Doamne, miluiește țărișoara noastră,

că suntem adesea naivi, proști și răi, și nu știm ce facem.

iartă-ne pentru avorturile, nedreptățile și vicleniile noastre,

pentru invidia, nepăsarea și indolența noastră,

pentru indiferența față de suferința și sărăcia din jur,

pentru bârfele, vorbele murdare și faptele de rușine,

panicile, devierile și justificările ieftine,

când ne călcăm conștiința, mergând cu curentul.

nu ne lăsa de capul nostru,

scoate-ne din iadul închipuirilor pătimașe,

îndreaptă-ne cu blândețe, liniștește-ne cugetul agitat,

ca să gustăm din fărâmiturile Ospățului Tău

și să simțim fericirea de a Te cunoaște.

fii cu noi și atunci când noi nu suntem cu Tine

și necinstim chipul pe care ni l-ai dat,

ajută-ne să nu cedăm ispitelor și să fim tari în încercări

cu credința, nădejdea și dragostea ce vin de la Tine.

trimite lucrători la seceriș, călăuzitori jertfelnici, verticali,

care să înnoiască acest neam măcinat

de necontenitele trădări ale conducătorilor,

de nesfârșitul exil al copiilor lui,

de lipsa de cuvânt, fapte, gânduri și obiceiuri sfinte,

de suferință, boală și moarte.

readu-ne în suflet bunătatea ce nu caută la fața omului,

ospitalitatea străveche și liturghisirea neîncetată a iubirii Tale,

ce-și răspândește razele peste drepți și nedrepți.

pogoară în noi viața, lumina, învierea Ta,

ca să murim păcatului și să ne veselim cu îngerii și sfinții,

îmbrăcați în veșmânt de slavă, ca fii ai Tăi

întorși acasă, în bucuria Tatălui ceresc.

Florin Caragiu