morții încă scriu poezie
trăiesc încă
cimitirul este mai mare decât satul
poezia
venită cu tine
este curată
aproape de suflet
copacii și ei limpezesc aerul
frunzele fac dragoste cu anotimpul
da
nu vreau să te doară iubirea
nu vreau sa trăim uitându-ne
așteaptă-mă îmbrăcată cu straie albe
așteaptă-mă cu tine
timpul în care te-aș fi putut dezbrăca
a plecat
astăzi vreau doar sa-ți amintesc
că timpul nu se întoarce
îți scriu doar
și să nu-ți pară rău
Atila Racz