Dualitatea minte-corp poate fi:
- a) Refuzată. Această duce imediat la impas moral absolut.
- b) Interpretată fals. Interpretarea falsă de mare succes, recentă, care e revelatoare pentru ce-şi face omul singur cu mintea lui este materialism şi empiriocriticism a idiotului genial Lenin.
Rezultatul sofismelor prin care Lenin se proclamă acolo papă al cunoaşterii… se cunoaşte. Ce se cunoaşte mai puţin e ce influenţă cumplit de toxică au în ştiinţa contemporană. S-a ajuns că total oarba credinţă în paragrafele lucrării prin care Lenin speră să încununeze dogmatica (sic!) materialismului dialectic să producă savanţilor contemporani autocenzură la modul anxios-compulsiv când e vorba de zone ale cunoaşterii care ar putea contrazice drăcia.
- c) Poate fi acceptatată aşa cum este, nu aşa cum ne-o dorim, nu aşa cum am alterat-o prin surogate.
Această ultimă variantă duce la necesitatea cunoaşterii de sine prin rit. Discuţia cu adevărat dificilă este: cum identificăm ritul corect? Însă necesitatea exercitării lui e cu atât mai evidentă cu cât e evident şi că suntem fiinţele cele mai echipate pentru ritual, dar şi că ritualul există la orice animale care au sistem nervos dotat cu lateralitate, cu excepţii care confirmă regula. Pe scurt:
RĂSPUNSUL CORECT LA DUALITATEA MINTE-CORP ESTE DEMERSUL PENTRU A IDENTIFICA RITUALUL CARE O REZOLVA.
Aceasta este prima treaptă a conştiinţei de sine cu caracter uman. Restul sunt doar reflexii. Cei care cred că dialectica rezolvă ceva sunt osândiţi să îşi vadă adevărul cangrenat de trei pestilențe:
- ignoranţa,
- palimpsestul şi
- virusarea limbajului.
Și nu se poate scăpa nici măcar de efectele uneia singure, necum combinate. În esenţă aceasta este, tradus în limbaj modern, punctul de plecare în filosofia indiană samkhya karika, unul din locurile care poate reconcilia filosofic hinduismul cu creştinismul, deşi am rezerve serioase la unele „tokens” ale principiilor samkhya în privinţa practicii, subliniez cuvântul „token”. Însă până la a formaliza cu entităţi cognitive derivate din tradiţii, aş spune: acesta e punctul de plecare al cunoaşterii naturale. În absenţa unei poziţii coerente la acest capitol, iluzia dominării naturii ca şi a identificării cu ea produc orice doriţi, dar nu dominare şi cu atât mai puţin identificare.
Dr. Alex Amarfei
Mulțumesc 
Appeal. We have reviewed all the web hosting business regularly used by b2evolution powered websites.
ApreciazăApreciază
Ok, Samkhyakarika.
Numai ca drepta o tine pe a sa. Iar Sofia e pe duca.
ApreciazăApreciază
…….
What does it mean to mirror God’s image? Your marriage should exalt God and glorify Him to a world that desperately needs to see who He is. Because we’re created in the image of God, people who wouldn’t otherwise know what God is like should be able to look at us and get a glimpse of Him.
A second purpose is to complete each other and experience companionship. Scripture clearly outlines a second purpose for marriage: to mutually complete each other. That’s why God said, „It is not good for the man to be alone; I will make him a helper suitable for him” (Genesis 2:18).
A third purpose for marriage is to multiply a godly legacy. God’s original plan called for the home to be a sort of greenhouse—a nurturing place where children grow up to learn character, values, and integrity. Deuteronomy 6:6-7 tells us, „These words, which I am commanding you today, shall be on your heart. You shall teach them diligently to your sons and shall talk of them when you sit in your house and when you walk by the way and when you lie down and when you rise up.”
……
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
Excelent! O sa abordez problema transant ca m-am cam plictisit sa ma invart in jurul cozii. Dureaza prea mult. Dilema asta o aveam de acum cateva luni. Tokenul meu este bine mersi si nu e ala de la banca. Fereastra mea Johari da in natura, este oglinda mea. N-am nici o treaba cu samkya ci mai degraba cu vedanta desi acesti termeni imi suna ciudat. Ma intereseaza echilibrul pe care il caut cu perseverenta. Ma simt bine in echilibru.
Problema se pune la modul urmator. Ce ritual as putea alege in conditiile in care ramura mea dreapta este uscata? Nimic pe lumea asta nu a mers: taierea ramurilor uscate, marcarea in x in dreptul mugurilor, udarea din abundenta ori moderata, insecticide ori mai stiu eu ce… Nu a mers nici cu psiholog, biserica, filosofie hindu, logica ori feminitate… Orice inclinatie masculina e absenta. Singurul lucru care merge sunt tipetele si urletele, iar eu sa devin masculina. Nu este nici o transcendenta ce ma trage spre urcus, este chiar ramura mea dreapta, cea lipita de mine si este foarte empirica. Ce ma fac? Ma chinui singura numai pentru ca am spus odata in fata Altarului ca voi fi alaturi de dreapta mea si la bine si la greu, iar ea nu este? Sa fiu o apa vie pentru o planta moarta? Sa fie si urmasii alaturi de o planta moarta? Sa fie asta ce doreste Cel de sus, resuscitarea permanenta cu tipete si urlete, la nesfarsit a unei plante ce dupa cateva zile moare, dupa care porneste totul din ACELASI start? Cred ca stim cu totii ce s-a intamplat cu Smochinul. Oare ce ar fi facut Isus in fata unui Smochin care era complet doar pe jumatate?
Si sa fie clar. Nu pasc pe nimeni deocamdata, dar nici nu pasc mustele, ma Pasc doar pe mine. Viitorul e mult prea indepartat pentru mine. Trecutul ma sperie, iar prezentul doare, desi incepe sa aiba momente de liniste si libertate.
ApreciazăApreciază