şi vrednică de minune, fericită. Pentru acesta cu credinţă pe tine te mărim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Arătat-ai acum dumnezeiasca biruinţă a Crucii cea ascunsă de mulţi ani; prin care ne-am mântuit şi din înşelăciunea demonică ne-am izbăvit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Luminează sufletul meu cel întunecat cu greşelile, ceea ce ai născut pe Soarele dreptăţii, pururea Fecioară.

Cântarea a 5-a. Irmos: Mânecând strigăm Ţie…

Stih: Sfinţilor Împăraţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Mânecând la Soarele cel neapus şi Stăpânul, împărate de Dumnezeu înţelepţite, de lumină plin te-ai făcut.

Stih: Sfinţilor Împăraţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Împreunatu-te-ai, Elena, cu cetele celor fără de trupuri, lui Dumnezeu slujind cu faptele tale cele îmbunătăţite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dragostea şi milostivirea cea desăvârşită, ca o porfiră purtând, te-ai sălăşluit acum întru Împărăţia cea de sus.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Sufletul meu cel prin îndemnarea şarpelui întinat cu desfătări trupeşti, curăţeşte-l, Fecioară, preacurată.

Cântarea a 6-a. Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa…

Stih: Sfinţilor Împăraţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Adunat-ai, fericite, sobor de părinţi, de Dumnezeu purtători cu preamărire şi printr-înşii, Constantine, inimile tuturor cele înviforate le-ai întărit să slăvească pe Cuvântul întocmai cinstit cu Cel ce L-a născut şi pe un scaun şezător.

Stih: Sfinţilor Împăraţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Crezând întru Domnul cel viu, care a dat tuturor fiinţa, de slujbele cele de moarte făcătoare, ale idolilor celor urâţi şi deşerţi te-ai lepădat, şi ai luat cu bucurie, Elena, împărăţia cerului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu palma Ta fiind îndreptaţi, Cuvinte, întunericul necunoştinţei cel preaadânc şi viforul cumplitei nedumnezeiri au părăsit, cei ce au împărăţit prin Tine şi s-au adus la limanurile cele line ale dreptei credinţe, bucurându-se.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Vindecă inima mea cea bolnavă fără vindecare şi rănită cumplit cu muşcarea celui viclean, Fecioară, şi mă învredniceşte de vindecarea cea de la tine, şi mă miluieşte pe mine cel ce nădăjduiesc întru tine, cu rugăciunile tale, Preacurată.

CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi…

Constantin astăzi, cu maica sa Elena, Crucea a arătat, lemnul cel preacinstit, care este ruşinarea tuturor iudeilor şi armă credincioşilor împăraţi asupra celor potrivnici. Că pentru noi s-a arătat semn mare, şi în războaie înfricoşător.

Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii evreieşti în cuptor…

Stih: Sfinţilor Împăraţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ale Tale porunci păzind, s-a supus legii Tale Constantin. Pentru aceasta a surpat taberele celor fără de lege, strigând către Tine: Doamne Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinţilor Împăraţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Lemnul care pe toţi i-a tras din groapa pierzării, cel îngropat prin pizmă, nouă l-ai descoperit, vrednicule de minuni, pe demonii cei preastricători îngropând în veci.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu fapte dumnezeieşti ţi-ai zidit inima ta Biserică lui Dumnezeu, Elena, şi biserici sfinţite Lui ai zidit, unde a primit cu trupul pentru noi preacinstitele patimi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

De bună voia mea greşind şi robindu-mă cu netrebnice obiceiuri, la milostivirea ta cea obişnuită alerg acum: mântuieşte-mă pe mine cel deznădăjduit, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 8-a. Irmos: De şapte ori cuptorul…

Stih: Sfinţilor Împăraţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca şi cu o porfiră îmbrăcându-te, mărite, cu milostivirea şi ca şi cu o hlamidă cu bunele blândeţi, cu coroană pentru virtuţi te-ai împodobit, fiind cu minte desăvârşită. Şi mutându-te de pe pământ la împărăţiile cele de sus, strigi: Preoţi binecuvintaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Stih: Sfinţilor Împăraţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Văzându-te pe tine veselindu-te cu fiul tău, cel de Dumnezeu înţelepţit, prealăudată Elena, întru împărăţia lui Dumnezeu, pe Hristos slăvim, Cel ce ne-a arătat nouă cinstita voastră prăznuire, care ne luminează mai mult decât razele soarelui, pe noi cei ce cântăm cu credinţă: Popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Cât este de luminat dorul tău şi obiceiul dumnezeiesc, mărită Elena, lauda femeilor; că ajungând la locurile unde a primit cinstitele patimi Stăpânul tuturor, cu biserici preafrumoase le-ai împodobit, strigând: Popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ochii sufletului meu cei orbiţi cu multe călcări de poruncă, luminează-i de Dumnezeu Născătoare; împacă mintea mea, rogu-mă şi inima mea cea tulburată cu desfătări de multe feluri şi mă mântuieşte pe mine cel ce strig: Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Cântarea a 9-a. Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta…

Stih: Sfinţilor Împăraţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Mormântul unde se odihneşte sfinţitul şi cinstitul tău trup, Constantine, raze de dumnezeieşti vindecări curate celor ce se apropie le izvorăşte, gonind întunericul a tot felul de patimi, şi cu lumină neînserată luminând pe cei ce te laudă pe tine.

Stih: Sfinţilor Împăraţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu sfinţenie a ta viaţă sfârşindu-ţi, cu sfinţii acum te-ai sălăşluit, plină fiind de sfinţenie şi de luminare. Pentru aceasta totdeauna izvorăşti râuri de tămăduiri şi patimile îneci, fericită Elena, şi adăpi sufletele noastre.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Împărate cel fără început şi fără de moarte, împărăţiei celei de sus ai învrednicit pe cei ce i-ai îndreptat de demult pe pământ, cu dreaptă credinţă să împărăţească, Doamne, pe sfânta Elena şi pe marele Constantin, care curat Te-au iubit. Pentru ale căror rugăciuni milostiveşte-Te spre noi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe împăratul şi Ziditorul tuturor zămislindu-L, L-ai născut, Fecioară şi iată acum ca o Împărăteasă stai înaintea Lui de-a dreapta, curată. Pentru aceasta te rog să mă izbăveşti din partea cea de-a stânga în ceasul judecăţii şi să mă împreuni cu oile cele de-a dreapta.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe înţelepciunea şi Cuvântul…

Simţirile întinzându-ţi spre cer şi semuind podoaba stelelor şi dintr-însele cunoscând pe Domnul tuturor, arma Crucii în mijloc a strălucit, scriind: întru aceasta vei birui şi puternic vei fi. De unde des chizându-ţi ochiul sufletului tău, Scriptura ai citit, şi acea închipuire ai cunoscut,Constantine preacinstite. Roagă pe Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Acatistul Sfinţilor Împăraţi, întocmai cu Apostolii, Constantin şi Elena

dscn2671

Troparul Sfinţilor Împăraţi, întocmai cu Apostolii, Constantin şi Elena, glasul al 8-lea:

Chipul Crucii Tale pe cer văzându-l, şi ca Pavel chemarea nu de la oameni luând, cel între împăraţi Apostolul Tău, Doamne, împărăteasca cetate în mâinile Tale a pus-o. Pe care păzeşte-o totdeauna în pace, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule, Iubitorule de oameni.

Condacul 1

Cel ce chipul Crucii strălucind pe cer mai mult decât soarele l-ai văzut şi biruinţa semnului Domnului bine ţi-a descoperit, cu care întrarmându-te pe toţi vrăjmaşii i-ai biruit, acum şi nouă, celor ce ne plecăm genunchii înaintea icoanei tale, Sfinte Împărate Constantin, dă-ne, împreună cu buna ta maică, Împărăteasa Elena, ajutor, celor ce cântăm vouă: Bucuraţi-vă, părinţii creştinilor!

Icosul 1

Ca un înger luminos ai binevestit lumii pe Domnul nostru Iisus Hristos, că este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu cel adevărat; pentru aceasta cântăm ţie acestea:
Bucură-te, al creştinilor numit de noi tată;
Bucură-te, că singur Domnul Iisus în vis ţie S-a arătat;
Bucură-te, căci cu semnul Sfintei Cruci te-a înarmat;
Bucură-te, că pe Maxenţie, prin puterea cinstitei cruci, l-ai biruit;
Bucură-te, că în Roma cu mare alai ai intrat;
Bucură-te, că romanii cu bucurie împărat al lor te-au pus;
Bucură-te, că în cinstea Domnului Iisus Hristos o cruce de piatră în mijlocul Romei ai pus;
Bucură-te, că pe Sfânta Cruce ai scris: „Iisus Hristos NIKA”, adică, cu acest semn, vei birui;
Bucură-te, că prin puterea Crucii lui Hristos pe toţi vrăjmaşii tăi i-ai biruit;
Bucură-te, căci cu ştirea şi voia lui Dumnezeu, de boala leprei te-ai îmbolnăvit;
Bucură-te, că ţie sfinţii mai-marii apostolilor ţi s-au arătat;
Bucură-te, că prin învăţătura Sfântului Ierarh Silvestru cu toată inima ai crezut în Domnul nostru Iisus Hristos;
Bucură-te, Sfinte Împărate Constantin!

Condacul al 2-lea

Văzându-te singur că eşti lepros cu trupul şi cu sufletul, ai chemat în ajutor pe Dumnezeul creştinilor, iar Dumnezeu, nezăbovind, ţi-a trimis pe Sfinţii Apostoli să te mângâie şi ţi-a spus ce să faci ca să fii sănătos şi, bucurându-te de dumnezeiasca cercetare, ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Pe Împărăteasa Elena cea preacinstită, pe maica Împăratului Constantin, cu bucurie să ne adunăm toţi dreptcredincioşii creştini, împreună cu monahii şi monahiile, şi să o lăudăm cu cântări ca acestea:
Bucură-te, că eşti născută din neam împărătesc;
Bucură-te, că eşti maica Sfântului Împărat Constantin;
Bucură-te, că în Iisus Hristos ai crezut;
Bucură-te, că în numele Sfintei Treimi te-ai botezat;
Bucură-te, căci cu sârguinţă şi cu multă evlavie la Ierusalim ai plecat;
Bucură-te, că tu Crucea Domnului mult ai dorit;
Bucură-te, că acolo Crucea cea de viaţă făcătoare ai aflat;
Bucură-te, că Sfintei Cruci tu întâi ai zis: „Bucură-te, lemn fericit”;
Bucură-te, căci cu mare veselie te-ai bucurat când Sfânta Cruce pe cel mort l-a înviat;
Bucură-te, că în Ierusalim biserică mare şi preafrumoasă ai poruncit să se zidească;
Bucură-te, că „Biserica Învierii Domnului Iisus Hristos” ai poruncit să se numească;
Bucură-te, că tu creştinilor ne eşti ca o maică;
Bucură-te, Sfântă Împărăteasă Elena!

Condacul al 3-lea

Preacinstită împărăteasă, noi credincioşii, împreună cu clerul şi cu toţi monahii, către tine năzuim în nevoile noastre; fii acum şi nouă, păcătoşilor, grabnică folositoare, ca să cântăm cu bucurie lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Râvnitor fiind la Împărăţia cea de sus, fericite Împărate Constantin, Împăratului şi Stăpânului tuturor cu minte curată crezând, te-ai botezat; pentru aceasta cântăm ţie aşa:
Bucură-te, că în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh te-ai botezat;
Bucură-te, că în timpul botezului mâna Domnului Hristos de tine s-a atins;
Bucură-te, că boala leprei ca nişte solzi de pe tine a căzut;
Bucură-te, că, în haine albe îmbrăcându-te, împărat creştin te-ai numit;
Bucură-te, că tuturor păgânilor a se boteza le-ai poruncit şi creştini să se numească;
Bucură-te, că tu capiştile idolilor ai poruncit să se risipească;
Bucură-te, că sfinte biserici în numele lui Iisus Hristos ai poruncit să se zidească;
Bucură-te, că pe Sfânta maică Elena cu multă cinste şi avere la Ierusalim ai trimis-o;
Bucură-te, între împăraţi cel dintâi creştin;
Bucură-te, că în toată lumea cu botezul tău mare bucurie ai făcut;
Bucură-te, că păgânii, căutând la tine, creştini s-au făcut;
Bucură-te, că şi noi, clerul mirean şi călugăresc, deşi păcătoşi fiind, îţi cântăm laude şi măriri totdeauna;
Bucură-te, Sfinte Împărate Constantin!

Condacul al 4-lea

Pomenirea binecredinciosului Împărat Constantin, ca nişte mir de mult preţ, astăzi a răsărit, căci pe Hristos dorind, pe idoli a defăimat; pentru aceasta, după vrednicie, împreună cu tine cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Ţie, celei după vrednicie şi cu credinţă următoare Cuvântului lui Dumnezeu, Care pentru bună cucernicia ta te-a împodobit cu multă cinste, ca pe o împărăteasă a creştinilor, cu bucurie îţi aducem aceste laude:
Bucură-te, că în Ierusalim optsprezece biserici ai zidit;
Bucură-te, că pe aceste biserici cu toate podoabele le-ai înfrumuseţat;
Bucură-te, că împreună cu fiul tău, Împăratul Constantin, Sfânta Cruce în mâini o ţii;
Bucură-te, că o parte din lemnul Crucii celei de viaţă făcătoare la Constantinopol ai adus-o;
Bucură-te, că şi sfintelor piroane de pe Cruce Domnul Iisus Hristos le-a dat putere vindecătoare, iar tu în mâini le-ai purtat;
Bucură-te, că după botez cu dreaptă credinţă lui Hristos ai slujit;
Bucură-te, că întotdeauna pe săraci ai miluit;
Bucură-te, că tu cu toate faptele bune te-ai împodobit;
Bucură-te, că pentru viaţa ta cea bună pe pământ de multă cinste te-ai învrednicit;
Bucură-te, că toate neamurile creştine ca pe o împărăteasă binecredincioasă te cinstesc;
Bucură-te, că slăbind de osteneli şi de blândeţe, aproape de sfârşitul vieţii ai ajuns;
Bucură-te, că bineplăcând lui Dumnezeu, te-ai mutat din viaţa aceasta la viaţa cea veşnică;
Bucură-te, Sfântă Împărăteasă Elena!

Condacul al 5-lea

Cu mare râvnă te-ai străduit, Sfinte Împărate Constantin, să răspândeşti creştinismul în tot imperiul tău, precum şi în toată lumea; drept aceea multe şi drepte hotărâri ai luat pentru a aduce la bun sfârşit acest act creştinesc, precum şi de a curăţi diferitele eresuri ce odată cu creştinismul întemeiat au răsărit ca neghinele în holda dreptei credinţe; pentru aceasta, împreună cu tine cântăm lui Dumnezeu cu dragoste: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Ai adunat, preafericite Împărate Constantin, sobor de părinţi de Dumnezeu purtători şi, printr-înşii, inimile tuturor celor înviforaţi de blestematul eres al lui Arie le-ai întărit să slăvească pe Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu; pentru care îţi aducem ţie laudele acestea:
Bucură-te, că soborul cel dintâi al celor trei sute optsprezece sfinţi părinţi cu porunca ta în Niceea s-a adunat;
Bucură-te, că prin lupte mari credinţa cea dreaptă s-a luminat;
Bucură-te, că Arie de la sobor a rămas ruşinat;
Bucură-te, că necredinciosul Arie în veci cu diavolii este băgat în iad;
Bucură-te, că noi creştinii de la tine cu dreapta credinţă suntem luminaţi;
Bucură-te, că pe Domnul nostru Iisus Hristos în toată lumea L-ai propovăduit a fi Fiul lui  Dumnezeu;
Bucură-te, că prin creştinarea ta Crucea Domnului s-a aflat;
Bucură-te, că prin aflarea Sfintei Cruci duşmanii ei se tânguiesc;
Bucură-te, că prin însemnarea cinstitei Cruci diavolii se izgonesc;
Bucură-te, că, împreună cu sfântă maica ta, Crucea Domnului Iisus Hristos în mâini o ţii;
Bucură-te, că o parte din lemnul Crucii adus de sfântă maica ta, Împărăteasa Elena, în sfintele tale mâini ai primit-o;
Bucură-te, că nouă, fraţilor în Hristos, eşti rugător mare către Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Împărate Constantin!

Condacul al 6-lea

Ca şi cu o porfiră te-ai îmbrăcat, mărite, cu milostivirea, şi ca şi cu o hlamidă cu bunele blândeţi te-ai împodobit. Drept aceea, cinstind pomenirea ta, preaslăvim pe Dumnezeu, zicând: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Dar cum vom cânta mai cu vrednicie sau cu ce cuvinte mai potrivite vom lăuda frumuseţea bunătăţilor tale, cinstită Elena, cele câştigate în ceruri, de la Dumnezeu, Cel ce ştie a cinsti pe cei drepţi; pentru aceasta, noi îţi cântăm ţie:
Bucură-te, ceea al cărei sfânt suflet cu mare cinste în ceruri de îngeri este suit;
Bucură-te, că în lumina cea preastrălucită pe Dumnezeu ai văzut;
Bucură-te, că lui Dumnezeu-Cuvântul şi preacuratei Maicii Lui, căzând, te-ai închinat;
Bucură-te, că locaşurile cele preafrumoase ale sfinţilor le-ai cercetat;
Bucură-te, că şi frumuseţile raiului toate ţi le-a arătat;
Bucură-te, că de cele pe care ochiul omenesc nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit acum tu, luminată, te îndulceşti de ele;
Bucură-te, că întru Împărăţia cerurilor te-ai sălăşluit;
Bucură-te, împărăteasă, căci cu Împărăteasa cerurilor împreună eşti petrecătoare;
Bucură-te, că împreună cu arhanghelii eşti vorbitoare;
Bucură-te, că împreună cu îngerii cânţi lui Dumnezeu cântare;
Bucură-te, că şi noi nevrednicii îţi cântăm cântare veselitoare;
Bucură-te, Sfântă Împărăteasă Elena!

Condacul al 7-lea

Şi după deprinderi şi după ale tale fapte bune ai fost iubitoare de Dumnezeu şi vrednică de minuni, fericită Împărăteasă Elena; pentru aceasta cu credinţă şi cu evlavie mare noi, cei ce suntem luminaţi prin harul lui Dumnezeu, cântare veselitoare cântăm: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Popor al lui Dumnezeu ai făcut, prin dumnezeiescul Duh, pe poporul cel vechi al iudeilor şi al păgânilor, cu baia botezului luminându-i; pentru aceasta te lăudăm, zicând:
Bucură-te, că, întocmai cu apostolii, de la Dumnezeu eşti cinstit;
Bucură-te, căci cât ai trăit multe milostenii şi faceri de bine ai făcut;
Bucură-te, că, după multe osteneli, nevoinţe şi griji, la fericit sfârşit ai ajuns;
Bucură-te, că, după puţină boală, ai adormit şi sufletul de trup s-a despărţit, zburând la cer;
Bucură-te, că arhanghelii cu frumoase cântări îngereşti la ceruri te-au suit;
Bucură-te, că scaunului Sfintei Treimi te-ai închinat;
Bucură-te, că Sfinţii Apostoli înaintea lui Dumnezeu te-au lăudat;
Bucură-te, că sfinţii mucenici şi cuvioşii şi toţi drepţii cu cinste ţi-au ieşit înainte;
Bucură-te, că bunătăţile raiului le moşteneşti acum şi în vecii nesfârşiţi;
Bucură-te, că întru Împărăţia cerurilor acum şi totdeauna vieţuieşti;
Bucură-te, că şi noi, împreună cu monahii şi cu pustnicii, toţi într-un glas îţi cântăm aşa:
Bucură-te, Sfinte Împărate Constantin!

Condacul al 8-lea

Mormântul tău, unde odihneşte sfinţitul şi cinstitul tău trup, Împărate Constantin, raze de dumnezeieşti vindecări izvorăşte celor ce cu credinţă se apropie, iar nouă, celor ce vieţuim în dreapta credinţă, te rugăm ca, împreună cu buna ta maică Elena, să ne dai mână de ajutor, celor ce cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cât este de luminat sufletul tău, mărită Împărăteasă Elena, lauda femeilor, că acum eşti în ceruri, primind plata ostenelilor; pentru aceasta îţi cântăm aşa:
Bucură-te, aflarea cinstitei Cruci;
Bucură-te, a ei vrednică închinătoare;
Bucură-te, că prin al Crucii ajutor creştinilor ai fost izbăvitoare;
Bucură-te, că prin Cruce te-ai făcut lui Hristos următoare;
Bucură-te, a stăpânirii iadului şi a satanei învingătoare;
Bucură-te, a cereştii măriri moştenitoare în veci;
Bucură-te, a celor greşiţi şi păcătoşi către Dumnezeu mijlocitoare;
Bucură-te, a judecătorilor celor răi bună îndreptătoare;
Bucură-te, a celor din nevoi grabnică ajutătoare;
Bucură-te, de patimile noastre trupeşti şi sufleteşti izbăvitoare;
Bucură-te, a bolnavilor bună tămăduitoare;
Bucură-te, a tuturor binecredincioşilor creştini bună ajutătoare;
Bucură-te, Sfântă Împărăteasă Elena!

Condacul al 9-lea

Cu sfinţenie a ta viaţă săvârşindu-ţi, cu sfinţii acum eşti sălăşluită, plină fiind de sfinţenie şi de lumină nespusă; pentru aceasta ne luminezi şi pe noi, cei întunecaţi cu păcatele, ca, luând prin tine iertare, să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Pe Împăratul şi Ziditorul tuturor cinstindu-L, Împărate Constantin, ca dar pentru osteneli te-a învrednicit pe tine în ceruri de mare slavă; pentru aceasta îţi cântăm ţie aceste laude:
Bucură-te, că Preacuviosului Paisie singur i-ai spus că eşti cinstit împreună cu sfinţii;
Bucură-te, că, sfânt fiind, te rogi pentru noi către Domnul Dumnezeu;
Bucură-te, că noi păcătoşii avem mare nădejde în rugăciunile tale;
Bucură-te, că noi în nevoi chemăm numele tău şi tu ne auzi;
Bucură-te, că în necazuri ne eşti nouă mare bucurie;
Bucură-te, mărgăritarul nostru cel de mult preţ;
Bucură-te, cel ce eşti pentru noi soare luminos;
Bucură-te, că pe idoli i-ai dat iadului celui întunecos;
Bucură-te, că demonii fug, izgoniţi fiind cu puterea rugăciunii tale;
Bucură-te, că tu eşti lauda cârmuitorilor creştini;
Bucură-te, turnul cel nebiruit al creştinilor ortodocşi;
Bucură-te, al mănăstirilor şi al bisericilor noastre mare apărător;
Bucură-te, Sfinte Împărate Constantin!

Condacul al 10-lea

Din cer ca şi Pavel te-a vânat Hristos Domnul, Sfinte Constantin, învăţându-te ca să-L cinsteşti pe Acesta ca pe Împăratul cel Unul; şi cu adevărat crezând întru El, L-ai cinstit, aducând lumea toată la credinţa Lui, ca să-I cânte neîncetat: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Împărăteasă Elena, sfântă de Domnul Hristos aleasă, milostiveşte-te spre noi şi luminează sufletele noastre cele întunecate cu păcatele, netrecând cu vederea sufletele şi rugăciunile noastre şi primind mulţumirile noastre acestea:
Bucură-te, trandafir preafrumos mirositor al raiului;
Bucură-te, crin alb răsărit în grădina cea de sus a raiului ceresc;
Bucură-te, împărăteasă duhovnicească;
Bucură-te, a dreptei credinţe propovăduitoare;
Bucură-te, a închinării de idoli surpătoare;
Bucură-te, a eresurilor pierzătoare;
Bucură-te, a răutăţilor duşmanilor izgonitoare;
Bucură-te, în nevoile noastre ajutătoare;
Bucură-te, către Dumnezeu a noastră mijlocitoare;
Bucură-te, de bucurii duhovniceşti aducătoare;
Bucură-te, de fapte bune pilduitoare;
Bucură-te, a obştii creştineşti povăţuitoare;
Bucură-te, Sfântă Împărăteasă Elena!

Condacul al 11-lea

Acestea zicând, mă liniştesc cu sufletul şi mă bucur; nu mă tem de tot ce vor urzi împotriva mea vrăjmaşii mei, pentru că te am pe tine, Împărăteasă Elena, puternică ajutătoare în toate nevoile; drept aceea împreună cu îngerii preaslăvesc pe Dumnezeu cu cântarea: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Dat-ai, preadulce, Iisuse, binecredinciosului Împărat Constantin, înţelepciunea lui Solomon, blândeţile lui David, dreapta credinţă a apostolilor şi puterea lui Samson asupra vrăjmaşilor; pentru aceasta şi noi îl cinstim cu laude, zicând:
Bucură-te, decât toţi împăraţii mai întâiule şi alesule al lui Dumnezeu;
Bucură-te, că pe Domnul nostru Iisus Hristos ţie Tatăl ţi L-a descoperit;
Bucură-te, că pe Acesta Dumnezeu adevărat L-ai propovăduit;
Bucură-te, luminătorule al cereştii cunoştinţe;
Bucură-te, că prin tine Domnul Iisus Hristos S-a slăvit;
Bucură-te, că prin tine Crucea Domnului Hristos se cinsteşte;
Bucură-te, al luminii celei nemărginite privitorule;
Bucură-te, că prin tine lumea s-a luminat cu dreapta credinţă;
Bucură-te, că prin tine s-a izgonit întunericul relei credinţe;
Bucură-te, prietenul lui Dumnezeu cel curat cu inima şi luminat cu sufletul;
Bucură-te, că pe noi cei slabi ne întăreşti cu răbdare;
Bucură-te, că de la milostivul Dumnezeu ne mijloceşti nouă mântuire;
Bucură-te, Sfinte Împărate Constantin!

Condacul al 12-lea

Darurile cele preabogate şi mai bune le primeşti acum de la Dumnezeu, Sfinte Împărate Constantin, veselindu-te ca un împărat în ceruri; pentru aceasta şi binecredinciosul domn Brâncoveanu Constantin întru al tău nume a zidit sfinte mănăstiri Domnului, iar noi, bucurându-ne, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Niciodată nu vom înceta a vesti minunile tale; în glas mare vom cânta prăznuirea ta şi după cuviinţă îţi aducem mulţumire pentru toate facerile de bine ce ne faci nouă, Sfântă Împărăteasă Elena, cinstind pomenirea ta cu aceste laude:
Bucură-te, împărăteasă smerită şi preaiubită;
Bucură-te, comoară de bunătăţi nedeşertată;
Bucură-te, a celor ce te roagă cu credinţă ocrotitoare neobosită;
Bucură-te, a vrăjmaşilor sfintelor mănăstiri izbăvitoare;
Bucură-te, că celor ce te cinstesc pe tine le eşti bună mângâietoare;
Bucură-te, că de sus din ceruri priveşti şi le ajuţi celor ce se roagă ţie;
Bucură-te, că, înaintea Preasfintei Treimi stând, te rogi pentru noi;
Bucură-te, că şi la preacurata Născătoare de Dumnezeu mijloceşti pentru noi;
Bucură-te, că a ta fericire în ceruri în veci nu se sfârşeşte;
Bucură-te, că împreună cu fiul tău, Împăratul Constantin, întru împărăţia lui Dumnezeu te veseleşti;
Bucură-te, a trupurilor noastre de patimi tămăduitoare;
Bucură-te, că sfintele tale rugăciuni sunt pentru noi toţi folositoare;
Bucură-te, Sfântă Împărăteasă Elena!

Condacul al 13-lea

Luminători care aţi luminat lumea cu dreapta credinţă voi cu adevărat v-aţi arătat, de Dumnezeu încununaţilor Împăraţi Constantin şi Elena; primiţi acum şi rugăciunile noastre şi le duceţi Împăratului Hristos, pe Care Îl slăvim ca pe Unul ce v-a încununat pe voi, cântându-I cu voi şi cu toate oştile cereşti: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice Icosul întâi: Ca un înger luminos…, Condacul întâi: Cel ce chipul Crucii strălucind pe cer…,

Icosul 1

Ca un înger luminos ai binevestit lumii pe Domnul nostru Iisus Hristos, că este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu cel adevărat; pentru aceasta cântăm ţie acestea:
Bucură-te, al creştinilor numit de noi tată;
Bucură-te, că singur Domnul Iisus în vis ţie S-a arătat;
Bucură-te, căci cu semnul Sfintei Cruci te-a înarmat;
Bucură-te, că pe Maxenţie, prin puterea cinstitei cruci, l-ai biruit;
Bucură-te, că în Roma cu mare alai ai intrat;
Bucură-te, că romanii cu bucurie împărat al lor te-au pus;
Bucură-te, că în cinstea Domnului Iisus Hristos o cruce de piatră în mijlocul Romei ai pus;
Bucură-te, că pe Sfânta Cruce ai scris: „Iisus Hristos NIKA”, adică, cu acest semn, vei birui;
Bucură-te, că prin puterea Crucii lui Hristos pe toţi vrăjmaşii tăi i-ai biruit;
Bucură-te, căci cu ştirea şi voia lui Dumnezeu, de boala leprei te-ai îmbolnăvit;
Bucură-te, că ţie sfinţii mai-marii apostolilor ţi s-au arătat;
Bucură-te, că prin învăţătura Sfântului Ierarh Silvestru cu toată inima ai crezut în Domnul nostru Iisus Hristos;
Bucură-te, Sfinte Împărate Constantin!

Condacul 1

Cel ce chipul Crucii strălucind pe cer mai mult decât soarele l-ai văzut şi biruinţa semnului Domnului bine ţi-a descoperit, cu care întrarmându-te pe toţi vrăjmaşii i-ai biruit, acum şi nouă, celor ce ne plecăm genunchii înaintea icoanei tale, Sfinte Împărate Constantin, dă-ne, împreună cu buna ta maică, Împărăteasa Elena, ajutor, celor ce cântăm vouă: Bucuraţi-vă, părinţii creştinilor!

şi se citesc aceste rugăciuni:

Rugăciunea întâi către Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena

Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, după Dumnezeu şi Maica Domnului, voi sunteţi nădejdea noastră şi folositorii noştri; voi ne sunteţi nouă bucurie în vremea necazului, voi ne ocrotiţi în nevoi şi ne ajutaţi. Voi sfintelor mănăstiri şi biserici le sunteţi păzitori; pentru aceasta cădem înaintea voastră cu lacrimi, rugându-vă să nu încetaţi a ne ajuta nouă neputincioşilor, ci mijlociţi la Dumnezeu şi la preacurata Lui Maică şi pururea Fecioară Maria, ca şi pe noi să ne păzească fără prihană şi pe toţi să ne întărească în credinţă, până la sfârşitul vieţii, spre mântuirea sufletelor noastre. Amin.

Rugăciunea a doua către Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena

Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, cei ce sunteţi mai cinstiţi decât toţi împăraţii, aleşii lui Dumnezeu, căzând înaintea voastră, cu lacrimi vă rugăm: Daţi-ne mângâiere şi nouă, celor ce suntem în necazuri; voi sunteţi mijlocitori Sfintei Treimi şi puteţi să ne ajutaţi nouă. Auziţi-ne şi pe noi acum, alungaţi de la noi necazurile şi nevoile ce vin asupra noastră în această vremelnică viaţă şi vindecaţi neputinţele noastre, tămăduiţi bolile noastre, potoliţi răutatea noastră, izgoniţi pe vrăjmaşii noştri văzuţi şi nevăzuţi. Daţi-ne nouă ca în pace şi în linişte să trăim; ajutaţi-ne nouă cu sfintele voastre rugăciuni. Pentru mântuirea sufletelor noastre faceţi milă cu noi acum, când cu frică şi cu umilinţă zicem către voi aşa: Bucuraţi-vă, părinţii creştinilor! Amin.

Şi se face otpustul.

Imaginea: Icoana Sfinților Împărați Constantin și Elena, cei întocmai cu Apostolii

Sursa: https://theodorosicon.wordpress.com/2012/06/16/icoana-sfintilor-imparati-constantin-si-elena-printre-cele-mai-recente-realizari/

Acatistul Înălţării Domnului

manastirea-inaltarea-domnului-eleon-6

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Condacele si Icoasele

Condacul 1

Ţie Domnului şi Împărat al cerului şi al pământului, ca unui biruitor al morții îți aducem cântare de laudă, că după prealuminata Înviere din morţi cu slavă la ceruri Te-ai înălţat şi cu Preacinstit Trupul Tău ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, ca şi firea noastră cea căzută să o înalţi împreună cu Tine şi să ne slobozeşti de patimi din veşnica moarte. Noi, însă, prăznuind Dumnezeiasca Ta Înălţare, din suflet, împreună cu ucenicii Tăi, cântăm: Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.

Icosul 1

Cetele Arhanghelilor şi ale îngerilor stând în faţa Ta, Împărate al tuturor, pe muntele Măslinilor, cu frică, Te-au văzut suindu-Te cu trupul la înălţimile cereşti şi proslăvind marea Ta iubire de oameni Ţi-au cântat:

Iisuse, Împărate al slavei, înalţă-Te, la ceruri în strigăte şi în glas de trâmbiță.
Iisuse, Doamne al Puterilor, înalţă-Te pe Heruvimi şi zboară pe aripile vântului.
Iisuse, Dumnezeule Preaveşnic, dă glasului Tău tărie şi putere, ca să cutremure tot pământul.
Iisuse, Lumina Cea Preaînaltă, arată-Ţi puterea Ta pe nori, şi foc din FaţaTa să se aprindă.
Iisuse, Răscumpărătorul făpturii, găteşte-Ţi în cer Scaunul Tău şi împărăţia Ta să fie fără de sfârşit.
Iisuse, Făcătorul cerului şi al pământului, şezi de-a dreapta Tatălui, ca să fii Dumnezeul tuturor întru toate.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.

Condacul 2

Văzându-Te Apostolii înviat din morţi, în timpul celor patruzeci de zile, când Te-ai arătat lor, Stăpâne Doamne, vorbindu-le despre tainele Împărăţiei lui Dumnezeu şi primind poruncă să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte făgăduinţa Tatălui, până când se vor îmbrăca cu putere ce va veni de sus, petreceau împreuna într-un cuget, în rugăciune, cântându-Ţi cu o singură gură şi cu o singură inimă: Aliluia!

Icosul 2

Înţelesul vederii de Dumnezeu dezlegându-l Iisuse, ai dus pe ucenicii Tăi afară spre Betania şi i-ai urcat pe muntele Măslinilor, începând să-i găteşti pentru taina marii Tale Înălţări la cer zicând: S-a apropiat, o, prietenii Mei, timpul înălţării; mergând, deci, învăţaţi toate neamurile cuvântul pe care l-aţi auzit de la Mine, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Aceştia gândind încă pământeşte, Te-au întrebat: Doamne oare, în acest timp vei aşeza din nou împaraţia lui Israel? Tu însă le-ai zis lor: nu este în puterea voastră să socotiţi vremurile şi anii căci acestea le-a luat Dumnezeu în puterea Sa. Iar noi pregătindu-ne de întâmpinarea cerescului Mire cântăm:

Iisuse, Păstorul Cel Bun, nu Te despărţi niciodată de noi, ci să fii pururea cu noi.
Iisuse, Învățătorul Cel Bun, trimite-ne nouă pe Duhul Sfânt Mângâietorul, ca să petreacă cu noi neschimbat.
Iisuse, Luminătorul nostru, luminează sufletele noastre prin Înălţarea Ta la cer.
Iisuse, Mântuitorul nostru, izbăvește-ne pe noi, prin mijlocirea Ta, de furtuni şi de întristare

Iisuse, Povăţuitorul nostru, îndreptează-ne cu cuvântul gurii Tale spre a-Ţi sluji Ţie.
Iisuse, Ajutătorul nostru, aminteşte-ne prin Duhul Tău Cel Sfânt făgăduinţele Tale.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.

Condacul 3

Vrând să-i îmbraci pe Apostolii Tăi cu putere de sus, Iisuse, le-ai făgăduit pe muntele Măslinilor pe Duhul Sfânt Mângâietorul şi le-ai poruncit să fie martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi chiar până la marginile pământului, zicând: veniţi şi intraţi prin porţile Mele, pregătiţi-Mi cale Mie şi oamenilor Mei, faceţi semne întru neamuri ca toţi credincioşii să cânte cu voi: Aliluia!

Icosul 3

Având adânc de milostivire, Preadulce Iisuse, pe ucenicii Tăi şi pe femeile ce Te urmau şi, mai ales, pe Maica ce Te-a născut, i-ai umplut de bucurii nenumărate prin Înălţarea Ta la cer, când, deja despărţindu-Te de dânşii, Ţi-ai întins mâinile şi i-ai binecuvântat, zicând: Iată, eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul veacului, iar ei plini de frică fiind au proslăvit înălţarea Ta, zicând:

Iisuse, Dătătorul milei, ai venit pe muntele Eleon, ca să mântuieşti neamul omenesc.
Iisuse, Înveselitorul celor necăjiţi, ai vrut să mângâi pe prietenii ce erau impreună cu Tine.
Iisuse Nădejdea celor deznădăjduiţi, prin binecuvântarea Ta la Înălţare de întristare ne-ai păzit pe noi.
Iisuse, Limanul celor înviforaţi, prin înălţarea Ta ne-ai dăruit şi nouă cale la Tatăl ceresc.
Iisuse, Mângâietorul Cel Bun, Tu ai făgăduit să ne trimiţi un alt Mângâielor de la Tatăl.
lisuse, Marele Păstor, Tu ai binevoit ca turma Ta credincioasă să nu se risipească.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.

Condacul 4

Furtună de gânduri îndoite având s-au umplut de lacrimi, când Te-au văzut pe Tine, Hristoase, purtat pe nori şi plângând au zis: Cum ne laşi, Stăpâne, acum, pe noi, robii Tăi, care Te-am iubit? Încotro Te duci, Cel ce ţii toate cu mâinile? Noi, însă am lăsat toate şi Ţi-am urmat, Ţie, Dumnezeule, bucurându-ne şi având nădejde că vom fi cu Tine în veci. Nu ne lăsa pe noi singuri, după cum ne-ai făgăduit şi nu Te despărţi de noi, Păstorul nostru Cel Bun, ci ne trimite nouă pe Preasfântul Tău Duh, care să ne înveţe, să ne lumineze şi să sfinţească sufletele noastre, ca să-Ţi cântăm cu mulţumire: Aliluia!

Icosul 4

Auzind suspinurile ucenicilor Tăi, Stăpâne Doamne, care se întristaseră că Te-ai despărţit de dânşii, le-ai dat binecuvântare preadesăvârşită prietenilor Tăi, zicând: nu plângeţi, preaiubiţii Mei, vă spun adevărul: vă este de folos să Mă duc la Tatăl Meu. Căci dacă nu Mă duc, Mângâietorul nu va veni la voi, iar dacă mă voi duce, Îl voi trimite vouă. Pentru voi M-am pogorât din cer şi pentru voi iarăşi Mă urc la cer, ca să vă gătesc vouă loc. Nu voi lăsa oile pe care l-am adunat şi nu voi uita pe cei ce i-am iubit. Iar ei, fiind mângâiaţi de aceste Dumnezeieşti cuvinte, Ţi-au cântat cu umilinţă:

Iisuse, Preabunule, Cel ce în locul întristării şi al lacrimilor ne-ai dat bucurie, nu ne lipsi pe noi de veşnica veselie în Împărăţia Ta.
Iisuse, Atotbunule, Cel ce ne-ai umplut de bucurie cu Înălţarea Ta, păzeşte sufletele noastre în drumeţia pământească.
Iisuse, Cel ce ne-ai adunat precum cloşca puii săi, nu ne lăsa pe noi să rătăcim pe căile acestei vieţi.
Iisuse, Cel ce ne-ai legat cu legătura dragostei la Cina cea de Taină, nu ne lăsa pe noi ca satana să ne împrăştie ca pe boabele de grâu.
Iisuse, Cel ce pacea Ta ne-ai lăsat-o moştenire, păzeşte-ne să petrecem întru dragostea Ta.
Iisuse, Cel ce ai gătit locaşuri multe în rai, găteşte-ne şi nouă loc în Locaşul Tău ceresc.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.

Condacul 5

Un nor izvorâtor din Dumnezeu a luminat foarte Înălţarea Ta, Dătătorule de viaţă, Doamne, pe care l-au văzut ucenicii, când, despărţindu-Te de dânşii, i-ai binecuvântat şi, astfel, cu Slavă multă, purtat pe aripile Heruvimilor, ai săvârşit Înălţarea, care mai înainte era de nepătruns din pricina duhurilor răutăţii de sub ceruri şi a stăpânitorilor puterilor văzduhului. Acum însă, Tu, primit acolo, ca toată făptura văzută şi nevăzută să-Ţi cânte cântarea îngerească: Aliluia!

Icosul 5

Văzând cetele Îngerilor Înălţarea Ta cu trupul la cer, Împărate al Făpturii, s-au spăimântat, zicând puterilor de sus: ridicaţi porţile veşnice, că vine Împăratul Slavei; deschideţi-vă, ceruri, şi voi, ceruri ale cerurilor, ca să primiţi pe Domnul puterilor şi vă închinaţi Lui, zicând:

Iisuse, Cel ce eşti strălucirea Slavei Tatălui, luminează-ne pe noi cu lumina Feţei Tale.
Iisuse, Cel ce eşti strălucirea minţilor cereşti, luminează-ne pe noi în ziua cea neînserată a împărăţiei Tale.
Iisuse, Cel ce ai venit cu mare slavă, înalţă-ne şi pe noi cu mintea la ceruri.
Iisuse, Cel Mare şi Lăudat în muntele Tău cel Sfânt, vesteşte adevărul Tău peste tot pământul.
Iisuse, Cel ce ai mărit până la ceruri mila Ta, arată peste tot pământul slava Ta.
Iisuse, Cel ce ai şezut pe ceruri cerurilor, în veci să fie cuvântul Tău în inimile noastre.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.

Condacul 6

Propovăduitorii Slavei Dumnezeieşti, începătorii cetelor îngereşti, Tronurile, Heruvimii cei cu ochi mulţi şi Serafimii cei cu câte şase aripi, deschizând împreună toate înălţimile cereşti, Te-au întâmpinat pe Tine, Stăpâne al tuturor, şi văzând înălţarea Ta cu trupul, unii pe alţii cu mirare au întrebat: Cine este Acesta, care a venit în Edom, Drept şi Puternic în lupte? Cine este Acesta, care a venit din Vosor în trup? De ce este roşie îmbrăcămintea Lui? Pentru că a fost înmuiată în sângele Celui ce a purtat coroană de spini. Acesta este cu adevărat Împăratul Slavei, Mielul lui Dumnezeu, Care s-a jertfit şi a înviat pentru mântuirea lumii. Acum Acesta vine în trup, ca să stea de-a dreapta lui Dumnezeu. Acestuia acum să-I cântam: Aliluia!

Icosul 6

Ai strălucit de slavă Dumnezeiască, Iisuse, când firea omenească s-a îmbrăcat întru aceasta, cu milostivire ai înălţat-o şi împreună cu Tatăl ai aşezat-o şi ai îndumnezeit-o. Iar cetele cereşti fără de trupuri, minunându-se, s-au spăimântat şi, cuprinse de frică şi de tulburare, au preaslăvit iubirea Ta de oameni. Împreună cu acestea şi noi, pământenii, slăvind coborârea şi Înălţarea Ta la ceruri, cea pentru noi, ne rugăm, zicând:

Iisuse, fiind izvorul vieţii, prin Înălţarea Ta la cer ne-ai arătat nouă, celor de pe pământ, calea spre viaţa veşnică în Ierusalimul cel de Sus.
Iisuse, fiind adânc de milostiviri, prin şederea de-a dreapta Tatălui, simţurile noastre cele trupeşti le-ai îndumnezeit.
Iisuse, Cel ce ai luat pe umeri firea noastră cea pierdută, ia asupra Ta şi păcatele noastre cele grele.
Iisuse, Cel ce Te-ai ridicat cu Trupul Tău la Tatăl, înalţă şi gândurile noastre ce sunt purtate către cele de jos.
Iisuse, Cel ce de pe pământ Te-ai ridicat întru cele înalte şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatăl, dă-ne şi nouă să şedem de-a dreapta Ta cu cei ce se mântuiesc.
Iisuse, Cel ce din Sion ai arătat strălucirea slavei Tale, învredniceşte-ne să fim părtaşi fericirii Tale veşnice.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.

Condacul 7

Vrând să înalţi şi să proslăveşti firea omenească cea căzută prin Adam, ca un nou Adam, urcându-Te la înălţimile cereşti, ai pregătit Scaunul Tău în veacul veacului, – ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi de sânurile Părinteşti nu Te-ai despărţit. Veniţi, dar, să ne închinăm lui Iisus Cel ce a sărăcit pentru noi şi s-a suit la ceruri, să-I dăm slavă Lui şi să-I cântăm din adâncul sufletului: Aliluia!

Icosul 7

Curată trăire ne-ai descoperit, Doamne, când Te-ai înălţat cu trupul la cer, ca să înnoieşti lumea cea învechită cu mulţime de păcate, arătându-ne în chip vădit, precum glăsuieşte şi Dumnezeiescul Pavel, că locuirea noastră este în ceruri. Pentru aceasta să ne înstrăinăm din lumea cea deşartă, mintea la ceruri să o înălţăm şi să-ţi cântăm Ţie aşa:

Iisuse, Cel ce cu Îngerii petreci în ceruri, cheamă-ne şi pe noi, să ne luptăm pentru locuinţa cerească.
Iisuse, Cel ce în trup fiind, ai vieţuit cu oamenii, învaţă-ne să ne depărtăm de patimile lumeşti.
Iisuse, Cel ce ai venit să cauți oaia cea rătăcită, numără-ne şi pe noi cu turma oilor Tale nerătăcite.
Iisuse, Cel ce ai venit să împreunezi firile dezbinate, uneşte cele de pe pământ cu cele cereşti.
Iisuse, Cel ce ai şezut pe nor uşor, în ceruri, învredniceşte-ne, ca lăsând cele pământeşti, să privim pururea la porţile cereşti.
Iisuse, Cel ce şezi întru slavă, pe Tronul Dumnezeirii, dă-ne nouă, ca deschizând ochii, să pricepem din Lege minunile Tale.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.

Condacul 8

Străină şi minunată este Învierea Ta, străină şi înfricoşată este şi Înăţarea Ta, de pe muntele cel sfânt, Dătătorule de Viaţă, Hristoase şi neînţeleasă minţii este şederea Ta cu trupul de-a dreapta Tatălui, despre care David spunea cu duhul: “Zis-a Domnul, Domnului Meu, şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale”. Pentru aceasta toate puterile cereşti văzând suirea Ta la ceruri, cu adevărat s-au aşezat la picioarele Tale, cântând în limbi îngereşti cântarea: Aliluia!

Icosul 8

Cu totul fiind întru cele de Sus, Preadulce Iisuse, când de voie, pentru noi Te-ai înălţat cu slavă la ceruri şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatăl şi de cele de jos nicicum nu Te-ai despărţit, pentru că ai făgăduit să fii neîncetat în Biserică şi ai spus celor ce Te iubesc: “Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”. Această milostivă făgăduinţă pomenind-o şi păstrând-o totdeauna în inimă, îţi cântăm asa:

Iisuse, Cel ce ai primit, după Înălţarea Ta, toată puterea în cer şi pe pământ, primeşte-ne şi pe noi întru veşnica Ta moştenire.
Iisuse, Cel ce ai plinit bucuria ucenicilor Tăi prin făgăduinţa Sfântului Duh, umple sufletele noastre cu venirea harului Acestuia.
Iisuse, Cel ce Te-ai plecat prin coborârea din ceruri, pleacă şi mândria noastră în faţa măreţiei slavei Tale.
Iisuse, Cel ce ai preamărit toată făptura prin Înălţarea Ta, preamăreşte întru cele de sus şi sufletele noastre, ca să cânte cu Îngerii Sfinţenia Ta.
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce prin Cuvântul Tău ai întărit cerurile, întăreşte în inimile noastre cuvintele Tale ca să nu Îţi greşim Ţie.
Iisuse, Fiul Tatălui, Cel ce ai arătat toată puterea Ta cu duhul gurii Tale, Înnoieşte Duhul cel drept înlăuntrul nostru ca să nu ne pângărim.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.

Condacul 9

Toată firea omenească cea căzută şi stricată cu păcatele ai luat-o pe umerii Tăi, Stăpâne, Doamne, ai zidit-o din nou prin Tine şi, mai presus de orice început şi putere, ai ridicat-o astăzi şi ai dus-o la Dumnezeu şi Tatăl şi împreună cu Tine ai aşezat-o pe Tronul ceresc, pentru a o sfinţi, a o slăvi şi a o îndumnezei. Iar puterile netrupeşti, mirându-se, au zis: Cine este acest bărbat Preafrumos, care nu este Om, ci împreună Dumnezeu şi Om, căruia să-I cântăm acum: Aliluia!

Icosul 9

Dumnezeieştii Tăi ucenici Mântuitorule, s-au mirat de slăvită Înălţarea Ta şi privind la cer, s-au întristat văzându-Te cum Te înalţi şi doi îngeri, îmbrăcaţi în haine albe, au stat lângă ei şi le-au zis, mângâindu-i: “Bărbaţi galileeni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus, care S-a înălţat de la noi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer”. Această vestire îngerească despre a doua Ta venire, Doamne, auzind-o ucenicii Tăi s-au bucurat foarte şi noi, împreună cu dânşii, Îţi cântăm cu bucurie aşa:

Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi întru toată slava Ta, vino, degrabă, împreună cu sfinţii Tăi Îngeri.
Iisuse, Cel ce vei veni iarăşi să faci dreapta judecată, vino cu slavă întru lumina celor sfinte ale Tale.
Iisuse, Cel mare şi înfricoşător întru toate cele dimprejur, miluieşte şi apără cu blândeţe toate cele de pe pământ.
Iisuse, Cel preaslăvit în Sfatul celor Sfinte ale Tale, Însuţi ne proslăveşte în Cereasca Ta Împărăţie.
Iisuse, Cel ce ai străbătut cerurile cu Trupul, binevoieşte să treci şi sufletele noastre prin vămile văzduhului, ca să privim la Fața Ta.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat pe norii cerului, învredniceşte-ne să Te vedem, cu veselie şi cu îndrăzneală, în ziua cea de pe urmă întru slava Ta.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.

Condacul 10

Vrând să mântuieşti pe ucenicii Tăi care erau împreună cu Tine, Hristoase, Mântuitorule, Te-ai ridicat la ceruri ca să le pregăteşti loc, pentru că în casa Tatălui Tău multe locaşuri sunt, precum Însuţi ai spus, mergând la patimă zicând: “Şi dacă mă voi duce şi vă voi găti loc, iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, ca să fiţi şi voi unde sunt Eu”. Pentru aceasta învredniceşte-ne Doamne, ca după moartea noastră să dobândim biserica nefăcută de mână omenească şi veşnică în ceruri, nu din lemn sau din fân sau din trestie, care nu stă în faţa focului, ci din aur sau argint sau pietre preţioase, zidită pe temeiul Tău, unde Te vom slăvi şi Îți vom cânta: Aliluia!

Icosul 10

Împărate Preaveşnic, Iisuse Hristoase, Cel ce Te-ai înălţat la ceruri cu Preacuratul Tău Trup şi pe noi, pe toţi, ne-ai chemat în Patria noastră cerească izbăveşte-ne pe noi de vicleniile lumeşti şi de patimile trupeşti şi ne dăruieşte încă în zilele vieţuirii noastre în trup să ne împărtăşim cu cuget curat de viaţa cerească şi totdeauna să primim în Taina Dumnezeieştii Euharistii hrana cea cerească şi din inimă curată şi cu duh drept să-Ţi cântam aşa:

Iisuse, Marele Arhiereu al bunătăţilor ce vor să fie, prin Înălţarea Ta ai străbătut cerurile cu trupul şi nu ai intrat în biserică făcută de mâini omeneşti, ci chiar în cer, ca să ne aşezi pe noi în Faţa lui Dumnezeu.
Iisuse, Făcătorul a toate, cort nefăcut de mână omenească ai înălţat şi ai intrat în Sfânta Sfintelor la Tatăl, cu sângele Tău, ca să ne găteşti nouă mântuire veşnică.
Iisuse, Mielul Cel Nevinovat şi Dumnezeiesc, Tu singur Te-ai jertfit pentru păcatele lumii ca să ridici păcatele, celor mulţi, ridică la Tronul Dumnezeiesc şi jertfa pentru păcatele noastre.
Iisuse, slujitorul Noului Legământ, Cel ce singur Te-ai înălţat la Tatăl ca să deschizi drum spre Cortul ceresc, primeşte şi suspinurile pentru necurăţia noastră.
Iisuse, Preaiubitul nostru Mire, Cel ce ai gătit Cămară Luminoasă în ceruri, găteşte-ne acolo loc, celor ce Ție Unuia îţi slujim.
Iisuse, Bunule Păstor, Cel ce ai gătit turmei Tale pajişte cerească în rai dăruieşte-ne cununi şi nouă, celor ce îţi slujim Ţie.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.

Condacul 11

Cântare de umilinţă aduce Dumnezeieştii Tale înălţări, Cuvântule, Maica Preacurată, Ceea ce Te-a născut pe Tine. Căci Aceasta în timpul patimilor Tale, mai mult decât toţi, ca o Maică, a suferit pentru Tine; pentru aceasta, prin proslăvirea Trupului Tău, trebuia ca Dânsa să se îndulcească de multă bucurie, şi cu această mare bucurie a coborât cu Apostolii de pe muntele Eleonului şi întorcându-se toţi la Ierusalim, au intrat în foişor şi într-un cuget stăruiau în rugăciune împreună cu femeile, aşteptând pogorârea Sfântului Duh, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu cu cântarea: Aliluia!

Icosul 11

Lumină veşnică şi nestricată a strălucit la toată lumea de pe muntele Măslinilor, unde au stat preacuratele Tale picioare, Hristoase Mântuitorule, deoarece Te-ai înălţat cu slavă la ceruri cu Trupul, ai deschis porţile cereşti, închise prin căderea lui Adam, şi Însuţi fiind Calea, Adevărul şi Viaţa, ai deschis cale oricărui trup către locaşul Tatălui Tău Ceresc, aşa cum ai spus ucenicilor Tăi, zicând: “De acum veţi vedea cerurile deschise şi îngerii lui Dumnezeu urcându-se şi coborându-se peste Fiul Omului”. Pentru aceasta, cunoscând calea Ta, că nimeni nu ajunge la Tatăl decât numai prin Tine, îţi cântăm acestea:

Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat la Tatăl pe nori de lumină, luminează sfeşnicul cel stins al sufletelor noastre.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat la cele de sus întru luminile sfinţilor Tăi, aprinde în inimile noastre focul Tău cel de viaţă făcător.
Iisuse, Cel ce ai strălucit, prin Înălţarea Ta întru cele de sus, mai mult decât soarele, încălzeşte cu căldura Duhului Tău răceala sufletelor noastre.
lisuse, Cel ce cu Lumină din Lumina Dumnezeirii Tale ai strălucit luminii, luminează-ne cu lumina cuvintelor Tale pe noi cei ce dormim în noaptea păcatelor.
Iisuse, Soarele Dreptăţii, Cel ce ai răsărit din Fecioară, dăruieşte-ne şi nouă în tot locul vestirea Ta
Iisuse, Lumina cea Neînserată, care vei veni precum fulgerul de la răsărit, nu ne arde pe noi atunci cu focul mâniei Tale.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.

Condacul 12

Har peste har ne-ai dăruit nouă, Preadulce Iisuse, spre desăvârşirea sfinţilor şi spre zidirea Sfintei Tale Biserici, deoarece Te-ai înălţat la ceruri cu Preacuratul Tău Trup şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatăl. Tu acum Te-ai ridicat mai presus decât cerurile, ca să plineşti toate spre desăvârşirea sfinţilor şi zidirea Bisericii Tale, pentru aceasta ai prădat iadul şi Te-ai dăruit oamenilor ca să-i dobândeşti pe toţi întru unirea credinţei şi cunoaşterea Ta, a Fiului lui Dumnezeu, ca bărbat desăvârşit şi astfel primind mântuirea să-ţi cântăm cu mulţumire: Aliluia!

Icosul 12

Cântând Înălţarea cea de voie la ceruri, ne închinăm şederii Tale Stăpâne, de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatălui, slăvim împărăţia Ta în cer şi pe pământ şi credem cu Apostolii Tăi căci cu chipul cu care Te-ai ridicat la cer, cu acelaşi vei veni iarăşi pe nori cu slavă şi cu putere multă. Atunci nu ne ruşina pe noi cei ce credem întru Tine şi îţi cântăm:

Iisuse, Cel ce împreună cu Tatăl şezi pe Tronul Dumnezeirii, învredniceşte-ne şi pe noi, cu ajutorul Tău să biruim lumea şi să stăm împreună cu Tine în împărătia Ta.
Iisuse, Cel ce împreună cu Duhul Sfânt Mângâietorul eşti închinat, nu ne lipsi pe noi de Pogorârea Acestuia, întru slujirea Ta, după Înălţarea Ta.
Iisuse, Cel ce în ceruri eşti împreună cu Heruvimii şi Serafimii şi cu cetele Sfinţilor, dă-ne şi nouă celor ce ne rugăm Ţie, să Te simţim pe Tine.
Iisuse, Cel ce ne-ai dăruit nouă Sfintele Tale Biserici, ajută-ne ca, prin şederea în Biserică, să credem că ne aflăm în ceruri.
Iisuse, Cel ce pe Preacurata Ta Maică, după înălţarea Ta, împreună cu Apostolii, ai lăsat-o să fie rugătoare pentru întreaga lume, nu ne lăsa pe noi fără mijlocirea Ei şi a Sfinţilor Tăi.
Iisuse, Cel ce după Înălţarea Ta, ne-ai lăsat pe pământ Biserica, Mireasa Ta, până la sfârşitul veacului, nu ne lipsi pe noi, fiii Tăi, de binecuvântatele Tale daruri.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.

Condacul 13

O Preadulce şi Atotbunule Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer şi prin şederea de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatălui ai miluit şi îndumnezeit firea noastră cea căzută, caută din înălţimile cereşti la neputincioşii Tăi robi cei plecaţi spre pământ şi ne dăruieşte nouă putere să biruim toate ispitele ce vin de la trup, de la lume şi de la diavolul, ca să cugetăm la cele de sus, şi nu la cele pământeşti. Şi ne păzeşte de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, care se ridică împotriva noastră. Iar la sfârşitul vieţii pământeşti, înalţă sufletele noastre în locaşurile cereşti, unde, împreună cu toţi Sfinţii, să cântăm: Aliluia! (de trei ori).

Apoi se zice Icosul 1 şi Condacul 1

 

Icosul 1

Cetele Arhanghelilor şi ale îngerilor stând în faţa Ta, Împărate al tuturor, pe muntele Măslinilor, cu frică, Te-au văzut suindu-Te cu trupul la înălţimile cereşti şi proslăvind marea Ta iubire de oameni Ţi-au cântat:

Iisuse, Împărate al slavei, înalţă-Te, la ceruri în strigăte şi în glas de trâmbiță.
Iisuse, Doamne al Puterilor, înalţă-Te pe Heruvimi şi zboară pe aripile vântului.
Iisuse, Dumnezeule Preaveşnic, dă glasului Tău tărie şi putere, ca să cutremure tot pământul.
Iisuse, Lumina Cea Preaînaltă, arată-Ţi puterea Ta pe nori, şi foc din FaţaTa să se aprindă.
Iisuse, Răscumpărătorul făpturii, găteşte-Ţi în cer Scaunul Tău şi împărăţia Ta să fie fără de sfârşit.
Iisuse, Făcătorul cerului şi al pământului, şezi de-a dreapta Tatălui, ca să fii Dumnezeul tuturor întru toate.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.

Condacul 1

Ţie Domnului şi Împărat al cerului şi al pământului, ca unui biruitor al morții îți aducem cântare de laudă, că după prealuminata Înviere din morţi cu slavă la ceruri Te-ai înălţat şi cu Preacinstit Trupul Tău ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, ca şi firea noastră cea căzută să o înalţi împreună cu Tine şi să ne slobozeşti de patimi din veşnica moarte. Noi, însă, prăznuind Dumnezeiasca Ta Înălţare, din suflet, împreună cu ucenicii Tăi, cântăm: Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.

 

Rugăciune

Doamne, lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pogorându-Te din înălţimile cereşti pentru a noastră mântuire şi hrănindu-ne cu bucurie duhovnicească în sfintele şi prealuminoasele zile ale învierii Tale şi, iarăşi, după săvârşirea slujirii Tale pământeşti, Te-ai înălţat cu slavă de la noi la ceruri şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatălui! În această senină şi atotluminoasă zi a Dumnezeieştii Tale Înălţări la ceruri, pământul prăznuieşte şi saltă, cerul se bucură astăzi de Înălţarea Ziditorului făpturii, oamenii slavoslovesc neîncetat văzând firea noastră cea rătăcită şi căzută, pe umerii Tăi, acum, Mântuitorule, luată şi înălţată la ceruri. Îngerii se veselesc zicând: Cine este acesta, care a venit cu slavă puternic în lupte şi tare în războaie? Acesta este cu adevărat Împăratul Slavei? Învredniceşte-ne şi pe noi, neputincioşii, care gândim încă la cele pământesti şi săvârşim neîncetat cele plăcute trupului, să cugetăm la înfricoşătoarea Ta înălţare la cer, grijile cele trupeşti şi cele lumeşti să le lepădăm şi împreună cu Apostolii Tăi să privim acum la cer şi, cu toată inima şi cu tot cugetul nostru, să ne amintim că acolo sus, în ceruri, este sălaşul nostru, iar aici pe pământ suntem doar străini şi călători, plecaţi din casa Părintească în ţara îndepărtată a păcatului. Pentru aceasta Te rugăm cu osârdie Doamne, ca prin preaslăvită înălţarea Ta, să însufleţeşti conştiinţa noastră, să ne scoţi din robia acestui trup şi a acestei lumi păcătoase şi să ne învredniceşti să cugetăm la cele înalte, nu la cele pământeşti; că nu se cuvine să ne fie nouă pe plac, ci Ţie, Domnului şi Dumnezeului nostru, să-Ţi slujim şi să lucrăm, până când dezlegându-ne de legăturile trupului şi trecând vămile văzduhului, să dobândim cereştile Tale locaşuri, unde stând de-a dreapta Slavei Tale, împreună cu Arhanghelii şi Îngerii şi cu toţi Sfinţii, vom proslăvi Preasfânt Numele Tău, împreună cu Părintele Tău Cel fără de început şi cu Preasfântul şi Bunul şi de Viaţa Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

 

Imagine: http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/biserica-inaltarea-domnului-muntele-maslinilor-136009.html
%d blogeri au apreciat: