ai înfipt în glumă crengi de brad în mine

la inceput am râs și am crezut că e un joc suprarealist

jocul de-a San Sebastian gândeam fără gânduri

acum crengile au înverzit și mi-au schimbat structura genetică

când merg pe stradă oamenii le admiră și vor să le gâdile

dar oglinda mea nu le vede decât vag în alb-negru

vacile se travestesc în tauri verzi

și aleargă colindătorii înspăimântați

tu nu poți dormi cu gândul la cât de puternic și viguros am devenit

știi că am ajuns la cea mai bună versiune sensibilă a masculinității mele

sunt celebrul om-brad care aleargă după tramvaie.

Alexandru Povarnă