“Câtă umanitate nu aduce prezenţa Fecioarei în viaţa creştinismului! Creştinismul încetează de-a fi o doctrină rigidă, de teorii şi speculaţii, prin faptul că introduce o femeie şi o Maică la mijloc între noi şi Dumnezeu. Cerul se umanizează, se sensibilizează, el nu mai e distant, înspăimântător şi depărtat de noi, căci în cer este o Maică ce stă alături de Dumnezeu având, pe de o parte, prin bunăvoinţa Lui, autoritatea de Maică asupra Lui atunci când se roagă pentru noi, iar pe de alta, duioşie de Maică pentru greutăţile noastre.” – (Parintele Dumitru Stăniloae)

„Unul din meritele creştinismului este că a restabilit demnitatea femeii”

Cenaclul Monokeros, cum îl vad eu – Mihai Nistor

iulie 30, 2015iulie 29, 2015 / multumesc2014 / 2 comentarii

Week-end, un restaurant în inima oraşului, câţiva oameni la mese. Atmosfera ideală pentru câteva momente de relaxare după o săptămâna încordată. Intri în restaurant şi ceva pare să fie ieşit din peisajul comun. Un anume domn vorbeşte tare, mult şi uneori răspicat. Te gândeşti chiar să îi spui două vorbe, dar începi să prinzi o frază, o idee, un gând. Realizezi imediat că nu e o discuţie comună şi că omul acela are ceva de spus. Sau mai multe „ceva-uri”. Este Alex Amarfei, omul care a inițiat Cenaclul Monokeros. Ajunge la timp, sau chiar mai devreme, fiindcă şi câteva ore de polemici diverse sunt prea puţine, când chiar ai ce spune. Mergi (poate uşor timorat) la masă, te aşezi şi încerci să prinzi firul discuţiei. Poate fi orice: comunism, hermeneutică la Nichita Stănescu sau Ion Barbu, civilizaţii antice, politică actuală, chimie sofisticată, artă bizantină sau orice alt subiect propus de indiferent cine. Subiectele se întrepătrund, se completează unul pe celălalt şi discuţia ajunge întotdeauna undeva. Nu sunt vorbe goale, deşi se spune că vorba lungă e sărăcia omului.Dimpotrivă, de fiecare dată se ajunge la lucruri mari: conştiinţa, suflet, cine suntem cu adevărat, ce este vindecarea, cunoaşterea etc. Realizezi apoi că, deşi Alex pare să monopolizeze discuţia, în realitate discuţia este între toţi cei aflaţi la acea masă. Oricine poate interveni şi discuţia devine personală, fiind centrată pe întrebarea şi frământarea omului care a adus acea întrebare. Urmează o tema de gândire şi clasicul „întrebaţi-mă ceva greu!” :). Uneori, mintea poate fi aproape goală când ţi se spune „întreabă-mă ceva greu”, dar realizezi că există într-adevăr ceva ce ai dori să întrebi şi atunci se naşte o nouă discuţie. Realizezi că ai primit un indiciu, poate o cheie spre un nou orizont, pe care nu îl accesai, dar de care ai nevoie. Nu ţi se bagă nimic pe gât, ci mai degrabă seamănă cu o sămânţa plantată pe un teritoriu fertil, care, dacă va fi bine îngrijită, va creşte. După încheierea cenaclului, toată lumea merge acasă, dar discuţia va rodi mai departe, în orizontul vieţii fiecăruia. Este singurul cenaclu la care am văzut acest lucru, şi nu doar poezii , articole sau cântece recitate. Te întrebi când va fi următoarea ediţie (poate fi la 3 săptămâni sau la 2 luni distanţă) şi speri că filmarea să apară cât mai repede, fiindcă discuţia conţine mereu mai mult decât ce ai putut „prinde” în timpul cenaclului. Mai mult, îţi poţi da seama că, dacă te ocupi cu jocul de cuvinte, poţi scrie mai bine după acel cenaclu. Sau dacă ai psihologia ca viitoare profesie, realizezi că ai încă un indiciu despre ce este vindecarea şi cum poţi lucra cu un om. De acolo depinde de tine.

Mihai Nistor Dr. Alexandru Teodor Amarfei

Al doilea paraclis către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

iulie 29, 2015noiembrie 13, 2018 / multumesc2014 / 2 comentarii

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Acest Paraclis se cîntă la vreme de întristare sufletească şi la orice întâmplare grea, fiind foarte folositor pentru tot creştinul.

Rugăciunile începătoare:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Visţierul bunătaţilor şi dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi !

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh – Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

PreaSfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-Se numele Tău, vie împărăţia Ta, fie voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Stih: Sfinţit-a locaşul Său cel preaînalt; Dumnezeu este în mijlocul ei şi nu se va clinti.
Ceea ce eşti mai cinstită, Maică prealăudată, nu ne pricepem noi păcătoşii a te lăuda cum se cuvine, însă nepricepându-ne, strigăm ţie: Bucură-te Maica Soarelui Celui neapus, a ziditorului tuturor.

Stih: Și va pofti Împăratul frumusețea ta, că El este Domnul tău.

Ne rugăm ţie, ceea ce eşti cu totul lăudată, Stăpână a lumii, să ne izbăveşti pe noi din primejdiile noastre, precum ai izbăvit din surparea casei pe pruncul femeii, celei ce te cinstea pe tine.

Stih: Pomeni-voi numele Tău în tot neamul şi neamul.

Înviază-mă, Maica lui Dumnezeu, pe mine cel mort pentru fărădelegile mele, precum ai înviat pe pruncul evreicei, celei ce te-a chemat pe tine în ajutor.

Stih: Ascultă, fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău.
Roagă pe Fiul Tău şi Dumnezeul nostru, pe Care L-ai născut neştiind de nuntă – pentru o tăină ca aceasta, care s-a săvârşit întru tine, minunându-ne, strigăm: Bucură-te Maică pururea fecioară.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh; – Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Pe unul din Treime, Care S-a născut din Tatăl mai înainte de veci, pe Acela L-ai născut, Maică Prealăudată, cu nespusă minune, prin umbrirea Sfântului Duh. Pentru aceasta cu glasul lui Gavriil strigăm ţie: Bucură-te cea prin care răsare bucuria, bucură-te cea prin care piere blestemul, Domnul este cu tine.

Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă,

Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului.

se cântă troparele acestea.

Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu osârdie să alergăm noi păcătoşii şi smeriţii şi să cădem cu pocăinţă, strigând din adâncul sufletului: Stăpână, ajută-ne, milostiveşte-te spre noi, grăbeşte, că pierim sub mulţimea păcatelor; nu întoarce pe robii tăi deşerţi, că pe tine singură, nădejde te-am câştigat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh – Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale noi nevrednicii. Că de n-ai fi stătut tu înainte, rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Psalmul 50

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta,
Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea, şi de păcatul meu mă curăţeşte.
Că fărădelegea mea eu o cunosc, şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
Ţie Unuia am greşit, şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.
Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.
Ca iată adevărul ai iubit, cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale Mi-ai arătat mie.
Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi, spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucură-se-vor oasele mele cele smerite.
Întoarce faţa Ta de la păcatele mele, şi toate fărădelegile mele şterge-le.
Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi Duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
Nu mă lepăda de la faţa Ta, şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.
Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale, şi cu Duh Stăpânitor mă întăreşte.
Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.
Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucură-se-va limba mea de dreptatea Ta.
Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.
Că de-ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit; inimă infrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.
Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

CANONUL DE RUGĂCIUNE CĂTRE PREASFÂNTA NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU

Cântarea întâia

Prea-Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi.

Pe moartea ce se sălbăticise de demult, prin naşterea ta, Stăpână, ai surpat-o; pentru aceasta strigăm ţie: bucură-te mântuirea celor robiţi, bucură-te înnoirea tuturor, Stăpână.

Prea-Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi!

Noi în tine ne lăudăm şi prin mijlocirea ta scăpăm din cursele cele de multe feluri ale diavolului, pentru aceasta strigăm ţie, Născătoare de Dumnezeu: bucură-te, caderea diavolilor şi întărirea noastră a credincioşilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Tatal a binevoit şi Fiul S-a pogorât, prin umbrirea Sfântului Duh, în pântecele Tău, preanevinovată, Stăpână a lumii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Bucură-te, strigăm ţie, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti folositoare tuturor celor ce sunt în nevoi şi a tuturor celor ce scapă sub acoperământul Tău, Stăpână.

Cântarea a treia

Prea-Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi.

Moisi proorocul de demult te-a închipuit pe tine, zicând: Rug însufleţit şi nears eşti, Fecioară, ceea ce ai în pântece Focul Dumnezeirii.

Prea-Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi.

Fiul Tău ascultând rugăciunea ta, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, se milostiveşte spre sufletele noastre, ca un iubitor de oameni.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe unul din Treime ai născut, Maică prealăudată, cu nespusă minune, pe Care L-a lăudat adunarea pruncilor strigând: Osana, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Ştiindu-te pe tine a fi Maică lui Dumnezeu, ne rugăm ţie să ne izbăveşti pe noi de greşelile noastre cele de voie şi cele fără de voie.

Cântarea a patra

Prea-Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi.

Cu strigare fără încetare, striga către tine bolnavul cel slăbănogit în boala cea fără de vindecare, pe care auzindu-l, l-ai vindecat, preanevinovată Stăpână.

Prea-Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi.

Zapisul boierului celui ce scrisese cu sângele său, l-ai scos din mâna diavolului cu puterea ta cea Atot Stăpânitoare.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Auzind puterea ta cu care ai izbăvit pe mulţi din primejdii, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, strigăm către tine: Ceea ce ai născut pe Cel Slăvit în Treime, roagă-te să ne mântuiasca de partea cea de-a stânga.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cu adevarat, Născătoare de Dumnezeu, tu eşti scăparea noastră din amărâtul păcat al lui Adam cel întâi zidit.

Cântarea a cincea

Prea-Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi.

Miluieşte-mă, Maica lui Dumnezeu, precum ai miluit pe femeia aceea, căreia i se umflase tot trupul, că nu am altă nădejde sau ajutor afară de tine.

Prea-Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi.

S ă ştii, Doamna mea, că pentru păcatele mele te supăr şi pentru că s-a întrupat Fiul lui Dumnezeu în tine şi pentru noi făcându-Se om, pentru aceea am năzuit la tine, eu, ticălosul, să mă miluieşti.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Stăpâna îngerilor, Maica săracilor şi ajutorul celor străini, la cunoştinţa ta, la ajutorul Tău şi la acoperământul Tău scap, ca să mă miluieşti.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Milostiveşte-te spre mine, Maica lui Dumnezeu, precum te-ai milostivit spre cele două fecioare curate, trimiţându-le lor cununi din cer.

Cântarea a şasea

Prea-Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi.

Bucură-te ceea ce eşti plină de bucurie, Marie, Domnul este cu tine, a strigat Aglaida şi a izgonit pe diavolul, care-i făcea supărare în tot ceasul.

Prea-Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi.

Cu deadinsul strig către tine, Maica lui Dumnezeu, să mă miluieşti şi să mă acoperi sub acoperământul Tău, cand va şedea Fiul Tău pe scaunul cel înfricoşător.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu cântări întreite strigăm ţie: Bucură-te ceea ce ai născut Lumina lumii, bucură-te ceea ce ne mântuieşti de primejdiile noastre; bucură-te Maica lui Hristos, Dumnezeul nostru.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cum te vom lăuda, Maica lui Dumnezeu şi cu ce buze te vom săruta, sau cu ce ochi vom căuta la chipul Tău cel zugrăvit, fiind împilaţi cu necurăţeniile noastre, ci numai strigăm ţie: Miluieşte-ne, Maica milostivirii.

Condac

Partenie, pustnicul, cel ce mergea la muntele Sinai de se închina Sfântului Rug, aducându-şi aminte de minunea naşterii tale cea întru tot lăudată, striga către tine: bucură-te minunea cea de îngeri mult lăudată, Maica Făcătorului tuturor.

Icos

Spre nevoinţă să ne sârguim şi dezmierdările lumeşti toate să le urâm şi la Domnul pururea să ne gândim şi de Dânsul să ne lipim, ca să ne deschidă nouă uşa milostivirii Sale, precum a făcut demult şi cu alţi păcătoşi: a dat iertare tuturor păcatelor lor, slăbănogului pe care l-a vindecat sufleteşte şi trupeşte, vameşului căruia i-a dat iertare de păcate şi altora mulţi. Deci, să ne sârguim şi noi să-I aducem lacrimi vrednice de pocăinţă şi să-I strigăm Lui: Milostive, primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, care se roagă pentru noi, pe care o laudă îngerii în cer, şi noi pe pământ cu buze de tină strigăm către Dansa: Bucură-te minunea cea de îngeri mult lăudată, Maica Făcătorului tuturor.

Stihiri

Ajutorului omenesc nu ne încredinţa pe noi, Preasfânta Stăpână, ci primeşte rugăciunea robilor tăi, că scârbele ne cuprind şi nu putem răbda săgetările diavolilor, acoperământ nu ne-am agonisit nicăieri unde să scăpăm noi, păcătoşii, pururea fiind biruiţi, mângâiere nu avem afară de tine, Stăpâna lumii. Nădejdea şi ajutătoarea credincioşilor, nu trece rugăciunile noastre, ci le fă de folos.

Nimeni din cei ce aleargă la tine nu iese ruşinat, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ci, cerând dar bun, primeşte dăruirea către cererea cea de folos.

Prefacerea celor scârbiţi, izbăvirea celor neputincioşi fiind, izbăveşte pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, pacea celor din războaie, liniştea celor înviforaţi, singura folositoare a creştinilor.

Cântarea a şaptea

Prea-Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi.

Pe Mângâietorul tuturor născând, Maică prealăudată, curată ai rămas ca şi înainte de naştere, pentru aceasta strigăm: bucură-te Maică, care nu ştii de mire, pe tine te binecuvântăm întru toţi vecii.

Prea-Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi.

Fecioară ai fost mai înainte de naştere şi în naştere iarăşi ai fost fecioară şi după naştere iarăşi fecioară ai rămas; pentru aceasta te binecuvântăm întru toţi vecii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Învăluindu-ne în această lume şi căzând în noroiul păcatelor noastre, scăpând către tine, Stăpână, strigăm ţie: vino degrabă şi ne scoate pe noi din adâncul răutăţilor noastre, că pe tine te binecuvântăm întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

La tine este scăparea noastră şi în tine ne-am pus nădejdea, tu ne ajută nouă, că poţi toate câte le voieşti, Maica Făcătorului tuturor.

Cântarea a opta

Prea-Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi.

Pe Împărateasa cerului şi a pământului, care a născut neispitită de nuntă pe Hristos Fiul lui Dumnezeu, şi pe care o laudă oştile îngereşti, lăudaţi-o şi preaînălţaţi-o întru toţi vecii.

Prea-Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi.

Daniil proorocul de demult a închipuit naşterea ta Preacurată Născătoare de Dumnezeu, că ai purtat în pântecele Tău pe Făcătorul cerului şi al pământului, pe Care născându-L ai rămas nestricată, pe tine te preaînălţăm întru toţi vecii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe Dumnezeu Cuvântul Cel din Dumnezeu, Care S-a pogorât în pântecele Tău prin umbrirea Sfântului Duh, L-ai născut fără de stricăciune, pe tine te preaînălţăm întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Pe tine, Maica lui Dumnezeu, folositoare te-am câştigat, ajutătoare te avem în primejdiile noastre pe tine, şi mântuire desăvârşită sufletelor, pe tine te preaînălţăm întru toţi vecii.

Cântarea a noua

Prea-Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi.

Isaia, de demult, dănţuind a strigat: iată Fecioara în pântece va lua şi va naşte Fiu. Pentru aceasta strigăm ţie: bucură-te ceea ce ai purtat în pântecele Tău pe Cel mai înainte de toţi vecii, pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Prea-Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi.

Proorocul David te-a lăudat oarecând în cartea Psalmilor, arătându-te Maică Făcătorului tuturor, pe Care roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ce limbă omenească te va lăuda pe tine după vrednicie, ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii? Pentru aceasta cu guri şi fără de tăcere strigăm ţie: Bucură-te ceea ce de îngeri eşti mult lăudată, Domnul este cu tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Roagă-te cu deadinsul către Milostivul Dumnezeu pentru noi păcătoşii, care greşim în tot ceasul, ca să ne fie nouă milostiv în ziua judecăţii.

Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvantul L-ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim.

Svetlina

S-a rugat, de demult către tine, Preacurată, Maria Egipteanca, pe care auzind-o ai învrednicit-o a vedea şi a săruta crucea Fiului Tău, pentru aceasta strigăm către tine: roagă-te Fiului Tău şi Dumnezeului nostru, ca să Se milostivească spre noi, să nu ne osândească după păcatele noastre, ci să ne miluiască pe noi, ca un iubitor de oameni ( de 3 ori ).

Stihiri

Cu ce cununi de laudă vom încununa pe Maica lui Dumnezeu, Care s-a arătat scaun cerescului Împărat, care se roagă pentru noi către Milostivul Dumnezeu şi ne izbăveşte din fărădelegile noastre? Deci către dânsa să strigăm: Bucură-te, Preacurată, că prin tine a fost cu noi Domnul puterilor, roagă-te cu dinadinsul să se mântuiasca sufletele noastre.

Cu ce podoabe de cântări vom lăuda pe Maica lui Dumnezeu, pe ceea ce s-a învrednicit a fi împărăteasa a toate, care s-a arătat mai înaltă decât cerurile şi mai sfântă decât toţi sfinţii? Deci, către dânsa să strigăm: Roagă-te, Preacurată, cu toţi sfinţii, să se mântuiască sufletele noastre.

Cu ce flori duhovniceşti vom încununa pe Maica lui Dumnezeu, care s-a arătat scară cerească, prin care am aflat lesne suire către Dumnezeu? Deci, toţi să ne adunăm şi să o lăudăm strigând: Bucură-te, Preacurată, prin care am aflat har, bucură-te, că prin tine s-a dat bucuria, bucură-te nădejdea sufletelor noastre, prin care noi toţi ne mântuim.

Cu ce mângâietoare cântări vom încununa pe Maica lui Dumnezeu, pe care o laudă îngerii din ceruri cu cântări, fără încetare strigând: Bucură-te mărirea noastră, bucură-te mântuirea pământenilor, bucură-te ceea ce eşti scaun Împăratului nostru? Deci şi noi păcătoşii, să strigăm: roagă-te, Preacurată, către Cel pe care L-ai născut fără stricăciune, să mântuiască sufletele noastre.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh – Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Veniţi toţi pamântenii să facem prăznuire Maicii lui Dumnezeu, cea care ne izbăveşte pe noi din mâinile diavolului, cel ce urăşte binele, precum a izbavit pe femeia care se ruga ei şi a înviat-o de şi-a spovedit păcatul. Vezi, dar, suflete al meu, pentru ce te leneveşti şi nu strigi către Maica lui Dumnezeu: Doamnă atot-stăpânitoare, ceea ce ai născut cu nespusă minune pe Domnul cel iubitor de oameni, pe Acela roaga-L să ne miluiască pe noi.

RUGĂCIUNE CĂTRE PREACURATA NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU

O, Preamilostivă Stăpâna mea, nu mă lepăda pe mine, nevrednicul, ci primeşte această puţină rugăciune a mea, din buzele mele cele întinate şi o du Fiului Tău şi Dumnezeului nostru, Care S-a născut cu trupul din tine spre mântuirea noastră. Care pentru noi păcătoşii S-a răstignit şi S-a îngropat şi a înviat a treia zi. Deşi fărădelegea mea este mai grea decât toate fărădelegile, totuşi tâlharii şi desfrânaţii, pe care Iubitorul de oameni, pentru nemăsurata Lui milostivire, i-a primit şi i-a miluit, îmi dau îndrăznire, şi cu toate că nu te aveau pe tine mijlocitoare bună, nu le-a închis uşa milostivirii Sale. Cum să nu mă primească dar şi pe mine, care nădăjduiesc în ajutorul Tău? Milostiveşte-te deci şi spre mine, Doamna mea, că poţi toate câte le voieşti, iar pe cele ce le ceri de la Fiul Tău le şi iau fără îndoială, deoarece pe tine te-a făcut mijlocitoare creştinilor. Pentru aceasta pe tine te binecuvântăm şi te preaînălţăm în vecii vecilor. Amin.

Sursa: http://www.dervent.ro/rugaciuni.php?cID=cat-rugaciuni-paraclise&rID=00002-AL_DOILEA_PARACLIS_CATRE_MAICA_DOMNULUI

Imagine: Icoana Maicii Domnului Odighitria de la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai, Egipt

Copilul învață ce traiește – Iulia-Cristina Uta

iulie 29, 2015 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

Suntem în şedinţa de mediere. Cei doi soţi stau în faţă mea, unul lângă celălalt. Soţia este o femeie slăbuţă, de când a intrat în biroul meu lăcrimează încetişor, cu capul plecat, ţinând strâns în palmă un şerveţel. Soţul este un bărbat înalt, aparent relaxat, se uită cu surprindere la soţia lui, nu înţelege de ce plânge. O invit pe soţie să povestească despre situaţia lor, despre relaţia cu soţul şi despre băieţelul lor. Printre altele, îmi spune că soţul se poartă urat cu ea, îi vorbeşte jignitor şi o înjură. O întreb dacă această interacționare se întâmplă de faţă cu băieţelul lor. Îmi răspunde că da. Este momentul în care întotdeauna intervin cu micul meu discurs despre relaţia dintre părinţi şi cum această relaţie îl influenţează pe copil. De ce? Pentru că în medierile care au drept obiect conflicte între părinţi cu privire la copil, scopul principal al mediatorului este să se asigure că este respectat interesul superior al copilului: art 65 din legea medierii: Mediatorul va veghea că rezultatul medierii să nu contravină interesului superior al copilului, va încuraja părinţii să se concentreze în primul rând asupra nevoilor copilului, iar asumarea responsabilităţii părinteşti, separaţia în fapt sau divorţul să nu impieteze asupra creşterii şi dezvoltării acestuia. Şi al doilea motiv este pentru că am identificat această lipsa de cunoştinţe din partea părinţilor: nu vreau să generalizez, dar mulţi părinţi nu ştiu care este rolul fiecăruia în creşterea copilului şi în formarea viitorului adult. Da, ştiu că este bine pentru copil să nu fie separat de mama sau de tată, dar pentru că nu ştiu motivele concrete, de multe ori îşi închipuie că un părinte poate ţine locul celuilalt. – Aşa cum omul are nevoie de două mâini, încep eu, tot aşa copilul are nevoie de cele două figuri parentale. Are nevoie şi de mama şi de tată, o femeie şi un bărbat, diferenţierea de sex este importantă. Fiecare părinte joacă un rol complementar în bună dezvoltare emoţională şi psihologică a copilului: de la mama învaţă să fie sociabil, să-şi depăşească egoismul caracteristic vârstei, să fie sensibil şi atent cu ceilalţi, să fie respectuos, iubirea şi atenţia mamei îi conferă copilului echilibrul emoţional de care are nevoie; de la tată învaţă să fie curajos, să aibă încredere în propriile forţe, cum să reacţioneze în situaţii conflictuale, să fie independent şi perseverent. În funcţie de sexul copilului, el învaţă de la părintele de acelaşi sex prin raportarea acestuia la părintele de sex opus, cum să se comporte că adult cu persoanele de sex opus. Fac o pauză de câteva secunde pentru că ei să treacă informaţiile mele prin filtrul gândirii. Continui, adresându-mă soţului: – Mai concret spus, pentru băieţelul dvs, dvs îi sunteţi model cu privire la ce înseamnă un bărbat, cum se comportă un bărbat în societate, cum reacţionează un bărbat în faţă provocărilor vieţii şi a celorlalţi şi mai ales învaţă de la dvs cum să se comporte cu o femeie, când va fi adult. Copilul învaţă ce trăieşte. Observ că soţul devine atent. Îl întreb: – Ce credeţi că a învăţat băieţelul dvs când va vedea că vorbiţi urat cu mama lui, soţia dvs? Ce fel de model credeţi că sunteţi în acest moment pentru el? Cum credeţi că se va purta cu femeile din viaţă lui când va fi adult? Ce fel de valori doriţi să îi transmiteţi? Văd din privirea lui că l-am surprins cu această perspectiva asupra situaţiei, perspectiva copilului. Două zile mai târziu soţia îmi spune la telefon, printre altele şi că soţul ei a reţinut cuvintele mele: continuă să îi vorbească urât, dar nu în prezenţa copilului. Da, mă bucur că prin cuvintele mele am produs o schimbare în comportamentul soţului faţă de soţia lui, deşi doar pe jumătate: el continuă să-şi strice relaţia cu soţia, chiar dacă nu mai este martor copilul. Deşi nu pare, acest articol are legătură cu situaţia elevei din Vaslui violate de şapte tineri. Iată întrebările la care va invit să căutaţi răspunsuri: Ce credeţi că au învăţat în familia lor aceşti tineri? Ce fel de valori le-au fost insuflate? Ce i-au învăţat părinţii pe aceşti tineri cu privire la ce înseamnă un bărbat şi o femeie? Ce model au avut pentru a fi bărbat? Cum au învăţat ei că se poartă un bărbat cu o femeie? Ce comportamente au fost ei obişnuiţi să vadă în familia lor?

Iulia-Cristina Uta

Transformarea interioară – Cristina Olaru

iulie 28, 2015iunie 10, 2022 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

Mi-a fost greu să mă apuc de această lucrare de finalizare a Cursului de Conștientizare, coordonat de Lect. Dr. Ovidiu Brazdău, pentru că nu-mi place să-mi încadrez în termeni stricți – admit că-s nuanțați – parcursul existențial. Mi se pare că o trăire este delicată și fugară, aproape fulgurantă și să-i dau un nume, când ea a fost precedată de alte culori ale sufletului și urmată de multe altele, seamănă cu a numi ceea ce i se întâmplă unei frunze în cădere. Chiar și infinitezimal, ne schimbăm; desigur că științific putem etapiza și, cumva, drumul fiecăruia se înscrie pe o traiectorie predictivă. Habar n-am dacă voi reuși să integrez în mărturia procesului meu interior termenii specializați, dar să purced la drum.

O zi în care aud că nu am venit chiar la momentul potrivit. Aud însă și că cineva m-a dorit. Plec totuși la drum cu conștiența faptului – probabil exagerată de lipsa de cunoștințe a copilului despre dinamica teribilă a proceselor emoționale ale oamenilor mari – că sunt o povară. Și, în mod inconștient, am tot încercat să plec. La 6 ani s-a declanșat un astm bronșic foarte agresiv, care era contracarat de o mare sete de viață, ce se manifesta, parcă fără controlul meu.

Un eveniment aparte m-a determinat să nu mai fiu copilașul ce doar se bucură de libertățile vârstei lui, ci să devin atentă, lucidă, gata de luptă, de intervenție. De a apăra, de a schimba ordinea firească și a mă poziționa într-o postură pentru care nu eram pregătită, dar pe care-am asumat-o.

Frica m-a făcut să conștientizez totul, să devin un foarte bun observator, duplicitară, manipulatoare, empatică – în sensul de a intui exact comportamentul care era așteptat de la mine. Doar că mereu mă poziționam – fizic și emoțional – în apărarea altcuiva. Mă mai amuz și astăzi uneori să exersez acest comportament, să văd dacă nu cumva mi-am pierdut abilitățile 🙂 .

Am parte de oameni puternici în viața mea, care nu pricep cum de o piticanie nu se dă la o parte din fața lor, când sunt ei furioși 🙂 ! De, școală îndelungată, făcută cu cei mai buni! Am fost crescută ca un băiat, având și doar băieți în proximitatea mea și oricum plăcându-mi mai mult acțiunea și să mă așez în fruntea oștilor 🙂 .

Când am crescut, nu înțelegeam de ce eram foarte bună camaradă, dar nu aveam nicio relație reușită în plan afectiv. Crescută în spiritul nobilului Winnetou, al mușchetarilor, al cavalerilor, cu o cultură destul de vastă, prilejuită de lungile nopți de insomnie, cu repere axiologice alese și împropriate – roade ale educației religioase primite; cu o dorință de puritate și absolut, nu aveam cum să găsesc omul ideal pe care-l căutam.

Dar nici nu înțelegeam că sufletul meu are un Animus puternic și căutam un om cu care să împărtășesc gânduri, trăiri, experiențe; doar în subsidiar și după ce erau trecute aceste bariere, puteam intra într-o relație de iubire.

Cum eram de copil obișnuită să intuiesc adevărul sub aparența unui comportament dezirabil social, nu era ușor să fiu mințită, iar dacă mai mă jucam să văd până unde merge cineva cu teatrul la microfon, era pentru propriul amuzament. Uneori mă întrista să văd dinainte jocul, pentru că nici măcar nu mai puteam să-mi fac iluzii, ceea ce nu era prea plăcut.

Mi-au trebuit ani, destul de multă amărăciune și un proces de vindecare personală, pentru a primi oamenii așa cum sunt, fără a-i mai judeca, fără a-i mai sili să corespundă patului procustian al pretențiilor mele. Și-atunci, oamenii au înflorit! Simțindu-se acceptați și priviți cu drag, cu simpatie și înțelegere omenească, ei s-au deschis și mi-au arătat propria-le frumusețe, dar și sensibilitate. Între timp aflasem că le doresc doar prietenia și am primit-o din plin, ceea ce reprezintă una dintre cele mai mari bucurii ale mele. Asta în privința relațiilor mele interpersonale.

Cu mine însămi, cu propria-mi schimbare, a fost și mai complicat. Obișnuită să disimulez, ceea ce n-a fost greu datorită faptului că se integra bine și în restricțiile impuse unui comportament dezirabil social, când am vrut să fac pasul înapoi spre autenticitate, duritatea reală (dobândită?) a ființei mele venea ca o palmă peste fața umedă. Oamenii se dădeau la o parte, surprinși.

Totuși, am găsit câțiva oameni care nu s-au ferit, ci au stat în fața mea, zâmbitori și binevoitori – duri la nevoie – care mi-au oferit o oglindă onestă, dar prietenoasă. Aceștia sunt prietenii mei. Ei au reprezentat mediul safe, în care am putut să exersez întoarcerea la mine însămi; m-am putut readuce în propria-mi ființă, la propria-mi realitate. Când m-am simțit destul de sigură cu fața neacoperită de măștile civilizației, am revenit între semenii mei, care nici nu știau cât am lipsit 🙂 !

Ascult Metallica și sunt fericită; indiferent ce va urma, autenticitatea și unicitatea ființei noastre trebuie să fie asumată și vom atrage oameni la fel de curajoși și care nu se tem de inerenta suferință a luptei fără armură 🙂 !

Cristina Olaru

Imaginea: Patrick Evan’s Art – Transformations of the Inner Self’

Acatistul Sfântului Mare Mucenic şi tămăduitor Pantelimon – 27 Iulie

iulie 27, 2015iulie 27, 2016 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

Troparul Sfântului Mare Mucenic şi tămăduitor Pantelimon, glasul al 3-lea:

Purtătorule de chinuri, Sfinte şi tămăduitorule Pantelimoane, roagă pe Milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.

Condacul 1

Înaintea celui cu chip şi nevinovăţie îngerească, a vrednicei slugi a Domnului nostru, care prin nestrămutată credinţă s-a învrednicit a sta alături de scaunul nemuritorului Împărat, Pantelimon, ridicăm rugăciunile noastre şi cerem să ne asculte durerile şi cu puterea ce-i este dată de la Dumnezeu ca un doctor fără de arginţi, să ne cerceteze degrab şi să înlăture de la noi bolile sufleteşti şi trupeşti, ca izbăviţi cu platoşa bunătăţii sale, în tresăltări de bucurie, să-i cântăm: Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Icosul 1

Din pruncie ţi-ai păstrat sufletul curat, Mucenice, căci maica ta cu mare grijă ţi-a sădit în inimă credinţa în dulcele Iisus, pe care mai târziu bătrânul Ermolae stropind-o cu apa cea vie, pe care şi el o avea de la Împăratul cel nemuritor, ai părăsit păgânătatea şi ţi-ai deschis larg sufletul să primeşti pe Hristos, pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, Sfinte cu adâncă judecată;
Bucură-te, că dreaptă ţi-a fost credinţa urmată;
Bucură-te, al pieritorilor zei dispreţuitor;
Bucură-te, al blândului Iisus următor;
Bucură-te, că după Domnul ai însetat;
Bucură-te, că dreaptă răsplătire ai căpătat;
Bucură-te, că n-ai ţinut la bogăţii pământeşti;
Bucură-te, cel ce ţi-ai adunat comori cereşti;
Bucură-te, cel ce stai între cetele sfinţilor;
Bucură-te, ajutătorul năpăstuiţilor;
Bucură-te, podoaba creştinilor cea nepreţuită;
Bucură-te, mângâierea noastră mult dorită;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 2-lea

De mic rămas fără mamă, Sfinte, ai fost dat de tatăl tău la învăţătură păgânească şi la meşteşugul vindecărilor cu puterea zeilor; dar ca o trestie neînfrântă ai rămas în mijlocul vânturilor vrăjmaşe şi nu ai găsit alinare până ce n-ai aflat calea Dumnezeului Celui adevărat, Căruia Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Adânc fiind rănit de dragostea în Hristos, când veneai de la Ermolae şi ai întâlnit pe copilul muşcat de viperă, atunci întâia oară te-ai rugat în genunchi lui Dumnezeu, de la Care a şi venit mântuirea, căci copilul a înviat, vipera a murit, iar tu ai primit botezul şi te-ai împărtăşit cu trupul şi cu sângele Domnului; pentru aceasta te lăudăm aşa:
Bucură-te, tinereţe închinată lui Hristos;
Bucură-te, nădejdea bolnavilor cea cu folos;
Bucură-te, cel ce ştii să înalţi la ceruri rugăciuni;
Bucură-te, cel ce peste noi reverşi minuni;
Bucură-te, că Domnul putere ţi-a dat;
Bucură-te, cel ce copilul ai înviat;
Bucură-te, bucuria multor îndureraţi;
Bucură-te, uimirea multor învăţaţi;
Bucură-te, ostaş neînvins al lui Hristos;
Bucură-te, că ai aprins credinţa creştină în inimile multora;
Bucură-te, întoarcerea multor rătăciţi;
Bucură-te, mângâierea celor amărâţi;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 3-lea

Deşi cu trup omenesc pe pământ, sufletul ţi l-ai înălţat spre cer. Pentru aceasta, cu dreptate te privesc credincioşii ca pe o stea cerească, de unde vine raza mântuirii în toate necazurile; drept care împreună cu tine cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Râvnă multă ai pus, Sfinte, ca să întorci de la închinarea la idoli către Domnul chiar pe tatăl tău, dar el tot păgân a rămas, până ce a văzut tămăduirea pe care ai dat-o, în numele lui Hristos, unui orb şi atunci, împreună cu acela, a primit botezul. Pentru aceasta primeşte de la noi laude ca acestea:
Bucură-te, cercetător al durerilor;
Bucură-te, vindecător al orbilor;
Bucură-te, cel ce dai lumină ochilor trupeşti şi celor sufleteşti;
Bucură-te, sfărâmător al curselor diavoleşti;
Bucură-te, al sufletului tău vânător;
Bucură-te, al doctorilor doctor;
Bucură-te, că lucrezi cu puterea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că în tine nădăjduim şi noi;
Bucură-te, stăvilar al potrivnicilor;
Bucură-te, lauda îngerilor;
Bucură-te, a păgânilor mirare;
Bucură-te, bucuria mamei tale;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 4-lea

Ca norul ce umbrea pe evrei în pustie, astfel te-ai arătat Nicomidiei şi apoi întregii lumi, căci oricine aleargă la tine cu credinţă găseşte alinare, fiind împuternicitul şi alesul Domnului, Căruia pentru darul ce ţi-a dat Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Ca fulgerul s-a răspândit vestea bunătăţii şi a minunilor tale, Sfinte, făcând să se îngrijoreze învăţătorii păgâni, care îndată au cerut împăratului pierderea ta, ca a unuia ce eşti părtaşul lui Hristos, iar tu neabătut ai rămas în credinţă; pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, cel ce ţi-ai împărţit moştenirea săracilor;
Bucură-te, cel ce prin case şi închisori milostenie şi tămăduiri aduci celor necăjiţi;
Bucură-te, îngrozirea păgâneştilor conducători;
Bucură-te, că deşertăciunea păgânească vrei să omori;
Bucură-te, cel ce împăratului ai fost împotrivitor;
Bucură-te, că Hristos în luptă ţi-a fost întăritor;
Bucură-te, că mulţime de chinuri ţi-ai pregătit;
Bucură-te, cel ce cu răbdare chinurile ai suferit;
Bucură-te, că mulţi, privindu-te, cu tine au crezut;
Bucură-te, cel ce Domnului noi mucenici ai făcut;
Bucură-te, cel ce simţi bucurie în chinuri;
Bucură-te, cel de la care moştenim frumoase pomeniri;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 5-lea

Cele ce pentru păgâni erau de preţ pentru tine erau fără de preţ; şi cele fără de preţ pentru ei erau de mare preţ la tine; căci ai dispreţuit dregătoriile şi bogăţiile vremelnice cu care erai ispitit, pentru a câştiga bunătăţile nepieritoare de la Dumnezeu, Căruia Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Neînduplecat văzându-te, împăratul a poruncit să fii spânzurat gol pe lemn, cu fiare să fii sfâşiat şi cu făclii ars, dar nepieritorul Împărat neatins te-a păstrat, spre uimirea tuturor; de care lucru şi noi minunându-ne, cântăm:
Bucură-te, că ai dovedit împăratului puterea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că un vechi slăbănog s-a tămăduit prin darul tău;
Bucură-te, că păgânătatea de ruşine a rămas;
Bucură-te, că vrăjmaşii ţi-au cerut noi torturi într-un glas;
Bucură-te, Sfinte, care ţi-ai pus trupul spre chinuri;
Bucură-te, cel pătruns de credinţă adâncă;
Bucură-te, că, gândindu-te la Domnul, te-ai mângâiat;
Bucură-te, că Hristos în chipul lui Ermolae ţi S-a arătat;
Bucură-te, că fiarele cu care erai sfâşiat ca ceara s-au muiat;
Bucură-te, că de pe lemnul chinurilor sănătos ai fost slobozit;
Bucură-te, că făcliile cu care erai ars s-au stins;
Bucură-te, că înfocată credinţă în inimile multora ai aprins;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 6-lea

Pe gânduri ai pus pe cei ce te chinuiau, Sfinte, şi încruntaţi la faţă şi la suflet, se întrebau de unde ai atâta putere şi de ce zeii nu te pierd. Atunci au iscodit noi chinuri, pe care tu primindu-le încrezător în puterea lui Dumnezeu, cântai: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Plumb mult într-un cazan punând şi sub limbile focului topindu-l, ai fost aruncat în această văpaie cu nădejdea deşartă că acum se va sfârşi cu tine, dar tu, viteazule Mucenic, iarăşi nevătămat ai rămas, precum mai înainte Dumnezeu păzise pe măritul Apostol Ioan. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, floarea nădejdilor către Dumnezeu;
Bucură-te, în boli şi în necazuri izbăvitorul nostru;
Bucură-te, pentru noi, păcătoşii, al lui Dumnezeu îmblânzitor;
Bucură-te, al rugăciunilor noastre către Domnul purtător;
Bucură-te, tare sprijinitor al copiilor noştri;
Bucură-te, îndestularea cea bună a caselor noastre;
Bucură-te, rouă ce inimile răcoreşti;
Bucură-te, cel ce de asupriri ne izbăveşti;
Bucură-te, vindecarea celor ce de la oameni nu-şi găsesc alinare;
Bucură-te, că din valurile deznădejdilor prin tine aflăm izbăvire;
Bucură-te, cel ce văpaia plumbului ai răcorit;
Bucură-te, cel ce cunună neveştejită ţi-ai pregătit;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 7-lea

Zile de-a rândul ai fost chinuit, Sfinte, dar acestea mai multă răsplătire ţi-au adus şi mulţumirea mai mult ţi-a crescut, când cu chinurile tale, dor mare ai aprins în inimile multora, să părăsească zeii şi să treacă la Hristos, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Piatră ţi-au legat de gât, Pantelimoane, şi în mare ai fost aruncat, dar Stăpânul mărilor şi pe tine, şi piatra a făcut-o uşoară şi plutitoare, căci ai mers pe luciul apei, ieşind la mal. Deci şi noi bucurându-ne şi minunându-ne, îţi cântăm:
Bucură-te, cel ce nu te înfricoşezi de chinuri, viteazule;
Bucură-te, cel înarmat cu bărbăţie şi credinţă, alesule;
Bucură-te, al puterii firii înfrângător;
Bucură-te, al adâncului mării stăpânitor;
Bucură-te, plutitor deasupra apelor;
Bucură-te, vieţuitor deasupra ispitelor;
Bucură-te, tinere plin de mireasmă duhovnicească;
Bucură-te, dobânditor de slavă cerească;
Bucură-te, liman al celor îngreuiaţi;
Bucură-te, mulţumirea celor îndureraţi;
Bucură-te, răspânditorule al credinţei;
Bucură-te, iubitorule al umilinţei;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 8-lea

Nici tinereţea, nici nevinovăţia şi nici puterea minunilor tale, n-au schimbat inimile chinuitorilor, ci mai rău sporind în mânie, îţi iscodeau alte pătimiri, crezând că pot pune lumina sub obroc; iar tu făclie mai luminoasă te arătai, spre bucuria lui Dumnezeu cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Neîncetat ai fost ispitit cu bunătăţi şi cinstiri lumeşti, dar ca pe nişte curse în calea către cer judecându-le, ai fost aruncat în mijlocul leilor şi neliniştiţi te-au privit, dorind să-ţi vadă trupul sfâşiat; dar Stăpânul tuturor gurile fiarelor a închis; pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, cel ce eşti cu nevinovăţie încununat;
Bucură-te, că pentru nevinovăţie la chinuri ai fost dat;
Bucură-te, că lupta cea bună ai luptat;
Bucură-te, că Dumnezeu minunat te-a arătat;
Bucură-te, lumină ce sub obroc nu s-a putut pune;
Bucură-te, vieţuitor plin de fapte bune;
Bucură-te, cel ce bunătăţile lumeşti curse le socoteşti;
Bucură-te, că te-ai făcut asemenea oştilor cereşti;
Bucură-te, noule Daniele, aruncat în mijlocul leilor;
Bucură-te, că fiarele s-au făcut asemenea mieilor;
Bucură-te, că vrăjmaşii doreau să te piardă;
Bucură-te, că Hristos nevătămat te-a păzit;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 9-lea

Văzând tăria ta, Sfinte, mulţi din păgâni au crezut în Hristos, pentru care lucru împăratul de mânie a fost cuprins, iar tu, Pantelimoane, te veseleai pentru vânări de noi suflete, cu care şi noi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Şi pe roată cu cuie ai fost chinuit, dar roata s-a sfărâmat, lovind pe mulţi necredincioşi şi vrăjitor socotindu-te, ai mărit pe preotul Ermolae, dascălul tău. Atunci cu trei ostaşi te-au însoţit, Sfinte, spre a-l aduce împăratului care şi lui îi dorea sfârşitul. Deci pentru noua jertfă ce prin tine se pregăteşte grăim:
Bucură-te, propovăduitorul dumnezeieştii credinţe;
Bucură-te, cel ce înfrunţi mâniile aprinse;
Bucură-te, că pe roată ai fost chinuit;
Bucură-te, că de creştinătate eşti preamărit;
Bucură-te, cel ce ai fost socotit vrăjitor;
Bucură-te, căci cu Hristos te-ai arătat biruitor;
Bucură-te, al lui Ermolae de mucenicie vestitor;
Bucură-te, căci cu dascălul tău eşti pătimitor;
Bucură-te, că ucenici ai lui Ermolae, Erimp şi Ermocrat s-au arătat;
Bucură-te, că la moartea lor pământul s-a cutremurat;
Bucură-te, cel ce Treimii pe pământ ai slujit;
Bucură-te, că prin vindecări doctor al Domnului te-ai dovedit;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 10-lea

Zadarnice au fost chinurile păgânilor, Sfinte, căci drumul ţi-a fost drept către Hristos; pentru aceasta te-ai învrednicit de darul tămăduirilor ce-l verşi tuturor celor ce cu credinţă vin la tine cu rugăciuni şi cu care cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Cine nu te va lăuda, văzându-te cu ochii minţii, că ai fost împins şi lovit ca un răufăcător, spre marginea Nicomidiei, unde ţi se hotărâse tăierea capului, şi tu mai liniştit şi mai vesel te-ai arătat. Pentru aceasta din nou primeşte această laudă:
Bucură-te, cel ce loviri ca Domnul ai primit;
Bucură-te, că pentru Iisus toate ai suferit;
Bucură-te, că, în chinuri, Domnului slavă dădeai;
Bucură-te, că Împărăţia cerească cu dor o căutai;
Bucură-te, că numele din Pandoleon ţi-a fost schimbat;
Bucură-te, că glas din cer Pantelimon te-a chemat;
Bucură-te, că după nume eşti multmiluitor;
Bucură-te, că după fapte eşti mult-îndurător;
Bucură-te, că faţa ca de înger ţi s-a făcut;
Bucură-te, că chinuitorii în lături s-au abătut;
Bucură-te, că spre lovire călăii ai îndemnat;
Bucură-te, că abia îndrăznind capul ţi-au tăiat;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 11-lea

Cu durere drept-credincioşii au privit sfârşitul tău, Pantelimoane; căci tu le-ai fost flacără nestinsă a dreptei credinţe, miluitor al celor lipsiţi şi vindecător al celor bolnavi, dar ne mângâiem că te-ai suit la Dumnezeu, de unde nu încetezi a privi spre mulţimea ce te cheamă în rugăciuni şi, izbăvind-o de dureri, cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Senin la suflet şi blând la chip ţi-ai primit sfârşitul, trecând astfel în Împărăţia cerească, unde eşti întâmpinat de Sfânta Treime şi aşezat de-a dreapta Sa, mărit de sfinţi şi de puterile cereşti, pentru care laudă ca aceasta îţi aducem:
Bucură-te, mireasmă ce până la cer te-ai ridicat;
Bucură-te, că duhul tău Treimii l-ai încredinţat;
Bucură-te, mult-plânsule de credincioşii pământului;
Bucură-te, mult-lăudatule de puterile cereşti;
Bucură-te, a lui Ermolae, Erimp şi Ermocrat bucurie;
Bucură-te, cu înaintaşii mucenici împreună-vieţuire;
Bucură-te, că de pământ nicidecum nu te-ai depărtat;
Bucură-te, că în rugăciuni pe orice credincios ai ascultat;
Bucură-te, albină ce te-ai îmbogăţit în fapte bune;
Bucură-te, că ai fost încoronat cu nepieritoare cununi;
Bucură-te, piatră la temelia creştinătăţii;
Bucură-te, înfrângător al păgânătăţii;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 12-lea

Lupta cea bună ai luptat, credinţa ai păstrat, mulţumindu-ţi sufletul, că ai urmat lui Hristos, iar pentru noi ai rămas vrednică pildă, ca, privind la tine, să-ţi urmăm credinţa şi în ispite să ne înarmăm cu armele tale şi biruitori să mulţumim lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Şi după moarte ai săvârşit minuni, Pantelimoane, căci în loc de sânge lapte a curs din grumazul tău şi măslinul de care ai fost legat spre tăiere, în vederea tuturor, s-a umplut de roade; de aceea iarăşi auzi de la noi:
Bucură-te, bucuria Tatălui;
Bucură-te, lauda Fiului;
Bucură-te, desfătarea Duhului Sfânt;
Bucură-te, miluirea celor de pe pământ;
Bucură-te, izvor nesecat de tămăduiri;
Bucură-te, izbăvitor de chinuri;
Bucură-te, doctor sufletesc şi trupesc;
Bucură-te, alesule al Tatălui ceresc;
Bucură-te, cel ce linişteşti sufletele;
Bucură-te, cel ce îmblânzeşti cugetele;
Bucură-te, cel ce scapi de urgia duşmanilor;
Bucură-te, cel ce înlături norul suspinelor;
Bucură-te, cel ce primeşti gândurile şi puterile;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 13-lea

Sfinte Mare Mucenice şi tămăduitorule, Pantelimoane, ţie îţi vărsăm durerile noastre de multe feluri şi tu fără întârziere, cu puterea ce o ai de la Dumnezeu, spre Care ne eşti mijlocitor, auzind suspinuri înăbuşite în noapte, în zi, în pat de suferinţă, în călătorii, fii celor ce se roagă ţie, după nevoile fiecăruia: celor neliniştiţi, liniştitor, celor asupriţi apărător, celor în primejdii izbăvitor, celor învăluiţi în păcate scutitor, rătăciţilor îndrumător, bolnavilor deplin vindecător, orfanilor tată, văduvelor părinte, soţilor întăritor în căsnicie, celor porniţi cu răutate îmblânzitor şi ne întăreşte în faţa necazurilor, căci suntem slabi şi istoviţi, Sfinte, şi astfel cu puterea ta, descătuşaţi de amărăciunile noastre, să petrecem în mulţumire, cântând lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi iarăşi se zice Icosul 1: Din pruncie ţi-ai păstrat sufletul curat…, Condacul 1: Înaintea celui cu chip şi nevinovăţie îngerească…,

Icosul 1

Condacul 1

şi se face otpustul.

Imagine: Icoana Sfântului Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon din Mănăstirea Sfânta Ecaterina

Sursa: doxologie.ro

Canon mângâietor către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu la toată boala

iulie 26, 2015iulie 26, 2015 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

Facere a Părintelui nostru purtător de Dumnezeu, Ioan al Evhaitelor
Al cărui acrostih

Bolile mele tămăduiește-le, Fecioară, ale monahului Ioan

Cântarea I, glas plagal 4

Irmosul:

«Pe Faraon cel ce era purtat în carele de război, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni de demult, lovind în chipul Crucii și despărțind marea. Și pe Israel cel fugărit, care mergea pe picioare, l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi (se repetă după fiecare strofă)

Neputințele mele și bolile, tămăduiește-le, Născătoare de Dumnezeu, ca ceea ce ai născut cu trup pe Dumnezeu Cuvântul, pe Cel ce, cu patimile Lui, a purtat neputințele și bolile tuturor și pe Cel ce vindecă betejunile.

Ceea ce ai născut, Stăpână, fără dureri, durerile mele și cumplitele chinuri și pătimirile cele mai groaznice care mă apasă și mă încolțesc din toate părțile, ușurează, ridică povara și prin cercetarea ta tămăduiește-mă.

Întoarce-mi jalea bolii mele în bucuria însănătoșirii, rupe sacul cel întunecat al răului meu obicei, Fecioară, și încinge-mă cu bucuria strălucită a deprinderii celei bune și de veselie umple-mă.

Cuptorul învăpăiat al patimilor a aprins scânteile arzătoare ale bolilor celor stricătoare și mă arde cu cărbunii înfocați prin cele mai cumplite arsuri, dar dacă mă vei răcori tu, Stăpână, răcoarea ta va fi mie vindecare.

Cântarea a 3-a

Irmosul:

«Doamne, Cel ce ai făcut acoperământul bolții cerești și ai întemeiat Biserica, Tu pe mine mă întărește întru dragostea Ta, Cel ce ești marginea doririlor și întărirea credincioșilor, Unule Iubitorule de oameni».

Fecioară, tu ai născut pe Dumnezeu cel minunat întru sfinți pentru aceea minunate fă milele tale cu mine, Preasfântă cinstită, și pe mine cel deja mort din pricina durerilor nesuferite, viază-mă, rogu-mă.

Pe patul durerii zăcând îndurerat, pe tine te chem, Fecioară, pleacă urechea ta spre mine, grăbește să mă mântuiești, grăbește să mă scoți din focul care acum arde mocnit inima mea.

Pe fiul cel cu minte pruncească, pe tânărul cel fără de rânduială, cu toiagul pedepsindu-l, părintele cel iubitor îl înțelepțește, știu, Iubitorule de oameni, ci pe mine cel bătut după vrednicie, iarăși mă miluiește prin ceea ce Te-a născut.

Liman tare și ancoră sfântă și nădejde nezdruncinată, Stăpână, te-am dobândit, pentru aceea pe mine, cel învălurit de valurile ispitelor, îndreptează-mă spre limanul cel liniștit al sănătății.

Cântarea a 4-a

Irmosul:

„Tu, Doamne, ești tăria mea, Tu și puterea mea, Tu, Dumnezeul meu, Tu bucuria mea, Cel ce n-ai părăsit sânurile părintești și ai cercetat a noastră sărăcie. Pentru aceasta cu Proorocul Avvacum strig către Tine, slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni”.

Tu ai izvorât izvorul Tămăduirilor, uscând adâncul cel fără fund al bolilor, dăruind în dar putere celor ce bolesc, sănătate celor ce rău pătimesc, pentru aceea pe mine cel covârșit de cumplite boli și de amare neputințe mă tămăduiește.

Ca să povestesc minunile tale, Născătoare de Dumnezeu, și faptele tale minunate și să mărturisesc între fiii oamenilor minunile tale, cu totul lăudată, caută cu milostivire la mine, cel bolnav, și sănătate desăvârșită dăruiește-mi.

Slobozire celor bolnavi fiind și sănătate la îndemână și vindecare, schimbare și răcorire celor cheltuiți în deznădejdi, în nenorociri și în necazuri, în cele mai amarnice chinuri și dureri neîmblânzite, îndură-te, Stăpână.

Cel ce ai purtat slăbiciunea firii omenești, Hristoase, pentru bunătatea Ta, slăbiciunile mele cele multe și bolile cu milostivire vindecă-le, mult Milostive, având pe Preacurata Maica lui Dumnezeu înduplecându-Te la aceasta, pe ceea ce curat Te-a născut pe Tine.

Cântarea a 5-a

Irmosul:

«Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta, Cel ce ești lumină neapusă? Că m-a acoperit întunericul cel vrăjmaș pe mine, ticălosul. Ci, Te rog, întoarce-mă și la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele».

Cu stropirea îndurărilor tale, spălând întinăciunea bolii mele, dă-mi mie, Stăpână, să mă bucur de curata sănătate, căci viața mea câte puțin se cheltuiește și nu-mi este mie nădejde de mântuire.

În durere anii mei se scurg și în suspinuri viața mea se sfârșește, a slăbit puterea trupului meu, Stăpână. Căci s-au tulburat oasele mele de-atâta zăcut, pentru aceea miluiește-mă.

Pe tine ocrotitoare caldă și ajutor grabnic în necazuri te-am agonisit, Fecioară, la sprijinul tău alerg, ușurează-mi amarele chinuri și nesuferitele dureri și cumplita suferință.

Cântarea a 6-a

Irmosul:

«Adâncul păcatelor cel mai de jos m-a înconjurat, ci precum pe Proorocul Iona, scoate, Doamne, din stricăciune viața mea».

Mai mare vâlvătaie decât cea a cuptorului Babilonului, mai arzătoare văpaie a încins materia păcatelor mele, care mă arde și mă topește și întețește înlăuntrul inimii arșițe mistuitoare.

Nor luminos picurător de har, Fecioară, plouă asupra mea râuri de vindecări care să-mi topească fierbințeala arșițelor mele mistuitoare, răcorește-mă, rogu-mă și dă-mi mie să mă întorc iarăși la sănătatea dintâi.

Izvor de apă vie, îndulcește apa amară și nestătătoare a durerilor și chinurilor și viforul patimilor trupului care cumplit mă înviforează, îmblânzește-l, domolește-l, oprește-l, stinge-l și inima o înseninează.

Adoarme răstimpul durerilor și arșițelor, prin neadormita ta rugăciune, Fecioară, și fă să înceteze frigurile puternice, neîncetate și sălbatice ale acestora, căci și oasele mele s-au zdrobit.

Cântarea a 7-a

Irmosul:

«Tinerii evrei în cuptor au călcat văpaia cu îndrăzneală, și în rouă focul l-au prefăcut strigând: Bine ești cuvântat în veci, Doamne Dumnezeule».

Toată așteptarea, toată nădejdea mântuirii la tine o arunc, pentru aceea, întoarce-mă din patul de boală, Stăpână, la sănătatea mea.

Râu de vindecare izvorăște-mi și cuptorul clocotitor, Fecioară, al arșițelor puternice stinge-l până în sfârșit. Căci tu ai izvorât izvorul vieții dumnezeiești, râul cel dulce.

A ridicat văpaie fără de sfârșit multa bilă rea, care a făcut cenușă umezeala cea după fire, uscând precum lemnul nenorocita mea inimă.

Singura bucurie a celor întristați, fiindcă și eu sunt necăjit, grabnic auzi-mă, ia aminte la sufletul meu și nu-ți întoarce fața milei tale de la mine, Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 8-a

Irmosul:

«De șapte ori nebunește a încins tiranul haldeilor cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar văzându-i pe aceștia mântuiți printr-o putere mai mare, a strigat: Pe Făcătorul și Mântuitorul tineri binecuvântați-L, preoți lăudați-L popoare preaînălțați-L întru toți vecii».

Nou paralitic sunt, mort însuflețit, pe jumătate mort, zăcând jos, sunt aruncat la pat. Și mi s-a făcut patul mormânt, Stăpână, mie celui slăbănogit de mâini și de picioare. Dar dacă vrei, numai prin cuvânt poți să mă mântuiești ca singură Maică a lui Dumnezeu și Fecioară Preacurată.

Înviforat cumplit de boli nevindecate, de cumplite neputințe, și patimi una după alta fără de vindecare, am ancorat ca la un țărm liniștit la limanul cel lin al milei tale, Fecioară. Potolește valul durerilor mele și fă să înceteze valurile muncilor.

Bucură-te, izvor al bunătății, noianul bunătății, adânc al iubirii de oameni și al milei, fă minunată bunătatea ta și asupra mea și slobozește-mă degrab, cu picătura milostivirii tale, din cea mai de pe urmă boală care mă stăpânește și mă vlăguiește.

Râu al harului, scăldătoare a vindecărilor, potir nesecat al bucuriei și al veseliei, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână, vindecă-mă și pe mine, cel ce zac aruncat pe patul durerii, ca o povară neînsuflețită și amestecă mie băutura mângâietoare a sănătății.

Cântarea a 9-a

Irmosul:

«Spăimântatu-s-a de aceasta cerul și marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor în trup și pântecele tău s-a făcut mai cuprinzător decât cerurile. Pentru aceea, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngerești și omenești te măresc».

Vindecă-mă pe mine cel ce bolesc din chinuri cumplite, ca ceea ce ai născut pe Dumnezeu fără de sămânță, pe Cel ce vindecă numai cu voia bolile trupului și ale sufletului, pentru ca, petrecând în sănătate, să te laud pe tine cu bucurie și să te cinstesc cu veselie și să te măresc cu voioșie.

Maică a Creatorului a toate, plăsmuiește-mă din nou pe mine, cel cu totul zdrobit, și pe mine cel aruncat și zdrobit în țărână, ca o bună, ridică-mă, căci toate le poți ca ceea ce ai născut, Fecioară, pe Stăpânul Cel puternic în putere și toate câte voiești pe toate le poți.

Îndreptarea celor căzuți și neputincioși, tăria și sănătatea și vindecarea, îndreaptă-mă, Fecioară, și pe mine, cel neputinicos și cu adevărat mult păcătos și căzut cu trupul, cu sufletul și cu duhul. Învrednicește-mă de sănătate, Fecioară, și mântuire dobândește pentru mine.

Slobozirea cea mai grabnică a celor bolnavi, mângâiere gata celor bolnavi, răcorire a celor ce rău pătimesc în nenorociri, caută cu milostivire la slăbiciunea mea și la multa mea rea pătimire și ia aminte la mine cu iubire de oameni și cu ochiul tău cel blând, Fecioară.

(Sfântul Ioan Mavropous, Mitropolitul Evhaitelor, Canoane de mângâiere la Domnul nostru Iisus Hristos și la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, traducere din limba greacă veche de Laura Enache, Editura Doxologia, 2015)

Sursa: doxologia.ro

Asistentul medical, membru al echipei medicale

iulie 25, 2015iulie 25, 2015 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

Da, membru al echipei medicale! Am accentuat intenționat cuvântul membru, fiindcă, atât în străinătate – deși ceva mai atenuat – cât și la noi în țară, se gândește, de multe ori, la maniera:”executant”. Nu este așa! Asistentul medical nu este doar un executant, din contră. Nu, nu învață la școală doar cum să facă injecțiile, să dea pastilele, să schimbe un pansament. Nu! Învață suficient cât să intervină atunci când medicul nu este și, de multe ori, viața dumneavoastră depinde de deciziile pe care el le ia în absența medicului, ceea ce nu este puțin. Sigur, condiția este ca acelui asistent medical să-i pese și să-și fi însușit cunoștințele, să le fi prelucrat cu creierașul lui pentru a le înțelege și pentru a ști ce face.

Ce mai înseamnă asistent medical?

Omul care intră dimineața, la amiază sau seara în salon să vă întrebe cum vă simțiți, să vă dăruiască un zambet, să vă asculte și care are un cuvânt bun, încurajator pentru dumneavoastră, care să se roage cu dumneavoastră și pentru dumneavoastră dacă și când doriți, care să știe să se joace cu copiii dumneavoastră sau măcar să-i facă să se detașeze de suferință.

Omul care vă ajută să vă spălați sau vă spală, care vă ajută să mâncați sau vă dă să mâncați, care vă ajtă să vă ridicați din pat atunci când nu puteți.

Omul care este atent la cât de eficiente sunt tehnicile pe care le aplică și care caută să le îmbunătățească atunci când nu sunt.

Omul care vine acasă la dumneavoastră ca să vă schimbe o sondă, un pansament, să facă mișcare cu dumneavoatră (mobilizare).

Omul care vă poate sprijini pe parcursul sarcinii – și pe ea și pe el – și după ce ați născut.

Omul care se străduiește să-i mângâie pe cei care au un bolnav incurabil în familie sau un bolnav care și-a pierdut discernământul sau unul căruia boala i-a schimbat comportamentul.

Omul care, dacă îl luați în serios, vă poate sprijini oricând atunci când aveți nevoie de informații privind modul în care să vă păstrați sănătatea, să o recăpătați, să țineți în frâu boala/bolile pe care deja le aveți și care vă poate îndruma către un alt membru al echipei atunci când situația o impune.

Vi se pare că spun povești? Vă înțeleg! Nu regăsiți întotdeauna această imagine la asistentul care vă îngrijește și știu de ce. Ar trebui să doriți să știți și dumneavoastră. Eu pot enumera câteva motive:

Admitere facilă în sistem, fie PL, fie facultate. Eu una propun ca probe: biologie umană, chimie, interviu asistat de o persoană care să ateste că al nostru candidat poate să-și dezvolte calitâțile necesare unei astfel de meserii.
Absolvenți extrem de prost și prost pregătiți – o parte.
Instruire precară și preferențială în spital a elevilor și studenților. Nu generalizez, dar în cele de stat e aproape regulă.
Sistem de salarizare discriminant pe fondul acelorași atribuții.
Personal insuficient.
Alegerea liderilor pe alte baze decât cele principiale.
Un reprezentant național – OAMMR – care, în ciuda taxelor pe care le percepe, nu oferă decât eliberarea certificatului de AM înregistrat – registered nurse – și nici nu are o dare de seamă anuală privind modul de folosire a fondurilor.

Am enumerat doar câteva motive. Sunt și altele, dar nu vreau să mă lungesc. Ce vreau însă, este să conștientizați că toate aceste probleme sunt nu doar ale asistenților medicali, ci și ale dumneavoastră. Da, și ale dumneavoastră. Dumneavostră îi educați și îndrumați pe cei care intră pe băncile școlii, dumneavoastră plătiți la buget pentru ca să aveți parte de serviciile noastre. Bănuiesc că doriți ca ele să fie de calitate. Dacă da, atunci revizuiţi gândul cu care v-aţi trimis copiii la şcoala care îi va pregăti pentru această meserie grea şi subapreciată, şi fiţi cu ochii pe ei pentru a vedea dacă asta li se potriveşte cu adevărat. Iar pentru a atinge aceste obiective trebuie să acţionaţi la modul informat. Susțineți-ne!

Doamne ajută!

Mihaela Cardiș

În ce fel se poate ruga cineva pentru cei ce s-au sinucis

iulie 25, 2015iulie 25, 2015 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

Tot ce veți face pentru cei plecați voluntar din viață, faceți cu sfătuire de la duhovnic și binecuvântare!

Iată o întâmplare, care s-a petrecut în viața cuviosului Leonida de la Optina, care a murit în 1841. Tatăl unuia dintre ucenicii săi, Pavel Pambovisev, a murit de moarte năprasnică, prin sinucidere. Fiul iubitor, a fost profund mâhnit la aflarea acestei vești, și și-a vărsat durerea duhovnicului:

„Moartea nefericită a tatălui meu este pentru mine o cruce grea. Da, eu sunt acum răstignit și voi duce aceste chinuri cu mine în mormânt. Îmi închipui veșnicia ca fiind cumplită pentru păcătoși, în care nu mai există căință, și sunt chinuit de caznele veșnice care îl așteaptă pe tatăl meu, care a murit fără pocăință.

Spune-mi, Părinte, cum îmi pot alina această durere?”

Părintele a răspuns:

„Ai încredere atât în tine, cât și în soarta tatălui tău, care se află în voia lui Dumnezeu, Care este Atotînțelept și Atotmilostiv. Să nu fii curios și nu încerca să afli tainele Celui Prea Înalt. Străduiește-te cu umilință și înțelepciune să te întărești într-o suferință pe care să o poți răbda. Roagă-te Atotbunului Ziditor, și îndeplinește-ți datoria de iubire și obligația de fiu.”

La întrebarea:

„În ce fel se poate ruga cineva pentru astfel de oameni?”, răspunsul a fost:

„În duhul oamenilor virtuoși și înțelepți, roagă-te astfel:

„Caută, o, Doamne, sufletul pierdut al tatălui meu. Dacă este cu putință, ai milă! De nepătruns sunt judecățile Tale. Nu socoti această rugăciune a mea ca un păcat; ci facă-se voia Ta cea sfântă!”

”Roagă-te simplu, fără vreun model, punându-ți inima în mâna Celui Prea Înalt. De bună seamă că nu a fost voia lui Dumnezeu ca tatăl tău să aibă o moarte atât de năprasnică. Acum tatăl tău se află în voia Aceluia Care poate arunca atât sufletul cât și trupul lui în cuptorul de foc, care poate smeri sau înălța, încredința morții sau aduce la viață, a trimite în străfundurile iadului sau a ridica la ceruri. În același timp, El este milostiv, Atotputernic și plin de iubire, încât toate însușirile bune ale celor născuți din țărână, nu sunt nimic față de marea Sa bunătate. De aceea, nu ar trebui să suferi peste măsură. Vei spune: „Eu îmi iubesc tatăl, și de aceea mă mâhnesc fără alinare”. Este adevărat. Dar Dumnezeu l-a iubit și îl iubește cu mult mai mult decât îl iubești tu. Și astfel, îți rămâne să lași soarta veșnică a tatălui tău în seama bunătății lui Dumnezeu, Care, dacă El vrea are milă, dar cine poate să se împotrivească Lui?”

Și astfel, această rugăciune personală, care poate fi spusă acasă sau în chilie, așa cum a făcut-o Părintele Leonida pentru ucenicul său, având experiența duhovnicească, poate servi creștinului ortodox ca un exemplu de rugăciune pentru orice creștin neortodox, care îi este apropiat. De exemplu, creștinul se poate ruga astfel:

Ai milă, o, Doamne, dacă este cu putință, de sufletul robului Tău (numele) care a plecat dintre noi în viața cea veșnică, rupt fiind de Sfânta Biserică Ortodoxă a Ta! De nepătruns sunt judecățile Tale. Nu socoti această rugăciune a mea ca un păcat, ci facă-se sfânta voie a Ta!

Ieromonah Serafim Rose, Sufletul după moarte, (anexa 4)

Rugăciune

Sursă: http://www.sfintiiarhangheli.ro/ce-fel-se-poate-ruga-cineva-pentru-cei-ce-s-au-sinucis

Canon de rugăciune către Sfânta Mare Muceniţă Hristina – 24 Iulie

iulie 24, 2015iulie 24, 2016 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

Troparul Sfintei Mari Muceniţe Hristina, glasul al 4-lea:

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Hristina, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Cântarea 1, glasul al 8-lea.

Irmosul:

Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând, israeliteanul striga: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Bucură-te, purtătoare de chinuri, Prealăudată Hristina, care te-ai arătat muceniţă Mântuitorului nostru Hristos şi ai părăsit toată rătăcirea şi necredinţa cea părintească.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Văzând pe vrăjmaşul surpat şi zăcând înaintea picioarelor pruncii purtătoare de chinuri, să dăm cu toţi laudă Mântuitorului, Cel Ce o a arătat pe ea purtătoare de biruinţă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dorit-ai să vezi, podoaba cea frumoasă a Mirelui tău, curată; pentru aceea, te-ai înfrumuseţat pe tine luminat cu dumnezeieştile chinuri, ceea ce eşti purtătoare de chinuri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Zămislit-ai pe Cuvântul Tatălui Cel Unit cu trupul cel din tine după al Său Ipostas. De Acesta dorind Hristina, a câştigat lauda muceniciei.

sf-christina3

Cântarea a 3-a. Irmos: Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti Lumina celor din întuneric şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întinzându-ţi ochii şi cugetul la cer, mărită, prin mijlocirea zidirilor ai cunoscut pe Ziditorul tău.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Credinţa în Dumnezeu o ai avut bogăţie nerăpită, pentru aceea ai părăsit sărăcia idolilor, cinstită fericită.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Tu, muceniţă, fiind cumplit legată de lemn şi suferind schingiuiri cântai laudă de mulţumire lui Hristos Făcătorului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Alinează-mi tulburarea cugetului, Curată Stăpână, încetează toată întristarea sufletului meu, Ceea ce ai născut pe Hristos Domnul.

Irmosul:

Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îndulcindu-te de dumnezeieştile priviri ale Mirelui tău, muceniţă cea cu numele lui Hristos şi uitându-te la frumuseţile Lui, te desfătai cu bătăile.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind legată pe roată, muceniţă ai strigat: Te măresc pe Tine, Doamne şi slăvesc numele Tău, al Celui Ce faci puternici pe cei ce Te doresc pe Tine.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lipitu-m-am de urma Ta, Hristoase, fiind rănită de dorirea dragostei Tale; ci arată-mă purtătoare de biruinţă, strigai, muceniţă, când erai supusă la chinuri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Nesuferind dragostea ta cea către Hristos, Sfântă Muceniţă Hristina, ticălosul tău tată cel fără de Dumnezeu, cumplit te îngrozea cu felurite chinuri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Slăvitul între prooroci Isaia, Toiag te-a numit odinioară, care ai odrăslit pe Domnul, Născătoare de Dumnezeu, Maică pururea Fecioară.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Dis-de-dimineaţă strigăm Ţie, Doamne, mântuieşte-ne pe noi; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca pe una ce te-ai făcut înger în trup, muceniţă, îngerii cei cereşti te hrăneau pe tine cu hrană îngerească.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nu te-ai lepădat de Piatra Vieţii, Muceniţă Hristina; pentru aceea, legându-te de piatră, vrăjmaşii te-au aruncat în apă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Răpitu-te-ai către înălţime, zburând ca o turturea, cu aripile Dumnezeiescului Duh şi te-ai odihnit la Ziditorul tău.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Înviază-mă pe mine cel ce sunt mort prin păcate, Fecioară Preacurată, Ceea ce ai născut Viaţa Cea fără de păcat.

Cântarea a 6-a. Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul și Lui voi spune scârbele mele; ca s-a umplut sufletul meu de răutați și «viața mea s-a apropiat de iad, și ca Iona mă rog: Dumnezeule, «din stricăciune scoate-mă».

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îndulcitu-ţi-s-a inima de dulceţile Doritorului tău Cel Preadulce, purtătoare de chinuri. Şi alergând către mirosul patimilor Lui, strigai: mă îndulcesc trăgându-mă de dorirea Ta, Împărate al tuturor şi pentru dragostea Ta sunt înjunghiată.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Văzându-te tatăl tău, muceniţă, că iubeşti pe Tatăl Ceresc, a arătat către tine minte de închinător la idoli şi te-a supus la chinuri de multe feluri, că nu şi-a cunoscut păgânul hotarele firii sale.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca un crin şi ca un trandafir cu miros dulce ai înflorit în văile mucenicilor, picurând dar de mir făcut cu miresme şi ai înmiresmat inimile credincioşilor, Cinstită Muceniţă Hristina, cea cu numele lui Hristos, ceea ce eşti părtaşă Sfinţilor Îngeri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Înţelegând grăitorii de Dumnezeu prooroci adâncimea Tainei tale, Fecioară, fiind luminaţi mai înainte de Dumnezeiescul Duh, prooroceşte au vestit de mai înainte că aveai să fii cu adevărat Maică a Stăpânului tuturor.

Irmosul:

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune mâhnirile mele. Că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea de iad s-a apropiat; şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat…

Porumbiţă cu chip de lumină te-ai cunoscut, având aripi de aur şi către înălţimea cerurilor ai sosit, Cinstită Muceniţă Hristina. Pentru aceea, săvârşim, mărită, prăznuirea ta, închinându-ne cu credinţă raclei moaştelor tale, din care izvorăşte tuturor cu adevărat dumnezeiască tămăduire sufletelor şi trupurilor.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Tinerii evreieşti au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, cântând: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împreunându-te cu focul cel vâlvâitor, lăudai pe Făcătorul de bine al tuturor, Care a răcorit inima ta, cântând: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind să dobândeşti numai pe Dumnezeu, n-ai purtat grijă de mădularele care ardeau în văpaie, nu te-ai lepădat de Hristos, fecioară, ci cântai: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu ploile sângiuirilor tale ai secat râurile nebuniei idoleşti; iar acum, revărsând noianuri de tămăduiri, potoleşti văpaia patimilor, fecioară muceniţă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu Dumnezeiasca ta Zămislire trecând peste legile firii, Fecioară, mai presus de fire ai născut pe Dumnezeu grăind: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.

Cântarea a 8-a. Irmos: De şapte ori cuptorul, tiranul haldeilor l-a ars nebuneşte pentru cinstitorii de Dumnezeu. Iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu dumnezeiască ocârmuire nevătămată ai trecut marea cea cu valurile supărărilor şi ale chinurilor, înecând pe şarpe în adâncimea chinurilor tale, muceniţă. Pentru aceea, ai ajuns la limanurile fără de valuri ale Raiului, grăind: preoţi, binecuvântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Omorât-ai pe şarpele cel cumplit, cu lupte de viaţă; şi cu cântările rugăciunilor tale, ai adormit fiarele cele sălbatice şi ai rămas fără de vătămare de la ele, Sfântă Muceniţă Hristina, cântând Ziditorului: tineri, binecuvântaţi, preoţi, lăudaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Cu cuvânt viu ai sculat pe cel omorât de muşcăturile şerpilor celor otrăvitori, muceniţă purtătoare de chinuri, căci Dum nezeu, Cel Ce a ascultat rugăciunile Tale, Sfântă Hristina, a călcat moartea prin Dumnezeiasca Sa Îngropare, către Care neîncetat grăieşti: preoţi, binecuvântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce eşti Ajutătoare tare a credincioşilor, pururea Fecioară, mântuieşte-mă de înşelăciunea vicleanului balaur, care mă vrăjmăşeşte cumplit şi se sileşte să mă smerească. Că tu eşti Îndreptare Nerătăcită celor ce nădăjduiesc întru tine şi care cântă neîncetat: popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

De şapte ori cuptorul chinuitorul caldeilor l-a ars nebuneşte, pentru cinstitorii de Dumnezeu. Dar, văzându-i pe aceştia mântuiţi de o putere mai mare, Făcătorului şi Mântuitorului a grăit: tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a. Irmos: Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară curată, noi cei izbaviți prin tine, slăvindu-te cu cetele cele fără de trup.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind luminată şi strălucind cu podoabele muceniciei, te-ai învrednicit a vedea pe Mirele tău, Sfântă Hristina, Muceniţă mult Pătimitoare.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Frumoasă este podoaba pe care ţi-a dăruit-o Hristos, Cel Ce întrece pe toţi cu frumuseţea şi te-a învrednicit de cămările cele cereşti.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împreunatu-te-ai cu cetele celor fără de trup, mărită şi ai fost rânduită împreună cu adunarea nevoitorilor; roagă pentru noi pe Cel cu totul Îndurător.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pomenirea ta, Muceniţă Hristina, luminând pe cei ce te cinstesc pe tine, mai luminată decât soarele s-a arătat cu razele darurilor Duhului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Iubitoare de bine, Fecioară, îmbunătăţeşte sufletul meu cel înrăutăţit de păcate şi cu rugăciunile tale mă izbăveşte de văpaia cea veşnică.

Irmosul:

Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine, Fecioară Curată, noi, cei mântuiţi prin tine, cu cetele celor fără de trupuri slăvindu-te pe tine.

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău…

Ca un alabastru cu mir, sângele tău, cinstită, cu dragoste l-ai adus lui Hristos, Mirelui tău şi ai primit de la Dânsul răsplătire vrednică de laudă. Pentru aceea, ai luat darul tămăduirilor cu puterea Duhului şi ai izgonit toată tabăra demonilor, Muceniţă, Mărită Hristina.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău…

Preasfântă Fecioară, Ceea ce eşti Nădejdea creştinilor, roagă neîncetat pe Dumnezeu, pe Care L-ai născut mai presus de gând şi de cuvânt, împreună cu cetele cele de sus, ca să ne dea nouă iertare de păcate şi îndreptare vieţii tuturor, celor ce cu dragoste şi cu credinţă te preaslăvesc pururea.

SEDELNA: Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău…

Mieluşeaua cea Neîntinată, văzând pe Mielul şi Păstorul mort, Spânzurat pe lemn, tânguindu-se zicea, văitându-se ca o maică: cum voi suferi pogorârea Ta cea mai presus de cuvânt, Fiul meu şi patimile cele de bunăvoie, Preabunule Dumnezeu?

Sursa: doxologia.ro

Acatistul Sfintei Muceniţe Hristina (Cristina) – 24 Iulie

iulie 24, 2015martie 29, 2018 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

Troparul Sfintei Muceniţe Hristina, glasul al 4-lea:

Mieluşeaua ta, Iisuse, Hristina, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc, şi spre Tine căutând mă chinuiesc, şi împreună mă răstignesc, şi împreună mă îngrop cu botezul Tău, şi pătimesc pentru Tine, ca să şi împărăţesc întru Tine, şi mor pentru Tine, ca să viez întru Tine, ci ca pe o jertfă fără prihană primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre.

Condacul 1

Mult pătimitoarei, prealăudatei Muceniţe Hristina, celei ce numele Mântuitorului a purtat, crucea suferinţei spre Golgota pătimirilor a ridicat, veniţi să-i împletim cântări de laude, zicând: Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!

Icosul 1

Născându-te în cetatea Tirului, din părinţi păgâni şi slujitori ai necuraţilor zei, din tinereţe cunoscând pe Dumnezeul Cel Adevărat, numai Aceluia voiai a-I sluji, pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, curată mieluşea născută între păgâni;
Bucură-te, că tatăl tău, Urban, avea stăpânirea de guvernator;
Bucură-te, că acesta, după purtarea de grijă a lui Dumnezeu, ţi-a pus numele Hristina;
Bucură-te, că numele tău însemnă mai înainte oarecare proorocie;
Bucură-te, că între fecioarele vremii nu era nici una care să te întreacă în frumuseţe;
Bucură-te, că părinţii, văzându-te crescând, se umpleau de bucurie;
Bucură-te, că aceştia îţi pregăteau un anume fel de vieţuire;
Bucură-te, căci dorinţa lor avea să fie deşartă;
Bucură-te, fecioară blândă şi curată;
Bucură-te, că haina curăţiei ţi-ai păzit-o neîntinată;
Bucură-te, că în credinţă erai nestrămutată;
Bucură-te, cea plină de dragoste nemăsurată;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!

Condacul al 2-lea

Vrând tatăl său a o păzi de vederea omenească, i-a rânduit petrecerea în palatul cel mai înalt, dându-i slugi nenumărate şi zei de aur şi de argint, jertfe zilnice, însă neprihănita fecioară cânta Adevăratului Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Auzind tinerii cei de bun neam despre a ta frumuseţe, voiau a te lua spre însoţire, însă tatăl tău le spunea tuturor că „nu te vei însoţi cu nimeni, ci în feciorie vei petrece, spre a sluji zeilor toată viaţa, căci mult te-au iubit”, iar noi îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, că părintele tău trupesc prooroc a fost;
Bucură-te, că acesta voia să slujeşti zeilor celor neînsufleţiţi;
Bucură-te, că niciodată tu n-ai voit a le aduce jertfe, nici a te închina lor;
Bucură-te, că privind de la fereastră la luminătorii cei cereşti ai cunoscut pe Ziditorul;
Bucură-te, că, rugându-te cu lacrimi, ai cerut Acestuia să ţi Se descopere;
Bucură-te, că, petrecând în post şi rugăciune, Domnul ţi-a trimis pe îngerul Său;
Bucură-te, că îngerul te-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci;
Bucură-te, că „Mireasa a lui Hristos” te-a numit;
Bucură-te, că tainele credinţei ţi-a desluşit;
Bucură-te, că pentru dragostea Sfintei Treimi de trei chinuitori ţi-a prevestit că vei fi muncită;
Bucură-te, ceea ce cu pâine cerească de înger ai fost hrănită;
Bucură-te, că sufleteşte şi trupeşte te-ai simţit întărită;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!

Condacul al 3-lea

Umplându-te de râvna dumnezeiască, ai început a sfărâma idolii cei neînsufleţiţi şi aruncându-i pe fereastră, ţi-ai curăţat odaia, spre a te putea închina Ziditorului şi a-I cânta: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Venind tatăl tău să te cerceteze şi să se închine zeilor săi şi aflând cele săvârşite de tine, s-a umplut de mânie, ucigând cu sabia toate slugile, iar pe tine a început a te bate peste obraz, pentru care te lăudăm, zicând:
Bucură-te, că lovindu-te peste obraz ai mărturisit pe Adevăratul Dumnezeu;
Bucură-te, că pe idolii cei de aur şi argint i-ai numit diavoli;
Bucură-te, că tatăl tău mai tare s-a umplut de mânie;
Bucură-te, că a poruncit să fii bătută fără cruţare;
Bucură-te, că apoi în temniţă te-a aruncat;
Bucură-te, că, înştiinţându-se despre aceasta, maica ta la tine a alergat;
Bucură-te, că prin vorbe bune încerca a te momi;
Bucură-te, că acesteia i-ai spus să nu te mai numească fiică a sa;
Bucură-te, că fiică şi închinătoare a Tatălui Ceresc te-ai numit;
Bucură-te, că maica ta mult s-a mâhnit;
Bucură-te, că aceasta nici prin plângere, nici prin momeli nimic n-a sporit;
Bucură-te, căci credinţa ta era nestrămutată;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!

Condacul al 4-lea

Scoţându-te a doua zi la judecată, guvernatorul Urban, uitând dragostea cea firească pentru fiica sa, voia să te judece şi să te muncească ca pe o străină şi făcătoare de rele, iară mulţimea adunată la privelişte, minunându-se de frumuseţea ta, zicea: ,,Dumnezeule al roabei tale, Hristina, ajută-i ei, căci la Tine a alergat”. Iar noi împreună cu muceniţa cântăm: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Stând mieluşeaua lui Hristos înaintea lui Urban, acesta căuta să o înduplece spre închinarea la idoli, însă nesporind, ci mai rău mâniindu-se, a poruncit să fie dată spre muncire, pentru care îţi aducem laude, zicând:
Bucură-te, cea tare în credinţă ca un diamant;
Bucură-te, că fiinţa întreagă Domnului ţi-ai închinat;
Bucură-te, că de stâlp au poruncit să fii legată;
Bucură-te, că ai fost cu fiare ascuţite zdrobită;
Bucură-te, că bucăţi de carne din trupul tău cădeau;
Bucură-te, că spre Mirele Hristos privirile pline de rugăciune îţi ridicai;
Bucură-te, că, dezlegându-te de stâlp, ai luat o bucată de carne şi i-ai aruncat-o lui Urban în obraz;
Bucură-te, că acesta de o şi mai aprigă mânie s-a aprins;
Bucură-te, că ulei încins pe tine au turnat;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!

Condacul al 5-lea

Învârtind roata deasupra focului, cu neputinţă este nouă a descrie pătimirile tale, vitează muceniţă, dar Bunul Dumnezeu te ţinea în viaţă, întărindu-te în chinuri, spre slava numelui Său şi spre ruşinarea păgânilor, iar noi împreună cu tine cântăm: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Fără de veste ieşind din foc o văpaie, a ars ca la o mie de păgâni ce erau împrejur, iar muceniţa întărită fiind de îngerii ce o înconjurau nevăzuţi de ochii mulţimii se veselea şi mai mult cu duhul în aprigele chinuri, pentru care şi noi îţi aducem laude, zicând:
Bucură-te, nebiruită răbdătoare de chinuri;
Bucură-te, că răbdarea ta pe chinuitori îi nimicea;
Bucură-te, că îngerii în juru-ţi stăteau şi te întăreau;
Bucură-te, că, nemaiştiind cum să te mai muncească, te-au aruncat din nou în temniţă;
Bucură-te, că un înger trimis de Dumnezeu, de răni te-a tămăduit;
Bucură-te, căci cu hrană cerească din nou ai fost hrănită;
Bucură-te, că, asemeni lui Hristos, bătăi peste obraz ai primit;
Bucură-te, că prin chinuri nenumărate cu El te-ai unit;
Bucură-te, că luminoasă ţi-ai adus crucea pe Golgota suferinţei;
Bucură-te, că niciodată n-ai slăbit cu cugetul;
Bucură-te, că uneltirile nevăzuţilor vrăjmaşi ai biruit;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!

Condacul al 6-lea

Neştiind tatăl tău cărui chin să te mai supună, a poruncit să fii aruncată în mare. Atunci, slujitorii, luând o corabie, te-au dus în largul mării, unde ţi-au legat o piatră mare de gât şi te-au aruncat în apă, nădăjduind că aşa vor sfârşi cu tine, iar tu cântai Celui ce te-a întărit în chinuri: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Trimis a fost îngerul Domnului spre a te purta pe deasupra apei ca pe uscat, şi plină de bucurie fiind, ai socotit aceasta ca pe o sfântă baie a botezului tău, căci nor luminos umbrindu-te, ai auzit glas dumnezeiesc deasupra ta şi pe Însuşi Hristos L-ai văzut, pentru care te lăudăm, zicând:
Bucură-te, că prin această muncă dorinţa de a fi botezată ţi-a fost împlinită;
Bucură-te, că înger dumnezeiesc te purta pe deasupra apei;
Bucură-te, că de la Însuşi Hristos, Mirele tău, cuvinte de întărire ai primit;
Bucură-te, că Acesta faţă către faţă ţi-a vorbit;
Bucură-te, că de mare dar te-ai învrednicit;
Bucură-te, căci cununa muceniciei mai repede voiai s-o iei;
Bucură-te, că numai spre Cereasca Împărăţie priveai;
Bucură-te, că toate cele trecătoare le-ai socotit gunoaie;
Bucură-te, că pentru Hristos toate cu bucurie le răbdai;
Bucură-te, că şi alte munci mai grabnic voiai a le primi;
Bucură-te, că de la a ta dorinţă nimic nu te putea clinti;
Bucură-te, albină plină de mierea faptelor bune;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!

Condacul al 7-lea

Ieşind la uscat şi înfăţişându-te înaintea tatălui tău, acesta s-a înspăimântat, dar n-a vrut să recunoască minunile lui Dumnezeu, ci pe toate le socotea vrăji, fapt pentru care te-a aruncat din nou în temniţă, voind a te scoate a doua zi spre tăiere, iară tu cântai cu bucurie lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Neputându-şi împlini gândul tatăl tău, fiind el însuşi tăiat peste noapte de secera morţii, a venit la conducerea cetăţii alt guvernator, pe nume Dion, care, scoţându-te la judecată, încerca prin înşelăciune a te întoarce de la gândul cel bun, dar neizbutind, a început a te chinui, pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, că Dion guvernatorul încerca a te îndupleca spre închinarea zeului Apolon;
Bucură-te, căci cu nimic nu te-a putut clinti;
Bucură-te, că a început a te bate fără milă;
Bucură-te, că strujită cu unghii de fier şi arsă din nou ai fost;
Bucură-te, că încingând o tigaie de fier a poruncit să fii aruncată într-însa;
Bucură-te, că ulei încins a poruncit să toarne peste tine;
Bucură-te, că după toate acestea statornică ai rămas în credinţă;
Bucură-te, că zeul Apolon a fost sfărâmat prin rugăciunea ta;
Bucură-te, că idolul căzând la pământ, a căzut şi slujitorul său Dion, zăcând mort;
Bucură-te, că împreună cu idolul s-a surpat şi capiştea;
Bucură-te, că din nou ai fost aruncată în temniţă;
Bucură-te, trandafir prin răni pururi înflorit;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!

Condacul al 8-lea

Pătimirile tale nu au fost fără roade, deoarece poporul văzând nenumăratele minuni săvârşite cu tine, au crezut în Hristos ca la trei mii de suflete, slăvindu-L şi cântându-I cu tine: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Venind la stăpânire un alt guvernator plin de veninul răutăţii, pe nume Iulian, te-a scos din nou în privelişte, pregătindu-ţi nenumărate munci, pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, că guvernatorul a poruncit să ardă un cuptor vreme de trei zile;
Bucură-te, că în acesta te-a aruncat pe tine;
Bucură-te, că apoi a stat închis cinci zile;
Bucură-te, că, în cuptor fiind, aduceai slavă lui Dumnezeu, precum tinerii în Babilon oarecând;
Bucură-te, că îngerii erau cu tine răcorind cuptorul;
Bucură-te, că acolo petreceai ca într-o cămară de mult preţ;
Bucură-te, că, deschizând cuptorul după cinci zile, nevătămată te-au aflat;
Bucură-te, că toate acestea păgânii vrăji le-au socotit;
Bucură-te, că cei ce crezuseră în tine lui Dumnezeu Îi aduceau slavă;
Bucură-te, că nesocotitul Iulian mai rău s-a înfuriat;
Bucură-te, că alte chinuri se muncea să-ţi găsească;
Bucură-te, că, orbit de răutate fiind, nu putea cunoaşte minunile lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!

Condacul al 9-lea

Chemând păgânul pe toţi vrăjitorii şi fermecătorii care ştiau să farmece şerpii, le-a poruncit acestora să adune mulţime de şerpi, vipere şi scorpii şi să le dea drumul asupra muceniţei, ca să o omoare prin muşcăturile lor otrăvitoare. Dar mieluşeaua lui Hristos a rămas neînfricată şi a cântat bucurându-se: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Adunându-se mulţime de târâtoare, se încolăceau împrejurul trupului muceniţei, dar nici una n-a muşcat-o pe dânsa, ci din porunca lui Dumnezeu s-au întors asupra fermecătorului ce le întărâta asupra Sfintei. Deci pentru atâta credinţă a minunatei fecioare şi noi îi cântăm:
Bucură-te, că mulţimea şerpilor nu te-a înspăimântat;
Bucură-te, că şi de data asta putere de la Domnul ai luat;
Bucură-te, că, încolăcindu-se împrejurul tău, nu te-au vătămat;
Bucură-te, că asupra fermecătorului s-au năpustit;
Bucură-te, că prin muşcăturile lor otrăvitoare pe loc l-au omorât;
Bucură-te, că, fiindu-ţi milă de cei ce te înconjurau, ai poruncit tuturor şerpilor ca, în numele lui Iisus Hristos, să se retragă în locurile lor fără a vătăma pe cineva;
Bucură-te, că acestea ţi-au ascultat porunca întocmai;
Bucură-te, că, făcând rugăciune, pe fermecător l-ai înviat;
Bucură-te, că acesta s-a încreştinat;
Bucură-te, că mulţimea, văzând minunile, s-a întărit şi mai mult în credinţă;
Bucură-te, că mulţi s-au adăugat celor ce crezuseră în Hristos;
Bucură-te, că pe toţi îi învăţai tainele credinţei cu glas duios;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!

Condacul al 10-lea

Văzând guvernatorul minunile săvârşite de tine, mai tare s-a umplut de mânie asupra ta şi a poruncit să ţi se taie feciorelnicul piept, din a cărui răni a curs lapte în loc de sânge, iar poporul, văzând una ca aceasta, cânta: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Neştiind păgânul la ce chin să te mai supună, a poruncit să ţi se taie limba, însă, prin darul lui Dumnezeu, chiar după tăierea limbii vorbeai bine mărturisind adevărata credinţă, pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, că nici tăierea limbii nu te-a oprit de la mărturisire;
Bucură-te, că, apucând mădularul cel tăiat, l-ai aruncat în obrazul guvernatorului;
Bucură-te, că păgânul pe dată a orbit;
Bucură-te, că, văzându-se înfruntat şi ruşinat de tine, mai rău se tulbura;
Bucură-te, că, neştiind ce să-ţi mai facă, a poruncit să te dea la moarte;
Bucură-te, că auzind aceasta de nespusă bucurie te-ai umplut;
Bucură-te, că dorinţa de a te număra în ceata muceniţelor acum o simţeai aproape de înfăptuire;
Bucură-te, că împunsă fiind cu fiare ascuţite sfântul tău suflet Domnului l-ai dat;
Bucură-te, că sufletul tău de îngeri pe braţe a fost purtat;
Bucură-te, că cetele muceniceşti cu bucurie te-au întâmpinat;
Bucură-te, că veselie mare s-a făcut în cer şi pe pământ;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!

Condacul al 11-lea

Împlinitu-s-a astfel proorocia că de la trei guvernatori vei pătimi până vei fi slobozită din temniţa trupului celui stricăcios, pentru numele Dumnezeului Celui în Treime închinat, Căruia Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Văzându-te mulţimile adunate la pătimirile tale, te slăveau pentru nenumăratele osteneli, crezând în Hristos, Cel ce ţi-a dat putere a trece prin toate, cântând unele că acestea:
Bucură-te, frumoasă fecioară;
Bucură-te, tânără cu suflet bărbătesc;
Bucură-te, crinule răsărit între mărăcini;
Bucură-te, că bogăţiile lumii le-ai socotit gunoaie;
Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos pe toate le-ai defăimat;
Bucură-te, că numai pe Acela L-ai iubit cu adevărat;
Bucură-te, că de la hotărârea ta cea bună deloc nu te-a clintit;
Bucură-te, că şi de părinţii cei trupeşti te-ai lepădat;
Bucură-te, că pe guvernatori în faţă i-ai mustrat;
Bucură-te, că nici o muncă nu te-a înfricoşat;
Bucură-te, că spre ceruri ca o porumbiţă ai zburat;
Bucură-te, că acolo odihnă ai aflat;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!

Condacul al 12-lea

Un oarecare creştin a luat sfintele rămăşiţe pământeşti ale mult ostenitului tău trup şi le-a îngropat cu cinste la loc curat, cântând cântarea de biruinţă: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cine va lăuda îndeajuns dragostea, credinţa şi nădejdea ta neclintită în Mirele Hristos pentru Care ţi-ai ales a pătimi, însă aşa, nevrednici, îndrăznim a-ţi cânta unele ca acestea:
Bucură-te, că asemenea unui miel fără de glas ce merge spre junghiere, aşa spre pătimiri ai mers;
Bucură-te, că rugăciunea ta ca o tămâie cu bună mireasmă spre cer se ridică;
Bucură-te, că şi păgânii de răbdarea ta în pătimiri se minunau;
Bucură-te, că mulţi necredincioşi la credinţă au venit;
Bucură-te, că în staulul Bisericii multe oiţe rătăcite ai adus;
Bucură-te, că în pătimirile tale te bucuri nespus;
Bucură-te, mireasă neprihănită a Mirelui ceresc;
Bucură-te, ceea ce cunună cerească din mâna lui Hristos ai primit;
Bucură-te, caldă rugătoare pentru cei ce năzuiesc în ajutorul tău;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale de multe rele ne izbăvim;
Bucură-te, ajutătoarea noastră în vreme de nevoi;
Bucură-te, mijlocitoarea noastră în ceasul judecăţii;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!

Condacul al 13-lea

O, prealăudată şi mult pătimitoare Muceniţă Hristina, primeşte această puţină rugăciune a noastră şi mijloceşte la tronul lui Dumnezeu să ne ferească de ispite peste puterea noastră, să ne dăruiască sănătate, înţelepciune, răbdare, iertarea păcatelor şi ajutor în toate cele bune, spre a-I cânta împreună cu tine: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Născându-te în cetatea Tirului, din părinţi păgâni…, Condacul 1: Mult pătimitoarei, prealăudatei Muceniţe Hristina…,

Icosul 1

Născându-te în cetatea Tirului, din părinţi păgâni şi slujitori ai necuraţilor zei, din tinereţe cunoscând pe Dumnezeul Cel Adevărat, numai Aceluia voiai a-I sluji, pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, curată mieluşea născută între păgâni;
Bucură-te, că tatăl tău, Urban, avea stăpânirea de guvernator;
Bucură-te, că acesta, după purtarea de grijă a lui Dumnezeu, ţi-a pus numele Hristina;
Bucură-te, că numele tău însemna mai înainte oarecare proorocie;
Bucură-te, că între fecioarele vremii nu era nici una care să te întreacă în frumuseţe;
Bucură-te, că părinţii, văzându-te crescând, se umpleau de bucurie;
Bucură-te, că aceştia îţi pregăteau un anume fel de vieţuire;
Bucură-te, căci dorinţa lor avea să fie deşartă;
Bucură-te, fecioară blândă şi curată;
Bucură-te, că haina curăţiei ţi-ai păzit-o neîntinată;
Bucură-te, că în credinţă erai nestrămutată;
Bucură-te, cea plină de dragoste nemăsurată;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!

Condacul 1

şi această

Rugăciune către Sfânta Muceniţă Hristina

O, de trei ori fericită Muceniţă Hristina, ceea ce te-ai învrednicit a pătimi pentru Hristos, ajută-ne şi pe noi să primim cu dragoste şi înţelegere ispitele ce vin asupra noastră. Ca ceea ce nu ai cârtit niciodată în timpul chinurilor, ajută-ne să nu cârtim pe cărarea vieţii celei trecătoare asupra întâmplărilor ce se abat asupra noastră. Asemenea ţie, celei ce te-ai rugat cu lacrimi fierbinţi şi cu post spre a ţi se descoperi tainele cele ascunse şi pentru a putea ajunge cu bine la limanurile cereşti, ajută-ne şi pe noi să ne putem ruga şi posti ca să ne simţim şi noi că trăim pentru şi în Dumnezeu şi să nu ne pierdem timpul în deşert. Mijloceşte înaintea lui Hristos, cu îndrăzneala pe care ai dobândit-o, să ne mântuiască cu judecăţile pe care le ştie El, ca ajungând şi noi în cereasca Împărăţie să slăvim pururi pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt şi pe tine, mijlocitoarea noastră. Amin.

Şi se face otpustul.

Moaştele Sfintei Cristina se află în Biserica “San Francesco della Vigna” – Veneţia – Italia.

http://www.doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantei-mucenite-hristina

Sursa: doxologia.ro

Canon de rugăciune către Sfânta Mironosiţă, întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena

iulie 23, 2015iulie 22, 2020 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

Troparul Sfintei Mironosiţe, întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena, glasul 1:

Lui Hristos, Cel Ce pentru noi S-a născut din Fecioară, Cinstită Maria Magdalena, ai urmat şi ai păzit îndreptările şi legile Lui. Pentru aceasta, astăzi, preasfinţită pomenirea ta prăznuind, te lăudăm cu credinţă şi te cinstim cu dragoste.

Cântarea 1, glasul al 8-lea.

Irmosul:

Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, grăia: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Stih: Sfântă Mironosiţă Maria Magdalena, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ceea ce eşti împodobită cu dumnezeieştile frumuseţi şi strălucită cu vărsările luminii celei dumnezeieşti, luminează inima mea cea întunecată, cu rugăciunile tale, Sfântă Mironosiţă Maria Magdalena.

Stih: Sfântă Mironosiţă Maria Magdalena, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În chip lămurit te-a sfinţit Cuvântul Tatălui, mântuindu-te de duhurile răutăţii. Aceluia făcându-te următoare, te-ai umplut de darurile Preasfântului Duh.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Umplându-te de ape făcătoare de viaţă din fântâna cea îndestulată a Stăpânului, Cel Ce S-a arătat pe pământ pentru milostivire, ai uscat râurile cele tulburi ale păcatului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Lăudămu-te, Fecioară, ca pe o Maică a Celui din Fire Ziditor; căci firea oamenilor cea greşită o ai împăcat cu Dumnezeu, Preacurată Stăpână, Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 3-a. Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut…

Stih: Sfântă Mironosiţă Maria Magdalena, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Iubind pe întâiul Pricinuitor al bunătăţilor, pe Cel Ce a îndumnezeit firea noastră prin milostivire, ai mers după Dânsul cu osârdie, Sfântă Maria Magdalena, plecându-te poruncilor Lui celor dumnezeieşti.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Tu, Sfântă Maria Magdalena, văzând cea dintâi dumnezeiasca Înviere, cu veselie ai ajuns la mormântul Mântuitorului; pentru aceea, te-ai arătat binevestitoare, grăind: Hristos S-a sculat, bateţi din palme.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cuvântul Cel Întrupat din Curatele tale sângiuiri, Preacurată, m-a izbăvit pentru bogăţia bunătăţii Sale, stricând hotărârea blestemului celui vechi. Pe Acela roagă-L neîncetat să mântuiască turma ta.

Irmosul:

Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte în dragostea Ta. Că Tu eşti Marginea doririlor şi credincioşilor Întărire, Unule, Iubitorule de oameni.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preamărit Dumnezeirea Ta.

Stih: Sfântă Mironosiţă Maria Magdalena, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Purtând cuget nesurpat de deşertăciunea lumii, ai slujit Celui Ce a venit să mântuiască pe toată lumea din înşelăciune.

Stih: Sfântă Mironosiţă Maria Magdalena, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Spălându-te cu lacrimile şi apucând înainte la mormântul Vieţii, ai văzut înger vestind Învierea lui Hristos, Sfântă Maria Magdalena.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Inima ta prin îndreptările lui Hristos s-a făcut fără prihană şi numai de Dânsul L-ai dorit, pe Cel Frumos întru podoabă, ceea ce eşti vrednică de laudă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Somnul păcatului m-a cuprins întru adormirea lenevirii lui, ci tu, Pruncă, cu rugăciunea ta cea priveghetoare, scoală-mă pe mine către pocăinţă.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine, ticălosul? Ci Te rog întoarce-mă şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele.

Stih: Sfântă Mironosiţă Maria Magdalena, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe cel ce a amăgit odinioară pe strămoaşa prin cuvinte şi o a izgonit din Rai, văzându-i ea acum călcat sub picioarele sfintelor femei, care au avut cuget bărbătesc, se bucură în veci împreună cu dânsele.

Stih: Sfântă Mironosiţă Maria Magdalena, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind rănită de dorirea dragostei celei dulci faţă de Cel Aşezat în mormânt, Care dă viaţă tuturor, I-ai adus miresme, Cinstită Maria Magdalena şi ai vărsat aromate de lacrimi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

După dumnezeiasca patimă şi după înfricoşătoarea Înviere a Mântuitorului, ai alergat pretutindeni, vestind cuvântul cel cinstit şi ai vânat, ca o următoare a Cuvântului, pe mulţi din cei amăgiţi de necunoştinţă, Slăvită Maria Magdalena.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce a binevoit a Se naşte din tine pentru nemăsurată mila Sa, Acela m-a îndreptat pe mine, care eram căzut în prăpastiile păcatului, cele cu multe împleticiri. Pe Acela roagă-L să mântuiască de toată vătămarea pe cei ce cu credinţă te laudă pe tine, Preasfântă Fecioară.

Cântarea a 6-a. Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule…

Stih: Sfântă Mironosiţă Maria Magdalena, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu răcorirea cuvintelor tale, Cinstită, ai potolit arsura întristării Apostolilor, că ai grăit: Hristos S-a sculat, Viaţa S-a arătat, Soarele Cel Luminos a Strălucit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Iată că a strălucit luminată pomenirea ta, Sfântă Maria Magdalena, luminând pe cei ce într-însa te laudă pe tine cu credinţă şi gonind întunericul supărării viclenilor demoni, ceea ce eşti vrednică de laudă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Arătatu-te-ai sfinţenie înţelegătoare şi jertfelnic nepipăit, sfeşnic cu chip luminos şi pod care treci către Dumnezeu pe cei ce te laudă pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată.

Irmosul:

Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele; şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor, căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.

CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi…

Pe următoarea lui Hristos şi cea dintâi dintre Mironosiţe, care a binevestit Apostolilor, zicând: bucuraţi-vă, toţi cu psalmi şi cu cântări să mărim, laudă înălţând Domnului tuturor, Celui Ce ne-a dăruit nouă, în lume, un izvor ca acesta de minuni.

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat…

Dumnezeu, Cel mai presus de fiinţă, umblând în lume cu trup, Mironosiţă, cu adevărat următoare te-a primit pe tine, ceea ce toată dragostea ta ţi-ai dăruit-o către Dânsul. Pentru aceasta şi tămăduiri foarte multe ai făcut şi după ce te-ai mutat acum în ceruri, pentru lume te rogi pururea.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Tinerii evreieşti au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, grăind: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.

Stih: Sfântă Mironosiţă Maria Magdalena, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Având pe Cuvântul în ajutor, ai izgonit multe feluri de boli. Aceluia îi stai acum înainte, ceea ce eşti aducătoare de mir, grăind: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Singură ai văzut mai înainte de ceilalţi pe Viaţa noastră, Hristos Înviat şi L-ai socotit pe Dânsul a fi grădinarul, grăind: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Încetat-ai pornirea morţii, ca Ceea ce ai zămislit pe Dumnezeu Cel Nemuritor şi L-ai născut, Preacurată, Căruia toţi cântăm: Binecuvântat este Rodul pântecelui tău, Preacurată.

Cântarea a 8-a. Irmos: De şapte ori cuptorul…

Stih: Sfântă Mironosiţă Maria Magdalena, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Viaţa ta s-a arătat luminată, Sfântă Maria Magdalena, fiind strălucită cu luminile faptelor celor îmbunătăţite ale dumnezeieştii propovăduiri, a plecării tale către Dumnezeu şi cu razele dragostei către Ziditorul tău, Căruia împreună cu îngerii cânţi: preoţi, binecuvântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Pe lângă Cruce ai stat, mărită, văzând înjunghierea cea fără dreptate a Celui Ce S-a smerit pe Sine pentru nespusa Sa milostivire. Şi fiind revărsată de lacrimi, strigai, Sfântă Maria Magdalena: ce este această minune străină? Cum fiind din Fire Viaţă, este omorât şi moare Cel Ce a omorât moartea?

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Toţi cu un cuget te slăvim pe tine ca pe Maica lui Dumnezeu şi mai Aleasă decât toate făpturile, Preacurată. Că prin tine a pierit osânda cea din Adam şi fiinţa oamenilor cea lepădată s-a unit cu Dumnezeu, cântând: preoţi, lăudaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînâlţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

De şapte ori cuptorul, chinuitorul caldeilor l-a ars nebuneşte, pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar, văzându-i pe aceştia de o putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a. Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta…

Stih: Sfântă Mironosiţă Maria Magdalena, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Către dumnezeiască bucurie te-ai mutat acum, către lărgimea Raiului cea desfătată, către locaşuri înţelegătoare şi mai presus de lume, unde sunt cetele cuvioşilor, unde este glasul cel curat al celor ce prăznuiesc, Luminată Maria Magdalena, Mironosiţă. Pentru aceea, cu toţii te fericim.

Stih: Sfântă Mironosiţă Maria Magdalena, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nimic n-ai cinstit mai mult din cele de pe pământ decât dragostea către Hristos Dumnezeu. Ci, rănindu-te numai de frumuseţile Lui şi de razele cele ce fără mijlocire se trimit de la Dânsul şi urmând după urmele Lui, preacinstită, strigai: pe Tine Te slăvesc, Mult Milostive.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dobândind îndumnezeirea care face pe om dumnezeu şi desfătându-te din Pârâul Darului şi primind răsplătirile ostenelilor, după cuviinţă dumnezeiască şi numărându-te dimpreună cu ceata Apostolilor, Sfântă Maria Magdalena, următoarea Cuvântului, păzeşte cu rugăciunile tale pe cei ce te cinstesc cu dragoste.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca Maică a Celui Ce a pătimit pentru noi, izbăveşte-mă pe mine de patimile pierzătoare de suflet şi ca o Milostivă rupe lanţurile greşelilor mele. Ca Singură ce eşti Bună, îmbunează acum sufletul meu cel necăjit de supărările demonilor, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ca să te laud pe Tine, Preacurată.

Irmosul:

Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat; că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Începătoriile Cetelor Îngereşti şi omeneşti te slăvim.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea…

Tu, Sfântă Maria Magdalena, ca o ucenică adevărată în chip vădit ai slujit Cuvântului, Celui Ce S-a sărăcit din prisosul milostivirii Sale. Şi văzându-L pe El Spânzurat pe Cruce şi pus în mormânt, te tânguiai lăcrimând. Pentru aceea, te cinstim, lăudându-te cu credinţă, Sfântă Maria Magdalena, pururea pomenită, purtătoare de mir prealuminată şi cu un glas grăim către tine: roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce cu credinţă prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul a 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea…

Ca pe o Fecioară şi ca pe Singura între femei care ai născut pe Dumnezeu cu trup, toate neamurile oamenilor te fericim. Că întru tine s-a sălăşluit Focul Dumnezeirii şi ca pe un Prunc, cu lapte ai hrănit pe Ziditorul şi Domnul. Pentru aceasta, neamul îngeresc şi omenesc, după vrednicie, slăvim Preasfântă naşterea ta şi cu un glas grăim ţie: roagă pe Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de păcate celor ce se închină cu credinţă Preasfintei naşterii tale.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul a 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea…

Văzându-Te Fecioara şi Maica Ta, Iisuse, pe Cruce, cu plângere se văita, lăcrimând: Vai mie, Fiul meu Cel Preadulce! Cum te-au spânzurat fără dreptate pe Cruce fiii evreilor, cei cu adevărat nemulţumitori? Dar acestea le pătimeşti cu trupul precum ai binevoit, ca un Îndurat, Fiul meu, Dumnezeule, Suferitorule de rele, Mult Milostive Doamne, ca să mântuieşti din pântecele balaurului pe omul pe care l-ai zidit. Laud pogorârea Ta cea desăvârşită.

Sursa: DOXOLOGIA.ro

Acatistul Sfintei Mironosiţe, întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena – 22 Iulie

iulie 22, 2015iulie 24, 2018 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

glasul 1:Troparul Sfintei Mironosiţe, întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena,

Lui Hristos, Cel ce pentru noi S-a născut din Fecioară, cinstită Marie Magdalena, ai urmat şi ai păzit îndreptările şi legile Lui. Pentru aceasta, astăzi, preasfinţită pomenirea ta prăznuind, te lăudăm cu credinţă şi te cinstim cu dragoste.

Condacul 1

Lui Hristos al tău, pe Care duhovniceşte L-ai iubit, I-ai urmat, cea pregătită de Domnul spre propovăduire, Sfântă Maria Magdalena; pentru aceasta cu dragoste te lăudăm în cântări şi te rugăm pe tine, ca ceea ce ai mare îndrăzneală către Domnul, din toate nevoile cu rugăciunile tale să ne izbăveşti, ca pururea bucurându-ne să strigăm ţie: Bucură-te, Sfântă Maria Magdalena, care cu credinţă apostolească L-ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Icosul 1

Făcătorul îngerilor şi Domnul puterilor mai înainte cunoscând voinţa ta cea bună, Sfântă Mironosiţă, te-a ales din cetatea Magdalei, din laţurile diavoleşti slobozindu-te; pentru aceasta te-ai arătat credincioasă slujitoare a Domnului, sârguindu-te a-L preaslăvi pe El cu viaţa şi cu osteneala. Iar noi, minunându-ne de aşa purtare de grijă a lui Dumnezeu pentru tine, întru umilinţa inimilor strigăm către tine:
Bucură-te, cea chemată de Fiul lui Dumnezeu dintru întunericul diavolesc la minunată lumina Sa;
Bucură-te, că în curăţie cu trupul şi cu duhul până la sfârşit ai petrecut cu darul Lui;
Bucură-te, că prin curăţia inimii, sărăcia cu duhul până la sfârşit o ai păzit;
Bucură-te, că înaintea tuturor te-ai învrednicit a vedea pe Hristos Cel înviat;
Bucură-te, că puterea vrăjmaşului bine ai biruit;
Bucură-te, că ai strălucit cu credinţa cea tare şi cu dragostea cea caldă către Hristos Dumnezeu;
Bucură-te, că L-ai iubit şi L-ai propovăduit pe Mântuitorul Hristos cu toată inima ta;
Bucură-te, că până şi la moarte Aceluia drept ai slujit;
Bucură-te, că prin dar cu sufletul te-ai înnoit;
Bucură-te, că Evanghelia ai propovăduit şi întru vistieria inimii tale o ai încăput;
Bucură-te, că Învierea Domnului apostolilor ai vestit;
Bucură-te, că şi a vorbi cu îngerii te-ai învrednicit;
Bucură-te, Sfântă Maria Magdalena, care cu credinţă apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul al 2-lea

Văzându-se pe sine Maria Magdalena de şapte demoni izbăvită, cu toată inima s-a lipit de Hristos Dumnezeu, biruitorul iadului, învăţând pe toţi oamenii că nu numai cu gura, ci şi cu toată viaţa să slujească lui Dumnezeu, cântându-i Lui: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Mintea omenească, cugetând, nu pricepe cum dintru aşa tulburare, cu darul lui Hristos, te-ai suit la înălţimea vieţii celei asemenea îngerilor, vrednică de laudă, Maria Magdalena. Pentru aceea şi noi, avându-te pe tine mijlocitoare bună, cu căldură ne rugăm să ceri de la Domnul şi pentru noi izbăvire din adâncul păcatului, ca să strigăm ţie cu dragoste unele ca acestea:
Bucură-te, că ai scăpat din cumplita robie a demonilor;
Bucură-te, că aievea ai mustrat înşelăciunea viclenilor demoni;
Bucură-te, că pe toţi îi înveţi ca în ispitele de la vrăjmaşul la Hristos să alerge;
Bucură-te, că îndemni ca nimeni în necazul cel mare pentru păcate să nu deznădăjduiască;
Bucură-te, a tuturor păcătoşilor călăuzitoare pe calea sfinţeniei;
Bucură-te, că ai cunoscut tăria cea atotputernică a darului lui Hristos;
Bucură-te, povăţuitoare bună a mulţumirii celei cuvenite lui Dumnezeu;
Bucură-te, dreaptă învăţătoare a laudei lui Dumnezeu celei adevărate;
Bucură-te, că ne-ai arătat cu viaţa ta calea cea dreaptă a vieţii pământeşti;
Bucură-te, apărătoare bună a tuturor păcătoşilor înaintea lui Dumnezeu;
Bucură-te, păzitoarea sufletelor noastre de vicleşugul satanei;
Bucură-te, mijlocitoarea noastră cea caldă către Hristos întru toate necazurile;
Bucură-te, Sfântă Maria Magdalena, care cu credinţă apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul al 3-lea

Cu puterea dumnezeiescului dar, dimpreună şi cu a ta bunăvoinţă, fără şovăire, precum Avraam de demult ai lăsat casa părintelui tău şi cu bucurie ai urmat lui Hristos Dumnezeu. Deci rugămu-te pe tine, ucenică a lui Hristos, slăvită Maria Magdalena, luminează prin rugăciunile tale şi inimile noastre cu dragostea cea către Dumnezeu, ca şi acum şi pururea să-I strigăm Lui: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Având puterea înţelepciunii dăruită ţie de Dumnezeu, Maria Magdalena, bărbăteşte ai lepădat cele frumoase ale lumii acesteia şi, ca o ucenică bună, cu dreptate ai slujit Cuvântului, Care pentru multă milostivirea Sa a sărăcit pentru noi. Pentru acestea cu umilinţă strigăm ţie:
Bucură-te, ucenica lui Hristos cea bună;
Bucură-te, învăţătoarea dragostei celei adevărate către Dumnezeu;
Bucură-te, că deşertăciunea lumii acesteia bine o ai cunoscut;
Bucură-te, că bucuria lumii bărbăteşti o ai lepădat;
Bucură-te, că frumuseţea lumească întru nimica o ai socotit;
Bucură-te, că cinului călugăresc calea vieţii celei bune mai înainte ai arătat;
Bucură-te, că pe toţi îi povăţuieşti pe calea către Hristos Dumnezeu;
Bucură-te, că pentru lucrările milostivirii casa cea pământească o ai lăsat;
Bucură-te, că mila lui Hristos şi aici şi în cer o ai aflat;
Bucură-te, că prin ea la fericirea cea veşnică ai ajuns;
Bucură-te, mieluşea înţeleaptă, că de la lupii cei răi către Hristos Păstorul cel Bun ai alergat;
Bucură-te, că în staulul cuvântătoarelor Sale oi ai intrat;
Bucură-te, Sfântă Maria Magdalena, care cu credinţă apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul al 4-lea

Viforul urgiei demonilor cu putere pe mare s-a ridicat asupra casei sufletului tău, Sfântă Maria Magdalena, dar a o surpa pe aceasta până în sfârşit nu a putut, că ai aflat mântuire pe piatra cea tare a credinţei în Hristos, şi pe aceasta tu, preaînţeleaptă femeie, stând neclintită, îi înveţi pe toţi ca Preabunului Dumnezeu să-I cânte cântare: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Auzind noi, de Dumnezeu înţelepţită Marie, că urmând lui Hristos ai aflat veselia cea adevărată a inimii, dreptatea, pacea şi bucuria întru Duhul Sfânt, ne sârguim să ne aflăm în ceata părtaşilor la Împărăţia lui Dumnezeu. Iar ţie, ca uneia ce te veseleşti în această împărăţie arătându-ne şi nouă calea spre ea, îţi zicem cu toţii aşa:
Bucură-te, că dulceaţa cerească a lui Iisus o ai iubit;
Bucură-te, că viaţa cea adevărată ai aflat;
Bucură-te, că şi nouă chipul acestei vieţi ne-ai arătat;
Bucură-te, că întru bucuria cerească pururea acum petreci;
Bucură-te, că dintru a raiului hrană pururea guşti;
Bucură-te, că focul dragostei către Dumnezeu în inima ta ai aprins;
Bucură-te, cea iubită duhovniceşte de Hristos Dumnezeu ca o roabă dreaptă a Sa;
Bucură-te, fierbinte rugătoare pentru noi către Dumnezeu;
Bucură-te, ajutătoarea întru nevoile noastre;
Bucură-te, învăţătoarea noastră cea bună şi blândă;
Bucură-te, sălaş preacinstit al Duhului Sfânt;
Bucură-te, Sfântă întocmai cu Apostolii;
Bucură-te, Sfântă Maria Magdalena, care cu credinţă apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul al 5-lea

Ca o stea cu dumnezeiască mergere urmând lui Hristos, slăvită Maria Magdalena, te-ai arătat între mironosiţe. Împreună cu acelea stând acum şi pururea înaintea Sfintei Treimi, adu-ne şi pe noi împreună cu cetele cele sfinţite, prin rugăciunile tale, luminându-ne calea cea întunecată a vieţii noastre, pentru a-I striga cu bucurie lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Văzând, Sfântă Maria Magdalena, pe Hristos Dumnezeu pe cruce răstignindu-Se, minunată bărbăţie ai arătat; că mulţi dintre ucenici au lăsat pe Învăţătorul lor, iar tu, cu dumnezeieştile Lui învăţături neîncetat aprinzându-ţi sufletul şi cugetul, ai biruit neputinţa firii femeieşti şi aşa ai fost părtaşă pătimirii celei mântuitoare a lui Hristos. Pentru aceasta şi noi, la atâta vitejie bărbătească a ta privind, strigăm ţie:
Bucură-te, podoaba şi îmbunătăţirea femeilor celor înţelepte;
Bucură-te, veselia cea bună a tuturor creştinilor;
Bucură-te, cea împreună-pătimitoare cu Hristos Dumnezeu, fiind El pe Cruce răstignit;
Bucură-te, că ne-ai arătat nebiruita cale a dragostei pentru El;
Bucură-te, că mare îndrăznire ai luat către Dumnezeu, cu dragoste rugându-te pentru noi;
Bucură-te, podoaba şi lauda femeilor;
Bucură-te, adăpostirea cea tare a creştinilor;
Bucură-te, că decât bărbaţii cei tari mai puternică eşti;
Bucură-te, că decât înţelepţii acestei lumi mai înţeleaptă eşti;
Bucură-te, că cele ascunse ale înţelepciunii Sale ţi-a arătat Dumnezeu;
Bucură-te, că propovăduirea cea adevărată Însuşi Dumnezeu-Cuvântul te-a învăţat;
Bucură-te, că pe Hristos Dumnezeu mai mult decât viaţa ta L-ai iubit;
Bucură-te, Sfântă Maria Magdalena, care cu credinţa apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul al 6-lea

Cu darul Tău, Hristoase Împărate, cele neputincioase se vindecă şi vasele cele slabe se fac tari. Că mironosiţele femei lângă Crucea Ta cu bărbăţie stau şi darul Crucii fără de frică tuturor îl vestesc; şi iară cete de femei înţelepte, sârguindu-se a se asemăna cetelor îngereşti, cu trezvie de-a pururea strigă Sfintei Treimi: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Căutând a te lumina cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu celei adevărate, când ai văzut pe Dumnezeu pe cruce răstignit, minunată Marie, lăcrimând ziceai: „Cum Viaţa acum de voie moarte primeşte?”. Noi dar, ştiind slăvită luminarea ta prin darul Sfântului Duh, strigăm ţie acestea:
Bucură-te, că pe Hristos Cel răstignit din adâncul sufletului L-ai plâns;
Bucură-te, că veselia cea veşnică în lăcaşurile cereşti ai aflat;
Bucură-te, că şi nouă chipul plângerii celei bune ne-ai arătat;
Bucură-te, că tu eşti bucuria noastră cea neîncetată;
Bucură-te, a tuturor necăjiţilor mângâiere nemincinoasă;
Bucură-te, că pe pământ ai pătimit cu Hristos, pentru El;
Bucură-te, că împreună cu Domnul, în ceruri, te proslăveşti întru El;
Bucură-te, a tuturor vrăjmaşilor noştri tare biruitoare;
Bucură-te, în toate necazurile noastre grabnică ajutătoare;
Bucură-te, că tuturor creştinilor aducerea aminte de tine preadulce le este;
Bucură-te, că în toată Biserica lui Hristos numele tău e cinstit;
Bucură-te, mlădiţa cea adevărată a viei lui Hristos;
Bucură-te, Sfântă Maria Magdalena, care cu credinţă apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul al 7-lea

Voind a cunoaşte puterea cea atotbiruitoare a Crucii, până la sfârşitul pătimirilor lui Hristos ai stat lângă Crucea Mântuitorului, dimpreună cu alte femei, preaslăvită Maria. Iar durerea împreună pătimind cu Maica Domnului, cu nedumerire strigai: „Ce minune străină este aceasta? Cel ce ţine toată făptura a voit a pătimi”. Deci noi, Celui ce de voie pe Cruce S-a înălţat, de-viaţă-purtătoare făcând-o, cu dragoste Îi strigăm: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Minunată femeie te-ai arătat tu, fericită Marie, cu dragostea ta pentru Hristos pe care ai arătat-o cu tânguirile cele amare, căzând către Cel luat de pe Cruce şi cu lacrimi spălând preacinstitele Lui răni. Încă şi lui Iosif cel cu bun chip şi lui Nicodim cel iubitor de dreptate urmând, la mormântul Mântuitorului cu celelalte sfinte femei ai alergat şi, plângând, şi pe cea nevinovată Maica Lui, care nemângâiat plângea, ai mângâiat-o, că sabia cea cumplită sufletul ei pătrunsese. Iar noi, această vrednicie a ta ştiind, cu smerenie strigăm ţie:
Bucură-te, că ai spălat cu lacrimi preacuratele răni ale lui Hristos;
Bucură-te, că împreună ai pătimit cu Maica Lui cea preanevinovată;
Bucură-te, că pe Hristos până la mormânt L-ai petrecut;
Bucură-te, că ai privit cu nedumerire la Viaţa ce Se punea în mormânt;
Bucură-te, a lacrimilor de pocăinţă învăţătoarea noastră cea bună;
Bucură-te, că a ne spăla cu lacrimi întinăciunea păcatelor ne povăţuieşti;
Bucură-te, că ne îndemni ca inimile noastre cele împietrite prin aceleaşi lacrimi să le înmuiem;
Bucură-te, că ne-ai arătat nouă chipul înţelepciunii celei adevărate;
Bucură-te, că ne înveţi să ţinem minte pururea pătimirile lui Hristos;
Bucură-te, slăvită Maria, că dimpreună cu Preanevinovata Fecioara Maria eşti adevărată mijlocitoare pentru noi;
Bucură-te, sluga cea bună a lui Hristos;
Bucură-te, că nu voia oamenilor, ci voia Domnului ai urmat;
Bucură-te, Sfântă Maria Magdalena, care cu credinţă apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul al 8-lea

De necuprins cu cugetul, de Dumnezeu înţelepţită Maria, ţi s-a părut ţie îngroparea Celui ce dă viaţă tuturor, dar rănită fiind cu dragostea Aceluia, încă de cu noapte ai adus mir la mormântul Lui şi lacrimi ai vărsat în loc de aromate. Pentru aceasta şi petreci acum în lăcaşurile cele bine mirositoare ale raiului, cu cetele îngereşti strigând pururea lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Toată dulceaţa, bucuria şi viaţa ţi-a fost ţie Iisus, Sfântă Maria Magdalena, pentru aceasta, văzând piatra cea grea luată de pe mormânt şi pe El neaflându-L, plângând ai alergat la Simon-Petru şi la celălalt ucenic pe care îl iubea Iisus, cu durere vestindu-le lor că au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştii unde L-au pus. Acum, slobodă fiind de suferinţa aceea, veşnic în ceruri cu Hristos te veseleşti, iar noi, pe pământ, nădăjduim ca prin rugăciunile tale să intrăm întru aceeaşi bucurie, cu umilinţă strigând ţie aşa:
Bucură-te, că întunericul nopţii ai biruit cu strălucirea dragostei tale pentru Hristos;
Bucură-te, că la privegherea cea de noapte întru rugăciune a sta ne-ai învăţat;
Bucură-te, că eşti strălucită cu lumină veşnică în cer;
Bucură-te, că Împărăţia cerurilor cu sărăcia duhovnicească ai cumpărat;
Bucură-te, că după durerea pentru pătimirile lui Hristos deplină mângâiere ai aflat;
Bucură-te, că prin blândeţe ai ajuns moştenitoare a pământului în raiul cel ceresc;
Bucură-te, că flămânzind şi însetând de dreptatea lui Hristos, acum te saturi la cina cea împărătească;
Bucură-te, că mila Stăpânului aflând, ca o milostivă, Îl rogi ca şi pe noi să ne miluiască;
Bucură-te, cea curată cu inima, că acum vezi pe Dumnezeu faţă către faţă;
Bucură-te, că te-ai învrednicit mai înaintea tuturor a vedea Învierea lui Hristos, pacea cea veşnică;
Bucură-te, cea prigonită pentru dreptatea lui Hristos, că a ta este Împărăţia lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ai aflat veşnică veselie şi plată multă în ceruri;
Bucură-te, Sfântă Maria Magdalena, care cu credinţă apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul al 9-lea

Tot soborul îngeresc s-a mirat, Hristoase Împărate, de taina cea mare a slăvitei Învierii Tale; iadul s-a cutremurat, văzând că Te-ai pogorât, Hristoase, în cele mai de jos ale pământului şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice, care îi ţineau pe cei legaţi; iar noi, cu bucuria femeilor mironosiţe dimpreună bucurându-ne, cu veselie strigăm: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Ritorii cei mult vorbitori nu pot de ajuns să spună durerea ta cea mare, slăvită Maria, când şedeai plângând lângă mormânt. Că ce cuvânt ar putea spune durerea sufletului tău, când nu L-ai aflat în groapă pe Domnul, Cel decât viaţa ta mai iubit ţie? În inima ta cea plină de durere nici strălucirea, nici mângâierea îngerilor nu a putut să încapă. Marea ta suferinţă înţelegând-o, cu umilinţă îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, că în groapă te-ai plecat, ca să-L vezi pe Iisus;
Bucură-te, că acum Îl vezi pe tronul slavei şezând;
Bucură-te, că încă fiind pe pământ ai văzut pe vieţuitorii cei luminaţi ai cerului;
Bucură-te, că Învierea lui Hristos cu glas de bucurie ţi-au vestit;
Bucură-te, că împreună cu ei în bucuria cea veşnică eşti;
Bucură-te, că din dragoste mir lui Hristos I-ai adus;
Bucură-te, că la mireasma cea bine mirositoare a mirului lui Hristos cu dulceaţa ai alergat;
Bucură-te, că de amărăciunea dulceţilor lumii celei păcătoase te-ai lepădat;
Bucură-te, că ai iubit dulceaţa lui Iisus cea cerească;
Bucură-te, vlăstar bine crescut al grădinii lui Iisus;
Bucură-te, viţă bine roditoare a viei lui Dumnezeu;
Bucură-te, că te-ai arătat lăcaş împodobit al Sfântului Duh;
Bucură-te, Sfântă Maria Magdalena, care cu credinţă apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul al 10-lea

Vrând să miluieşti lumea, în mormânt Te-ai pogorât, Cel ce eşti fără de moarte, puterea iadului ai sfărâmat şi ai înviat, ca un biruitor, Hristoase Dumnezeule, zicând femeilor mironosiţe: „Bucuraţi-vă!”. Cu acestea şi noi cântare de bucurie acum Îţi aducem, zicând: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Decât zidul de piatră mai tare a fost dragostea ta pentru Hristos, Cel ce te-a iubit pe tine, slăvită mironosiţă Maria Magdalena. Pentru aceasta, când Cel ce este Viaţa noastră S-a sculat din mormânt, tu L-ai văzut cea dintâi şi, gândind că este grădinarul, ai uitat a firii neputinţă zicând către El: „Dacă Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi eu Îl voi ridica”. Dar preadulcele glas ţi-a arătat pe Învăţătorul, iar pe noi ne-a învăţat să-ţi zicem aşa:
Bucură-te, că pe Grădinarul Ceresc înviat din mormânt cea dintâi L-ai văzut;
Bucură-te, că în grădina Sa cea din ceruri te-ai sălăşluit;
Bucură-te, că acum cu strugurii darului lui Dumnezeu în veci te hrăneşti;
Bucură-te, că pururi cu vinul dulceţurilor raiului te veseleşti;
Bucură-te, că dragostea ta pentru Dumnezeu firea a biruit;
Bucură-te, că prin ea şi pe noi râvna spre Dumnezeu ne-ai învăţat;
Bucură-te, că din gura lui Hristos vestea Învierii mai întâi tu ai primit;
Bucură-te, că Apostolilor graiurile cele de bucurie tu mai întâi le-ai vestit;
Bucură-te, că bucuria cea veşnică în cer ai aflat;
Bucură-te, că şi pe noi la aceeaşi bucurie prin tine ne chemi;
Bucură-te, că pentru aceasta totdeauna la Dumnezeu mijloceşti;
Bucură-te, că Aceluia rugăciuni fierbinţi aduci pentru noi;
Bucură-te, Sfântă Maria Magdalena, care cu credinţă apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul al 11-lea

Nici un cuvânt nu este de ajuns spre a lăuda după vrednicie bucuria cea dumnezeiasca a Învierii lui Hristos, pe care tu, preaslăvită Maria, cu alte femei o ai vestit Apostolilor întru această numită şi sfântă zi, al praznicelor praznic şi sărbătoare a sărbătorilor. Pentru aceasta, Hristoase Împărate, înaintea măririi milelor Tale celor negrăite ce au fost spre noi închinându-ne cu smerenie şi cu dragoste, strigăm Ţie: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Stea preastrălucitoare te-ai arătat lumii celei păcătoase, Maria Magdalena, când, după preaslăvita Înălţare a Mântuitorului, umblând prin oraşe şi sate şi cuvântul Evangheliei pretutindeni vestind, pe mulţi ai plecat sub jugul cel bun al lui Hristos. Şi ajungând până la Roma cea veche, bărbăteşte ai stat înaintea cezarului Tiberiu şi prin chipul oului roşu şi cu înţelepte cuvinte i-ai lămurit puterea purtătoare-de-viaţă a lui Hristos, iar pe necugetatul Pilat şi pe arhiereul cel fără de Dumnezeu i-ai înfruntat, ca nelegiuitele lor fapte să primească cele vrednice. De aşa nevoinţă a mărturisirii tale minunându-ne, cu bucurie strigăm ţie:
Bucură-te, a învăţăturii lui Hristos slăvită binevestitoare;
Bucură-te, a întunericului păgânesc luminată izgonitoare;
Bucură-te, că pe mulţi de legăturile păcatelor ai dezlegat;
Bucură-te, că înţelepciunea lui Hristos pe toţi ai învăţat;
Bucură-te, că pe mulţi dintru întunericul necunoştinţei la lumina cea minunată a lui Hristos ai adus;
Bucură-te, că în dreptatea lui Hristos a sta cu tărie ne-ai arătat;
Bucură-te, că mântuirea sufletelor păcătoşilor mai mult decât viaţa ta ai iubit;
Bucură-te, că poruncile lui Hristos bine le-ai înţeles;
Bucură-te, că acelora drept le-ai urmat;
Bucură-te, că întunericul păgânătăţii cu îndrăznire l-ai înfruntat;
Bucură-te, că de mânia cezarului nu te-ai înspăimântat;
Bucură-te, că aceluia răutatea şi viclenia vrăjmaşilor lui Hristos i-ai dovedit;
Bucură-te, Sfântă Maria Magdalena, care cu credinţă apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul al 12-lea

Cu îndestulare plină fiind de darul lui Dumnezeu, slăvită Maria, mulţime de suflete ai adus la Hristos, iar după aceea ai venit la Efes, unde cu dragoste apostolească dimpreună cu Apostolul dragostei mântuirii oamenilor slujind, întru fericita adormire către Domnul te-ai mutat, cântându-I împreună cu mulţimea cântăreţilor cereşti: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cântând viaţa ta cea vrednică de laudă de pe pământ şi slava ta cea din cer, cu bucurie slăvim, cântăm şi mărim pe Împăratul Ceresc cel minunat întru sfinţii Săi, că nu numai tu, Sfântă Maria Magdalena, cu darul Aceluia dănţuieşti acum în lăcaşurile drepţilor, ci şi pe noi pe pământ ne veseleşti, lăsându-ne mirul cel de mult preţ al moaştelor tale, pe care Leon, împăratul cel înţelept, din Efes în cetatea lui Constantin a poruncit a le aduce. Pe acelea şi noi, ca pe cele ce izvorăsc dar neîmpuţinat tuturor celor ce aleargă cu credinţă şi cu dragoste sărutându-le, cu umilinţă îţi cântăm ţie acestea:
Bucură-te, că pe pământ ardeai de dragostea pentru Hristos;
Bucură-te, că în cer în sălaşurile Tatălui Său te-ai sălăşluit;
Bucură-te, apărare tare a credincioşilor;
Bucură-te, mirul cel cu bun miros, care Biserica o bineînmiresmezi;
Bucură-te, cădelniţă de aur ce pururea aduci lui Dumnezeu tămâia rugăciunii pentru noi;
Bucură-te, izvorul vindecărilor cel nesecat;
Bucură-te, comoara darului lui Dumnezeu cea necheltuită;
Bucură-te, adevărata părtaşă cu cetele îngereşti;
Bucură-te, slăvită vieţuitoare în cămările cereşti;
Bucură-te, că plata ta multă este în ceruri;
Bucură-te, că bucuria ta este veşnică în lăcaşurile sfinţilor;
Bucură-te, că tu totdeauna mijloceşti ca şi nouă să ni se dea bucuria darului şi slava;
Bucură-te, Sfântă Maria Magdalena, care cu credinţă apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul al 13-lea

O, preaminunată şi de mirare podoabă a femeilor şi tuturor creştinilor laudă şi bucurie, care întocmai cu Apostolii te-ai arătat, slăvită Mironosiţă Maria Magdalena, primind rugăciunea noastră cea de acum, dintru toate nevoile şi durerile sufleteşti şi trupeşti şi de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi ce vin asupra noastră pe noi ne izbăveşte şi către Împărăţia cerurilor cu mijlocirea ta îndreptează-ne pe noi, cei ce cu umilinţă şi cu dragoste cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Făcătorul îngerilor şi Domnul puterilor…, Condacul 1: Lui Hristos al tău, pe Care duhovniceşte L-ai iubit…,

Icosul 1

Condacul 1

şi aceste rugăciuni:

Rugăciunea întâi către Sfânta Mironosiţă, întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena

O, Sfântă şi prealăudată Mironosiţă, cea întocmai cu Apostolii, ucenică a lui Hristos, Maria Magdalena! Către tine, adevărată şi puternică mijlocitoare pentru noi la Dumnezeu, acum noi, păcătoşii şi nevrednicii, cu osârdie alergăm şi cu inima înfrântă ne rugăm. Tu, care în viaţa ta de înfricoşătoare curse diavoleşti ai fost ispitită, dar cu darul lui Dumnezeu de acelea ai scăpat, şi pe noi din mrejele vrăjmaşului cu rugăciunile tale ne izbăveşte, ca totdeauna în toată viaţa noastră cu lucrul, cu cuvântul, cu gândul şi cu cugetele cele tainice ale inimilor noastre să slujim cu dragoste Unuia Sfântului Stăpân şi Dumnezeu, precum ne-am făgăduit Lui. Tu mai mult decât toate bunătăţile pământeşti pe Preadulcele Domn Iisus ai iubit şi Aceluia în toată viaţa ta bine ai urmat, hrănind cu darul şi cu dumnezeiasca Lui învăţătură nu numai sufletul tău, ci şi mulţime de oameni de la întunericul păgânătăţii la lumina lui Hristos cea minunată aducând. Aceasta ştiind, te rugăm pe tine, cere nouă de la Hristos Dumnezeu darul cel luminător şi sfinţitor, ca fiind umbriţi cu acela să sporim în credinţă şi în vieţuire curată, în lupta dragostei şi a lepădării de sine, ca fără lenevire să ne silim a sluji aproapelui nostru întru nevoile lui cele duhovniceşti şi trupeşti, ţinând minte pilda iubirii tale de oameni.

Tu, Sfântă Maria Magdalena, ceea ce vitejeşte cu darul lui Dumnezeu ai petrecut viaţa ta pe pământ şi cu pace te-ai dus în lăcaşurile cereşti, roagă pe Hristos Dumnezeu Mântuitorul ca prin rugăciunile tale să ne învrednicească şi pe noi fără de împiedicare să săvârşim călătoria noastră întru această vale a plângerii şi în pace şi întru pocăinţă să ne sfârşim viaţa, întru sfinţenie pe pământ vieţuind, de veşnica şi fericita viaţă în ceruri să ne învrednicim, şi acolo cu tine şi cu toţi sfinţii dimpreună totdeauna să lăudăm Treimea cea nedespărţită, să cântăm Dumnezeirea Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a doua către Sfânta Mironosiţă, întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena

O, Sfântă Mironosiţă, întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena! Tu, cu căldura dragostei tale pentru Hristos Dumnezeu, ai călcat sub picioare măiestriile cele rele ale vrăjmaşului şi L-ai aflat pe Hristos, Mărgăritarul cel fără de preţ, şi ai dobândit Împărăţia cerurilor. Pentru aceasta cădem către tine şi cu suflet umilit şi cu inima înfrântă strigăm ţie noi, nevrednicii: Caută dintru înălţimea cerului spre noi, cei ce suntem în luptă cu ispitele păcatelor; vezi cu cât de multe păcate şi nevoi vrăjmaşul în toată ziua ne împiedică, căutând pieirea noastră. Slăvită şi întru tot lăudată ucenică a lui Hristos Maria Magdalena, roagă-L pe Cel iubit de tine, Cel ce şi El pe tine te-a iubit, pe Hristos Dumnezeu, ca să ne dăruiască lăsarea greşelilor noastre celor multe, să ne întărească cu darul Său, cu trezvie şi vitejeşte să umblăm pe calea sfintelor Lui porunci şi să ne facă pe noi lăcaş binemirositor al Sfântului Duh, ca aşa, în pace, neruşinaţi să sfârşim viaţa noastră cea cu multe osteneli pe pământ şi să ne sălăşluim în lăcaşurile raiului ceresc cele luminate şi fericite, unde cu toţi sfinţii totdeauna cu bucurie preamăreşti Treimea cea de o fiinţă, pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh. Amin.

Şi se face otpustul.

https://doxologia.ro/minuni-vindecari-vedenii/mana-sfintei-maria-magdalena-este-calda-vie

https://edituradoxologia.ro/sfanta-maria-magdalena-sfantul-odor-al-manastirii-simonos-petras

Icoane:

Sfânta Maria-Magdalena la mormântul Domnului;

Icoana Sfintei din Biserica Sf. Maria Magdalena din Ierusalim

Scrisoare către părinți: fiul vostru este un violator? – Cristina Olaru

iulie 22, 2015iulie 28, 2019 / multumesc2014 / 13 comentarii

Pablo Picasso, Le Viol (1940)

Dragi prieteni,

Nu vă scriu doar ca o femeie ce a lăsat în urmă neliniștile acelea, de a găsi un ”prieten”, un iubit, un soț; vă scriu ca părinte și ca observator al lumii în care trăim. După cum bine știți, violul este o traumă existențială, ce nu poate fi vindecată. Vă amintesc anomalii ale societății noastre, ce au pregătit și au permis apariția violurilor de tot felul: fizic, mental, sufletesc, spiritual, al intimității, al libertății, al siguranței vieții, al stimei de sine, al încrederii în sine, etc.:

Femeile: au dus viața cum au crezut, cum au putut. Cred cu adevărat că ar fi putut fi mai bună, dacă speranțele lor că ”această relație este ultima și vom trăi fericiți, până la adânci bătrânețe” s-ar fi îndeplinit. Dar, după ce-au fost folosite, după ce floarea frumuseții, a tinereții s-a dus, au fost aruncate ca niște obiecte, ce nu mai sunt de niciun folos.

Bărbații aceia cinici or avea și ei un rol la acreala ființei acestor femei, dar și mai sigur la starea lor de umilință și foarte scăzută stimă de sine. Dar, așa au fost învățați de o societate aproape primitivă: ”bărbatul să aibă cât mai multe experiențe sexuale, că altfel nu-i bărbat” și ”bărbatul își ridică pălăria de jos și tot bărbat este”.

Iar femeia se alege cu oprobriul lumii, cu judecata rece a acelorași bărbați: ”nu ne însurăm noi cu de-alea de le-a înșirat cine-a vrut și cine n-a vrut! Noi vrem fete cuminți, că oricum le înșelăm și pe alea, că așa s-a obișnuit mușchiu’ nostru!”

Care-a fost mai ”șmecheră”, ”și-a tras” un bărbat, un soț, devenind virtuoasa șefă, moralista de la radio-șanț și tocătoarea/ forfecătoarea tuturor celorlalte fete și femei. Acestea alcătuiesc cea mai consistentă otravă a lumii! Câte hotărâri devastatoare pentru viețile fetelor ”care-au greșit” n-au fost luate pentru a închide gura lumii! Câte căsnicii nepotrivite nu s-au încheiat la presiunea unei mentalități de comună primitivă.

Și cum-necum – mai cu dragoste și mai mult fără -, apar niște amărâți de copii, care cresc într-o atmosferă de frustrări zilnice, de certuri de oameni înnebuniți, de părinți iresponsabili, care își fac din copil un aliat împotriva celuilalt părinte! Evident, discreditându-l.

Apoi încep educația: mama se sprijină pe micuța ei fiică – suntem prietene noi două -, aruncând în spatele ei delicat și fragil tot ce-i face ei, mama, bestia de bărbată-său! Ca variație, îi povestește cu foc și aventurile tinereților ei zbuciumate! Copilul e confuz, pentru că mai ales la vârsta mică, învață prin exemplu, nu prin contra exemplu! Nu prin: ”Așa, nu!”

Hai că vine și tatăl, cu bagajul lui imens de cunoștințe despre lume și viață: să nu faci nimic, după ce vii de la serviciu – hai, treacă-meargă să-l facă și ăla; să stai la televizor; să mai răcnești câte-o comandă să ți se aducă apă, bere, mâncarea la pat; să râgâi satisfăcut și să te crezi amuzant ca Birlic. Apoi să-l înveți pe băiat cum să devină bărbat: ”…tot ce prinzi; respect pentru fete/femei 0; responsabilitate – minus infinit; ba, hai, că-l învață să folosească prezervativ, ca să nu-l ia de prost fo’ una și să-i trântească vreun plod în brațe. A, și ca să nu ia cine știe ce, că, cu fetele din ziua de azi…!”

Mai este și pitorescul personaj: soacra – unele, doar, of course -, care-și bagă nasul și sub plapuma nurorii. Ba chiar cunosc un caz, în care soacra a stat 3 săptămâni în aceeași cameră cu tânăra pereche, imediat după căsătoria lor! Iar fiii, nu de puține ori, ascultă competentul sfat matern, iar soacra hotărăște totul în viața tânărului menaj, adăugând la frustrarea deja existentă, prin repetata ei implicare în viața lor.

Nu se poate să nu știți femeile acelea, care stau toată ziua și toacă tot ce mișcă – la mine-n sătuc, stau pe bănci, la poartă sau pe parapete de piatră, care deja au luat forma posteriorului lor și foarfecă pe toți cei care trec. Și știu tot, și judecă și etichetează tot și habar n-am când or face mâncare, cum de n-au murit de foame bărbații și copiii lor! Ce să mai vorbim de educație! Și ele fac regulile într-o comunitate rurală! Dacă te-au încondeiat ele, adio!

Deși sunt femei și știu cât de grea este condiția femeii, tot ele le judecă și condamnă pe suratele lor. Tot femeile sunt vinovate, de la Eva până mâine! Nu mai țin minte că o Fecioară a mijlocit exonerarea de vină, prin nașterea dumnezeiescului ei Fiu, ce ne-a răscumpărat cu sângele propriu și ne-a adus Botezul prin apă și prin Duh, ce ne-a spălat de păcatul strămoșesc.

Bun înțeles că nu generalizez, vorbesc doar de ”o anumită parte a societății noastre”!

Apoi, televiziunea! Premiez în mod special Pro TV-ul și știrile de la ora 5! N-am știut că în România se înfăptuiesc atâtea crime, că babele au cea mai bogată viață sexuală, chiar dacă nu tocmai cu voia lor, până la apariția acestui post, respectiv ediții a știrilor. După ce-am aflat asta, nu m-am mai uitat, dar sunt oameni care iau taxiul, să nu le piardă. Așa am învățat să ne disprețuim nația, dar și să ne anesteziem simțul moral, ajungând la o toleranță a răului impresionantă. Negativ.

Din nou televiziunile: reclamele sunt din ce în ce mai mult cu tentă sexuală; niște femei se laudă că merită nuș’ ce produs. Creștinul, însă, nu crede că merită mila și bunătatea lui Dumnezeu, dar are nădejde și-o cere în rugăciune.

Vedetele de televiziune – promovează modelul femeii cu excesivă grijă de aspectul exterior, ”tunată”, îmbrăcată extravagant și indecent, cu o viață amoroasă publică și foarte variată de la o lună la alta, trecând rapid de la un partener sexual la altul; căsătorii ale fetelor tinere cu bărbați bogați, dar mult mai în vârstă, fără iubire, vânzându-și tinerețea și frumusețea, neștiind că cele care pierd sunt tot ele – bătrânețea ”se ia”; bărbatul înflorește, dar ea pălește.

Telenovele, ce paralizează populația feminină, în special; pline de drame existențiale, de țipete și lacrimi, toate cu happy-end fericit (sic)! Începe să se contureze un model de femeie, cu gura mare, rea și răzbunătoare, seducătoare, care fură soțul/iubitul prietenei, îl aiurește cum vrea; – apare timid și-un model de bărbat, condus de propria-i instinctualitate, manevrată expert de o ea.

Pornografia – consumul excesiv conduce la: sex solitar; aprinderea imaginației și dorința de a pune-n practică cele vizionate; adicția de pornografie; adicția de sex; insatisfacția într-o relație normală, pentru că cele petrecute în singurătate și în imaginație, deja l-au condiționat reflex pe consumatorul de pornografie de un alt fel de satisfacție, mergând până la impotență; violența sexuală.

Mai multe despre aceste subiecte aici:

https://multumesc.mobi/2014/07/17/deturnarea-dragostei-in-sex-sub-influenta-ideologiei-consumeriste-i/ şi următoarele

Publicații cu conținut explicit sexual, ce pot fi cumpărate de orice puști, de la orice chioșc de ziare.

Filmele – ce nu mai sunt atent selecționate, care chiar și în prime-time afișează scene de o senzualitate violentă, pasională – chipurile, modelând în copiii ce ajung să privească la vârste foarte nepotrivite aceste secvențe, un viitor comportament sexual violent, considerându-l pasional, pătimaș, irezistibil!

Tații, cei care-ar trebui să vorbească cu ei, n-o fac, poate și pentru că ei înșiși sunt nepricepuți, egoiști, indiferenți la satisfacția fizică a femeii; eventual doar se felicită ce amanți buni sunt, față de chiar fiii lor!

Despre discuții, comunicare, sesizarea momentului propice, cadru emoțional cald și apropiat, preludiu, stăpânire de sine și efortul de a ajuta și partenera să trăiască un act sexual reușit, postludiul – care aduce o și mai mare satisfacție și apropiere, mai puțini bărbați vorbesc. Iar femeile mint ca o gazetă :)! Ce de aaaah! și ohhhh!, când de fapt nici nu știu când a început și când s-a terminat! Și cei doi nu vorbesc, nu comunică, nu sunt sinceri, nu încearcă să aranjeze lucrurile. Un consilier psihologic, specializat pe probleme de cuplu, poate fi de ajutor, dacă între cei doi există iubire! Dacă nu, doar Dumnezeu poate să-i ajute, dar nici El nu intervine nechemat!

Un duhovnic bun este și mai potrivit. Căutați un duhovnic mirean, pentru că este cel mai aproape de problemele vieții de familie, având el însuși una. Desigur, sunt și mari duhovnici printre ieromonahi. Căutați-i pe cei cu o mare putere de pătrundere, dar și de cunoaștere a suferinței umane.

Violența casnică și violența sexuală în familie; copiii văd! Ei învață mai curând prin imitație, decât prin educație; nu o dată acestea două fiind complet diferite.

Alcoolismul

Drogurile

Răzbunarea: a spus și acea fetiță: nu a cedat cererii prietenului ei, iar acesta s-a răzbunat, prin acest viol colectiv! Inuman!

Toleranța excesivă a societăți față de aceste cazuri teribile.

Relativismul moral și tot mai marea îngăduință pentru manifestările anormale, publice ale sexualității umane.

Neaplicarea legii în caz de viol, pentru că victimele știu că tot ele vor fi condamnate și ascund cele întâmplate.

RUȘINEA – o altă cumplită piedică în calea destăinuirii celor întâmplate, teama de izolare socială, ba chiar de dezgustul celor ce aud povestea.

Sentimentul că ești degradat, murdărit, neputincios, impur, VINOVAT.

FRICA – ce paralizează orice acțiune.

Atitudinea de neîncredere și părtinitoare a chiar organelor abilitate să facă dreptate: nu ai strigat, nu ai urlat, nu ai gâtul tăiat – înseamnă că ai consimțit! Nu există cazul în speță!

Lipsa duhovniciei, lipsa unei educații religioase, care i-ar trasa copilului niște repere axiologice, punându-l într-o perspectivă universală, eternă, a iubirii hristice; nu doar una conjuncturală – morala sau etica societății, cea care penalizează legal sau prin oprobriu, lipsit de empatie, de compasiune umană.

Ereditatea duhovnicească: copiii noștri moștenesc nu doar o ereditate biologică, ci și apucături de-ale părinților lor.

Lipsa atitudinii de părinți ai tuturor copiilor – copiii României sunt toți ai noștri, pe toți trebuie să-i ocrotim, cu toții!

Copiii sunt simptomele bolilor cuplului! Violatorii de azi sunt roadele reclamelor deșănțate, filmelor erotice, pornografiei, insuficientului timp de calitate, acordat copiilor, educației aleatorii, exemplelor parentale, dar și ale societății. Noi toți suntem co-autorii acestor monștri – noi am îngăduit ca toate acestea să se întâmple, n-am protestat, n-am pretins CNA-ului o mai bună filtrare – nu cenzură – a programelor în timpul zilei, cercetarea programelor copiilor, o atmosferă de familie ce respectă puritatea minții și suflețelelor copiilor, care conferă siguranță, pace și continuitate. Ar mai fi, dar ajunge zilei răutatea ei!

https://multumesc.mobi/2015/03/07/acatistul-preotesei-olga-michael-tamaduitoare-celor-raniti-si-abuzati/

Cristina OLARU (Ghenof)

Articolul a fost preluat și de către ”Active News – știri nefiltrate”:

http://www.activenews.ro/stiri-social/EXTRAORDINARA-scrisoare-a-unei-mame-catre-parinti-dupa-violul-de-la-Vaslui-Fiul-vostru-este-un-violator-122133

11.11.2015:

Pedepse definitive pentru violatorii Vaslui:
Burada Silviu – de la 8 ani si 4 luni, pedeapsa marita la 10 ani
Avadanei Silviu, de la 7 ani la 8 ani
Bolboceanu Petrica, de la 7 ani la 8 ani si 6 luni
Burlacu Paul, de la 7 ani la 8 ani si 8 luni
Boicu Ionut, de la 5 ani si 8 luni la 6 ani si 6 luni
Rotaru Alin, de la 5 ani si 8 luni la 6 ani si 4 luni
Surleac Ioan, de la 5 ani si 8 luni la 6 ani

acedia – alexandru amarfei

iulie 21, 2015iulie 21, 2015 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

vară şi cărămidă în faţa pustiei multe – rochie de rândunele
alergând gâzele şi iar gâzele şi iar ouând cuiburile şi iar ouăle
că-i lucrare lungă, taure, unde te duci, omule
că-i dărâmare multă, pomule, pe cine scrii, domnule
nouă liniști mari îngroapă zidari în zece fără ştiri din cine trece
de haşiş şi iarba lunii se îngroapă-n cap nebunii
dar cu veşti de foşnet laurul le dezgroapă aurul
şi în zid tristeţii ana se va îngropa cu mana
iarna va apune-n var, soarele-n aghiasmatar

Dr. Alexandru Amarfei

Rugăciune de lăsare în voia lui Dumnezeu a Sfântului Isaac Sirul

iulie 20, 2015iulie 20, 2015 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

Îmi plec genunchii, Dumnezeule, înaintea măreției Tale și mă plec până la pământ înaintea Ta; căci fără să fi cerut de la Tine să fiu, m-ai adus la existență. Înainte de a mă fi plămădit în sânul maicii mele, ai cunoscut viața mea învolburată și pornită spre alunecare, dar asta nu Te-a oprit să mă creezi și să-mi dai toate cele prin care ai cinstit firea noastră, deși știai dinainte răul pe care-l voi face. Știi bine cererile mele înainte de a le ști eu însumi, precum și rugăciunile mele înainte de a fi rostite înaintea Ta. Dă-mi, în acest ceas, Dumnezeule, toate cele de care știi foarte bine că firea mea ticăloasă duce lipsă în primejdiile de acum. Căci știi bine întristarea sufletului meu și că tămăduirea lui stă în mâinile Tale. Amin.

Acatistul Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul – 20 iulie

iulie 20, 2015iulie 20, 2020 / multumesc2014 / 26 comentarii

Condac 1:

Tu, cel ce ai fost alesul Domnului pentru întoarcerea lui Israel de la închinarea lui Baal, aspru mustrător al împăraților nelegiuiți strălucind cu văpaia râvnei pentru Dumnezeu atotțiitorul, cu sfințenia vieții și a minunilor, cel ce te-ai ridicat cu trupul la ceruri și vei veni înaintea celei de a doua veniri a lui Hristos, laudă îți aducem ție, profetule al lui Dumnezeu Ilie, tu, care ai mare îndrăzneală către Domnul, slobozește-ne pe noi din toate nevoile și necazurile cu rugăciunile tale, pe noi cei ce-ți cântăm : Bucură-te, Ilie, mărite prooroc și înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

10547578_810236319007596_2699750917094017607_n

Icos 1:

Înger viețuitor în trup te-ai arătat, proorocule, prin râvna cea pentru Dumnezeu și prin viața ta curată; căci încă prunc fiind, părintele tău, Sovah, văzut-a îngeri luminați cu tine vorbind, cu foc înfășurându-te și cu văpaie hrănindu-te, arătând astfel că râvna ta e fierbinte pentru Dumnezeu și că puterea graiurilor și a vieții tale e ca o lumină neprihănită; pentru aceea, cu uimire grăim ție unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce din veac ai fost ales a sluji pentru mântuirea fiilor lui Israel;
Bucură-te, cel ce încă din pântecele maicii tale ai fost ales vestitor al adevărului și al bunei cinstiri a lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce asupra căruia s-a descoperit preaslăvita arătare, ce a minunat pe părintele tău;
Bucură-te, cel ce din tinerețe ai iubit curăția feciorelnica și tăcerea;
Bucură-te, cel ce ai urât deșertăciunile lumii și toate bucuriile ei, iar sufletul tău în întregime l-ai închinat lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce cu lumina înțelepciunii de Dumnezeu ai fost luminat și cu învățătura temerii de Dumnezeu din pruncie ai fost adăpat;
Bucură-te, Ilie, mărite prooroc și înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condac 2:

Văzând nelegiuire și răzvrătire în Israel, preamărite profetule, te-ai întristat cu duhul și în râvna pentru slava lui Dumnezeu te-ai aprins, pentru că fiii lui Israel se închinau la idolii cei urâți și de Dumnezeu cel adevărat se îndepărtau, Căruia toate oștile cerești cu cutremur Ii cântau : Aliluia !

Icos 2:

37384942_1076450599178378_1308820261876793344_n

Mintea întunecându-și cu pornirile cele rele, Ahab, împăratul cel ce făcea fărădelege, lepădându-se de adevăratul Dumnezeu, Atotțiitorul, și închinându-se josnicului Baal, a înmulțit închinarea la idoli și nelegiuirea în împărăția sa. Iar tu, proorocule, ca un mare râvnitor pentru Dumnezeu, cu îndrăzneală ai înfruntat pe împărat, amenințându-l, prevestind pedeapsa pentru el și pentru împărăția sa, ca trei ani și șase luni nu va cădea ploaie, nici rouă și foamete mare va fi peste tot pământul. Drept aceea, minunându-ne de râvna ta și de îndrăzneala ta cea mare pentru Dumnezeu, cu iubire grăim ție :
Bucură-te, propovăduitorul neînfricat al adevărului și mare luptător pentru cucernicie;
Bucură-te, cel ce cu râvna ta dojenești toată nelegiuirea;
Bucură-te, cel ce ai înduplecat pe Domnul îndelung-răbdătorul să nu pedepsească cu desăvârșire pe cei păcătoși;
Bucură-te, cel ce cu cuvântul ai încuiat cerul, iar pământul cel roditor l-ai făcut sterp;
Bucură-te, cel ce pentru nelegiuirea oamenilor, foamete de trei ani de la Dumnezeu ai cerut;
Bucură-te, că Domnul cel Preaînalt te-a trimis la Ahab, precum oarecând pe Moise la Faraon;
Bucură-te, Ilie, mărite prooroc și înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condac 3:

Cu puterea rugăciunii tale, preaminunate proorocule, în adevar ai incuiat cerul și n-a plouat trei ani și sase luni și a fost mare foamete peste tot pământul, până când, chinuiți de arșiță și foamete, cei nelegiuiți s-au întors către Domnul, pocăindu-se și cu umilință cântând Lui : Aliluia !

Icos 3:

Având negrăită bunăvoire către tine, proorocule, vrut-a Domnul să te deosebească de fiii cei fără de lege ai lui Israel ca să nu înduri împreună cu ei foametea și setea și ți-a poruncit să te duci la râul Cherit, unde corbii te-au hrănit, aducându-ți pâine și carne. De aceea, îți aducem laudele acestea:
Bucură-te, cel ce cu postul și cu privegherea ai nimicit toate deșertăciunile și cugetările pământești;
Bucură-te, cel ce cu rugăciuni și gânduri curate, mintea ți-ai înălțat-o spre cele de sus;
Bucură-te, mărirea patriarhilor și podoaba proorocilor;
Bucură-te, lauda celor feciorelnici și mărirea cuvioșilor;
Bucură-te, îndrumătorul ierarhilor și tăria mucenieilor;
Bucură-te, că ai întors pe calea adevărului pe fiii lui Israel orbiți de nelegiuire și necredință;
Bucură-te, Ilie, mărite prooroc și înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condac 4:

Vifor mare, dărâmând munți, mergea înainte, când Domnul S-a apropiat de tine în Horeb, proorocule; încă și cutremur s-a făcut, dar nu în cutremur S-a arătat Domnul, iar după cutremur foc, și nici în foc s-a arătat Domnul; ci, după foc, adiind vânt răcoritor, în el ți S-a arătat Domnul a Cărui apropiere simțind, cu veșmânt ți-ai acoperit fața, cântând cu frică și bucurie : Aliluia !

Icos 4:

Auzind nelegiuitul împărat Ahab de porunca ta, ca să aduni toate semințiile lui Israel pe muntele Carmel, unde să fie aduși și profeții cei mincinoși ai lui Baal, îndată trimițând, i-a adunat pe toți și a venit și el acolo. Iar tu, râvnitor de slava lui Dummezeu, dorind să rușinezi cu desăvârșire pe idolii cei urâți și să preaslăvești pe adevăratul Dumnezeu, ai poruncit să se pregătească două altare pentru jertfă, iar foc să nu le pună, zicând : Adevăratul Dummezeu va fi acolo, Care la rugăciunea noastră ne va asculta, trimițând foc. Auzind acestea, poporul a grăit, zicând : bine a zis Ilie, să fie așa; iar noi, mărindu-te, cântăm ție :
Bucură-te, marele sol al Împăratului ceresc și vestitor al sfintelor Sale porunci;
Bucură-te, diamant statornic în râvna și stâlp neclintit al bunei cinstiri;
Bucură-te, puternice apărător al adevărului și luptător neînvins împotriva vrăjmașilor Domnului;
Bucură-te, dezrădăcinătorul necinstei ce sădești evlavia și curăția;
Bucură-te, râvnitor înflăcărat al slavei lui Dumnezeu;
Bucură-te, că și în ultimele zile ale lumii acesteia vei propovădui pe adevăratul Dummezeu și vei mustra pe antihristul cel blestemat;
Bucură-te, Ilie, mărite prooroc și înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condac 5:

Împărăteasa Isabela cea fără de lege, cugetând să te stingă pe tine cel ce ești stea de Dumnezeu luminată, aprinzându-se de mânie asupra ta pentru nimicirea profeților ei mincinoși a pus la cale uciderea ta. Totodată i s-a împietrit inima, nevoind să creadă în minunile tale, proorocule, nici să cunoască pe Adevăratul Dumnezeu, ca să-I cânte Lui : Aliluia !

Icos 5:

Toți israelitenii văzând că, la rugăciunea ta, foc de la Domnul din cer s-a pogorât peste jertfa ta, preamărite proorocule, de s-a aprins și, mistuind-o pe ea, au ars toate : lemnele, pietrele precum și apa, căzut-au cu fețele lor la pământ, strigând : Cu adevărat Domnul Dumnezeu Acela este Dumnezeul cel adevărat ! Și au crezut oamenii în Dumnezeul ce adevărat, iar pe proorocii cei mincinoși i-au junghiat. Deci slăvind pe Atotputernicul Dumnezeu, făcătorul de minuni, ție, celui ce ai plăcut lui Dumnezeu, îți cântăm unele ca acestea :
Bucură-te, cel ce ai dobândit mare îndrăzneală înaintea Stăpânitorului tuturor;
Bucură-te, cel ce prin semne și minuni adevărul dumnezeiesc ai întărit;
Bucură-te, cel ce înșelăciunea demonilor ai rușinat, iar credința adevărată o ai preamărit;
Bucură-te, cel ce pe necredincioși cu adevărata cunoștință de Dumnezeu i-ai luminat;
Bucură-te, cel ce prin turnarea apei de trei ori pe jertfelnic Taina Preasfintei Treimi ai descoperit;
Bucură-te, că toată firea cea fiitoare ție s-a supus, iar focul și apa ți-au fost ascultătoare, slujind ție;
Bucură-te, Ilie, mărite prooroc și înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condac 6:

Propovăduitor al cunoașterii și cinstirii de Dumnezeu te-ai arătat, proorocule, nu numai întru Israel, ci și între păgâni, căci trimis ai fost de Domnul în Sarepta Sidonului, la o văduvă săracă, hrănindu-te pe tine însuți și mai ales pe ea hrănind-o în timpul foametei, prin darul facerii de minuni și înmulțind făina și uleiul în casa ei, pe tot timpul foametei. Și după ce te-ai rugat, suflând de trei ori, ai înviat pe fiul văduvei, cântând lui Dumnezeu, Celui ce face minuni : Aliluia !

Icos 6:

Strălucind cu mare râvnă pentru Dumnezeu Atotțiitorul, te-ai întristat foarte, proorocule, pentru că fiii lui Israel au părăsit legământul, au dărâmat altarele Lui și au omorât pe profeții Lui. Domnul, însă, pentru mângâierea ta, ți-a vestit că nu tot Israelul s-a îndepărtat de la El, ci are încă șapte mii de robi necunoscuți, care nu și-au plecat genunchii înaintea lui Baal. Pentru aceasta, amintindu-ne de râvna ta cea pentru Dumnezeu, îți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, slujitor credincios și prieten apropiat al Domnului;
Bucură-te, chip și lauda binecredincioșilor păstori;
Bucură-te, îndrumătorul mântuirii și luminătorul celor ce zac întru întuneric;
Bucură-te, cel ce îmbărbătezi pe apărătorii adevărului și-i întărești în lupte și suferințe pentru dreptate;
Bucură-te, cel ce ardeai ca o flacără serafimică pentru dragostea lui Dumnezeu;
Bucură-te, ca și Domnul în toate te-a ascultat și, la rugaciunea ta, toate ți le-a împlinit;
Bucură-te, Ilie, mărite prooroc și înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condac 7:

Domnul cel iubitor de oameni voind să arate milostivirea Sa păcătoșilor ce se pocăiesc, după trecerea timpului de foamete profețit de tine, proorocule, prin graiul buzelor tale a trimis ploaie îmbelșugată și pașnică pământului însetat; iar fiii lui Israel învrednicindu-se de aceasta mare milostivire, cu inima umilita și mulțumitoare au cântat lui Dumnezeu : Aliluia !

Icos 7:

O nouă fărădelege a adăugat faptelor sale celor rele necinstitul împărat Ahab, când a poruncit să-l omoare pe nevinovatul Nabot și a răpit via lui. Drept aceea, mustrând pe împăratul călcător de lege, i-ai profețit, sfinte proorocule, ca, în locul unde a fost omorât Nabot, porcii și câinii îi vor linge sângele, iar pe Isabela, femeia lui o vor mânca câinii și toată casa lui va fi nimicită. Cunoscând că această profeție grozavă s-a împlinit, ne cutremurăm grăind ție unele ca acestea:
Bucură-te, groaznicule răzbunător al asupriților și asupra celor cu inima împietrită;
Bucură-te, apărător tare al orfanilor și al celor năpăstuiți;
Bucură-te, cel ce pedepsești pe călcătorii sfintelor sărbători ale Bisericii Ortodoxe;
Bucură-te, cel ce ai coborât din domnie pe defăimătorul numelui lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce cu cuvântul nimicești ca prin trăznet gândurile cele rele;
Bucură-te, cel ce cunoșteai viitorul ca și prezentul, și cele îndepărtate ca pe cele apropiate le-ai proorocit;
Bucură-te, Ilie, mărite prooroc și înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condac 8:

Purtare de grijă minunată și mai presus de fire ți-a arătat Dommul, proorocule, când a poruncit corbilor nesățioși și sălbatici să te hrănească, în timpul foametei lângă râul Cherit, unde îți petreceai timpul în rugăciuni și în cugetare de Dumnezeu, cântând lui Dumnezeu : Aliluia !

Icos 8:

Pe deplin ai fost împodobit cu smerenie, proorocule al lui Dumnezeu; pentru aceasta, pe cei doi sutași, care cu mândrie au venit la tine cu ostași ca să te ducă înaintea nelegiuitului împărat Ohozia, tu cu foc i-ai ars; iar pe Avdie, cel ce hrănea pe ucenicii profeților, care cu smerenie a venit la tine, l-ai miluit. Pentru aceasta, îți aducem aceste cântări de laudă:
Bucură-te, umilitorul și pedepsitorul celor îngâmfați și ocrotitorul și apărătorul celor smeriți;
Bucură-te, cel ce ești groaza judecătorilor iubitori de mită și ajutătorul celor ce judecă cu dreptate;
Bucură-te, cel ce ești sprijin celor credincioși și doborâtorul dușmanilor nelegiuiți;
Bucură-te, cel ce ești imbrăcat cu platoșa înțelepciunii și cu dreptatea ca de un scut ai fost apărat;
Bucură-te, cel ce cu sabia râvnei de Dumnezeu ai fost înarmat și te-ai ridicat pe aripile înfrânării;
Bucură-te, cel ce cu credința ca de un coif al mântuirii ai fost acoperit și cu cununa dragostei prealuminat te-ai încununat;
Bucură-te, Ilie, mărite prooroc și înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condac 9:

Toată firea omenească se minunează foarte cum tu, preamărite proorocule, ai mers 40 de zile fără să mănânci și să bei până la muntele Horeb, unde te-ai învrednicit de strălucita arătare a lui Dumnezeu Atotțiitorul și de preadulcea vorbire cu El cântându-I cu cutremur : Aliluia !

Icos 9:

Ritorii cei mult-grăitori nu se pricep îndeajuns și nu înțeleg, cum tu cel cu nume mare, Sfinte Ilie, în trup omenesc fiind, asemănător nouă în neputințe, ai fost răpit cu trupul la cer prin carul și caii de foc, care ți s-au arătat ție. Deci, minunându-ne de înălțarea ta la cer, slăvim pe Dumnezeu, Cel ce te-a înălțat astfel și cu umilință te chemăm:
Bucură-te, cel ce cu minunata înfrânare ai omorât în tine pe omul cel vechi;
Bucură-te, cel ce cu focul râvnei dumnezeiești, ai ars în tine toată cugetarea cea materială;
Bucură-te, cel ce, ridicându-te la cer, neamului omenesc veselie îi dăruiești și viața veșnică o întărești;
Bucură-te, cel ce ești însenmat de la Dumnezeu cu cinstea și mărirea cea mai presus de fire și mai mult decât proorocii cei vechi ai fost preamărit;
Bucură-te, cel ce ai fost întâmpinat cu bucurie de cetele îngerești în locașurile cerești;
Bucură-te, că numele tău în toată lumea se cinstește și râvna ta pentru Dumnezeu mult se preamarește;
Bucură-te, Ilie, mărite prooroc și înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condac 10:

Vrând Preabunul Dumnezeu să mântuiască poporul lui Israel de înșelăciunile lui Baal, te-a ales pe tine, mare proorocule, drept unealta voii Sale sfinte și te-a umplut cu putere dumnezeiască de a întoarce pe cei fără de lege, de a îndrepta pe cei păcătosi, de a lumina pe cei întunecați și pe toți să-i înveți a cânta lui Dumnezeu:Aliluia !

Icos 10:

Zid de apărare fii nouă, preasfinte proorocule, mult mijlocind pentru potolirea mâniei lui Dumnezeu, Care pe bună dreptate ne pedepsește pe noi păcătoșii și netrebnicii cu secetă, foamete, cu vânturi nimicitoare aducătoare de boli, ca, izbăvindu-ne din nevoi, să-ți cântăm ție :
Bucură-te, cel ce prin rugăciunile tale încui și descui cerurile și trimiți pe pământ, de la Dumnezeu, belșug sau lipsă;
Bucură-te, îndelung-mijlocitorule înaintea lui Dumnezeu, cel ce trimiți ploi, liniște și rouă dătătoare de viață pe pământul amorțit;
Bucură-te, cel ce potolești valurile năpraznice ale mărilor și furtunilor groaznice și cu voia lui Dumnezeu stăpânești tunetele și fulgerele;
Bucură-te, cel ce oprești vânturile nimicitoare și ferești oamenii și necuvântătoarele de plăgile cele de moarte;
Bucură-te, hrănitorul orfanilor și al văduvelor și apărătorul celor milostivi;
Bucură-te, cel ce dobori pe prigonitorii hulitori ai credinței adevărate și alungi duhurile necurate de la credincioșii Domnului;
Bucură-te, Ilie, mărite prooroc și înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condac 11:

Cântare de umilință îți aducem ție, proorocule al lui Dumnezeu, Ilie; precum ai primit ruga lui Elisei, când a cerut de la tine, ca puterea ce-o aveai să treacă asupra lui și înălțându-te spre cer, i-ai slobozit veșmântul tău, pe care luându-l a despărțit apa, precum și tu odată ai despărțit apele Iordanului, moștenind darul lui Dumnezeu ce lucra în tine, așa, acum, acoperă-ne și pe noi cu veșmântul milei tale și ne izbăvește de toate nevoile și necazurile, ca să cântăm lui Dumnezeu : Aliluia !

Icos 11:

Arătatu-te-ai ca un luceafăr luminos întru Israel, prea lăudate proorocule, strălucind asemenea îngerilor cu viața și înțelepciunea ta și cu darul facerii de minuni și ai luminat pe oameni cu propovăduirea adevărului dumnezeiesc, alungând întunericul slujirii idolilor; drept aceea, lăudându-te te mărim cântând:
Bucură-te, stea strălucitoare, ce cu strălucirea ta luminezi toată lumea;
Bucură-te, făclie pururea arzătoare, care, arzând, luminezi celor ce stau în întuneric;
Bucură-te, cel ce cu mintea și cu duhul înțelepciunii ai fost luminat și cu duhul înțelegerii și întăririi ai fost împuternicit;
Bucură-te, cel ce ai fost luminat cu duhul cunoștinței și al smereniei și adăpat ai fost cu temerea de Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce te-ai împodobit cu virtuțile cele înalte și cu minunile cele mai presus de înțelegere;
Bucură-te, cel ce ai împlinit pe pământ judecățile Domnului și ai uns pe împărați și prooroci;
Bucură-te, Ilie, mărite prooroc și înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condac 12:

Mare har ai aflat înaintea lui Dumnezeu, prealăudate proorocule Ilie, căci în viața ta pământească ai proorocit și ai săvârșit mari minuni, iar mai pe urmă, răpit cu trupul la cer și după suirea cea mai presus de fire, te-ai înfățișat pe Muntele Taborului unde Domnul S-a schimbat la față și ai vorbit cu El; și până astăzi nu încetezi a săvârși minuni și a izvorî bogăția milelor și a tămăduirilor, celor ce cu osârdie te cinstesc, cântând lui Dumnezeu cu credință : Aliluia !

Icos 12:

Cântând râvna ta cea fierbinte pentru Dumnezeu și viața ta cea îngerească, precum și minunile tale cele mari și bunăvoința lui Dumnezeu arătată pentru tine, laudă aducem ție, mare prooroc Ilie, cel cu nume mare, dar neputând înfățișa după cuviință, cinstea și mărirea ta, cu umilință cântăm ție unele ca acestea:
Bucură-te, chivot al dumnezeieștii măriri și locaș preasfințit al Sfintei Treimi;
Bucură-te, sfeșnic prea luminat al Bisericii neînserate și mireasma cea cu bun miros a raiului dumnezeiesc;
Bucură-te, povățuitorul pustnicilor cuvioși iar celor feciorelnici îndrumător și ajutător;
Bucură-te, cel ce îndemni pe cei păcătoși la pocăință și mijlocești viața veșnică pentru mântuirea întregului neam creștinesc;
Bucură-te, cel ce te-ai îndulcit de lumina sfinților și a negrăitei slave și pururea preaslăvesti pe Dumnezeu;
Bucură-te, că la sfârșitul vremurilor vei arăta semne mari și vei săvârși minuni pentru întărirea oamenilor în credința cea adevărată spre a înfrunta pe vrăjmașul antihrist;
Bucură-te, Ilie, mărite prooroc și înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condac 13:

O , preaminunate și preaînaltate proorocule al lui Dumnezeu Ilie, mare râvnitor pentru slava lui Dumnezeu, cel ce trimiți pe pământ ploile și seceta, belșugul și lipsa, ascultă această puțină rugăciune, pe care cu evlavie o aducem, și prin mijlocirea ta cea fierbinte către Domnul Dumnezeu, apără-ne de secetă, de foamete și de bolile cele aducătoare de moarte și dăruiește nouă bună întocmire a văzduhului și toată îmbelșugarea pământului întărindu-ne în dreapta credință și viață curată, ca, izbăvindu-ne de chinurile cele veșnice, să ne învrednicim de fericirea raiului cântând lui Dumnezeu : Aliluia ! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice iarăși Icosul întâi și Condacul întâi

Icos 1:

Condac 1:

Rugăciune către Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul

Preamărite și preaminunate proorocule al lui Dumuezeu, Ilie, care ai luminat pe pământ cu viața ta îngerească, cu râvna ta fierbinte către Dumnezeu Atotțiitorul, cu semnele și cu minunile tale, și cu marea lui Dumnezeu bunăvoință față de tine, fiind ridicat la cer cu trupul într-un car de foc; învrednicindu-te a vorbi cu Dumnezeu pe Muntele Taborului, în timpul schimbării Lui la față, acum sălășluind în locașurile raiului și stând în fața tronului Împăratului ceresc, auzi-ne pe noi păcătoșii și nevrednicii, care în ceasul acesta stăm în fața sfintei tale icoane, și cu umilință alergăm către mijlocirea ta. Roagă-te pentru noi lui Dumnezeu, Iubitorul de oameni, să ne dea nouă duhul pocăinței, al izbăvirii de păcate și cu atotputernica Sa bunăvoință să ne ajute să ne depărtăm din calea păcatului, îdrumâdu-ne spre tot lucrul bun; ca să ne întărească în lupta împotriva poftelor și a patimilor noastre, sădind în inimile noastre duhul smereniei, al blândeții, duhul iubirii de aproapele nostru, al bunătății, al răbdării, al înțelepciunii, al râvnei pentru cuvântul lui Dumnezeu și al izbăvirii aproapelui. Nimicește prin rugăciunile tale, proorocule, năravurile cele rele ale lumii, ce întinează neamul creștinesc prin necinstirea credinței dreptslăvitoare, față de rânduielile Sfintei Biserici, a poruncilor Domnului, prin necinstirea părinților și a stăpânitorilor ce ne stăpânesc, aruncând astfel lumea în bezna necinstei, a desfrâului și a pierzaniei.

Depărtează de la noi, preamărite proorocule, prin mijlocirea ta către Domnul, dreapta mânie a lui Dumnezeu; apără orașele, satele și țara noastră de secetă, de foamete, de furtuni năpraznice, de cutremur, de boli și răni aducătoare de moarte, de neînțelegeri între frați, de năvălirea asupra noastră a altor neamuri și de războiul cel dintre noi. Prin rugăciunile tale, preamărite, întărește poporul nostru binecredincios și ajută-l în toate faptele lui bune. Mijlocește, proorocule al lui Dumnezeu, păstoriților noștri râvna fierbinte către Dumnezeu, purtare de grijă pentru mântuirea sufletească a păstoriților, înțelepciune în purtare și învățătura, cucernicie și tărie în ispite; judecătorilor dăruiește-le nepărtinire și lepădare de pofta câștigurilor, dreptate și milă față de cei obijduiți; tuturor cârmuitorilor purtare de grijă față de supuși, milă și dreaptă judecată, iar dreptcredincioșilor supunere și ascultare față de cârmuitori, cum și îndeplinirea cu sârguință a tuturor îndatoririlor lor; ca astfel, în pace și cucernicie, să petrecem veacul acesta. Să ne învrednicim de împărtășirea bunătăților celor veșnice în Împărăția lui Dumnezeu și a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine cinste și închinăciune, împreună cu Tatăl cel fără de început și cu Preasfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune către Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul la vreme de secetă

Te cinstim pe tine proorocule al lui Dumnezeu, Ilie, căci pentru râvna ta întru mărirea Domnului Atotțiitorului, neputând răbda să vezi închinarea la idoli și nelegiuirea fiilor lui Israel, l-ai înfruntat pe regele Ahab, călcătorul de lege și pentru pedepsirea acestora prin rugăciune ai cerut de la Dumnezeu foamete de trei ani pe pământul lui Israel, spre a-l îndepărta de idolii netrebnici, pentru ca să se lase de fărădelegi și de nedreptăți, să se întoarcă spre unul adevăratul Dumnezeu și spre împlinirea sfintelor Sale porunci. În timp de foamete, preaminunate, ai hrănit pe văduva din Sarepta, iar pe fiul ei cel mort, prin rugăciune l-ai inviat. După trecerea timpului de foamete proorocit, ai adunat pe Muntele Carmelului poporul israelit învechit în păcătoșenie și lepădare de Dumnezeu și prin rugăciune foc din cer ai dobândit peste jertfa ta, cu aceasta minune întorcând pe Israel către Domnul. Pe proorocii cei mincinoși ai lui Baal i-ai rușinat, iar după aceea, prin rugăciune, cerul iarăși l-ai deschis și ploaie multă pe pământ ai dobândit, iar pe credincioșii din Israel i-ai umplut de bucurie. Către tine, preafericitul Domnului Ilie, cu umilință alergăm, noi păcătoșii și smerioții, chinuiți de arșiță și secetă : Mărturisim că nu suntem vrednici de mila și de harul lui Dumnezeu; mai curând suntem vrednici pe dreptate de amenințarea aspră a mâniei Lui cu tot felul de rele boli, necazuri și jale. Căci n-am umblat în frică de Dumnezeu, pe calea poruncilor Lui, ci în poftele desfrânării inimilor noastre, și tot felul de greșeli fără de număr am săvârșit. Fărădelegile noastre ne-au întunecat mintea și nu suntem vrednici a ne arăta în fața Domnului și a privi la cer. Mărturisim că și noi ca și vechiul Israel, ne-am îndepărtat de Domnul Dumnezeul nostru prin fărădelegile noastre, și de nu ne închinaăm lui Baal și altor idoli netrebnici atunci prin robia patimilor și prin poftele noastre slujim idolului; prin patima îmbuibării și a poftelor slujim idolului lăcomiei și al trufiei, idolului mândriei și al îngâmfării și mergem pe urmele împotrivirii față de Dumnezeu prin năravuri rele și slujim duhului pierzător al veacului. Mărturisim, că pentru aceea s-a închis cerul și s-a făcut ca arama, fiindcă s-au închis inimile noastre în fața milei și iubirii adevărate față de aproapele nostru. Pentru aceea pământul s-a uscat și s-a facut neroditor, fiindcă nu aducem Domnului nostru roadele faptelor bune. De aceea, nu ne dă ploaie și rouă, fiindcă nu avem lacrimi de umilință și rouă dătătoare de viață a cugetului către Dumnezeu. De aceea s-au vestejit toate bucatele și toată iarba câmpului fiindcă s-a uscat în noi tot gândul cel bun. De aceea s-a întunecat văzduhul pentru că mintea noastră s-a întunecat de gânduri rele, iar inima noastră s-a întinat de poftele fărădelegii. Mărturisim că și ție, proorocul Domnului suntem nevrednici a ne ruga. Căci tu, om fiind, asemănându-te nouă prin patimi, cu viața ta asemenea îngerilor te-ai făcut și ca unul fără trup ai fost înălțat la cer; iar noi prin faptele și gândurile noastre rușinoase, sufletul nostru deopotrivă trupului l-am făcut. Tu prin post și priveghere i-ai minunat pe ingeri și pe oameni, iar noi ne-am făcut robi necumpătării și poftelor. Tu râvneai la slava lui Dumnezeu, noi însă, ne depărtăm de slăvirea Domnului și Creatorului nostru și ne rușinăm a mărturisi preamărit numele Lui. Tu ai stârpit necinstea și deprinderile rele, iar noi ne robim năravurilor lumii potrivnice Domnului mai vârtos decât poruncilor Lui și a rânduielilor Bisericii. Și câte păcate și nedreptăți n-am săvârșit noi păcătoșii ! Prin păcatele noastre am istovit îndelunga răbdare a Domnului. Pentru toate acestea dreptul Judecător s-a mâniat pe noi și în mânia Lui ne-a pedepsit. Deci, cu îndrăzneala mare față de Dumnezeu și nădăjduind în iubirea ta față de neamul omenesc, cutezăm a te ruga, mărite proorocule. Milostiv fii față de noi nemernicii și nevrednicii, roagă pe Atotbunul Dumnezeu să nu se mânie pe noi până în sfârșit, ca să ne piardă pentru fărădelegile noastre, ci să ne trimită pământului însetat ploaie îmbelșugată și curată și să ne dăruiască roadă bogată și bunaintocmire a văzduhului; mijlocește mila Împăratului ceresc, dar nu pentru noi păcătoșii și nevrednicii, ci pentru aleșii robii Lui care nu și-au plecat genunchii în fața lui Baal al lumii acesteia, pentru blândetea și curăția copiilor, pentru dobitoacele cele necuvântătoare și pentru păsările cerului, care îndură din pricina fărădelegilor noastre și pier de foame, de arșiță și de sete. Dobândește pentru noi prin rugăciunile tale bine-plăcute lui Dumnezeu : duhul pocăinței și al smereniei, duhul blândeții și al înfrânării, al iubirii, al răbdării, al temerii de Dumnezeu și al bunei cinstiri, ca astfel, întorcându-ne de la căile necinstei la calea cea dreaptă a faptelor bune, să umblăm în lumina poruncilor Domnului și să ajungem la bunurile făgăduite nouă, binecuvântând pe Cel fără de început Dumnezeu-Tatăl, pe iubitorul de oameni Unul-Născut Fiul Său și pe sfințitorul Duh Preasfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Sfântul Nicolae Velimirovici – Rugăciuni pe malul lacului (Rugăciunea a XXXIV-a)

iulie 19, 2015august 25, 2015 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

Dragostea mă face Dumnezeu, și Tu, o, Dumnezeule Te faci om.

Acolo unde există unul, nu există iubire. Acolo unde sunt doi uniți există doar un simulacru de iubire. Acolo unde sunt trei uniți, există dragoste. Numele Tău este Iubire fiindcă numele Tău este treime în Unitate. Dacă Tu ai fi fost singuratic, Tu n-ai mai fi dragoste, ci ură.

Dacă Tu ai fi doime, ai fi o alternare de dragoste și ură. Dar Tu ești o treime și, de aceea, Tu ești iubire și întru Tine nu există nici întuneric și nici alternare.

Dragostea nu cunoaște nici timp și nici spațiu. Ea este înafara timpului și-a spațiului. Pentru iubire o zi este ca o mie de ani și o mie de ani ca o zi.

Când sunt unit cu Tine în iubire, nu există nici cer și nici pământ – doar Dumnezeu există. Nu există nici ”eu”, nici ”tu” – doar Dumnezeu există.

Dragostea are trei ipostasuri* : curăție, cunoștință și lumină. Fără curăție dragostea nu este afecțiune, ci egoism și patimă. Fără cunoștință dragostea nu este înțelepciune, ci prostie. Fără lumină dragostea nu e putere, ci slăbiciune. Când patima, prostia și slăbiciunea se împletesc, ele devin iad, ceea ce satanei îi place să numească ”iubire”.

Când sufletul meu este o preacurată fecioară, conștiința mea este înțelepciune pătrunzătoare, iar duhul meu este este lumină de viață dătătoare, eu sunt o iubire care coincide cu iubirea Ta. Prin dragoste eu Te văd pe Tine în mine, și Tu mă vezi în Tine.

Prin iubire eu nu mă văd pe mine, ci doar pe Tine. Prin dragoste Tu nu Te vezi pe Tine, ci doar pe mine.

Dragostea se jertfește pe sine și nu simte că jertfa înseamnă nu a primi, ci mai degrabă a oferi.

Copiii mei lumești: cuvântul ”dragoste” este cea mai profundă rugăciune dintre toate.

”Nu există dragoste lumească?”, mă întreabă cei apropiați mie. ”În aceeași măsură în care există un Dumnezeu lummesc”, le răspund eu. ”Dragostea lumească arde și se mistuie, dragostea cerească arde fără să se mistuie”. Dragostea lumească, ca tot ce e lumesc, este doar un vis și-un simulacru de iubire. Dragostea ta se aseamănă iubirii dumnezeiești în felul în care fumul se aseamănă flăcărilor.

”Când preschimbi o monedă de aur pentru câțiva bănuți de aramă, nu-i numești pe acei bănuți monedă de aur, ci doar niște bănuți de aramă. De ce numiți voi oare dragostea dumnezeiască care a fost ruptă, sfărâmată și prefăcută în cenușă de timp și de spațiu ”iubire” și nu ”cenușă”?

O, Doamne, învrednicește-mă de dragostea Ta, o, Doamne, iar eu voi fi liber de toate legile.

Intră cu Dragostea Ta întru mine, iar dragostea mă va purta întru Tine.

Rugăciune la ziua numelui sau a nașterii

iulie 19, 2015aprilie 25, 2020 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

Rugăciune către toate puterile cerești

iulie 19, 2015iulie 19, 2015 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

Această rugăciune este foarte puternică şi este bine să o citească creştinul în fiecare zi. Sfinţii Părinţi recomandă să se facă câte 3 metanii la fiecare (iar în zilele când nu se fac metanii să se înlocuiască cu 3 închinăciuni).

Însă cine nu poate, e bolnav, neputincios sau nu are condiţii, poate să facă măcar o metanie, sau chiar o închinăciune. Dumnezeu primeşte orice osteneală. Însă, cei ce pot şi au evlavie, este bine să respecte rânduiala lăsată de către Sfinţii Părinţi. Când citim această rugăciune, toate puterile cereşti merg chiar în acel moment înaintea lui Dumnezeu şi mijlocesc pentru noi. Este foarte folositoare să se citească şi noaptea între orele 00:00 şi 03:00, când cerurile sunt deschise iar rugăciunea ajunge direct înaintea Stăpânului.

1. Milostivă să-mi fii mie Preasfântă Treime;
2. Milostivă să-mi fii mie Preasfântă Născătoare de Dumnezeu;
3. Milostivi să-mi fiţi mie cei 4 Evanghelişti ai Domnului;
4. Milostiv să-mi fii mie Sfinte Ioane Botezătorule al Domnului;
5. Milostivi să-mi fiţi mie cei 12 Apostoli ai Domnului;
6. Milostivi să-mi fiţi mie cei 70 Apostoli ai Domnului;
7. Milostivi să-mi fiţi mie toţi sfinţii din ceruri şi toate puterile cereşti;
8. Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Părinţi din ceruri;
9. Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Mucenici din ceruri;
10. Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Cuvioşi din ceruri;
11. Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Părinţi Ierarhi din ceruri;
12. Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Martiri din ceruri;
13. Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Prooroci din ceruri;
14. Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Pustnici din ceruri;
15. Milostive să-mi fiţi mie toate Sfintele Cuvioase Femei din ceruri;
16. Milostive să-mi fiţi mie toate Sfintele Muceniţe Fecioare din ceruri;
17. Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Arhangheli din ceruri;
18. Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Îngeri din ceruri;
19. Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii zilei de astăzi;
20. Milostivă să-mi fii mie toată puterea cea lucrătoare a cerului;
21. Milostiv să-mi fii mie Sfinte Patron al meu (numele);
22. Milostiv să-mi fii mie Sfinte Patron al casei (numele);
23. Milostiv să-mi fii mie îngeraşul meu sfânt păzitor.

Mulțumesc

Cel ce mulțumește e liber

Lună: iulie 2015

Părintele Dumitru Stăniloae, despre Adormirea Maicii Domnului

Cenaclul Monokeros, cum îl vad eu – Mihai Nistor

Al doilea paraclis către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

Copilul învață ce traiește – Iulia-Cristina Uta

Transformarea interioară – Cristina Olaru

Acatistul Sfântului Mare Mucenic şi tămăduitor Pantelimon – 27 Iulie

Canon mângâietor către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu la toată boala

Asistentul medical, membru al echipei medicale

În ce fel se poate ruga cineva pentru cei ce s-au sinucis

Tot ce veți face pentru cei plecați voluntar din viață, faceți cu sfătuire de la duhovnic și binecuvântare!

Canon de rugăciune către Sfânta Mare Muceniţă Hristina – 24 Iulie

Acatistul Sfintei Muceniţe Hristina (Cristina) – 24 Iulie

Canon de rugăciune către Sfânta Mironosiţă, întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena

Acatistul Sfintei Mironosiţe, întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena – 22 Iulie

Scrisoare către părinți: fiul vostru este un violator? – Cristina Olaru

acedia – alexandru amarfei

Rugăciune de lăsare în voia lui Dumnezeu a Sfântului Isaac Sirul

Acatistul Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul – 20 iulie

Sfântul Nicolae Velimirovici – Rugăciuni pe malul lacului (Rugăciunea a XXXIV-a)

Rugăciune la ziua numelui sau a nașterii

Rugăciune către toate puterile cerești

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

Tot ce veți face pentru cei plecați voluntar din viață, faceți cu sfătuire de la duhovnic și binecuvântare!

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta: