Ciucure de fluturi mov de omizi – Alexandru – Theodor Amarfei

pune un cuvânt în apă caldă și unul în gheaţă,
spune « ești inima mea » și « mă taci, întunericule »
și apoi inversează : pune cuvântul din gheaţă
în apa caldă, spune : plângem, beznă
și pe cel din apa caldă în gheaţă, spune : tăcem, inimă.
se va naște o tresărire gri
înăuntrul alcătuirii de suflet și trup.
dacă o faci fără să aștepti ceva, acolo
va începe să plouă cu nume de larve
în zăbavă, eșec, minciună, întâmplare ;
va deveni fluture din ce în ce mai ultraviolet
gheaţa din ce în ce mai caldă,
va turna soarele prin ea bronz
de bătut înţelesuri din ce în ce mai reci clipei,
lumina va cere petele liniștii.
așteaptă aceasta de cât mai multe ori.
ceea ce ar fi piele pentru suflet
se va bronza sub ceea ce nu mai e piele pentru trup.
atunci luna va începe să-ţi dea pace,
atunci nu va mai umfla și dezumfla în neștire
o pojghiţă de cuvinte peste tine, cel măret și adânc.