Copilul învață ce traiește – Iulia-Cristina Uta

Suntem în şedinţa de mediere. Cei doi soţi stau în faţă mea, unul lângă celălalt. Soţia este o femeie slăbuţă, de când a intrat în biroul meu lăcrimează încetişor, cu capul plecat, ţinând strâns în palmă un şerveţel. Soţul este un bărbat înalt, aparent relaxat, se uită cu surprindere la soţia lui, nu înţelege de ce plânge. O invit pe soţie să povestească despre situaţia lor, despre relaţia cu soţul şi despre băieţelul lor. Printre altele, îmi spune că soţul se poartă urat cu ea, îi vorbeşte jignitor şi o înjură. O întreb dacă această interacționare se întâmplă de faţă cu băieţelul lor. Îmi răspunde că da. Este momentul în care întotdeauna intervin cu micul meu discurs despre relaţia dintre părinţi şi cum această relaţie îl influenţează pe copil. De ce? Pentru că în medierile care au drept obiect conflicte între părinţi cu privire la copil, scopul principal al mediatorului este să se asigure că este respectat interesul superior al copilului: art 65 din legea medierii: Mediatorul va veghea că rezultatul medierii să nu contravină interesului superior al copilului, va încuraja părinţii să se concentreze în primul rând asupra nevoilor copilului, iar asumarea responsabilităţii părinteşti, separaţia în fapt sau divorţul să nu impieteze asupra creşterii şi dezvoltării acestuia. Şi al doilea motiv este pentru că am identificat această lipsa de cunoştinţe din partea părinţilor: nu vreau să generalizez, dar mulţi părinţi nu ştiu care este rolul fiecăruia în creşterea copilului şi în formarea viitorului adult. Da, ştiu că este bine pentru copil să nu fie separat de mama sau de tată, dar pentru că nu ştiu motivele concrete, de multe ori îşi închipuie că un părinte poate ţine locul celuilalt. – Aşa cum omul are nevoie de două mâini, încep eu, tot aşa copilul are nevoie de cele două figuri parentale. Are nevoie şi de mama şi de tată, o femeie şi un bărbat, diferenţierea de sex este importantă. Fiecare părinte joacă un rol complementar în bună dezvoltare emoţională şi psihologică a copilului: de la mama învaţă să fie sociabil, să-şi depăşească egoismul caracteristic vârstei, să fie sensibil şi atent cu ceilalţi, să fie respectuos, iubirea şi atenţia mamei îi conferă copilului echilibrul emoţional de care are nevoie; de la tată învaţă să fie curajos, să aibă încredere în propriile forţe, cum să reacţioneze în situaţii conflictuale, să fie independent şi perseverent. În funcţie de sexul copilului, el învaţă de la părintele de acelaşi sex prin raportarea acestuia la părintele de sex opus, cum să se comporte că adult cu persoanele de sex opus. Fac o pauză de câteva secunde pentru că ei să treacă informaţiile mele prin filtrul gândirii. Continui, adresându-mă soţului: – Mai concret spus, pentru băieţelul dvs, dvs îi sunteţi model cu privire la ce înseamnă un bărbat, cum se comportă un bărbat în societate, cum reacţionează un bărbat în faţă provocărilor vieţii şi a celorlalţi şi mai ales învaţă de la dvs cum să se comporte cu o femeie, când va fi adult. Copilul învaţă ce trăieşte. Observ că soţul devine atent. Îl întreb: – Ce credeţi că a învăţat băieţelul dvs când va vedea că vorbiţi urat cu mama lui, soţia dvs? Ce fel de model credeţi că sunteţi în acest moment pentru el? Cum credeţi că se va purta cu femeile din viaţă lui când va fi adult? Ce fel de valori doriţi să îi transmiteţi? Văd din privirea lui că l-am surprins cu această perspectiva asupra situaţiei, perspectiva copilului. Două zile mai târziu soţia îmi spune la telefon, printre altele şi că soţul ei a reţinut cuvintele mele: continuă să îi vorbească urât, dar nu în prezenţa copilului. Da, mă bucur că prin cuvintele mele am produs o schimbare în comportamentul soţului faţă de soţia lui, deşi doar pe jumătate: el continuă să-şi strice relaţia cu soţia, chiar dacă nu mai este martor copilul. Deşi nu pare, acest articol are legătură cu situaţia elevei din Vaslui violate de şapte tineri. Iată întrebările la care va invit să căutaţi răspunsuri: Ce credeţi că au învăţat în familia lor aceşti tineri? Ce fel de valori le-au fost insuflate? Ce i-au învăţat părinţii pe aceşti tineri cu privire la ce înseamnă un bărbat şi o femeie? Ce model au avut pentru a fi bărbat? Cum au învăţat ei că se poartă un bărbat cu o femeie? Ce comportamente au fost ei obişnuiţi să vadă în familia lor?

Iulia-Cristina Uta 

Reclame

Transformarea interioară – Cristina Olaru (Ghenof)

12C_ Evans

Mi-a fost greu să mă apuc de această lucrare de finalizare a Cursului de Conștientizare, coordonat de Lect. Dr. Ovidiu Brazdău, pentru că nu-mi place să-mi încadrez în termeni stricți – admit că-s nuanțați – parcursul existențial. Mi se pare că o trăire este delicată și fugară, aproape fulgurantă și să-i dau un nume, când ea a fost precedată de alte culori ale sufletului și urmată de multe altele, seamănă cu a numi ceea ce i se întâmplă unei frunze în cădere. Chiar și infinitezimal, ne schimbăm; desigur că științific putem etapiza și, cumva, drumul fiecăruia se înscrie pe o traiectorie predictivă. Habar n-am dacă voi reuși să integrez în mărturia procesului meu interior termenii specializați, dar să purced la drum.

O zi în care aud că nu am venit chiar la momentul potrivit. Aud însă și că cineva m-a dorit. Plec totuși la drum cu conștiența faptului – probabil exagerată de lipsa de cunoștințe a copilului despre dinamica teribilă a proceselor emoționale ale oamenilor mari – că sunt o povară. Și, în mod inconștient, am tot încercat să plec. La 6 ani s-a declanșat un astm bronșic foarte agresiv, care era contracarat de o mare sete de viață, ce se manifesta, parcă fără controlul meu. Un eveniment aparte m-a determinat să nu mai fiu copilașul ce doar se bucură de libertățile vârstei lui, ci să devin atentă, lucidă, gata de luptă, de intervenție. De a apăra, de a schimba ordinea firească și a mă poziționa într-o postură pentru care nu eram pregătită, dar pe care-am asumat-o. Frica m-a făcut să conștientizez totul, să devin un foarte bun observator, duplicitară, manipulatoare, empatică – în sensul de a intui exact comportamentul care era așteptat de la mine. Doar că mereu mă poziționam – fizic și emoțional – în apărarea altcuiva. Mă mai amuz și astăzi uneori să exersez acest comportament, să văd dacă nu cumva mi-am pierdut abilitățile :). Am parte de oameni puternici în viața mea, care nu pricep cum de o piticanie nu se dă la o parte din fața lor, când sunt ei furioși :)! De, școală îndelungată, făcută cu cei mai buni! Am fost crescută ca un băiat, având și doar băieți în proximitatea mea și oricum plăcându-mi mai mult acțiunea și să mă așez în fruntea oștilor :). Când am crescut, nu înțelegeam de ce eram foarte bună camaradă, dar nu aveam nicio relație reușită în plan afectiv. Crescută în spiritul nobilului Winnetou, al mușchetarilor, al cavalerilor; cu o cultură destul de vastă, prilejuită de lungile nopți de insomnie< cu repere axiologice alese și împropriate, roade ale educației religioase primite; cu o dorință de puritate și absolut, nu aveam cum să găsesc omul ideal pe care-l căutam, dar nici nu înțelegeam că sufletul meu are un Animus puternic și căutam un om cu care să împărtășesc gânduri, trăiri, experiențe; doar în subsidiar și după ce erau trecute aceste bariere, puteam intra într-o relație de iubire. Cum eram de copil obișnuită să intuiesc adevărul sub aparența unui comportament dezirabil social, nu era ușor să fiu mințită, iar dacă mai mă jucam să văd până unde merge cineva cu teatrul la microfon, era pentru propriul amuzament. Uneori mă întrista să văd dinainte jocul, pentru că nici măcar nu mai puteam să-mi fac iluzii, ceea ce nu era prea plăcut. Mi-au trebuit ani, destul de multă amărăciune și un proces de vindecare personală, pentru a primi oamenii așa cum sunt, fără a-i mai judeca, fără a-i mai sili să corespundă patului procustian al pretențiilor mele. Și-atunci, oamenii au înflorit! Simțindu-se acceptați și priviți cu drag, cu simpatie și înțelegere omenească, ei s-au deschis și mi-au arătat propria-le frumusețe, dar și sensibilitate. Între timp aflasem că le doresc doar prietenia și am primit-o din plin, ceea ce reprezintă una dintre cele mai mari bucurii ale mele. Asta în privința relațiilor mele interpersonale.

Cu mine însămi, cu propria-mi schimbare, a fost și mai complicat. Obișnuită să disimulez, ceea ce n-a fost greu datorită faptului că se integra bine și în restricțiile impuse unui comportament civilizat, când am vrut să fac pasul înapoi spre autenticitate, duritatea reală (dobândită?) a ființei mele venea ca o palmă peste fața umedă. Oamenii se dădeau la o parte, surprinși. Totuși, am găsit câțiva oameni care nu s-au ferit, ci au stat în fața mea, zâmbitori și binevoitori – duri la nevoie -, care mi-au oferit o oglindă onestă, dar prietenoasă. Aceștia sunt prietenii mei. Ei au reprezentat mediul safe, în care am putut să exersez întoarcerea la mine însămi; m-am putut readuce în propria-mi ființă, la propria-mi realitate. Când m-am simțit destul de sigură cu fața neacoperită de măștile civilizației, am revenit între semenii mei, care nici nu știau cât am lipsit :D! Ascult Metallica și sunt fericită; indiferent ce va urma, autenticitatea și unicitatea ființei noastre trebuie să fie asumată și vom atrage oameni la fel de curajoși și care nu se tem de inerenta suferință a luptei fără armură :)!

Cristina Olaru (Ghenof)

 Imaginea: Patrick Evan’s Art – Transformations of the Inner Self’

Acatistul Sfântului Mare Mucenic şi tămăduitor Pantelimon – 27 Iulie

icoana_sfantului_mare_mucenic_si_tamaduitor_pantelimon_din_muntele_sinai

Troparul Sfântului Mare Mucenic şi tămăduitor Pantelimon, glasul al 3-lea:

Purtătorule de chinuri, Sfinte şi tămăduitorule Pantelimoane, roagă pe Milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.

Condacul 1

Înaintea celui cu chip şi nevinovăţie îngerească, a vrednicei slugi a Domnului nostru, care prin nestrămutată credinţă s-a învrednicit a sta alături de scaunul nemuritorului Împărat, Pantelimon, ridicăm rugăciunile noastre şi cerem să ne asculte durerile şi cu puterea ce-i este dată de la Dumnezeu ca un doctor fără de arginţi, să ne cerceteze degrab şi să înlăture de la noi bolile sufleteşti şi trupeşti, ca izbăviţi cu platoşa bunătăţii sale, în tresăltări de bucurie, să-i cântăm: Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Icosul 1

Din pruncie ţi-ai păstrat sufletul curat, Mucenice, căci maica ta cu mare grijă ţi-a sădit în inimă credinţa în dulcele Iisus, pe care mai târziu bătrânul Ermolae stropind-o cu apa cea vie, pe care şi el o avea de la Împăratul cel nemuritor, ai părăsit păgânătatea şi ţi-ai deschis larg sufletul să primeşti pe Hristos, pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, Sfinte cu adâncă judecată;
Bucură-te, că dreaptă ţi-a fost credinţa urmată;
Bucură-te, al pieritorilor zei dispreţuitor;
Bucură-te, al blândului Iisus următor;
Bucură-te, că după Domnul ai însetat;
Bucură-te, că dreaptă răsplătire ai căpătat;
Bucură-te, că n-ai ţinut la bogăţii pământeşti;
Bucură-te, cel ce ţi-ai adunat comori cereşti;
Bucură-te, cel ce stai între cetele sfinţilor;
Bucură-te, ajutătorul năpăstuiţilor;
Bucură-te, podoaba creştinilor cea nepreţuită;
Bucură-te, mângâierea noastră mult dorită;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 2-lea

De mic rămas fără mamă, Sfinte, ai fost dat de tatăl tău la învăţătură păgânească şi la meşteşugul vindecărilor cu puterea zeilor; dar ca o trestie neînfrântă ai rămas în mijlocul vânturilor vrăjmaşe şi nu ai găsit alinare până ce n-ai aflat calea Dumnezeului Celui adevărat, Căruia Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Adânc fiind rănit de dragostea în Hristos, când veneai de la Ermolae şi ai întâlnit pe copilul muşcat de viperă, atunci întâia oară te-ai rugat în genunchi lui Dumnezeu, de la Care a şi venit mântuirea, căci copilul a înviat, vipera a murit, iar tu ai primit botezul şi te-ai împărtăşit cu trupul şi cu sângele Domnului; pentru aceasta te lăudăm aşa:
Bucură-te, tinereţe închinată lui Hristos;
Bucură-te, nădejdea bolnavilor cea cu folos;
Bucură-te, cel ce ştii să înalţi la ceruri rugăciuni;
Bucură-te, cel ce peste noi reverşi minuni;
Bucură-te, că Domnul putere ţi-a dat;
Bucură-te, cel ce copilul ai înviat;
Bucură-te, bucuria multor îndureraţi;
Bucură-te, uimirea multor învăţaţi;
Bucură-te, ostaş neînvins al lui Hristos;
Bucură-te, că ai aprins credinţa creştină în inimile multora;
Bucură-te, întoarcerea multor rătăciţi;
Bucură-te, mângâierea celor amărâţi;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 3-lea

Deşi cu trup omenesc pe pământ, sufletul ţi l-ai înălţat spre cer. Pentru aceasta, cu dreptate te privesc credincioşii ca pe o stea cerească, de unde vine raza mântuirii în toate necazurile; drept care împreună cu tine cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Râvnă multă ai pus, Sfinte, ca să întorci de la închinarea la idoli către Domnul chiar pe tatăl tău, dar el tot păgân a rămas, până ce a văzut tămăduirea pe care ai dat-o, în numele lui Hristos, unui orb şi atunci, împreună cu acela, a primit botezul. Pentru aceasta primeşte de la noi laude ca acestea:
Bucură-te, cercetător al durerilor;
Bucură-te, vindecător al orbilor;
Bucură-te, cel ce dai lumină ochilor trupeşti şi celor sufleteşti;
Bucură-te, sfărâmător al curselor diavoleşti;
Bucură-te, al sufletului tău vânător;
Bucură-te, al doctorilor doctor;
Bucură-te, că lucrezi cu puterea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că în tine nădăjduim şi noi;
Bucură-te, stăvilar al potrivnicilor;
Bucură-te, lauda îngerilor;
Bucură-te, a păgânilor mirare;
Bucură-te, bucuria mamei tale;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 4-lea

Ca norul ce umbrea pe evrei în pustie, astfel te-ai arătat Nicomidiei şi apoi întregii lumi, căci oricine aleargă la tine cu credinţă găseşte alinare, fiind împuternicitul şi alesul Domnului, Căruia pentru darul ce ţi-a dat Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Ca fulgerul s-a răspândit vestea bunătăţii şi a minunilor tale, Sfinte, făcând să se îngrijoreze învăţătorii păgâni, care îndată au cerut împăratului pierderea ta, ca a unuia ce eşti părtaşul lui Hristos, iar tu neabătut ai rămas în credinţă; pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, cel ce ţi-ai împărţit moştenirea săracilor;
Bucură-te, cel ce prin case şi închisori milostenie şi tămăduiri aduci celor necăjiţi;
Bucură-te, îngrozirea păgâneştilor conducători;
Bucură-te, că deşertăciunea păgânească vrei să omori;
Bucură-te, cel ce împăratului ai fost împotrivitor;
Bucură-te, că Hristos în luptă ţi-a fost întăritor;
Bucură-te, că mulţime de chinuri ţi-ai pregătit;
Bucură-te, cel ce cu răbdare chinurile ai suferit;
Bucură-te, că mulţi, privindu-te, cu tine au crezut;
Bucură-te, cel ce Domnului noi mucenici ai făcut;
Bucură-te, cel ce simţi bucurie în chinuri;
Bucură-te, cel de la care moştenim frumoase pomeniri;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 5-lea

Cele ce pentru păgâni erau de preţ pentru tine erau fără de preţ; şi cele fără de preţ pentru ei erau de mare preţ la tine; căci ai dispreţuit dregătoriile şi bogăţiile vremelnice cu care erai ispitit, pentru a câştiga bunătăţile nepieritoare de la Dumnezeu, Căruia Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Neînduplecat văzându-te, împăratul a poruncit să fii spânzurat gol pe lemn, cu fiare să fii sfâşiat şi cu făclii ars, dar nepieritorul Împărat neatins te-a păstrat, spre uimirea tuturor; de care lucru şi noi minunându-ne, cântăm:
Bucură-te, că ai dovedit împăratului puterea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că un vechi slăbănog s-a tămăduit prin darul tău;
Bucură-te, că păgânătatea de ruşine a rămas;
Bucură-te, că vrăjmaşii ţi-au cerut noi torturi într-un glas;
Bucură-te, Sfinte, care ţi-ai pus trupul spre chinuri;
Bucură-te, cel pătruns de credinţă adâncă;
Bucură-te, că, gândindu-te la Domnul, te-ai mângâiat;
Bucură-te, că Hristos în chipul lui Ermolae ţi S-a arătat;
Bucură-te, că fiarele cu care erai sfâşiat ca ceara s-au muiat;
Bucură-te, că de pe lemnul chinurilor sănătos ai fost slobozit;
Bucură-te, că făcliile cu care erai ars s-au stins;
Bucură-te, că înfocată credinţă în inimile multora ai aprins;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 6-lea

Pe gânduri ai pus pe cei ce te chinuiau, Sfinte, şi încruntaţi la faţă şi la suflet, se întrebau de unde ai atâta putere şi de ce zeii nu te pierd. Atunci au iscodit noi chinuri, pe care tu primindu-le încrezător în puterea lui Dumnezeu, cântai: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Plumb mult într-un cazan punând şi sub limbile focului topindu-l, ai fost aruncat în această văpaie cu nădejdea deşartă că acum se va sfârşi cu tine, dar tu, viteazule Mucenic, iarăşi nevătămat ai rămas, precum mai înainte Dumnezeu păzise pe măritul Apostol Ioan. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, floarea nădejdilor către Dumnezeu;
Bucură-te, în boli şi în necazuri izbăvitorul nostru;
Bucură-te, pentru noi, păcătoşii, al lui Dumnezeu îmblânzitor;
Bucură-te, al rugăciunilor noastre către Domnul purtător;
Bucură-te, tare sprijinitor al copiilor noştri;
Bucură-te, îndestularea cea bună a caselor noastre;
Bucură-te, rouă ce inimile răcoreşti;
Bucură-te, cel ce de asupriri ne izbăveşti;
Bucură-te, vindecarea celor ce de la oameni nu-şi găsesc alinare;
Bucură-te, că din valurile deznădejdilor prin tine aflăm izbăvire;
Bucură-te, cel ce văpaia plumbului ai răcorit;
Bucură-te, cel ce cunună neveştejită ţi-ai pregătit;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 7-lea

Zile de-a rândul ai fost chinuit, Sfinte, dar acestea mai multă răsplătire ţi-au adus şi mulţumirea mai mult ţi-a crescut, când cu chinurile tale, dor mare ai aprins în inimile multora, să părăsească zeii şi să treacă la Hristos, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Piatră ţi-au legat de gât, Pantelimoane, şi în mare ai fost aruncat, dar Stăpânul mărilor şi pe tine, şi piatra a făcut-o uşoară şi plutitoare, căci ai mers pe luciul apei, ieşind la mal. Deci şi noi bucurându-ne şi minunându-ne, îţi cântăm:
Bucură-te, cel ce nu te înfricoşezi de chinuri, viteazule;
Bucură-te, cel înarmat cu bărbăţie şi credinţă, alesule;
Bucură-te, al puterii firii înfrângător;
Bucură-te, al adâncului mării stăpânitor;
Bucură-te, plutitor deasupra apelor;
Bucură-te, vieţuitor deasupra ispitelor;
Bucură-te, tinere plin de mireasmă duhovnicească;
Bucură-te, dobânditor de slavă cerească;
Bucură-te, liman al celor îngreuiaţi;
Bucură-te, mulţumirea celor îndureraţi;
Bucură-te, răspânditorule al credinţei;
Bucură-te, iubitorule al umilinţei;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 8-lea

Nici tinereţea, nici nevinovăţia şi nici puterea minunilor tale, n-au schimbat inimile chinuitorilor, ci mai rău sporind în mânie, îţi iscodeau alte pătimiri, crezând că pot pune lumina sub obroc; iar tu făclie mai luminoasă te arătai, spre bucuria lui Dumnezeu cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Neîncetat ai fost ispitit cu bunătăţi şi cinstiri lumeşti, dar ca pe nişte curse în calea către cer judecându-le, ai fost aruncat în mijlocul leilor şi neliniştiţi te-au privit, dorind să-ţi vadă trupul sfâşiat; dar Stăpânul tuturor gurile fiarelor a închis; pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, cel ce eşti cu nevinovăţie încununat;
Bucură-te, că pentru nevinovăţie la chinuri ai fost dat;
Bucură-te, că lupta cea bună ai luptat;
Bucură-te, că Dumnezeu minunat te-a arătat;
Bucură-te, lumină ce sub obroc nu s-a putut pune;
Bucură-te, vieţuitor plin de fapte bune;
Bucură-te, cel ce bunătăţile lumeşti curse le socoteşti;
Bucură-te, că te-ai făcut asemenea oştilor cereşti;
Bucură-te, noule Daniele, aruncat în mijlocul leilor;
Bucură-te, că fiarele s-au făcut asemenea mieilor;
Bucură-te, că vrăjmaşii doreau să te piardă;
Bucură-te, că Hristos nevătămat te-a păzit;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 9-lea

Văzând tăria ta, Sfinte, mulţi din păgâni au crezut în Hristos, pentru care lucru împăratul de mânie a fost cuprins, iar tu, Pantelimoane, te veseleai pentru vânări de noi suflete, cu care şi noi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Şi pe roată cu cuie ai fost chinuit, dar roata s-a sfărâmat, lovind pe mulţi necredincioşi şi vrăjitor socotindu-te, ai mărit pe preotul Ermolae, dascălul tău. Atunci cu trei ostaşi te-au însoţit, Sfinte, spre a-l aduce împăratului care şi lui îi dorea sfârşitul. Deci pentru noua jertfă ce prin tine se pregăteşte grăim:
Bucură-te, propovăduitorul dumnezeieştii credinţe;
Bucură-te, cel ce înfrunţi mâniile aprinse;
Bucură-te, că pe roată ai fost chinuit;
Bucură-te, că de creştinătate eşti preamărit;
Bucură-te, cel ce ai fost socotit vrăjitor;
Bucură-te, căci cu Hristos te-ai arătat biruitor;
Bucură-te, al lui Ermolae de mucenicie vestitor;
Bucură-te, căci cu dascălul tău eşti pătimitor;
Bucură-te, că ucenici ai lui Ermolae, Erimp şi Ermocrat s-au arătat;
Bucură-te, că la moartea lor pământul s-a cutremurat;
Bucură-te, cel ce Treimii pe pământ ai slujit;
Bucură-te, că prin vindecări doctor al Domnului te-ai dovedit;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 10-lea

Zadarnice au fost chinurile păgânilor, Sfinte, căci drumul ţi-a fost drept către Hristos; pentru aceasta te-ai învrednicit de darul tămăduirilor ce-l verşi tuturor celor ce cu credinţă vin la tine cu rugăciuni şi cu care cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Cine nu te va lăuda, văzându-te cu ochii minţii, că ai fost împins şi lovit ca un răufăcător, spre marginea Nicomidiei, unde ţi se hotărâse tăierea capului, şi tu mai liniştit şi mai vesel te-ai arătat. Pentru aceasta din nou primeşte această laudă:
Bucură-te, cel ce loviri ca Domnul ai primit;
Bucură-te, că pentru Iisus toate ai suferit;
Bucură-te, că, în chinuri, Domnului slavă dădeai;
Bucură-te, că Împărăţia cerească cu dor o căutai;
Bucură-te, că numele din Pandoleon ţi-a fost schimbat;
Bucură-te, că glas din cer Pantelimon te-a chemat;
Bucură-te, că după nume eşti multmiluitor;
Bucură-te, că după fapte eşti mult-îndurător;
Bucură-te, că faţa ca de înger ţi s-a făcut;
Bucură-te, că chinuitorii în lături s-au abătut;
Bucură-te, că spre lovire călăii ai îndemnat;
Bucură-te, că abia îndrăznind capul ţi-au tăiat;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 11-lea

Cu durere drept-credincioşii au privit sfârşitul tău, Pantelimoane; căci tu le-ai fost flacără nestinsă a dreptei credinţe, miluitor al celor lipsiţi şi vindecător al celor bolnavi, dar ne mângâiem că te-ai suit la Dumnezeu, de unde nu încetezi a privi spre mulţimea ce te cheamă în rugăciuni şi, izbăvind-o de dureri, cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Senin la suflet şi blând la chip ţi-ai primit sfârşitul, trecând astfel în Împărăţia cerească, unde eşti întâmpinat de Sfânta Treime şi aşezat de-a dreapta Sa, mărit de sfinţi şi de puterile cereşti, pentru care laudă ca aceasta îţi aducem:
Bucură-te, mireasmă ce până la cer te-ai ridicat;
Bucură-te, că duhul tău Treimii l-ai încredinţat;
Bucură-te, mult-plânsule de credincioşii pământului;
Bucură-te, mult-lăudatule de puterile cereşti;
Bucură-te, a lui Ermolae, Erimp şi Ermocrat bucurie;
Bucură-te, cu înaintaşii mucenici împreună-vieţuire;
Bucură-te, că de pământ nicidecum nu te-ai depărtat;
Bucură-te, că în rugăciuni pe orice credincios ai ascultat;
Bucură-te, albină ce te-ai îmbogăţit în fapte bune;
Bucură-te, că ai fost încoronat cu nepieritoare cununi;
Bucură-te, piatră la temelia creştinătăţii;
Bucură-te, înfrângător al păgânătăţii;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 12-lea

Lupta cea bună ai luptat, credinţa ai păstrat, mulţumindu-ţi sufletul, că ai urmat lui Hristos, iar pentru noi ai rămas vrednică pildă, ca, privind la tine, să-ţi urmăm credinţa şi în ispite să ne înarmăm cu armele tale şi biruitori să mulţumim lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Şi după moarte ai săvârşit minuni, Pantelimoane, căci în loc de sânge lapte a curs din grumazul tău şi măslinul de care ai fost legat spre tăiere, în vederea tuturor, s-a umplut de roade; de aceea iarăşi auzi de la noi:
Bucură-te, bucuria Tatălui;
Bucură-te, lauda Fiului;
Bucură-te, desfătarea Duhului Sfânt;
Bucură-te, miluirea celor de pe pământ;
Bucură-te, izvor nesecat de tămăduiri;
Bucură-te, izbăvitor de chinuri;
Bucură-te, doctor sufletesc şi trupesc;
Bucură-te, alesule al Tatălui ceresc;
Bucură-te, cel ce linişteşti sufletele;
Bucură-te, cel ce îmblânzeşti cugetele;
Bucură-te, cel ce scapi de urgia duşmanilor;
Bucură-te, cel ce înlături norul suspinelor;
Bucură-te, cel ce primeşti gândurile şi puterile;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 13-lea

Sfinte Mare Mucenice şi tămăduitorule, Pantelimoane, ţie îţi vărsăm durerile noastre de multe feluri şi tu fără întârziere, cu puterea ce o ai de la Dumnezeu, spre Care ne eşti mijlocitor, auzind suspinuri înăbuşite în noapte, în zi, în pat de suferinţă, în călătorii, fii celor ce se roagă ţie, după nevoile fiecăruia: celor neliniştiţi, liniştitor, celor asupriţi apărător, celor în primejdii izbăvitor, celor învăluiţi în păcate scutitor, rătăciţilor îndrumător, bolnavilor deplin vindecător, orfanilor tată, văduvelor părinte, soţilor întăritor în căsnicie, celor porniţi cu răutate îmblânzitor şi ne întăreşte în faţa necazurilor, căci suntem slabi şi istoviţi, Sfinte, şi astfel cu puterea ta, descătuşaţi de amărăciunile noastre, să petrecem în mulţumire, cântând lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi iarăşi se zice Icosul 1: Din pruncie ţi-ai păstrat sufletul curat…, Condacul 1: Înaintea celui cu chip şi nevinovăţie îngerească…,

Icosul 1

Din pruncie ţi-ai păstrat sufletul curat, Mucenice, căci maica ta cu mare grijă ţi-a sădit în inimă credinţa în dulcele Iisus, pe care mai târziu bătrânul Ermolae stropind-o cu apa cea vie, pe care şi el o avea de la Împăratul cel nemuritor, ai părăsit păgânătatea şi ţi-ai deschis larg sufletul să primeşti pe Hristos, pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, Sfinte cu adâncă judecată;
Bucură-te, că dreaptă ţi-a fost credinţa urmată;
Bucură-te, al pieritorilor zei dispreţuitor;
Bucură-te, al blândului Iisus următor;
Bucură-te, că după Domnul ai însetat;
Bucură-te, că dreaptă răsplătire ai căpătat;
Bucură-te, că n-ai ţinut la bogăţii pământeşti;
Bucură-te, cel ce ţi-ai adunat comori cereşti;
Bucură-te, cel ce stai între cetele sfinţilor;
Bucură-te, ajutătorul năpăstuiţilor;
Bucură-te, podoaba creştinilor cea nepreţuită;
Bucură-te, mângâierea noastră mult dorită;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul 1

Înaintea celui cu chip şi nevinovăţie îngerească, a vrednicei slugi a Domnului nostru, care prin nestrămutată credinţă s-a învrednicit a sta alături de scaunul nemuritorului Împărat, Pantelimon, ridicăm rugăciunile noastre şi cerem să ne asculte durerile şi cu puterea ce-i este dată de la Dumnezeu ca un doctor fără de arginţi, să ne cerceteze degrab şi să înlăture de la noi bolile sufleteşti şi trupeşti, ca izbăviţi cu platoşa bunătăţii sale, în tresăltări de bucurie, să-i cântăm: Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

şi se face otpustul.

 Imagine: Icoana Sfântului Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon din Mănăstirea Sfânta Ecaterina
Sursa: doxologie.ro