Sfântul Nicolae Velimirovici – Rugăciuni pe malul lacului (Rugăciunea a XL-a)

mai 28, 2017mai 28, 2017 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

pt_rug_2

Cu rugăciune îmi curățesc vederea credinței mele, ca nu cumva să Te piardă în ceață, o, steaua mea Preastrălucitoare.

”Ce folos are rugăciunea ta la Dumnezeu?”, întreabă negricioșii lucrători ai pământului.

Vorbiți corect, fii ai pământului. Ce folos are telescopul marinarului îndreptat către Steaua Nordului, când ea se vede și fără telescop? Dar nu mă întrebați pe mine, fiindcă voi știți deja ce folos are un telescop pentru marinar.

Rugăciunea este necesară pentru mine ca nu cumva să pierd din vedere Steaua purtătoare de mântuire, dar Steaua n-are trebuință să tot navigheze spre a nu mă pierde.

Ce s-ar întâmpla cu vederea mea lăuntrică dacă m-aș opri din rugăciune?

Nu sunt soldații pământului antrenați mereu și cu atenție spre a putea vedea țintele de la distanță?

Nu sunt țesătorii de mătase pregătiți mereu și cu atenție spre a putea recunoaște și cele mai fine fibre?

Cum să nu-mi pregătesc eu vederea credinței mele spre a vedea singura mea comoară cât mai limpede cu putință?

Prins în capcana unei țesături de iluzii, de-abia am aflat o cale de scăpare; oare ați voi să scap acest prilej?

Luați aminte, tovarăși ai mei de călătorie, că vederea lui Dumnezeu nu e un lucru de neglijat. Voi care jertfiți averi spre a vedea splendoarea tropicelor sau aurora boreală, trebuie să vă rugați cu râvnă spre a-L vedea pe Cel pentru care splendoarea tropicelor este o nimica toată, iar aureola boreală o lumânare de seu.

Atunci când îți dai chiar viața toată spre a-L vedea pe El, de-abia ai plătit un bănuț. Totuși El este mărinimos și plin de bunătate și nu dorește nimic mai mult de la voi decât aceasta.

vinieta

Acatistul Sfinților 40 de Mucenici – 9 Martie

mai 26, 2017mai 26, 2017 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

sfintii-40

Pentru durerile Sfinților care pentru Tine au pătimit, fii milostiv, Doamne, și toate durerile noastre le vindecă, Iubitorule de oameni, rugămu-ne Ție.

Condac 1:

Apărătoarei întruniri pentru credință, Mucenicilor de patruzeci, care în iezerul Sevastiei s-au aruncat de închinătorii la idoli, veniți să prăznuim cu dragoste pomenirea lor. Că vrednici sunt a ne izbăvi de toată primejdia prin rugăciuni către Dumnezeu și să cântăm: Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Icos 1:

Îngerii din cer cu cununi de cinste s-au arătat sufletelor voastre cele neveștejite de durerea trupului, că suferind răbdați asprimea gerului, ca și tinerii evrei care oarecând văpaia focului privind, cântau: pe Domnul lucrurile lăudați-L și preaînălțați-L întru toți vecii! Pentru aceasta și noi cântăm așa:
Bucură-te, turmă a adevăratului Păstor;
Bucură-te, că prin ale lui învățături ai aflat mântuirea;
Bucură-te, că printr-Însul ți s-au deschis ușile raiului;
Bucură-te, că ai dobândit viața cea nemuritoare;
Bucură-te, că ai defăimat făgăduințele barbarilor;
Bucură-te, că te-ai lepădat de cinstea celor necredincioși;
Bucură-te, în suferință cu totul nestrămutată;
Bucură-te, în biruință multora neasemănată;
Bucură-te, în lupte desăvârșit nerușinată;
Bucură-te, în ispite fără preget neplecată;
Bucură-te, că în chinuri ai stat neîntristată;
Bucură-te, vistieria lui Hristos cea nedeșartă;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Condac 2:

Voievodului ce vă îndemna din porunca împăratului să aduceți jertfă capiștii idolești, cu un gând i-ați răspuns, fără sfială: că dacă pentru împăratul cel pământesc, întru războaie ați biruit pe vrăjmași, cu cât mai vârtos pentru Împăratul cel fără de moarte nevoindu-vă, veți surpa și veți birui a lui răutate, cântând: Aliluia!

Icos 2:

Graiurile acestea auzindu-le, Agricola a zis către Sfinți: „una din două stă înaintea voastră să alegeți: ori zeilor să aduceți jertfe și să luați mari daruri, ori nesupunându-vă să fiți din oaste izgoniți și pedepsiți”, către care ei au răspuns că „Domnul se îngrijește de noi în cele de folos”; pentru aceasta le cântăm:
Bucurați-vă, ostașii lui Hristos;
Bucurați-vă, Sfinților Mucenici;
Bucurați-vă, răbdători de chinuri;
Bucurați-vă, cei binecredincioși și înțelepți;
Bucurați-vă, că ați defăimat făgăduințele netrebnice;
Bucurați-vă, că ați rușinat pe cei necredincioși;
Bucurați-vă, că ați luptat împotriva iernii;
Bucurați-vă, că ați năzuit la puterea lui Dumnezeu;
Bucurați-vă, că ați dobândit mila și dragostea Lui;
Bucurați-vă, că s-au scris numele voastre în ceruri;
Bucurați-vă, că v-ați învrednicit de asemenea dar;
Bucurați-vă, plinirea rânduielii sfinte;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Condac 3:

De vreme ce singur mărturisești, au zis Sfinții ostași voievodului, că în mâna noastră stă a dobândi dragostea sau ura ta, să nu ne iubești pe noi căci ești fără de lege și de întunericul rătăcirii cuprins; ci mila lui Dumnezeu cel Atotputernic să fie cu noi, căci Lui Îi cântăm: Aliluia!

Icos 3:

Mărturia sfinților umplând de mânie pe păgân, a poruncit ca să-i arunce în temniță. Iar Sfântul Kyrion a zis către dânsul că „de la împărat nu ai stăpânire a ne munci, fără numai a cerceta plecările noastre”. După care cuvinte, el n-a mai îndrăznit a-i schingiui, însă îndată i-a întemnițat; iar noi, cu evlavie, cântăm așa:
Bucură-te, Kyrion înțeleptule;
Bucură-te, al frăției apărătorule;
Bucură-te, al semeției învingătorule;
Bucură-te, nădejdea celor de o credință cu tine;
Bucură-te, lauda legii lui Hristos;
Bucură-te, stâlpul Bisericii Răsăritului;
Bucură-te, ocrotitorul cetei tale;
Bucură-te, risipitorul eresurilor;
Bucură-te, chinuire neclintită;
Bucură-te, vas ales spre mântuire;
Bucură-te, trâmbiță insuflată de Duhul Sfânt;
Bucură-te, paza cetei tale;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Condac 4:

În temniță șezând sfinții, înțeleptul Kyrion nu înceta a-i povățui zicând că „precum cu un suflet și cu un gând am viețuit, așa și mucenicia să o săvârșim împreună; și precum am plăcut împăratului celui muritor, așa și Celui fără de moarte, Împăratului Hristos Dumnezeu, să ne sârguim a fi iubiți și să-I cântăm: Aliluia!”

Icos 4:

Petrecând ostașii închiși șapte zile, a opta a venit Licie voievodul, de împăratul trimis, ca să-i judece cu Agricola dimpreună. Ei, însă, fără a se înfricoșa, mergând la înfățișare, se rugau împreună citind psalmul lui David: „Dumnezeule, întru numele Tău mântuiește-ne și întru puterea Ta ne judecă”; iar noi le cântăm acestea:
Bucură-te, turmă mică;
Bucură-te, ceată sfântă;
Bucură-te, că în cuget ai fost una râvnitoare;
Bucură-te, și în trup cu un gând pătimitoare;
Bucură-te, în război ageră biruitoare;
Bucură-te, de vrăjmași vrednică învingătoare;
Bucură-te, a păgânilor stea luminătoare;
Bucură-te, la nevoi tuturor folositoare;
Bucură-te, că în munci ai putut fi răbdătoare;
Bucură-te, că de idoli n-ai vrut a fi primitoare;
Bucură-te, de eresuri strașnică prigonitoare;
Bucură-te, creștinilor veșnică apărătoare;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Condac 5:

Stând Sfinții înaintea lui Licie, acesta le-a grăit: „Voi poate mai mari dregătorii așteptați de la împăratul? Eu sunt trimis a vi le da vouă, de vă veți supune legilor țării ca să jertfiți zeilor”. Iar Sfântul Candidus i-a răspuns: „Nu numai dregătoria nu voim cu asemenea cuvinte, dar și trupurile noastre vă dăm spre a dobândi dragostea Mântuitorului nostru Hristos, Căruia îi cântăm: Aliluia!”

Icos 5:

Îndată dar, voievodul a poruncit slujitorilor ce îi păzeau ca să-i lovească cu pietre spre a le astupa gurile; pietrele însă se răsfrângeau și tot asupra celor ce le azvârleau se întorceau, încât se ucideau unii pe alții. „O, minune!” strigau Sfinții, întărindu-se în credință; iar noi le cântăm:
Bucurați-vă, că ați biruit pe satana;
Bucurați-vă, că ați rușinat pe Licie;
Bucurați-vă, că ați uimit pe străjerii lui;
Bucurați-vă, că ați îmbărbătat toată oștirea;
Bucurați-vă, pentru asemenea mare faptă;
Bucurați-vă, că ați făcut a se minuna popoarele;
Bucurați-vă, că ați luminat înțelegerea privitorilor;
Bucurați-vă, că ați îngrozit pe închinătorii la idoli;
Bucurați-vă, că pentru voi s-a arătat puterea Duhului Sfânt;
Bucurați-vă, că întru voi a strălucit raza dumnezeirii;
Bucurați-vă, că prin voi s-au întors mulți eretici la credință;
Bucurați-vă, cei întocmai astăzi cu îngerii;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Condac 6:

Voievodul rușinat văzându-se și neștiind ce să mai zică, striga către popor că vrăjitori sunt. Iar Sfântul Domnus i-a răspuns cu îndrăzneală că Dumnezeu a voit ca fețele celor fără de rușine ce hulesc pe Fiul Său să se zdrobească, și astfel să cunoască puterea lui Hristos și să-I cânte: Aliluia!

Icos 6:

Și iarăși ducându-i pe Sfinți la închisoare, ei se rugau cântând psalmul proorocului ce zice: „Precum sunt ochii slugilor la mâna stăpânilor, așa sunt ochii noștri către Domnul…”. Atunci glasul Domnului a grăit către dânșii zicând: „Cel ce crede întru Mine, de va muri, viu este”; pentru aceasta să-i cinstim și să zicem așa:
Bucurați-vă, întru Domnul, Care a grăit către voi;
Bucurați-vă, cei ce v-ați învrednicit de asemenea cinste;
Bucurați-vă, că v-ați întărit prin putere de sus;
Bucurați-vă, că v-ați socotit întocmai cu Apostolii;
Bucurați-vă, că s-a rostit către voi cuvântul lui Dumnezeu;
Bucurați-vă, că Cel ce S-a suit pe Cruce, S-a pogorât și în temniță;
Bucurați-vă, că Fiul Fecioarei întru voi S-a sălășluit;
Bucurați-vă, că biruitori v-ați arătat cu puterea Crucii;
Bucurați-vă, că Mielul lui Dumnezeu v-a rânduit răbdarea Sa;
Bucurați-vă, cântăreților de cântări duhovnicești;
Bucurați-vă, organe bine răsunătoare;
Bucurați-vă, strune cuvântătoare;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Condac 7:

După ce a strălucit ziua cea mult dorită de Sfinți, s-au dus ei din temniță înaintea tiranilor, cărora le-au grăit așa: „Faceți-ne nouă ce veți voi, că suntem creștini și nu ne vom închina zeilor voștri”. Atunci au văzut ei pe diavolul lângă Agricola stând și la urechi șoptindu-i. După care, iarăși cu credință au strigat: Aliluia!

Icos 7:

Neputând a suferi mai mult Agricola și Licie defăimarea ce le făceau Sfinții, au poruncit ostașilor să-i lege și să-i împingă ca pe o turmă de oi în iezerul de lângă cetatea Sevastiei, că era vifor mare și nu credeau a răbda asprimea timpului, înconjurându-i cu ostași; ei însă cu fața veselă au primit pedeapsa aceasta, pentru care le cântăm:
Bucurați-vă, că ați ieșit din cetele păgânești;
Bucurați-vă, că intrați în legiunile cerești;
Bucurați-vă, că vă gonesc voievozii întunericului;
Bucurați-vă, că vă primesc începătorii luminii;
Bucurați-vă, că îngerii privindu-vă se veselesc;
Bucurați-vă, că diavolii plângând se tânguiesc;
Bucurați-vă, că heruvimii vă umbresc sub aripile lor;
Bucurați-vă, că puterea iadului se zdrobește de sfaturile voastre;
Bucurați-vă, că serafimii cântă și prăznuiesc;
Bucurați-vă, că Agricola și Licie se oțărăsc;
Bucurați-vă, că apele Sevastiei v-au spălat de păcate;
Bucurați-vă, că în ele ați primit botezul;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Condac 8:

După ceasul întâi din noapte, gerul întărindu-se foarte cumplit, trupurile Sfinților înghețaseră încât se puteau frânge. Unul, însă, dintr-înșii, nemaiputând răbda această asprime, fiind slab de credință, s-a despărțit de ceata cea sfântă și a alergat la o baie pe care o făcuse voievodul înadins pe malul iezerului pentru cel care s-ar întoarce din credința sa, dar toți ceilalți cu un glas au strigat: Aliluia!

Icos 8:

Punându-se Sfinții la rugăciune cu smerenie, spre a nu se putea răpi de puterea diavolului, către ceasul al treilea a strălucit peste ei o lumină mare de s-a încălzit văzduhul, gheața s-a topit și apa s-a făcut priincioasă. Iar acel dintre ei care alergase la baie s-a desfăcut ca ceara de căldura focului; pentru care să cântăm Sfinților acestea:
Bucurați-vă, că ați îmblânzit stihiile;
Bucurați-vă, că iezerul de gheață s-a topit;
Bucurați-vă, că apele cele amare s-au făcut priincioase;
Bucurați-vă, că crivățul și-a schimbat puterea sa;
Bucurați-vă, că v-ați izbăvit de iarna suferinței;
Bucurați-vă, că ați dobândit căldura raiului;
Bucurați-vă, că din întuneric ați ieșit la lumină;
Bucurați-vă, că lepra păcatelor s-a curățat de pe voi;
Bucurați-vă, că Soarele dreptății v-a strălucit vouă;
Bucurați-vă, că dorința barbarilor a rămas rușinată;
Bucurați-vă, că hotărârea voastră a stat nestrămutată;
Bucurați-vă, că ați dobândit dumnezeiasca bunăvoință;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Condac 9:

În acea vreme, mai marele temniței, văzând lumina și uitându-se la cer, a văzut treizeci și nouă de cununi strălucite ca soarele, pogorându-se spre Sfinți și înțelegând că a patruzecea lipsea pentru acel ce se îndoise, a strigat către străjeri aruncându-se în iezer: „și eu mărturisesc pe Hristos de adevăratul Dumnezeu și Îi cânt Lui: Aliluia!”

Icos 9:

Cu această urmare a temnicerului, numărul Mucenicilor împlinindu-se după rânduiala de sus hotărâtă, diavolul nemaiputând răbda mărimea de suflet a lor, în chip de om se tânguia pe țărmuri, zicând: Cum de au lăsat lumeștii stăpânitori nechinuiți pe acești ostași semeți până a nu-i da în apă; iar noi, pomenind numele lor, cântăm:
Bucură-te, Kyrion;
Bucură-te, Candidus;
Bucură-te, Domnus;
Bucură-te, Hesychius;
Bucură-te, Heraclie;
Bucură-te, Smaragdus;
Bucură-te, Evnoicus;
Bucură-te, Valens;
Bucură-te, Vivian;
Bucură-te, Claudiu;
Bucură-te, Priscus;
Bucură-te, Teodul;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Condac 10:

Iar a doua zi, venind necurații tirani la iezer, au văzut pe Sfinți vii și nevătămați de asprimea gerului cu temnicerul dimpreună, de care minunându-se mai ales, fiind cel mai credincios slujitor al lor, au întrebat pe ostași pricina și ei le-au povestit ceea ce urmase după lumină și cum s-a aruncat în apă, mărturisind pe Hristos și cântând: Aliluia!

Icos 10:

Atunci tiranii de mânie umplându-se, au poruncit ca legându-i să-i tragă spre mal și ducându-i la locul cel de muncă, au judecat ca să le sfărâme gleznele cu ciocane, care muncă săvârșindu-se cu multă cruzime, maica unuia dintre Sfinți ce se numea Meliton și era tânăr foarte, întâmplându-se de față, cu jale mare îl îmbărbăta, strigând către dânsul și către ceilalți:
Bucură-te, fiul meu cel iubit care astăzi te preaslăvești;
Bucură-te, Ioane, mult răbdătorule;
Bucură-te, Eutihie, înțeleptule;
Bucură-te, Xanthius, îndreptătorule;
Bucură-te, Aelian, preafericitule;
Bucură-te, Sisinnius, cel viteaz;
Bucură-te, Aggias, de Dumnezeu iubite;
Bucură-te, Meletie, primitorule de străini;
Bucură-te, Flaviu, cel cu nume mare;
Bucură-te, Acacius, fără de răutate;
Bucură-te, Ecdicius, învățătorule;
Bucură-te, Lisimah, de vrăjmași risipitor;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Condac 11:

Când Mucenicii erau chinuiți de ostași, gura lor nu înceta a rosti rugăciunea aceasta: „Sufletul nostru ca o pasăre s-a izbăvit din cursa vânătorilor; cursa s-a sfărâmat și noi ne-am izbăvit; ajutorul nostru este întru numele Domnului”; și așa grăind, și-au dat sufletul în mâinile lui Hristos cântând: Aliluia!

Icos 11:

Dar după ce s-au săvârșit din viață ca niște jertfe ale lui Hristos, voievozii întunericului au poruncit slugilor să pună trupurile Sfinților în căruțe și să le ducă la ardere, spre a nu rămâne creștinilor nici o nădejde de mângâiere, neștiind ce va urma. Noi însă, slăvindu-i, cântăm acestea:
Bucură-te, Alexandru, apărătorule;
Bucură-te, Ilie, cu Tezviteanul petrecătorule;
Bucură-te, Gorgonius, lauda Armeniei:
Bucură-te, Teofil, alesul lui Dumnezeu;
Bucură-te, Domitian, cuviosule;
Bucură-te, Gaius, preafericitule;
Bucură-te, Leontie, mândria împăraților;
Bucură-te, Atanasie, dulceața preoților;
Bucură-te, Chiril, mângâietorule;
Bucură-te, Sacerdon, preaminunate;
Bucură-te, Nicolae, cel milostiv;
Bucură-te, Valeriu, stegarul credinței;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Condac 12:

Și după ce s-au săvârșit Sfinții, pe cel mai tânăr, Meliton, dând încă semne de viață, tiranii au poruncit să nu-l ducă la ardere, voind încă să-l mai muncească; maica sa, însă, ridicându-l pe umerii ei, l-a dus la ceilalți, ca dimpreună să se topească trupurile lor; însă pe drum și-a dat sufletul cântând: Aliluia!

Icos 12:

Nici focul, nici apele n-au putut mistui Sfintele Moaște ale Mucenicilor. Căci, arzând lemnele, oasele lor au rămas nevătămate. Și în apă aruncându-i, a treia zi s-au arătat episcopului Armeniei, anume Petru, la mijlocul nopții, ca niște lumini strălucind, și așa i-au scos și i-au așezat la locuri de cinste, cântând:
Bucură-te, Philoctemon, iubitorule de cinste;
Bucură-te, Severian, făcătorule de minuni;
Bucură-te, Chudion, mângâierea bolnavilor;
Bucură-te, Aglae, bucuria celor întristați;
Bucurați-vă, stele neapuse ale Armeniei;
Bucurați-vă, crini neveștejiți ai Sevastiei;
Bucurați-vă, că numele voastre s-au scris în ceruri;
Bucurați-vă, că v-ați încununat prin îngeri;
Bucurați-vă, că ați surpat puterea idolească
Bucurați-vă, că ați sporit gloria creștinească;
Bucurați-vă, odrasle nemuritoare;
Bucurați-vă, oastea cea biruitoare;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Condac 13:

O, de trei ori fericită și preanevinovată ceată a Mucenicilor! ție ne rugăm, grăbește de întărește credința noastră cu ajutorul tău cel sfânt, ca printr-însa să dobândim cele de folos, cu milă dumnezeiască, ferindu-ne de dureri, de boli, de primejdii și de alte răutăți, ca împreună cu tine să cântăm: Aliluia!(de 3 ori).

Apoi se zice Icosul 1: Îngerii din cer cu cununi… și Condacul 1: Apărătoarei întruniri pentru credință…

Icos 1:

Condac 1:

auz dulce – alex amarfei

mai 26, 2017mai 26, 2017 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

892267_10201697962996087_1158789881531742551_o-e1495792451892.jpg

înfrângeri frumoase din cântarul cântării, faguri
noblețe nemăsurat de ușor întoarsă-napoi
de aristocraţia capacelor de ceară

Doamne, blândule, cu ce parfum ai putut
întregi înapoi risipele noastre!
sare dorul de a cuprinde urme
făcătorilor galaxiei marsupiu: australia,
stat cu capul în jos, ca si cum josul ar fi încăperea.
copiii luminii de azi deja muşcaţi de solzii de piele
căzuți de pe cosmonauţii navelor peştelui
sărat de cosmos şi cosmic, ararat, mâine,
potopului sferei

Doamne, smeritule, cum ai făcut lipsa răspuns
nespus să desăvârşească tăcerilor mierii!
primejdia oului din care veşnicia cu flori adastă nara la glastre
Doamne, pofta de sarut-mână, atingere neatinselor coaste!
naşterea mişcării: stăpânirea. a căldurii – tăcerea, cuminţenii
doamne fuioare dincolo de haos, domn, gerul
izbeşte nesimţirii
cremenea îmblânzeşte resfinţirii fierul şi focul. sunt cenușa. calcă-mă.
naşte-mi oazele, ibişii, mireasma sorilor. răcoreşte-mi-Te
ghioc în căutare, respins de murmurul mării
eram noroiul. fi-mi rinocerul.

Dr. Alexandru – Theodor Amarfei

Cărui Sfânt să ne rugăm când suntem bolnavi

mai 25, 2017mai 25, 2017 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

agioi-pantes-in

In orice fel de boală să ne rugăm Sfântului Mare Mucenic şi tămăduitor Pantelimon (27 iulie), către Sfinţii Doctori fără de arginţi şi mari făcători de minuni Cosma şi Damian (1 noiembrie) şi la icoana Maicii Domnului „Tămăduitoarea” (18 septembrie). Dintre cetele îngereşti, mare tămăduitor se dovedeşte a fi Sfântul Arhanghel Rafail (8 noiembrie).

In durerile de cap ne sunt de folos rugăciunile către Sfântul Ioan Botezătorul (7 ianuarie), iar în alte boli – vezi cele de mai jos: *

Bolile de ochi, orbirea – Sfântul Mare Mucenic Dimitrie (26 octombrie), Sfântul Mare Mucenic Mina (11 noiembrie), Sfântul Mucenic Longhin Sutaşul (26 octombrie) şi Sfânta Muceniţă Paraschevi (28 octombrie); rugăciune la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „de la Kazan” (22 octombrie).*

Durerile de dinţi – Sfântul Mucenic Antipa, episcopul Pergamului (11 aprilie).

* Bolile de urechi (pierderea auzului) – icoana Maicii Domnului „Bucurie neaşteptată” (25 ianuarie).

* Muţenia (pierderea vorbirii, gângăveala) – Sfântul Ioan de Rila (19 octombrie),

* Bolile de gât – Sfântul Vlasie (11 februarie).

* Bolile de piept (inimă, plămâni) – Sfântul Dimitrie al Rostovului (28 octombrie);

* cancer la sân (femeile) -Sfântul Teodosie cel Mare (11 ianuarie);

* puţinătatea laptelui la mamele cu prunci – Sfântul Ipatie, tămăduitorul de la Pecerska (31 martie).

* Bolile stomacului şi ale intestinelor – Sfântul Teodor Studitul (11 noiembrie), Sfântul Serafim de Sarov (2 ianuarie);

* hernie – Sfântul Mare Mucenic Artemie (20 octombrie).

* Boli ale mâinilor – Sfântul Ioan Damaschin (4 decembrie) şi rugăciune la icoana Maicii Domnului „Trihe-rusa” (28 iulie),

* Boli de mijloc (lumbago, sciatică) -Sfântul Serafim de Sarov (2 ianuarie).

* Boli ale femeilor – Sfântul Mucenic Ipatie al Gangrei (31 martie);

* nerodire (nenaşterea de prunci) – Sfinţii şi dumnezeieştii Părinţi Ioachim şi Ana (9 septembrie) şi Sfântul Proroc Zaharia şi Dreapta Elisabeta (5 septembrie);

* naştere grea – Sfânta Melania Romana (31 decembrie), Sfânta Mare Muceniţă Anastasia izbăvitoa-rea de otravă (22 decembrie) şi rugăciune la icoana Maicii Domnului „Ajutătoarea la naştere” (26 decembrie);

* stări de rău, convulsii (la femeile însărcinate şi la copii mici) – Sfântul Mucenic Nichita (15 septembrie) şi Sfântul Mare Mucenic Pantelimon (27 iulie).

* Boli ale picioarelor – Sfântul Serafim de Sarov (2 ianuarie), Sfinţii patimitori Boris şi Gleb (24 iulie) şi Sfântul Dimitrie cel Nou din Basarabi (27 octombrie),

* Pierderea memoriei (aterosclero-za şi altele) – Fericitul Andrei cel nebun pentru Hristos (2 octombrie).

* Friguri, temperatură – Sfântul Apostol Petru (29 iunie).

* Lepră – Sfântul Antonie cel Mare (17 ianuarie) şi Sfântul şi Dreptul Iov, mult pătimitorul (6 mai),

* Furuncul (abces) – Sfinţii doctori fără de arginţi Chir şi Ioan (31 ianuarie).

* Boli de piele şi felurite răni (cancer de piele) – Sfântul Artemie făcătorul de minuni (20 octombrie).

* Vărsat de vânt (variolă) – Sfântul Mucenic Conon (5 martie).

* Lovituri (mâini, picioare şi altele) – Sfântul împărat Constantin cel Mare, cel întocmai cu apostolii (21 mai).

* Boli de sânge (hemofilie, leucemie şi altele) – Sfântul Mucenic Ioan Ostaşul (30 iulie),

* Boli de nervi – Sfântul Efrem Şirul (28 ianuarie), icoana Maicii Domnului „Rugul aprins” (4 septembrie).

* Tulburări ale somnului (dormitul mult) – Sfântul Marcel, întemeietorul „Mănăstirii fraţilor Achimiţi” (29 decembrie),

* Insomnie – Sfinţii cei 7 tineri din Efes (4 august),

* Paralizie – Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi (14 octombrie),

* Reţinere de apă în organism, edem, umflături – Sfântul Ipatie (31 martie).

* Cancer – Sfântul Nectarie din Eghina (9 noiembrie).

* Epilepsie (stare de leşin) – Sfântul Mucenic Vit (15 iunie).

* Boli psihice – Sfântul Mucenic Trifon (1 februarie), Sfântul Mucenic Ciprian şi Sfânta Muceniţă Iustina (2 octombrie), Preacuviosul Nifon (23 decembrie), Preacuviosul Naum al Ohridei (23 decembrie).

* Răceală, febră – Sfinţii 40 de Mucenici din Sevasta (9 martie),

* Tuse puternică – Sfântul Roman de Târnovo (17 februarie).

* Muşcătură (de şarpe), înţepături (de insecte) – Sfântul Apostol Filip (14 noiembrie), Sfântul Apostol Pavel (29 iunie) şi Sfântul Alexie, omul lui Dumnezeu (17 martie).

* Pierderea poftei de mâncare, greaţă, vomat – Sfântul Alexandru din Svir (30 august),

* In nevroze puternice şi felurite forme de „fobie” – Sfinţii Mucenici Ciprian şi Iustina (2 octombrie) şi Sfântul înger păzitor (8 noiembrie),

* Otrăvire – Sfântul Chirii cel întocmai cu Apostolii (14 februarie),

* Alcoolism, narcomanie, fumat (şi orice alt chip asemănător) – Sfântul Mucenic Bonifatie (19 decembrie), Sfântul Cuvios Moise Arapul (28 august),

* In bolile în care nu mai este nădejde de tămăduire, cei care pătimesc greu şi nu pot să moară – Sfântul Atanasie Athonitul (5 iulie).

Sursa: http://stnicholaschurch.net/documente/Carui_Sfant_ne_rugam_cand_suntem_bolnavi.pdf

James Patrascu va alerga pentru Constituția României – varianta funky pentru copii :)!

mai 23, 2017mai 24, 2017 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

http://maratonsibiu.ro/fundraiser/?alergator=295

Dacă nu vrei ca generația mea să învețe despre Constituție după cărțile cu Scooby-Doo, dacă nu vrei ca istoria acestei ierni să se repete și peste 10 ani, dacă nu vrei oameni neinformați în jurul tău, supuși destinului corupt, înseamnă că VREI SĂ MĂ SUSȚII!
Schimbarea începe prin noi. Să nu o mai amânăm!

Vă mulțumesc.

„Eu am credinţa mea în suflet” – Alex Amarfei

mai 22, 2017mai 22, 2017 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

16587186_10155132816628783_6919704111098727082_o

Un maxim amuzament de plâns sunt oamenii pentru care „credinţa e în suflet” şi „ei nu au nevoie de biserică”.

Oameni ca ăştia, în istoria „pe bune” a bisericii au fost în viata pământească apostolii: unde erau ei, se înfiinţa biserica.

Buuuun!

Acu’ urmează să convocăm p-ăştia moderni cu „biserica e în suflet”, să purceadă şi ei la câteva fapte mici şi pe care apostolii le priveau ca total neînsemnate: vindecat strâmbi, orbi, surzi, înviat morţi, ba chiar şi hainele purtate de apostoli făceau vindecări.

A, staţi să ghicesc. Aveţi credinţă în suflet, dar nu faceţi din astea şi, de fapt, dacă aţi întâlni pe unul care le face, nu e clar dacă l-aţi recunoaşte.
Atunci credinţa asta nu e în suflet, ci intr-o parte a lui foarte încurcată cu trupul, care generic se numeste: „după cap”.

Mai am o întrebare de om rău, negativist, plin de ură de aproapele:

CE VREŢI SĂ FAC cu credinţa voastră după cap?

Ovreieşte, aşa, afară că claxonaţi tot timpul că trece doamna credinţă-după-cap şi să binevoiască toţi să se ferească din calea ei, îmi iese şi mie un gheşeft? Zic asta vorbind de popii corupţi. Cu un popă corupt se pot face gheşefturi, unele chiar mişto.

Nu înţeleg în ruptul capului ce pot face cu credinţa după cap a altuia.
O să întrebaţi poate şi ce propun.

Mai rea decât ideea că credinţa poate fi după capul fiecăruia este idioţenia că credinţa e ceva ce ai. Sunt alergic deja de când începe fraza: „am credinţă”.

„Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi putea spune muntelui să se arunce în mare”. Credinţa e ceva ce măsori cu cuvântul ăsta.

Eu încep prin a spune că nu am credinţă. Este în evanghelii o necredinţă din asta care a făcut mai mult pentru un copil lunatec decât povestea cu „am”.

Pe urmă vorbim de starea în credinţă.

E plin de „am credinţa mea” şi avem atâta că ne bate vântul de pe o parte pe alta.

Credinţa care oscilează e la fel de rea ca bigotismul inflexibil.

In sfarşit, e vorba şi de a fi credinţă.

„Fii credincios nu necredincios”.

Nu a contat de câte „ALTE” ori crezuse Toma, a contat că exact ceea ce era de crezut, când trebuise crezut, nu crezuse!

Şi el era unul dintre cei care făceau minuni…

Dr. Alexandru Theodor Amarfei

Acatistul Sfintei Muceniţe Sofia Doctoriţa – 22 mai

mai 22, 2017mai 22, 2017 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

sf-mc-sofia-doctorita-11

Cei împovăraţi de boli trupeşti alergau la tine cu nădejde, căci ştiau că strălucea întru tine darul Doctorului doctorilor, Căruia Îi cântai neîncetat în cămara inimii: Aliluia!

(Din propunerea de Acatist al Sfintei)

+ * + * +

Propunere de Acatist al Sfintei Sofia doctorița:

CONDACUL 1

O, Sfântă Muceniţă Sofia, cununa înţelepciunii mucenicilor, ceea ce ai strălucit cu podoabele fecioriei şi cu focul iubirii dumnezeieşti, aruncându-te în focul muceniciei, cere slobozire trupurilor noastre de văpaia pătimirilor şi pace sufletului, ca să-ţi împletim cu îngerii cununi de cântări : Aliluia!

ICOSUL 1

Primind în dar meşteşugul doctoricesc de la Doctorul Cel Nevăzut al sufletelor şi al trupurilor noastre, cu doctoria rugăciunii tale vindecă acum neputinţele noastre, ca să-ţi aducem ca plată cântări ca acestea:

Bucură-te, lăcaş luminat al curăţiei;

Bucură-te, izvor nesecat de milostivire;

Bucură-te, doctor minunat între doctorii fără de arginţi;

Bucură-te, grădină a tainelor dumnezeieşti;

Bucură-te, sălaşul bucuriei îngereşti;

Bucură-te, al doctorilor doctor iscusit;

Bucură-te, mireasă preafrumoasă a lui Hristos;

Bucură-te, minte sfinţită prin curgerea rugăciunii;

Bucură-te, strălucire a virtuţilor îngereşti;

Bucură-te, liman al celor covârşiţi de boală;

Bucură-te, picătură de rugăciune ce stinge focul durerii;

Bucură-te, corabie mergătoare spre limanul desăvârşirii;

Bucură-te, Sfântă Muceniţă Sofia, vistierie a înţelepciunii Cuvântului şi mare doctor între doctorii fără de arginţi!

CONDACUL 2

Mintea curăţindu-o de înţelegerile deşarte ale lumii ai făcut-o oglindă a frumuseţii lui Hristos, iar cămara inimii ai împodobit-o cu flori înţelegătoare pline de miresmele îngereşti ale cântărilor de: Aliluia!

ICOSUL 2

Capul şarpelui ai zdrobit Sfântă Muceniţă Sofia, într-armându-te cu sabia rugăciunii şi cu săgeţile gândurilor smerite, cu care ai doborât toată vicleania patimilor; pentru aceasta, pe cărarea rugăciunii alergăm către tine, ca să ne dăruieşti nouă întărire în lupta cea duhovnicească şi să ne adăpi din izvorul milostivirii dumnezeieşti, ca să-ţi cântăm:

Bucură-te, floare duhovnicească a mucenicilor ;

Bucură-te, spaima viclenilor vrăjmaşi nevăzuţi;

Bucură-te, odor preasfinţit al fecioriei;

Bucură-te, comoară preadorită a darurilor cereşti;

Bucură-te, întâlnire în cămara tainică a rugăciunii;

Bucură-te, că ai surpat îndrăzneala asupritorului;

Bucură-te, cununa fecioarelor înţelepte;

Bucură-te, cheie ce ne descui vistiriile darurilor;

Bucură-te, carte a tainelor dumnezeieşti;

Bucură-te, zbor cu aripile rugăciunii;

Bucură-te, tresăltare îngerească întru adierile Duhului;

Bucură-te, cea încununată cu numele înţelepciunii;

Bucură-te, Sfântă Muceniţă Sofia, vistierie a înţelepciunii Cuvântului şi mare doctor între doctorii fără de arginţi !

CONDACUL 3

Ca la un izvor al tămăduirilor alergau către tine cei neputincioşi, căci te-ai învrednicit de darul tămăduirilor pentru curăţia vieţii tale, iar mai apoi ai luat şi cununa muceniciei, pentru care cântăm lui Hristos, Dumnezeului nostru: Aliluia!

ICOSUL 3

Înţelepciunea lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, a binevoit a-ţi dărui ţie numele înţelepciunii, căci cu adevărat ai păzit întreaga feciorie a minţii de năvala gândurilor rele şi cu sângele muceniciei ai pecetluit mărturisirea ta, învrednicindu-te de laude ca acestea :

Bucură-te, rază a Înţelepciunii celei de sus ;

Bucură-te, minte luminată de Duhul Sfânt;

Bucură-te, oglindă a vieţuirii îngereşti;

Bucură-te, călăuzitoarea tuturor pe cărarea mântuirii;

Bucură-te, rugătoare neîncetată pentru pacea lumii;

Bucură-te, icoană a fecioriei luminoase;

Bucură-te, vieţuire deasupra valurilor ispitelor;

Bucură-te, fulger ce alungă pe vrăjmaşii nevăzuţi;

Bucură-te, moştenitoare a cămărilor cereşti;

Bucură-te, împreună rugătoare cu fecioarele cele înţelepte;

Bucură-te, acoperământ nebiruit al rugăciunii;

Bucură-te, cărare sfinţită prin nevoinţe duhovniceşti;

Bucură-te, Sfântă Muceniţă Sofia, vistierie a înţelepciunii Cuvântului şi mare doctor între doctorii fără de arginţi!

CONDACUL 4

Îngerii s-au veselit văzându-te pe tine, fecioară cinstită, stând cu îndrăzneală înaintea tiranilor, şi cu mişcările aripilor închipuiau hora bucuriei care îţi era ţie gătită pentru neîncetata cântare de: Aliluia!

ICOSUL 4

Privirea minţii ţi-ai îndreptat-o spre Soarele dreptăţii, pe Care văzându-L strălucind pe cerul inimii tale te-ai împodobit cu razele virtuţilor şi ai alergat cu dor pe calea muceniciei, ca să ajungi în cămara fecioarelor celor înţelepte care slujesc Mirelui Hristos şi să primeşti din mâna Acestuia cununa slavei în cântări de laudă ca acestea:

Bucură-te, porumbiţă grăitoare a tainelor Duhului;

Bucură-te, vasul cel plin de mirul înţelepciunii;

Bucură-te, podoabă a lumii îngereşti;

Bucură-te, casa cea zidită pe temelia iubirii;

Bucură-te, cortul cel înconjurat de îngeri;

Bucură-te, rază vestitoare a Soarelui înţelepciunii;

Bucură-te, cununa laudelor muceniceşti;

Bucură-te, piatră scumpă a Pietrei vieţii;

Bucură-te, palat cuvântător adăpostind comorile Duhului;

Bucură-te, următoare a nevoinţelor sfinţitoare;

Bucură-te, oglindă a fecioarelor iubitoare de înţelepciune;

Bucură-te, icoană a vieţuirii sfinţite de rugăciune;

Bucură-te, Sfântă Muceniţă Sofia, vistierie a înţelepciunii Cuvântului şi mare doctor între doctorii fără de arginţi!

CONDACUL 5

Cei împovăraţi de boli trupeşti alergau la tine cu nădejde, căci ştiau că strălucea întru tine darul Doctorului doctorilor, Căruia Îi cântai neîncetat în cămara inimii: Aliluia!

ICOSUL 5

Icoana vieţuirii Maicii Domnului contemplând cu gând smerit de la fereastra inimii, te-ai înfrumuseţat cu toate podoabele vieţuirii îngereşti şi aprinzându-te cu focul dorului dumnezeiesc te-ai suit la înălţimile cele nevăzute, primind de la îngeri cântări de laudă ca acestea:

Bucură-te, a Maicii Domnului slujitoare neostenită;

Bucură-te, vas sfinţit al rugăciunii;

Bucură-te, mlădiţă din grădina Raiului;

Bucură-te, pom plin de roade duhovniceşti;

Bucură-te, văzătoare a tainelor Cuvântului;

Bucură-te, cămară însufleţită a Adevărului;

Bucură-te, frumuseţe încununată de feciorie;

Bucură-te, că ai iubit vieţuirea îngerească;

Bucură-te, că te-ai îndulcit de razele Soarelui dreptăţii;

Bucură-te, foc aprins în cămara inimii;

Bucură-te, că ţi-ai suit mintea pe scara rugăciunii;

Bucură-te, ocrotitoarea fecioarelor smerite;

Bucură-te, Sfântă Muceniţă Sofia, vistierie a înţelepciunii Cuvântului şi mare doctor între doctorii fără de arginţi!

CONDACUL 6

Cu doctoria rugăciunilor tale ai oprit curgerea durerilor trupeşti şi ai dăruit încă şi sănătate sufletelor încercate de necredinţă, ca să cânte Adevăratului Făcător de bine: Aliluia!

ICOSUL 6

Ca un izvor de tămăduiri ai fost sădită pe pământ, ca să stingi văpaia durerilor celor încercaţi de boală şi să întinzi tuturor scara credinţei în Hristos, Cel Ce voieşte ca toţi să se mântuiască şi să-ţi cânte ţie laude ca acestea:

Bucură-te, că în marea rugăciunii tale ai înecat neputinţele noastre;

Bucură-te, vlăstar al sfinţeniei mântuitoare;

Bucură-te, a bolnavilor mângâiere neîncetată;

Bucură-te, că bolile goneşti cu rugăciunea;

Bucură-te, că meşteşugul tămăduirilor ai dobândit;

Bucură-te, că vindeci inimile împietrite cu darul Duhului;

Bucură-te, crin tainic al înţelepciunii celei de sus;

Bucură-te, adiere minunată a veşniciei;

Bucură-te, că ne chemi la limanul Împărăţiei;

Bucură-te, minunată tămăduire a bolnavilor;

Bucură-te, ridicarea celor din patul suferinţei;

Bucură-te, a maicilor născătoare de prunci slobozire;

Bucură-te, Sfântă Muceniţă Sofia, vistierie a înţelepciunii Cuvântului şi mare doctor între doctorii fără de arginţi!

CONDACUL 7

Cu sabia rugăciunii fiind îngrădită nu te-ai temut de sabia călăilor, ci ai primit cu bucurie durerea trupului, ca să împărăţeşti cu Hristos întru desfătarea cea veşnică şi să-I cânţi cu îngerii: Aliluia!

ICOSUL 7

Ca o porumbiţă te-ai înălţat la cele cereşti, zburând cu aripile muceniciei, iar îngerii săltau cu bucurie pentru strălucita mântuire a sufletului tău viteaz, aducându-ţi cântări de laudă ca acestea:

Bucură-te, că nu ai fost atrasă de cele pământeşti;

Bucură-te, căci ai iubit zborul rugăciunii;

Bucură-te, că ai râvnit înălţimile cereşti;

Bucură-te, oglindă a cugetărilor dumnezeieşti;

Bucură-te, că ai aflat odihna Cuvântului;

Bucură-te, că ai zdrobit gândurile rele de piatra rugăciunii;

Bucură-te, vas al untdelemnului milostivirii;

Bucură-te, că reverşi râuri de tămăduiri;

Bucură-te, că ai privit numai spre bunătăţile dumnezeieşti;

Bucură-te, că te-ai împodobit cu legătura dumnezeiescului dor;

Bucură-te, stâlp de foc al rugăciunii;

Bucură-te, că trimiţi norii darurilor cereşti;

Bucură-te, Sfântă Muceniţă Sofia, vistierie a înţelepciunii Cuvântului şi mare doctor între doctorii fără de arginţi!

CONDACUL 8

Porţile Raiului ţi s-au deschis ţie, celei ce cu cheia rugăciunii ai descuiat vistieriile darurilor dumnezeieşti şi îngerii te-au întâmpinat cu bucurie şi cu flori de cântări ca acestea: Aliluia!

ICOSUL 8

Slăbiciunea firii femeieşti ai biruit cu puterea rugăciunii şi cu ajutorul Pietrei vieţii ai zdrobit toate uneltirile vrăjmaşului ce voia să te abată de pe calea mântuirii, învrednicindu-te a primi cinstirea noastră:

Bucură-te, că întru tine a strălucit puterea lui Hristos ;

Bucură-te, că ai dispreţuit desfătarea lumească;

Bucură-te, că te-ai încins cu putere de sus;

Bucură-te, sălaş minunat al fecioriei;

Bucură-te, că te-ai îngrădit cu sabia rugăciunii;

Bucură-te, că te-ai depărtat de dulceţile trecătoare;

Bucură-te, că ţi-ai agonisit comoară în cer;

Bucură-te, a doctorilor călăuzitoare;

Bucură-te, liman al celor istoviţi de boală;

Bucură-te, îndreptarea celor gârboviţi de păcate;

Bucură-te, comoară a fecioarelor iubitoare de Hristos;

Bucură-te, bună povăţuitoare către lăcaşurile cereşti ;

Bucură-te, Sfântă Muceniţă Sofia, vistierie a înţelepciunii Cuvântului şi mare doctor între doctorii fără de arginţi!

CONDACUL 9

De mireasma dragostei lui Hristos umplându-se cămara sufletului tău, te-ai depărtat cu mintea de toate deşertăciunile lumii, cântând neîncetat cu dor dumnezeiesc: Aliluia!

ICOSUL 9

Cu sângele muceniciei ţi-ai vopsit porfira sufletului, cea strălucită cu podoabele virtuţilor, şi cu făclia rugăciunii aprinsă ai intrat în cămara cea de nuntă, primind de la îngeri cântări de laudă ca acestea:

Bucură-te, fecioară înfrumuseţată cu a muceniciei cunună;

Bucură-te, că pentru Hristos ai lepădat toate ale lumii;

Bucură-te, doctor fără plată al bolnavilor;

Bucură-te, că pe scara muceniciei te-ai suit la cele cereşti;

Bucură-te, că mânia lui Veliar ai zdrobit;

Bucură-te, că îngerii te-au încununat cu a cântărilor cunună;

Bucură-te, că ai privegheat în cămara rugăciunii;

Bucură-te, cea îmbrăcată în strălucirile slavei dumnezeieşti;

Bucură-te, vistierie necheltuită de minuni;

Bucură-te, că auzi suspinurile celor suferinzi;

Bucură-te, că legi rănile celor căzuţi în păcat;

Bucură-te, a mucenicilor laudă neîncetată;

Bucură-te, Sfântă Muceniţă Sofia, vistierie a înţelepciunii Cuvântului şi mare doctor între doctorii fără de arginţi!

CONDACUL 10

De mânia vrăjmaşilor nevăzuţi nu te-ai înspăimântat, ci ai stat ca o stâncă neclintită în faţa valurilor pătimirilor, aducând din izvorul inimii tale Stăpânului curgerea cântărilor de: Aliluia!

ICOSUL 10

Ca o carte a virtuţilor te-ai arătat, căci cu osteneala nevoinţelor duhovniceşti ai scris în cartea inimii slovele Cuvântului luminător, Care străluceşte şi minţile noastre spre a-ţi cânta:

Bucură-te, carte duhovnicească a Luminii;

Bucură-te, căci te-ai unit cu Cuvântul în cămara inimii;

Bucură-te, că sufletul ţi-ai luminat cu rugăciunea neîncetată;

Bucură-te, că te-ai adăpat din izvorul darurilor Cuvântului;

Bucură-te, căci mucenicia ai pecetluit cu mărturisirea Vieţii;

Bucură-te, că te-ai mutat în corturile cereşti;

Bucură-te, că ne hrăneşti cu mana înţelepciunii;

Bucură-te, ridici povara necazurilor noastre;

Bucură-te, răbdare neclintită pe piatra smereniei;

Bucură-te, că ceri iertare greşelilor noastre;

Bucură-te, cunună de laude luminate;

Bucură-te, porumbiţă blândă a lăcaşurilor cereşti;

Bucură-te, Sfântă Muceniţă Sofia, vistierie a înţelepciunii Cuvântului şi mare doctor între doctorii fără de arginţi!

CONDACUL 11

Ca un pom răsărit lângă izvoarele darurilor dumnezeieşti te-ai arătat şi ai adus rod însutit Stăpânului în curgerea cântărilor de: Aliluia!

ICOSUL 11

Darurile tămăduirilor reverşi şi acum celor întristaţi de asupririle bolilor şi prin rugăciunile tale neîncetate înaintea tronului Dumnezeiesc opreşti pornirea ispitelor, ca să-ţi aducem laude de mulţumire ca acestea:

Bucură-te, vistierie de tămăduiri nerăpită;

Bucură-te, mângâierea sufletelor străpunse de suferinţă;

Bucură-te, că ridici înţelegerea spre cele cereşti;

Bucură-te, binecuvântarea celor evlavioşi;

Bucură-te, că ne deschizi porţile rugăciunii;

Bucură-te, că mijloceşti la Hristos pentru moştenitorii mântuirii;

Bucură-te, că duci la tronul ceresc rugile noastre fierbinţi;

Bucură-te, că stingi văpaia durerilor cu rugăciunea ta;

Bucură-te, că ne porţi deasupra mării întristării;

Bucură-te, că slujeşti neîncetat lui Hristos;

Bucură-te, că te bucuri de lumina cea veşnică;

Bucură-te, mijlocitoare neînfruntată la tronul Treimii;

Bucură-te, Sfântă Muceniţă Sofia, vistierie a înţelepciunii Cuvântului şi mare doctor între doctorii fără de arginţi!

CONDACUL 12

Prin sabie ţi-ai aflat sfârşitul, aducându-te ca jertfă curată înaintea Celui Ce a răbdat pentru noi durerile rănilor, ca pe toţi să-i primească în odihna cerească în cântări de: Aliluia!

ICOSUL 12

La izvoarele vieţii veşnice alergând cu paşi muceniceşti, ai aflat dezlegare de toate neputinţele trupului şi cu aripile Duhului ai zburat către cămările cereşti, fiind înconjurată de îngeri care îţi aduceau cântări ca acestea:

Bucură-te, că te-ai sălăşluit la limanul Vieţii;

Bucură-te, că stingi focul durerilor noastre;

Bucură-te, oglindă a vieţii curate;

Bucură-te, că petreci cu îngerii în cămările cereşti;

Bucură-te, că eşti neadormită în rugăciunea pentru lume;

Bucură-te, că pui tuturor înainte doctoria pocăinţei;

Bucură-te, că ai băut paharul pătimirii pentru Hristos;

Bucură-te, că nu te-au înspăimântat chinurile gătite;

Bucură-te, că ai luat cununa biruinţei;

Bucură-te, că întru răbdare ai luat plata pătimirilor;

Bucură-te, că ţi-ai împltit cununa slavei;

Bucură-te, luminătoarea minţilor noastre;

Bucură-te, Sfântă Muceniţă Sofia, vistierie a înţelepciunii Cuvântului şi mare doctor între doctorii fără de arginţi!

CONDACUL 13

O, Sfântă Muceniţă Sofia, limanul binecuvântat al celor încercaţi de chinurile bolilor şi cununa cea strălucită a fecioarelor înţelepte, primeşte smeritele noastre rugăciuni şi dobândeşte de la Mântuitorul Hristos pentru noi stingerea văpăii durerilor, sfârşit încununat cu pocăinţă şi primirea în odihna cea cerească, pentru a-I aduce mulţumire Stăpânului în cântări de: Aliluia!

(se citeşte de trei ori)

ICOSUL 1

Bucură-te, lăcaş luminat al curăţiei;

Bucură-te, izvor nesecat de milostivire;

Bucură-te, doctor minunat între doctorii fără de arginţi;

Bucură-te, grădină a tainelor dumnezeieşti;

Bucură-te, sălaşul bucuriei îngereşti;

Bucură-te, al doctorilor doctor iscusit;

Bucură-te, mireasă preafrumoasă a lui Hristos;

Bucură-te, minte sfinţită prin curgerea rugăciunii;

Bucură-te, strălucire a virtuţilor îngereşti;

Bucură-te, liman al celor covârşiţi de boală;

Bucură-te, picătură de rugăciune ce stinge focul durerii;

Bucură-te, corabie mergătoare spre limanul desăvârşirii;

Bucură-te, Sfântă Muceniţă Sofia, vistierie a înţelepciunii Cuvântului şi mare doctor între doctorii fără de arginţi!

CONDACUL 1

RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTA MUCENIŢĂ SOFIA

O, Sfântă Muceniţă Sofia, ceea ce eşti icoană a doctorilor credincioşi şi liman de rugăciune al fecioarelor smerite ce se ostenesc a se împodobi cu a virtuţilor cunună pentru Mirele Hristos, caută dintru înălţimile cereşti şi spre noi, cei covârşiţi de neputinţe. Durerile trupurilor noastre cercetează-le cu darul tău şi alungă de la noi toate săgeţile ispitelor. Întăreşte mintea noastră pe piatra pocăinţei, când valurile gândurilor rele caută să ne doboare. Ca ceea ce ţi-ai umplut cămara inimii cu tămâia rugăciunii, cu adierile darurilor Cuvântului înfrumuseţează şi inima noastră, prin miresmele înţelepciunii cereşti. Mărturisim Sfântă, înaintea ta şi înaintea lui Dumnezeu, că nu ne îngrijim deloc de cămara sufletelor noastre, petrecând noi pururea întru lenevire şi umplându-ne de mirosul greu al patimilor. Mintea ne este pururea rănită de sabia gândurilor rele prin nepurtarea noastră de grijă, dar ca una ce întru înţelepciune ai primit tăierea sabiei, taie toate cugetele noastre osânditoare şi ne trage la limanul pocăinţei.

Haina cea de nuntă nu am curăţit-o în ploaia lacrimilor pocăinţei şi împietrirea de fiecare zi a inimii noastre ne pricinuieşte nouă grea osândă. Deci, cum vom scăpa de a Domnului dreaptă judecată? De aceea, la rugăciunea ta alergăm, ca să ne faci dreptate în lupta noastră cu trupul, cu lumea şi cu diavolul. Tu cu nevoinţa postirii te-ai ridicat la înălţimile cereşti, dar noi, robiţi poftelor trupeşti, suntem lipsiţi de cugetarea cea plăcută Domnului. Căci cu ce păcate nu am stricat casa sufletului nostru? Puţina agoniseală de fapte bune ne este furată cu uşurinţă de slava deşartă şi de mândrie.

Lipsa iubirii de aproapele ne face pe noi să alunecăm uşor în groapa mâniei. Zidurile împietririi ce înconjoară inima noastră nu lasă loc razei gândului dumnezeiesc. Cu săgeţile cuvintelor noastre de osândire doborâm cinstea aproapelui şi cu nepurtarea de grijă de mântuire, cea din fiecare ceas, ne lipsim noi de cugetarea cea îngerească. Pentru aceasta, pe tine te punem chezăşuitoare pentru iertarea păcatelor noastre. Deci, nu ne uita pe noi, netrebnicii rugătorii tăi, ci cu doctoria rugăciunii tale vindecă patimile noastre sufleteşti şi trupeşti, ca să te mărim totdeauna cu laudă, iar Făcătorului şi Purtătorului nostru de grijă să-I aducem totdeauna slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Încercare de Acatist trimisă la adresa redacției de: Mihaela Brat

http://mirelasova.over-blog.com/article-propunere-de-acatist-sfanta-mucenita-sofia-doctorita-22-mai-81763901.htmS (clic aici)

Rugăciune către Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, grabnic ajutători ai celor aflaţi în nevoi – 21 Mai

mai 19, 2017 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

constantine moni-rousanou-meteora_03

Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, după Dumnezeu şi Maica Domnului, voi sunteţi nădejdea noastră şi folositorii noştri; voi ne sunteţi nouă bucurie în vremea necazului, voi ne ocrotiţi în nevoi şi ne ajutaţi. Voi sfintelor mănăstiri şi biserici le sunteţi păzitori; pentru aceasta cădem înaintea voastră cu lacrimi, rugându-vă să nu încetaţi a ne ajuta nouă, neputincioşilor, ci mijlociţi la Dumnezeu şi la Preacurata Lui Maică şi Pururea Fecioară Maria, ca şi pe noi să ne păzească fără prihană şi pe toţi să ne întărească în credinţă, până la sfârşitul vieţii, spre mântuirea sufletelor noastre. Amin!

Acatistul împăcării şi iertării celor învrăjbiţi

mai 2, 2017 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

74b26c986b9c87da4ca4fcc7f174a4a7

Alcătuit cu osteneala Ierom. Ghelasie Gheorghe şi a Fratelui Vasile Dragoş Pâslaru (actualmente Valerian Monahul, n.n.), Sfânta Mănăstire Frăsinei, 2001.

Tropar

DOAMNE IISUSE DUMNEZEULE, Cela ce ai Creat Lumea cu IUBIREA Ta, Pecetluind în noi Viaţa cea fără de moarte, pe care noi o am stricat; dar cu RUGĂCIUNILE Prea Curatei MAICII Tale şi ale Sfinţilor, nădăjduim în MILOSTIVIREA Ta, să se Mântuiască Sufletele noastre.

Condac 1

Vaiet şi amar este plânsul lui Cain care şi-a omorât pe Fratele său şi păcatul cel blestemat şi pe noi ucigaşi încearcă să ne facă: DOAMNE DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Icos 1

Pentru ce să urăsc pe Fratele (Sora) meu, pentru ce să-l duşmănesc, chiar dacă îmi stă împotrivă? Este blestemul uciderii lui Cain, ne pândeşte să ne înghită şi pe noi.

DOAMNE, izbăveşte-mă de grozavul păcat al uciderii;
DOAMNE, să mă înfricoşeze blestemul lui Cain;
DOAMNE, să aud Vaietul plânsului morţii;
DOAMNE, să mă opresc şi să iert pe Fratele meu;
DOAMNE, chiar dacă mi-a greşit, să-l iert;
DOAMNE, dacă eu i-am greşit, să mă ierte;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 2

Păcatul ne-a rupt „Firea Bună” Creată de Tine, DOAMNE, şi aşa în noi este mereu războiul morţii şi cu acesta de la naştere ne luptăm, în cântarea de ALILUIA!

Icos 2

DOAMNE, otravă groaznică este mânia asupra Fratelui meu şi venin ucigător este supărarea ce în mine fierbe şi în trup şi în Suflet:

DOAMNE, ajută-mă să ies din războiul mâniei;
DOAMNE, potoleşte-mi focul supărării;
DOAMNE, fă să-mi văd mai întâi greşeala mea;
DOAMNE, fă să-mi văd slăbiciunea mea;
DOAMNE, dă-mi TĂRIA să iau totul asupra mea;
DOAMNE, ridică-mă iarăşi la CHIPUL de Rai;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 3

O negură diavolească vrea să-mi întunece Mintea, să-mi ia Voinţa cea Bună, şi ca în plasa unui păianjen nevăzut cu otrava duşmăniei mă las muşcat, uitând de: ALILUIA!

Icos 3

DOAMNE, Tu ai Creat lumea cu CHIPUL PĂCII şi al VIEŢII Nemuritoare, dar îngerii căzuţi şi Omul chipul uciderii au adăugat:

DOAMNE, redă-mi DUHUL DUMNEZEIESC al PĂCII;
DOAMNE, să nu pierd LUMINA VIEŢII;
DOAMNE, ridică-mă din prăpastia morţii;
DOAMNE, să tremur de frica uciderii;
DOAMNE, să-mi fie aceasta îndreptarea mea;
DOAMNE, scoate-mă din nebunia ce m-a cuprins;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 4

S-a îndrăcit Cain când a gândit şi a înfăptuit omorârea Fratelui său Abel, şi a înnebunit, de ziua şi noaptea îl muncea amarnicul păcat, lipsit de: ALILUIA!

Icos 4

O, groaznică nebunie a vrăjmăşiei, mâniei, supărării şi răzbunării asupra Fratelui (Sorei) meu, că duce la uciderea ce strică CHIPUL VIEŢII:

DOAMNE, să mă îngrozească nebunia uciderii;
DOAMNE, izbăveşte-mă de această nebunie demonică;
DOAMNE, ajută-mă să-mi potolesc supărarea;
DOAMNE, răceşte focul răutăţii din mine;
DOAMNE, Vreau să alung din mine orice vrăjmăşie;
DOAMNE, încerc să făgăduiesc înfăptuirea acestora;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 5

DOAMNE IISUSE, care ai IERTAT pe toţi cei ce te-au răstignit, ajută-mă şi pe mine să Iert pe Fratele meu, ca iarăşi să pot Cânta: ALILUIA!

Icos 5

PREASFINTE DUHULE SFINTE, care arzi şi curăţeşti toate răutăţile Făpturilor, ai MILĂ şi de mine, să nu rămân în stricăciunea mea ce mă bântuie:

DOAMNE IISUSE, cu Ajutorul Tău Voi birui;
DOAMNE IISUSE, mi-e ruşine de slabiciunea mea;
DOAMNE IISUSE, nu mă las însă de ea;
DOAMNE PREASFINTE DUHULE, ai MILĂ de mine;
DOAMNE PREASFINTE DUHULE, nu mai vreau să te batjocoresc;
DOAMNE PREASFINTE DUHULE, scoate-mă la Limanul Vieţii;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 6

PĂRINTE DUMNEZEULE, IUBIREA absolută, cum să mă mai numesc eu Fiul Tău cel Creat, dacă pierd tocmai CHIPUL IUBIRII? Mă întorc la Tine, PĂRINTE, ca Fiul cel desfrânat, în Cântarea de: ALILUIA!

Icos 6

DOAMNE, dacă n-aş avea „răutatea” în mine, nici Fratele meu nici eu nu ne-am fi învrăjbit, dar eu sunt cu adevărat începătura cea groaznică a răului:

DOAMNE, plâng răutatea din mine;
DOAMNE, Cer IERTARE pentru păcatul meu;
DOAMNE, recunosc că eu sunt prilejul vrajbei;
DOAMNE, recunosc viclenia din mine;
DOAMNE, Ştiu că eu trebuie să fac începutul IERTĂRII;
DOAMNE, Ştiu că de la mine trebuie să pornească împăcarea;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 7

Îngerii căzuţi din Cer n-au putut strica şi ucide Lumea până nu au „însămânţat păcatul” în Omul Adam, şi iată, DOAMNE, înfricoşătoarea moarte şi ucidere prin Om s-a făcut, fără Cântarea de: ALILUIA!

Icos 7

DOAMNE IISUSE, prin ÎNTRUPAREA Ta pe Pământ moartea ai biruit şi pe Adam l-ai IERTAT şi noi, toţi Oamenii, prin CHIPUL Tău putem birui boldul uciderii şi al morţii:

DOAMNE, mă recunosc stăpânit de ucidere;
DOAMNE, mă recunosc un aducător de moarte;
DOAMNE, păcatul lui Cain vrea să încolţească în mine;
DOAMNE, nu mă lăsa să cad în groaznica prăpastie;
DOAMNE, nu vreau să mă fac lăcaş demonilor;
DOAMNE, Vreau să Opresc orice nălucire diavolească;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 8

Eu trebuie să fac mai întâi „Iertarea”; eu trebuie mai întâi să prefac învrăjbirea din mine iarăşi în IUBIRE; în mine trebuie să recâştig CHIPUL VIEŢII Nemuritoare, în Cântarea de: ALILUIA!

Icos 8

Chiar dacă Fratele meu aparent rămâne în Supărarea sa, eu trebuie şi mai mult să scot din mine orice duşmănie şi să primesc ca pe o vrednică pedeapsă certarea lui:

DOAMNE, Luminează-mi Mintea;
DOAMNE, deşteaptă-mi Cugetul înţelegerii;
DOAMNE, îmi recunosc răutatea din mine;
DOAMNE, Vreau să Cer IERTARE tuturor;
DOAMNE, eu să fiu cel mai mic;
DOAMNE, eu să mă consider cel mai de jos;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 9

Unde eşti tu, „dreptate” a morţii şi uciderii? Unde eşti tu, „dreptate” ce poate îngădui distrugerea Vieţii şi a Păcii? Unde eşti tu, „dreptate” ieşită din păcatul fără Cântarea de: ALILUIA!

Icos 9

Doar Singurul DUMNEZEU Cel fără de păcat poate „JUDECA”, dar JUDECATA Sa este IUBIREA şi DREPTATEA Sa este MILA şi IERTAREA:

DOAMNE, ştiu că nu am nici o dreptate;
DOAMNE, ştiu că răutatea mea nu are nici un temei;
DOAMNE, îmi recunosc vicleşugul;
DOAMNE, supărarea mea este iubirea de Sine;
DOAMNE, mânia mea este dorinţa de stăpânire;
DOAMNE, răzbunarea mea este ruşinea mea;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 10

Oricât rău mi-ar face Fratele meu, eu nu trebuie să-i răspund tot cu răutate, ci să „Opresc” uciderea sa cu ÎNCHINAREA Iertării mele, în Cântarea de: ALILUIA!

Icos 10

IUBIREA şi IERTAREA trec peste orice „dreptate” şi aşa răul se „opreşte” şi nebunia uciderii se risipeşte şi LUMINA Cea de TAINĂ dă VIAŢĂ:

DOAMNE, ce fericire este ieşirea din răutate;
DOAMNE, ce Bucurie aduce IERTAREA;
DOAMNE, este o adevărată Naştere din nou;
DOAMNE, este o adevărată Baie Sfântă;
DOAMNE, este o Curăţire de DUH DUMNEZEIESC;
DOAMNE, este O ÎNVIERE după Răstignirea morţii;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 11

Groaznica furtună a supărării, mâniei şi răutăţii împotriva Fratelui meu mai întâi în mine se porneşte şi fulgere şi trăsnete de furie îmi rup Mintea şi Inima mea, ce nu mai pot Cânta: ALILUIA!

Icos 11

DOAMNE IISUSE şi DUHULE PREASFINTE, nu vă scârbiţi de slăbiciunea mea, că, iată-mă, eu cel căzut mă ridic cu hotărâre dârză sa mă „plec cu IERTARE” Fratelui meu şi să „primesc de Voie” certarea sa:

DOAMNE, ce groaznică furtună este supărarea mâniei;
DOAMNE, ce trăsnete cutremurătoare sunt duşmăniile;
DOAMNE, Vreau să opresc orice răutate;
DOAMNE, făgăduiesc să ies din căderea mea;
DOAMNE, nu mai vreau să batjocoresc CHIPUL IUBIRII;
DOAMNE, ajută-mă cu TĂRIA Ta;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, sa nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 12

Furia supărării învrăjbirii o fac furie împotriva răutăţii mele şi asa cu ÎNCHINARE mă plec IERTĂRII, strigând din răsputeri în mine: DOAMNE, nu vreau să fiu ucigaşul Fratelui meu, ci să Cânt: ALILUIA!

Icos 12

Toti Sfinţii din Cer şi de pe Pământ, vă rog din adâncul Fiinţei mele, ajutaţi-mă să ies din întunericul păcatului morţii. Sfântul meu Înger Păzitor, Sfântul meu Patron, nu mă lăsaţi pradă pieirii amarnice:

DOAMNE, alergăm la Ocrotirea MAICII Tale;
DOAMNE, alergăm la mijlocirea Sfinţilor Tăi;
DOAMNE, nu Te scârbi de slăbiciunile noastre;
DOAMNE, mai Îngăduie-ne şi nu ne pedepsi;
DOAMNE, peste păcatul nostru, tot mai încercăm îndreptarea;
DOAMNE, Credem în MILOSTIVIREA ta, peste toate;
DOAMNE, DUMNEZEULE, izbăveşte-mă, să nu fiu şi eu ca şi Cain, un ucigaş al Fratelui meu!

Condac 13

O, PREA SFÂNTĂ TREIME, DUMNEZEUL VIEŢII Nemuritoare, PĂRINTELE IUBIRII necuprinse, FIULE, DRAGOSTEA cea peste orice „dreptate”, şi DUHULE PREA SFINTE, MILA Cea neîmpuţinată, dăruieşte-ne BINECUVÂNTAREA Cea DUMNEZEIASCĂ a IERTĂRII şi Împăcării, ca ieşiţi din prăpastia morţii să Cântăm: ALILUIA!

(de 3 ori)

Se repetă Icosul 1, Condac 1.

Rugăciune