Rugăciune către Mântuitorul a Sfântului Dimitrie al Rostovului – 28 Octombrie

sf-dimitrie-rostovol.jpg

Mântuiește-mă, Mântuitorul meu, după bunătatea Ta, și nu după faptele mele! Tu voiești a mă mântui, Tu știi în ce chip să mă mântuiești. Mântuiește-mă, dar, după cum voiești, după a Ta putere, după cum știi cu judecățile pe care numai Tu le cunoști, mântuiește-mă! Întru Tine, Dumnezeul meu, îmi pun nădejdea și voii Tale Sfinte mă încredințez – fă cu mine după cum voiești! De voiești să mă aduci întru lumină, fii binecuvântat! De voiești să mă ții întru întuneric, fii iarăși binecuvântat! De-mi vei deschide ușile milostivirii Tale, prea bine va fi atunci și nespus de frumos. De vei închide înaintea mea ușile milostivirii Tale, binecuvântat vei fi Tu, Cel ce m-ai ferecat întru dreptate. De nu mă vei nimici pe mine dimpreună cu fărădelegile mele, slavă milostivirii Tale celei nemărginite! De mă vei prăpădi dimpreună cu fărădelegile mele, slavă judecății Tale celei drepte! Precum voiești, tocmește pentru mine lucrul!

https://doxologia.ro/vietile-sfintilor/sinaxar/descoperirea-moastelor-sfantului-dimitrie-mitropolitul-rostovului

Sunt viu – Atila Racz

65437445_2581916505165708_7403753384638939136_n.jpg

morții încă scriu poezie
trăiesc încă

cimitirul este mai mare decât satul

poezia
venită cu tine

este curată
aproape de suflet

copacii și ei limpezesc aerul
frunzele fac dragoste cu anotimpul

da
nu vreau să te doară iubirea
nu vreau sa trăim uitându-ne

așteaptă-mă îmbrăcată cu straie albe
așteaptă-mă cu tine
timpul în care te-aș fi putut dezbrăca
a plecat
astăzi vreau doar sa-ți amintesc

că timpul nu se întoarce

îți scriu doar
și să nu-ți pară rău

Atila Racz

Rugăciune – Florin Caragiu

70557878_2850322164998495_1769968340647804928_n

Doamne, miluiește țărișoara noastră,

că suntem adesea naivi, proști și răi, și nu știm ce facem.

iartă-ne pentru avorturile, nedreptățile și vicleniile noastre,

pentru invidia, nepăsarea și indolența noastră,

pentru indiferența față de suferința și sărăcia din jur,

pentru bârfele, vorbele murdare și faptele de rușine,

panicile, devierile și justificările ieftine,

când ne călcăm conștiința, mergând cu curentul.

nu ne lăsa de capul nostru,

scoate-ne din iadul închipuirilor pătimașe,

îndreaptă-ne cu blândețe, liniștește-ne cugetul agitat,

ca să gustăm din fărâmiturile Ospățului Tău

și să simțim fericirea de a Te cunoaște.

fii cu noi și atunci când noi nu suntem cu Tine

și necinstim chipul pe care ni l-ai dat,

ajută-ne să nu cedăm ispitelor și să fim tari în încercări

cu credința, nădejdea și dragostea ce vin de la Tine.

trimite lucrători la seceriș, călăuzitori jertfelnici, verticali,

care să înnoiască acest neam măcinat

de necontenitele trădări ale conducătorilor,

de nesfârșitul exil al copiilor lui,

de lipsa de cuvânt, fapte, gânduri și obiceiuri sfinte,

de suferință, boală și moarte.

readu-ne în suflet bunătatea ce nu caută la fața omului,

ospitalitatea străveche și liturghisirea neîncetată a iubirii Tale,

ce-și răspândește razele peste drepți și nedrepți.

pogoară în noi viața, lumina, învierea Ta,

ca să murim păcatului și să ne veselim cu îngerii și sfinții,

îmbrăcați în veșmânt de slavă, ca fii ai Tăi

întorși acasă, în bucuria Tatălui ceresc.

Florin Caragiu  

Acatistul Sfântului Teofil cel nebun pentru Hristos – 28 Octombrie

manastirea-kitaev-5

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

Troparul Sfântului Teofil cel nebun pentru Hristos, glasul 1:

Glasul Apostolului Tău Pavel, care zice: „Noi nebuni pentru Hristos”, auzind robul Tău Teofil, Hristoase Dumnezeule, nebun s-a făcut pe pământ. Pentru aceea săvârşind pomenirea lui, Ţie ne rugăm, Doamne, mântuieşte sufletele noastre.

manastirea-kitaev-7

Condacul 1

Ales de Dumnezeu din pântecele maicii tale, la nevoinţa nebuniei întru Hristos ai fost chemat. Cu puterea lui Dumnezeu de la înec de multe ori ai fost păzit. Prin nevoinţa postirii şi a rugăciunii pe vrăjmaşul neamului omenesc l-ai ruşinat. Pentru aceasta, săvârşind pomenirea ta, te rugăm, prealăudate Părinte Teofil, izbăveşte-ne de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi, pe cei ce cu dragoste strigăm ţie: Bucură-te, Preacuvioase Părinte Teofil, cel nebun pentru Hristos, pe calea mântuirii pe noi îndreptându-ne!

Icosul 1

Îngerii din ceruri şi oamenii pe pământ de a ta vieţuire aleasă întru Domnul s-au minunat, Părinte Teofil, căci tu, prunc fiind, de la sânul maicii tale ţi-ai întors faţa, doar hrană de post primind. Prin acest semn Domnul a arătat oamenilor că tu eşti alesul lui Dumnezeu, încă din această lume. Minunându-se de această înfrânare prin post a ta, cu umilinţă strigăm ţie acestea:
Bucură-te, alesul lui Dumnezeu din pântecele maicii tale;
Bucură-te, preacinstit vlăstar al preoţiei lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce prin nevoinţa postului te-ai asemănat Botezătorului Domnului;
Bucură-te, căci cu aşa înfrânare pe părinţi şi neamuri i-ai uimit;
Bucură-te, cel ce din pruncie ai iubit pe Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce ai păzit cu adevărat poruncile Lui;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Teofil, cel nebun pentru Hristos, pe calea mântuirii pe noi îndreptându-ne!

Condacul al 2-lea

Văzându-te pe tine vas ales al Duhului Sfânt de către Dumnezeu, vrăjmaşul neamului omenesc neputându-te răbda, a dorit să te piardă, Sfinte pruncule, îndemnând la pruncucidere pe maica ta. Dumnezeu însă, păzitorul pruncilor Săi, nu a îngăduit să se săvârşească această nelegiuire. Pentru această milostivire a Sa prin tine cântăm Lui: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Cugetul maicii tale după îndemnul diavolului s-a întunecat urându-te pe tine, pruncule neprihănit. De aceea a poruncit fecioarei ce slujea în casă să te înece în râu. Îngerul lui Dumnezeu însă te-a păzit nevătămat. Iar noi, mirându-ne de o minune ca aceasta, cu bucurie îţi cântăm:
Bucură-te, vas de Dumnezeu ales şi de El păzit;
Bucură-te, pruncule sfânt cel ce pe diavol l-ai înspăimântat;
Bucură-te, că din scutecele prunciei prigoana maicii tale ai răbdat;
Bucură-te, că ai fost păzit de la înec de puterea lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel mai înainte ales din pântecele maicii întru slujirea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că Pronia lui Dumnezeu întotdeauna te-a îndreptat;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Teofil, cel nebun pentru Hristos, pe calea mântuirii pe noi îndreptându-ne!

Condacul al 3-lea

Minune preamărită a săvârşit Domnul cu tine, căci atunci când ai fost aruncat în râu, cu puterea lui Dumnezeu fiind ţinut deasupra apei nevătămat şi ca într-o corabie alunecând, pe valuri dormeai netulburat. Fecioara care te-a aruncat în apă, atunci, umplându-se de frică şi umilinţă, a strigat lui Dumnezeu Cel minunat: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Temându-se să te aducă în casa mânioasei tale maici, fecioara, cu jale lăcrimând, te-a însemnat cu semnul crucii cufundându-te iarăşi în apă, pe când dormeai. Şi o minune mai mare s-a petrecut: valurile râului ca nişte aripi îngereşti te-au purtat pe tine către mal. Iar fecioara ca pe Moise din apă luându-te, te-a dus la casa ta, tremurând înfricoşată. Noi însă, minunându-ne de o asemenea purtare de grijă a lui Dumnezeu, grăim:
Bucură-te, că Dumnezeu Cel minunat întru sfinţii Săi prin tine S-a proslăvit;
Bucură-te, că îngerul tău păzitor a fost ocrotitor;
Bucură-te, că tu, ca şi Moise, pe valurile râului te-ai învrednicit a fi purtat;
Bucură-te, că pe tine, ca pe Noe, Dumnezeu de la înec te-a izbăvit;
Bucură-te, căci cu asemenea minune ai adus frică şi cutremurare locuitorilor din împrejurimi;
Bucură-te, căci prin tine şi noi învăţăm să nădăjduim în Dumnezeu;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Teofil, cel nebun pentru Hristos, pe calea mântuirii pe noi îndreptându-ne!

Condacul al 4-lea

Furtună de mânie şi răutate a îndreptat asupra-ţi maica ta, văzându-te pe tine viu şi sănătos şi singură cu mâinile sale dorea să te piardă, Sfinte prunc; deci alergând ticăloasa la râu, te-a aruncat în apă sub roata morii. Dar şi de astă dată Domnul, în chip minunat, te-a păzit viu, pentru ca toţi, văzând această minune, să-I cânte cântare de mulţumire şi laudă: Aliluia!

Icosul al 4-lea

A zis psalmistul că „Domnul te va păzi pe tine de tot răul; păzi-va sufletul tău. Domnul va păzi intrarea ta şi ieşirea ta de acum şi până în veac”. Şi: „De cine mă voi teme? Ce-mi va face mie omul?” Toate aceste cuvinte s-au plinit întocmai cu tine, preaminunate Părinte Teofil. Cu puterea lui Dumnezeu roata morii de apă s-a oprit, iar apa s-a înspumat. Morarul însă a alergat înspăimântat şi, văzându-te zăcând sub roată, te-a luat ca pe un dar de preţ al lui Dumnezeu, zicând către tine aşa:
Bucură-te, comoară de mult preţ dăruită mie de Dumnezeu;
Bucură-te, pruncule sfânt, de Dumnezeu păzit;
Bucură-te, că prin tine puterea lui Dumnezeu nouă ni se arată;
Bucură-te, că numele lui Dumnezeu prin tine se proslăveşte;
Bucură-te, vas ales în slujba lui Dumnezeu şi dăruit nouă ca să povăţuieşti oamenii către mântuire;
Bucură-te, că ţi s-a gătit crucea îndelungii răbdări şi relei pătimiri;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Teofil, cel nebun pentru Hristos, pe calea mântuirii pe noi îndreptându-ne!

Condacul al 5-lea

Frică şi cutremur i-au cuprins pe toţi locuitorii din împrejurimi care au văzut această minune. Maica ta însă, iarăşi nepricepând puterea lui Dumnezeu vădită asupra ta, s-a înăsprit şi mai mult spre foarte mare răutate, şi punând jurământ a vrut să te piardă. Atunci tatăl tău, preot al lui Dumnezeu, pentru a te păzi viu, te-a ascuns la neamurile lui. Noi însă minunându-ne de răutatea maicii pornite spre ucidere şi slăvind întru tot înţelepciunea lui Dumnezeu, cântăm: Aliluia!

Icosul al 5-lea

„Nu vor veni către tine rele şi bătaie nu se va apropia de lăcaşul tău. Că îngerilor Săi va porunci ca sa te păzească întru toate căile tale.” Aceste cuvinte din Psaltire, de care nu te-ai despărţit în toate zilele vieţii tale, s-au împlinit cu preamărire întru tine, o, preaminunate Părinte Teofil. Şi întru amintirea întreitei izbăviri de la moarte, tu ai purtat asupra-ţi totdeauna o cingătoare de fier cu icoana Botezului Domnului. Noi însă, bucurându-ne de o asemenea purtare de grijă a lui Dumnezeu pentru tine, cu umilinţă cântăm ţie:
Bucură-te, ca de trei ori ai fost izbăvit prin putere dumnezeiasca de la înec;
Bucură-te, că cu asemenea minune ne-ai arătat nouă înţelepciunea lui Dumnezeu şi ai ruşinat viclenia diavolului;
Bucură-te, că, prin întreita cufundare în apă, Preasfânta Treime O ai proslăvit;
Bucură-te, că tu şi acum împreună cu toţi sfinţii mijloceşti la Prestolul Sfintei Treimi;
Bucură-te, că prin neîncetata citire a psaltirii sufletul tău ţi l-ai îndulcit şi oamenilor pildă de rugăciune ai arătat;
Bucură-te, Părinte Teofil, mare făcător de minuni şi rugător pentru sufletele noastre;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Teofil, cel nebun pentru Hristos, pe calea mântuirii pe noi îndreptându-ne!

Condacul al 6-lea

Străin pentru lume şi pentru toate cele ce sunt în ea arătându-te, întotdeauna ai fost urât şi de neamurile tale. Prigoniri şi asupriri răbdând de la acestea fără cârtire, tu ai purtat crucea cea grea a vieţii tale. Cu suspine şi lacrimi multe, ai alergat în întinderile pădurii, şi cu gura ta pruncească, ca un înger al lui Dumnezeu, fără de prihană ai strigat către Tatăl cel Ceresc: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Călător străin te-ai arătat pe acest pământ, mult pătimitorule Părinte Teofil. De părinţii tăi încă în viaţă tu ai fost alungat din casa părintească, iar cea care te-a născut a ridicat mâinile sale ca să te omoare cu securea. Un binefăcător însă, îmbrăţişându-te pe tine cum erai însângerat, te-a izbăvit de ucigaşa ta mamă. Şi neavând tu unde să-ţi pui capul şi nici cu ce să te hrăneşti, purtat fiind de Duhul Sfânt, te-ai adăpostit în biserica lui Dumnezeu şi în faţa Lui ţi-ai mărturisit toată durerea sufletului tău de prunc. Pentru o asemenea mult pătimitoare vieţuire, noi te fericim aşa:
Bucură-te, că şi acum Domnul te-a păzit pe tine de mâinile maicii tale ucigaşe;
Bucură-te, că precum Boris şi Gleb au primit vărsarea sângelui lor nevinovat şi sfânt din mâna celor de-un neam cu ei, asemenea a fost şi ţie;
Bucură-te, că, prin viaţa ta plină de necazuri, te-ai asemănat lui Hristos Care a pribegit pe pământ;
Bucură-te, că te-ai sălăşluit împreună cu El în lăcaşurile Tatălui Ceresc;
Bucură-te, că în toate zilele vieţii tale prigoane, defăimări şi toată reaua pătimire ai răbdat;
Bucură-te, că nimănui nu ai răsplătit răului cu rău, ci după cuvântul lui Hristos, pentru vrăjmaşii tăi te-ai rugat;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Teofil, cel nebun pentru Hristos, pe calea mântuirii pe noi îndreptându-ne!

Condacul al 7-lea

Voind Domnul Cel de oameni iubitor să te arate poporului suferind rugător nou şi văditor al patimilor, te-a povăţuit în Mănăstirea Kievo-Bratsk, ca în nevoinţe duhovniceşti să-ţi găteşti sufletul întru primirea harului dumnezeiesc. Tu însă, ca un cerb în vâltoarea apelor, te-ai avântat să cercetezi dumnezeiasca Scriptură la şcoala duhovnicească de acolo. Plinind ascultarea de clopotar, tu, foarte devreme urcând în clopotniţă, minunându-te de sus de lucrarea lui Dumnezeu, te cufundai în cugetarea celor dumnezeieşti şi în rugăciune tainică, întru bucurie duhovnicească Ziditorului tuturor făpturilor văzute şi nevăzute cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Noua ta vieţuire în lăcaşul sfânt ţi-a îndulcit inima. Precum după o furtună pe marea vieţii ai ajuns la liman liniştit, şi împreună cu călugării ai petrecut viaţa bineplăcută lui Dumnezeu întru ascultare, privegheri, plecarea genunchilor şi citirea Psaltirii, întâistătătorii mănăstirii, văzând râvna ta stăruitoare către nevoinţele duhovniceşti, te-au învrednicit de tunderea în monahism şi hirotonirea întru ierodiacon. Stând în faţa Sfântului Prestol, tu cu râvnă neobişnuită te-ai străduit să vieţuieşti asemeni îngerilor. Noi însă, fericind nevoinţele tale şi dragostea către Preadulcele Iisus, grăim aşa:
Bucură-te, că Domnul S-a milostivit de tine şi te-a chemat în sfânta mănăstire;
Bucură-te, căci prin rugăciune şi ascultare, cu tot dinadinsul, ai urmat stareţilor nevoitori în ascultare şi nevoinţa rugăciunii;
Bucură-te, că sufletul tău l-ai păstrat nerobit de patimi;
Bucură-te, că ispitele tinereţii ai biruit;
Bucură-te, că ne-ai arătat chipul răbdării şi ascultării;
Bucură-te, că pentru Hristos ai vieţuit şi pe toţi oamenii i-ai învăţat să-I lucreze şi să-L slujească;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Teofil, cel nebun pentru Hristos, pe calea mântuirii pe noi îndreptându-ne!

Condacul al 8-lea

În aşa cumplite chinuri fiind, îngerii înconjurau trupul tău cel istovit de mulţimea bătăilor, lovind împotrivă pe cei ce te chinuiau, încât au murit nouă dintre ei, iar tu ai rămas nevătămat. De care vedere minunându-se toţi cei ce priveau la chinurile tale, Îl slăveau ca şi noi pe marele Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Plin fiind de bunătate şi virtuţi, cu adevărat ai fost înger în trup, minunate Teofil, arătându-te fraţilor pildă de blândeţe, de ascultare, de smerenie şi neprihănire. Slujind la Prestolul lui Dumnezeu în cinul preoţesc, tu, asemenea preacuvioşilor Serghie de Radonej şi Serafim de Sarov, te-ai învrednicit să vezi pe îngerii din ceruri, împreună slujitori cu tine la Dumnezeiasca Liturghie, şi harul lui Dumnezeu, pogorându-se peste Sfintele Daruri. Cu evlavie cinstind sfinţenia ta, cu frică şi cu umilinţă cântăm ţie:
Bucură-te, omule ceresc şi îngere pământesc;
Bucură-te, vas umplut cu har dumnezeiesc;
Bucură-te, cel ce în inimă chipul lui Hristos totdeauna l-ai purtat;
Bucură-te, că pentru El, trupul de patimi şi de pofte ţi l-ai răstignit;
Bucură-te, fierbinte rugător pentru toţi cei ce la tine aleargă;
Bucură-te, grabnic ajutător celor suferinzi şi rătăciţi;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Teofil, cel nebun pentru Hristos, pe calea mântuirii pe noi îndreptându-ne!

Condacul al 9-lea

Toată viaţa ta a fost plină de necazuri şi mâhniri, de chinuri şi prigoniri. Tu dar, în numele dragostei către Dumnezeu, ai luat asupra-ţi nevoinţa nebuniei pentru Hristos. Deci fiind de mulţi prigonit, suferind necazuri şi ocări, tu, smerit cu inima şi blând cu duhul, asemenea lui Hristos pe Cruce, te-ai rugat pentru vrăjmaşii şi hulitorii tăi, zicând: „Iartă-le, Doamne, că nu ştiu ce fac”, şi întru bucuria inimii cântai lui Dumnezeu neîncetat: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Văzând Domnul nevoinţa ta, dragostea şi milostivirea către cei suferinzi, ţi-a dat darul vederii cu duhul şi al tămăduirii. Şi tu, vădind păcatele lor cele ascunse, îi îndreptai pe calea mântuirii, tămăduind atât neputinţele trupeşti, cât şi cele sufleteşti. Iar tu singur ţi-ai înăsprit nevoinţele tale, căci zi şi noapte te nevoiai în desişurile pădurii, asemenea Preacuviosului Serafim de Sarov, rugându-te în genunchi pe un trunchi de copac. Pentru asemenea nevoinţe ale tale, primeşte de la noi laudele acestea:
Bucură-te, că prin nevoinţele tale te-ai asemănat cuvioşilor părinţi din Lavra Pecerska;
Bucură-te, păzitor înfocat al curăţiei trupeşti şi sufleteşti;
Bucură-te, că ai biruit cu nevoinţele tale ispitele de la trup, de la lume şi de la diavol;
Bucură-te, că, pentru râvna ta şi dragostea către Hristos, darul înainte vederii cu duhul şi al facerii de minuni de la El ai dobândit;
Bucură-te, că neputinţele trupeşti şi sufleteşti cu un singur cuvânt le tămăduiai;
Bucură-te, celor obijduiţi şi necăjiţi grabnic ajutătorule;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Teofil, cel nebun pentru Hristos, pe calea mântuirii pe noi îndreptându-ne!

Condacul al 10-lea

Grabnic ajutător şi mângâietor ai fost, Părinte Teofil, nu doar pentru cei ce veneau la tine, dar şi pentru cei din oraşul Kiev, când mergeai călare pe un viţel le erai mângâietor, citindu-le din Psaltire şi bucurai pe cei necăjiţi şi oropsiţi, îmbrăcai şi hrăneai pe săraci, ocărai cu asprime pe cei înrăiţi, prezicând cele ce aveau să se întâmple, pe mulţi i-ai povăţuit pe calea pocăinţei. Iar noi, minunându-ne de asemenea milostivire şi dragoste de oameni ce aveai, cântăm Atotmilostivului Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Împăratul făpturilor a fost Adam în rai până la căderea în păcat, căci toate dobitoacele i se supuneau, iată că şi ţie, neprihănitului şi luminatului de Duhul Sfânt, s-au supus şi dobitoacele, şi peştii şi păsările. Grăindu-le tu, făpturile necuvântătoare supuse îţi urmară poruncile. Spre uimirea tuturor, viţelul tău, purtat de puterea lui Dumnezeu, te ducea unde dorea sufletul tău cel sfânt, pentru a se ruga sau a da ajutor celor ce aveau nevoie. Minunându-ne şi noi de o asemenea purtare de grija a lui Dumnezeu pentru tine, cu umilinţă grăim acestea:
Bucură-te, văditorule al iubitorilor de păcat, săvârşit pe faţă şi într-ascuns;
Bucură-te, povăţuitorule al celor rătăciţi şi al celor necăjiţi mângâietorule;
Bucură-te, pentru cei ce cereau ajutorul tău grabnic folositorule;
Bucură-te, cel ce înveţi pe toţi să se supună voii lui Dumnezeu;
Bucură-te, că şi dobitoacele cele cu năravuri rele, după cuvântul tău, ascultau ca oile;
Bucură-te, că şi luntrea peste râul Nipru, la cuvântul tău, singură pe apă plutea;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Teofil, cel nebun pentru Hristos, pe calea mântuirii pe noi îndreptându-ne!

Condacul al 11-lea

Cântare de umilinţă lui Dumnezeu cel Unul în Treime I-ai adus în toate zilele vieţii tale muceniceşti, vrednicule de laudă Părinte Teofil. Zi şi noapte, în chilia din desişurile pădurii, făcând rugăciune înţeleaptă, nu ai lăsat fără mângâiere şi vindecare pe toţi cei ce veneau la tine, povăţuindu-i cu cuvântul lui Dumnezeu şi prin nevoinţa nebuniei tale întru Hristos. Iar acum mijlocind la Tronul Împăratului Slavei, roagă-te pentru noi, cei ce cinstim sfântă pomenirea ta, pentru ca şi noi împreună cu tine să cântăm în veci lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Ştiind viitorul ca şi prezentul, tu multor oameni prezicându-le moartea lor năprasnică sau bolile, i-ai adus de la viaţa păcătoasă la pocăinţă. Celor ce cântau viaţa monahicească le binecuvântai, uneori, căsătoria, iar celor doritori de vieţuire în lume călugăria, aşa încât viaţa lor să fie bineplăcută lui Dumnezeu şi mântuitoare pentru suflet. Aşa şi ţarului Nicolae I, stând tu îndurerat într-un furnicar, i-ai prevăzut sfârşitul trist pe câmpul de luptă din Crimeea şi moartea lui din supărare. Pentru o asemenea grijă a ta faţă de oameni, grăim cu buze pline de mulţumire acestea:
Bucură-te, tainicule văzător al vieţuirii omeneşti;
Bucură-te, că tu ai arătat locul pentru ridicarea Mănăstirii Pokrov pe Glubociţe;
Bucură-te, că tu ai arătat în pădure locul unde trebuia aşezată Sihăstria „Schimbarea la Faţă”;
Bucură-te, că şi crucea acolo ai înfipt-o, ca şi Apostolul Andrei în munţii Kievului;
Bucură-te, că şi pentru Mănăstirea Iona de pe culmile Zveranetilor, prin întreita binecuvântare, locul ai sfinţit;
Bucură-te, că tu Mitropolitului Filaret i-ai prezis marea mistuire în flăcări a Lavrei Pecerska;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Teofil, cel nebun pentru Hristos, pe calea mântuirii pe noi îndreptându-ne!

Condacul al 12-lea

Har de la Dumnezeu ţi s-a dat ţie, plăcutule slujitor al lui Dumnezeu, de a face minuni pentru proslăvirea Atotputernicului Ziditor al cerului şi al pământului. Asemenea lui Hristos, Care în chip minunat a săturat oamenii flămânzi în pustie, tu ai săturat pe pelerinii istoviţi care veneau să se închine cuvioşilor lui Dumnezeu de la Pecerska, cu o mâncare gătită în chip minunat în pădure, din fiertură cu pietricele şi iarbă, aprinzând lemnele cu foc pogorât din cer prin rugăciunile tale. Şi pe copila moartă cu rugăciunea ta ai înviat-o, întru mângâierea văduvei ce plângea. Iar noi cu frică şi cu cutremur, cu buze pline de mulţumire, cântăm lui Dumnezeu Cel minunat întru sfinţii Săi: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Ştiind mai dinainte ziua şi ceasul fericitului tău sfârşit, ţi-ai pregătit singur trupul spre îngropare, o, preamărite făcătorule de minuni Teofil. Aprinzând lumânări şi tămâind chilia ta pentru întâmpinarea îngerului cu bună mireasmă, pe ucenicul tău l-ai trimis să tragă clopotele, ca să vestească fraţilor soborului că Teofil se mută la Domnul. Şi s-a tânguit întreg poporul când se înmormânta preacinstitul tău trup, căci se lipseau de mângâietorul şi povăţuitorul lui. După o sută patruzeci de ani însă, Domnul a descoperit moaştele tale, iar cei ce cinstesc pomenirea ta au zugrăvit pe raclă al tău chip. Şi noi, cu umilinţă, căutând către icoana ta, cu bucurie strigăm ţie:
Bucură-te, mare făcător de minuni, dăruit de Dumnezeu spre mângâierea noastră;
Bucură-te, al celor necăjiţi mângâietorule, văduvelor şi orfanelor ocrotitorule, bolnavilor şi suferinzilor tămăduitorule;
Bucură-te, că şi după săvârşirea ta nu încetezi a face minuni;
Bucură-te, că dai grabnic ajutor celor ce se roagă la mormântul tău;
Bucură-te, că acum numele tău cu al sfinţilor se proslăveşte;
Bucură-te, podoaba oraşului Kiev şi slava Sihăstriei Kitaev;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Teofil, cel nebun pentru Hristos, pe calea mântuirii pe noi îndreptându-ne!

Condacul al 13-lea

O, preamărite ales al lui Hristos şi făcător de minuni, părinte al nostru, Teofil, primeşte această puţină rugăciune a noastră adusă ţie întru laudă de noi, nevrednicii şi păcătoşii, dar care cu nemărginită dragoste te cinstim pe tine. Roagă-L pe Domnul Dumnezeu să ne izbăvească de toate primejdiile, năpastele şi necazurile, mai vârtos cu seamă de căderile în păcat, de moarte năprasnică şi de muncile cele veşnice. Nu ne lăsa să murim fără pocăinţă. Fii nouă povăţuitor spre Împărăţia cerului, ca acolo împreună cu tine să cântăm pururea lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Îngerii din ceruri şi oamenii pe pământ…, Condacul 1: Ales de Dumnezeu din pântecele maicii tale…,

Icosul 1

Îngerii din ceruri şi oamenii pe pământ de a ta vieţuire aleasă întru Domnul s-au minunat, Părinte Teofil, căci tu, prunc fiind, de la sânul maicii tale ţi-ai întors faţa, doar hrană de post primind. Prin acest semn Domnul a arătat oamenilor că tu eşti alesul lui Dumnezeu, încă din această lume. Minunându-se de această înfrânare prin post a ta, cu umilinţă strigăm ţie acestea:
Bucură-te, alesul lui Dumnezeu din pântecele maicii tale;
Bucură-te, preacinstit vlăstar al preoţiei lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce prin nevoinţa postului te-ai asemănat Botezătorului Domnului;
Bucură-te, căci cu aşa înfrânare pe părinţi şi neamuri i-ai uimit;
Bucură-te, cel ce din pruncie ai iubit pe Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce ai păzit cu adevărat poruncile Lui;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Teofil, cel nebun pentru Hristos, pe calea mântuirii pe noi îndreptându-ne!

Condacul 1

Ales de Dumnezeu din pântecele maicii tale, la nevoinţa nebuniei întru Hristos ai fost chemat. Cu puterea lui Dumnezeu de la înec de multe ori ai fost păzit. Prin nevoinţa postirii şi a rugăciunii pe vrăjmaşul neamului omenesc l-ai ruşinat. Pentru aceasta, săvârşind pomenirea ta, te rugăm, prealăudate Părinte Teofil, izbăveşte-ne de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi, pe cei ce cu dragoste strigăm ţie: Bucură-te, Preacuvioase Părinte Teofil, cel nebun pentru Hristos, pe calea mântuirii pe noi îndreptându-ne!

şi această

Rugăciune către Sfântul Teofil cel nebun pentru Hristos

O, preamărite slujitor al lui Hristos, fierbinte rugător şi mijlocitor, Părinte Teofil! Tu din pântecele maicii tale ai fost ales de Dumnezeu ca să-L slujeşti şi în chip minunat ai fost păzit de El de tot răul. Pentru nevoinţa nebuniei tale întru Hristos, Domnul ţi-a dat darul proorociei şi al facerii de minuni. După porunca începătorului preoţiei Hristos, ţi-ai pus sufletul pentru oile din turma Mai-Marelui păstorilor. Tu pe cei ce păcătuiau întru ascuns şi pe faţă i-ai vădit şi cu cuvintele tale înţelepte către pocăinţă şi îndreptare i-ai adus. Pe cei bolnavi şi în suferinţă ce veneau la tine nu i-ai depărtat. Tuturor ai fost ca un părinte iubitor de fii şi un bun păstor. Şi acum auzi-ne pe noi, cei ce cu credinţă te chemăm pe tine şi cădem cu tot dinadinsul spre racla cu ale tale moaşte, Părinte Teofil. Cere de la întru tot Milostivul Dumnezeu pace Bisericii noastre ortodoxe, înţelepţeşte-i şi-i întoarce pe eretici şi schismatici în sânul Bisericii Mame. Cere pentru păstorii noştri râvnă pentru mântuirea oamenilor; iar poporului ascultare de Sfânta Biserică şi sârguinţă spre apărarea credinţei ortodoxe neştirbite. Roagă-L pe Tatăl Ceresc să dea fiecăruia după a sa cerere: tinerilor sporire în credinţa ortodoxă, bătrânilor şi neputincioşilor întărire şi mângâiere, bolnavilor tămăduire, orfanilor şi celor neajutoraţi ocrotire şi bucurie necurmată, celor rătăciţi şi păcătoşi îndreptare. Şi pentru noi toţi cere sănătate trupească şi mântuire sufletului. Aprinde cu focul dumnezeieştii iubiri inimile noastre cele rătăcite. Ajută-ne nouă să ne îndreptăm viaţa noastră păcătoasă, ca să trecem fără primejdii vămile cumpliţilor vrăjmaşi şi să ne sălăşluim în lăcaşurile Tatălui Ceresc, ca împreună cu tine şi cu toţi sfinţii să cântăm preasfânta cântare întru tot Lăudatei şi Sfintei Treimi: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin.

Şi se face otpustul.

Paraclisul Sfântului Cuvios Ioan de la Rila, ocrotitul Bulgariei – 18 august / 19 Octombrie

Sv.Jvan-Rilski-Chilandar-828x1024

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

Troparul

Locuitor puștiului şi înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Ioan de la Rila. Şi cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cereşți daruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la ține cu credinţă. Slavă Celui ce ţi-a dat ţie putere, slavă Celui ce te-a încununat pe ține, slavă Celui ce lucrează prin ține tuturor tămăduiri.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecii lor. Amin.
Nu vom tăcea, de Dumnezeu Născătoare, a spune pururea puterea ta noi, nevrednicii, că de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi scăpat pe noi de atâtea primejdii, sau cine ne-ar fi păzit pe noi până acum slobozi ? Noi de la ține, Stăpână, nu ne vom depărta, că tu mantuiesti pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Psalmul 50

Canonul Cuviosului Ioan de la Rila

Cântarea I

Pe Faraon, cel ce se purta în car, l-a cufundat toiagul lui ,,Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind şi despărţind marea şi pe Israel fugăritul şi mergătorul pedestru l-a izbăvit; pe cel ce cântă cântare lui Dumnezeu.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cum te vom mări pe ține, Sfinte Cuvioase Ioan, ocrotitorul Bulgariei, cel ce cu smerită rugăciune ai alergat la Împăratul luminii și din viforul lumii te-ai izbăvit, făcându-te părtaș viețuirii îngereșți.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu ploaia lacrimilor tale și cu suspinurile din adâncul inimii ai făcut milostiv pe Cel Ce are milostivire necheltuită, iar acum mijloceșți pentru toate laturile Ortodoxiei, că să se păzească de năvala eresurilor și să slujească Domnului totdeauna în dreaptă credință.

Stih: Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Jugul cel bun al lui Hristos l-ai luat și prieten te-ai făcut pustiei celei neroditoare, adăpându-o cu râurile rugăciunii tale și făcându-o părtașă cercetării dumnezeieșți.

Stih: Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Cartea inimii mele o împodobește cu rugăciunea Ta, Ceea Ce Te-ai arătat carte a Cuvântului Veșnic.

Cântarea a III-a

Tu eşți tăria mea, Doamne, Tu şi puterea mea, Tu, Dumnezeul meu, Tu bucuria mea, Cel Ce n-ai lăsat sânurile părinteşți şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru această, cu profetul Avacum, strig către Ține: Slavă puterii Tale, iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfântul Ioan Teologul ți-a fost ție prieten mângâietori, îndulcindu-te de vederea lui încă din această viață; împreună cu acesta roagă-te să dea și sufletului meu pocăînță și curățire de toate cugetele cele deșarte.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Părăsit-ai toată îndulcirea lumii și viața ta a fost pildă pentru multe suflete izbăvite de pe căile rătăcirii prin rugăciunea ta cea fierbinte.

Stih: Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Păstor al oilor necuvântătoare ai fost, dar că pe David și pe ține Cinstite Părinte, Domnul te-a luat de la turmă și te-a arătat ales luminător al lumii .

Stih: Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Ploaie de lacrimi dăruiește mie, Ceea Ce ai adus în lume Ploaia Cea Dumnezeiască spre curățirea ei de tot păcatul.

Apoi aceste stihiri:

Prin neîncetată rugăciune ai biruit toate vicleșugurile vrăjmașilor și te-ai odihnit întru slavă cea de sus, unde te rogi și pentru sufletele noastre.

Maică Viețîi, adapă sufletul meu însetat de adevăr cu apele bunei credințe, spre izbăvire de toată necurăția înșelăciunii .

Sedealna

Muntele te-a primit pe ține, cel ce râvneai a ajunge pe Taborul înțelegător al rugăciunii, de care împărtășindu-te acum desăvârșit, cere și sufletelor noastre luminare și mare milă.

Cântarea a IV-a

,, Nepăzind poruncile Tale Stăpâne, cu mintea mea întrând în patimile desfătărilor, am fost golit de har şi pentru răni zac gol; ci mă rog Ţie, Mântuitorule, mântuieşte-mă !”.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Toată dorirea pământească ai lepădat și te-ai unit desăvârșit cu Hristos, Cel Ce haină de nuntă înfrumusețată cu strălucirile virtuților tale ți-a dăruit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe nepotul tău l-ai învățat întreaga înțelepciune și în cetele celor mântuiți s-a numărat prin moartea grabnică, dar împreună cu el roagă-te pentru pacea lumii.

Stih: Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Multe ispite ai răbdat de la cel rău, dar ai intrat prin poartă cea strâmtă a mântuirii, unde te veseleșți de lărgimea Raiului și te rogi pentru sufletele noastre strâmtorate de necazuri.

Stih: Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Deschide cămara inimii mele cu cheia rugăciunii Tale, că să nu fiu eu aruncat și încuiat în temnițele iadului.

Cântarea a V-a

Căutând cu ochiul Tău cel neadormit , milostiveşte-Te spre mine, cel cuprins de dormitarea trândăviei, şi care slujesc somnului desfătărilor în patul patimilor; Cel Ce ţi-ai plecat capul pe Cruce şi Te-ai trezit de bunăvoie, micşorând Hristoase, noaptea păcatului, Cel Ce eşți lumina dreptăţii.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu ochii gândului ai privit spre Făcătorul a toate și te-ai îndulcit de mireasma dragostei lui Hristos, pe Care Îl roagă și pentru mântuirea sufletelor noastre.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pustia ți-a fost soră în necazurile și nevoințele tale pline de viforul ispitelor, dar ai moștenit grădinile Raiului, unde te îndulceșți de cântările îngereșți și de adierile Duhului.

Stih: Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Pământul inimii tale l-ai lucrat cu rugăciunea neîncetat și ai biruit toate uneltirile celui viclean, de ale cărui vicleșuguri păzește-ne pe noi.

Stih: Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Pe Focul Cel Nemistuit ai purtat în pântece și ai aprins inimile cele reci cu focul iubirii Lui.

Cântarea a VI-a

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune mâhnirile mele; că sufletul meu s-a umplut de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad. Dar că Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fugit-ai de slavă cea deșartă a lumii și Hristos te-a preamărit înaintea îngerilor Săi, că pe un viteaz luptător spre dobândirea nepătimirii.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Maică Domnului te-a întărit în nevoințele tale și ai biruit toată lucrarea cea deșartă a vrăjmașului, pe care alungă-l de la cei ce te cinstesc pe ține.

Stih: Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Numele Înaintemergătorului purtând, cu smerenia ai strălucit și ai minunat pe îngeri, iar noi îți cerem să alungi de la noi prin rugăciune cugetele cele de mândrie.

Stih: Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Liniște dăruiește sufletului meu neputincios, că Una Ce ai născut pe Cel Atotputernic și Mântuitorul sufletelor noastre.

Apoi aceste stihiri:

Apostolul iubirii multă dragoste a arătat ție și ajutor în biruirea ispitelor, iar acum împreună cu el te rogi pentru pacea lumii și înmulțirea dragostei între oameni.
Preacurată, care, prin cuvânt, negrăit ai născut pe Cuvântul în zilele cele mai de apoi, roagă-te Lui, că Una Ce ai îndrăznire de Maică.

Condacul

Cel ce ai fost alesul Domnului, cu vieţuire preaminunată, Preacuvioase Ioane, din tinereţe L-ai iubit pe Hristos şi ai urmat calea cea îngustă către El; iar pentru multele tale nevoinţe şi râuri de lacrimi, te-ai îmbogăţit cu darurile Sfântului Duh. Pentru această te fericim şi, pentru că îndrăznire multă ai înaintea Sfintei Treimi, te rugăm, izbăveşte-ne din tot necazul, căci te chemăm pe ține:

Bucură-te, Preacuvioase Ioane, făcătorule de minuni din Rila, slavă şi bucuria noastră!

Prochimenul :

Evanghelia

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule…

Slavă… glas 2:

Pentru rugăciunile Cuviosului Tău, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum…

Pentru rugăciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Milostive, curăteste mulțimea gresalelor noastre.

Stihira

Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare milă Ta și după mulțimea indurărilor Tale curăteste fărădelegile noastre. Cu dragoste de Dumnezeu te-ai nevoit să dobândeșți curăția sufletului și pe cel învechit în răutate l-ai biruit cu puterea Crucii duse cu smerenie și nădejde în Dumnezeu

Mântuiește, Dumnezeule, poporul Tău și binecuvîntează moștenirea Ta, cercetează lumea Ta cu milă și cu îndurări, înalta fruntea creștinilor ortodocși și trimite peste noi milele Tale cele bogate; pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre Născatoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci; cu ocrotirile cinstitelor, cereștilor netrupesti Puteri; pentru rugăciunile cinstitului, măritului Prooroc, Înaintemergătorului și Botezatorului Ioan; ale Sfinților, mariților și întru tot lăudaților Apostoli; ale tuturor sfinților sfintitilor ierarhi; ale sfinților, măriților și bunilor biruitori mucenici; ale preacuvioșilor și de Dumnezeu purtătorilor Părinților noștri, ale Sfinților (N), a căror pomenire o săvârșim, ale Sfântului Cuvios Ioan de la Rila, ale sfinților și drepților dumnezeieșți Părinți Ioachim și Ana și pentru ale tuturor sfinților; rugămu-ne, Mult-milostive Doamne, auzi-ne pe noi păcătoșîi, care ne rugăm Ție, și ne miluiește pe noi.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Cântarea a VII-a

Chipului celui de aur neînchinându-se tinerii lui Avraam, s-au lămurit că aurul în topitoare; că, în cuptorul cel de foc, că într-o cămară luminată, dănţuiau, cântând: Binecuvântat eşți, Dumnezeul părinţilor noştri ! ”.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mănăstirea ta poartă că pe o comoară cinstitele tale moaște, iar noi, măcar că suntem departe, chemăm în ajutor numele tău spre izbăvire de toată răutatea.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Multe vindecări ai mijlocit celor neputincioși cu trupul și cu sufletul și i-ai înfățișat lui Hristos mai îndreptat .

Stih: Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Izvor de minuni te-ai arătat pentru cei credincioși, căci rugăciunea ta grabnic risipește toate uneltirile celui rău.

Stih: Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Carte a Cuvântului pe Ține Te știm, Ceea Ce ai rupt zapisul lui Adam prin nașterea Celui Ce a zdrobit porțile iadului.

Cântarea a VIII-a

Văzându-Te soarele întins pe Cruce, şi-a strând razele şi tot pământul s-a clătinat cu cutremur, Împărate al tuturor, văzându-Te de voie pătimind, Cel Ce eşți din fire nepătimitor. Pentru această, Te rog Hristoase: Tămăduieşte că un doctor patimile sufletului meu !

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Că pe un fiu al pustiei ai fost adus înaintea Celui Ce a sfințit zidirea Să, iar noi, cei cu inimi pustiite de păcat, cerem roadele rugăciunilor tale.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Bulgaria te are mare ocrotitor de vrăjmașîi văzuți și nevăzuți, iar noi, toți, alergăm către ține în rugăciune Sfinte, că să ne soleșți mare milă și iertarea păcatelor.

Stih: Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Cu lacrimile peste măsură și cu smerenia cea multă ai omorât pe vrăjmașîi nevăzuți și ai rușinat toate tulburările lor, rămânând neclintit în pacea lui Hristos.

Stih: Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Pe cei ce Te cinstesc pe Ține, Preacurată, îi acoperă cu rugăciunea Ta de toate ispitele vrăjmașilor nevăzuți .

Cântarea a IX-a

Eva adică, prin păcatul neascultării, blestem înăuntru a adus, iar Tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru această toţi Te slăvim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Că un stâlp de foc ai strălucit în mijlocul pustiei, făcându-te pildă celor râvnitori de adevăr, că să urmeze pe Hristos cu tot sufletul, lepădând orice dorire pământească .

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sub acoperământul rugăciunilor tale primește-ne pe noi, cei prigoniți de mulțimea ispitelor și care alergăm cu nădejde către ține.

Stih: Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Cu bucurie te-ai mutat în slavă cea cerească și de acolo trimiți raze de rugăciuni pentru cei ce cu dragoste te cinstesc pe ține.

Stih: Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Că O Împărăteasă ai purtat pe Împăratul cerurilor și pe oamenii cei muritori i-ai scos de sub robia patimilor.

Cuvine-se cu adevărat să Te fericim pe Ține, Născătoare de Dumnezeu, Cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maică Dumnezeului nostru. Ceea Ce eşți mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, Care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe Ține, Cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, Te mărim.

Bucură-te, luceafărul pustiei, cel ce ai mers pe urmele Botezătorului lui Hristos și cu a ta rugăciune ai risipit întunericul lumii, strălucind că un soare peste pământul Bulgariei.
Multe suflete deznădăjduite ai aflat prin mijlocirea ta cămara pocăînței și tămăduire de durerile cele cumplute ale sufletului și trupului neputincios.

Raclă moaștelor tale Sfinte Ioane, izvor de minuni și mângâiere duhovnicească este celor ce cu fierbinte rugăciune caută să dobândească milă Domnului.
Asemenea nevoitorilor de demult ai pustiei te-ai nevoit cu rugăciunea neîncetată și cu ostenelile trupului, dar că un înger în trup te-ai arătat celor ce doreau să afle calea mântuirii.

Împreună cu Sfântul Ioan Teologul, prea iubitul tău prieten și ocrotitor, cere pace lumii tulburate de ispite și înmulțirea dragostei dintre frați spre a plini legea lui Hristos pentru mântuirea sufletelor noastre.

Nerodirea pustiei o ai lucrat cu ploaia lacrimilor tale și te-ai unit cu Hristos în cămara inimii cea frumos împodobită cu razele gândurilor smerite. Cetele puterilor netrupeşți, cu Botezătorul, cu Apostolii lui Hristos, cu Sfântul Cuvios Ioan de la Rila şi cu Născătoarea de Dumnezeu Maria, faceţi rugăciune că să ne mântuim.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de 3 ori)
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi, Doamne curățește păcatele noastre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre, Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre pentru sfânt numele Tău.

Tatăl nostru, Care eșți în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Amin.

Sfinte Ioane, cel mult iubit de Hristos pentru curăția inimii tale, fă să se oglindească și în sufletele noastre lumina Duhului Sfânt. Cere Cuvioase Ioane, pace Bisericii lui Hristos și surparea eresurilor celor multe, că toți să ne mântuim de focul cel veșnic și să aprindem făcliile dragostei în inimile noastre.

Stăpână, primeşte rugăciunile robilor Tăi şi ne izbaveşte pe noi de toată nevoia şi necazul. Toată nădejdea mea spre Ține o pun, Maică lui Dumnezeu, păzește-mă sub sfânt acoperământul Tău.

https://doxologia.ro/locuri-sfinte/manastirea-rila-bulgaria-galerie-foto

Acatistul Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți”

24-oct_MD_Bucuria-celor-necajiti.jpg

Troparul

Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu noi robii Tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

O, Preasfântă Stăpână, Preacurată Fecioară Născătoare de Dumnezeu, Maica Domnului Dumnezeului meu, Iisus Hristos, cad înaintea ta şi mă rog ţie, Maicii Împăratului, mai înainte îndreptând către tine această nevrednică a mea rugăciune, pe care şi primind-o Maica Împăratului Aceluia ce împărăţeşte cerul şi pământul, o du la Împăratul împăraţilor, Domnul tuturor, la Fiul şi Dumnezeul tău, şi cere mie iertare de toate păcatele mele. Vieţii mele dă-i îndreptare şi, la sfârşitul meu, trecere neîngrozită de vrăjmaşii cei din văzduh; fii mie povăţuitoare, să-mi deschizi dumnezeiasca intrare a Împărăţiei şi acolo să mă îndulcesc de dulceaţa Raiului şi de veselia acelei cetăţi înalte, a Ierusalimului de Sus cel preafrumos şi de frumuseţile lui cele nespuse; de strălucirea luminii Treimii celei cu trei străluciri şi de dulcele glas al cântărilor îngereşti. Cărei slave şi bucurii mă fă moştean şi părtaş cu toţi sfinţii, că toate le poţi, ca Maica Împăratului celui Atotputernic. Şi acum, dar mai ales în acest ceas, mă auzi pe mine, cel ce stau înaintea ta, Stăpână cu totul milostivă. Ia aminte, Doamnă Împărăteasă, spre mine, care aduc ţie cântare de rugăciune aşa:

Condacul 1

Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din veşnica moarte, prin darul Celui ce S-a născut din tine, Hristos Dumnezeul nostru şi prin mijlocirea ta cea de maică înaintea Lui, aducem ţie, noi, robii tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăveşte-ne pe noi robii tăi din toate nevoile şi suferinţele, care strigăm ţie: Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiţi!

Icosul 1

Îngerul cel mai înainte stătător din Cer a fost trimis să zică ţie, Născătoare de Dumnezeu, Bucură-te!; vestind, prin Dumnezeiasca întrupare a lui Hristos, bucuria ce avea să se nască din tine la toată lumea, care pierea în necazuri. Pentru aceasta şi noi, cei împovăraţi cu păcate, nădejde de mântuire prin tine dobândim, pentru care cu umilinţă strigăm ţie:
Bucură-te, bunăvoinţa lui Dumnezeu către noi cei păcătoşi
Bucură-te, tare apărătoare a celor ce se căiesc înaintea lui Dumnezeu pentru păcatele lor
Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut
Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei
Bucură-te, ceea ce ne curăteşti de întinăciunea păcatelor
Bucură-te, baie, care speli cugetul nostru
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Izbăvitorul, Care în dar curăţă fărădelegile noastre
Bucură-te, cea cu totul minunată, împăcarea tuturor către Dumnezeu
Bucură-te, pod, care cu adevărat ne treci pe noi de la moarte la viaţă
Bucură-te, ceea ce ai mântuit lumea din potopul păcatului
Bucură-te, scară cerească, pe care s-a pogorât la noi Domnul
Bucură-te, mijlocitoarea tuturor către Dumnezeu
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiţi!

Condacul al 2-lea

Văd izvoare de minuni revărsându-se de la sfânta ta icoană, Născătoare de Dumnezeu, asupra celor care în genunchi stau şi cu credinţă se roagă ţie; că tu, fiind bună, eşti grabnic ajutătoare tuturor; apărătoarea celor asupriţi, nădejdea celor deznădăjduiţi, mângâierea celor întristaţi, hrănitoarea celor flămânzi; celor goi îmbrăcăminte, celor feciorelnici curăţie, celor străini bună povăţuitoare, celor osteniţi sprijinitoare, orbilor vedere; celor surzi bună auzire, celor bolnavi grabnică vindecare. Pentru aceasta, după cuviinţă, cu mulţumire cântăm pentru tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Pricina cea neînţeleasă a chinurilor cumplite care vin asupra noastră, căutând noi să o înţelegem, către tine alergăm, o, Maică şi Fecioară, mângâiere şi mântuire cerând. Iar tu, ca ceea ce eşti bună, învaţă-ne pe noi a alege dintr-însele purtarea de grijă, cea cu milostivire, a Fiului tău şi Dumnezeului nostru Celui bun, spre mântuirea sufletelor noastre şi spre curăţirea păcatelor noastre cele de multe feluri, şi cu bucurie strigăm ţie:
Bucură-te, adăpostire bună a celor înviforaţi
Bucură-te, întărire a celor ce slăbesc în credinţă
Bucură-te, ceea ce eşti singura Maică a milostivirii
Bucură-te, grabnică ajutătoare a celor ce sunt în nevoi şi în necazuri
Bucură-te, ceea ce prin necazuri curăţeşti păcatele noastre
Bucură-te, ceea ce prin întristări vindeci neputinţele noastre cele sufleteşti şi trupeşti
Bucură-te, ceea ce ne înveţi pe noi a nu iubi bunătăţile acestei lumi deşarte şi trecătoare
Bucură-te, ceea ce ridici mintea noastră din lumea cea deşartă, la cele mai presus de lume
Bucură-te, ceea ce ne tragi pe noi de la dragostea pământească, către dragostea lui Dumnezeu cea cerească
Bucură-te, ceea ce, chiar şi în suferinţele noastre, ne dai nouă mângâiere şi viaţă plină de dar
Bucură-te, făgăduinţa bunătăţilor celor cereşti
Bucură-te, mijlocitoarea bucuriei celei veşnice
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiţi!

Condacul al 3-lea

Cu putere de Sus mă întăreşte Stăpână preabună, pe mine robul tău care sunt neputincios sufleteşte şi trupeşte, şi mă învredniceşte de cercetarea şi de purtarea ta de grijă, alungând negura mâhnirii şi a întristării de care sunt cuprins, ca prin tine, fiind mântuit, pururea să cânt lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Având nespusă bogăţie de milostivire, tuturor celor necăjiţi le întinzi mână de ajutor, tămăduind neputinţele, vindecând bolile şi patimile. Pentru aceasta, Stăpână preabună, nu trece cu vederea pe robii tăi, care zac pe patul durerii şi strigă ţie:
Bucură-te, comoara de mult preţ a milei tale
Bucură-te, ceea ce eşti nădejdea celor deznădăjduiţi
Bucură-te, tămăduirea trupurilor noastre
Bucură-te, mântuirea sufletelor noastre
Bucură-te, puternică ajutătoare a celor neputincioşi
Bucură-te, apărătoare şi întărire a celor ce slăbesc în credinţă
Bucură-te, ceea ce mânia lui Dumnezeu, cu rugăciunile tale, degrab o potoleşti
Bucură-te, ceea ce, cu puterea rugăciunilor tale, patimile noastre le potoleşti
Bucură-te, vedere a orbilor şi auzire a surzilor
Bucură-te, umblare a şchiopilor şi vorbire a muţilor
Bucură-te, vindecare prin credinţă a celor bolnavi
Bucură-te, că prin tine, după măsura credinţei, se dau vindecările
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiţi!

Condacul al 4-lea

De felurite necazuri, de ispite şi de nevoi sunt cuprinşi robii tăi, ale căror greutăţi nu le mai pot răbda; dar tu, fiind Maică milostivă a Mântuitorului şi Dumnezeului nostru, ridică mâinile tale către Fiul tău, rugându-L să caute spre întristarea inimii robilor tăi, şi din adâncul deznădejdii să ne ridice pe noi, care cu credinţă cântăm Lui: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Auzind Preasfânta Fecioară şi Maică cele spuse mai înainte de Dreptul Simion, ca „prin însuţi sufletul tău va pătrunde sabia”, ai păzit aceste cuvinte întru inima ta, ştiind că bucuria de maică pentru Fiu este împletită cu multe necazuri în lumea aceasta. De aceea tu, ca ceea ce ştii necazul şi suferinţa întru toate, cunoşti şi întristarea noastră; şi ca ceea ce eşti singura Maică a tuturor, auzi-ne şi pe noi, care cu credinţă strigăm ţie:
Bucură-te, ceea ce ai născut lumii bucurie, pe Hristos Mântuitorul nostru
Bucură-te, ceea ce izbăveşti lumea din necazuri cu mijlocirile tale
Bucură-te, ceea ce ai răbdat ocările şi clevetirile asupra Fiului tău
Bucură-te, ceea ce, cu patimile Lui, dimpreună ai pătimit
Bucură-te, mângâierea maicilor celor întristate
Bucură-te, ceea ce ne păzeşti, cu darul Fiului tău
Bucură-te, a noastră grabnică ajutătoare întru toate nevoile
Bucură-te, îndreptarea şi povăţuitoarea celor rătăciţi
Bucură-te, hrana şi păzitoarea pruncilor
Bucură-te, povăţuitoarea tinerilor
Bucură-te, Maica celor sărmani
Bucură-te, sprijinul şi mângâierea văduvelor
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiţi!

Condacul al 5-lea

Văzând sângele cel dumnezeiesc al Fiului tău vărsându-se pe Cruce pentru mântuirea noastră, ca o slugă a Domnului, cu smerenie plecându-te voii Tatălui Care este în Ceruri, ne-ai arătat nouă chipul pătimirii şi al răbdarii, ca şi noi, când suntem în cuptorul ispitelor şi al nevoilor, cu smerenie să ne rugăm lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Văzându-te pe tine Fiul tău şi Dumnezeul nostru, stând lângă Cruce cu ucenicul Lui cel iubit şi cu inima sfâşiată de durere şi suferind asemenea Lui, a zis: „Femeie, iată fiul tău!” şi ucenicului „Iată mama ta!”, făcându-ți ţie fii pe toţi cei ce cred în El. Iar noi, ca nişte părtaşi ai necazurilor şi ai patimilor Fiului tău, spre tine, mijlocitoare Maică, toată nădejdea având-o, cu credinţă strigăm ţie:
Bucură-te, Maica neamului creştinesc
Bucură-te, ceea ce ai împreunat pe Dumnezeu cu oamenii
Bucură-te, ceea ce ai adus Domnului pe cei credincioşi
Bucură-te, Mieluşeaua, care ai născut pe Mielul cel ce a ridicat păcatele lumii
Bucură-te, vas, care ne scoţi nouă bucurie din izvorul nemuririi
Bucură-te, rugătoarea pentru mântuirea celor păcătoşi
Bucură-te, scularea celor căzuţi în păcate
Bucură-te, ceea ce eşti vindecarea tuturor neputincioşilor
Bucură-te, că eşti căutarea celor pierduţi
Bucură-te, bucuria cea fără de veste a păcătoşilor
Bucură-te, potolirea a toată întristarea
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiţi!

Condacul al 6-lea

Propovăduiesc milele tale, Maica lui Dumnezeu, toate marginile lumii, căci cu cinstitul tău Acoperământ acoperi pe tot neamul creştinesc; pentru care totdeauna te rogi lui Hristos Mântuitorul lumii, şi izbăveşti din toate nevoile pe robii tăi, cei temători de Dumnezeu, care cu credinţă cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Strălucind darul cu raze luminoase de la sfântă icoana ta, Maica lui Dumnezeu, noi cu credinţă plecăm genunchii înaintea ei şi cu lacrimi ne rugăm ţie; alungă norul ispitelor ce vin asupra robilor tăi, şi cu bucurie să strigăm ţie:
Bucură-te, ceea ce duci rugăciunile credincioşilor Fiului tău şi Dumnezeului nostru
Bucură-te, ceea ce stai înaintea scaunului Dumnezeirii şi te rogi pentru noi
Bucură-te, mijlocitoare între Dumnezeu şi om, care ne izbăveşti pe noi din nevoi
Bucură-te, apărătoarea neamului creştinesc, de la Dumnezeu dăruită nouă
Bucură-te, pom înfrumuseţat, cu care se acoperă mulţi
Bucură-te, pom cu luminoasă roadă, din care se hrănesc credincioşii
Bucură-te, acoperământul lumii, cel mai lat decât norii
Bucură-te, pământul făgăduinţei din care ne izvorăsc toate bunătăţile cereşti şi pământeşti
Bucură-te, soare luminos, care neîncetat luminezi pe cei credincioşi
Bucură-te, stâlp de foc, care povăţuieşti pe cei aleşi către Cereasca Împărăţie
Bucură-te, brazdă, care creşti mulţimea îndurărilor
Bucură-te, ceea ce ne dăruieşti toate bunătăţile
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiţi!

Condacul al 7-lea

Vrând să arăţi izvoare de minuni de la sfântă icoana ta „Bucuria tuturor celor necăjiţi”, ai poruncit, Stăpână, bolnavei Eftimia să săvârşească înaintea sfintei tale icoane cântări de rugăciune, şi primind vindecare să vestească tuturor milele tale, pe care le-ai dăruit prin sfântă ta icoană, pentru ca să nu fie tăinuit izvorul vindecărilor ce le dai în dar, tuturor celor ce au nevoie de ele. Pentru aceasta, nici noi nu tăinuim minunile şi facerile tale de bine către noi robii tăi, ci cu mulţumire, preaslăvim pe Dumnezeu şi cântăm lui: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Scăldătoarea Siloamului vindecă bolile, însă mai presus s-a arătat, Preasfântă Stăpână, biserica ta, în care ne închinăm icoanei tale celei făcătoare de minuni. Fiindcă aceasta, nu numai o dată într-un an, şi nu numai cei ce intră mai întâi dobândesc sănătate, ci de-a pururea vindecă toată rana sufletească şi trupească a celor ce, cu buna credinţă şi cu dragoste vin către tine. Pentru aceasta strigăm ţie:
Bucură-te, scăldătoare, în care se afundă toate durerile noastre cele sufleteşti şi trupeşti
Bucură-te, pahar, cu care se primeşte bucuria şi mântuirea
Bucură-te, piatră, care ai adăpat pe cei însetaţi de viaţă
Bucură-te, lemn, care îndulceşti apele cele amare ale mării lumeşti
Bucură-te, izvor nesecat al apei celei dătătoare de viaţă
Bucură-te, ceea ce îndulceşti necazurile noastre cele amare
Bucură-te, baie, care speli întinăciunea păcatului
Bucură-te, potolirea întristărilor noastre
Bucură-te, vindecarea bolilor noastre
Bucură-te, ceea ce ne izbăveşti din nevoi
Bucură-te, ceea ce calci puterea demonilor
Bucură-te, ceea ce ruşinezi pe vrăjmaşii noştri
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiţi!

Condacul al 8-lea

Nemernici şi străini de credinţa creştinească sunt aceia care nu se închină chipului tău celui întru tot sfânt, căci tu, Stăpână, ca o Maică a Unuia din Sfânta Treime, ai trimis darul facerii de minuni asupra sfintei tale icoane. Pentru aceasta, pe cei care sunt chinuiţi de duhurile cele necurate şi se închină cu credinţă sfintei tale icoane îi vindeci şi sănătoşi îi faci pe ei. Pe toţi cei bolnavi sufleteşte şi trupeşte care se roagă ţie îi tămăduieşti, şi cele de folos pentru dânşii le rânduieşti. Pentru aceste multe ale tale faceri de bine, cu mulţumire strigăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Toată viaţa noastră pe pământ este plină de durere şi de întristare. Sufletul e bolnav de păcate, trupul de dureri se chinuieşte, pentru că mânia lui Dumnezeu pentru păcatele noastre ne pedepseşte. Către tine, dar, alergăm, Maica lui Dumnezeu, şi înaintea preacinstitei tale icoane căzând, ne rugăm: Umple de bucurie şi de veselie inima noastră cea întristată şi cu bucurie să strigăm ţie:
Bucură-te, povăţuitoarea care ne duci pe noi în patria cerească
Bucură-te, Împărăteasa cerului şi a pământului, care ne deschizi nouă uşile Raiului
Bucură-te, cea preamilostivă, care ne miluieşti pe noi
Bucură-te, chivernisitoarea casei, care bine rânduieşti viaţa noastră
Bucură-te, cea preafericită, care de prooroci ai fost vestită
Bucură-te, fericit pântece, care ai născut pe Fiul lui Dumnezeu
Bucură-te, rugul cel nears
Bucură-te, zid nestricat
Bucură-te, izvor purtător de viaţă
Bucură-te, floarea cea pururea nevestejită
Bucură-te, îmblânzirea inimilor celor răi
Bucură-te, neîncetată bucurie a credincioşilor
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiţi!

Condacul al 9-lea

Toată dulceaţa cea lumească în viața aceasta este amestecată cu întristare. Mărirea şi bogăţia trec. Frumuseţea şi sănătatea se veştejesc. Prietenii cei de aproape se răpesc de moarte. Îndulceşte, dar, necazurile robilor tăi, pricinuitoarea bunătăţilor, şi bucuria ta cea nestricată dă-ne-o nouă, celor ce strigăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Ritorii cei mult vorbitori nu se pricep cu ce cuvinte să mângâie pe cei necăjiţi. Ci tu singură, Stăpână, dăruieşte inimii noastre mângâiere, cu razele darului tău. Alungă norul necazurilor noastre şi negura mâhnirii, ca să strigăm ţie:
Bucură-te, că eşti nădejde de bucurie pentru toţi creştinii
Bucură-te, bucuria şi împăcarea lumii
Bucură-te, dătătoarea bunătăților cereşti şi pământeşti
Bucură-te, nădejdea mântuirii noastre
Bucură-te, corabia celor ce vor să se mântuiască
Bucură-te, limanul celor ce înoată pe marea vieţii acesteia
Bucură-te, singura păzitoare a celor ce, după Dumnezeu, spre tine nădăjduiesc
Bucură-te, îmbrăcămintea celor goi de îndrăzneală pentru mulţimea păcatelor
Bucură-te, păzitoarea şi întărirea tuturor
Bucură-te, ocrotitoare şi sfântă adăpostire a tuturor credincioşilor
Bucură-te, ajutătoarea tuturor celor ce cu credinţă se roagă ţie
Bucură-te, luminoasă cunoştinţă a darului
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiţi!

Condacul al 10-lea

Domnul Cel iubitor de oameni, vrând să mântuiască lumea din chinul veşnic şi din neîncetata suferinţă, S-a sălăşluit în pântecele tău cel pururea fecioresc şi pe tine, Maica Sa, te-a dăruit celor pieritori, spre ajutor, spre acoperământ şi apărare, ca să fii celor mâhniţi mângâiere, celor necăjiţi bucurie, celor deznădăjduiţi nădejde, ceea ce ne izbăveşti de chinul cel veşnic, prin mijlocirea ta, şi către veşnica veselie aduci pe toţi care cu credinţă strigă Fiului tău şi Dumnezeului nostru: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Zid eşti fecioarelor, Născătoare de Dumnezeu, şi tuturor celor ce aleargă către Acoperământul tău. Pentru aceasta ne rugăm ţie: apără, acoperă şi păzeşte pe toţi cei săraci şi fără de ajutor, şi izbăveşte din ispite, din necazuri şi din nevoi pe cei care cu credinţă strigă ţie:
Bucură-te, stâlpul fecioriei
Bucură-te, vas ales al curăţiei şi al întregii feciorii
Bucură-te, cununa cea mărită a celor care cu nevoinţă se luptă împotriva poftelor
Bucură-te, ceea ce dai veşnică bucurie celor ce se ostenesc în viaţa călugărească
Bucură-te, ceea ce ne izbăveşti de văpaia patimilor
Bucură-te, ceea ce goneşti negura ispitelor
Bucură-te, povăţuitoarea întregii feciorii
Bucură-te, sprijinitoarea curăţiei
Bucură-te, îndreptarea oamenilor
Bucură-te, cea prin care din cădere ne-am sculat
Bucură-te, întărirea cea tare a credinţei
Bucură-te, tămâia cea plăcută a rugăciunii
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiţi!

Condacul al 11-lea

Cântarea cea cu totul de umilinţă aducem ţie, noi robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, apărătoarea cea atotputernică a neamului creştinesc. Potoleşte bolile robilor tăi celor ce suspină, îmblânzeşte mânia lui Dumnezeu care cu dreptate vine asupra noastră pentru păcatele noastre. Izbăveşte-ne din toate necazurile pe noi, robii tăi, care strigăm pentru tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Făclie primitoare de lumină din cărbunele darului lui Dumnezeu aprinsă s-a arătat nouă preacinstită icoana ta, Stăpână, spre sfinţirea şi mângâierea noastră. Iar noi, cu dragoste cinstind-o, şi cu credinţă îngenunchind înaintea ei, strigăm ţie:
Bucură-te, ceea ce cu puternica ta apărare din toate nevoile ne scoţi pe noi
Bucură-te, ceea ce din foamete sufletească şi trupească ne izbăveşti pe noi
Bucură-te, ceea ce cu rugăciunile tale stingi focul patimilor noastre
Bucură-te, ceea ce ne scapi pe noi de moartea cea veşnică
Bucură-te, tare ajutătoare în războaie
Bucură-te, ceea ce ne acoperi pe noi de năvălirea altor neamuri
Bucură-te, ceea ce ne izbăveşti de războiul cel dintre noi
Bucură-te, ceea ce păzeşti pe cei ce călătoresc pe pământ şi pe ape
Bucură-te, ceea ce izbăveşti pe cei robiţi
Bucură-te, grabnică izbăvire de îngrozirea lui Dumnezeu, care cu dreptate vine asupra noastră
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiţi!

Condacul al 12-lea

Zălog din darurile tale voind să dai neamului creştinesc icoana ta cea făcătoare de minuni, ai dăruit-o nouă, Maica lui Dumnezeu, de la care, celor ce vin cu credinţă, izvoare de minuni se revarsă. Neputinţele se vindecă şi necazurile se potolesc. Pentru aceasta cu bucurie strigăm, pentru tine, lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cântând milele şi minunile tale, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, toţi te lăudăm, ca pe o tare stătătoare a noastră, şi cu umilinţă venim la Tine, ceea ce te rogi pentru noi. Şi cerem ție să înalţi mâinile către Fiul tău, rugându-L ca pururea în viaţa aceasta, şi după moartea noastră, să nu se depărteze milostivirea Lui de la noi, cei ce strigăm ţie:
Bucură-te, nădejdea noastră în viaţa aceasta şi după moartea noastră
Bucură-te, ceea ce rânduieşti sfârşit dulce şi cu pace din viaţa aceasta, tuturor celor ce nădăjduiesc spre tine
Bucură-te, ceea ce eşti nădejdea şi apărarea noastră în ziua Judecăţii
Bucură-te, îmblânzirea Dreptului Judecător
Bucură-te, ceea ce ne izbaveşti din gheena cea veşnică
Bucură-te, nădejdea de mântuire a tuturor
Bucură-te, cheia Împărăţiei lui Hristos
Bucură-te, uşa Raiului
Bucură-te, pod care duci la Ceruri
Bucură-te, adăpostire şi bună apărare a tuturor păcătoşilor care se căiesc de păcatele lor
Bucură-te, bucuria îngerilor
Bucură-te, mărirea şi mângâierea tuturor drepţilor
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiţi!

Condacul al 13-lea 

(acest Condac se rostește de trei ori)

O, întru tot lăudată, de Dumnezeu Născătoare, ceea ce, spre bucuria Cerului şi a pământului ai născut pe Împăratul Hristos, Dumnezeul nostru, auzi glasul smeriţilor robilor tăi. Primeşte această puţină rugăciune a noastră şi ne izbăveşte pe noi din toate nevoile. Vindecă neputinţele noastre cele sufleteşti şi trupeşti. Alungă de la noi toată răutatea şi întristarea. Dăruieşte-ne sănătate, şi cu rugăciunile tale ne izbăveşte din munca cea veşnică, pe cei ce cântăm pentru tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Apoi se rostesc iarăși:

Icosul 1

Îngerul cel mai înainte stătător din Cer a fost trimis să zică ţie, Născătoare de Dumnezeu, Bucură-te!; vestind, prin Dumnezeiasca întrupare a lui Hristos, bucuria ce avea să se nască din tine la toată lumea, care pierea în necazuri. Pentru aceasta şi noi, cei împovăraţi cu păcate, nădejde de mântuire prin tine dobândim, pentru care cu umilinţă strigăm ţie:
Bucură-te, bunăvoinţa lui Dumnezeu către noi cei păcătoşi
Bucură-te, tare apărătoare a celor ce se căiesc înaintea lui Dumnezeu pentru păcatele lor
Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut
Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei
Bucură-te, ceea ce ne curăteşti de întinăciunea păcatelor
Bucură-te, baie, care speli cugetul nostru
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Izbăvitorul, Care în dar curăţă fărădelegile noastre
Bucură-te, cea cu totul minunată, împăcarea tuturor către Dumnezeu
Bucură-te, pod, care cu adevărat ne treci pe noi de la moarte la viaţă
Bucură-te, ceea ce ai mântuit lumea din potopul păcatului
Bucură-te, scară cerească, pe care s-a pogorât la noi Domnul
Bucură-te, mijlocitoarea tuturor către Dumnezeu
Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiţi!

şi

Condacul 1

Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din veşnica moarte, prin darul Celui ce S-a născut din tine, Hristos Dumnezeul nostru şi prin mijlocirea ta cea de maică înaintea Lui, aducem ţie, noi, robii tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăveşte-ne pe noi robii tăi din toate nevoile şi suferinţele, care strigăm ţie: Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiţi!

Apoi, se citesc aceste

Rugăciuni către Maica Domnului

O, Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, ceea ce eşti mai presus decât heruvimii şi mai cinstită decât serafimii, Fecioară de Dumnezeu aleasă, bucuria tuturor celor necăjiţi; dă-ne mângâiere şi nouă, celor ce suntem în necazuri, că, afară de tine altă scăpare şi ajutor nu avem.

Tu singură eşti mijlocitoarea bucuriei noastre, şi ca Maica lui Dumnezeu şi Maica milostivirii, stând înaintea Prestolului Preasfintei Treimi, poţi să ne ajuţi nouă. Că nimeni din cei ce se roagă ţie cu credinţă nu este ruşinat.

Auzi-ne şi acum, în ziua necazului nostru, pe noi cei ce cădem înaintea icoanei tale şi cu lacrimi ne rugăm ţie. Alungă de la noi toate necazurile şi nevoile ce vin asupra noastră, întru această vremelnică viaţă şi prin atotputernica ta mijlocire, nu ne lipsi pe noi nici de veşnica şi nesfârşita bucurie, întru Împărăţia Fiului tău şi Dumnezeului nostru. Amin.

Împărăteasa mea cea preabună, nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, prietena sărmanilor, folositoarea celor neputincioşi şi ocrotirea celor necăjiţi; vezi nevoia mea şi necazul meu. Ajută-mă, că sunt neputincios, hrăneşte-mă ca pe un străin.

Ştii nevoia mea, uşurează-mă de ea precum voieşti căci nu am alt ajutor afară de tine, nici altă folositoare grabnică, nici altă bună mângâiere, decât numai pe tine, o, Maică a lui Dumnezeu, ca să mă păzeşti şi să mă acoperi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune pentru liniște

66773856_2340511399540018_2643348810713006080_n

Stăpâne Mult-Milostive, Doamne Iisuse Hristoase, Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre, vino şi vindecă-mă şi pe mine, netrebnicul robul Tău.

M-am îndepărtat de Tine, am rănit Bunătatea şi Iubirea Ta, am păcătuit la cer şi înaintea Ta, toate fărădelegile le-am săvârşit şi stau lipsit de toată virtutea şi sănătatea.

Trupul meu a slăbănogit, sufletul meu s-a umplut de răutate, duhul meu a slăbit, voinţa mea s-a stricat, toate se îneacă şi suferă înlăuntrul meu.

Izbăveşte-mă, Doamne, de toată apăsarea sufletească prin care trec cu dreptate şi pe care au pricinuit-o multele mele păcate. Eu sunt cel care am greşit pentru această pustiire şi pieire a sufletului meu. Egoismul m-a stăpânit, nepăsarea m-a înrobit, lenevirea m-a apropiat de ceasul morţii.

Rugăciunea Părintelui Arsenie Boca pentru izbăvirea de akedie, depresie și deznădejde

cropped-71210215_2398600383731119_7654080644338679808_o.jpg

Iartă-mă, Doamne, și vindecă netrebnicul meu suflet, îndepărtează de la mine duhul cel viclean care-mi aduce această nepăsare nesuferită a sufletului şi a trupului.

Alungă greutatea din inima mea. Slobozește-mi sufletul și trupul de akedie, de deznădejde, de moarte. Eu de bunăvoie le-am adus în sufletul meu pe toate acestea.

Rugăciunea pentru cel ispitit de dușmani

18700158_1880811032176726_6723036716043233824_n

Dumnezeule, întru numele Tău mântuiește-mă și întru puterea Ta mă judecă. Dumnezeule, ascultă rugăciunea mea; pleacă urechea Ta la graiurile gurii mele.

Ia aminte spre mine și mă ascultă, că m-am mâhnit întru îngrijorarea mea și m-am abă­tut. Inima mea s-a tulburat întru mine și frica morții a căzut asupra mea. Temere și cutremur au venit peste mine și întunericul m-a acoperit.

Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat și noaptea înaintea Ta. Să ajungă până la Tine rugăciunea mea; că s-a umplut de rele sufletul meu și viața mea de iad s-a apropiat!

Miluiește-mă, Doamne, că neputincios sunt! Vindecă-mă, că s-a tulburat foarte sufletul meu. Ostenit-am întru suspinarea mea. În toate nopțile îmi stropesc patul cu lacrimile mele și în ele îmi scald așternutul.

Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu, și pentru ce mă tulburi? Nădăj­­duiește spre Dumnezeu și mă voi măr­turisi Lui, mântuirea feței mele și Dumnezeul meu.

Domnul este luminarea mea și Mân­­tuitorul meu, de cine mă voi teme? Domnul este sprijinitorul vieții mele, de cine mă voi înfricoșa?

Iubi-Te-voi, Doamne, virtutea mea! Domnul este întărirea mea și scaăpa­rea mea și izbăvitorul meu. Dumnezeu este ajutorul meu și voi nădăjdui întru Dânsul:

Apărătorul meu și puterea mântuirii mele și sprijinitorul meu. Amin.

Rugăciuni pentru izbăvirea de depresie

icoana-lacrimi-iisus_w653_h800_q99

Stăpâne Mult-Milostive, Doamne Iisuse Hristoase, Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre, vino şi vindecă-mă şi pe mine, netrebnicul robul Tău. M-am îndepărtat de Tine, am rănit Bunătatea şi Iubirea Ta, am păcătuit la cer şi înaintea Ta, toate fărădelegile le-am săvârşit şi stau lipsit de toată virtutea şi sănătatea. Trupul meu a slăbănogit, sufletul meu s-a umplut de răutate, duhul meu a slăbit, voinţa mea s-a stricat, toate se îneacă şi suferă înlăuntrul meu. Izbăveşte-mă, Doamne, de toată apăsarea sufletească prin care trec cu dreptate şi pe care au pricinuit-o multele mele păcate. Eu sunt cel care am greşit pentru această pustiire şi pieire a sufletului meu. Egoismul m-a stăpânit, nepăsarea m-a înrobit, lenevirea m-a apropiat de ceasul morţii. Iartă-mă, Doamne, şi vindecă netrebnicul meu suflet, îndepărtează de la mine duhul cel viclean care-mi aduce această nepăsare nesuferită a sufletului şi a trupului. Alungă greutatea din inima mea. Slobozeşte-mi sufletul şi trupul de akedie, de deznădejde, de moarte. Eu de bunăvoie le-am adus în sufletul meu pe toate acestea.

***

Iartă-mi, Doamne, mulţimea păcatelor, vindecă-mi greutatea patimilor. Fă, Doamne, ca să nu te mai întristez cu păcatele şi cu patimile care lucrează înlăuntrul meu. Ridică de la mine laţul cel greu al păcatului. Indepărtează-l de la mine pentru totdeauna pe vrăjmaşul şi potrivnicul. Adu odihnă, Doamne, în viaţa şi sufletul meu. Curăţeşte-mă de toată întinăciunea trupului şi a duhului. Dacă este cu putinţă, scapă-mă de duhurile viclene care-mi aduc întuneric şi beznă, deznădejde şi chinuri. Ridică-mă din patul durerii şi din aşternutul chinuirii. Apăsarea şi frica şi înrobirea gândurilor mele să nu mă mai cuprindă nicicând, dacă aceasta este, Doamne, voia Ta, aşa încât bucurându-mă şi veselindu-mă să Te slăvesc, să Te laud şi să cânt Milostivirea Ta, să-L preamăresc pe Părintele şi pe Preasfântul Duh, pe Mângâietorul tuturor oamenilor, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

***

Miluieşte-mă, Doamne, şi iartă-mă pe mine cel apăsat şi suferind sufleteşte şi trupeşte, Tu, Care eşti Bucuria şi Lumina şi învierea şi Pastele desfătării noastre, Tu Care ne-ai făgăduit „nu Mă voi depărta de tine, nici nu te voi părăsi”, Tu, Cel Care Te-ai pogorât până la „vistieriile iadului”, căutând oaia cea pierdută, adică pe mine. Miluieşte-mă, Doamne, pentru rugăciunile Preacuratei, Preabinecuvântatei Maicii Tale, Bucuria noastră a tuturor oamenilor şi a tuturor Sfinţilor. Amin!

***

Stăpâne, Mult-Milostive, Doamne Iisuse toase, miluieşte-mă şi curăţeşte-mă de toată întristarea, tulburarea şi frica, scapă-mă de apăsarea sufletească şi de mâhnirea demonică pe care le simt în sufletul şi trupul meu. Tu eşti Bucuria noastră şi Nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor care sunt pe mare departe. Milostiv fii mie, Stăpâne, pentru păcatele mele, ridică de la mine laţul cel greu al păcatelor şi al deznădejdii, alungă de la mine departe toată tristeţea şi akedia. Intăreşte-mă în iubirea Ta şi în nădejdea neruşinată şi în credinţa nezdruncinată faţă de Tine, pentrui mijlocirile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor sfinţilor tăi. Amin!

Rugăciunea de binecuvântare a Părintelui Paisie Olaru

memoria-zilei-canonizare-intarziata-a-parintelui-paisie-olaru-nascut-in-stroiestii-botosanilor-v-tZUGUx

Domnul Dumnezeu, Preamilostivul, să vă binecuvinteze,

Domnul să vă ajute,

Domnul să vă miluiască,

Domnul să vă păzească de tot răul,

Domnul să vă umple de bucurie duhovnicească,

Domnul ca un bun şi iubitor de oameni să vă ierte de păcate

şi în ceruri cu drepţii să vă păzească.

Binecuvintează, Doamne, pe robii Tăi aceştia şi rugăciunea lor,

şi dragostea lor, şi credinţa lor, şi bucuria lor,

şi smerenia lor, şi răbdarea lor.

Binecuvintează, Doamne, osteneala lor,

şi căsuţa lor, şi pâinea lor, şi copiii lor,

şi viaţa lor şi cu sfârşit bun îi miluieşte,

iar dincolo, la ziua Judecaţii,

un colţişor de rai le dăruieşte,

că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin!”

Să ne întâlnim la poarta raiului.

Scan12503-e1413622564788-646x1024

Rugăciunea cu care Părintele Paisie Olaru îi binecuvânta pe pelerini

„Domnul să te ierte.

Domnul să te audă.

Domnul să te vadă.

Domnul să te iubească.

Domnul să te înso­ţească.

Domnul să te apere.

Domnul să te călăuzească.

Domnul să te mângâie.

Domnul să te ajute.

Domnul să te apere de vrăjmaşi.

Domnul să-i îmblânzească.

Domnul să-ţi moaie inima.

Domnul să te facă să nu ţii minte răul.

Domnul să te ajute să nu faci rău.

Domnul să te călăuzească să faci binele.

Domnul să te facă milostiv.

Domnul să-ţi dea putere să ierţi.

Domnul să te facă să vezi în alţii partea cea bună.

 Amin.

ob_54aca8_cuvinte-paisie-olaru-1

Să nu crezi tot ce auzi

Să nu faci tot ce poţi

Să nu spui tot ce ştii

Să nu dai tot ce ai.

https://doxologia.ro/29-de-ani-fara-parintele-paisie-olaru?fbclid=IwAR2JccafQPIihWaF4UN-ozQ88JUwT6IXSg4w2a9jrpjgSOwDddzEWstK2RI

Acatistul Sfântului Apostol și Evanghelist Luca – 18 octombrie

72838528_2574827355909200_775754081015693312_n

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

Troparul Sfântului Apostol şi Evanghelist Luca:

Apostole Sfinte şi Evangheliste Luca, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.

Ucenic făcându-te Cuvântu¬lui lui Dumnezeu, împreună cu Apostolul Pavel, ai luminat tot pământul şi negura ai gonit, scriind Dum¬nezeiască Evanghelie, a lui Hristos, Dumnezeul nostru.

Condacul întâi:

Pe trâmbiţa cea bine glăsuitoare, pe făclia cea sfinţită, pe Luca, Apostolul şi Evanghelistul lui Hristos care ne-a lăsat mântuitoarele învăţături ale Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, veniţi toţi întru cinstită prăznuire, după dreptate să-l lăudăm şi cu smerită cântare să-i zicem: Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Luca, stâlp de lumină care ne arăţi Calea!

Icosul întâi:

Pocăiţi-vă! – a fost îndemnul şi porunca sfântă a Domnului nostru Hristos. Aceasta şi tu, Sfinte Apostole Luca ai propovăduit zicând: Nu este mântuire fără pocăinţă! Începutul pocăinţei este să urăşti răul pe care-l faci şi să iubeşti binele pe care nu-l faci. Poporul astfel luminat, spre mulţumire, îţi aducea astă grăire:
Bucură-te, că nimic nu-i mai adevărat decât triumful Adevărului,
Bucură-te, şi dă-ne nouă ajutor în lupta împotriva răului,
Bucură-te, Sfinte Apostole, că bine ai săvârşit sfânta lucrare,
Bucură-te, şi primeşte a noastră smerită închinare,
Bucură-te, sârguitor pescar, până la adânci bătrâneţi,
Bucură-te, că din Evanghelie am înţeles rostul acestei vieţi,
Bucură-te, văzătorul Palmelor Străpunse,
Bucură-te, cunoscătorul tainelor nepătrunse,
Bucură-te, că ai cunoscut faţa de înţelepciune a suferinţei,
Bucură-te, propovăduitor şi apărător al Credinţei,
Bucură-te, zelos dascăl al înlăcrimării,
Bucură-te, că te bucurai de cei ce răspundeau chemării,
Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Luca, stâlp de lumină care ne arăţi Calea!

Condacul al 2-lea:

Născut în Antiohia Siriei, din părinţi bine temători de Dumnezeu, ai studiat filozofia, medicina şi pictura, fiind dornic de multă cunoaştere. Dar mai mult erai însetat de cunoaşterea Adevărului; Unicul Adevăr care nu poate fi cunoscut decât de cel ce devine el însuşi o părticică, un mic mădular al Adevărului, căruia cu inima frântă Îi aducem cântare sfântă: Aliluia !

Icosul al 2-lea:

Străduiţi-vă să deveniţi copiii lui Dumnezeu! Cu atâta căldură îndemnai în predici şi ziceai: Prin lepădarea de viclenie şi făţărnicie, copiilor să vă asemănaţi, iar iubindu-L pe Dumnezeu şi unii pe alţii iubindu-vă, copii ai Lui veţi fi! Iar când Dumnezeu ţi-e Tată ai câştigat mai mult ca lumea toată! De această învăţătură mulţi se minunau şi unele ca acestea grăiau:
Bucură-te, că mult dorim fiii Celui Preaînalt să fim,
Bucură-te, şi ajută-ne întru aceasta să ne silim,
Bucură-te, că ne-ai lăsat Faptele Apostolilor, mântuitoare carte,
Bucură-te, şi ajută-ne de mântuire s-avem parte,
Bucură-te, că în tinereţe filozofia ai studiat,
Bucură-te, că să-L vezi pe Dumnezeu-Infinitul te-a ajutat,
Bucură-te, că Domnul a poruncit ca toţi să fim una,
Bucură-te, că prin multă trudă ai dobândit cununa,
Bucură-te, că numai în rugăciune putem fi uniţi,
Bucură-te, că prin ale tale rugăciuni vom fi şi noi miluiţi,
Bucură-te, că izgoneşti împietrirea pierzătoare,
Bucură-te, şi ne aruncă-n rugăciunea arzătoare.
Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Luca, stâlp de lumină care ne arăţi Calea!

Condacul al 3-lea:

Împreună cu ucenicul Cleopa mergeai, Sfinte Luca, către Emaus, apăsaţi de tristeţe grea şi sufletele voastre se aflau la marginea nădejdii. Dragoste aţi arătat străinului pe care L-aţi întâlnit pe cale, zicându-I: “Rămâi cu noi”. Oaspetele vostru era Stăpânul a toată făptura, pe care L-aţi recunoscut la frângerea pâinii şi cutremuraţi I-aţi cântat: Aliluia !

Icosul al 3-lea:

În şapte zile a creat Dumnezeu lumea din nimic. Asemenea, câte şapte zile ai propovăduit împreună cu Sfântul Pavel în cetăţile Troa şi Tir şi sufletele oamenilor le-aţi reclădit cu învăţătura dată vouă de Creatorul Însuşi. Pentru aceasta, cu minunare noi îţi aducem cântare: Bucură-te că Domnul, Scriptura, la Emaus, pe cale, v-a tâlcuit,
Bucură-te, că minunat Hristos v-a înţelepţit,
Bucură-te, că la frângerea pâinii ochii vi s-au deschis,
Bucură-te, că inimile voastre frigeau de nedescris,
Bucură-te, că împreună cu Cleopa, înapoi la Ierusalim v-aţi dus,
Bucură-te, că ucenicilor le-aţi vestit că aţi văzut pe Iisus,
Bucură-te, că mai apoi, Domnul Însuşi v-a binecuvântat,
Bucură-te, că nădejdea voastră s-a împrospătat,
Bucură-te, poporului grăit-ai fără văl, cu vorbă joasă,
Bucură-te, că învăţăturile rele cădeau ca la coasă,
Bucură-te, că mântuirea stă-n zicerea Sfântului Nume,
Bucură-te, că-n rugăciune e Viaţă, mai presus de lume,
Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Luca, stâlp de lumină care ne arăţi Calea!

Condacul al 4-lea:

Fost-ai Sfinte Luca în ceata celor şaptezeci de ucenici trimişi de Domnul Hristos prin cetăţi, să lucraţi doi câte doi spre desţelenirea conştiinţelor sufocate-n superficialitate, rătăcire şi mulţumire de sine. Şi Domnul Însuşi era cu voi, pentru care toţi, cu mulţumită înălţaţi cântare sfântă: Aliluia !

Icosul al 4-lea:

Mreaja măruntă prinde mult peşte. Asemenea, deasa rugăciune, însoţită de fapte bune, mila Domnului peste noi coboară chiar de-am fi şi căzut odinioară. Poporul luminat de a ta învăţătură, Sfinte Luca, început bun punea, grăind aşa:
Bucură-te, ascet ce te fereai de goală vorbire,
Bucură-te, ajutorul celor ce-ţi cer din necazuri izbăvire,
Bucură-te, doctorule ceresc, grabnic tămăduitor,
Bucură-te, şi dă-ne vindecare de rănile ce nu ne dor,
Bucură-te, că în Alexandria ai hirotonit episcopi,
Bucură-te, că prin rugăciune ai vindecat ologi şi şchiopi,
Bucură-te, că în cetatea Ptolemaida o zi aţi luminat,
Bucură-te, că la plecare, pe malul mării v-aţi rugat,
Bucură-te, că din Cezareea la Ierusalim v-aţi suit,
Bucură-te, că pe mulţi în credinţă i-aţi întărit.
Bucură-te, că împreună cu Sfântul Pavel mulţi aţi botezat,
Bucură-te, că astfel, din rătăcire i-aţi salvat.
Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Luca, stâlp de lumină care ne arăţi Calea!

Condacul al 5-lea:

Şapte ani ai propovăduit Lumina lumii în cetatea macedoneană Filipi, punând temelie şi întărind Biserica lui Hristos. Apoi, povăţuit de marele Pavel ai mers în Corint să strângi milostenie pentru creştinii săraci din Palestina, pentru care neîncetat te rugai Stăpânului, într-un smerit: Aliluia !

Icosul al 5-lea:

În zilele tale de propovăduire fierbinte acestea grăiai, Sfinte Părinte: Cum cascada niciodată nu îngheaţă, asemenea inima, care în smerenie şi în osârdie de sine continuu se coboară, nicicum nu împietreşte. Poporul luminat, Sfinte Luca, alăută Dumnezeirii, din dulceaţa smereniei se împărtăşea zicând:
Bucură-te, iscusit doctor al bolilor trupului,
Bucură-te, minunat tămăduitor al bolilor duhului,
Bucură-te, că viaţa ţi-ai jertif-o Domnului cel Drept,
Bucură-te, că prin aceasta ai fost mare înţelept,
Bucură-te, că pe aspră cale odihnă ai găsit,
Bucură-te, că nevoinţa-i drumul celor ce s-au mântuit,
Bucură-te, că vârful smereniei e gândul la moarte,
Bucură-te, că nădăjduim s-avem cu Sfinţii parte,
Bucură-te, propovăduitorul Evangheliei la popoarele păgâne,
Bucură-te, Apostol minunat şi plin de înţelepciune,
Bucură-te, însoţitorul nostru pe treptele încercării,
Bucură-te, că tânjim după dulceaţa iertării.
Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Luca, stâlp de lumină care ne arăţi Calea!

Condacul al 6-lea:

Când Sfântul Apostol Pavel a suferit pentru Domnul în cetatea Palestinei, ai rămas alături de el împlinind Sfânta poruncă: Purtaţi-vă sarcinile unii altora. Nu l-ai părăsit pe Apostolul Neamurilor nici în călătoria la Roma, unde a fost judecat de Cezarul. De pătimirile voastre, slujitori ai Cuvântului, creştinii mult se întristau, dar întru nădejde-I cântau: Aliluia !

Icosul al 6-lea:

Poporului în faţa ta adunat, Sfinte Luca, acestea ai cuvântat: Pasărea, din prinsoarea coliviei să scape nicicum nu poate, fără ca cineva s-o slobozească. Asemenea, omul, de păcate sau patimi împresurat, trebuinţă are în rugăciune să ceară izbăvire şi ajutor de la Cel Atoatevăzător. Poporul luminat, cu mulţumire, acestea ţi-a cântat:
Bucură-te, că focul Duhului mângâie obrazul de sare udat,
Bucură-te, că Domnul, cuvânt de foc, apostolilor v-a dat,
Bucură-te, că propovăduind în Libia şi Egipt, mulţi erau îndărătnici,
Bucură-te, căci cu răbdare i-aţi făcut creştini vrednici,
Bucură-te, că te-ai hărnicit pe Hristos să-l răspândeşti,
Bucură-te, că reazăm în urcuşul nevăzut ne eşti,
Bucură-te, că în mulţi ai pus a muştarului sămânţă,
Bucură-te, că îngerii se bucurau de-a ta stăruinţă,
Bucură-te, şi ne fă biruitori în a lumii vâltoare,
Bucură-te, că tânjim după trăirea viitoare,
Bucură-te, căci cu jertfire ai slujit pe Logos,
Bucură-te, că şi astăzi ne eşti de mult folos,
Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Luca, stâlp de lumină care ne arăţi Calea!

Condacul al 7-lea:

Bucurie Sfântă a pătruns în sufletul tău, în Sevasta, când ai văzut evlavia cu care creştinii cinsteau sfintele moaşte ale Botezătorului Domnului. Când a fost vremea să pleci în Antiohia, cu multă înfricoşare ai luat mâna dreaptă a Sfântului Ioan, mâna sub care Cel Neîncăput şi-a plecat capul la primirea Botezului, şi cu sfântă bucurie ai glăsuit cântul smerit: Aliluia !

Icosul al 7-lea:

Inima omului este Împărăţia Cerurilor pe care o răpeşte, o ascunde, o cuprinde. Aceasta este inima curăţită în chinurile naşterii de sine, din lacrimi primite de Dumnezeu. Doar inima purtătoare de Dumnezeu este candela veghei neîncetate, inima vie, care bate în rostire negrăită şi în laude ca acestea:
Bucură-te, Apostol înţelept, neînfricat şi harnic,
Bucură-te, că ne ajuţi să ne rugăm jarnic,
Bucură-te, Apostol neobosit, că multe suferinţe ai primit,
Bucură-te, că alături de Pavel, Apostolul, ai pătimit,
Bucură-te, că ai învăţat pe rătăciţi să se închine,
Bucură-te, tăria noastră-n fapte bune,
Bucură-te, şi ne dă-n inimă glas de răcoare subţire,
Bucură-te, şi ne ascute a păcatului simţire,
Bucură-te, că eşti pildă vie celor rătăciţi,
Bucură-te, că aduci la Lumină pe cei orbiţi,
Bucură-te, căci darurile de Sus vin doar în rugăciune,
Bucură-te, şi ne ajută, răutatea din noi a o răpune,
Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Luca, stâlp de lumină care ne arăţi Calea!

Condacul al 8-lea:

Toată înţelepciunea, puterea şi talentul sunt daruri de la Dumnezeu cu care tu, Sfinte Luca ai fost mult dăruit, şi pe care ai vrut să le închini lui Dumnezeu şi preaiubitei lui Maici. De acest imbold mânat, prima icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu cu bucurie sfântă ai pictat şi însăşi Maicii Domnului cu evlavie o ai prezentat, Treimii cântând: Aliluia !

Icosul al 8-lea:

Cu câtă bunătate a privit Maica Preasfântă icoana de tine pictată, Sfinte Luca, şi întru preasfinţenie a prorocit aşa: Fie ca harul Celui Care s-a născut din Mine şi mila Mea să fie cu această icoană! Pentru acest nemeritat dar lăsat, noi, bătând fruntea de ţărână cu datorată recunoştinţă şi cu credinţă, acestea glăsuim:
Bucură-te, iconar iscusit, rădăcina sfintei iconografii,
Bucură-te, că pe Apostoli, Domnul v-a făcut din slugi, fii,
Bucură-te, că ai zugrăvit faţa Maicii Preasfinte, cutremurat,
Bucură-te, că însăşi Maica Domnului icoana Sa a binecuvântat,
Bucură-te, Floare în buchet Împărătesc cu şaptezeci de crini,
Bucură-te, suflet rănit de cugetarea la Coroana de spini,
Bucură-te, iconarul Maicii Domnului, uşa Cerului deschisă inimilor pocăite,
Bucură-te, şi ne ajută să lăsăm grosimea trupească, să trecem prin ispite,
Bucură-te, că Preasfânta a primit sfânta icoană,
Bucură-te, că Maica Preasfântă la Cer ne cheamă,
Bucură-te, că prin mila Maicii Domnului vom moşteni veacul neînserat,
Bucură-te, că Maicii Preasfinte ne rugăm înflăcărat,
Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Luca, stâlp de lumină care ne arăţi Calea!

Condacul al 9-lea:

Cuvântul lui Dumnezeu este asemenea apei curate, care adapă vieţuitoarele după câtă sete au fiecare. Dumnezeiasca Evanghelie ai lăsat-o, Sfinte Apostole Luca, spre luminarea lumii de-a lungul veacurilor, şi prin ea, inimile reci şi împietrite se transformă în inimi fierbinţi şi însetate de viaţă, ca să mulţumească Stăpânului, abia şoptind: Aliluia !

Icosul al 9-lea:

Sfânta Scriptură -fiind de inspiraţie divină- este mângâierea şi întărirea noastră pentru a străbate pelerinajul acesta vremelnic, în măsura în care ne străduim să împlinim Sfintele Porunci dătătoare de viaţă veşnică. Un testament vesteşte Cuvântul întrupat, iar alt testament conţine istoria vieţii Sale. Acestei scrieri, tu, Sfinte Luca, fiind lucrător, primeşte mulţumirile noastre şi laudele acestea:
Bucură-te, că Evanghelia e întâlnirea cu dulcele Mântuitor,
Bucură-te, că Evanghelia desluşeşte tainele veacului viitor,
Bucură-te, că doar Evanghelia ne dă puterea naşterii de sine,
Bucură-te, că din Evanghelie doar, învăţăm taina iertării depline,
Bucură-te, că prin Evanghelie doar, poţi fi cu Sfinţii părtaş,
Bucură-te, că Evanghelia împlinind, Duhul îşi face în inimă sălaş,
Bucură-te, că Evanghelia închide-n ea pe cel Atoatefăcător.
Bucură-te, că Evanghelia ne limpezeşte rostul veacului trecător,
Bucură-te, că prin Evanghelie poţi fi părtaş Schimbării la Faţă,
Bucură-te, că Evanghelia doar îţi dă putere de sfântă viaţă,
Bucură-te, că Evanghelia e binecuvântarea Domnului Hristos,
Bucură-te, că Evanghelia dă aripi spre înfricoşatul zbor luminos,
Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Luca, stâlp de lumină care ne arăţi Calea!

Condacul al 10-lea:

După pogorârea Sfântului Duh, te-ai întors în Antiohia, Sfinte Apostole Luca, şi ai fost ajutorul Sfântului Apostol Pavel şi împreună lucrător cu el, nu fără greutăţi, suferinţe şi primejdii, spre împlinirea misiunii Apostolice, încredinţată vouă de iubitul vostru Învăţător, Domn şi Stăpân, căruia împreună cu voi cântare-I înălţăm: Aliluia !

Icosul al 10-lea:

Iscusit dascăl, Sfinte Luca, poporului sărac, în păcate, dar neînvăţat, acestea ai cuvântat: Precum merindele bine se păstrează cu sare, în ispite este trebuinţă de multă rugăciune şi răbdare. Cei cu sufletul prezenţi, cu inima limpezită, această laudă o făceau auzită:
Bucură-te, că suntem pământ însetat de veşnicie,
Bucură-te, şi ne ajută să păşim nepătaţi prin vremelnicie,
Bucură-te, că rugăciunea nu este simplă citire,
Bucură-te, şi dăruieşte-ne în rugăciune trăire,
Bucură-te, că prin ascultare cu Hristos te-ai asemănat,
Bucură-te, că secerişul era mult, dar cu buruieni amestecat,
Bucură-te, că ascultarea-i viaţă, iar neascultarea-i moarte,
Bucură-te, că smeriţii, poveri străine vor să poarte,
Bucură-te, că ne-a luminat Domnul să-l cunoaştem,
Bucură-te, şi ajută-ne cu oile sale să paştem,
Bucură-te, şi dă-ne să cunoaştem odihna-n rugăciune,
Bucură-te, şi ajută-ne să scăpăm de-a păcatului urâciune,
Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Luca, stâlp de lumină care ne arăţi Calea!

Condacul al 11-lea:

Veţi fi daţi la moarte pentru Numele Meu, v-a spus cu multă dragoste Mântuitorul Hristos, când v-a trimis la propovăduire. Aceasta şi cu tine, Sfinte Luca, s-a împlinit, când ai suferit mucenicia, răstignit pe un măslin în cetatea Ahaia, la vârsta de optzeci şi patru de ani. Cutremuraţi de durere credincioşii, printre lacrimi, Domnului cântau: Aliluia !

Icosul al 11-lea:

Nimeni nu este cu putinţă a se mângâia în ambele veacuri; căci cel ce a voit mângâiere vremelnică, o va pierde pe cea veşnică. Aşa învăţai poporul tău, iar noi, deşi nevrednici, însetaţi de veşnica odihnă, minunându-ne îţi cântăm:
Bucură-te, că de la mari primejdii n-ai dat înapoi,
Bucură-te, că Apostolii frăţeşte au lucrat doi câte doi,
Bucură-te, că ne întăreşti să urcăm piscul Sfintei Pironiri,
Bucură-te, că osândirea de sine rodeşte-n smerite coborâri,
Bucură-te, că propovăduirea ta în Troas, lumină a adus cetăţii,
Bucură-te, că ai slujit lui Hristos, Soarele dreptăţii,
Bucură-te, Sfinte mucenice, pururea slăvite,
Bucură-te, toiagul nădejdii sufletelor smerite,
Bucură-te, dascăl al duhului smerit sârguitor rugător,
Bucură-te, Sfinte Apostol, de Dumnezeu purtător,
Bucură-te, că virtutea cu păcatul nu pot sta împreună,
Bucură-te, şi pe noi, cei căzuţi, în rugăciunea ta ne adună,
Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Luca, stâlp de lumină care ne arăţi Calea!

Condacul al 12-lea:

Trupul tău a fost înmormântat cu toată evlavia în cetatea Tebei; A rânduit Dumnezeu să se descopere Sfintele tale moaşte în secolul al IV-lea, prin vindecări minunate care întăreau pe creştini în dreapta credinţă, şi-i însufleţeau, Domnului să înalţe cântarea: Aliluia !

Icosul al 12-lea:

Făclie – care ai arătat lumii Lumina, călăuză – care ne-ai arătat Calea, doctor – care pe Doctorul tuturor trupurilor şi sufletelor L-ai propovăduit, te-ai arătat lumii, iar acum, de Lumina Sfintei Treimi te îndulceşti, strălucindu-ne şi nouă, celor ce-ţi strigăm unele ca acestea:
Bucură-te, că în sălaşul veşnicei şi preafericitei odihne te-ai mutat,
Bucură-te, căci sfânta ta icoană şi moaştele sfinte, mângâiere ne-ai lăsat,
Bucură-te, că rugător fierbinte te-am dobândit noi toţi,
Bucură-te, căci pentru noi, pe Domnul să-L îndupleci poţi,
Bucură-te, că toate cererile de folos le împlineşti,
Bucură-te, căci cu putere pe potrivnici izgoneşti,
Bucură-te, al mântuirii iscusit doctor,
Bucură-te, grabnic de minuni făcător,
Bucură-te, crin răsădit în a lui Dumnezeu grădină,
Bucură-te, şi ajută-ne să ne vedem numai a noastră vină,
Bucură-te, că trudindu-te, grâu făceai din pleavă,
Bucură-te, Sfinte Evanghelist, Părinte şi Avă.
Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Luca, stâlp de lumină care ne arăţi Calea!

Condacul al 13-lea:

O, Sfinte Apostol şi Evanghelist Luca, către tine ne întindem nădejdea, noi, păcătoşii şi te rugăm să alungi din noi duhul nepăsării, al iubirii de avuţie şi al mulţumirii de sine. Prin rugăciunile tale la Tronul Celui Preînalt, dă-ne nouă să ne cunoaştem păcatele, să ne pocăim statornic, întăreşte-ne în credinţă şi voinţă, spre vieţuirea în Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos, ca împreună cu tine, în veacul neînserat, Domnului să-i cântăm înflăcărat: Aliluia !      (se zice de trei ori).

Apoi se citesc Icosul 1: „Pocăiţi-vă! – a fost îndemnul …” şi Condacul 1: „Pe trâmbiţa cea bine glăsuitoare …” după care se citeşte rugăciunea:

RUGĂCIUNEPrin tine, Sfinte Apostol şi Evanghelist Luca, mărturisim Preabunului Dumnezeu, că nimic bun nu am făcut din ce s-a poruncit şi nimic bun nu se află în noi, fără numai o scânteie de nădejde.

Dar precum la înmulţirea pâinilor, prin Sfinţii Ucenici a dat Domnul Hristos hrană poporului, îndrăznesc a nădăjdui, că prin mijlocirea ta, Sfinte Luca, să-mi dea Stapânul milele Sale cele bogate spre reanimarea sufletului meu sufocat de grele păcate.

Roagă-L pe Preabunul Dumnezeu, ca un Preaiubitor de oameni să le ierte toate păcatele rudeniilor mele, prietenilor, cunoscuţilor şi necunoscuţilor, care vor fi căzut în păcate doar de ei şi de Domnul ştiute. Pe toţi să ne lumineze Domnul Hristos şi să ne dăruiască pocăinţă statornică şi deplină.

Iarăşi te rog, Sfinte Luca, roagă-te Domnului şi pentru sufletele adormiţilor robilor Săi de aici şi pretutindenea, de acum şi din toate timpurile; să-i miluiască cu mila Sa cea bogată şi păcatele, de vor fi avut, să nu le socotească.

Încă iarăşi te rog, Sfinte Luca, mai roagă-L pe milostivul Dumnezeu ca în minutul de la marginea vieţii mele, să Se milostivească şi să-mi trimită pe dumnezeiescul Său înger, să-mi ia cu pace sufletul pe care făgăduiesc să-l dau în mâinile Domnului, căruia se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea; Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune către Martirii și Mărturisitorii care au pătimit în închisorile din perioada comunismului (a Episcopului Macarie Drăgoi)

sfintii-noi-martiri-ai-romaniei

Sfinților Martiri și Mărturisitori cei ce ați pătimit în închisorile din perioada comunismului, ați plătit cu preț de sânge libertatea și demnitatea neamului și Bisericii noastre în vremurile acestea de pe urmă. Voi sunteți luminile care ne luminează calea în întunericul acestui veac, zidul de apărare în fața nevăzuților vrăjmași. Pentru aceasta venim înaintea voastră și cu osârdie ne rugăm vouă: ridicați vălul cel greu al nesimțirii și neiubirii noastre.

117870_schitul_aiud

Scuturați de pe noi lanțurile slăbiciunilor și compromisurilor noastre. Îmbărbătați firile noastre slabe și îndoielnice în fața împotrivitorilor. Insuflați în noi dragoste pentru Biserică, pentru neam și pentru aproapele. Cei care v-ați rugat pentru chinuitorii și ucigașii voștri, învățați-ne și pe noi să ne iubim vrăjmașii. Cei care v-ați lepădat de răzbunare și v-ați pus sufletele pentru semenul vostru, întăriți-ne întru poruncile lui Hristos Cel Răstignit și Înviat. Cei care ați prefăcut închisoarea în mănăstire și viața de celulă în trai filocalic, dați-ne mângâierea de sus în încercările amare prin care trecem. Rugămu-ne vouă, mijlociți la Hristos pentru izbăvirea și mântuirea noastră. Amin.

Rugăciunea Sfântului Teofan Zăvorâtul, pentru primirea harului lui Dumnezeu

cropped-71210215_2398600383731119_7654080644338679808_o-3.jpg

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale șterge fărădelegea mea, căci dacă mă vei milui, slobozindu-mă din jalnica boală a patimilor, vreau să ascult de bunătatea Ta.

Dacă vei face după mulțimea bunătății Tale, mă vei izbăvi. Dacă vei vărsa asupra mea bunătatea Ta, mă voi mântui. Încredințat sunt că aceasta este cu putință la Tine. Știu că i-ai miluit și îi mântuiești pe toți cei ce se întorc către Tine din toată puterea lor.

Mărturisesc că și eu m-am folosit adesea de harul Tău, însă mai apoi, lepădându-l, am păcătuit ca nimeni altcineva.

Tu, însă, Cela ce ai înviat morții, scoală-mă și pe mine, cel omorât de păcat. Cela ce ai tămăduit orbii, luminează ochii cei întunecați ai inimii mele.

Cela ce ai izbăvit din gura șarpelui pe Adam, scoate-mă din tina fărădelegilor mele, fiindcă și eu sunt dintre oile Tale, măcar că din pricina voilor mele m-am făcut pradă leilor.

Păcatele m-au făcut câine, însă tămăduit de harul Tău, voi fi viu. Eram lepădat ca un mort, însă de vei voi, viu voi fi!

Sf. Teofan Zăvorâtul – Psaltire sau cugetări evlavioase și rugăciuni scoase din facerile Sf. Efrem Sirul și așezate după rânduiala Psalmilor lui David, Ed. Sophia

Rugăciunea Sfântului Teofan Zăvorâtul către Născătoarea de Dumnezeu

70234277_2399072207017270_4723525540886085632_n.jpg

Fecioară Stăpână de Dumnezeu Născătoare, Prea binecuvântată și cu dar dăruită! Pleacă urechea ta și auzi graiurile mele, cele rostite de gura mea spurcată și necurată. Nu mă trece cu vederea pe mine, sărmanul, nu mă lăsa să pier până în sfârșit pe mine, nevrednicul robul tău, ci folosește rugăciunile tale de Maică și tămăduiește sufletul meu ticălos, care e zdrobit fără milă de viclenele mele patimi. Vrăjmașul cel rău, strivindu-l cu păcatele iubirii de plăceri, l-a călcat în picioare.

sfantul_teofan_zavoratul

Drept aceea, plin de toată rușinea, nu cutez și nu am obraz să cer de la Dumnezeul meu Cel Iubitor de oameni iertare pentru mulțimea păcatelor mele și tămăduire pentru rănile mele nevindecate, fiindcă mi-am spurcat templul trupului, prin poftele mele netrebnice am vârât în el o mulțime de spurcăciuni și mi-am vătămat toate simțurile cu lucruri neîngăduite.

Așadar, nu îndrăznesc să-mi ridic către cer mâinile spurcate de îndeletnicirile cele rele, ci la îndurările tale nepovestite, întru tot fără de prihană Stăpână, mă arunc eu, săracul și curvarul, că nu am altă scăpare afară de tine, singura mea mângâiere și singurul meu ajutor grabnic. În tine nădăjduiesc: nu mă părăsi! Plăcute sunt cererile tale înaintea Fiului tău; El Se bucură de mijlocirea ta și împlinește degrabă rugăciunile tale cele pentru noi. Nu mă trece cu vederea pe mine, cel mai sărman dintre oameni, și netrebnicia faptelor mele să nu curme mila ta cea nemăsurată, Născătoare de Dumnezeu!

Primește această cerere a mea nimicnică, și cu rugăciunile tale de Maică fă-o bine plăcută înaintea Fiului și Dumnezeului tău, învrednicindu-mă de Cereasca Împărăție pe mine, cela ce laud și binecuvântez pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh. Amin.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Psaltire sau cugetări evlavioase și rugăciuni scoase din facerile Sfântului Efrem Sirul și așezate după rânduiala Psalmilor lui David, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, pp. 75-76)

Rugăciunea Sfântului Teofan Zăvorâtul, pentru primirea harului lui Dumnezeu

11137160_815004511926039_7360281001821986033_n.jpg

Doamne, Cela ce ai înviat morții, scoală-mă și pe mine, cel omorât de păcat. Cela ce ai tămăduit orbii, luminează ochii cei întunecați ai inimii mele.

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale șterge fărădelegea mea, căci dacă mă vei milui, slobozindu-mă din jalnica boală a patimilor, vreau să ascult de bunătatea Ta. Dacă vei face după mulțimea bunătății Tale, mă vei izbăvi. Dacă vei vărsa asupra mea bunătatea Ta, mă voi mântui. Încredințat sunt că aceasta este cu putință la Tine. Știu că i-ai miluit și îi mântuiești pe toți cei ce se întorc către Tine din toată puterea lor.

Untitled-2-9

Mărturisesc că și eu m-am folosit adesea de harul Tău, însă mai apoi, lepădându-l, am păcătuit ca nimeni altcineva. Tu, însă, Cela ce ai înviat morții, scoală-mă și pe mine, cel omorât de păcat. Cela ce ai tămăduit orbii, luminează ochii cei întunecați ai inimii mele. Cela ce ai izbăvit din gura șarpelui pe Adam, scoate-mă din tina fărădelegilor mele, fiindcă și eu sunt dintre oile Tale, măcar că din pricina voilor mele m-am făcut pradă leilor. Păcatele m-au făcut câine, însă tămăduit de harul Tău, voi fi viu. Eram lepădat ca un mort, însă de vei voi, viu voi fi!

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Psaltire sau cugetări evlavioase și rugăciuni scoase din facerile Sfântului Efrem Sirul și așezate după rânduiala Psalmilor lui David, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, pp. 81-82)

Roșcovul sălbatic – Mihai Nistor

13662837725_8b32ebb045_b.jpg

Câmpul

Trecuseră 50 de ani de când murise. Nimeni nu înțelegea încă în ce fel ziua aceea fatidică coborâse norii, izbind din plin întreagă comunitate. Tot ce își mai aminteau bătrânii satului era apusul de soare, liniștea mormântală a ierbii și gingășia păsărilor care nu îndrăzneau să arunce un falfait de aripa, retrăgându-se în pustiu spre așteptarea nopții. Nici măcar el nu își mai amintea nimic din propria moarte. A încercat cu hipnoză, au adus serul adevărului, ba chiar cineva inventase un dispozitiv de desfacere și reasamblare a creierului. În zadar toate acestea. Astrologii nu puteau defel să potrivească meridianele, țigăncile se certau între ele cu cărțile de tarot pe masă, iar Nostradamus nu scrisese un rând.

Îl găsiseră abia respirând în mijlocul câmpului, lângă un splendid roșcov sălbatic despre care legendele locului spuneau că primul care va mânca din fructele sale va suferi o moarte vie. I-au făcut numeroase examinări, analize toxicologice, ba chiar și câteva autopsii, însă nu au descoperit urmă de fructele acelui arbore îmbietor.

De multă vreme, nimeni nu îl mai întreba nimic, vremurile trecuseră și totul rămăsese învăluit într-o ceață la fel de apăsătoare ca evenimentul însuși. Încercaseră să taie copacul, fără succes; toți cei ce se apropiau de el innebuneau pe loc, așa încât autoritățile au izolat zona cu garduri electrice, declarând publicului că în zona se află deșeuri radioactive. Cu fiecare an care trecea, copacul devenea din ce în ce mai mare și amenința să își întindă crengile până în sat. Plutea o disperare resemnată, satul urmă să fie evacuate cât de curând și izolat cu garduri electrice.

Când toți își făceau bagajele, plângându-se pe sine, unul din bătrânii care fusese de față în acea zi învăluită în ceață veni la el și, fără să îi spună vreun cuvânt, îi puse în față o oglindă, care însă se sparse pe loc și el începu se țipe de durere. Curgeau cioburi din ochii săi, care mai apoi se transformau în pietre din care izvorau șuvoaie de lacrimi. Se adunaseră toți sătenii, anticipând poate o durere ce va izbăvi comunitatea. Atunci le spuse tuturor: “Nu am mâncat…  a fost suficient să îmi doresc și îndată am murit”.

O luna mai târziu, după ce copacul plesnise în auzul tuturor chiar când el intrase în prima biserica deschisă în sat, își aminti brusc că are un nume, ba chiar și oamenii începuseră să înțeleagă că, deși de necrezut, și ei au un nume. Din când în când se auzea preotul trecând pe ulițe și strigând: “Nu-l faceți să crească din nou”. Nu mai zăreau copacul (care se transformase într-un puiet), însă toți au hotărât să păstreze gardurile electrice și oglinzile au apărut în fiecare casă.

Mihai Nistor

Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Dionisie Areopagitul – 3 Octombrie

sf_dionisie_areopagitul_4

Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Dionisie Areopagitul glasul al 4-lea:

Bunătate învăţându-te şi îmbărbătându-te întru toate, îmbrăcându-te cuviincios cu bun cuget, ai scos din vasul alegerii cele negrăite; şi cre­dinţa păzind, calea întocmai ai săvârşit, Sfinţite Mucenice Dionisie: roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască su­fletele noastre.

Cântarea 1, glasul al 8-lea.

Irmosul:

Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând, israeliteanul striga: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind învăţat de Dumnezeies­cul Apostol Pavel văzătorul de cele ce­reşti, ai ajuns îndată, Sfinţite Mucenice Dionisie, a fî tăinuitor ceresc şi grăitor de cele Dumnezeieşti.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel ce te-ai luminat cu Dum­nezeiescul har, luminează, fe­ricite, sufletele celor ce te lau­dă, ca să înţeleagă învăţăturile tale cele de Dumnezeu însuflate, Sfinte Dionisie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Învrednicitu-te-ai, Mucenice Dionisie, cu gând prealuminos şi cu su­fletul, a vedea strălucirile rân­duielilor cereşti şi starea ce­telor de acolo.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cămară de mire Luminată, te-ai arătat Întrupării celei mai presus de gând, a Făcătorului tuturor; că din tine, Maica lui Dumnezeu, S-a îmbrăcat în trupul nostru Hristos Domnul.

Cântarea a 3-a. Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut…

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mai presus de Înălţimile Cereşti ridicându-te, cu­vioase, rânduielile, Oştirile şi Strălucirile cele mai presus de lume le-ai tâlcuit tuturor, cu înălţimea graiurilor şi cu preaînţeleptele tale cuvinte.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Umplându-te de înalta ştiin­ţă a Dumnezeieştilor nume preacuvioase, ai teologhisit cu­noştinţa Dumnezeirii, făcându-te, prin har Dumnezeiesc, cuvântător al Preasfintei Treimi, Preaferi­cite Dionisie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Omorându-te cu dorirea cea spre Dumnezeu şi foarte învăţându-te cu înţelepciunea cea prin harul cel făcător de viaţă, te-ai făcut organ de Dumnezeu purtător, părinte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu lucrarea Duhului Celui Ce toate le săvârşeşte, ai rodit, Fecioară, Trup Stăpânului tu­turor; cu Care ai osândit pă­catul lumii şi ai izvorât Viaţa Cea Veşnică.

Irmosul:

Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, că Tu eşti Marginea doririlor şi credincioşilor Întărire, Unule, Iubitorule de oameni.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Tu eşti Tăria mea Doamne, Tu şi Puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu Bucuria mea; Cel Ce nu ai lăsat Sânurile Părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta, cu Proorocul Avacum, strig către Tine: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Bună podoabă a Bisericilor o ai pus în rânduială, că în ele ai zugrăvit, părinte, închipuirea sfinţitelor chipuri, celor ase­menea Puterilor Neînchipuite; prin care se învaţă Taina şi se luminează toată adunarea credincioşilor, cea cugetătoare de Dumnezeu.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pâraiele cuvântării tale de Dumnezeu, Dumnezeiescule, foarte adapă grădinile cele cuvântătoare şi de-a pururea înflorite, sădite pe dreptate dogmelor; că ai propovăduit Unimea Fiinţei şi Însăşi Cinstita Stăpânire Cea în Trei Feţe.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Neîncetarea Ierarhiei tale celei Îngereşti şi dragostea şi dorirea către Dumnezeu şi ple­carea către înălţimea Dumnezeirii cea neabătută şi nepricepută, cu înţelepciunea ai în­văţat-o, ierarhe, celor ce cu credinţă strigă: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Lucrător Sfinţit S-a făcut Fiul tău mântuirii tuturor, celor ce te laudă pe tine, Născătoare de Dumnezeu; Începător şi Lu­minător, Dreptate şi Scutire, Fecioară. Pentru aceea credin­cioşii, după adevăr şi cu înţelepciune, te mărim.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă? Şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine, ticălosul; ci, mă întoarce şi la lumina Poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Glasul graiurilor tale, purtându-se ca un sunet ceresc, a tunat cu cuvântul harului, în cugetele celor fără de Dum­nezeu şi a luminat inimile credincioşilor, cu razele cele prealuminate ale Dumnezeieştilor dogme.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Asemănatu-te-ai neguţătoru­lui care caută mărgăritare bune, preafericite şi aflând Mărgăritarul Cel cu adevărat de mult preţ şi mirându-te de Strălucirea Lui cea cu lucrare Dumnezeiască, L-ai mărturisit a fi Dumnezeu, ierarhe.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu multă înţelepciune ai iubit, părinte, Izvorul înţelep­ciunii şi din dragostea Lui te-ai făcut desăvârşit şi izvorăşti totdeauna râurile Dumneze­ieştilor dogme, grăitorule de Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca Una ce eşti Plină de har, ai primit întru tine pe Cel Preaîncuviinţat, Care numai cu voirea toate le-a făcut; şi Care ne-a înfrumuseţat pe noi cu luminarea dreptei credinţe, Maica lui Dumnezeu.

Cântarea a 6-a. Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule…

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Având, cu dragoste, silinţă pentru Lege, ai dobândit harul înţelepciunii, Dumneze­ieşte grăind tu despre Dum­nezeu şi ai lăsat în urmă-ţi dog­me dreptcredincioase, preafe­ricite; din care, îndulcindu-ne credincioşii, pe tine te fericim.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind împodobit cu pricepe­rea lui Dumnezeu, cuvioase, cugetătorule de Dumnezeu, ţi-ai plecat urechea Dumnezeiescu­lui Învăţător şi de la Dânsul te-ai învăţat înţelepciunea cea mai presus de lume, Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Viaţa ta a fost minunată, cu­vântul tău şi mai minunat, limba ta strălucitoare de lumină şi gura însufleţită cu foc, Preafericite Dionisie; iar gândul tău, părinte, a fost desăvârşit în chip Dumnezeiesc.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Noi credincioşii Fecioară, cu bucurie strigăm ţie cu Glasul Arhanghelului Gavriil; că din tine nouă S-a Născut Cel Negrăit, Făcătorul şi Începătorul vieţii, Om făcându-Se şi S-a amestecat cu oa­menii, Iubitorul de oameni.

Irmosul:

Curăţeşte-mă, Mântuito­rule, că multe sunt fărădelegile mele şi mă ridică din adâncul răutăţilor, rogu-mă; căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.

CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Apărătoare Doamnă…

Prin uşile cerurilor trecând cu Duhul, ca un ucenic al Apos­tolului celui ce a ajuns până la al treilea cer, Sfinte Sfinţite Dionisie, te-ai îmbogăţit cu toată cunoştinţa celor negrăite şi ai luminat pe cei ce şedeau mai înainte în întunericul necunoştinţei. Pentru acesta strigăm: bucură-te părinte a toată lumea.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

De pogorârea lui Dum­nezeu, focul s-a ruşinat în Babilon oarecând, pentru aceasta, tinerii în cuptor, cu bucuros picior, ca întru o grădinâ verde săltând, au cântat: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Învăţăturile tale, ca ploaia cea cerească în pământ secetos, îngraşă inimile celor credin­cioşi, cele ce de-a pururea do­resc şi fără saţiu le învaţă a striga: Binecuvântat eşti, Dum­nezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu pricepere cugetătoare de Dumnezeu, ai scris minţilor celor fără de trup şi cuvântările lor cele de laudă, fericite şi de Dumnezeu fiind insuflat, ai învăţat Biserica a cânta: Binecu­vântat eşti, Dumnezeul părin­ţilor noştri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Locaş bine întocmit al Prea­sfântului Duh te-ai arătat şi insuflările Lui şi arătările le-ai propovăduit ca un prooroc, În­ţelepte Dionisie, cântând: Bine­cuvântat eşti, Dumnezeul pă­rinţilor noştri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Iată acum s-a împlinit proorocia lui Isaia, celui grăitor de Dumnezeu, că Fecioara a avut în pântece pe Dumnezeu Cu­vântul şi a Născut pe Dătătorul de viaţă, Căruia toţi cântăm: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Cântarea a 8-a. Irmos: De şapte ori cuptorul…

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind ca o oglindă luminată prin fapte bune, ţi-ai făcut gândul încăpător arătărilor celor curate, Sfinte Dionisie, Preaferi­cite, şi primind Razele Luminii Celei mai presus de gând, ai cân­tat: preoţi binecuvântaţi, po­poare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii!

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Har mai îndestulat s-a re­vărsat prin buzele tale; pentru aceea ai arătat Dumnezeieştile învăţături, lăţindu-le şi descoperindu-ne mai luminat înţele­gerea lor cea mai presus de gând, nouă, celor ce cântăm cu credinţă: preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii!

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Mai cunoscută s-a făcut prin tine, Sfinte Dionisie, Mitropolia cea lăudată a atenienilor, aducându-te pe tine lui Hristos şi Împă­ratului tuturor, ca o pârgă preasfinţită şi totdeauna cântând: tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Maică a lui Dumnezeu cu totul fără prihană, curăţeşte rănile sufletului meu şi semnele păcatului; că ai născut Fiu pe Cel Ce are puterea să izbăveas­că lesne pe cei legaţi cu lanţu­rile greşelilor din legăturile cele nedezlegate; pe Însuşi Făcăto­rul de bine Dumnezeu, Dătăto­rul de viaţă.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

De şapte ori tiranul haldeilor a ars nebuneşte cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceştia cu Putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a. Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta…

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Învrednicindu-te a te face văzător şi dimpreună oste­nitor cu Sfinţii Apostoli, te-ai făcut părtaş Măririi şi dim­preună cu ei, ai mers la vederea Trupului celui cu adevărat Începător de viaţă, al Însăşi Născătoarei de Dumnezeu, Ce­lei Preacinstite; pe care, după vrednicie, o mărim.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făcutu-te-ai moştenitor Dum­nezeieştii Împărăţii în ceruri, părinte, ca un arhiereu după Lege şi ca un pătimitor nebiruit, amestecând sângele cel mucenicesc cu ungerea preoţiei; pentru aceasta ai luat cununi îndoite, precum se cuvine de sfinţenie, tăinuitorule, Sfinte Dionisie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca unul ce ai îndrăznire către Dumnezeu, Sfinte Ierarhe Înţe­lepte Dionisie, pentru toţi te roagă pururea, ca să ne izbă­vim de încercări, cei ce te lăudăm cu bună credinţă, pe tine învăţătorul ştiinţelor celor ne­grăite, ca un sfinţit descope­ritor al Bunătăţii Celei tainic ascunse şi cu Dumnezeiască Stăpânire.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Biserica cea Cinstită, pe care Hristos, Fiul tău, a câş­tigat-o cu scump Sângele Său, ca un Bun, arat-o cu vitejie bi­ruitoare eresurilor, Ceea ce eşti Plină de har; şi mântuieşte-ne din primejdii şi ne izbăveşte de stăpânirea barbarilor.

Irmosul:

Spăimântatu-s-a de aceas­ta cerul şi marginile pământului s-au minunat. Că Dumnezeu S-a arătat oame­nilor trupeşte; şi pântecele tău s-a făcut mai Desfătat decât cerurile. Pentru aceea, pe tine Născătoare de Dumnezeu, începătoriile Cetelor îngereşti şi omeneşti te mărim.

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule…

Privitorule al cerului şi adâncul înţelepciunii, Dumnezeiescule căutător al Sfatului Celui Tainic; minte care străbate văzduhul, comoara Tainelor cunoscându-le, o, Sfinte Dionisie Prea­fericite, te rugăm: roagă pen­tru noi pe Cel Singur şi Iubitor de oameni.

SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei…

Făcându-ţi mintea ca o oglin­dă preavăzătoare ai primit înăuntru Fulgerele Duhului cele de Raze aruncătoare şi Lumină­rile Cereştilor Străluciri. Pentru aceasta, te-ai şi învrednicit învederat a oglindi îngereştile începătorii, cu preacurată ageri­mea ta.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Ca unul ce eşti închipuire Dumnezeiască Vasului celui ales cu adevărat, înveţi Tainele cele Dumnezeieşti, cu Duhul şi luminându-te cu darurile Dum­nezeieştii Străluciri, arătat ai descoperit Cetele îngerilor. Pen­tru aceea, lăsând lumii înţele­gerea Dumnezeieştilor tale dog­me, ai luminat pe toţi, Sfinţite Tăinuitorule Dionisie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Norul Soarelui Celui Înţelegă­tor, Sfeşnic de aur al Dumneze­ieştii Lumini, Nespurcată, Neîntinată, Stăpână fără prihană, luminează-mi, rogu-mă, sufle­tul cel orbit de patimi, cu Lu­mina Nepătimirii şi inima, fiindu-mi întinată, spal-o cu curge­rile lacrimilor şi cu umilinţa pocăinţei şi mă curăţeşte de spurcăciunea lucrurilor mele, ca să strig cu dragoste către tine: Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să-mi dăruiască, că nu­mai pe tine te am Nădejde, eu, nevrednicul robul tău.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Fecioara şi Maica lui Hristos, văzând pe Făcătorul lumii pe Lemn, suspina lăcrimând şi cu amar i se topea sufletul şi trupul îşi bătea sfărâmându-se şi cu amar striga către Dânsul: vai mie, o, Fiul meu! Cum îţi voi suferi Patima, piroanele şi suliţa, eu, Ceea ce Te-am născut fără dureri? Ci, grăbeşte de Te scoală, ca să Te văd, Fiule şi Dumnezeule şi să înceteze de tânguiri şi durere; şi celor ce-Ţi laudă Patimile, să le dăruieşti dezlegare greşelilor.

Rugăciune pentru ca cei ce călătoresc să îşi găsească drumul atunci când s-au rătăcit şi suferă din pricina aceasta – Psalmul 31

psaltirea-copertav-543x335

PSALMUL 31
Al lui David.

l. Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele.
2. Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleşug.
3. Că am tăcut, îmbătrânit-au oasele mele, când strigam toată ziua.
4. Că ziua şi noaptea s-a îngreunat peste mine mâna Ta şi am căzut în suferinţă când ghimpele Tău mă împungea.
5. Păcatul meu l-am cunoscut şi fărădelegea mea n-am ascuns-o, împotriva mea.
6. Zis-am: „Mărturisi-voi fărădelegea mea Domnului”; şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu.
7. Pentru aceasta se va ruga către Tine tot cuviosul la vreme potrivită, iar potop de ape multe de el nu se va apropia.
8. Tu eşti scăparea mea din necazul ce mă cuprinde, bucuria mea; izbăveşte-mă de cei ce m-au înconjurat.
9. Înţelepţi-te-voi şi te voi îndrepta pe calea aceasta, pe care vei merge; aţinti-voi spre tine ochii Mei.
10. Nu fi ca un cal şi ca un catâr, la care nu este pricepere; cu zăbală şi cu frâu fălcile lor voi strânge ca să nu se apropie de tine.
11. Multe sunt bătăile păcătosului; iar pe cel ce nădăjduieşte în Domnul, mila îl va înconjura.
12. Veseliţi-vă în Domnul şi vă bucuraţi, drepţilor, şi vă lăudaţi toţi cei drepţi la inimă.