Ritm şi ritual – Mihai Nistor

1460041_1436026166609738_647210061_nÎntreagă noastră viaţă este posibilă datorită ritmurilor. Ritmicitatea bătăilor inimii, ciclicitatea anotimpurilor, ritmul biologic zi-noapte, respiraţia (jocul inspiraţiei şi al expiratiei), reprezintă condiţii sine qua non ale vieţii.

Această mişcare a ritmurilor o putem gândi precum un cerc, aproximaţia mişcărilor ritmice fiind una circulară.

În raport cu aceste ritmicităţi inerente omului, ritualul corect are un rol deosebit: suprascrie ritmicitatea biologică printr-una de o altă natură, prin care persoană este atinsă, „accesată” şi transformată, reactualizarea sinelui şi a conştiinţei fiind posibile prin intermediul ritualului.

În lumea animală, ritualurile au un rol deosebit de important pentru împerechere: ne putem gândi la dansul de împerechere al păunilor, prin care aceştia îşi expun frumuseţea şi prin intermediul căruia reuşesc să atragă femelele, scopul fiind acela de conservare a speciei, de perpetuare a vieţii.

Ritualul are ceva anume care ne atrage, o anumită frumuseţe prin care ne „cheamă”, această constituind latura sa estetică.

Apoi, fecunditatea reprezintă sensul ultim al ritualului, prin faptul de a împlini anumite necesităţi inerente naturii umane, prin scopul şi finalitatea lui, ritualul are o fecunditate proprie. Ritualul transformă aparenta sterilitate (mişcare circulară) într-o mişcare fecundă.

Mai departe, structura ritualului – partea văzută a sa – nu are finalitate în orizontul concret (aşa cum au activităţile practice cotidiene), din acest punct de vedere el lăsând impresia unei totale inutilităţi în orizontul imediat. Utilitatea sa apare atunci când privim din perspectiva interioară, ascunsă a omului.

Ne putem imagina o paralelă între homeostazie – mişcarea organică prin care se conservă o stare de echilibru biologic, mişcare privită într-o manieră dinamică- şi ritual; dintr-o anume perspectiva putem afirmă că ritualul are şi un caracter homeostazic.

Dacă un fenomen homeostazic doar menţine un echilibru în propria sa dinamică, ritualul face mai mult decât atât: perpetuează sinele uman, depăşind astfel – fără a nega – condiţia biologic-circulară a omului.

Nu consider epuizată discuţia despre ritual, ci prefigurez deschiderea unui spaţiu discursiv cuprinzător şi lămuritor pe tema ritualului.

Mihai Nistor

N.R. – Se (va) face, mon cher :)!

La gura sobei – Nelu Preda

6satul-meu

E iarnă-afară, ninge liniștit,

Cu fulgi de nea în tainic dans tăcut,

De basme noi cu toți ne-am amintit,

La gura sobei cercul l-am făcut.

 

IF

Bunica deapănă la amintiri

Și basme cu Ilene Cosânzene

Iar noi copii-n ochi avem luciri

Pe-alocuri încețate de Moș Ene.

 Ludovic_Bassarab_-_La_gura_sobei

Ferestrele au înflorit de ger

În mii de albe flori de peruzele

Ce răspândesc un aer de mister

Amplificat pe laturi de perdele.

 poza8

Gutuile se coc la foc mocnit

Într-o firidă de la teracotă

Mireasma este de nedefinit

Și nerăbdarea noastră fără cotă.

 poza7

Bunicul ne privește visător

Cu ochii plini de drag și bunătate

A fost și el cândva fecior…

S-au dus și ani, s-a dus și sănătate.

poza6 

Noroc că-i ținem treaz curajul

Cu veselia noastră fără leac

La gura sobei stăm tot anturajul

E iarnă-afară chiar și-n prepeleac.

Nelu Preda

Lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus – Nicolae Steinhardt

646x404

…Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său.

Dacă unul îşi reprimă cu sârg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin.

Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie daca nu avem smerenie, va urma a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat.

Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.

Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.

Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.

Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne, poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.

Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţile noastre.

Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a răului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart… este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea,orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie este de la diavol si strica totul. Acum stiu, am aflat si eu…”

Nicolae Steinhardt

Sursa: https://mymindismyshelterdotcom.wordpress.com/2013/02/26/lasa-gunoiul-vecinului-acolo-unde-vecinul-insusi-l-a-pus/

Omul-brad – Alexandru Povarnă

b50dda2bd080b21ff353589ba37d7f39

ai înfipt în glumă crengi de brad în mine

la inceput am râs și am crezut că e un joc suprarealist

jocul de-a San Sebastian gândeam fără gânduri

acum crengile au înverzit și mi-au schimbat structura genetică

când merg pe stradă oamenii le admiră și vor să le gâdile

dar oglinda mea nu le vede decât vag în alb-negru

vacile se travestesc în tauri verzi

și aleargă colindătorii înspăimântați

tu nu poți dormi cu gândul la cât de puternic și viguros am devenit

știi că am ajuns la cea mai bună versiune sensibilă a masculinității mele

sunt celebrul om-brad care aleargă după tramvaie.

Alexandru Povarnă

Vă mulțumesc!

Multumesc

Dragi colaboratori ai rubricii medicale,

Iată că se împlinește deja o jumătate de an de când suntem alături de cititorii revistei ”Mulțumesc”, cărora sper că le-am adus și le vom  aduce în continuare informații folositoare.

Am început proiectul bazându-mă doar pe Cristi, dar, pe parcurs, ni s-au alăturat încă trei doamne cu inima bună – Andreea, Lenuța și Anca – , care au ales să dăruiască din cunoștințele lor semenilor noștri, fără să aștepte ceva în schimb (renume, punctaje sau bani).  Vreau să știți că sunt recunoscătoare Domnului și vouă pentru asta și că vă mulțumesc din tot sufletul.

M-aș bucura tare mult ca în anul ce vine să păstrăm echipa, ba chiar să o extindem, așa că vă urez de acum inimă plină și gingașă, inspirație, timp pentru a scrie în revistă, sănătate și realizări în plan personal și profesional.

La mulți ani!

Mihaela Cardiș

Acatistul Sfântului Întâi Mucenic şi Arhidiacon Ştefan – 27 Decembrie

SfStefan

Troparul Sfântului Întâi Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, glasul al 4-lea:

Încununatu-s-a creştetul tău cu diademă împărătească, pe urma luptelor pe care le-ai pătimit pentru Hristos Dumnezeu, luptătorule cel dintâi printre mucenici. Că vădind nebunia iudeilor, ai văzut pe Mântuitorul tău, de-a dreapta Tatălui. Pe Acela roagă-L totdeauna pentru sufletele noastre.

Condacul 1

Apostole al lui Hristos, cel mai întâi între diaconi, întărire mucenicilor, cel ce marginile lumii le-ai sfinţit cu chinurile şi minunile tale; sufletele credincioşilor le-ai luminat, pe cei ce te cinstesc cu credinţă mântuieşte-i din toate nevoile, ca să cântăm ţie: Bucură-te, Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan!

sfantul-arhidiacon-stefan-8

Icosul 1

Îngerii, văzând pătimirea ta, s-au mirat de răbdarea ta şi cu dragoste au lăudat nevoinţele tale, zicând:
Bucură-te, înger întrupat;
Bucură-te, că pe Dumnezeu L-ai iubit cu adevărat;
Bucură-te, că pătimirilor Lui ai urmat;
Bucură-te, îndreptătorule la fapte bune;
Bucură-te, că pentru lege ţi-ai pus sufletul;
Bucură-te, că prin pătimire ai îndemnat pe toţi a urma ţie;
Bucură-te, uşa mucenicilor;
Bucură-te, întărirea credincioşilor;
Bucură-te, lauda nevoitorilor;
Bucură-te, Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan!

Condacul al 2-lea

Nesuferind iudeii râvna ta cea dumnezeiască, cu care grăiai împotriva lor şi-i mustrai cu îndrăzneală, s-au pornit asupra ta să te ucidă, pentru că ei nu ştiau să cânte: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Înverşunata răutate a iudeilor şi focul nebuniei lor le-au vărsat asupra ta; şi s-au pornit cu pietre a te ucide pe tine, ca pe un miel nevinovat; iar noi, cinstind râvna ta, zicem:
Bucură-te, suflet de diamant;
Bucură-te, trup neîntinat;
Bucură-te, voinţă înfocată către Hristos;
Bucură-te, că El te-a încununat frumos;
Bucură-te, că raza dumnezeirii ai văzut;
Bucură-te, că pe Fiul lui Dumnezeu iudeilor L-ai vestit;
Bucură-te, că ei din pricina aceasta au înnebunit;
Bucură-te, că faţa lor s-a îngălbenit;
Bucură-te, că sufletul lor s-a amărât;
Bucură-te, Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan!

Condacul al 3-lea

Sfinţii Apostoli, vorbind cu îndrăzneală la adunarea lor creştinilor, au zis: „Nu se cuvine a sluji meselor, ci lui Dumnezeu”; atunci ai fost ales a fi ocrotitor sărmanilor, spre a-i învăţa să cânte: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Fiind ales arhidiacon, ai făcut multe minuni cu darul cel dat ţie de la Dumnezeu, spre întărirea celor ce te vedeau; de aceea vrednic eşti de acestea:
Bucură-te, arhidiacone;
Bucură-te, apostole minunate;
Bucură-te, că pe bolnavi i-ai vindecat;
Bucură-te, că pe credincioşi i-ai întărit;
Bucură-te, că pe evrei cu îndrăzneală i-ai mustrat;
Bucură-te, că pe Hristos L-ai arătat Mesia cel adevărat;
Bucură-te, că fariseii de aici s-au îndemnat spre a te ucide;
Bucură-te, Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan!

Condacul al 4-lea

Fiind adunate toate neamurile în Templul lui Solomon şi în sinagoga lor, ai fost pârât că strici Legea şi necinsteşti locul cel sfânt, hulindu-te fără dreptate; iar tu cântai din inimă: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Stând în mijlocul celor nedrepţi, ca un înger între ucigaşi, ai zis: „O, bărbaţilor, nu va înşelaţi, că Iisus Hristos Mesia nu în lăcaşuri făcute de mâini omeneşti locuieşte, ci în sufletele celor ce strigă cu credinţă: Hristos este Dumnezeu adevărat”; iar noi zicem ţie acestea:
Bucură-te, că stând între iudei ca un înger te-ai arătat;
Bucură-te, că gura lor cea înveninată o ai astupat;
Bucură-te, că ochii lor au sângerat privindu-te;
Bucură-te, că toată istoria de la Adam şi Moise le-ai arătat;
Bucură-te, că ei, acestea auzind, şi-au astupat urechile;
Bucură-te, că i-ai mustrat ca Ilie râvnitorul;
Bucură-te, că i-ai arătat pe ei a fi împotrivitori Duhului Sfânt;
Bucură-te, Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan!

Condacul al 5-lea

Dumnezeiescul har întărindu-te pe tine, înaintea iudeilor ai zis, cu îndrăzneală, că a venit Mesia cel adevărat; iar ei, necrezând, s-au pornit asupra ta cu mânie. Dar tu, vesel fiind, râdeai de nebunia lor, cântând: Aliluia!

Icosul al 5-lea

În zadar s-au tulburat iudeii asupra ta, că stând la loc înalt ai strigat cu mare glas: „Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul lui Dumnezeu stând de-a dreapta Tatălui”; iar noi, mirându-ne de îndrăzneala ta, grăim ţie acestea:
Bucură-te, om îngeresc;
Bucură-te, înger pământesc;
Bucură-te, piatră nesfărâmată;
Bucură-te, propovăduitorule al lui Hristos;
Bucură-te, următorule al blândului Iisus;
Bucură-te, că ai biruit cu puterea Lui;
Bucură-te, că El ţi-a gătit cununa răbdării;
Bucură-te, că în ceruri te sălăşluieşti;
Bucură-te, că acolo vezi Sfânta Treime;
Bucură-te, Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan!

Condacul al 6-lea

Mucenice şi Arhidiacone Ştefan, ca să întăreşti pe credincioşi, ai făcut rugăciuni pentru ucigaşii tăi; deci roagă-te şi pentru noi şi ne izbăveşte de toate nevoile şi de vrăjmaşii noştri şi păzeşte pe credincioşii creştini de erezii, ca să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Neamul evreiesc fiind învăţat cu uciderea proorocilor, s-a pornit asupra ta cu vifor de mânie, şi te-a scos afară din cetate, ca să te ucidă; dar noi te cinstim cu laude ca acestea:
Bucură-te, următorule al patimilor lui Hristos;
Bucură-te, căci ca El ai fost batjocorit;
Bucură-te, că afară de porţi ai pătimit;
Bucură-te, că toate chinurile Lui în trupul tău le-ai închipuit;
Bucură-te, că neguţătoria sufletului bine o ai chibzuit;
Bucură-te, că dreapta credinţă până la sfârşit o ai păzit;
Bucură-te, că răbdarea ta a străbătut cerurile;
Bucură-te, Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan!

Condacul al 7-lea

Saul, fiind foarte râvnitor după Legea părintească, suflă cu îngrozire asupra ta, vrând cu mii de mâini să te ucidă; dar neputând el face aceasta, a păzit hainele ucigaşilor, că nu ştia să cânte: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Valea lui Iosafat fiind îndestulată de pietre, iudeii cei blestemaţi acolo te-au scos ca să te ucidă, ca pe un miel nevinovat; dar fiindu-ne jale de tine, cu lacrimi zicem ţie acestea:
Bucură-te, suflet nevinovat;
Bucură-te, trup neîntinat;
Bucură-te, că Duhul Sfânt te-a umbrit;
Bucură-te, că Saul, rudenia ta, la credinţa creştinească a venit;
Bucură-te, că şi el asemenea a pătimit;
Bucură-te, că răbdarea ta pe mulţi i-a întărit;
Bucură-te, că prin tine Domnul S-a preaslăvit;
Bucură-te, Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan!

Condacul al 8-lea

Preasfânta Fecioară, Maica Domnului Iisus, împreună cu ucenicul cel iubit stând la loc înalt şi privind spre pătimirea ta, se ruga pentru tine, învăţându-ne pe noi să ne rugăm unul pentru altul şi să cântăm cu credinţă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Mucenice al lui Hristos, Ştefane, dulci şi lesnicioase ţi se păreau chinurile, când vedeai pe Iisus privindu-te şi pe Sfântă Maica Sa rugându-se pentru tine; iar noi, încredinţându-ne îndrăznelii tale celei către Dumnezeu, cântăm ţie aceste laude:
Bucură-te, că ele ţi s-au făcut flori spre încununare;
Bucură-te, că prin ele ai câştigat mare îndrăzneală la Dumnezeu;
Bucură-te, rugătorule pentru sufletele noastre;
Bucură-te, cel ce ne izbăveşti pe noi de vrăjmaşi;
Bucură-te, cel ce împaci sufletele celor învrăjbiţi;
Bucură-te, prietenul lui Dumnezeu cel curat;
Bucură-te, că rugându-te pentru noi vei fi ascultat;
Bucură-te, Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan!

Condacul al 9-lea

Fiii piericiunii cei băutori de sânge, întunecaţi fiind la minte de tatăl lor satana, şi-au plinit pofta lor ucigându-te cu pietre pe tine, care te rugai pentru ei şi cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Dumnezeiasca pronie a sădit în inima ta frica Sa şi te-a îndemnat a răbda azvârliturile de pietre, a ne întări pe noi spre dragostea lui Dumnezeu şi a grăi ţie acestea:
Bucură-te, purtătorule de chinuri;
Bucură-te, biruitorul iudeilor;
Bucură-te, fierbinte rugătorule al Mântuitorului;
Bucură-te, cel ce te milostiveşti de toţi credincioşii;
Bucură-te, Apostole preaminunate;
Bucură-te, arătătorule de taine adevărate;
Bucură-te, că, rugându-te, ai adormit;
Bucură-te, că sufletul tău Dumnezeu ca o jertfă l-a primit;
Bucură-te, scăparea celor necăjiţi;
Bucură-te, ocrotirea diaconilor;
Bucură-te, Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan!

Condacul al 10-lea

Împăratul slavei, Domnul Iisus, primind sfântul tău suflet în cerul cel văzut de tine deschis şi sălăşluindu-te lângă scaunul dumnezeirii, nu ne uita pe noi, cei cuprinşi de multe nevoi şi de ispitele vieţii; ci te roagă pentru noi şi ne întăreşte în răbdarea şi în dragostea cea către Dumnezeu, spre a cânta: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Trupul tău cel zdrobit de pietre fiind aruncat spre mâncare fiarelor şi păsărilor, zăcea neîngropat; dar măritul Gamaliel, cu fiul său, l-a îngropat cu cinste, zicând către tine aşa:
Bucură-te, soare strălucitor;
Bucură-te, blândule mieluşel;
Bucură-te, mântuitorule de suflete;
Bucură-te, risipitorule de vrăjmaşi;
Bucură-te, al Evangheliei propovăduitor;
Bucură-te, sprijinitorul văduvelor;
Bucură-te, mustrătorul iudeilor;
Bucură-te, binefăcătorul tuturor;
Bucură-te, Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan!

Condacul al 11-lea

Împărăteasa Evdochia, venind la cetatea Ierusalimului şi aflând locul unde ai fost ucis, cu lacrimi a sărutat pământul cel roşit cândva cu sângele tău; şi zidind biserică preafrumoasă, ca să Se preaslăvească Dumnezeul minunilor, a pus într-însa cinstitele tale moaşte, ca văzându-te credincioşii să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Împărate Sfinte, preadulce Iisuse, primeşte pe pătimitorul Tău ca mijlocitor pentru mântuirea noastră şi pentru sporirea în fapte bune; pentru ca îndreptându-ne viaţa, să grăim cu dragoste către pătimitorul Tău unele ca acestea:
Bucură-te, viteazule ostaş;
Bucură-te, propovăduitorule al lui Dumnezeu;
Bucură-te, moştenitorule al cereştii Împărăţii;
Bucură-te, al lumii învăţător;
Bucură-te, păzitorule al legii strămoşeşti;
Bucură-te, ocrotitorule al ţărilor creştineşti;
Bucură-te, întărirea ostaşilor creştini;
Bucură-te, cel ce surpi pe vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi;
Bucură-te, împodobitorul bisericilor;
Bucură-te, Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan!

Condacul al 12-lea

Făclie luminoasă fiind, nu putem a te lăuda pe tine, cel ce ai pus în uimire pe îngeri prin pătimirile tale; ci tu, cu darul cel dat ţie de la Dumnezeu, învaţă-ne pe noi a avea evlavie şi credinţă către toţi sfinţii, ca împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Întrupându-Se Fiul lui Dumnezeu, a izvorât mulţime de mucenici, între care tu ai fost cel dintâi, arătându-le calea spre pătimire şi îndemnându-ne pe noi a zice ţie unele ca acestea:
Bucură-te, rugătorule fierbinte pentru neamul creştinesc;
Bucură-te, cel ce ai biruit tot sfatul diavolesc;
Bucură-te, cel ce cu rugăciunile tale mângâi pe toţi;
Bucură-te, cel ce prin pătimirile tale goneşti demonii;
Bucură-te, că pe cei ce te cinstesc îi faci sănătoşi;
Bucură-te, că cei ce te laudă vor câştiga mila ta;
Bucură-te, mângâierea celor întristaţi;
Bucură-te, grabnicule ajutător al celor ce te cheamă;
Bucură-te, Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan!

Condacul al 13-lea

O, preadulce Mucenice al lui Hristos Ştefan, primeşte această puţină rugăciune din gurile noastre cele de tină şi te roagă pentru noi nevrednicii, ca prin rugăciunile tale să ne mântuim de mânia lui Dumnezeu şi de ceasul cel înfricoşător al Judecăţii; ca împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Îngerii, văzând pătimirea ta…, Condacul 1: Apostole al lui Hristos…

Icosul 1

Îngerii, văzând pătimirea ta, s-au mirat de răbdarea ta şi cu dragoste au lăudat nevoinţele tale, zicând:
Bucură-te, înger întrupat;
Bucură-te, că pe Dumnezeu L-ai iubit cu adevărat;
Bucură-te, că pătimirilor Lui ai urmat;
Bucură-te, îndreptătorule la fapte bune;
Bucură-te, că pentru lege ţi-ai pus sufletul;
Bucură-te, că prin pătimire ai îndemnat pe toţi a urma ţie;
Bucură-te, uşa mucenicilor;
Bucură-te, întărirea credincioşilor;
Bucură-te, lauda nevoitorilor;
Bucură-te, Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan!

Condacul 1

Apostole al lui Hristos, cel mai întâi între diaconi, întărire mucenicilor, cel ce marginile lumii le-ai sfinţit cu chinurile şi minunile tale; sufletele credincioşilor le-ai luminat, pe cei ce te cinstesc cu credinţă mântuieşte-i din toate nevoile, ca să cântăm ţie: Bucură-te, Întâiule Mucenic şi Arhidiacon Ştefan!

Rugăciune către Sfântul Întâi Mucenic şi Arhidiacon Ştefan

Sfinte Mare Mucenice al lui Hristos Ştefan, cel ce ai proslăvit pe Dumnezeu întru mădularele tale cele muceniceşti, nu ne trece cu vederea pe noi, cei cuprinşi de nevoi şi ispite; ci te roagă pentru noi Preamilostivului Dumnezeu ca să împace lumea şi să depărteze de la noi pe tot vrăjmaşul cel pornit asupra noastră, prin mânia lui Dumnezeu pentru păcatele noastre. Roagă-te, Sfinte al lui Dumnezeu, cu aceeaşi căldură cu care te-ai rugat pentru ucigaşii tăi; roagă-te să depărteze de la noi furia celor fără de Dumnezeu şi să ne apere pe noi, poporul Său cel nou ales, ca prin rugăciunile tale fiind mântuiţi, să lăudăm bunătatea lui Dumnezeu cea nespusă şi pe tine să te mărim în vecii vecilor. Amin.

Şi se face otpustul.

http://www.doxologia.ro/imagine/manastirea-sfantul-arhidiacon-stefan-de-la-meteore-galerie-foto

Acatistul Sfântului Cuvios Nicodim de la Tismana – 26 Decembrie

Sigismund-Sf.Nicodim-Tismana-02-300x135

Troparul Sfântului Cuvios Nicodim de la Tismana, glasul 1:

Celui ce a răsărit din Fecioara, Mai-marelui păstorilor, ca o oaie de turmă ai urmat, Părintele nostru Nicodim. Cu postul, cu privegherea şi cu rugăciunile te-ai făcut lucrător sfinţit de cele cereşti, tămăduind sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Pentru aceasta grăim: slavă
Celui ce te-a preaslăvit pe tine; slavă Celui ce ţi-a dat ţie putere; slavă Celui ce a arătat tuturor prin tine îndreptare.

Sf.Nicodim-Tismana-01_1-114x300Condacul 1

Arătătorului nostru de cele cereşti şi grabnic folositor, cele de laudă aducem ţie noi, robii tăi, ca unui mare ocrotitor; şi ca cel ce ai îndrăzneală către Domnul, izbăveşte-ne pe noi dintru toate nevoile, ca să cântăm ţie: Bucură-te, Părinte Nicodim, făcătorule de minuni!

Icosul 1

Îngerii din ceruri te laudă pe tine, Preacuvioase Părinte, minunându-se de viaţa ta cea mai presus de fire; iar mulţimea călugărilor lacrimi de bucurie îţi aduce ţie, cântându-ţi unele ca acestea:
Bucură-te, a îngerilor mirare;
Bucură-te, a demonilor pierzare;
Bucură-te, desfătarea raiului;
Bucură-te, îngere al darului;
Bucură-te, a cuvioşilor cunună;
Bucură-te, a sufletelor noastre duhovnicească arvună;
Bucură-te, a lavrei tale ocrotitor;
Bucură-te, al monahilor îndrumător;
Bucură-te, cerească lumină;
Bucură-te, a nevoitorilor odihnă;
Bucură-te, vas de Duhul Sfânt purtător;
Bucură-te, al pustnicilor veselitor;
Bucură-te, Părinte Nicodim, făcătorule de minuni!

Condacul al 2-lea

Râvnitor al vieţii îngereşti din copilărie te-ai arătat, Părinte Nicodim; şi mergând în Sfântul Munte, te-ai dedat la cele mai aspre nevoinţe monahiceşti, încât se mirau toţi sihaştrii Athosului de văpaia dragostei dumnezeieşti ce ardea întru tine, şi slăvind pe Dumnezeu, cântau: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Lavra Hilandarului se veseleşte primind la sine odrasla preabinecuvântată, din os domnesc crescută şi în care Duhul lui Dumnezeu se odihneşte; iar noi, uimiţi de puterea Harului ce luminează întru tine, Părinte, cântăm cu bucurie unele ca acestea:
Bucură-te, lauda Sfântului Munte;
Bucură-te, de Dumnezeu prealuminată minte;
Bucură-te, iubitorul sfintelor nevoinţe;
Bucură-te, râvnitorul dumnezeieştilor ştiinţe;
Bucură-te, a Basarabilor lumină;
Bucură-te, inimă, de bucuriile Duhului plină;
Bucură-te, tămâia cea cu bun miros;
Bucură-te, a noastră dăruire celor de folos;
Bucură-te, împreună cu a ta rudenie după trup, Sava cel Sfinţit;
Bucură-te, că în sfânta lui lavră bine te-ai nevoit;
Bucură-te, cel ce ai fost om ceresc;
Bucură-te, cel ce eşti înger pământesc;
Bucură-te, Părinte Nicodim, făcătorule de minuni!

Condacul al 3-lea

Întâistătător al marilor lavre athonite fiind, Preacuvioase Părinte, chip al nevoinţelor duhovniceşti te-ai arătat; iar noi pe tine ocrotitor avându-te, cântăm Domnului cu bucurie: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Chemare de la Dumnezeu având, Sfinte, să vii în patria ta şi să ridici vetre de lumină duhovnicească după rânduiala Sfântului Munte Athos, grădina Maicii Domnului cea binecuvântată, n-ai zăbovit a o împlini, Preacuvioase; şi acum mulţimile călugărilor, chip al nevoinţelor monahiceşti pe tine avându-te, laude ca acestea îţi aduc neîncetat, grăind aşa:
Bucură-te, a monahilor lumină;
Bucură-te, a noastră mângâiere, care orice durere alină;
Bucură-te, dulce ostenitor;
Bucură-te, al darurilor dumnezeieşti cuprinzător;
Bucură-te, orânduitorul vieţii monahiceşti;
Bucură-te, cel ce pe pustnici îi întăreşti;
Bucură-te, Părinte, al oropsiţilor ajutător;
Bucură-te, al duhurilor necurate izgonitor;
Bucură-te, purtătorule de Dumnezeu;
Bucură-te, ocrotitorul nostru de orice rău;
Bucură-te, preablândule păstor;
Bucură-te, al Ortodoxiei apărător;
Bucură-te, Părinte Nicodim, făcătorule de minuni!

Condacul al 4-lea

Când marele Antonie ţi-a poruncit să treci în Ţara Românească, n-ai zăbovit, Sfinte, şi haina întinzând-o peste ale Dunării valuri, ai trecut, Părinte, pe ţărmul românesc, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

La Orăştie trecând în Ţara Românească, pentru a ridica sfânta mănăstire te-ai sârguit, Părinte, iar Vlaicu Vodă ţi-a împlinit dorirea, zicând către tine întru umilinţă unele ca acestea:
Bucură-te, înger binevestitor;
Bucură-te, al orânduielii monasticeşti începător;
Bucură-te, că valurile Dunării te-au ascultat;
Bucură-te, că marele Antonie, patronul tău, te-a binecuvântat;
Bucură-te, a Basarabilor bucurie;
Bucură-te, că ei rudenie după trup vor să te ştie;
Bucură-te, că Ungro-Vlahia se veseleşte;
Bucură-te, că fiu preaiubit pe tine te primeşte;
Bucură-te, că la Vodiţa aşezare de sihaştri ai ridicat;
Bucură-te, că truda ta Dumnezeu o a binecuvântat;
Bucură-te, a Banatului lumină;
Bucură-te, că ai tăi fii duhovniceşti întru adâncă smerenie lui Dumnezeu se închină;
Bucură-te, Părinte Nicodim, făcătorule de minuni!

Condacul al 5-lea

Cum cerbul însetat aleargă spre izvoarele apelor, aşa sufletul tău, Părinte, prin dumnezeiasca chemare, a alergat la Cascada Apelor Cristaline, şi în peşteră sălăşluindu-te, cu îngerii împreună cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea

După ce ai izgonit din peşteră balaurul ce te ameninţa, Părinte, patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi ai petrecut în neîncetată rugăciune, ca Dumnezeu să-ţi descopere voinţa Sa, unde să ridici marea lavră închinată Preacuratei Sale Maici, şi împlinindu-ţi dorirea, cu bucurie îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce în peşteră te-ai nevoit;
Bucură-te, că cererile tale s-au împlinit;
Bucură-te, iubitorule de sfinte nevoinţe;
Bucură-te, cunoscătorul înaltelor ştiinţe;
Bucură-te, aşezătorule de cele dumnezeieşti;
Bucură-te, îndrumătorul cetelor monahiceşti;
Bucură-te, cel ce te-ai suit la înălţime;
Bucură-te, mângâietorul inimilor creştine;
Bucură-te, iubitorul sfintelor lui Dumnezeu lăcaşuri;
Bucură-te, cel ce pregăteşti ale Duhului sălaşuri;
Bucură-te, Părinte, al nostru învăţător;
Bucură-te, al dumnezeieştilor daruri cuprinzător;
Bucură-te, Părinte Nicodim, făcătorule de minuni!

Condacul 6-lea

Stând pe o piatră la rugăciune trei zile şi trei nopţi, Părinte, o dumnezeiască lumină te-a cuprins şi ca un stâlp de foc, de la cer şi până la pământ, s-a făcut, din care Domnul ţi-a poruncit ca pe acel loc jertfelnic să ridici; şi luminat de raza Duhului Sfânt fiind, cu lacrimi de bucurie cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Mulţime de ucenici adunând, Părinte, la Tismana mare lavră ai ridicat, unde, zi şi noapte, rugăciuni neîncetate se înălţau la Dumnezeul îndurărilor, Care săvârşea prin tine lucruri mari şi preaslăvite; iar noi, fiii tăi, întru căldura Duhului îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, Părinte, al nostru îndrumător;
Bucură-te, cel către Domnul pentru noi fierbinte rugător;
Bucură-te, vistierie a rugăciunii celei de taină cuprinzătoare;
Bucură-te, a Duhului Sfânt plăcută aşezare;
Bucură-te, a noastră mângâiere;
Bucură-te, în rugăciuni neîncetată veghere;
Bucură-te, cel ce de darul lacrimilor te-ai umplut;
Bucură-te, că, prin vărsarea acestora, lăcaş Sfântului Duh te-ai făcut;
Bucură-te, al monahilor păstor;
Bucură-te, al creştinilor ocrotitor;
Bucură-te, a Valahiei lumină;
Bucură-te, liră de duhovnicească viersuire plină;
Bucură-te, Părinte Nicodim, făcătorule de minuni!

Condacul al 7-lea

Prin sfinţenia vieţii tale, Părinte, de mari daruri te-ai învrednicit; că şi duhurile necurate din cei cuprinşi de ele le izgoneai; şi la credinţa ortodoxă pe mulţi i-ai adus, Preacuvioase; pentru care şi cu bucurie te lăudăm pe tine, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Când împăratul Sigismund a alergat la tine, Părinte, cerând îndurarea ta pentru fiica lui, care era chinuită rău de duhul necurat din copilăria ei, şi văzând-o izbăvită şi cu totul sănătoasă prin mijlocirea ta către Domnul, cu lacrimi de recunoştinţă îţi cânta unele ca acestea:
Bucură-te, părinte al mângâierii;
Bucură-te, al inimilor credincioase alinătorul durerii;
Bucură-te, izbăvitorul celor ce aleargă la tine;
Bucură-te, doctoria duhovnicească a sufletelor creştine;
Bucură-te, a lui Sigismund mirare;
Bucură-te, a lui Mircea prea luminoasă stare;
Bucură-te, că Sigismund te-a ascultat;
Bucură-te, că el prin apa botezului s-a luminat;
Bucură-te, propovăduitorul Ortodoxiei;
Bucură-te, risipitorul ereziei;
Bucură-te, iubitorul pravilelor sfinte;
Bucură-te, propovăduitorul dreptei credinţe;
Bucură-te, Părinte Nicodim, făcătorule de minuni!

Condacul al 8-lea

Firea focului ai biruit, Părinte, că în mijlocul jăraticului stând ca la două ceasuri şi mai mult, nevătămat ai rămas, preafericite; şi împreună cu ucenicul tău, în mijlocul flăcărilor fiind, cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

În mare uimire fiind Sigismund cu Mircea, şi mulţimile credincioşilor care erau de faţă văzându-te stând în mijlocul flăcărilor fără a te vătăma, Părinte, preamărind puterea lui Dumnezeu cea mare, care te ocrotea, îţi cântau unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce depăşeşti legile firii;
Bucură-te, cel plin de Harul dumnezeirii;
Bucură-te, că firea focului ţi s-a supus;
Bucură-te, că, în mijlocul văpăilor stând, cu duhul erai sus;
Bucură-te, minte dumnezeiască;
Bucură-te, înger în fire omenească;
Bucură-te, că orice minte copleşeşti;
Bucură-te, că pe cei ce ispitesc îi umileşti;
Bucură-te, că toţi au rămas fără de glas;
Bucură-te, Părinte, de focul dragostei creştine ars;
Bucură-te, a Duhului Sfânt iubire;
Bucură-te, a sfintei tale lavre mărire;
Bucură-te, Părinte Nicodim, făcătorule de minuni!

Condacul al 9-lea

Sosind vremea trecerii tale din această viaţă către Domnul, Preacuvioase Părinte, mai înainte ai fost înştiinţat. Şi pentru ultima dată coborând din peşteră în sfânta lavră, la prealuminatul praznic al Naşterii Domnului, împreună cu ucenicii tăi cântai dumnezeiescului Prunc: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Întristare mare i-a cuprins pe toţi, Părinte, auzind despre trecerea ta din această viaţă; dar încredinţându-i că vei mijloci înaintea lui Dumnezeu pentru ei şi pentru toţi acei care vor cere ajutorul tău în necazurile lor, de bucurie îţi cântau unele ca acestea:
Bucură-te, al lavrei tale mijlocitor;
Bucură-te, al tuturor celor ce aleargă la tine dulce mângâietor;
Bucură-te, hrană duhovnicească;
Bucură-te, a noastră tărie sufletească;
Bucură-te, al Tismanei înger păzitor;
Bucură-te, al monahilor dulce îndrumător;
Bucură-te, corabie duhovnicească;
Bucură-te, liman sigur celor ce vor să se mântuiască;
Bucură-te, a noastră binecuvântare;
Bucură-te, a sufletelor obidite scăpare;
Bucură-te, far purtător de-a Duhului lumină;
Bucură-te, îngerească minte, de înţelepciune dumnezeiască plină;
Bucură-te, Părinte Nicodim, făcătorule de minuni!

Condacul al 10-lea

Văzând preaslăvită mutarea Preacuviosului Părintelui nostru Nicodim cel Sfinţit de la pământ la cer, şi noi să ne înstrăinăm de lumea cea deşartă şi la cele dumnezeieşti să ne suim, ca împreună cu dânsul să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Veniţi, credincioşilor, să lăudăm pe cel minunat între sfinţi, pe povăţuitorul monahilor şi lauda credincioşilor, pe cel din lavra Tismanei şi a Gorjului cunună, pe marele între cuvioşi Nicodim, şi cu un glas să-i cântăm cântare de bucurie, aşa:
Bucură-te, cel ce în căile Domnului ne eşti îndrumător;
Bucură-te, al celor neştiutori învăţător;
Bucură-te, a raiului desfătare;
Bucură-te, stea de dumnezeiască lumină purtătoare;
Bucură-te, că din pruncie, pe Hristos iubind, lumea o ai defăimat;
Bucură-te, că pe umerii tăi jugul cel bun şi sarcina cea uşoară a Domnului ai luat;
Bucură-te, izgonitorul duhurilor necurate şi grabnic ajutător al celor bântuiţi;
Bucură-te, izbăvitorul copilei îndrăcite şi bucuria cea negrăită a credincioşilor ei părinţi;
Bucură-te, al creştinilor grabnic sprijinitor;
Bucură-te, al sufletelor celor scârbite mângâietor;
Bucură-te, a oropsiţilor îmbărbătare;
Bucură-te, izbăvitorul nostru de a lui Lucifer pierzare;
Bucură-te, Părinte Nicodim, făcătorule de minuni!

Condacul al 11-lea

Niciodată nu vom înceta a spune minunile tale, Părinte Nicodim, că toate bolile tămăduieşti şi pe toţi care cer ajutorul tău cel bogat în milă din necazuri îi izbăveşti. Pentru aceasta cu bucurie lăudându-te, cântăm lui Dumnezeu, Celui ce te-a proslăvit pe tine: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Spre tine totdeauna nădăjduind, te fericim, Preacuvioase Părinte Nicodime, că ai împodobit cununa vieţii duhovniceşti prin dumnezeiasca ta sfinţenie, care peste veacuri pilduieşte sufletelor dornice de Dumnezeu; şi bucurându-ne noi, robii tăi, cu evlavie te preamărim şi, lăudându-te, îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, mărgăritarul cel de mult preţ, întărirea vieţii duhovniceşti;
Bucură-te, a cuvioşilor cunună şi ocrotitorul Ţării Româneşti;
Bucură-te, cel ce cu preacuvioşii şi cu toţi sfinţii eşti împreună-vieţuitor;
Bucură-te, al dumnezeieştii slave moştenitor;
Bucură-te, buna conglăsuire a celor credincioşi;
Bucură-te, creştere aleasă celor evlavioşi;
Bucură-te, că prin sfinţenia vieţii tale pe toţi i-ai umplut de evlavie;
Bucură-te, lucrătorul rugăciunii celei de taină, care este a Duhului sabie;
Bucură-te, cel ce sabia nevăzuţilor vrăjmaşi o ai sfărâmat;
Bucură-te, că duhovniceasca ta moştenire lui Dumnezeu o ai închinat;
Bucură-te, candela aprinsă a sfintelor nevoinţe;
Bucură-te, că toţi credincioşii aleargă la tine cu credinţă;
Bucură-te, Părinte Nicodim, făcătorule de minuni!

Condacul al 12-lea

Minunându-ne de dumnezeiescul har, care lucrează puteri preaslăvite prin sfintele tale moaşte, Părinte Nicodim, şi gândind la razele strălucirii cu care Dumnezeu te-a împodobit, de bucurie negrăită cântăm noi, credincioşii, Făcătorului de bine: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Chip al înstrăinării te-ai făcut, Părinte, şi de dumnezeiescul har umplându-te, pe toţi i-ai luminat, iar noi, prin tine, de duhovnicească mireasmă umplându-ne, îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, Părinte;
Bucură-te, Arhimandrite;
Bucură-te, a darului sălăşluire;
Bucură-te, a Duhului Sfânt iubire;
Bucură-te, luceafăr preaslăvit;
Bucură-te, de Domnul preamărit;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte;
Bucură-te, îţi spunem, prin sfinte simţăminte;
Bucură-te, al nostru bun păstor;
Bucură-te, al săracilor părtinitor;
Bucură-te, a celor năpăstuiţi scăpare;
Bucură-te, a rătăciţilor luminare;
Bucură-te, Părinte Nicodim, făcătorule de minuni!

Condacul al 13-lea

O, Preafericite Părinte Nicodim, primind a noastră umilă rugăciune, mijloceşte nouă mila Celui Preaînalt, şi izbăvindu-ne din toata ispita, scoate-ne din chinul ce va să fie, pe toţi cei ce te lăudăm pe tine şi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Îngerii din ceruri te laudă…, Condacul 1: Arătătorului nostru de cele cereşti…

Icosul 1

Îngerii din ceruri te laudă pe tine, Preacuvioase Părinte, minunându-se de viaţa ta cea mai presus de fire; iar mulţimea călugărilor lacrimi de bucurie îţi aduce ţie, cântându-ţi unele ca acestea:
Bucură-te, a îngerilor mirare;
Bucură-te, a demonilor pierzare;
Bucură-te, desfătarea raiului;
Bucură-te, îngere al darului;
Bucură-te, a cuvioşilor cunună;
Bucură-te, a sufletelor noastre duhovnicească arvună;
Bucură-te, a lavrei tale ocrotitor;
Bucură-te, al monahilor îndrumător;
Bucură-te, cerească lumină;
Bucură-te, a nevoitorilor odihnă;
Bucură-te, vas de Duhul Sfânt purtător;
Bucură-te, al pustnicilor veselitor;
Bucură-te, Părinte Nicodim, făcătorule de minuni!

Condacul 1

Arătătorului nostru de cele cereşti şi grabnic folositor, cele de laudă aducem ţie noi, robii tăi, ca unui mare ocrotitor; şi ca cel ce ai îndrăzneală către Domnul, izbăveşte-ne pe noi dintru toate nevoile, ca să cântăm ţie: Bucură-te, Părinte Nicodim, făcătorule de minuni!

Rugăciune către Sfântul Cuvios Nicodim de la Tismana

Sfinte Preacuvioase Părinte Nicodim, primind a noastră umilă rugăciune, mijloceşte nouă mila Celui Preaînalt. Izbăveşte-ne cu folosinţa ta, Preafericite, de relele ce vin asupra noastră, ca neîncetat să te slăvim pe tine. Ştii neputinţa firii noastre, dar şi credinţa o vezi şi suspinele le auzi; nu ne lăsa, Părinte, când alergăm la tine. Roagă-te Stăpânului pentru noi, nevrednicii, să ierte greşelile noastre şi să ne dea dragoste curată şi putere a face tot binele, spre slava Preasfântului Său nume. Pe tine te cerem şi ţie ne rugăm: ajută-ne, Părinte, că, deşi am greşit din ispita celui rău, dar cu inima zdrobită la tine alergăm să ne ocroteşti de săgeata cea ucigătoare a vrăjmaşului nostru diavol, care răneşte de moarte sufletele noastre. Cum ai miluit pe toţi care au alergat la tine cu credinţă, tămăduindu-i de neputinţele lor, şi pe fata chinuită de duhul necurat ai izbăvit-o, aşa şi pe noi, Părinte, ne izbăveşte de neputinţele noastre sufleteşti şi trupeşti, şi prin mijlocirea ta fiind mântuiţi, slavă, mulţumire şi închinăciune totdeauna să înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Şi se face otpustul.

http://www.manastirea-tismana.ro/?page_id=94

Acatistul Naşterii Domnului – 25 decembrie

nasterea-domnului_1

Troparul Naşterii Domnului, glasul al 4-lea:

Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii Lumina cunoştinţei; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii, şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Ţie.

127994_icoana-maicii-domnului-betleem

Condacul 1

Cel ce din veci Te-ai născut din Tatăl şi la plinirea vremii Te-ai întrupat de la Duhul Sfânt şi Te-ai născut cu trup din Sfânta Fecioară Maria ca să ne mântuieşti din robia păcatului, pace lumii Tale dăruieşte şi ne izbăveşte pe noi de toate ispitele şi necazurile, ca să cântăm Ţie cu uşurinţă aşa: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, miluieşte-ne!

Icosul 1

Îngerii din cer mirându-se, ziceau: „Cum Te va încăpea pe Tine, Cel ce eşti necuprins, cum Te va hrăni cu lapte pe Tine Fecioara, Cel ce eşti hrănitorul tuturor”. Iar noi de o taină ca aceasta minunându-ne, cântăm Ţie:
Iisuse, Cel ce din peşteră Te-ai născut, dă-ne nouă har să ne naştem spre viaţa de veci;
Iisuse, Cel ce prunc Te-ai făcut, dă-ne nouă nevinovăţia pruncilor;
Iisuse, Cel ce cu lapte Te-ai hrănit, hrăneşte-ne şi pe noi cu bunătăţile Tale cele duhovniceşti;
Iisuse, Cel ce cu scutece Te-ai înfăşat, dezleagă-ne şi pe noi de blestemul păcatului;
Iisuse, Cel ce în braţe Te-ai purtat, scoate-ne pe noi din ghearele diavolului;
Iisuse, Cel ce de stea ai fost arătat, fă să strălucească şi peste noi lumina dumnezeirii Tale;
Iisuse, Soarele Dreptăţii, scoate-ne din întunericul păcatului;
Iisuse, Păstorul cel bun, caută-ne pe noi, oile cele rătăcite;
Iisuse, Cel ce din cer Te-ai pogorât, smerindu-Te pentru noi, dă-ne şi nouă smerenie, ca să ne înălţăm la cer;
Iisuse, Cel ce ai luat chipul robului, scoate-ne din robia păcatului;
Iisuse, Cel ce ai venit să mântuieşti lumea, mântuieşte-ne pe noi, cei păcătoşi;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-ne!

12512517_950871264995143_4046563880858300616_n

Condacul al 2-lea

Iată, vine Hristos, pe cel viclean să-l sfarme, pe cei din întuneric să-i lumineze şi să-i dezlege pe cei legaţi de păcate, Căruia, cu îngerii întâmpinându-L, să-I strigăm: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Cu suflete curate, cu buze nespurcate, cu inima smerită, veniţi să mărim pe Hristos, Mântuitorul nostru, Care Se naşte cu trup pentru mântuirea noastră, strigând:
Iisuse, Cel ce pe pământ Te-ai pogorât, înalţă-ne pe noi la cer;
Iisuse, Cel ce ai luat trup ca al nostru, scapă-ne pe noi de patimile trupeşti;
Iisuse, Cel ce eşti Domnul Păcii, dă-ne nouă, celor învrăjbiţi, pacea Ta;
Iisuse, Cel ce ai fost lăudat de toată făptura cea necuvântătoare, dă-ne nouă, celor necuvântători, să Te lăudăm neîncetat;
Iisuse, Cel ce pe păstori, prin îngeri, i-ai chemat la Tine, cheamă-ne şi pe noi, smeriţii;
Iisuse, Cel ce darurile magilor le-ai primit, primeşte şi rugăciunile noastre, pornite din inimi smerite;
Iisuse, Cel ce la naştere n-ai avut locaş de sălăşluire, fă-Ţi lăcaş din inimile noastre;
Iisuse, Cel ce toate uşile le-ai găsit încuiate, deschide inimile noastre, cele zăvorâte de păcat;
Iisuse, Cel ce Te-ai născut la marginea cetăţii, dă-ne nouă să fugim de deşertăciunile lumii acesteia;
Iisuse, Cel ce prima dată ai venit la miezul nopţii, când vei veni a doua oară, miluieşte-ne;
Iisuse, Cel ce Te-ai născut în taina nopţii, viaţa noastră cea plină de păcate în taina nopţii o ascunde, miluindu-ne;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-ne!

Condacul al 3-lea

Steaua a vestit magilor pe Soarele Dreptăţii, Cel ce S-a născut negrăit, în peşteră, ca să ne mântuiască pe noi, cei ce ne-am făcut peşteră a toată necurăţia, prin călcarea poruncilor Lui, pentru care, pocăindu-ne, cântăm: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Cuvântul Tatălui, prin care toate S-au făcut, fără pătimire şi fără stricăciune Se naşte cu trup, din Sfânta Fecioară Maria, ca să mântuiască lumea, Căruia, întâmpinându-L, aşa să-I strigăm:
Iisuse, Cel ce cu Tatăl şi cu Sfântul Duh eşti lăudat de îngeri, miluieşte-ne;
Iisuse, Cel ce de îngeri eşti lăudat, fă ca şi noi, pe pământ, neîncetat să Te mărim;
Iisuse, Cel ce, pe pământ născându-Te, de cer nu Te-ai despărţit, cu smerenie Îţi slujim;
Iisuse, Care ai împreunat prin Naşterea Ta pe îngeri cu oamenii, pe Tine Te lăudăm;
Iisuse, Cel ce prin Naşterea Ta ne-ai deschis uşile raiului, închise prin neascultarea lui Adam, Ţie Îţi mulţumim;
Iisuse, Cel ce ai omorât moartea, prin Naşterea Ta făcându-ne părtaşi vieţii celei veşnice, Te preamărim;
Iisuse, Cel ce ai depărtat vrajba şi lumii pace ai adus prin Naşterea Ta, Ţie Îţi slujim;
Iisuse, Care prin Naşterea Ta mântuire lumii ai adus, dă-ne nouă iertare de păcate;
Iisuse, Cel ce ne-ai descoperit nouă, prin Naşterea Ta, pe Dumnezeu în Treime, Ţie ne închinăm;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-ne!

Condacul al 4-lea

Ca să mă izbăveşti din robia celui viclean, ai binevoit a Te îmbrăca în chip de rob, Cuvinte cel fără de început şi de o fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, pentru care, slăvind milostivirea Ta, cântăm neîncetat: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Dumnezeu oamenilor asemenea S-a arătat şi în peşteră S-a născut şi a sărăcit cu trupul, ca noi să ne îmbogăţim în har; pentru aceasta credincioşii cu gând curat să-L primim, cântându-I:
Iisuse, născându-Te Tu, împărăţia păcatului s-a nimicit;
Iisuse, cugetele cele rele, născându-Te Tu, din multe inimi s-au descoperit;
Iisuse, venind Tu, puterea diavolului a slăbit şi oamenii asupra lui s-au întărit;
Iisuse, născându-Te Tu, de ispitele ce vin de la lume ne-am izbăvit;
Iisuse, trup luând, de ispitele trupului ne-am mântuit;
Iisuse, născându-Te Tu, trupurile şi sufletele de patimi le-am curăţit;
Iisuse, prin întruparea Ta, trupul nostru cel stricăcios cu nestricăciunea l-ai împodobit;
Iisuse, pogorându-Te Tu, din oameni pământeşti, prin har, îngeri ai făcut;
Iisuse, răsărind Tu, lumina adevărului peste toţi a strălucit;
Iisuse, născându-Te Tu, Dreptatea şi Adevărul pe pământ s-au pogorât;
Iisuse, arătându-Te Tu, pe Dumnezeu Cel într-o fiinţă am cunoscut;
Iisuse, lumea, prin Naşterea Ta, de bucuria mântuirii s-a umplut;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-ne!

Condacul al 5-lea

Hristos, cu trupul arătându-Se, Se sălăşluieşte în noi în chip negrăit. Veniţi, credincioşii, să vedem slava Lui, slavă ca a Unuia născut din Tatăl, şi să-I cântăm: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Cel ce a făcut cerul şi pământul astă zi Se naşte trupeşte ca un om, din tine, Maica Domnului, păzindu-te şi după naştere fecioară, pentru care, bucurându-ne, aşa-I strigăm:
Iisuse, născându-Te cu trup din Sfânta Fecioară Maria, o ai făcut Născătoare de Dumnezeu şi plină de har;
Iisuse, Cel ce Te-ai încredinţat spre îngrijire Maicii Preacurate, prunc fiind, încredinţează-ne şi pe noi purtării ei de grijă;
Iisuse, Cel ce în braţe Te-ai purtat, deschide şi nouă, păcătoşilor, braţele milostivirii Tale;
Iisuse, Cel ce cu scutece Te-ai înfăşat, încinge-ne şi pe noi cu puterea Crucii Tale, ca să biruim pe vrăjmaşii noştri;
Iisuse, Cel ce cu lapte Te-ai hrănit, hrăneşte-ne şi pe noi, flămânzii şi însetaţii, din darurile Tale;
Iisuse, Cel ce la sânul Sfintei Fecioare Te-ai odihnit, dă-ne şi nouă să aflăm linişte în sânul Bisericii Tale;
Iisuse, Cel ce Te-ai arătat supus Sfintei Fecioare, dă-ne şi nouă să ne supunem voii Tale celei dumnezeieşti;
Iisuse, Cel ce ai primit dragostea Maicii Tale, primeşte şi de la noi această puţină dragoste şi o înmulţeşte înaintea Ta;
Iisuse, Cel ce ai primit daruri de la magi, primeşte şi de la noi aceste puţine lacrimi, prin care curăţeşte păcatele noastre;
Iisuse, Cel ce primeşti pe toţi păcătoşii care se pocăiesc, primeşte-ne şi pe noi, cei cufundaţi în păcate, pentru Sfântă Naşterea Ta;
Iisuse, Cel ce voieşti să mântuieşti pe toţi oamenii, mântuieşte-ne şi pe noi, după mare mila Ta;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-ne!

Condacul al 6-lea

Cu gura şi cu inima, pe Hristos Cel ce S-a născut cu trupul în peşteră, din curata Fecioară, veniţi, credincioşii, cu un gând să-L lăudăm, cântând împreună cu îngerii: Aliluia!

Icosul al 6-lea

O, minune nouă, o, bunătate! O, nespusă răbdare, că iată, ca un prunc se socoteşte Cel ce locuieşte în Cele de Sus, pe Care de bunăvoie primindu-L în casa sufletului nostru, aşa să-I strigăm:
Iisuse, Cel ce Te-ai născut, de răutatea lui Irod fereşte-ne;
Iisuse, Cel ce Te-ai întrupat, de fariseismul lui Irod izbăveşte-ne;
Iisuse, Cel ce Te-ai născut în peşteră, de păcatul lui Irod păzeşte-ne;
Iisuse, Cel ce în peşteră Te-ai culcat, de necredinţa lui Irod scapă-ne;
Iisuse, Cel ce ai descoperit gândurile cele rele ale lui Irod, descoperă gândurile rele ale vrăjmaşilor noştri;
Iisuse, mielul cel nevinovat, nu ne da nouă, ca prin păcatele noastre, să fim ucigaşi ca Irod;
Iisuse, Cel ce cunoşti gândurile oamenilor, mintea noastră de gândurile cele rele o curăţeşte;
Iisuse, Cel ce Te-ai ascuns de Irod cel rău, nu Te ascunde de noi, păcătoşii;
Iisuse, Cel ce ai fugit de mânia lui Irod, acoperă-ne şi pe noi de mânia oamenilor, care se pornesc cu răutate asupra noastră;
Iisuse, Cel ce pe Irod ca pe un făcător de rele l-ai arătat, arată şi pe cei ce în ascuns ne fac nouă rău;
Iisuse, Cel ce iubeşti pe toţi oamenii, dă-ne şi nouă să iubim pe toţi, şi chiar pe vrăjmaşii noştri;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-ne!

Condacul al 7-lea

Steaua pe magi i-a trimis la Cel ce S-a născut, ca să mântuiască lumea de păcate, iar Irod cel rău ostaşi a trimis ca să ucidă pe dumnezeiescul Prunc, de a cărui răutate fugind, ca şi magii, neîncetat să cântăm: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Pentru mântuirea noastră, Bunule Doamne, ai venit în Betleem şi în peşteră Te-ai născut, Cel ce ai cerul scaun şi în iesle Te-ai culcat, prunc fiind, Cel ce eşti necuprins, cu scutece Te-ai înfăşat şi cu lapte Te-ai hrănit, din dragoste pentru noi, pentru care, cu smerenie lăudându-Te, strigăm Ţie:
Iisuse, Cel ce în peşteră Te-ai născut, vino şi în peştera sufletelor noastre şi ne mântuieşte;
Iisuse, Cel ce eşti necuprins şi Te-ai lăsat cuprins de o iesle mică, fă ca puterea Ta să cuprindă şi inimile cele micşorate de patimi;
Iisuse, Cel ce n-ai socotit lăcaşul acesta modest nedemn de măreţia Ta, fă-ţi lăcaş smeritele noastre trupuri;
Iisuse, Cel pe Care nu Te pot cuprinde cerul şi pământul, iar prin Naşterea Ta Te-ai lăsat cuprins de fiecare dintre noi, miluieşte-ne;
Iisuse, Cel ce prin Naşterea Ta ai luat firea noastră cea căzută, ridică-ne şi pe noi cei căzuţi în adâncul răutăţilor;
Iisuse, Cel ce Te-ai născut în chip dumnezeiesc, fă ca şi sufletele noastre să nască lucruri duhovniceşti;
Iisuse, Cel pe Care Te-a purtat trup fecioresc, curăţeşte şi trupurile noastre cele întinate de patimile desfrânării;
Iisuse, Cel ce ai făcut ca Sfânta Fecioară, născându-Te, să nu simtă dureri, tămăduieşte toate durerile trupurilor noastre;
Iisuse, Cel ce născându-Te, Maica Preacurată a rămas fecioară, păstrează sufletele şi trupurile noastre în feciorie duhovnicească;
Iisuse, Cel ce ai ales spre a Te naşte pe cea mai curată dintre pământeni, cu harul Tău ajută-ne să ne păstrăm curăţenia sufletelor şi trupurilor;
Iisuse, Cel ce pentru a Te naşte, pe Sfânta Fecioară o ai umbrit cu puterea Sfântului Duh, pe Acesta sălăşluieşte-L în sufletele noastre;
Iisuse, Cel ce prin Naşterea Ta s-a biruit rânduiala firii, dă-ne să biruim firea noastră cea stricată prin păcate;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-ne!

Condacul al 8-lea

Să alergăm, credincioşii, la Betleem şi înaintea ieslei celei de Dumnezeu primitoare, să aducem laudă, împreună cu îngerii şi cu păstorii, lui Iisus, Cuvântul lui Dumnezeu, Care din dragoste pentru noi trup S-a făcut, cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Smereniei Tale închinându-ne, Hristoase, Cel ce din Tatăl mai înainte de veci Te-ai născut, iar pentru mântuirea noastră, la plinirea vremii, cu trup Te-ai născut din Sfânta Fecioară, cu cântări ca acestea Te lăudăm:
Iisuse, Cel ce pentru noi Te-ai smerit, de păcatul mândriei scapă-ne şi în haina smereniei ne îmbracă;
Iisuse, Cel ce pe magi i-ai chemat la închinarea Ta, cheamă-ne şi pe noi, ca neîncetat, cu smerenie să ne închinăm Ţie;
Iisuse, Care pe păstori de la oi i-ai chemat la mărită Naşterea Ta, cheamă-ne şi pe noi, care stăm departe de Tine, păzind turma păcatelor;
Iisuse, Care prin Naşterea Ta Te-ai făgăduit să fii cu noi totdeauna, fii şi cu noi, păcătoşii şi întunecaţii;
Iisuse, Care Te-ai născut din Tatăl fără mamă şi din mamă fără tată, miluieşte-ne şi pe noi, cei născuţi în păcate;
Iisuse, Cel ce Te-ai zămislit de la Duhul Sfânt în pântecele Fecioarei, curăţeşte-ne şi pe noi, cei zămisliţi în fărădelegi;
Iisuse, Cel ce Te-ai născut peste fire, de păcatele cele peste fire izbăveşte-ne;
Iisuse, Cel ce Te-ai născut nu din pofta trupească, ci de la Duhul Sfânt, potoleşte toată pofta cea trupească de la robii Tăi;
Iisuse, Cel ce Te-ai născut în noapte, din întunericul păcatului scoate-ne;
Iisuse, Soarele Dreptăţii, cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu luminează-ne;
Iisuse, prin Naşterea Ta, bucuria a venit la toată lumea, căci cu noi este Dumnezeu;
Iisuse, prin Naşterea Ta, raiul s-a deschis, satana s-a biruit şi noi ne-am mântuit;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-ne!

Condacul al 9-lea

Cea negrăită smerenia Cuvântului lui Dumnezeu, cu ochii minţii, mai înainte văzând-o, Avacum a strigat: „De la miazăzi va veni Dumnezeu Mântuitorul nostru”, Căruia, întâmpinându-L, să-I cântăm: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Aşa a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Unicul Său Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, L-a trimis să mântuiască de păcate lumea, pe Care văzându-L în peşteră născut cu smerenie, să-L lăudăm, strigând:
Iisuse, Cel ce din dragoste pentru noi Te-ai născut, umple inimile noastre de dragoste pentru Tine;
Iisuse, Cel ce pe pământ Te-ai arătat ca să izbăveşti lumea de păcate, dă-ne nouă să urâm toate păcatele;
Iisuse, Cel ce din dragoste pentru oameni Te-ai smerit în chip de rob, dă-ne dragoste şi râvnă pentru binele aproapelui;
Iisuse, Cel ce Te-ai arătat ascultător voii Tatălui, dă-ne şi nouă ascultare de toate poruncile Lui;
Iisuse, Cel ce prunc Te-ai adus de Sfânta Ta Maică în Biserică, dă-ne să iubim Biserica Ta;
Iisuse, Cel ce prin stea ai luminat pe magi, luminează şi inimile noastre, pe care le-a întunecat pofta cea rea;
Iisuse, Cel ce pentru binele omenirii ai venit în lume, nu ne lipsi pe noi de binele Tău ceresc;
Iisuse, Cel ce ai apărat pe magi de răutatea lui Irod, apără-ne şi pe noi de toată răutatea omenească;
Iisuse, înflăcărează-ne inimile de dor pentru Tine, precum ai înflăcărat inimile celor trei magi;
Iisuse, condu-ne pe calea cea sigură, care duce la Tine, precum ai condus pe magi prin stea;
Iisuse, dă-ne şi-n viaţa aceasta, şi-n cea viitoare, să auzim corul cel dulce al îngerilor;
Iisuse, Care pentru mântuirea noastră Te-ai născut om, mântuieşte-ne pe noi, păcătoşii;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-ne!

Condacul al 10-lea

Pruncule, Iisuse, dă-ne nouă să Te iubim pe Tine mai mult decât am iubit păcatul şi să facem de acum numai voia Ta cea sfântă, cântând neîncetat: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Pe Hristos Cel ce S-a născut din Fecioara Maria în chip negrăit, cu îngerii toţi să-L lăudăm, strigând:
Iisuse, curăţenia desăvârşită, de toată întinăciunea curăţeşte-ne;
Iisuse, izvorul vieţii, dă-ne viaţa cea veşnică;
Iisuse, frumuseţea desăvârşită, dă-ne frumuseţea cea dintâi, pe care din cauza păcatelor am pierdut-o;
Iisuse, blândeţea desăvârşită, dă-ne să fim blânzi cu semenii noştri;
Iisuse, izvorul înţelepciunii, înţelepţeşte-ne;
Iisuse, lumina cea pururea veşnică, luminează-ne;
Iisuse, făcătorul nostru, nu ne lăsa să pierim;
Iisuse, de bolile cele trupeşti, care vin pentru păcatele noastre, tămăduieşte-ne;
Iisuse, de patimile cele sufleteşti, curăţeşte-ne;
Iisuse, de gândurile cele rele, izbăveşte-ne;
Iisuse, de nălucirile diavoleşti, fereşte-ne;
Iisuse, de obiceiul cel rău al patimilor, mântuieşte-ne;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-ne!

Condacul al 11-lea

Slavă întru cei de sus, cetele îngereşti în Betleem, înaintea păstorilor au stat cântând, la Naşterea Ta, Hristoase, iar noi, păcătoşii, pe pământ Te lăudăm, strigând: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Dumnezeu oamenilor S-a arătat, asemenea şi în peşteră S-a născut cu trup, ca pe noi, cei căzuţi în păcate, să ne facă fiii Lui, pentru care, cu mulţumire, aşa-I cântăm:
Iisuse, Cel ce ai venit în lume cu trupul, dă-ne să Te iubim mai mult decât am iubit plăcerile lumii;
Iisuse, Cel ce ai luat trup pentru noi, păcătoşii, dă-ne să Te iubim mai mult decât îndulcirile trupeşti;
Iisuse, Cel ce pentru păcătoşi Te-ai născut, fă-ne să urâm din tot sufletul păcatul;
Iisuse, Cuvântul lui Dumnezeu Cel întrupat, dă-ne să nu spunem niciodată cuvinte necuviincioase;
Iisuse, Cel ce voieşti să se mântuiască toţi oamenii, fă să nu piară nici un suflet din cauza purtării noastre celei rele;
Iisuse, Cel ce prin Întruparea Ta ne-ai dat nouă spre viaţa veşnică Sfântul Trup şi Cinstitul Sânge al Tău, fă-ne vrednici împărtăşirii acestora;
Iisuse, Cel ce Te-ai născut în peştera săracă, nu Te scârbi nici de sărăcia sufletelor noastre, când vii să locuieşti în ele prin împărtăşirea cu Sfintele Taine;
Iisuse, când ne apropiem de Tine, în Sfintele Taine, fă-ne să venim cu toată cucernicia, cu frică, cu credinţă şi cu dragoste;
Iisuse, când ne apropiem de Tine, fereşte-ne de răutatea lui Irod;
Iisuse, pe preoţii Tăi, când slujesc Sfânta Liturghie, curăţeşte-i de toată necurăţia şi-i fă vrednici slujirii acestei Taine dumnezeieşti;
Iisuse, pe credincioşii Tăi, care iau parte la Sfânta Liturghie, de darurile Tale cele cereşti îi împărtăşeşte;
Iisuse, pe cei ce iubesc bună-cuviinţa Bisericii Tale, cu darurile cele veşnice îi răsplăteşte;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-ne!

Condacul al 12-lea

Tatăl bine a voit, Cuvântul trup S-a făcut şi Fecioara a născut pe Dumnezeu întrupat, cu umbrirea Sfântului Duh, steaua vesteşte, magii se închină, păstorii se minunează şi toată făptura se bucură, cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Iată, a venit chemarea tuturor, Hristoase, curăţirea, lumina, izbăvirea, pacea, sănătatea, bunătatea, pe care primindu-le credincioşii cu inimi curate, să-I strigăm:
Iisuse, Domnul păcii, potoleşte războaiele şi dă lumii pacea Ta;
Iisuse, izvorul păcii, împacă pe toţi care sunt învrăjbiţi;
Iisuse, făcătorul păcii, pe soţii care sunt despărţiţi uneşte-i iarăşi în pace şi în dragoste;
Iisuse, Cel ce pe pământ Te-ai arătat ascultător Părintelui Tău, întoarce pe fii cu dragoste către părinţii lor;
Iisuse, Cel ce Te-ai arătat prunc, pe copiii noştri îi ocroteşte;
Iisuse, pe cei tineri îi înţelepţeşte şi pe calea învăţăturilor Tale îi călăuzeşte;
Iisuse, pe bătrâni îi sprijină şi cu darul răbdării şi al înţelepciunii îi împodobeşte;
Iisuse, pe cei buni în bunătate îi păzeşte;
Iisuse, pe cei răi de la răutatea lor îi întoarce;
Iisuse, pe cei rătăciţi de la adevăr pe calea cea dreaptă îi întoarce cu bunătatea Ta;
Iisuse, pe cei bolnavi şi suferinzi îi tămăduieşte;
Iisuse, pe Sfântă Biserica Ta în pace şi linişte o păzeşte;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-ne!

Condacul al 13-lea

O, Preadulce Iisuse, Cel ce în peşteră Te-ai născut cu trupul, primeşte şi de la noi această smerită rugăciune, precum ai primit daruri de la magi şi cântare de la păstori, şi depărtează de la noi toată răutatea, cearta, vrăjmăşia, obiceiul cel rău şi toate ispitele şi necazurile ce vin asupra noastră, ca trăind în pace şi bună înţelegere unii cu alţii, cu un gând să Te lăudăm pe Tine, Dumnezeu Cel de sus, cântând: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Îngerii din cer mirându-se…, Condacul 1: Cel ce din veci Te-ai născut din Tatăl…

Icosul 1

Îngerii din cer mirându-se, ziceau: „Cum Te va încăpea pe Tine, Cel ce eşti necuprins, cum Te va hrăni cu lapte pe Tine Fecioara, Cel ce eşti hrănitorul tuturor”. Iar noi de o taină ca aceasta minunându-ne, cântăm Ţie:
Iisuse, Cel ce din peşteră Te-ai născut, dă-ne nouă har să ne naştem spre viaţa de veci;
Iisuse, Cel ce prunc Te-ai făcut, dă-ne nouă nevinovăţia pruncilor;
Iisuse, Cel ce cu lapte Te-ai hrănit, hrăneşte-ne şi pe noi cu bunătăţile Tale cele duhovniceşti;
Iisuse, Cel ce cu scutece Te-ai înfăşat, dezleagă-ne şi pe noi de blestemul păcatului;
Iisuse, Cel ce în braţe Te-ai purtat, scoate-ne pe noi din ghearele diavolului;
Iisuse, Cel ce de stea ai fost arătat, fă să strălucească şi peste noi lumina dumnezeirii Tale;
Iisuse, Soarele Dreptăţii, scoate-ne din întunericul păcatului;
Iisuse, Păstorul cel bun, caută-ne pe noi, oile cele rătăcite;
Iisuse, Cel ce din cer Te-ai pogorât, smerindu-Te pentru noi, dă-ne şi nouă smerenie, ca să ne înălţăm la cer;
Iisuse, Cel ce ai luat chipul robului, scoate-ne din robia păcatului;
Iisuse, Cel ce ai venit să mântuieşti lumea, mântuieşte-ne pe noi, cei păcătoşi;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-ne!

Condacul 1

Cel ce din veci Te-ai născut din Tatăl şi la plinirea vremii Te-ai întrupat de la Duhul Sfânt şi Te-ai născut cu trup din Sfânta Fecioară Maria ca să ne mântuieşti din robia păcatului, pace lumii Tale dăruieşte şi ne izbăveşte pe noi de toate ispitele şi necazurile, ca să cântăm Ţie cu uşurinţă aşa: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, miluieşte-ne!

Rugăciune către Mântuitorul nostru Iisus Hristos

Stăpâne, Doamne Dumnezeule, Atotţiitorule, când Te-ai născut din Fecioara Maria în Betleemul Iudeii, cu spaimă făpturile s-au minunat şi lumea s-a bucurat de Naşterea Ta, Cel ce ai făcut pe om după chipul şi asemănarea Ta şi i-ai dat botezul spre pocăinţă; Care ne-ai adus pe noi la preacuratele zilele acestea pentru înfrânarea patimilor, spre nădejdea Învierii, şi ne îndreptezi pe noi spre adevărul dumnezeirii Tale şi ai luminat mintea noastră spre a Te cunoaşte pe Tine, Fiul lui Dumnezeu, Care ridici păcatele a toată lumea. Tu şi acum, Stăpâne, Iubitorule de oameni, primeşte pe robii Tăi precum ai primit pe Petru, care se afundase în mare, iar mai pe urmă, lepădându-se de Tine, dar plângând cu amar, iarăşi l-ai primit. Că am auzit glas grăind şi magii închinându-se cu daruri şi îngerii cântând, iar Irod tulburând-se, că Dumnezeu în trup S-a arătat spre mântuirea noastră. Pe Tine acum, Stăpâne, Iubitorule de oameni, toată făptura Te laudă, grăind: Hristos Se naşte, măriţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L! Hristos pe pământ, înălţaţi-vă! Puterile îngerilor se bucură, cetele mucenicilor se veselesc văzând mărita şi cinstita serbare, şi toţi după vrednicie o laudă cu inima şi cu buzele. Şi acum, Bunule, Iubitorule de oameni, primeşte pe robii Tăi, precum şi plecarea genunchilor şi umilinţa noastră, ca plinind poruncile Tale, curaţi şi neprihăniţi, ajungând acum la cinstită Naşterea Ta, să ne împărtăşim cu Preacuratul Trup şi Cinstitul Sânge al Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine mărirea, cinstea şi închinăciunea, împreună şi Tatălui şi Duhului Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Şi se face otpustul.

Acatistul Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul – 18 Decembrie

1418898414082bc78a

Troparul Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul, glasul al 8-lea:

Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea, ai urmat lui Hristos şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta, cu îngerii împreună, se bucură, Cuvioase Părinte Daniil, duhul tău.

Condacul 1

Iubitorului de rugăciune şi de viaţă sihăstrească, înţeleptului povăţuitor pe calea mântuirii, celui ce este laudă sihaştrilor şi bucuria credincioşilor, cu dragoste să-i strigăm: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Icosul 1

Făcătorul îngerilor şi al oamenilor te-a chemat pe tine ca să preamăreşti cu viaţa ta de înger în trup numele Preasfintei Treimi, iar tu lepădând grija cea lumească, ca o rază prealuminoasă a Soarelui Dreptăţii ţi-ai făcut viaţa ta, iar noi, luând aminte la sfintele tale nevoinţe, cu smerenie şi bucurie rostim unele ca acestea:
Bucură-te, cinstea Bisericii noastre strămoşeşti;
Bucură-te, că din copilărie preaiubitor de rugăciune te-ai arătat;
Bucură-te, că pentru viaţa sihăstrească casa părintească ai părăsit-o;
Bucură-te, că viaţa sihăstrească a fost desfătarea ta;
Bucură-te, că pe Dumnezeu mai mult decât pe părinţi L-ai iubit;
Bucură-te, că pe aceştia în rugăciunile tale pururea i-ai avut;
Bucură-te, că tinereţile tale ca pe o jertfă preacurată lui Dumnezeu le-ai adus;
Bucură-te, chipul cel preacurat al smereniei;
Bucură-te, înflorirea virtuţilor sihăstreşti în trupul tău cel tineresc;
Bucură-te, a tinerilor pildă de înfrânare;
Bucură-te, lauda cea frumoasă a bătrânilor;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale în fapte bune ne întăreşti;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Condacul al 2-lea

Deşi tânăr cu vârsta, prin viaţă curată şi rugăciune necontenită, înţelepciunea celor bătrâni ai dobândit, cu darul lui Dumnezeu, Căruia neîncetat ai cântat: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Vistieria cea nefurată a credinţei tale preacurate cu aspre nevoinţe ai sporit-o, dorind tot mai mult să te împărtăşeşti de frumuseţea vieţii de înger în trup, pentru care cu dragoste glăsuim unele ca acestea:
Bucură-te, turtureaua pururea veghetoare a sihăstriei;
Bucură-te, podoaba obştii Mănăstirii Lavra;
Bucură-te, că aici pildă de ascultare desăvârşită te-ai arătat;
Bucură-te, cel care cu iscusinţă ai împletit rugăciunea cu nevoinţele trupeşti;
Bucură-te, chipul cel prealuminos al smereniei;
Bucură-te, că noaptea cu rugăciunile tale neîncetate ai luminat-o;
Bucură-te, lauda cea vestită a nevoitorilor călugări;
Bucură-te, floarea cuvioşiei de Dumnezeu împodobită;
Bucură-te, că, în trup muritor trăind, cu îngerii te-ai asemănat;
Bucură-te, tăinuitorule al vieţii duhovniceşti;
Bucură-te, lucrătorule al rugăciunii inimii;
Bucură-te, că prin post şi rugăciune lui Ioan Botezătorul te-ai asemănat;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Condacul al 3-lea

Precum cerbul doreşte apele curate ale izvoarelor, aşa ai dorit, Sfinte Cuvioase Daniil, apele limpezi ale nevoinţelor sihăstreşti, cântând neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Cunoscând binecuvântarea locurilor pustniceşti, chilie în piatră la Putna ţi-ai săpat cu ajutorul oamenilor cinstitori de Dumnezeu, sporindu-ţi nevoinţele cu înţelepciune, pentru care laude ca acestea aducem ţie:
Bucură-te, floarea cea cu bună mireasmă duhovnicească a vieţii sihăstreşti;
Bucură-te, că, întărit fiind pe piatra credinţei, cu multă linişte ai vieţuit;
Bucură-te, că în chilia de la Putna Sfântul Voievod Ştefan în dese rânduri te-a cercetat;
Bucură-te, părintele duhovnicesc al acestui slăvit voievod al Moldovei;
Bucură-te, că tu pe acesta cu adâncă înţelepciune l-ai povăţuit;
Bucură-te, că i-ai dat armele de biruinţă: postul şi rugăciunea;
Bucură-te, că l-ai întărit în dragostea de Dumnezeu şi ţară;
Bucură-te, că acesta prin rugăciunile tale s-a întărit duhovniceşte;
Bucură-te, că negura îndoielii din sufletul lui ai risipit-o;
Bucură-te, că pe acesta l-ai încredinţat de izbândă asupra duşmanilor credinţei noastre ortodoxe;
Bucură-te, că acest mărit voievod cu smerenie şi dragoste în toate te-a ascultat;
Bucură-te, rugătorule către Dumnezeu, împreună cu Sfântul Voievod Ştefan, pentru slava Bisericii şi a neamului nostru;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Condacul al 4-lea

Cunoscând dragostea Sfântului Voievod Ştefan pentru casa lui Dumnezeu, pe acesta l-ai povăţuit să zidească lăcaşuri sfinte, ca în ele credincioşii pururea să slăvească pe Dumnezeu cântându-I: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Un gând tainic insuflat de Dumnezeu ţi-a purtat paşii spre alte locuri sihăstreşti, şi pornindu-te de la Putna cu voia lui Dumnezeu, la Voroneţ te-ai oprit, făcându-ţi aici lăcaş sihăstresc, pentru care laude ca acestea îţi aducem:
Bucură-te, mult râvnitorule spre nevoinţele sihăstreşti;
Bucură-te, că şi aici ai fost cercetat de Sfântul Voievod Ştefan;
Bucură-te, că mulţimile credincioşilor cu dragoste le-ai primit la chilia ta;
Bucură-te, tămăduitorule al bolilor sufleteşti şi trupeşti;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale duhurile cele necurate le-ai alungat;
Bucură-te, cel ce curăţeşti patimile trupurilor noastre;
Bucură-te, crin ales cu bună mireasmă al pustiei;
Bucură-te, cel ce dai multă linişte sufletească celor ce se roagă ţie;
Bucură-te, cel ce întăreşti pe credincioşi în credinţă;
Bucură-te, împlinitorul dragostei desăvârşite întru Hristos;
Bucură-te, că, părăsind lumea, ai slujit-o cu neîncetatele tale rugăciuni;
Bucură-te, înălţarea credincioşilor spre mântuire;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Condacul al 5-lea

Întru tine, Părinte Daniile, s-au adeverit cuvintele proorocului care zice: „Pustia a înflorit precum crinul”, căci mulţimea credincioşilor pururea te-a înconjurat, cântând împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Precum lumânarea nu se pune în vas, ci în sfeşnic, pentru a lumina celor din casă, aşa şi tu, în pustie fugind, n-ai rămas tăinuit, ci prin învăţăturile şi viaţa ta ai luminat, cu darul lui Dumnezeu, obştea călugărilor din Voroneţ, pentru care laude ca acestea aducem ţie:
Bucură-te, părintele cel bun al Voroneţului;
Bucură-te, dascălul cel preaînţelept al lui Grigorie, Mitropolitul Moldovei;
Bucură-te, iscusit povăţuitor al celor învăluiţi de viforul ispitelor;
Bucură-te, pildă de răbdare şi smerenie;
Bucură-te, făclie luminoasă aprinsă în sfeşnicul inimii tale celei curăţite de păcate;
Bucură-te, că stâlp al rugăciunii te-ai arătat pe tine obştii tale;
Bucură-te, că virtutea dreptei socoteli pururea ai învăţat;
Bucură-te, doctor preaiscusit al gândurilor celor ascunse;
Bucură-te, că rugăciunile tale cu lacrimi jertfă duhovnicească preaaleasă s-au făcut înaintea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că prin post şi rugăciune ţi-ai agonisit răbdare preatare;
Bucură-te, omule ceresc;
Bucură-te, îngerule pământesc;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Condacul al 6-lea

Viaţă îngerească ai petrecut pe pământ, chip şi pildă făcându-te ucenicilor tăi prin rugăciuni, posturi îndelungate şi privegheri, te-ai învrednicit a te sălăşlui în pământul celor blânzi, Sfinte Daniile, de Dumnezeu cinstitorule, podoaba sihaştrilor şi lauda călugărilor, care pururi cânţi: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Prin curăţirea inimii tale, multă înţelepciune ai dobândit, povăţuind pe calea mântuirii pe toţi cei ce cu dragoste de Dumnezeu veneau la tine; drept aceea laude ca acestea aducem ţie:
Bucură-te, dascăle înţelepţit de Dumnezeu;
Bucură-te, preaiubit părinte duhovnicesc al Sfântului Ştefan cel Mare;
Bucură-te, vrednicule ucenic al Preasfinţitului Leontie;
Bucură-te, că acestui sfânt arhiereu în nevoinţele sihăstreşti ai urmat;
Bucură-te, împreună rugătorule cu Sfântul Leontie şi Sfântul Voievod Ştefan al Moldovei;
Bucură-te, împreună vorbitorule cu îngerii;
Bucură-te, cel ce în sfintele tale rugăciuni teolog preaiscusit te-ai arătat;
Bucură-te, văzătorule de Dumnezeu;
Bucură-te, lăcaş preacurat al Sfântului Duh;
Bucură-te, că, în trup stricăcios fiind, ai gustat dulceaţa raiului;
Bucură-te, că rugăciunile tale scară către cer s-au făcut;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Condacul al 7-lea

Înţelepţit de Dumnezeu fiind, cu smerenie ţi-ai ascuns nevoinţele tale cele sfinte, povăţuind neîncetat pe cei încredinţaţi ţie spre mântuire să cânte cu dragoste lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Rugăciunea fiind plugăria sufletului prin care ne curăţim inimile spre pocăinţă şi harul lui Dumnezeu, pe aceasta pururea ai avut-o pe buze şi în inimă, pentru care laude ca acestea aducem ţie:
Bucură-te, plugarul rugăciunii celei curate;
Bucură-te, că rugându-te cu smerenie har cu îndestulare de la Dumnezeu ai primit;
Bucură-te, că prin rugăciune necontenită îngerilor te-ai asemănat;
Bucură-te, că prin rugăciune, ca pe o scară, la cele duhovniceşti te-ai ridicat;
Bucură-te, că rugăciunile tale mântuire au lucrat în sufletele celor ce cu dragoste te cercetau pe tine;
Bucură-te, că, prin rugăciuni, taberele demonilor le-ai alungat;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale credinţa celor clătinaţi ai întărit;
Bucură-te, că cei învrăjbiţi s-au împăcat prin rugăciunile tale;
Bucură-te, că cei ce au călătorit cu rugăciunile tale cu pace s-au înapoiat la casele lor;
Bucură-te, că rugăciunea cu fapta milosteniei pururea ai unit-o;
Bucură-te, că ale tale rugăciuni sunt bine primite înaintea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că prin ele credincioşii se întăresc în harul primit de la Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Condacul al 8-lea

Cunoscând că precum trupul nu poate trăi fără aer şi hrană, aşa şi sufletul nu poate fi viu şi să se înalţe către Dumnezeu fără rugăciune neîncetată, mişcarea inimii tale ca şi răsuflarea cu aceasta le-ai unit, cântând neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Dragostea de Dumnezeu nu te-a înstrăinat nicicând de dragostea de ţară în care se preamăreşte întru adevăr numele lui Dumnezeu, drept aceea laude ca acestea aducem ţie:
Bucură-te, mult iubitorule al casei lui Dumnezeu;
Bucură-te, că pământul ţării cu sfinte biserici a fost împodobit;
Bucură-te, că pe acestea Sfântul Ştefan la îndemnul tău le-a înălţat;
Bucură-te, că prin aceste sfinte biserici se întăreşte credinţa strămoşească;
Bucură-te, că frumuseţea lor frumuseţea credinţei neamului o arată;
Bucură-te, că tu pururea ai învăţat că tăria neamului dreapta credinţă o dă;
Bucură-te, că duşmanii ţării prin puterea credinţei au fost biruiţi;
Bucură-te, că sihăstreasca ta chilie palat voievodal s-a făcut;
Bucură-te, că în liniştea chiliei tale Ştefan Vodă, prin rugăciunile tale, şi-a luminat mintea şi putere de biruinţă a luat;
Bucură-te, că uşa chiliei tale sihăstreşti pururea a fost deschisă, ca şi cea a inimii tale de părinte;
Bucură-te, că în chilie petrecând întru nevoinţa rugăciunii de bucuriile raiului te-ai îndulcit;
Bucură-te, plinitorul frumuseţii locurilor sihăstreşti ale firii noastre;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Condacul al 9-lea

Nevoinţele tale sihăstreşti au uimit cetele îngereşti, căci cu rugăciunile tale neîncetate, cu înfrânarea şi curăţia inimii, îngerilor te-ai asemănat, cu care ai cântat neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Deşi ai părăsit lumea pentru a petrece departe de tulburările ei, mulţimea credincioşilor ţi-a urmat pentru folosul lor duhovnicesc prin darul lui Dumnezeu, pentru care laude ca acestea aducem ţie:
Bucură-te, Părinte, că nemărginită dragoste ai arătat celor în nevoi;
Bucură-te, ajutătorul celor săraci;
Bucură-te, doctorule, cu darul lui Dumnezeu, al celor bolnavi;
Bucură-te, mângâierea celor necăjiţi;
Bucură-te, al tinerilor preaînţelept povăţuitor;
Bucură-te, al bătrânilor întăritor;
Bucură-te, al orfanilor sprijinitor;
Bucură-te, al mamelor preaînţelept învăţător;
Bucură-te, al ostaşilor neclintită îmbărbătare;
Bucură-te, al curăţiei povăţuitorule;
Bucură-te, bucuria celor ce se pocăiesc;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Condacul al 10-lea

Mulţimile credincioşilor încredinţate fiind că Dumnezeu, prin tine, va asculta rugăciunile lor, văzând împlinirea dorinţelor celor după Dumnezeu, împreună cu tine au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Binecuvântată ţi-a fost viaţa ta fiind fiu duhovnicesc al Sfântului Ierarh Leontie, apoi părinte duhovnicesc al Mitropolitului Grigorie Roşca, pentru care unele ca acestea aducem ţie:
Bucură-te, bună rodire duhovnicească a Sfântului Leontie;
Bucură-te, credincios următor al nevoinţelor sale duhovniceşti;
Bucură-te, cel care împreună cu el în locuri sihăstreşti te-ai nevoit;
Bucură-te, că ai fost cu acesta un suflet toată viaţa ta;
Bucură-te, că, şi după moartea sa, în rugăciune ai rămas nedespărţit de el;
Bucură-te, că ai odrăslit Bisericii pe Ierarhul Grigorie;
Bucură-te, că tu pe acesta l-ai călăuzit pe calea smereniei şi a înţelepciunii după Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce la slujirea arhierească ai fost chemat;
Bucură-te, că de aceasta ai fugit, socotindu-te cu totul nevrednic;
Bucură-te, că prin aceasta pildă de smerenie te-ai făcut;
Bucură-te, că prin asprele tale nevoinţe cu totul te-ai jertfit lui Dumnezeu;
Bucură-te, că prin rugăciunile şi învăţăturile tale ca şi un părinte ierarh ai povăţuit pe calea mântuirii pe toţi cei ce au venit la tine;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Condacul al 11-lea

Chipul tău zugrăvit alături de cel al Ierarhului Grigorie, fiul tău duhovnicesc, arată iubirea şi cinstea cu care marele ierarh al Moldovei te-a înconjurat, precum şi tu purtare de grijă i-ai arătat, călăuzindu-l pe calea mântuirii şi învăţându-l să cânte pururea lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Chipul tău zugrăvit în ceata sfinţilor curând după adormirea ta arată viaţa ta de sfinţenie cunoscută de întregul popor drept-credincios, pentru care laude ca acestea aducem ţie:
Bucură-te, părintele duhovnicesc al credincioşilor bucovineni;
Bucură-te, statornic ocrotitor al Bucovinei împreună cu Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava;
Bucură-te, că din sfânta ta icoană ne priveşti şi ne binecuvântezi pe toţi cei ce intrăm în sfânta biserică;
Bucură-te, că şi după adormirea ta în Domnul mulţimile credincioşilor au alergat la mormântul tău;
Bucură-te, că multă mângâiere şi întărire în dreapta credinţă ai împărtăşit cu darul lui Dumnezeu, din mormântul tău;
Bucură-te, că din mormântul tău căldura dragostei tale către Dumnezeu pururea o simţim;
Bucură-te, că dragostea ta de părinte o mărturiseşte piatra mormântului tău pusă de fiul tău cel duhovnicesc preaiubit, Sfântul Ştefan cel Mare;
Bucură-te, că lespedea de piatră a mormântului tău căldură tainică revarsă;
Bucură-te, că mormântul tău pururea a fost străjuit de lumina unui sfeşnic;
Bucură-te, că ceata călugărilor pe care i-ai păstorit pururea te-a cinstit ca un părinte şi sfânt;
Bucură-te, că şi acum ne povăţuieşti cu chipul tău smerit;
Bucură-te, cinstea şi podoaba credincioşilor;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Condacul al 12-lea

Prin chipul tău care străjuieşte deasupra uşii Mănăstirii Voroneţ, ne binecuvântezi cu dragoste de părinte, povăţuindu-ne să cântăm împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Pururea ocrotitor al Bucovinei cunoscându-te noi toţi, din moşi strămoşi, Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, laude ca acestea aducem ţie:
Bucură-te, că chipul tău de părinte în sufletele credincioşilor cu neştersele culori ale iubirii creştineşti s-a zugrăvit;
Bucură-te, că acest chip avându-l în suflet, credincioşii bucovineni în vremuri de restrişte cu el s-au mângâiat şi întărit;
Bucură-te, că amintirea nevoinţelor tale sihăstreşti poporul nostru drept-credincios le păstrează şi le cinsteşte;
Bucură-te, chipul adevăratei vieţi călugăreşti;
Bucură-te, cel ce ai unit, după Dumnezeu, dragostea de ţară şi credinţa strămoşească;
Bucură-te, că credincioşii pururea au dorit să sărute sfintele tale moaşte;
Bucură-te, că acestea, în mormânt fiind, izvor de multe tămăduiri s-au arătat celor ce cu credinţă te cinstesc pe tine;
Bucură-te, că spre Putna şi Voroneţ credincioşii pururea cu credinţă şi dragoste s-au îndreptat, căci tu acolo ai sihăstrit;
Bucură-te, că astăzi întregul popor te cinsteşte împreună cu Sfântul Leontie şi Sfântul Ştefan cel Mare;
Bucură-te, că aşezarea sfintelor tale moaşte în raclă cu negrăită bucurie în fiecare an o serbăm;
Bucură-te, că aceasta din voia lui Dumnezeu s-a făcut pentru folosul duhovnicesc al drept-credincioşilor creştini;
Bucură-te, lauda cea mare a Bucovinei;
Bucură-te, buciumul care vesteşte frumuseţea nepieritoare a credinţei noastre strămoşeşti;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Condacul al 13-lea

O, Sfinte Preacuvioase Daniil, lauda Bisericii Bucovinei, părintele nostru duhovnicesc, al tuturor celor ce cu dreaptă credinţă cinstim pe Dumnezeu, izbăveşte de toată primejdia ţara noastră, mănăstirile şi bisericile cu podoabele lor sfinte şi ne învredniceşte să cântăm lui Dumnezeu, împreună cu tine: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi iarăşi se zice Icosul 1: Făcătorul îngerilor şi al oamenilor…, Condacul 1: Iubitorului de rugăciune şi de viaţă sihăstrească…,

Icosul 1

Făcătorul îngerilor şi al oamenilor te-a chemat pe tine ca să preamăreşti cu viaţa ta de înger în trup numele Preasfintei Treimi, iar tu lepădând grija cea lumească, ca o rază prealuminoasă a Soarelui Dreptăţii ţi-ai făcut viaţa ta, iar noi, luând aminte la sfintele tale nevoinţe, cu smerenie şi bucurie rostim unele ca acestea:
Bucură-te, cinstea Bisericii noastre strămoşeşti;
Bucură-te, că din copilărie preaiubitor de rugăciune te-ai arătat;
Bucură-te, că pentru viaţa sihăstrească casa părintească ai părăsit-o;
Bucură-te, că viaţa sihăstrească a fost desfătarea ta;
Bucură-te, că pe Dumnezeu mai mult decât pe părinţi L-ai iubit;
Bucură-te, că pe aceştia în rugăciunile tale pururea i-ai avut;
Bucură-te, că tinereţile tale ca pe o jertfă preacurată lui Dumnezeu le-ai adus;
Bucură-te, chipul cel preacurat al smereniei;
Bucură-te, înflorirea virtuţilor sihăstreşti în trupul tău cel tineresc;
Bucură-te, a tinerilor pildă de înfrânare;
Bucură-te, lauda cea frumoasă a bătrânilor;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale în fapte bune ne întăreşti;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Condacul 1

Iubitorului de rugăciune şi de viaţă sihăstrească, înţeleptului povăţuitor pe calea mântuirii, celui ce este laudă sihaştrilor şi bucuria credincioşilor, cu dragoste să-i strigăm: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

şi se face otpustul.

http://www.doxologia.ro/slujbe/video-manastirea-putna-acatist-la-chilia-sfantului-cuvios-daniil-sihastrul

http://a1.ro/news/social/romanii-il-praznuiesc-astazi-pe-sfantul-daniil-sihastrul-profetii-adeverite-si-sfaturile-pe-care-i-le-dadea-lui-tefan-cel-mare-id377764.html

Acatistul Sfântului Prooroc Daniel – 17 Decembrie

Sf Pr Daniel - icoana - 8pe1

Troparul Sfântului Prooroc Daniel, glasul al 2-lea:

Mari sunt faptele credinţei, în izvorul văpăii, ca într-o apă de odihnă, Sfinţii trei tineri s-au bucurat şi Proorocul Daniel leilor păstor, ca unor oi, s-a arătat. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi.

prophet-st-daniil-in-the-lions-den-16th-cCondacul 1

Vas ales al lui Dumnezeu şi sfeşnic al Luminii Celei neapropiate te-ai arătat lumii, Sfinte Proorocule Daniel, învrednicindu-te prin viaţa sfinţită a prooroci cele viitoare. Pentru aceasta, ca pe un iconom al tainelor dumnezeieşti şi organ al Duhului Sfânt, te cinstim pe tine, cântând: Aliluia!

Icosul 1

Născut din neam regesc în Vitora de sus, ai fost dus rob de mic copil din Iudeea în Babilon, împreună cu Ioachim, împăratul Iudeii. Iar darul lui Dumnezeu s-a revărsat din fragedă vârstă în inima ta. Prin minunata judecată ai izbăvit de moarte pe femeia lui Ioachim, Suzana cea curată, din mâinile judecătorilor nedrepţi şi desfrânaţi. Pentru aceasta strigăm ţie:
Bucură-te, revărsat de zori al înţelepciunii;
Bucură-te, din pruncie dăruit cu cinstea bătrânilor;
Bucură-te, ştiutor al celor ascunse;
Bucură-te, cumpănă a dreptăţii dumnezeieşti;
Bucură-te, arc întins de dreapta lui Dumnezeu;
Bucură-te, rază purtătoare de lumină cerească;
Bucură-te, stâlp al fecioriei şi al întregii înţelepciuni;
Bucură-te, grabnic ajutător al celor ce-şi pun nădejdea în Domnul;
Bucură-te, că legea Lui s-a arătat în inima ta vieţuind;
Bucură-te, făclie risipind întunericul necunoştinţei;
Bucură-te, că descoperi şi ruşinezi tot sfatul viclean;
Bucură-te, flacără a Duhului ce arzi pe slujitorii patimilor;
Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!

Condacul al 2-lea

Frumos la chip şi iscusit în toată înţelepciunea, cunoscător a toată ştiinţa, cu adâncă putere de pătrundere şi plin de râvnă ai fost ales să slujeşti în palatul regelui Babilonului, împreună cu cei trei tineri, Anania, Azaria şi Misail. Iar tu, ca şi aceştia, păzindu-ţi curăţia vieţii şi credinţei, slujeai din toată inima Domnului, Căruia Îi aduceai neîncetată cântare: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Frumuseţea izvorâtă din dragostea de Dumnezeu a strălucit pe faţa ta şi a Sfinţilor trei tineri, Sfinte Proorocule Daniel, când cu postul de suflet hrănitor aţi covârşit pe tinerii ce mâncau la masa regelui. Căci după zece zile arătând mai frumoşi şi mai graşi la trup decât aceştia, căpetenia famenilor v-a îngăduit să vă păziţi în legea cea binecuvântată.
Bucură-te, floare a postirii şi rugăciunii curate;
Bucură-te, vitejească lepădare de sine pentru slava lui Dumnezeu;
Bucură-te, neclintită credincioşie în Cuvântul Lui;
Bucură-te, închinare, zbor al inimii către cer;
Bucură-te, inimă învăpăiată de dumnezeiescul dor;
Bucură-te, cunună neveştejită;
Bucură-te, că, alegând calea cea strâmtă, te-ai îmbrăcat cu putere de sus;
Bucură-te, desfătare de duhovniceasca hrană;
Bucură-te, împlinire a voii dumnezeieşti;
Bucură-te, biruinţă asupra poftei şi întinăciunii;
Bucură-te, dezlegare de robia lor cea cumplită;
Bucură-te, tărie a credinţei şi nădejdii celei după Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!

Condacul al 3-lea

Binecuvântarea lui Dumnezeu s-a revărsat asupra ta şi a celor trei tineri, căci El v-a dat ştiinţă şi pricepere în orice scriere, precum şi belşug de înţelepciune, iar tu, Sfinte Proorocule Daniel, puteai tâlcui vedeniile şi visele în lumina Duhului Sfânt, întru Care îngereşte cântai: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Pe nimeni n-a aflat mai înţelept regele ca pe tine şi pe Anania, Azaria şi Misail. În toate întrebările asupra cărora el cerea dezlegare, când era vorba de înţelepciune şi pricepere, vă găsea de zece ori mai isteţi decât magii şi prezicătorii din tot regatul.
Bucură-te, cuget îngrădit cu puterea Duhului;
Bucură-te, pajişte înflorită a înţelepciunii;
Bucură-te, vistierie dumnezeiască;
Bucură-te, înălţime a cunoştinţei de Dumnezeu;
Bucură-te, adânc al smereniei;
Bucură-te, izvor de har pururea curgător;
Bucură-te, covârşire a înţelepciunii omeneşti;
Bucură-te, ruşinare a falsei înţelepciuni vrăjitoreşti;
Bucură-te, cuvânt deopotrivă strălucitor cu viaţa minunată;
Bucură-te, grabnic ajutor întru îndreptarea vieţilor;
Bucură-te, pârghie a înţelepciunii ce surpi rătăcirea;
Bucură-te, călăuză duhovnicească în labirintul patimilor;
Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!

Condacul al 4-lea

Un vis a tulburat duhul regelui Nabucodonosor, încât a poruncit să se piardă toţi înţelepţii de nu-i vor spune visul împreună cu tâlcuirea lui. Ca nişte peşti fără de glas au rămas toţi tâlcuitorii de semne şi vrăjitorii păgâni, numai tu, Sfinte Proorocule Daniel, ai cerut cu îndrăzneală vreme să descoperi taina. Iar dând de ştire prietenilor tăi Anania, Azaria şi Misail, aţi rugat fierbinte milostivirea lui Dumnezeu şi împreună aţi cântat: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Atunci ţi s-a descoperit, Sfinte, taina, într-o vedenie de noapte, şi ai binecuvântat pe Cel Atotputernic. Munte înţelegător ai văzut pe Preacurata, Pururea Fecioara din care S-a tăiat, nu de mână, Piatra din capul unghiului, Hristos Dumnezeu. Şi iată, piatra a zdrobit chipul cu capul de aur, pieptul şi braţele de argint, pântecele şi coapsele de aramă, picioarele o parte de fier şi alta de lut, chip al înşelăciunii ascunse în curgerea vremelniciei. Iar Piatra ce s-a făcut munte înalt şi a umplut pământul ai arătat-o lămurit drept venirea Împărăţiei lui Dumnezeu.
Bucură-te, vestitor al Întrupării lui Hristos;
Bucură-te, că ai însemnat mai dinainte naşterea lui Dumnezeu din Fecioară;
Bucură-te, zugrav prin cuvânt al dumnezeieştilor taine;
Bucură-te, far ce descoperi gândurile inimii;
Bucură-te, piatră a cunoştinţei de Dumnezeu;
Bucură-te, vedere a celor mai presus de cuvânt;
Bucură-te, condei al Duhului ce scrie iscusit;
Bucură-te, spic ce rodeşti Bisericii pâinea cea cerească;
Bucură-te, fiu şi moştenitor al Împărăţiei;
Bucură-te, frumuseţe a dreptei cinstiri de Dumnezeu;
Bucură-te, strugure copt ce izvorăşti vin de nemurire;
Bucură-te, povăţuitorule în cele de taină;
Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!

Condacul al 5-lea

Căzând cu faţa la pământ, împăratul s-a închinat înaintea ta, Sfinte Proorocule Daniel şi a mărturisit că Dumnezeul tău este Dumnezeul dumnezeilor şi Stăpânul regilor, Descoperitorul tainelor, Cel Căruia se cuvine a-I cânta întreit sfânta cântare: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Chipului de aur făcut mai apoi de rege nu te-ai închinat nici tu, nici cei trei tineri care, pârâţi fiind, au fost aruncaţi în foc pentru mărturisirea dreptei credinţe. Dar văpaia în rouă s-a prefăcut prin venirea Celui asemenea Fiului lui Dumnezeu, de a Cărui vedere te-ai bucurat cu duhul, slăvindu-L şi binecuvântându-L.
Bucură-te, mărturisitorule preacinstite;
Bucură-te, îndreptătorule al credinţei;
Bucură-te, icoană insuflată;
Bucură-te, cârmaci iscusit al puterilor sufletului;
Bucură-te, că ne călăuzeşti la limanul pocăinţei;
Bucură-te, pahar al înţelepciunii şi dragostei de Dumnezeu;
Bucură-te, că din el ne dăruieşti şi nouă, celor însetaţi;
Bucură-te, rug aprins de harul dumnezeiesc;
Bucură-te, că venirea lui Hristos a stins văpaia păcatului cu roua veşniciei;
Bucură-te, risipire a deşartei slave a lumii;
Bucură-te, ramură de măslin purtată de porumbiţa Duhului;
Bucură-te, rugătorule pentru izbăvirea din cuptorul ispitelor;
Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!

Condacul al 6-lea

I-ai proorocit, Sfinte Daniel, lui Nabucodonosor alungarea dintre oameni, locuirea între fiarele câmpului şi asemănarea cu ele vreme de şapte ani, până va cunoaşte că Cel Preaînalt are stăpânirea asupra împărăţiilor. Iar regele, neascultând de a-şi răscumpăra păcatele prin fapte de dreptate şi milostenie, proorocia s-a împlinit întocmai. După acest răstimp, mintea i-a venit din nou şi a suit iarăşi la ocârmuire, aducând Domnului binecuvântare, laudă şi preamărire şi cântând: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Regele Baltazar a necinstit sfintele vase luate din templul Ierusalimului şi a preamărit idolii nesimţitori. Atunci i s-au arătat degetele unei mâini de om, care scria în faţa sfeşnicului, pe peretele palatului. Tulburat cu duhul, şi cum nici unul din înţelepţii săi nu putea citi scrisul, nici să-i facă cunoscut înţelesul, te-a întrebat pe tine. Iar tu i-ai proorocit grabnicul sfârşit al lui şi al regatului, pentru trufia inimii, măcar că ştia cele săvârşite de Dumnezeu cu tatăl său, Nabucodonosor.
Bucură-te, certarea celor care se încred cu trufie în propriile lor puteri;
Bucură-te, lanţ de aur al ascultării de Dumnezeu;
Bucură-te, că ne întinzi veşmântul smereniei;
Bucură-te, îndrăzneală proorocească;
Bucură-te, chemare spre dreptate şi milostivire;
Bucură-te, ieşire la lumină din împietrirea duhului;
Bucură-te, ridicare a privirii la cer, cu darul Domnului;
Bucură-te, că ţi-ai făcut mintea casă a nepătimirii;
Bucură-te, binecuvântare a îndelungii răbdări dumnezeieşti;
Bucură-te, ploaie tămăduitoare a rugăciunii curate;
Bucură-te, sabie în mâna Cuvântului lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!

Condacul al 7-lea

În vremea lui Darius medul, la sfatul dregătorilor pizmaşi, nebună poruncă s-a dat ca oricine s-ar ruga vreme de treizeci de zile altui dumnezeu sau om în afară de rege să fie aruncat în groapa cu lei. Dar tu, Sfinte Proorocule, în faţa ferestrei deschise înspre Ierusalim, în fiecare zi îngenuncheai de trei ori, te rugai şi lăudai pe Dumnezeu ca şi mai înainte, neîncetat cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Găsind bun prilej, dregătorii l-au silit pe Darius, măcar că nu voia să te piardă pe tine, Sfinte, şi ai fost aruncat în groapa cu lei, pe care regele a pecetluit-o, însuşi nădăjduind că Dumnezeul Căruia I te închinai şi Îi slujeai Te va scăpa. Iar dimineaţa a alergat la groapă şi te-a găsit nevătămat, căci îngerul Domnului astupase gurile leilor. Atunci regele, bucurându-se, a mărturisit în scris la toate popoarele atotputernicia şi veşnica slavă a Dumnezeului Celui viu, în cer şi pe pământ.
Bucură-te, jertfă curată lui Dumnezeu;
Bucură-te, inimă făcută altar;
Bucură-te, neîncetată pomenire a Domnului;
Bucură-te, că prin întreita îngenunchere arătai dreapta slăvire a Sfintei Treimi;
Bucură-te, întoarcere a minţii spre Răsăritul cel de sus;
Bucură-te, izbăvire din groapa păcatelor;
Bucură-te, că astupi gurile vrăjmaşilor nevăzuţi care vor să ne sfâşie;
Bucură-te, păstor leilor şi împreună locuitor cu îngerii;
Bucură-te, cetate întărită a Duhului;
Bucură-te, fântână sfinţită de iubirea dumnezeiască;
Bucură-te, bună vestire a slavei lui Dumnezeu;
Bucură-te, râu de tămăduiri minunate;
Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!

Condacul al 8-lea

Înfricoşată vedenie s-a arătat ţie, Sfinte Proorocule Daniel, în Babilon, despre împărăţii ce aveau să fie, închipuite prin fiare, apoi despre Antihrist, sfârşitul veacurilor şi Înfricoşata Judecată. Aşa te-ai învrednicit a privi pe Cel vechi de zile şezând pe tronul măririi, în haine albe ca zăpada, părul capului curat ca lâna, tronul Său flăcări de foc, roţile Lui foc arzător.
Un râu de foc se vărsa şi ieşea din El; mii de mii Îi slujeau şi miriade de miriade stăteau înaintea Lui cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Judecătorul s-a aşezat şi cărţile au fost deschise, iar fiara cu hulitoare gură, căreia i se dăduse putere să asuprească pe sfinţii lui Dumnezeu, voind să schimbe sfintele sărbători şi porunci, a fost omorâtă şi trupul ei dat focului. Şi iată, pe norii cerului venea Cineva ca Fiul Omului, Căruia I s-a dat de către Tatăl stăpânirea, slava şi Împărăţia în vecii vecilor.
Bucură-te, comoară a trezviei duhovniceşti;
Bucură-te, că ne arăţi teama de Dumnezeu ca pe începutul înţelepciunii;
Bucură-te, că sfârşitul ei e dragostea şi pătimirea pentru El;
Bucură-te, izvor de tămăduire al patimilor ascunse;
Bucură-te, iubire lămurită ca aurul în topitoare;
Bucură-te, înaintevedere a celor de taină;
Bucură-te, ajutătorule în războiul nevăzut;
Bucură-te, floare a Pomului Vieţii;
Bucură-te, că ai băut din apa vie a cunoştinţei de Dumnezeu;
Bucură-te, că ai cunoscut că Tatăl şi Fiul una sunt;
Bucură-te, oglindă curată a Duhului;
Bucură-te, trâmbiţă a Iubirii Sfintei Treimi;
Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!

Condacul al 9-lea

Sfântul Arhanghel Gavriil ţi-a tâlcuit alte două înfricoşătoare vedenii despre tainele mântuirii şi mânia lui Dumnezeu ce va să fie. Ţi s-au descoperit, Sfinte, venirea Domnului Iisus Hristos şi pătimirile Celui fără de vină, pecetluirea proorociei şi plinirea Legii, dărâmarea Templului şi darurile mai presus de cuget ale harului, venirea lui Antihrist în vremea covârşirii păcatelor, despre călcarea celor sfinte şi adevărate şi războiul ce-l va face sfinţilor, cum în vreme de pace va doborî mulţi aleşi şi va fi nimicit nu de mână omenească. Pentru acestea, cu frică şi cutremur ne închinăm lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Însuşi Cel ce avea înfăţişarea Fiului Omului ţi-a dat tărie spre a îndura strălucirea slavei Lui. El ţi-a descoperit cum celui batjocoritor de cele sfinte i se va da putere să pună urâciunea pustiirii în locul jertfei celei de fiecare zi, prigonind, ucigând sau înşelând pe mulţi dintre cei aleşi ca să se lămurească, să se curăţească şi să se albească până la sfârşitul vremii. Apoi va veni cumplitu-i sfârşit, când se va arăta marele voievod Mihail şi va fi mare strâmtorare, dar poporul drept-credincios va fi mântuit. Iar cei ce dorm în ţărâna pământului vor învia, unii la viaţa veşnică, alţii spre ocară şi suferinţă veşnică. Şi cei înţelepţi vor lumina ca strălucirea cerului, iar cei care vor fi călăuzit pe mulţi pe calea dreptăţii vor fi ca stelele în vecii vecilor.
Bucură-te, luceafăr al Bisericii ce risipeşti negura înşelării;
Bucură-te, păzire a inimii de deşertăciunea păcatului;
Bucură-te, că înţelegem gândul trufaş ca pe chipul urâciunii pustiirii;
Bucură-te, noian de lacrimi şi închinare ce alungi cugetul făţarnic;
Bucură-te, stăruinţă în post şi rugăciune pentru milostivirea Domnului;
Bucură-te, tămăduire şi mângâiere ce vin din suferinţa pentru Hristos;
Bucură-te, purtare a Crucii şi urmare a lui Hristos;
Bucură-te, ferire de cursele unei păci înşelătoare;
Bucură-te, că, fiind războiţi de patimi, căutăm pacea de sus;
Bucură-te, aleasă cuviinţă în faptă şi în cuvânt;
Bucură-te, smerenie ce ai mintea lui Hristos;
Bucură-te, că darul cel mai de preţ ce ţine lumea e Sfânta Jertfă a Domnului Iisus;
Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!

Condacul al 10-lea

Pe idolul Bel, căruia îi aduceau jertfă babilonienii, l-ai surpat, vădind înşelăciunea preoţilor păgâni. Căci presărând cenuşă, ai arătat urmele paşilor lor în templul pecetluit de rege şi s-au aflat uşile ascunse prin care intrau şi mâncau cele de pe masă. Atunci regele Cirus a cunoscut că Bel nu este viu, ci lut şi aramă şi s-a minunat de înţelepciunea ta, izvorâtă de la Cel Căruia pururea Îi cântai: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Dar şi pe un balaur socotit dumnezeu l-ai omorât fără sabie şi toiag, aruncându-i în gură cocoloaşe din răşină, seu şi păr, fierte la un loc. Prin aceasta ai arătat tuturor că, deşi mare şi înfricoşător, era doar o zidire stricăcioasă, căreia nu i se cuvine închinare.
Bucură-te, pecete a trezviei duhovniceşti;
Bucură-te, că ne presari în suflet cenuşa pocăinţei;
Bucură-te, că vedem în ea urmele furilor nevăzuţi;
Bucură-te, că descoperim pe cei ce mănâncă rodul ostenelilor noastre;
Bucură-te, că rănile noastre ascunse ni le faci cunoscute;
Bucură-te, că alergăm la Hristos cu credinţă spre tămăduire;
Bucură-te, că ne mijloceşti iertare;
Bucură-te, inimă în rugăciune, fereastră spre lumina dumnezeiască;
Bucură-te, alungarea balaurului ascuns;
Bucură-te, că ne înveţi meşteşugul duhovniciei;
Bucură-te, intrare în veşnicie pe poarta smereniei;
Bucură-te, cel cu înţelegerea de sus;
Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!

Condacul al 11-lea

Mâhnindu-se de pierderea preoţilor lui Bel şi a balaurului, babilonienii l-au silit pe rege, cu îngrozire de moarte, să te dea lor. Şi te-au aruncat într-o groapă cu şapte lei flămânzi şi ai stat acolo şapte zile. Iar îngerul Domnului l-a luat pe proorocul Avacum de creştet şi l-a dus în Babilon întru repeziciunea duhului său. Şi a strigat Avacum: „Daniele! Daniele! Ia mâncarea pe care ţi-a trimis-o ţie Dumnezeu!”. Iar tu ai binecuvântat pe Cel ce nu părăseşte şi nu uită pe cei ce-L caută, cântând: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Te-ai sculat şi ai mâncat, iar îngerul Domnului l-a dus pe Avacum înapoi în Iudeea. Iar a şaptea zi, a venit regele să te plângă şi văzându-te şezând, a strigat: „Mare eşti, Doamne, Dumnezeul lui Daniel! Şi nu este altul afară de Tine!”. Şi te-a scos din groapă, iar pe cei ce voiseră să te piardă i-a aruncat într-însa şi i-au mâncat leii înaintea lui.
Bucură-te, strălucirea proorocilor;
Bucură-te, cel slujit de Sfinţii Îngeri;
Bucură-te, dragoste care nu caută ale sale;
Bucură-te, miel al lui Hristos, biruitorul morţii;
Bucură-te, scut al credinţei neclintite;
Bucură-te, livadă binemirositoare a nepătimirii;
Bucură-te, binecuvântare peste lumea deznădăjduită;
Bucură-te, arcă a nădejdii ce înfrunţi potopul ispitelor;
Bucură-te, laudă şi mulţumire pentru binefacerile lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ne înveţi să împărăţim cu mintea peste leii patimilor;
Bucură-te, conştiinţă neamăgită de gândurile viclene;
Bucură-te, făclie a Duhului ce veseleşti sufletele credincioşilor;
Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!

Condacul al 12-lea

Împreună cu Anania, Azaria şi Misail, ai ajuns la adânci bătrâneţi, întru care aţi pătimit tăierea capetelor de la rău-credinciosul împărat Atic. Când a fost să-i taie capul lui Anania, a întins Azaria haina sa şi l-a primit. Asemenea şi pe al lui Azaria l-a primit Misail, iar pe al lui Misail l-ai primit tu, Sfinte Prooroc Daniel, iar în urmă ţi-au tăiat şi ţie capul şi aţi cântat cu îngereştile cete: Aliluia!

Icosul al 12-lea

După ce v-au tăiat capetele, ele s-au lipit de trup şi îngerul Domnului v-a luat trupurile şi le-a dus în muntele Gheval, punându-le sub piatră. Iar după Învierea Domnului, ai înviat împreună cu cei trei tineri şi v-aţi arătat multora. Apoi iarăşi aţi adormit, urcând la cereştile lăcaşuri gătite vouă de Tatăl.
Bucură-te, mustrare a necredinţei şi îndrăzneală mucenicească;
Bucură-te, stricare a mrejelor păcatului;
Bucură-te, mărturisitorule al Învierii lui Hristos;
Bucură-te, vas ales ce reverşi în lume mireasma Mirelui;
Bucură-te, verigă în lanţul de aur al Bisericii;
Bucură-te, icoană a frumuseţii de rai;
Bucură-te, pildă a pătimitorilor de bunăvoie pentru dragostea lui Dumnezeu;
Bucură-te, grâu curat în aria Domnului;
Bucură-te, inimă care odihneşti dragostea Tatălui către Fiul;
Bucură-te, al raiului locuitor şi al lumii îndreptător;
Bucură-te, biruire a omului vechi;
Bucură-te, nume de închinare, vrednicule de pomenire;
Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!

Condacul al 13-lea

O, Sfinte Proorocule Daniel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, să ne dăruiască lacrimi de pocăinţă şi slobozire din robia patimilor, ca să cunoaştem dragostea şi libertatea date de Hristos. Apleacă-te spre neputinţele noastre şi fii nouă mijlocitor şi îndreptător, aşa încât, trecând marea acestei vieţi, să se întipărească pe faţa noastră Chipul Fiului Unul Născut al lui Dumnezeu, cu a Lui strălucire şi frumuseţe. Iar atunci, Sfinte, să găsim milostivire la Înfricoşătoarea Judecată, împărtăşindu-ne de viaţa cea veşnică, iar bucurându-ne împreună cu îngerii să cântăm: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Născut din neam regesc…, Condacul 1: Vas ales al lui Dumnezeu…

Icosul 1

Născut din neam regesc în Vitora de sus, ai fost dus rob de mic copil din Iudeea în Babilon, împreună cu Ioachim, împăratul Iudeii. Iar darul lui Dumnezeu s-a revărsat din fragedă vârstă în inima ta. Prin minunata judecată ai izbăvit de moarte pe femeia lui Ioachim, Suzana cea curată, din mâinile judecătorilor nedrepţi şi desfrânaţi. Pentru aceasta strigăm ţie:
Bucură-te, revărsat de zori al înţelepciunii;
Bucură-te, din pruncie dăruit cu cinstea bătrânilor;
Bucură-te, ştiutor al celor ascunse;
Bucură-te, cumpănă a dreptăţii dumnezeieşti;
Bucură-te, arc întins de dreapta lui Dumnezeu;
Bucură-te, rază purtătoare de lumină cerească;
Bucură-te, stâlp al fecioriei şi al întregii înţelepciuni;
Bucură-te, grabnic ajutător al celor ce-şi pun nădejdea în Domnul;
Bucură-te, că legea Lui s-a arătat în inima ta vieţuind;
Bucură-te, făclie risipind întunericul necunoştinţei;
Bucură-te, că descoperi şi ruşinezi tot sfatul viclean;
Bucură-te, flacără a Duhului ce arzi pe slujitorii patimilor;
Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!

Condacul 1

Vas ales al lui Dumnezeu şi sfeşnic al Luminii Celei neapropiate te-ai arătat lumii, Sfinte Proorocule Daniel, învrednicindu-te prin viaţa sfinţită a prooroci cele viitoare. Pentru aceasta, ca pe un iconom al tainelor dumnezeieşti şi organ al Duhului Sfânt, te cinstim pe tine, cântând: Aliluia!

şi se face otpustul.

Rugăciune la vreme de mâhnire şi deznădejde către Sf. Efrem cel Nou

dscn6160

Nimic nu mă mai bucură în această viaţă şi poverile şi suferinţele cele lăuntrice îmi sunt ca o băutură otrăvitoare şi cumplit de amară.

Nu-L mai desluşesc pe Dumnezeu în nimeni şi nimic şi mă simt ca un om care e omorât de propriile gânduri.

Izbăveşte-mă, Sfinte, de această asuprire diavolească, căci nu mai pot răbda mâhnirea şi urâciunea aceasta ce-mi soarbe vlaga şi toată puterea de viaţă.

Tu i-ai văzut pe batjocoritorii şi ucigaşii tăi şi ai răbdat nenumărate schingiuiri şi urâciuni din partea lor, dar prin dragostea ta pentru Dumnezeu ai rămas neclintit în credinţă, înfruntând acea privelişte de iad.

Cu totul m-am slăbănogit, iar din multa durere lacrimile nu le mai pot opri.

Nu am la cine să merg, nu este cine să mă audă, nu este cine să mă mângâie, nu este cine să-mi spună o vorbă bună.

Fă-te tu toate acestea pentru mine, Sfinte Efrem, şi aşa cum eu nu ştiu, tămăduieşte şi limpezeşte sufletul meu, ridicându-mă întru nădejde şi lumină.

Ştiu că e de necuprins cu mintea toată pătimirea ta mucenicească, şi tocmai de aceea te rog pe tine, căci ştiu că ai răbdat urâciuni nemăsurat mai mari decât ceea ce rabd eu acum.

Fie-ţi milă de mine ca de un frate mai mic şi foarte neputincios şi rânduieşte în aşa fel, încât prin această durere pe care o trăiesc acum să cunosc mai bine ostenelile tale muceniceşti şi ceea ce înseamnă purtarea de fiecare zi a crucii. Amin.

Orice femeie ar trebui să aibă – Pamela Redmond Satran

sgr

Orice femeie ar trebui să aibă
Destui bani, ca să se poată muta…
Să își închirieze un loc al ei, chiar dacă
Nu vrea să facă asta niciodată
Sau nu are nevoie…
Ceva perfect cu care să se îmbrace dacă un angajtor sau
Iubitul visurilor ei i-ar spune că trebuie să se întâlnească într-o oră…

Orice femeie ar trebui să aibă
O tinerețe pe care va fi mulțumită să o lase în urmă…
Un trecut savuros, pe care să îl povestească
La bătrânețe…

Orice femeie ar trebui să aibă
Un set de șurubelnițe, o mașină de găurit și un sutien negru, din dantelă…
Un prieten care o face mereu să râdă
Și unul care o lasă să plângă…

Orice femeie ar trebui să aibă
O piesă buna de mobilier pe care nu a avut-o nimeni din familia ei…
8 farfurii care să fie la fel,
Pahare de vin și o rețetă care îi va face
pe oaspeții ei să se simtă mândri…
Sentimentul de control asupa destinului său…

Orice femeie ar trebui să știe

Cum să se îndrăgostească fără să se piardă pe ea însăși,

Cum să renunțe la un job,

Să se despartă de un iubit

Și să își confrunte un prieten

Fără să ruineze prietenia.

Când să încerce mai mult…

Și când e timpul să plece…

Orice femeie ar trebui să știe

Că nu își poate schimba lungimea coapselor,
Lărgimea șoldurilor,
Sau natura părinților săi.
Că poate nu a avut o copilărie perfectă…
Dar acum, s-a sfârșit…

satranbjpg-5ac67002d735218b

Orice femeie ar trebui să știe
Ceea ce ar face sau nu ar mai face pentru iubire…
Cum să trăiască în singurătate,
Chiar dacă nu-i place asta…

Orice femeie ar trebui să știe
În cine poate să aibă încredere,
Și în cine să nu aibă
Dar și de ce ar trebui să își asume responsabilitatea…

Orice femeie ar trebui să știe
Spre ce se îndreaptă…
Poate fi masă de la bucătăria unui prieten
Sau o cabană frumoasă din pădure…
Și când sufletul ei are nevoie de alinare…

Orice femeie ar trebui să știe
Ceea ce poate și ceea ce nu poate să îndeplinească într-o zi…
O lună…
Un an…”

Sursa: http://ea.md/orice-femeie-probabil-cel-mai-frumos-poem-scris-vreodata-despre-femei/

Despre iarnă – Nelu Preda

543873_665875910109882_1807796105_n

Troiene mari așază, zăpada viscolită,

Copacii hibernează, încărunțiți prematur,

Pe ramul lor, ici-colo o cioară zgribulită,

Cu croncănitu-i surd, se tânguie imatur.

descărcare

Pârtii croite-adhoc, printe troiene urcă,

Iar pruncii cu mult foc, pe sănii le coboară,

Ajunși în vale jos, în brațe le aburcă,

Urcă tăpșanul parcă, ar fi întâia oară.

84090110_1_261x203_craciun-in-maramures-demipensiune-si-masa-craciun-cavnic

Fuioare gri de fum, din hornuri se ridică,

E semn că-n sobe arde, troznind sub plită lemnul

S-aducă-n miez de iarnă, un pic de vericică,

În casele-ngropate-n nea, de li se pierde semnul.

craciun_traditional_in_maramures_taierea_porcului_romania_celendo_1

Godacii iau în gură, mănunchi întregi de paie,

E semn de ger și cată, să-și meșterească stratul,

Nu mai e mult pân’ la Ignat, când trebuie să-i taie,

Dar în neștiința lor de porci, se-ocupă cu mâncatul.

DSC01278

Sub un covor de nea brocart, stă grâul în ogor,

Din toamnă încă a-nfrățit și-i verde sănătos,

Va fi recoltă de nădejde, în anul viitor,

Când el se pare că va fi, un lan foarte mănos.

440x330_069863-brad-de-craciun

Miroase-a cetină în tindă – e bradul de Crăciun,

Împodobit cu globuri și agintii beteluri,

Tu iarnă să ne-aduci, un an cu mult mai bun,

Și sărbători cu gânduri și suflete pasteluri.

Nelu Preda

a 19-a poezie, hiperbolica – alex amarfei

chiar şi piatra neagră de la broşa ta
devenea steaua prabuşită-n sine care-mi absorbea privirile
miez cu spaima jertfei în loc de sinucidere: pur şi simplu
ca să nu se mai ştie cine e cine
chiar şi ochii tăi înnegreau doliul cu timp
ca să urmeze morţii
bătăile tale, spaţii unde se pot ciocni stele
fără să se atingă, trecând unele prin altele
şi părul tău se înnoda
de un uragan cât galaxia, într-un moţ gigant
şoaptă legând ceţuri şi diamant,
învârtire cu plete păşunii stelelor
de unde te priveau oi de lumină, rumegând alte culmi
da, din firele părului tau, învolburat şi neasemănat
învăţau rotirea, de la punct şi prin virgulă,
stele în turme
şi naşterilor de acolo
început şi urme pur şi simplu, ca să nu se mai ştie cine pe cine
uriaş, glumeţ şi negru, şi împănat cu alte galaxii, isteţ
mă-nvăţai negustorirea cu gânduri
stele încă nenăscute de noi,
încă nenăscându-ne pe noi, să aşeze,
imponderabile de o clipă, începuturi,
ca să nu se mai ştie cine din cine,
în sfârşit, lacrimile nesfârșitului
pur şi simplu

Dr. Alexandru Theodor Amarfei

Câteva sfaturi utile pentru mamele de prematuri (I)

12358091_880179162058791_883381843_nAlimentația prematurului este de preferat să fie cea naturală, deoarece laptele de mamă este perfect adaptat nevoilor de creștere și dezvoltare ale nou-născutului prematur. În cazul prematurului cu greutate mai mică de 2000 grame, dacă laptele de mamă nu asigură integral necesitățile nutriționale ale acestuia, se poate adăuga exclusiv în laptele de mamă muls în prealabil și un fortifiant al laptelui matern. Acesta conține proteine hipoalergenice, vitamine, minerale, etc. Nu conține gluten. Crește aportul caloric și nutritiv al laptelui de mamă, dar se administrează doar sub supraveghere medicală.

Dacă totuși, alimentația cu lapte de mamă nu este posibilă, prematurul se poate alimenta cu formule de lapte praf special adaptate pentru aceștia, care conțin o cantitate mai mare de vitamine și nutrienți decât formulele pentru nou-născuții la termen.

Alimentația trebuie să se efectueze la cerere sau la 3-4 ore (interval impus de mamă), dacă bebelușul nu se trezește spontan. Cantitatea de lapte este variabilă, în funcție de greutate și în funcție de vârsta nou-născutului, dar ea trebuie crescută progresiv, în concordanță cu apetitul bebelușului și evoluția curbei ponderale¹. Prematurul ar trebui cântărit periodic, mai des decât un nou-născut la termen, pentru a evalua starea sa de nutriție.

Copiii cu reflux gastroesofagian² vor primi cantități de lapte mai mici, la intervale orare mai scurte, asociate cu poziție antireflux la 45ᴼ, menținerea după alimentație a unei poziții verticale cel puțin 20 minute și preparate destinate acestei afecțiuni, doar dacă medicul indică.

Pentru a evita aspirarea sau sufocarea nou-născutului în caz de vărsătură, după fiecare alimentație va fi așezat pe o parte, nu pe spate și preferabil nici pe burtă. Se va schimba poziția copilului de pe o parte pe alta, de mai multe ori pe zi, împiedicând astfel plagicefalia (turtirea asimetrică a capului).

În perioada de sugar, față de un nou-născut la termen, care inițiază alimentația solidă de la 4 sau 6 luni, prematurul va fi alimentat exclusiv cu lapte până la vârsta de 6 luni sau 6 kg (condiție care se atinge prima).

Un copil născut prematur nu are încă un sistem imunitar bine pus la punct, de aceea părinții și ceilalți membrii ai familiei trebuie să fie foarte atenți cu îngrijirea micuțului. Așadar, o mare atenție trebuie acordată procesului de sterilizare a biberoanelor, tetinelor și lucrurilor care ajung în preajma copilului. O igienă corespunzătoare va ajuta copilul să stea departe de orice infecție, de orice răceală pe care o poate lua foarte ușor. De asemenea, foarte importante sunt: spălarea pe mâini înainte de manevrarea micuțului și prepararea laptelui, purtarea unei măști în cazul în care aveți o infecție respiratorii, evitarea zonelor aglomerate (magazine, locuri de joacă, etc).

Temperatura în cameră va fi constantă, de 24-25 grade Celsius, cu precauții în timpul nopții, când este recomandată învelirea bebelușului cu o păturică sau un sac de dormit. Se va evita acoperirea feței, pentru a nu sufoca nou-născutul. Cu cât copilul are greutate mai mică, cu atât posibilitățile lui de încălzire sunt mai reduse. Mânuțele și piciorușele sunt de obicei reci și uneori cianotice (vineții). Este indicată purtarea de șosetuțe chiar și în sezonul cald. Cu toate acestea, nu este necesară îmbrăcarea copilului cu mai multe straturi de haine, care pot duce la supraîncălzire. În condiții de caniculă, este permisă utilizarea aparatelor de aer condiționat pentru a răcori camera, în absența copilului. Este de preferat să nu existe diferențe de temperatură între camerele unde stă copilul. Variațiile de temperatură sunt mai periculoase decât temperaturile scăzute.

Umiditatea trebuie menținută între 50-60%, fiind necesar un umidificator, în special în sezonul rece, când camera este încălzită cu ajutorul caloriferelor. Camera trebuie aerisită de mai multe ori pe zi, încercând însă ca temperatura să se mențină constantă.

Pătuțul nou-născutului trebuie ferit de curenții de aer și așezat departe de sursele de căldură. Prematurul poate fi ușor suprastimulat de prea multă lumină sau de sunetele puternice, de aceea va trebui creată o atmosferă cât mai liniștitoare. Este bine ca pătuțul să fie ușor înclinat, la 15-30 grade. Capul să fie mai sus decât corpul, pentru a împiedica regurgitațiile sau vărsăturile. Nu se lasă în pătuț jucării, prosoape, scutece sau alte obiecte care ar putea ajunge accidental să obstrueze respirația copilului.

Foarte important! Orice afecțiune a prematurului evoluează mai sever și mai rapid decât în cazul unui nou-născut la termen. Prematurul are nevoie de îngrijire specială, dar și de foarte multă dragoste.

Fiecare viață este un dar. Prețuiți-l!

Note:

  1. Curbă ponderală – indice de apreciere a nutriției (felul în care ia în greutate)
  2. Reflux gastroesofagian – este un proces care constă în deplasarea retrogradă, fără efort, a conținutului gastric către esofag.

As. med. Anca STAN

Referințe:

  1. Ghidul prematurului dedicat părinților – Ediția 2015-2016
  2. Huggins K. – Ghidul complet al mamei în primul an de viață al copilului, Editura Polirom, 2010.
  3. Lyra A. – Un început fericit, Editor: Care Direct, 2012.
  4. http://unusiunu.com/team_member/ghid-pentru-ingrijirea-copiilor-prematuri
  5. http://atasatlasanulmamei.blogspot.ro/2010/12/alaptarea-bebelusilor-nascuti-prematur.html

Anca a lucrat 8 ani la Spitalul de Copii Brasov, timp în care a urmat cursurile Facultății de Medicină, specializarea Asistență Medicală Generală. A absolvit în 2011, iar după câteva luni de la absolvire s-a angajat la Maternitatea Brașov, secția Neonatologie. De aproximativ un an lucrează în secția de Terapie Intensivă Neonatală.

Acatistul Sfântului Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei – 12 Decembrie

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

Troparul, glasul al 1-lea

Soborului cel dintâi te-ai arătat apărător și de minuni făcător, purtătorule de Dumnezeu Spiridoane, părintele nostru. Pentru aceasta, cu femeia cea moartă în groapă tu ai vorbit și șarpele în aur l-ai prefăcut. Și când ai cântat sfintele rugăciuni, îngeri ai avut împreună cu tine slujind, preasfințite. Slavă Celui ce te-a preamărit pe tine; slavă Celui ce te-a încununat; slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri!

Condac 1:

Apărătorului credinței dreptmăritorilor, Cuviosului Părintelui nostru Spiridon, să-i aducem din inimă mărturisiri mulțumitoare, toți care prin ale lui înțelepte învățături ne-am luminat cu credința și să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Icos 1:

Popoarele credincioșilor, cunoscând mulțimea minunilor tale, prin care ai rușinat pornirea ereticilor cea fără judecată asupra credinței noastre, cu umilință te laudă cu cântări ca acestea:
Bucură-te, ierarhul Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, scăparea celor ce năzuiesc către tine;
Bucură-te, îndreptătorul credinței;
Bucură-te, ajutătorul celor necăjiți;
Bucură-te, că mintea păgânilor tu o întuneci;
Bucură-te, că și tu ai lucrat strălucirea credinței;
Bucură-te, că pe potrivnici vitejește i-ai gonit;
Bucură-te, cel ce pururea nouă te-ai arătat purtător de biruință;
Bucură-te, făclia care luminezi pe cei din întunericul păcatului;
Bucură-te, cel ce cu blândețe primești la tine pe cei care au greșit;
Bucură-te, învățătorul dogmelor creștinești;
Bucură-te, care cu negrăită dulceață îndreptezi pe cei nepricepuți;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 2:

Deși nu avem îndestulată vrednicie și pricepere noi, ticăloșii, pentru ca să lăudăm cu potrivite cuvinte minunile tale, dar pentru că din suflete curate și din inimi umilite îndreptăm către tine aceste mărturisiri, primește-le, Sfinte Ierarhe Spiridon, de la noi, care Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 2:

Care dintre noi, păcătoșii, s-ar putea lăuda că rugăciunea lui cu vrednicie va fi primită de tine, dacă nu ne sârguim a stinge pornirea patimilor noastre celor trupești, care sunt lucrare de la vicleanul diavol? Dar prin mulțimea înțelepciunii tale, socotind slăbiciunea firii noastre cu milostivire, pentru necazurile ce ne-au cuprins, primește cân­tarea aceasta:
Bucură-te, cel ce din pântece ai fost ales de Dumnezeu;
Bucură-te, cel care fără învățătură filosofică ai fost legii apărător, biruind pe filosofi;
Bucură-te, arhiereule împodobit cu darul Sfântului Duh;
Bucură-te, comoara legii noastre cea mult prețuită;
Bucură-te, de la care și cei mai învățați legiuitori s-au povățuit;
Bucură-te, lauda arhiereilor și a dascălilor;
Bucură-te, podoaba Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, mustrătorul obiceiurilor celor rele ale ereticilor;
Bucură-te, că din pruncie ai fost plin de înțelepciune;
Bucură-te, că la Soborul cel dintâi te-ai arătat mare învățător;
Bucură-te, care pentru lege te-ai luptat cu toată puterea;
Bucură-te, cel ce și astăzi de la noi, credin-cioșii, nu te depărtezi;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 3:

Împovărați de multe ispite și în noianul păcatelor celor mai vătămătoare aflându-ne astăzi, mare nădejde punem în tine, ierarhe. Ajutorul celor fără de nădejde, mângâierea celor necăjiți, te rugăm, fii mijlocitor pentru sufletele noastre și împreună să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 3:

Darul Duhului fiind cu tine, deși în tinerețe ai fost păstor turmelor celor necuvântătoare, la bătrânețe însă, fiind cu înțelepciune, ai știut a păstori și turmele cele cuvântătoare ale credincioșilor și la Soborul cel dintâi te-ai arătat apărător și de minuni făcător; pentru aceasta îți aducem cântarea:
Bucură-te, episcopul Trimitundei;
Bucură-te, lauda poporului celui credincios;
Bucură-te, tămăduirea bolnavilor;
Bucură-te, că ești rugător lui Dumnezeu pentru cei cuprinși de patimi;
Bucură-te, că din primejdii mântuiești pe cei ce aleargă la tine;
Bucură-te, izbăvitorul patimilor celor trupești și sufletești;
Bucură-te, că oricine aleargă la ajutorul tău nu iese neajutorat;
Bucură-te, tămăduitorul rănilor celor de moarte;
Bucură-te, că, la orice întâmplare fiind chemat, ești grabnic ajutător;
Bucură-te, doctorul cel fără de plată;
Bucură-te, nădejdea tuturor;
Bucură-te, acoperământul și scăparea noastră;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 4:

Mult-milostive părinte, primește rugăciunea aceasta a noastră, a păcătoșilor, și cu obișnuita ta bunătate și milos­tivire mijlocește către Ziditorul tuturor, pentru ca să dăruiască vindecare și sănătate robilor Săi, celor ce te cheamă în ajutor și cu tine cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 4:

Astăzi, stând înaintea icoanei tale, noi, nevrednicii, ca și când ne-am afla chiar înaintea moaștelor tale, de care bo­găție suntem lipsiți, și mărturisind minunile tale, Sfinte Ierarhe Spiridon, ascultă această puțină rugăciune și întinde dreapta ta cea puternică și binecuvântătoare spre ajutorul nostru, pentru ca, după vrednicie, să săvârșim cântarea aceasta:
Bucură-te, cel ce ești cu îngerii slujitor;
Bucură-te, că ești și cu oamenii cu trupul petrecător;
Bucură-te, cel al cărui trup astăzi săvârșește minuni;
Bucură-te, că încălțămintele tale slujesc drept dovadă;
Bucură-te, odor neprețuit al ostrovului Corfu;
Bucură-te, că ale tale minuni în toată lumea s-au vestit;
Bucură-te, cel ce nu cruți osteneala pentru a face binele;
Bucură-te, ajutătorul celor ce știu minunile tale;
Bucură-te, stâlp neclintit al creștinătății;
Bucură-te, lauda patriarhilor și a cuvioșilor monahi;
Bucură-te, că, slujind în biserică, serafimii te umbreau;
Bucură-te, prin care slujba Sfintelor cu vrednicie săvârșeai;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 5:

Așa precum la ostrovul Corfu, unde sunt moaștele tale, cu milostivire cercetezi și vindeci toate neputințele poporului celui binecredincios, care așteaptă ajutorul tău, îndură-te și de noi, nevrednicii; trimite ajutorul tău și ne izbăvește de durerea care ne-a cuprins, întărindu-ne a cânta lui Dumnezeu cântarea aceasta: Aliluia!

Icos 5:

Pentru ca să arăți marea ta milostivire neamului omenesc, tu izbăvești din nevoi pe cei ce se învăluiesc în călătoria pe marea lumii, când cer ajutorul tău puternic și din adâncul inimii te laudă cu graiuri ca acestea:
Bucură-te, cârmuitorul cel prea bun al corăbiilor celor învăluite;
Bucură-te, scăparea deznădăjduiților înotători;
Bucură-te, alinarea valurilor tulburate;
Bucură-te, că prin suflarea ta valurile se potolesc;
Bucură-te, că risipești cu rugăciunea ta furtuna;
Bucură-te, că se luminează prin a ta mijlocire întunecimea norilor;
Bucură-te, că ești tare ajutător celor de tunet spăimântați;
Bucură-te, izbăvitorul celor înfricoșați de săgeata fulgerului;
Bucură-te, că tu, mijlocind către Mântuitorul, ne izbăvești de orice primejdii;
Bucură-te, nădejdea și scăparea noastră de acum;
Bucură-te, și pentru noi, păcătoșii, care în toate primejdiile la tine năzuim;
Bucură-te, pentru că nimeni, din câți aleargă la tine, nu rămâne fără ajutor;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 6:

Cinstitorule de Dumnezeu și dumnezeiescule Spiridon, ascultă rugăciunea noastră în ceasul acesta și, prin sfintele și de Dumnezeu primitele tale rugăciuni, ne izbăvește de războiul ce ne înfricoșează, precum ai izbăvit pe cei care erau învăluiți în mare când au chemat ajutorul tău, pentru ca și noi, ca aceia, să aducem lui Dumnezeu cântare: Aliluia!

Icos 6:

Ierarhule al lui Hristos, cinstite slujitor al darului, solește nouă, păcătoșilor, mijlocirile tale cele bogate către Stăpânul, pentru ca să ne învrednicim noi, păcătoșii, a ne împărtăși de bunătățile sufletești și trupești, cele făgăduite credincioșilor creștini, și să-ți cântăm:
Bucură-te, Sfinte Spiridon, ierarh al lui Hristos;
Bucură-te, cinstite slujitor al darului;
Bucură-te, vindecătorul bolnavilor;
Bucură-te, mir care alungi toată durerea;
Bucură-te, roua cea răcoritoare de fierbințeala patimilor celor mai cumplite;
Bucură-te, că prin ale tale rugăciuni slăbănogii se întăresc;
Bucură-te, de aproape ajutător al celor cu-fundați în multe primejdii;
Bucură-te, că tu rogi pe Domnul pentru toți câți se află pe patul durerilor;
Bucură-te, că și noi, păcătoșii, de la tine cerem ajutorul;
Bucură-te, că, văzând chipul tău pe icoană, toată durerea ni se alină;
Bucură-te, mare mângâietor al celor ce pătimesc;
Bucură-te, tare sprijinitor al celor neputincioși;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 7:

O, preamilostive și mult-îndurate Doamne, nu trece cu vederea lacrimile robilor Tăi, ci le ajută și-i miluiește cu iubirea Ta de oameni, izbăvindu-i de toate asupririle și de tot necazul care i-a cuprins, din pricina mulțimii păcatelor, și, precum pe soacra lui Petru ai ridicat-o din patul durerilor, așa ridică și pe robii Tăi din primejdia în care se află, pentru rugăciunile Sfântului Ierarh Spiridon, cu care împreună Îți cântăm: Aliluia!

Icos 7:

Toate puterile cerești lăudând credința ta cea tare către Dumnezeu, cu tine împreună slujesc Ziditorului lumii Celui fără de început; iar noi, nepricepându-ne de altă rugăciune, îți aducem aceste cuvinte de laudă:
Bucură-te, cel care ai strălucit credința prin minuni;
Bucură-te, că prin credință ai putut face minuni;
Bucură-te, că rugăciunile tale niciodată n-au rămas neascultate;
Bucură-te, înțeleptule rugător către Dumnezeu;
Bucură-te, tămâie bineprimită înaintea Domnului;
Bucură-te, cel ale cărui rugăciuni au scăpat suflete din primejdii;
Bucură-te, cel ce biruiești puterile celor fără de lege;
Bucură-te, tare ajutător al credincioșilor;
Bucură-te, tăria cetăților celor locuite de popoarele dreptmăritorilor;
Bucură-te, nimicirea zidurilor celor tari ale celor fără de lege;
Bucură-te, că tiranii sunt biruiți auzind de puterea credinței tale;
Bucură-te, temelia asupra căreia s-a așezat semnul crucii;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 8:

Toți ocârmuitorii binecredincioși, având nădejdea către tine, în orice întâmplare nu se vor rușina, Sfinte Ierarhe Spi­ridon, fiind tu creștinătății mare folositor; pentru aceea nu trece cu vederea și ale noastre rugăciuni, milostive, și ne ajută și ne izbăvește de toate nevoile, măcar că suntem nevrednici de această dobândire, și vom cânta împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 8:

Având puterea darului primită de la Dumnezeu, tu ai prefăcut seceta în ploi, precum și mulțimea prisositoare a ploilor, prin ale tale rugăciuni, sfinte, s-a contenit, și de foametea aceea înspăimântătoare a scăpat poporul cel ce o aștepta, risipindu-se jintițele strângătorilor de grâu; pentru care cântam ție acestea :
Bucură-te, scăparea celor amenințați cu foametea;
Bucură-te, că tu, ca alt Ilie, ai prefăcut seceta cea tare a vremii în ploi;
Bucură-te, cel prin ale cărui primite rugăciuni s-au oprit ploile cele prisositoare;
Bucură-te, nădejdea cea bună a lucrătorilor de pământ;
Bucură-te, mulțumirea celor ce seamănă cu credință;
Bucură-te, secerișul cel îmbelșugat al semănătorilor;
Bucură-te, cămărașul cel bogat al săracilor;
Bucură-te, că în orice vreme de secetă, cerând ajutorul tău, îl și dobândim;
Bucură-te, că de la tine primim ajutor pururea;
Bucură-te, mângâierea celor cuprinși de nevoi;
Bucură-te, lauda credincioșilor;
Bucură-te, țarină bine roditoare;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 9:

Făcătorule de minuni, Sfinte Ierarhe Spiridon, după cum în vremea lui Constantin și a lui Constanțiu, prin ale tale rugăciuni, ai izbăvit poporul de primejdii, aducând peste semănăturile lor ploi hrănitoare și risipind jitnițele strângătorilor de grâu, așa și astăzi trimite mila ta asupra poporului ce locuiește în țara aceasta, dăruindu-i îmbelșugare și timp roditor, pentru ajutorul sărmanilor și al pruncilor, cu care împreună vom cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 9:

Când ai auzit pe săracul acela cerându-ți ajutor la necazurile lui, nu l-ai depărtat prin cuvinte întristătoare, nici l-ai deznădăjduit de la bogata dobândire, ci, prefăcând șarpele în aur, l-ai dat lui cu binecuvântarea ta, spre întrebuințare, și l-ai scăpat din cumpăna nevoilor; pentru care auzi această laudă:
Bucură-te, bogăția săracilor;
Bucură-te, ajutorul celor lipsiți;
Bucură-te, că ai schimbat șarpele în aur;
Bucură-te, că ai prefăcut firea jivinii în metal;
Bucură-te, că prin aceasta ai arătat netrebnicia metalului cea amăgitoare a fi de trebuință numai în cele de folos;
Bucură-te, că prin aceasta săracul s-a mântuit;
Bucură-te, că ai arătat minunea ta împrumutătorului;
Bucură-te, că prin rugăciunea ta iarăși în șarpe s-a prefăcut aurul;
Bucură-te, comoara neîmpuținată a săracilor;
Bucură-te, cel ale cărui daruri mintea noastră nu le poate judeca;
Bucură-te, vistierul darurilor lui Hristos;
Bucură-te, că averea lumii acesteia nu ți-a trebuit;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 10:

Asemenea săracului aceluia socotindu-ne și pe noi, care suntem săraci de faptele cele bune, dăruiește-ne ajutorul tău cu care, biruind toate pornirile vrăjmașilor de asupra noastră și năvălirea șerpilor otrăvitori de gânduri, care se luptă cu noi neîncetat, să dobândim cele spre folos pentru viața aceasta și pentru cea viitoare, cântând împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 10:

Cine nu se va înfricoșa de lucrurile tale, când va auzi cum cea moartă din mormânt ți-a răspuns când ai întrebat-o și cum au fost izbăviți corăbierii de înecare? Pentru zavistuitul pe care l-ai izbăvit de la moarte și pentru toate minunile tale, toți îți aducem această laudă:
Bucură-te, ajutorul văduvelor;
Bucură-te, descoperirea lucrurilor celor neștiute;
Bucură-te, că și cea moartă ți-a răspuns pentru credința ta;
Bucură-te, că răspunsul acela a făcut pe cei necredincioși să amuțească;
Bucură-te, că tu toate acestea le-ai făcut pentru credință;
Bucură-te, că ai săvârșit minuni de care s-au îngrozit aleșii păgânilor;
Bucură-te, că pentru slava Ziditorului ai voit a face acestea;
Bucură-te, că bunătățile pământului nu ți-au trebuit;
Bucură-te, că ai adunat avuțiile tale în cer;
Bucură-te, că, și astăzi, tot de acolo se revarsă milele tale;
Bucură-te și pentru noi, care mulțumim ție pentru câte ne dăruiești;
Bucură-te, că pentru toate cântăm ție: „Bucură-te!”;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 11:

Auzind cea moartă glasul tău, din mormânt ți-a răspuns la întrebarea ce i-ai pus; și precum cu credință ai făcut trupul cel fără suflare să dea glas, așa cu milostivire fă și trupurile noastre acestea, lipsite de bunătăți, să dobândească sănătate și mântuire, pentru ca și noi, împreună cu tine, sfinte, să aducem lui Dumnezeu cântare: Aliluia!

Icos 11:

Doctorul sufletelor și al trupurilor, Sfinte Ierarhe Spiridon, care pe împăratul Constantin l-ai izbăvit de boala ce avea și pe copilul femeii celei de atunci l-ai întors la viață, întoarce și ticăloasele noastre suflete, cele moarte de mulțimea păcatelor ce le-au cuprins, din îndemnul diavolului, și primește spre plată mulțumirea aceasta:
Bucură-te, tămăduirea credinciosului împărat;
Bucură-te, scăparea copilului femeii, cel ce era pe moarte;
Bucură-te, că prin tine a fost bucurată mama copilului celui vindecat;
Bucură-te, bucuria maicilor celor iubitoare de fii;
„Bucură-te!”, a zis ție împăratul Constantin;
„Bucură-te!”, ți-au cântat cu lacrimi femeia aceea și fiul său;
Bucură-te, cel ale cărui leacuri nu sunt amăgitoare;
Bucură-te, scăparea femeii celei desfrânate care a îndrăznit a se atinge de tine;
Bucură-te, că, văzând tu desfrânarea ei, pocăindu-se, s-a curățit;
„Bucură-te!”, a strigat ție desfrânata aceea, dacă a scăpat de păcate;
Bucură-te, tămăduirea trupurilor noastre;
Bucură-te, izbăvirea sufletelor noastre;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 12:

Nu cerem mai multă îndurare de la tine, părinte, decât ai arătat tuturor acelora care mai înainte de noi au ajuns la ajutorul tău și, pentru numele tău și mijlocirea ta, au dobândit de la Împăratul cerului și al pământului vindecare bolilor, sănătate și sporire către cele de folos, pentru ca, precum aceia, așa și noi, împreună cu tine, să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 12:

Nu ne da morții, preafericite, precum pe femeia cea căzută în păcatul desfrânării, măcar că și decât dânsa suntem mai păcătoși; pentru că noi, rușinându-ne de faptele noastre cele ce din tinerețe ne-au cuprins, nu ne vom îndoi a mărturisi păcatele noastre către tine și a cere ajutorul tău, cu graiuri ca acestea:
Bucură-te, mărturia celor ce și-au mărturisit păcatele către tine și s-au pocăit;
Bucură-te, mustrarea celor ce cu viclenie tăinuiesc păcatele lor;
Bucură-te, că nu suferi pe cei ce petrec în nelegiuiri;
Bucură-te, că te-ai arătat folositor tare celor ce s-au pocăit;
Bucură-te, că tu ai slobozit limba mândrului diacon ce se oprise, spre smerire;
Bucură-te, că tu ai întors capra de la cel ce o răpise, aducând-o la stăpânul ei;
Bucură-te, că tu mai înainte ai descoperit lucruri neștiute care aveau să fie;
Bucură-te, că mulți, văzând minunile tale, au venit la credință;
Bucură-te, că și noi de la tine așteptăm tămăduire;
Bucură-te, și ne fii mijlocitor pentru iertarea păcatelor noastre;
Bucură-te, că ai bucurat cu minunile tale tot neamul creștinesc;
Bucură-te, astăzi, și pentru noi, păcătoșii, și ne miluiește;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 13:

O, preabunule și întru tot lăudatule Părinte Spiridon, primind acest dar de acum, fii mijlocitor către înduratul Dum­nezeu, ca, pentru ale tale sfinte rugăciuni și a Sa iubire de oameni, să ne dăruiască sănătate și iertare de păcate, ca și noi, cu tine împreună, să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (acest Condac se zice de trei ori).

Apoi se zic iarăși Icosul 1: Popoarele credincioșilor… și Condacul 1: Apărătorului credinței…

Icos 1:

Popoarele credincioșilor, cunoscând mulțimea minunilor tale, prin care ai rușinat pornirea ereticilor cea fără judecată asupra credinței noastre, cu umilință te laudă cu cântări ca acestea:
Bucură-te, ierarhul Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, scăparea celor ce năzuiesc către tine;
Bucură-te, îndreptătorul credinței;
Bucură-te, ajutătorul celor necăjiți;
Bucură-te, că mintea păgânilor tu o întuneci;
Bucură-te, că și tu ai lucrat strălucirea credinței;
Bucură-te, că pe potrivnici vitejește i-ai gonit;
Bucură-te, cel ce pururea nouă te-ai arătat purtător de biruință;
Bucură-te, făclia care luminezi pe cei din întunericul păcatului;
Bucură-te, cel ce cu blândețe primești la tine pe cei care au greșit;
Bucură-te, învățătorul dogmelor creștinești;
Bucură-te, care cu negrăită dulceață îndreptezi pe cei nepricepuți;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 1:

Apărătorului credinței dreptmăritorilor, Cuviosului Părintelui nostru Spiridon, să-i aducem din inimă mărturisiri mulțumitoare, toți care prin ale lui înțelepte învățături ne-am luminat cu credința și să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

http://www.doxologia.ro/viata-bisericii/locuri-de-pelerinaj/istoricul-moastelor-sfantului-spiridon

Via: http://www.doxologia.ro/ceaslov/acatiste/acatistul-sfantului-ierarh-spiridon-episcopul-trimitundei

https://doxologia.ro/clipuri/video-sfantul-ierarh-spiridon-sfantul-care-isi-paraseste-racla

Miezonoptica, partea a VIII-a – Alex Amarfei

„Moştenit-am mărturiile Tale în veac, că bucurie inimii mele sunt ele”. Sufletul vorbeşte pentru prima dată de moştenirea cerească. Numai în lumina harului, veşnicia legii nu numai că devine înţeleasă, dar poate fi şi însuşită cu bucurie, altfel legea nu are valoare prin sine şi nu aduce viaţa, ci arătarea morţii – „descoperă păcatul ca fiind cu asupra de măsură păcătos” zice apostolul. Însă pentru sufletul care trăieşte în har, dimpotrivă, legea este bucuria de a descoperi că Dumnezeu a binevoit să reflecte veşnicia în cele trecătoare, dar şi omul trecător care îşi reflectă viaţa în lege dobăndeşte aptitudinea de a primi veşnicia fără osândă. Această sarcină colosală aduce sufletului smerenia autentică, lăuntrică, din inimă: „Plecat-am inima mea ca să fac îndreptările Tale în veac spre răsplătire”. Aici e prefigurat cuvântul: „Învăţaţi de la Mine că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi afla odihnă sufletelor voastre”, despre această răsplătire a odihnei sufletului vorbeşte şi psalmistul, şi ghicim un adevăr profund: cel care a gustat omorârea de sine prin desăvârşita căutare şi lucrare a poruncilor, nu va mai suferi moartea. Dar este cu neputinţă aceasta unei inimi semeţe, care are până şi cea mai mică mişcare spre a cugeta la sine. „Pe călcatorii de lege am urât şi legea Ta am iubit.” Aplecarea inimii aduce în mod firesc vederea duşmanilor sufletului drept ceea ce sunt: duhuri urâte, producătoare de impulsuri care nu au nimic frumos, nimic folositor, ci doar produc minciuna că ar fi aşa. Până aici sufletul avea mai degrabă intuiţii ale răului sau vederi parţiale, aici privirea în lumina adusă de virtute devine mai deplină şi sufletul poate detesta patimile şi pe producătorii lor; în loc să se lupte tot timpul în întuneric cu minciuna care se preface a fi bună, o poate privi în adevărata ei înfaţişare. Termenul grecesc pentru călcători de lege este sugestiv – Παρανόμους , „paranomous”, „cei alături de normă”, el însemnând nu numai călcătorii de lege ca persoane, entităţi, duhuri, ci amprenta originară a răutăţii îndemnătoare spre despărţire de lege, şoapta şarpelui către Eva, tentaţia sădită în noi dinainte de naştere de a părăsi legea. Cu acest verset, sufletul vede cum Dumnezeu călăuzeşte ieşirea din Egipt, adică din domnia patimilor, „luminând pe Israel cu stalp de foc”. Coincident, cu acest verset începe litera samekh, S, însemnand „sprijin” sau „suport”. „Ajutorul meu şi sprijinitorul meu eşti Tu, în cuvântul Tau am nădăjduit. Depărtaţi-vă de la mine cei ce vicleniţi şi voi cerceta poruncile Dumnezeului meu.” Sufletul care îşi pune toată nadejdea în cuvântul Lui Dumnezeu străbate nişte etape, descrise de acest psalm, aşa cum s-a văzut şi până aici, în foarte mare profunzime şi detaliu. Aici regăsim momentul, desluşit foarte bine de Sf. Maxim Mărturisitorul, în care sufletul ajunge la „prefacerea puterilor naturale în raţiunile cunoscute ale virtuţilor”. Răul este somat să îşi retragă amprenta deformatoare de pe puterile sufleteşti. Cunoscătorul descoperă că nu numai viciile aparente sunt de fapt virtuţi deformate, ci chiar ignoranţa aparentă ascunde virtuţi îngropate până atunci în uitare de sine şi viclenii ale răutaţii. Sprijin aici înseamnă că sufletul învaţă să se sprijine pe energiile necreate, departe de orice înţeles lumesc, prin aceasta obţinând revelaţia celor ascunse până atunci ale firii sale. Deîndată ce lumina harică pătrunde în sufletul animat de trairile înălţate mult în lucrarea virtuţilor, ascetul vede cum ceea ce era o limită a sufletului, sau un prag în aparenţa de netrecut pentru puterile lui, devine, de fapt, o nouă treaptă, iar puterile întunericului se disipă şi sunt silite să facă loc cunoaşterii dumnezeieşti la „viteze” sporite. „Merge-vor din putere în putere” spune altundeva psalmistul despre această alergare în haină de virtuţi lăuntrice catre cer, la capătul căreia „arăta-Se-va Dumnezeul dumnezeilor în Sion”, cunoaşterea naturală face loc celei supranaturale, iar cunoaşterea de sine – dialogului cu Cuvântul. Până aici despătimirea şi luminarea erau o îndepărtare a consecinţelor întunecării prin păcat asupra virtuţilor văzute, lucrătoare, întrucâtva exterioare. De aici înainte Cuvântul spune „nu am venit să stric legea ci să o împlinesc”, descoperind sufletului aflat cu unele virtuţi în contemplare iar cu altele în lucrare căi şi puteri de care nimeni nu avea cunoştinţă şi care sunt partea moştenirii lui ceresti, noua lui identitate lucrătoare în Ierusalimul cel nou. „Apără-mă, dupa cuvântul Tău şi mă viază, şi să nu-mi dai de ruşine aşteptarea mea. Ajută-mă şi mă voi mantui şi voi cugeta la îndreptările Tale, pururea.” Sufletul, văzând lumina harică şi scoaterea lui de sub ignoranţă şi păcat cu puteri sporite, cunoaşte că aceste lucrari nu-i aparţin şi nu le merită în niciun fel şi îşi mărturiseşte slăbiciunea. Aşa cum o funie nu poate sta dreaptă prin sine, nici sufletul, chiar dacă a dobândit sens şi consistenţă în lucrarea poruncilor, nu poate să stea drept cu de la sine putere. Este prima dată însă când sufletul spune că îşi simte mântuirea aproape, ca şi cum ar fi în uşa ei, şi că întrevede putinţa de a sta veşnic în umbra îndreptărilor dumnezeieşti. „Defăimat-ai pe toţi cei ce se depărtează de la îndreptările Tale, pentru că nedrept este gândul lor.” Discernământul sufletului luminat de har ajunge la rafinament microscopic, putând contempla articulaţiile unui gând, ispita cea mai bine ascunsă, pricinile cele mai subtile ale rătăcirii şi putându-le denunţa drept rele de la primul atac, când răutatea nu e manifestă ci se arată doar ca o palidă ispită a îndepărtării de lege. „Socotit-am călcători de lege pe toţi păcătoşii pământului; pentru aceasta am iubit mărturiile Tale, pururea.” Toţi păcătoşii pământului înseamnă toate pricinile răutăţii sădite în firea omenească şi în lume de diavol, dar şi puterile care luptă contra întrupării Cuvantului şi locuirii Lui în om. La acest moment, puterea diabolică este în întregime circumscrisă, nu mai are lucrare capabilă să pună pe om sub osânda veşnică, toate meşteşugurile şi rafinamentele răului sunt date la o parte pentru ca sufletul să guste veşnicia mărturisirii către Dumnezeu. Inţelegem vestirea înfricoşătoarei patimi pe cruce, unde Mântuitorul pune capăt acţiunii cu tendinţă la infinit a răului. Virtuţile ascunse ale sufletului trezesc în trăitor dorinţa de a se lega de crucea mântuirii şi a ucide firea veche prin cruce, dar prin crucea vieţii, aşa cum a dat pildă Mântuitorul, spunând că bobul de grâu, dacă nu moare, nu aduce rod. Samekh este prima literă a cuvântului ebraic însemnând „moarte”. „Străpunge cu frica Ta trupul meu, ca de judecăţile Tale m-am temut”. Aici frica de Dumnezeu întrevede preţul uriaş de sacrificiu care a trebuit dat prin pătimirea Lui Hristos pentru ca oamenii să fie eliberaţi şi de sub păcat şi de sub constrângerile firii; părinţii bisericii însă spun şi că este proorocie despre împreună-răstignirea sfinţilor cu Hristos, aşa cum au vestit-o apostolii şi mai ales Pavel. Lumina harică face pe ascet sa trăiasca răstignirea launtrică, nesângeroasă, dar aducatoare de asemănare cu vărsarea sangelui Lui Hristos pe cruce. Dacă în prima parte a psalmului aveam mişcări mici ale minţii animată de duh, străbătând, pentru a produce unirea în despătimire, numeroase puteri şi înfaţişări ale sufletului, şi lor le corespund treziri ale sufletului la virtute cu mişcări ample, dacă în a doua parte începem prin a vedea un plonjon al conştiinţei, „mână în mână” cu sufletul, în mişcări fine şi discrete, permiţând discernamântul asupra unor stări foarte puţin aparente pentru cei trăitori doar în exterior, de aici încolo începem să vedem cum o singură literă, samekh, legarea de crucea care ridică şarpele răscumpărării împotriva şerpilor deşertului, răsfrânge lumina dintr-un singur punct sau, mai bine zis, dintr-o dimensiune foarte discretă a sufletului asupra întregii alcătuiri omeneşti. Psalmul se îndreaptă spre partea dedicată îndumnezeirii.

Dr. Alexandru Theodor Amarfei

Eterna, Divina Dragoste – Alex Enache

black-love-art-intimacy1

Ce ar putea fi dragostea?

Cum vedem noi dragostea?

Cum am trăi fără simţământul dragostei?

Toate acestea sunt doar câteva întrebări pe care mi-am propus să le dezbat.

Dragostea este afecţiunea unei persoane faţă de tot ce e în jurul ei.

Ziua dragostei este Dragobetele.

Această zi a dragostei nu semnifică doar găsirea unei relaţii între două persoane, ci acest zeu al iubiri sub numele de „Dragobete”, frate cu Eros la greci sau Cupidon la romani, pe lângă faptul că este protectorul iubirii şi al găsirii unei iubiri, este vestitorul primelor zile de primăvară, aduce împerecherea păsărilor.

Dragobetele este cel care aduce trezirea la viaţă din amorţirea iernii.

Cum vedem noi dragostea?

Din păcate, de cele mai multe ori, când ne referim la dragoste, totul se rezumă doar la a iubi pe cineva, având o relaţie cu cineva.

Noi ştim că dragostea are mai multe forme:

dragostea unei persoane faţă de aproapele său,

dragostea părintească,

dragostea de mediul înconjurător,

dragostea faţă de ţară, ce se manifestă prin patriotism.

Cu alte cuvinte trebuie să punem dragoste în tot ce facem.

Din fericire pentru noi, cele care mai promovează şi transmit mai departe valorile iubirii sunt biserica şi şcoala/educaţia.

Cum am trăi fără simţământul dragostei?

Să ne imaginăm o lume, o societate fără dragoste, ea ar putea fi o lume rece, o lume fără afecţiune, în care nu ne putem exprima emoţiile, sentimentele, ca şi când oamenii ar avea sufletele împietrite.

Dragostea este un sentiment pe care îl are toată lumea. Nu putem trăi fără dragoste.

Atunci când suntem îndăgostiţi şi săgeata lui Cupidon ne pătrunde în inimă, ştim că nu ne mai trebuie nimic,  doar persoana iubită.

Cînd privim fiinţa dragă, ne simţim  ca şi când am avea un gol în stomac, dar totuşi ne simţim mai puternici,  mai încrezători în noi,

crezând că putem doborî orice obstacol ne-ar sta în cale,  putem  muta munţii din loc.

Cu ajutorul dragostei parcă simţim că drumul vieţii ne e mai uşor de parcurs, confundând viaţa pământească cu cea din Eden.

Dragostea nu se poate descrie prin cuvinte, gesturi, iubirea se simte, pur şi simplu atunci când avem persoana potrivită lângă noi,

să ne bucurăm de simţământul dragostei până la ultima clipă ,

dragostea adevărată doar o dată este.

Şi totuşi, ce este dragostea?

E acel sentiment frumos, când simţim că totul este posibil,

când o secundă pare un an, iar anul pare un ceas,

când lacrimi apar ca să fie şterse cu gingăşie de altă mână.

Sufletul parcă are aripi şi zboară acolo unde numai el ştie pentru o clipă efemeră de fericire…

Un lucru banal declanşează o tragedie …

un gest micuţ transformă totul într-un val uriaş de bucurie…

e acel ceva ce numai cei ce iubesc înțeleg,

dar nu ştiu a-l descrie.

Alex Enache       

Putem auzi conștiințele neascultate – Mihai Nistor

1460041_1436026166609738_647210061_n

Putem auzi conştiinţele neascultate, căci o conştiinţă ce vorbeşte în cel mai intim şi adânc clivaj al fiinţei noastre, izolată de glaciaţia existenţei în compromis, strigă până când altcineva o va auzi. Niciun gest ratat de conştiinţă nu va rămâne o emanație mută.

Inserţia de qualia în lume face fix ceea ce spune că face: generează eficiență. “Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: Părinte avem pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam.”

Din acest moment, conlocuirea cu starea de compromis reprezintă un act de desuetitudine, pentru că ceea ce ar trebui să fie un gest spiritual intim devine “strigare în uliţi şi de pe acoperişuri”, în sensul că orice act ratat de conştiinţa nu rămâne fără implicaţii reale.

Alţii se vor face ascultători ai tristeţii interioare de a întoarce spatele Cuvântului, iar disciplina reflexiv asumată de a te centra pe dialectica conştiinţei trebuie să te aducă în pragul firesc de a auzi şi conştiinţele neascultate.

Poate fi percepută această muţenie din alţii, dar nu poate fi ascultată, actul volitiv condiţionând personalizarea manifestabilului axiologic.

Desigur, intimitatea gestului este un context subînţeles, totul indicând spre o reacţie ce poate fi concepută doar în condiţionarea neutralităţii. Mediile catalitice sunt singurele care pot cuantifica reacţii paritabile cu cele descrise.

Spovedania în acest unghi reprezintă o reacţie în neutralitate, devenită factor de evacuare al fenomenelor morbide imanente stării de compromis asumat.

În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile pământului cuvintele lor. Apostolii şi cuvântul viu ce-L vehiculează devin agenţii actualizării conştiinţelor minerale.

Dar scris este şi: dacă într-un loc nu va vor primi pe voi, nici nu vă vor asculta, ieşind de acolo, scuturaţi praful de sub picioarele voastre (praful – actele moarte ale conştiinţelor noastre),  spre mărturie lor.

Se pare că apa reprezintă mediul neutru prin excelenţă, iar în acest context capătă parcă alt sens secvenţă: “Căci fiecare (om) va fi sărat cu foc, după cum orice jertfă va fi sărată cu sare. 50 Bună este sarea; dacă însă sarea îşi pierde puterea, cu ce o veţi drege? Aveţi sare întru voi şi trăiţi în pace unii cu alţii.”

Ştim că fără minerale şi procesele de ionizare conexe, comunicarea de orice fel ar fi incompatibilă cu fiziologia animală, iar fără agentul neutru numit apă nu am avea conservare nealterată a mesajului.

Sensul versetelor pare să indice cuvântul revelaţie (sarea ce reprezintă pe apostoli ca vehicule ale Cuvântului), perfect conservat de apă vie, ce intră în reacţie ideală de sinteză, cataliză şi imanență cu centrii conştiinţelor tumefiate de cădere.

Mihai Nistor

 

Acatistul Sfintei Muceniţe Filofteia – 7 Decembrie

martyr-philothea-of-argesSf-Filofteia-1

Troparul Sfintei Muceniţe Filofteia, glasul al 8-lea:

Întru răbdarea ta ţi-ai agonisit plata ta, Fericită Filofteia, întru ispite neîncetat răbdând, în bătăi suferind, în necazuri binevoind, pe săraci miluindu-i şi pe flămânzi săturându-i; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, bună fecioară, să se mântuiască sufletele noastre.

Condacul 1

Ca ceea ce din pruncie jertfă fără prihană te-ai adus lui Dumnezeu, prin fapta bună, Filofteie preafericită, Celui ce din pântecele maicii tale te cunoştea pe tine, ceea ce te-ai arătat podoaba fecioarelor şi locuitoarea cămării celei de nuntă, vrednică eşti de laudă! Pentru aceasta cântăm ţie: Bucură-te, Filofteie, fecioară prealăudată!

Icosul 1

Plecând acum genunchii înaintea Făcătorului tuturor şi mâinile întinzindu-le către Cuvântul cel mai înainte de veac, iertare greşelilor noastre cerem, putere de cuvânt, luminare şi pricepere minţii noastre, ca să lăudăm nevoinţele şi vitejiile fericitei Filofteia şi către dânsa să grăim cu căldură unele ca acestea:
Bucură-te, Filofteia, cea din rău tată născută;
Bucură-te, că de mamă credincioasă ai fost crescută;
Bucură-te, trandafirul răsărit din mărăcine;
Bucură-te, că tot timpul bun miros reverşi din tine;
Bucură-te, că în lume ai fost blândă mieluşiţă;
Bucură-te, că a ta mamă ţi-a fost bună păstoriţă;
Bucură-te, pruncă sfântă, cu desăvârşită minte;
Bucură-te, că de mică ai mers pe căile sfinte;
Bucură-te, că în chinuri ţi-a fost totdeauna traiul;
Bucură-te, că răbdarea te-a făcut să câştigi raiul;
Bucură-te, că necazuri suferit-ai multe foarte;
Bucură-te, că de Domnul te-ai preamărit după moarte;
Bucură-te, Filofteie, fecioară prealăudată!

Condacul al 2-lea

Mutându-se din viaţa aceasta vremelnică, binecredincioasă maica ta, te-a lăsat pe tine la toată lipsa plinitoare şi moştenitoare faptelor ei celor bune, pe care urmându-le, ai cântat lui Dumnezeu neîncetată cântare: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Frică şi cutremur ne cuprinde pe noi, cei întunecaţi la minte, că nu ne pricepem de unde vom începe a-ţi aduce ţie laude, fecioară, sau care cântare îţi vom cânta, sau cu ce cununi te vom încununa; dar îndrăznind, pentru rugăciunile tale cele către Dumnezeu, cu inima umilită cântăm ţie acestea:
Bucură-te, odrăslirea cea în Târnov răsărită;
Bucură-te, cea de Domnul în rai acum răsădită;
Bucură-te, aurora cu raze strălucitoare;
Bucură-te, stea cerească ce luminezi ca un soare;
Bucură-te, că în lume te-a hrănit cereasca rază;
Bucură-te, că prin tine creştinii se luminează;
Bucură-te, că pe tine te-am câştigat bogăţie;
Bucură-te, că povaţă ne-ai dat cum să urmăm ţie;
Bucură-te, că prin tine am primit hrana cerească;
Bucură-te, pilda celor ce vor să se mântuiască;
Bucură-te, călăuza sufletelor celor drepte;
Bucură-te, îndreptarul fecioarelor înţelepte;
Bucură-te, Filofteie, fecioară prealăudată!

Condacul al 3-lea

Auzind tu, fericito, glasul Evangheliei Domnului, care fericeşte pe cei milostivi, tare l-ai întipărit în inima ta şi cu atâta credinţă l-ai primit şi atâta l-ai iubit, încât cu înfocata şi dumnezeieasca râvnă aprinzându-te, cu însutite osteneli şi cu sârguinţă multă ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Multă purtare de grijă ai avut în cugetul tău pentru săraci, fericită Filofteie, pentru că râvneai ca să nu rămână nici unul nemiluit din cei ce aşteptau de la tine milostenie, nici un flămând să nu se ducă nesăturat, nici un gol neîmbrăcat, nici un mâhnit nemângâiat; pentru care, lăudându-te, cântăm ţie acestea:
Bucură-te, comoara milei, cea-n veci nedeşertată;
Bucură-te, îmbrăcarea celor goi fără de plată;
Bucură-te, celor flămânzi pâine bună, hrănitoare;
Bucură-te, celor străini casă adăpostitoare;
Bucură-te, izbăvitoare a celor primejduiţi;
Bucură-te, alinare a rănii celor mâhniţi;
Bucură-te, celor căzuţi grabnică sprijinitoare;
Bucură-te, la nevoie fierbinte folositoare;
Bucură-te, feciorie, cu milostenie însoţită;
Bucură-te, tinereţe, cu viaţă îmbunătăţită;
Bucură-te, mângâierea celor ce se roagă ţie;
Bucură-te, că prin moarte ai rămas de-a pururi vie;
Bucură-te, Filofteie, fecioară prealăudată!

Condacul al 4-lea

Văzându-te pe tine vrăjmaşul firii omeneşti că te-ai apucat de lucrarea şi săvârşirea faptei celei bune şi mai vârtos de fapta care fi-va lăudată în ziua Judecăţii, a socotit să te împiedice pe tine ca oarecând pe Eva în rai, dar n-a putut, căci neîncetat cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Ca viforul s-au pornit asupra ta urâţii şi spurcaţii diavoli şi ispitiri fără de număr ţi-au adus, ca prin mulţimea şi greutatea ispitelor să te întoarcă pe tine de la o lucrare ca aceasta. Dar tu, fericită, fiind întemeiată pe Hristos, Piatra cea din capul unghiului, tare i-ai sfărâmat pe ei; drept aceea, vrednică eşti a te cinsti cu acestea:
Bucură-te, fericito, cea de fapte bune plină;
Bucură-te, că prin chinuri te-ai îmbrăcat cu lumină;
Bucură-te, desfătarea maicii tale iubitoare;
Bucură-te, diademă a înţeleptelor fecioare;
Bucură-te, pruncă sfântă a Domnului următoare;
Bucură-te, milostivă, cea de săraci iubitoare;
Bucură-te, că pe diavol tu l-ai umplut de ruşine;
Bucură-te, că satana a fost biruit prin tine;
Bucură-te, că credinţă ai avut în Hristos tare;
Bucură-te, că răsplată dobândit-ai prin răbdare;
Bucură-te, vitejie, în trup de copil lucrată;
Bucură-te, biruinţă, de Duhul Sfânt insuflată;
Bucură-te, Filofteie, fecioară prealăudată!

Condacul al 5-lea

Vifor de urgie mare a pornit tatăl tău cel întunecat la minte şi împietrit la inimă, suflând cu îngroziri şi cu chinuri asupra ta, fericită Filofteie; dar n-a putut să te clintească, pentru că întemeiată erai pe Piatra credinţei, Hristos, pe care tu, preaînţeleaptă fecioară, stând, lui Hristos, Celui ce te întărea pe tine, ai cântat: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Cine din pământeni poate să spună cu de-amănuntul chinurile tale câte ai suferit de la tatăl tău cel întunecat la cuget şi de la mama ta vitregă? Şi ce minte poate să priceapă răbdarea ta, întru toate câte ai pătimit? Drept aceea, minunându-ne de viaţa ta cea mai presus de fire, te lăudăm cu fericiri ca acestea:
Bucură-te, cea de Domnul pentru milă rânduită;
Bucură-te, că mult ai fost de tatăl tău chinuită;
Bucură-te, că adesea ai fost şi crunt biciuită;
Bucură-te, că pe spate şi pe obraz ai fost lovită;
Bucură-te, căci chinuri grele şi bătăi ai îndurat;
Bucură-te, că pe toate cu tărie le-ai răbdat;
Bucură-te, că în trup răni, ca Hristos, ai suferit;
Bucură-te, că din cale nimic nu te-a clintit;
Bucură-te, că în toate bucuroasă ai pătimit;
Bucură-te, că şi viaţa pentru Domnul ţi-ai jertfit;
Bucură-te, că de Dânsul eşti acum în cer mărită;
Bucură-te, că luat-ai cununa neveştejită;
Bucură-te, Filofteie, fecioară prealăudată!

Condacul al 6-lea

Când tu, preafericită Filofteie, împărţeai hrană săracilor, atunci satana, ca şi la Iuda, a pus în mintea tatălui tău gând rău şi ucigaş; că pândindu-te pe tine din loc ascuns şi văzându-te hrănind flămânzii, îndată s-a umplut de drăcească mânie şi a zvârlit în tine cu barda cea plugărească; şi rănindu-ţi piciorul, îndată ţi-ai dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, de care bucurându-te tare, ai cântat: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Înger s-a trimis atunci din cer ca să lumineze trupul tău cel fecioresc, Muceniţă Filofteie; şi venind, a stat nevăzut şi a început a grăi către tine:
Bucură-te, Muceniţă, cea de tatăl tău ucisă;
Bucură-te, că dând milă, către Domnul eşti trimisă;
Bucură-te, că răbdarea te-a suit la înălţime;
Bucură-te, că de-aproape vezi pe Preasfânta Treime;
Bucură-te, că de Domnul eşti aleasă şi primită;
Bucură-te, că de Dânsul eşti în rai sălăşluită;
Bucură-te, că de-a pururi porţi luminată cunună;
Bucură-te, că în ceruri stai cu drepţii împreună;
Bucură-te, că ai parte între sfintele fecioare;
Bucură-te, că de slavă te-ai făcut moştenitoare;
Bucură-te, că în ceruri eşti de-a pururi desfătată;
Bucură-te, că-n tot timpul de noi eşti binecuvântată;
Bucură-te, Filofteie, fecioară prealăudată!

Condacul al 7-lea

Zăcând trupuşorul tău cel curat pe pământ şi încă sânge din piciorul tău cel tăiat curgând, cu strălucire cerească a fost înconjurat, încât şi locul cel dimprejur s-a umplut de lumină; şi aceasta văzând ticălosul şi ucigaşul tău tată, cu spaimă înfricoşându-se, a alergat în cetate şi a spus cele ce a văzut, că nu ştia întunecatul să cânte: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Alergând fecioarele dimpreună cu mamele lor la locul unde erai ucisă, ca să te vadă pe tine, fericită Filofteie, şi văzând cu ochii lor strălucirea luminii care te înconjura, minunându-se întru sine, au început a te lăuda, zicând:
Bucură-te, Filofteie, înţeleaptă şi preabună;
Bucură-te, că eşti nouă soră scumpă şi cunună;
Bucură-te, că în ceruri s-a proslăvit al tău nume;
Bucură-te, că lumină eşti fecioarelor în lume;
Bucură-te, că la Domnul ţi-a fost inima de mică;
Bucură-te, că, iubindu-L, de chinuri nu ţi-a fost frică;
Bucură-te, că spre bine mult ai fost sârguitoare;
Bucură-te, că în toate întreci pe alte fecioare;
Bucură-te, că pe Domnul L-ai câştigat acum mire;
Bucură-te, că guşti de-acum a raiului îndulcire;
Bucură-te, că în ceruri te avem mijlocitoare;
Bucură-te, că la Domnul ne eşti caldă rugătoare;
Bucură-te, Filofteie, fecioară prealăudată!

Condacul al 8-lea

Auzind arhiepiscopul Târnovei cele spuse de tatăl tău, îndată, cu dregătorii cetăţii şi cu tot clerul şi poporul, a venit la tine; şi văzând ei trupul tău strălucind de lumină, cu frică au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Tot oraşul Târnovei şi satele dimprejur au alergat la locul ce strălucea, fecioară Filofteie; şi văzând minunea care s-a săvârşit întru tine, dimpreună cu arhiepiscopul ţi-au împletit cântări, zicând unele ca acestea:
Bucură-te, a Târnovei laudă nestricăcioasă;
Bucură-te, sfânt vlăstar din maică binecredincioasă;
Bucură-te, crinul fraged din grădina lui Hristos;
Bucură-te, floare albă cu neveştejit miros;
Bucură-te, chip al milei şi al dragostei creştine;
Bucură-te, viaţă scurtă înveşnicită prin mult bine;
Bucură-te, că prin trude eşti mutată între sfinte;
Bucură-te, că guşti raiul pe care l-ai dorit fierbinte;
Bucură-te, că acolo ţi-ai găsit pe maica bună;
Bucură-te, că te veseleşti cu dânsa împreună;
Bucură-te, că podoabă Biserica te câştigă;
Bucură-te, că tot omul te laudă şi îţi strigă:
Bucură-te, Filofteie, fecioară prealăudată!

Condacul al 9-lea

Strânsă fiind toată mulţimea poporului împrejurul tău, cu frică s-a apropiat de tine, vrând să te ridice de la pământ; dar văzând greutatea cea mai presus de fire a trupului tău, toţi s-au umplut de mirare şi cu spaimă au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Înţelegând poporul că nu-ţi este voia să te ridice de la pământ, cu nedumerire se uitau unii la alţii; apoi, luminaţi fiind de sus, au început să numească toate mănăstirile, şi văzând că vrei să mergi la biserica din Curtea de Argeş, au început a grăi ţie:
Bucură-te, că tu însăţi ţi-ai hotărât locuinţa;
Bucură-te, că prin Domnul ţi s-a împlinit dorinţa;
Bucură-te, că departe s-a vestit al tău sfânt nume;
Bucură-te, că viaţa ţi s-a cunoscut în lume;
Bucură-te, fericito, tu preascump al nostru rod;
Bucură-te, că te-aşteaptă Radu Negru Voievod;
Bucură-te, că mergi astăzi să lucrezi în România;
Bucură-te, că departe ţi-ai întins apostolia;
Bucură-te, că poporul vine voia să-ţi plinească;
Bucură-te, iubitoare de Ţara cea Românească;
Bucură-te, că românii te-au câştigat bogăţie;
Bucură-te, că de-a pururi şi noi îţi vom cânta ţie:
Bucură-te, Filofteie, fecioară prealăudată!

Condacul al 10-lea

Dacă s-a dat ştire lui Radu Negru Vodă că vrei să vii în Ţara Românească, cu lacrimi de bucurie a lăudat pe Dumnezeu şi luând mulţime de popor a alergat către Dunăre, întru întâmpinarea ta; şi văzându-te de mult popor petrecută, a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Primit-a Domnul Ţării Româneşti, Radu Negru Vodă, cu mare bucurie şi evlavie cinstitele şi sfintele tale moaşte, şi lăudând pe Dumnezeu, a grăit către tine aşa:
Bucură-te, Filofteie, muceniţă preacinstită;
Bucură-te, cea de Domnul ţării noastre dăruită;
Bucură-te, voitoarea noastră cea de prea mult bine;
Bucură-te, că pământul ni s-a luminat prin tine;
Bucură-te, că noi astăzi te primim ca pe un soare;
Bucură-te, că în jurul tău verşi raze mângâietoare;
Bucură-te, că la Argeş ţi-ai ales lăcaş în lume;
Bucură-te, că poporul îţi cinsteşte al tău nume;
Bucură-te, că podoabă vei fi Bisericii veşnic;
Bucură-te, frumuseţea şi stâlpul cel puternic;
Bucură-te, păzitoare a credinţei strămoşeşti;
Bucură-te, mândră floare a grădinii româneşti;
Bucură-te, Filofteie, fecioară prealăudată!

Condacul al 11-lea

Făclie purtătoare de lumină te avem pe tine, fecioară Filofteie, că luminezi toată Biserica din Ţara Românească şi, izvorând bună mireasmă, neîncetat reverşi tămăduiri celor ce aleargă cu credinţă la racla sfintelor tale moaşte! Pentru aceasta lui Dumnezeu, Celui ce Te-a preamărit pe tine, cu neîncetate mulţumiri Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Având noi sfintele tale moaşte pe pământul nostru ca pe o comoară nepreţuită, ne umplem de sfinţenie, şi privind la dânsele ca la o lumină cerească, cu frică şi cu cutremur cântăm ţie acestea:
Bucură-te, că tu însăţi ţi-ai ales această ţară;
Bucură-te, că la Argeş moaştele ţi se aşezară;
Bucură-te, Filofteie, sfânta noastră bogăţie;
Bucură-te, că mari daruri ţi-a hărăzit Hristos ţie;
Bucură-te, strălucirea credinţei celei creştine;
Bucură-te, îndulcirea celor ce vin către tine;
Bucură-te, lecuirea bolilor nenumărate;
Bucură-te, dătătoare de puteri şi sănătate;
Bucură-te, rugătoarea cea pentru noi cu căldură;
Bucură-te, că prin tine spre noi Domnul se îndură;
Bucură-te, că tot omul din ajutoru-ţi apucă;
Bucură-te, că pe nimeni nu-l laşi mâhnit să se ducă;
Bucură-te, Filofteie, fecioară prealăudată!

Condacul al 12-lea

Auzit-am, fecioară Filofteie, viaţa ta cea dumnezeiască, văzut-am şi minunile tale, şi îndulcindu-ne de facerile tale de bine ce arăţi nouă în toate zilele, credem şi îndrăznirii tale către Dumnezeu. Drept aceea, lui Hristos, Celui ce te-a mărit pe tine, din inimă Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Lăudăm nevoinţele tale, Filofteie fecioară, cinstim patimile, mărim îndelungă-răbdarea ta, fericim sfântul tău sfârşit, cântăm bărbăţia ta cea neînvinsă ce s-a arătat în trupul tău cel tinerel şi crud; şi privind toate ostenelile vieţii tale care te-au preamărit pe pământ şi în cer, unde acum locuieşti, te rugăm, fă pomenire şi de noi, cei ce alergăm la racla sfintelor tale moaşte, ca, izbăvindu-ne de toată nevoia şi Împărăţiei cerurilor făcându-ne părtaşi, să te lăudăm pe tine, grăind unele ca acestea:
Bucură-te, cea la Târnov în Bulgaria sfinţită;
Bucură-te, cea de ceruri românilor dăruită;
Bucură-te, că acum locuieşti la înălţime;
Bucură-te, că în lume săvârşeşti minuni mulţime;
Bucură-te, că stai veşnic între cetele mărite;
Bucură-te, că prin tine mila Domnul ne trimite;
Bucură-te, că vezi faţa Ziditorului a toate;
Bucură-te, că prin tine din primejdii El ne scoate;
Bucură-te, că solia ta are trecere la Domnul;
Bucură-te, că-ţi ascultă rugile pentru tot omul;
Bucură-te, că eşti nouă ajutor întru primejdii;
Bucură-te, că pe tine te avem stâlp al nădejdii;
Bucură-te, Filofteie, fecioară prealăudată!

Condacul al 13-lea

O, întru tot lăudată şi mult milostivă Muceniţă Filofteie, primind mulţumirea noastră cea săracă şi această puţină rugăciune de acum, de toate relele ne păzeşte, pace lumii mijloceşte, de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi ne mântuieşte şi ne apără pe noi de veşnica osândă, ca dimpreună cu tine, lui Hristos Dumnezeu să-I cântăm: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Plecând acum genunchii înaintea Făcătorului…, Condacul 1: Ca ceea ce din pruncie jertfă fără prihană…,

Icosul 1

Plecând acum genunchii înaintea Făcătorului tuturor şi mâinile întinzindu-le către Cuvântul cel mai înainte de veac, iertare greşelilor noastre cerem, putere de cuvânt, luminare şi pricepere minţii noastre, ca să lăudăm nevoinţele şi vitejiile fericitei Filofteia şi către dânsa să grăim cu căldură unele ca acestea:
Bucură-te, Filofteia, cea din rău tată născută;
Bucură-te, că de mamă credincioasă ai fost crescută;
Bucură-te, trandafirul răsărit din mărăcine;
Bucură-te, că tot timpul bun miros reverşi din tine;
Bucură-te, că în lume ai fost blândă mieluşiţă;
Bucură-te, că a ta mamă ţi-a fost bună păstoriţă;
Bucură-te, pruncă sfântă, cu desăvârşită minte;
Bucură-te, că de mică ai mers pe căile sfinte;
Bucură-te, că în chinuri ţi-a fost totdeauna traiul;
Bucură-te, că răbdarea te-a făcut să câştigi raiul;
Bucură-te, că necazuri suferit-ai multe foarte;
Bucură-te, că de Domnul te-ai preamărit după moarte;
Bucură-te, Filofteie, fecioară prealăudată!

Condacul 1

Ca ceea ce din pruncie jertfă fără prihană te-ai adus lui Dumnezeu, prin fapta bună, Filofteie preafericită, Celui ce din pântecele maicii tale te cunoştea pe tine, ceea ce te-ai arătat podoaba fecioarelor şi locuitoarea cămării celei de nuntă, vrednică eşti de laudă! Pentru aceasta cântăm ţie: Bucură-te, Filofteie, fecioară prealăudată!

şi se face otpustul.

%d blogeri au apreciat asta: