Cateheză la Biserica Sfantul Stefan – Cuibul cu Barza, susținută de Dr. Alexandru – Theodor Amarfei, la invitația Pr. Paroh Daniil Iacșa
Alex A
corrida – alexandru amarfei
taurii nu văd roșul
ți-am făcut o bubă la inimă,
iartă-mă, ole, ole, mireasă!
amfiteatrul se răzbună pe mine, taurul
vibrează nisipul
spatele meu primește anticorpi
contra picadorului
din spatele dat bicelor
dar tu stăteai, bosumflată și neînțeleasă
în aritmia spicelor
jumătatea de om voia să pășească blând
văzând mantia roșie
jumătatea de animal umbla
după mantia gri și străpungere
ucizi metafora cu zgomot atât de mare
încât cad cioburi de geam pe lună
și zăngăne geamuri ca și cum sticla ar privi timpul
sub forma gândului
singurule, plâns în tot locul
singurule, atins doar de întunericul meu
și scoțându-mi ochi, blând
când cad înjunghiat, pe țărână
scuipatul de mine,
scuipatul de tine
uns, ungere, culoare, cer și pământ
Dr Alexandru – Theodor Amarfei
spaţiile dintre păsări îl pălmuiau – alex amarfei
Dr. Alex Amarfei
spaţiile dintre păsări alungite, pană la spaţiul dintre
primele două vertebre care au înotat în mări
în gândul unui devenit peşte
îl pălmuiau pe darwin
spaţiile dintre verdictele înşirate pe foaie de ogarul grefier
pălmuiau verum dictum dintre fraze nespuse, el, spusul
şi îl pălmuiau pe darwin, mare, marilor, dintre litere
şi după miros fin orânduiau trandafiri sub oceane
dar spaţiile dintre fibrele penelor conţineau alergări uriaşe
o pasăre legată de picior cu un lanţ destul de lung
cât sa ajungă la pasărea legată de picior cu un lanţ destul de lung
de altele, legate destul de lung
cât să ajungă la palma dată lui darwin
printre fibrele penelor privind ochi la pumnalele începutului
sfaşiind pe nu este
priveau pe este ochii pumnalelor care descindeau
din palma dată lui darwin
şi petala în dans de oglinzi de ochi, făpturi şi priviri devenea atotfloare
şi peştele înotând între două picături era celmaipasăre
şi tăierea clipei de clipă de către om înspre două fibre de pană
devenea univers privit de îngeri
stateam spunand rugăciunile şi mi se părea că umblu
orizont de infinit încăpea în orizont de infinit dintre două
şi dintre nouă stări, spaţii, răspântii şi răspândiri, care ar fi fost ele
umblam spunând psalmodiile şi răsuflări spuneam
şi păsările dintre fibrele penelor păsărilor îşi rupeau lanţuri
în nepăsări sau aşa credeam eu, nepăsător, stând şi bucurându-mă
şi palma mă lovi peste gură ca peste un praf
unde vezi tu evoluţii aici? a întrebat îngerul,
şi dacă lumea întrebării ar fi avut culori
ea ar fi fost gri şi aspră ca un oţel de pumnal
şi delicată ca un trandafir sub ocean
păsările ajungând una la alta piguleau seminţe de nu este
nici cu putinţă nici cu neputinţă
milă mi-era de bietele lor picioare zbătute de lanţ
şi lovit de palma măturând praful gurilor
a fost dată foaia inimii
foilor şi zbaterea fibrelor între aer şi aer
ploilor
Doamne, voiai sa mă plouă cu a fi
aşa frumos, aşa duios
îngeri peste îngeri peste îngeri adiind
spaţii dintre pene pe sub spaţii dintre pene
şi eu şopteam din nesăbuinţa gurii ca spre o lipsă
şi eu dădeam din seminţele aripilor ca şi cum Ți-aş fi pălmuit tăcerea.
Dr. Alexandru – Theodor Amarfei
Paranoia, leftism, psihopatie, pactizare – Dr. Alexandru Amarfei
Adică, de fapt e rasism și hate speech, în formă distilată, continuată și agravată.
De oprit, s-au oprit, dar sentința a fost cu suspendare.
rază blândă – alex amarfei
(mama țesând fiului ultima togă)
flux
trezit în miez de noapte pe rază lunii urcau și coborau
îngeri buni
creșterii și descreșterii
val fără vreme singurătăți sub astrul plutitor
război țesăturii de creștete
gânduri – orbite, iubite, orbitor
melcul, cea mai generoasă făptură văzătoare
dăruie ochi lumii, flux și reflux
vedere – călăuză singurătății
reflux
netezire, argintiu veghează
spumă poftind frumusețe
vinerii ascunsă-n oase
încetiniri, lănci de pază
bună, nimfelor geloase
holoturia, cea mai generoasă degustătoare,
aruncă peste prăzi pântecele
iertare, cântece
în grădini
osebesc rădăcini mustul din sus
război de împăcat inimi
gustul rădăcinii – călăuza regăsirii de sine
flux
dus și adus! plural
înconjurat de stele murmură
osteneala tăriei
talaz după talaz clepsidre de sori
urcă în așteptare strămoși
cei mai generoși pipăitori
bureții se lasă atinși dinăuntru
iertare, glie, pentru neputința cunoașterii
doar pământul pe sine se află
când lumina înfige rădăcini,
când scoate spice, degete miriade
călăuza amintirii de sine
reflux
adormire spre apă; peșteri șerpuie
adâncimi în făpturi, ciudate
cu aer impregnate
reptila dăruie
cea mai generoasă ascultare
cu mijlocirea pietrei
inima, fiule, senin
sporire de sine, uriașă, încât,
scoasă la lumină cu carnea
dilată încheietura făpturii cu aer străin
dragul meu, ultima dungă
de purpura tinereților tale
adaos celeilalte margini de rază
nevătămate foșniri
flux
sori pretutindeni răsar
păsări și fluturi în zori
dăruiesc miros de zbor luminii care nu zboară
adulmecări de soare-n fiori; din vin – nara
răsărit de inimi, calin
răsad nou, cu pelin
din fără smirna smirnei cădește: amin
flux și reflux de sânge iscălesc
flux și reflux din ocean
amurg adormirii, pean
cornul lunii noi împărățește sub laur
întețind puls diafan
în rădăcina cornului de taur
inimi revărsate, lumina
retrage nopții vestirile inimii dinăuntru
ecou în osul sepiilor,
înfloriri de sine – cerneală-ntre continente:
Pangeea! Pangeea!
Dr. Alexandru – Theodor Amarfei
“Eu sunt cel ce nu sunt”. Des-facerea de la Marx cetire – Alexandru Amarfei
La început au porcăit marx și oastea lui cerul și pământul.
Și a zis marx: ”să fie întuneric și să îl numească toți lumină”.
Și a fost așa. Și s-a uitat marx și a văzut că e rău dar nu îndeajuns.
Atunci a zis marx: ”să fie o tărie și să despartă cerul de pământ și să se numească conștiința de clasa și să nu mai caute nimeni la cer ci să scormonească toți în cele materiale ca porcii”.
Și a fost așa. Și s-a uitat marx și a văzut că toate sunt rele foarte, dar nu îndeajuns.
Atunci a zis marx: ”să iasă ecologiști pe toată față pământului și să iubească mai mult copacii și verdețurile decât pe înșiși copiii lor, să numească un fetus “un fel de problema” și să vrea să îl ucidă pentru credința că așa vor fi mai multe verdețuri”.
Și a fost așa. Și s-a uitat marx și a văzut că e rău foarte, dar nu îndeajuns.
Atunci a zis marx: ”să iasă pe cer întunecători mari și mici, lenini spre stăpânirea nopții conștiinței, robespierri și stalini spre stăpânirea morții, feministe turbate pentru cultul uciderii copiilor și grete încălzețe pentru smintit mințile”.
Și a fost așa. Și a privit marx și a văzut că era rău foarte, dar nu îndeajuns.
Atunci a zis marx: ”să iasă între oameni pofte animalice și să stăpânească pe om și să fie preamărite foarte și asupra celui care nu le va preamări și nu va spune că sunt bune, frumoase și de dorit, să se repeadă toți ca animalele și să îl sfâșie”.
Și a fost așa. Și a privit marx și a văzut că toate sunt rele foarte, dar încă nu era liniștit.
Atunci a luat marx bale și necurății ale stăpânului lui satana și a suflat stăpânul lui satana în ele și a făcut din ele o momâie. Și pe momâie a numit-o marx ”omul nou”.
Și a luat o coasta a momâii și a semănat în momâie un dor aprig după coasta pierdută. Și coasta pierdută a numit-o marx comunism și a aruncat-o în iad, ca pofta după coastă să ducă oamenii în iad.
Atunci a zis marx: ”creșteți și vă înmulțiți și stăpâniți pământul și toți oamenii.”
”Să fie toți neliniștiți și să se dușmănească între ei pentru comunism, și chiar pe conducătorii lor să ii ucidă. Dacă vor înainta mult spre comunism și va fi prăpăd, să îi ucidă și să se dezică de ei pentru că nu a fost adevăratul comunism, iar dacă nu înaintează spre el, așijderea să îi ucidă, că din cauza lor întârzie comunismul”.
Și a fost așa. Atunci s-au dus marx și cei de după el la tatăl lor satana ca să se neodihnească împreună după toate câte făcuseră.
Dar conștiința omului era cea mai tare fiară din câte trăiseră pe pământ, vicleană ca șerpii în haină și nevinovată ca porumbeii în miez.
Și a întrebat conștiința pe oameni: ”ce sunt toate acestea?”
Și au răspuns: ”toate acestea sunt cele ce nu sunt”.
”Nu suntem exploatatori, nu suntem fanatici, nu suntem religioși, nu suntem războinici, nu suntem poluanți, nu credem că există viață înainte de naștere și după moarte”.
Atunci a zis conștiința: ”unde este, deci, Cel ce este și cum sunt cele ce sunt cu adevărat?”
Și nu au putut răspunde, și conștiința a bătut oastea lui marx cu prăpăd mare, îngheț în tartar și bice de foc, mânuite de brațe fără odihnă.
Dr. Alexandru Theodor Amarfei
Conștiința – definiție antologică – Dr. Alexandru Theodor Amarfei
Dr. Alexandru Theodor Amarfei
Cenaclul Monokeros, ediția a 57 – a – Coexistența omului cu boala – 1 – Alexandru Amarfei
Dr. Alexandru – Theodor Amarfei
Cenaclul Monokeros, Ediția a 56 – a, ”Elegia oului, a IX – a” – Alexandru Amarfei
Interpretare în cheie hermeneutică a ”Elegiei oului, a noua” – Nichita Stănescu, din volumul ”11 elegii”– 1966
Dr. Alexandru – Theodor Amarfei
https://poeziisiversuri.com/nichita-stanescu/elegia-oului-a-noua-11-elegii-1966/
Cenaclul Monokeros nr 55 – Elegia a VIII-a Hiperboreana
Interpretarea oferită de domnul Dr. Alexandru Theodor Amarfei pentru
Elegia a opta – Hiperboreeana – Nichita Stănescu
răsărit – impresie din soare – alex amarfei
samarul roșu fildeșul apusului îngână revărsări de polen
în corole escapadele bibliotecii în argint și uragane aici
nu e aici ars de nechez câmpul de pinguini
sahara – marile abțineri
nu te știu, știința
bâzâie de lumină în plopi spații de închiriat uimirii din ametiste
măgarul și emisfera ziceri de oceane pitice rest de perle
consuma dropiile șopârla din cărămidă
moară de nori galbenul din dări dunelor cu izvor de balamale
untdelemnul cenușii se învârte fără centru
și se stoarce fără trecut răsăritul în ochi
albesc din negru delicat vânătăile
Dr. Alexandru Theodor Amarfei
Cenaclul Monokeros Ediția a 54-a – Elegia a VII-a, Nichita Stănescu
Dr. Alexandru Theodor Amarfei
Cenaclul Monokeros, editia 53. Elegia a VI-a. Afazia – Alexandru Amarfei
dr Alexandru Theodor – Amarfei
Cenaclul Monokeros Editia 52 – Elegia a V-a ( Nichita Stanescu)
Dr. Alexandru – Theodor Amarfei
Cenaclul monokeros editia 51 – Alex Amarfei
Dr. Alexandru Theodor Amarfei
Cenaclul Monokeros 47 – Dr. Alexandru Amarfei
Cenaclul Monokeros 43 – Dr. Alexandru Amarfei
Cenaclul Monokeros 32 – Dr. Alexandru Amarfei
Cenaclul Monokeros 31 – Dr. Alexandru Amarfei
Cenaclul Monokeros 30 – Dr. Alexandru Amarfei
Această ediție a Cenaclului Monokeros a avut loc în Biserica ”Cuibul cu barză”, amabilă gazdă fiind Părintele Daniil Iacșa, căruia-i mulțumim și-i sărutăm mâna, cu toată dragostea :)!