Primăvara Berbecului Alb – Alexandru Povarnă :)

 

55465047_2238683912818463_6499958842401488896_o

toți copacii erau înfloriți
aerul infestat de parfum de primăvară
am rupt câteva crengi albe de corcoduș
le-am înfipt în locul tuburilor de dren
așa se iese victorios din spital
indiferent
de zi-le-le
de la post-operator

Alex Povarnă

auto-tineri – alexandru povarnă

8-11carlights3

se desfac foi de zid din tine

îți mărești pupilele până explodează ferestrele

strălucești toată când ești la volan și îți mângâi piciorul

dacă autostrada nu se termină noi unde oprim?

pielea ta e roșie de la prea multe curse ilegale

suntem tineri și vitezomani în case părăsite de orice suflet

Alexandru Povarnă

poem sport – alexandru povarnă

 

 

20141223_lonewolfterrorist_hoodie_largejpeg

*acest poem se citește (de către poet, cititor, performer) făcând sport atât cât poate fizic

am primit cadou un trening: pentru sss…

nu râde nu râde nu râde babă vopsită

că-ți crap capul să scot creierul orb plimbat degeaba 80 de ani

crezi că e ușor să faci sport?

crezi că e ușor să nu dormi noaptea și să asculți muzică pe repeat

în așteptarea unei aripi de înger care să te biciuiască ?

crezi că e ușor să îți lași urmele pașilor în toate orașele Europei

ca să ți le strângă cu mătura și mașina de curățenie dimineața?

și eu unde sunt?

de ce nu mi-au lăsat urmele pașilor pe trotuar și străzi și scări

să încolțească când plouă cu lacrimi spermatoidizante

din ochi de femei-femei nu de femei-bărbat?

nu râde nu râde nuuu plânge femeie că nu vreau să îmi fie fertilizată urma

pantofului nou din seara aceasta

nu de tine, nu urma asta, nu seara asta.

plec. am plecat. sunt plecat!

Alexandru Povarnă

 

„Mulţumesc”, ne-am făcut mari – avem 2 ani deja :)!

Vorbeam într-o zi cu prietena mea – Mihaela Cardiş şi îi spuneam că îmi doresc să am o revistă a mea. Publicasem în „Ortodoxia tinerilor”, în „Cronica veche” – revistă prestigioasă din Iaşi; aveam o cărticică, publicată la Editura Idaco – „Tradiţii şi obiceiuri de Paşti”, scriam şi eu pe pereţi, pe unde apucam. Iar Mihaela a zis: „păi, fă-o!” Întotdeauna mă uimeşte simplitatea lucrurilor: cum de nu mi-a dat prin cap :)?

Şi l-am rugat pe profesorul meu de Statistică şi Informatică de la Psiho , dl. Cristian Mihai Pomohaci – nu, nu e cântăreţul – să mă ajute s-o realizăm tehnic. Zis şi făcut, s-a şi apucat de treabă şi a conceput acest Ceva,  care pentru mine este al III-lea copil – Revista Mulţumesc.

Mulţumesc, Cristian – să fii sănătos şi bucuros mereu! 

Dar, haideţi să vă spun cum am cunoscut-o pe Mihaela – tot Facebook-ul, săracu’ :)! Erau două doamne pe FB, care vorbeau despre cum pot să ajute mai eficient copiii dintr-un orfelinat. Una era dna Dr. în Ştiinţe medicale – Mădălina Nour Ciuhodaru, iar cealaltă era Mihaela noastră, cadru didactic asociat la Facultatea de Medicină din Braşov. Am intrat în dialog cu ele şi cu Mihaela am ajuns să ne împrietenim, după o perioadă de tatonări. Mihaela mi-a semnalat cazul unui copil abuzat sexual – primul caz ce a ajuns la urechile mele, imediat ce am terminat Facultatea de Psihologie. Am căutat să-l ajut – indirect; am povestit  în revistă cum.

Imagini de la Cenaclul Monokeros, la care a participat, venind de la Braşov 🙂

Am pregătit împreună – reparaţie istorică – un tort aperitiv aniversar 😉

1238968_634275046603725_630494861_n

Cenaclul Monokeros, Ediţia a XII-a + tortul aperitiv

Artist decorator – Mihaela Cardiş

Prietenia noastră a cunoscut cutremure puternice; nu ne-am vorbit luni de zile, dar – ca în filmele siropoase – dragostea învinge întotdeauna :). Pacifiştii de serviciu sunt chiar colegii de revistă – Alex Povarnă, cu rugăciunea şi, surpriză – marele certăreţ de pe Facebook, doctorul Alex Amarfei, colegul nostru. Acum să nu credeţi cumva – dau tot din casă – că ei doi nu s-au ciondănit straşnic :D! Furcă! Dar şi ei se iubesc, cred, ca nişte frăţiori ce suntem.

Chiar dacă nu se vede în anumite poze, ea este cu noi, doar că era cea care poza.

Fata asta este un miracol al bunului Dumnezeu şi nu exagerez deloc, spunând asta. A răzbătut singură în lume, trecând printr-o Vale a Plângerii de mulţi ani de zile. A ieşit întărită, un om cu capul pe umeri, independent şi plin de demnitate. A ajuns să predea tinerilor studenţi; fiind o profesoară foarte severă şi dorind ca studenţii ei să înveţe cu adevărat meseria de Asistent medical, ea va fi emblematică, va rămâne în memoria lor, poate chiar după ce Mihaela nu va mai fi în UMF Braşov, aşa cum din păcate s-a cam decis. Nu am cum să-i schimb hotărârea, dar mă doare că ea şi prea mulţi alţi oameni de valoare sunt în situaţia de a renunţa la o muncă pe care o iubesc, la studenţii pe care – ca o mamă severă – îi îndrumă. Şi btw – e şi o mamă minunată :)! Este frumoasă, deşteaptă, cântă -împreună cu fiul ei uneori , compune muzică, e sensibilă, rea, când trebuie, când o calci pe codiţă ;); bună şi înţeleaptă, oricând ai nevoie de un prieten;  talentată, iar Rubrica Medicală, coordonată de ea este cea mai bine aspectată statistic din revistă. Te iubesc, Doamnă! Şi cred că suntem 4 frăţiori adevăraţi, noi ăştia, zăpăciţii!

Pentru că ieri a fost ziua ei de naştere, iar eu m-am supărat pe covoarele mele, în loc să scriu despre fiinţa asta caldă şi iubitoare, acest articol aniversar este şi un tribut şi un mic dar pentru Mihaela. Îmi dau lacrimile, când vorbesc despre tine, doamnă :)! Te aştept la un pahar de vin şi de vorbă! Iar băieţilor noştri le mulţumesc că ne-au împăcat!

Despre Alexandru Povarnă – cel mai tânăr prieten al nostru am mai scris – 5 eternităţi, dacă nu ne-am vedea, eu am locul meu, într-un anume buzunărel de la cămaşa lui :)! Iar eu nu port cămaşă, aşa că e direct pe-acolo, circulând prin distinsele mele vene, artere, autostrăzi sanguine. Este atât de frumos să ştii că eşti iubit, acceptat, validat, criticat delicat, dar tandru şi cu prietenie, că nu contenesc a-I mulţumi lui Dumnezeu pentru această încredinţare totală în afecţiunea unui om, cu care nici măcar nu te-ai certat vreodată, lămuritor. Mai multe despre el în articolul dedicat lui. Ce este foarte curios la acest prieten drag al nostru, care ne poartă în rugăciune pe toţi, este faptul că numai eu îl cunosc – ceilalţi colegi şi prieteni nu l-au văzut niciodată în realitate. Asta pentru că el este un Zburător. Poetul Zburător. Dar ce pretenţii ar putea avea ei, când şi eu îl văd atât de rar. Ca poet, Alexandru mă uimeşte mereu. A evoluat, şi-a schimbat stilul, a devenit mai îndrăzneţ, masculin, separă planurile, astfel încât fireasca pietate să nu interfereze cu  o tinereţe vibrantă, pasională. Alex a devenit mult mai vizibil publicului şi sunt sigură că vom mai auzi de el şi ne vom mândri cu faptul că aici şi-a avut debutul.

Îţi mulţumesc – sunt sărace cuvintele; voi rosti doar cu inima Rugăciunea pentru prieteni. Pentru noi toţi.

Alexandru Amarfei

Ei, acum i-acum! Ce să mai spun despre el, când am scris mai mult decât despre oricare dintre colegi şi prieteni? Ne vedem atât de rar, încât nu mai reuşesc să iau pulsul prieteniei noastre :)! Poate că doar eu simt că nimic nu ne poate des-prieteni, decât noi înşine. Dar cred că totuşi aşa stau lucrurile. Şi sper să avem înţelepciunea de a preţui întâlnirea aceasta minunată între oameni atât de profunzi în prietenie, dar şi atât de distructivi, uneori. Dintre noi doi, la acest capitol, eu sunt campioana. În ciuda gurii lui mai mult decât bogate, Alex este un om plin de compasiune pentru cei aflaţi în suferinţă, cu o inimă fierbinte, dar o minte rece, lucidă, critică şi care analizează rapid situaţiile, cazurile medicale cu care se confruntă, iar dacă aţi devenit pacientul lui, mulţumiţi-I lui Dumnezeu. Face legături complexe, poate chiar filosofice între simptome, cauze ale lor, mod de viaţă, legătura cu Dumnezeu a pacientului, biochimia creierului şi a corpului acestuia, caracterul şi anduranţa lui fizică şi sufletească. Nu e un om obişnuit! Singurul lui defect îi este exterior 😉 – Facebook-ul! Dincolo de limbajul lui vehement stă o pedagogie, o scatoalcă ce urmăreşte să te trezească din înfumurare şi autosuficienţă, din scalda complacentă în balta plină de locuri comune, concepte nemestecate, d-apoi digerate, din impertinenţă, impoliteţe şi necunoaşterea lungului nasului. Este un om care-şi iubeşte Patria, dar cu luciditate, ferindu-se atât de platitudini reminiscente din vechea mult inflaţionată idee despre ea,  de sforăitoarele orgolii suprematiste, cât şi de complexele de inferioritate şi de autoflagelările respingătoare din mediile de socializare. Ţara, Mama, nu ţi-o alegi! Dumnezeu Însuşi te-a trimis anume în acea ţară! Şi nu ai voie să-ţi bălăcăreşti Mama! Am multe de spus despre generozitatea inimii lui, dar nu o s-o fac, pentru că nu vreau să-i iau plata cea mare de la Marele şi Veşnic Bunul Dumnezeu! Frăţioare, să ne ajute Bunuţul să nu-i risipim darul de a ne fi adunat împreună, oameni care-L iubim şi Îl slăvim pe Dumnezeu, după măsura micuţelor noastre puteri!

Ceea ce preţuiesc foarte mult la noi 4 este Adevărul, faptul că-l îndurăm, îl analizăm şi putem negocia oricând, orice situaţie. Ne-am văzut defectele, ne ferim să ne mai luptăm -ciiiică – aşa că ar trebui să înceapă Raiul încă de aici. Nu glumesc :)!

542824_10151351788438783_1903827029_n

Aici a început prietenia noastră – gaşca Cenaclul Monokeros

Alex este şi un soţ, un tată şi un fiu absolut deosebit, dar asta este taina vieţii lui personale, nu intru acolo! Doar îi îmbrăţişez oamenii dragi din viaţa lui, de la o distanţă respectuoasă, discretă, aşa cum îi şade bine unui prieten :)!

Mulţumim din suflet tuturor celor ce ne-au onorat cu gândurile şi sentimentele lor, împărtăşite în revista noastră – cât pot de curând voi scrie ceva special pentru Domniile Lor!

Chapeau bas!

Cristina Ghenof

https://www.facebook.com/Sprijinim-Casa-Sf-Iosif-din-Odorheiu-Secuiesc-274266215950658/

https://multumesc.mobi/2014/07/18/pentru-tine-madalin/

https://multumesc.mobi/2015/04/10/ziua-celui-mai-iubit-dintre-berbeci/

https://multumesc.mobi/2014/06/07/prietenia-lui-alex-amarfei-pentru-ziua-sa/

https://multumesc.mobi/2014/08/19/cum-mi-am-facut-rost-de-un-fiu-deja-mare-prezentare-alexandru-ivan/

https://multumesc.mobi/2015/07/10/cenaclul-monokeros/

 

Nu-mi scăpa inima – Alexandru Povarnă

angry-wolf-hd-ovpkzot6

nu-mi scăpa inima
s-ar putea să o mănânce câinii vagabonzi,
iar eu am crescut-o cu trufe importate.
am băut anestezic până m-am îmbătat
și…
dacă sar în mijlocul lor le rup dinții cu gura
apoi merg la o plimbare pe victoriei cu zâmbetul meu
goldonian vopsit din mix de sânge câinesc.
adună oase. toarnă iubire. reclădește corpuri.
bla-bla-bla!
strigătul nașterii. respirația negrului.
da! da! da!
zâmbet. reflector. trăiește.
nu-mi scăpa inima
am crescut-o cu trufe importate
Alexandru Povarnă

Poem neregulat – Alexandru Povarnă

a0d5a3809ccc339e9fc69821b0e3c610

Dacă aș fi poet te-aș descrie cu flori și frunze,

dar sunt doar un bărbat care scrie texte erotico-descriptive.

Ce rost au diplomele pe care le ard cu o brichetă

când tu arzi la cuvinte scrise?

Cum să nu fiu erotic când o atingere de la distanță pe creierul tău te face să urli,

iar sânii tăi respiră numai aer din mijlocul uraganelor?

Dacă te-aș pune în cameră cu un taur

ai ieși cu coarnele lui puse coroană pe cap…

Ești cea mai tare femeie din oraș,

și eu… eu sunt doar un călător șarmant de pe cursele aeriene

care scrijelește cu un cui ruginit cuvinte fără noimă

pe toate ecranele disponibile.

Dacă stăm împreună hainele noastre sunt numai petice rupte,

căci eu sunt animal, iar tu cu mine animalică.

Leoaică? Nu aș zice…

Hienă care mușcă și fuge ca să fie urmărită…

până te ajung și te prind de gât,

te mușc până îmbătrânim și ne cad dinții.

Hai, iubito, să fii poezia mea fără reguli și să te mușc profund

până nu vine avionul și mă strigă la microfon stewardesa!

Alexandru Povarnă

Sursa: https://poetulzburator.wordpress.com/2016/04/04/poem-neregulat/

Comete prin viaţă – Alexandru Povarnă

touchgo-evgeniy

Touch & Go -Evgeniy

Sunt persoane ce trec prin viaţa fiecăruia dintre noi nu pentru mult timp şi pe care le păstrăm probabil în suflet pentru totdeauna. Pe unii îi întâlneşti o singură dată şi păstrezi legătura sau dacă nu, îi ţii un gând bun în suflet tău. Cu alţii stai mai mult, însă îţi doreşti şi mai mult timp, vrei să îi vezi fericiţi şi să ştii că vei rămâne prieten pe viaţă.

Cu unele dintre ele simţi că parcă sunteţi asemenea personajelor din romanele ruseşti, simple, curate şi extrem de complexe. Exact aşa le văd eu pe aceste persoane ce nu le poţi uita- personaje ruseşti, indiferent dacă sunt dintr-o piesă de teatru sau un roman dostoievskian, pe care le iubeşti şi îţi pare rău că te desparţi de ele când se termină carte şi pe care ai vrea să le cunoşti şi mai bine. Sunt persoane care pot intriga prin simplitatea lor, prin curăţenie sau poate chiar prin strălucirea pe care o au şi de cele mai multe ori ai vrea să iei câte ceva de la fiecare, tocmai acel lucru ce te face să ţii atât de mult la ele. Căci în final frumuseţea fiecăruia dintre noi stă într-un mic detaliu ce ne face unici, speciali, ne face să fim iubiţi.

Aceste persoane sunt comete ce trec prin viaţă noastră şi aprind o candelă înăuntrul nostru ce arde veşnic.

Eu şi Tu. Ne atingem sufletele şi apoi… plecăm.

Alexandru Povarnă

cămașă de fericire – alexandru povarnă

24halsman1-popup

când explodezi

te adun din petale și lacrimi rămase pe mare

ochii sunt doi… veseli și strălucesc,

dar inima liberă până unde?

ești o vară continuă

și eu nisip ars, aproape sticlă.

în pălăria mea strâng toate săruturile

primite aseară și ieri și acum trei veri

pentru cămașa mea de fericire.

când explodezi… trăiesc!

Alexandru Povarnă

ești formidabilă – alexandru povarnă

2015-The-newest-fashionable-high-quality-elegant-woolen-OL-Skirt-sets-Extraordinary-beautiful-winter-women-lady

plouă, plouă continuu în orașul meu încărunțit

ambulanța strigă după o iubire proaspăt leșinată

mi-am pus masca de fier pe față

nu mai ajungi la suflet nici cu vreun pickamer

ești formidabilă

iar eu sunt un viitor om cu ochii veșnic închiși

ești formidabilă

iar eu nu știu decât să cânt pe coaste de femei

ești formidabilă

iar mie îmi plânge masca în tramvai

Domnișoară, te-aș droga cu o supradoză de iubire!

ești formidabilă

ca o poezie născută noaptea în liniște și frig

ești…

Alexandru Povarnă

http://www.doxologia.ro/viata-bisericii/interviu/femeia-este-extraordinara-creatia-lui-dumnezeu

Dacă – Alexandru Povarnă

kate-moss-by-tim-walker-for-vogue-italia-december-2015-21

Dacă ai fi cal

te-aș alerga până te-ai face femeie

și te-aș ține strâns în brațe;

strâns până ai fi lut,

pe care cu lacrimile mele

l-aș modela

și te-aș face o pasăre albă

pe care o arunc să zboare,

dar nu poate

căci o aripă e contopită

cu mâna mea.

Alexandru Povarnă

Narcis urban – Alexandru Povarnă

images

îmi dau cu gel pe păr, gene și sprâncene

cu gel, mult gel să arăt bine

icre negre lipite de buze,

am cei mai frumoși ochi din lume

trebuie să îți plac, să arăt bine

îmi vopsesc zilnic mașina

să arate bine pentru tine

asortată cu ochelarii de soare

dorm în cutie și mă îmbrac în cel mai bun plastic

azi fac patruzeci, dar arăt mai bine ca la două’ș’nouă

sunt ca un diamant care în fiecare zi îți descoperă o nouă lumină

să arăt bine pentru tine

sunt slab, slab, căci pielea arată mai bine lipită de oase

sunt bine, Bine, BINE…

și tu mă iubești cu tot cu kitsch călare pe scheletul motorizat de elefant

sunt mândru că sunt al tău… pentru că arăt bine!

Alexandru Povarnă

Singur… cu tine – Alexandru Povarnă

life-is-beautiful-aleksandar-budjevak

am mers prin zăpadă până mi s-au topit tălpile bocancilor

tu bei pastile să dormi fără mine

eu alerg kilometri prin toate orașele zilnic către tine

mai mult nu te găsesc decât te am

sunt alb tot pe banca albă

îmi amintesc cum…

te-aș săruta să îți treacă răceala

te-aș săruta de drag până obosim

te-aș săruta de la cafeaua de dimineață până se face noapte.

te-aș săruta… dar la dușul meu nu mai curgi tu!

Alexandru Povarnă

Imaginea: life-is-beautiful-aleksandar-budjevak

Omul-brad – Alexandru Povarnă

b50dda2bd080b21ff353589ba37d7f39

ai înfipt în glumă crengi de brad în mine

la inceput am râs și am crezut că e un joc suprarealist

jocul de-a San Sebastian gândeam fără gânduri

acum crengile au înverzit și mi-au schimbat structura genetică

când merg pe stradă oamenii le admiră și vor să le gâdile

dar oglinda mea nu le vede decât vag în alb-negru

vacile se travestesc în tauri verzi

și aleargă colindătorii înspăimântați

tu nu poți dormi cu gândul la cât de puternic și viguros am devenit

știi că am ajuns la cea mai bună versiune sensibilă a masculinității mele

sunt celebrul om-brad care aleargă după tramvaie.

Alexandru Povarnă

Cămașa de fericire – Alexandru Povarnă

303963_201331463333121_1043998845_n

când explodezi

te adun din petale și lacrimi rămase pe mare

ochii sunt doi… veseli și strălucesc,

dar inima liberă până unde?

ești o vară continuă

și eu nisip ars, aproape sticlă.

în pălăria mea strâng toate săruturile

primite aseară și ieri și acum trei veri

pentru cămașa mea de fericire.

când explodezi… trăiesc!

Alexandru Povarnă

Să ne îmbătăm cu luna – Alexandru Povarnă

women-trees-forest-fantasy-art-artwork-Desktopography-_99247-42

Iubito te invit să ne îmbătăm!

Astăseară să bem luna toată

amestecată cu piersici și mango,

să ne prindem de mâini,

să zburăm în doi peste păduri,

și tour-eiffeluri încinse de soarele aproape roșu.

piciorul meu de centaur

nechează grecește de zile și zile

Cum, ne noi, înger, vara, devin, diamant?

Fir de aur se îmbracă Monalisa

pentru cina pe asfalt

mâncăm tot și strângem oasele

să le punem în pământ

să tot crească monalise udate dimneața cu apa dulce

care ne îmbracă în toată noaptea.

Statuile au obosit să stea în picioare

sub copacii fără clorofilă și esență lemnoasă

îngenunchează…

mâinile li se rup spre cer

să stăm cu ele să le ascultăm povestea

până nu pleacă sub bolți de abanos.

Iubito stinge lumina să ne îmbătăm cu luna

ca acum zece ani când ne-am întâlnit și zburam și statuile…

Alexandru Povarnă