Rugăciune către Sfântul Efrem cel Nou pentru deschiderea căii spre pocăință

unnamed

Sfinte Părinte Efrem, văd că zilele vieții mele se scurg întru multe deșertăciuni și lucruri de nimic, care înaintea veșniciei nu numai că nu au nici un preț, ci aduc și osândirea conștiinței.

S-a îmbâcsit viața mea în obiceiuri rele, în lene, neștiință și uitare și, gândind la ceasul Judecății, mă cutremur, socotind că acolo nu voi mai putea minți pe nimeni întru nimic.

Vai mie, că negreșit va veni peste mine și ceasul adevărului! Cu ce mă voi îndreptăți înaintea lui Dumnezeu și a propriei conștiințe?

Domnul mi-a dat sănătate și nu am știut să o folosesc, iar de voi fi cuprins de boli, nu voi mai putea face aproape nimic, din pricina multelor neputințe.

De aceea, alerg către tine, dumnezeiescule Efrem, pentru a-mi deschide și mie cale spre înnoirea vieții și a mă învrednici să dobândesc deplină dezlegare a păcatelor mele aici, pe pământ, căci, cu adevărat, ceea ce este dezlegat pe pământ este dezlegat și în Ceruri.

Fii mie povățuitor întru toate ale mele și, prin minunata ta prietenie și binecuvântare, fă-te împreună-călător cu mine pe drumul întoarcerii spre Dumnezeu.

Sfinte Efrem, fă ca toate acestea să se împlinească întru puterea și numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Rugăciune grabnic folositoare către Sfântul Efrem cel Nou

Sfântul-Mucenic-Efrem

Sfinte Mare Mucenice Efrem, ascultă rugăciunea mea, a păcătosului, şi vino în ajutorul meu. Am aflat de minunile tale, am aflat de darurile pe care le-ai primit de la Dumnezeu pentru jertfelnicia ta. Şi, văzând cum atâta mulţime de oameni a fost ajutată de tine, îndrăznesc să nădăjduiesc şi eu, ştiind că nu vei trece cu vederea cererea mea. De nenumărate ori te-ai arătat în vedenii şi vise, spunând celor credincioşi că vor primi cele cerute în rugăciune.

Eu nu sunt vrednic de o astfel de mângâiere, pentru că păcatele mele sunt multe şi credinţa mea este puţină, dar cred că iubirea ta covârşeşte răutăţile mele şi nădăjduiesc, prin mijlocirea ta, să pun început bun mântuirii mele.

Roagă-te lui Dumnezeu pentru mine, Sfinte, să caut cele de folos mântuirii. Trupul meu este slăbănogit de păcate şi sufletul meu este moleşit din pricina patimilor. Iubitor de păcate sunt şi la faptele cele bune mă lenevesc.

Cere-I lui Dumnezeu să îmi sporească credinţa, să-mi înmoaie inima cea învârtoşată, să îmi dăruiască smerenie, răbdare şi râvnă în războiul duhovnicesc. Sfinte Efrem, învaţă-mă să mă rog, să nădăjduiesc, să cred, să iubesc, să rabd şi să iert.

Sfârşitul tău mucenicesc mă îndeamnă să lepăd desfătările trecătoare ale acestei lumi. Chinurile pe care le-ai suferit mă îndeamnă să ridic şi eu crucea ascultării de Dumnezeu.

Învaţă-mă, sfinte, să trăiesc nu după voia mea, ci după voia dumnezeiască, să nu caut cele ale mele şi să mă izbăvesc de patimile şi de păcatele care mă apasă. Alungă de la mine toate ispita diavolească.

Prea mult am păcătuit, prea mult am izgonit de la mine harul dumnezeiesc. Acum a sosit ceasul mântuirii mele, sfinte. Domnul bate la uşa inimii mele şi vreau să Îi deschid. Ajută-mă, sfinte, că sunt neputincios!

Roagă-te pentru mine până la ultima suflare a vieţii mele. Roagă-te, Sfinte Efrem, pentru tot poporul creştinesc, pentru toţii ierarhii, preoţii, monahii şi credincioşii. Roagă-te pentru părintele meu duhovnicesc şi pentru toate rudeniile mele după trup şi după duh.

Roagă-te, sfinte, pentru robii lui Dumnezeu (numele), pentru toţi cei care mi-au cerut să mă rog pentru dânşii, pentru toţi cei care se roagă ori se ostenesc pentru mine, pentru toţi cei care mi-au făcut vreun bine ori vreodată m-au ajutat, ştiuţi şi neştiuţi.

Ajută, Sfinte Efrem, pe cei care zac în patimi, robiţi de nepocăinţă şi trândăvie, pe cei ce sunt în necazuri şi în ispite. Alină-le suferinţa sufletească şi trupescă şi-i ocroteşte pe cei ce sunt în închisori, în spitale, azile sau orfelinate şi pe toţi cei care sunt singuri, bolnavi şi neputincioşi.

Înmulţeşte rugăciunile pe care le faci pentru noi, Sfinte, ca şi noi să cădem la rugăciune, mulţumindu-ţi din prea plinul inimii. Ca împreună cu tine să Îl slăvim pe Dumnezeul cel în Treime lăudat, în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune la Sfântul Efrem cel Nou a părinților pentru copiii lor, care s-au îndepărtat de Dumnezeu ori s-au lepădat de credință

1

Sfinte Părinte Efrem, copiii noștri se depărtează de Dumnezeu și inima noastră e mâhnită știind că o apucă pe căi străine, care nu duc nicidecum către cele de Sus.

Minunat și totodată înfricoșător este darul libertății cu care Domnul ne-a înzestrat și doar o rugăciune stăruitoare și atotcuprinzătoare poate purta mulțimea căilor și alegerilor omenești.

Cu adevărat inima noastră e răstignită, de aceea te rugăm: ajută-ne ca noi înșine să nu ne lepădăm de Dumnezeu socotindu-ne neatârnați de El.

Conștiința ne mustră și ne spune că tocmai văzându-ne faptele și fățărnicia și luându-le drept pildă, copiii noștri se depărtează și se leapădă de Domnul, căci noi înșine suntem înstrăinați de chipul părintesc.

Mărturisim că nu ne rugăm statornic pentru copiii pe care Tu Însuți ni i-ai dăruit.

Încă știm că i-am rănit sufletește, iar atunci când se cuvenea să le arătăm dragostea și blândețea cea părintească cea prin rugăciune, le-am arătat chip al mâniei și asprimii întru care s-a închegat chipul cel drăcesc și plin de urâciune.

Iartă-ne, Sfinte Efrem, căci toți dimpreună, părinți și copii, suntem moștenitori ai firii celei căzute care iubește întunericul mai mult decât lumina.

Ridică-ne din împotmolirile învârtoșărilor noastre și ne arată și ne întărește pe calea prin care să ajungem cu toții la îndreptare și pocăință nefățarnică. Amin.

Rugăciune pentru sănătate – Florin Caragiu

apostolia-12-02

Doamne Iisuse Hristoase, caută spre mine și mă miluiește, că boala m-a cuprins și nu am alt ajutor afară de Tine.

Dăruiește întâi de toate sufletului meu vindecare, ca iubirea Ta să locuiască în mine, copleșind frica de moarte.

Fie spre mântuire toată suferința mea, să ardă în mine patimile cele rele și să se lămurească în foc aurul virtuților.

Treacă de la mine paharul acesta al bolii, dacă este cu putință, dacă nu, facă-se voia Ta. Știu că pe toate le orânduiești spre folosul celor ce se încredințează dragostei Tale.

Totul e descoperit feței Tale, nicio lacrimă nu-i trecută cu vederea.

Ne-ai spus că trupul nostru e un altar, fă ca încercarea prin care trec să fie o jertfă bine plăcută Ție.

Trimite pe Duhul Tău cel sfânt să se roage în mine, ca să învăț rugăciunea curată și să iau deciziile cele mai bune în ce privește tratamentul medical.

Știu că trupul omului e o alcătuire minunată, de care trebuie să avem grijă ca de o icoană a sufletului.

Restaureaz-o cu puterea Ta dumnezeiască, ca să pot săvârși fără împiedicare cele bune și de folos și să se reverse într-însa strălucirea feței Tale.

Dăruiește-mi răbdare, pricepere, nădejde, credință, dragoste, să nu mă tulbur cu sufletul în miezul încercării și să fac voia Ta, care urmărește sfințenia și desăvârșirea noastră după chipul Tău.

Necuprinse de gând sunt lucrările Tale, Doamne, fie mie după cuvântul Tău!

Că binecuvântat și preaslăvit ești, împreună cu Tatăl Cel fără de început și cu Preasfântul și de viață dătătorul Tău Duh, acum și pururea și-n vecii vecilor. Amin.

Sursa: https://florincaragiu.blogspot.com/2020/02/rugaciune-pentru-sanatate.html?fbclid=IwAR2jQtF4hyUSwkUVOGmJ-Xc_1bOYNqUa9WppDGhmAR0pXxD55Wl8H3qexYI

Rugăciunea către Sfântul Pantelimon care te ajută să te vindeci mai repede de boli

sfantul-pantelimon-354

O, Mare Mucenice și Tămăduitorule Pantelimon! Roagă-te lui Dumnezeu pentru noi și nu lăsa să rămână în noi bolile trupești și sufletești de care suferim. Vindecă bolile pricinuite de patimile și păcatele noastre.

Bolnavi suntem noi de lene, de slăbiciune trupească și sufletească – tămăduiește-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

Bolnavi suntem noi de dorințe și împătimire de lucrurile trecătoare pământești – tămăduiește-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

Sfantul Mare Mucenic Pantelimon

Bolnavi suntem, o Sfinte Pantelimon. 

Bolnavi suntem noi de uitare pentru lucrarea mântuirii, pentru păcatele, neputințele și pentru datoriile noastre – tămăduiește-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

Bolnavi suntem noi de ținerea în mintea noastră a răului, de mânie, de ură, de tulburare – tămăduiește-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

O, Tămăduitorule a Sfântului Athos și a întregii lumi!

Bolnavi suntem noi de invidie, mândrie, îngâmfare, preamărire, de rând cu nemernicia și netrebnicia noastră – tămăduiește-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

Bolnavi suntem noi de multele și feluritele căderi în poftele trupului: în desfrânare, în mâncarea cea fără de saț, în nereținere, în desfătare – tămăduiește-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

Bolnavi suntem noi de prea mult somn, de prea multă vorbire, de vorbire deșartă și de cea săvârșită cu judecată – tămăduiește-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

O, Sfinte Pantelimon!

Ne dor ochi noștri de privirile păcătoase.

Ne dor urechile noastre de auzul cuvintelor deșarte, a cuvintelor rele, defăimătoare. Ne dor mâinile noastre neîntinse spre săvârșirea rugăciunii și spre fapta cea de milostenie – tămăduiește-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

Ne dor picioarele noastre nepornite grabnic spre Biserica Domnului, dar care ușor se îndreaptă spre căi rătăcite și spre locuințele acestei lumi – tămăduiește-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

Dar cel mai mult ne dor limba și buzele noastre de rostirea cuvintelor zadarnice, deșarte, urâte, de nerostirea cuvintelor de rugăciune, de laudă sau de rostirea acestora cu nepăsare, cu neluare aminte și fără de pricepere – tămăduiește-ne, o, Milostive!

Tot trupul nostru este bolnav:

Bolnavă este mintea noastră și lipsită de înțelegere, înțelepciune și de cugetare.

Bolnavă este voință noastră, care se întoarce de la lucrurile sfinte și se îndreaptă spre lucruri păcătoase, dăunătoare nouă și neplăcute lui Dumnezeu.

Bolnavă este închipuirea noastră, care nu dorește și nu este în măsură să conștientizeze atât moartea și suferință veșnică a păcătoșilor, cât și Fericirile Împărăției Cerești, mânia Domnului, patimile lui Hristos pe cruce, răstignirea Lui.

O, Sfinte Pantelimon, tămăduiește-ne.

Ne doare totul în noi.

În neputință este sufletul nostru cu toate puterile și priceperile lui. În neputință este trupul nostru cu toate mădularele lui. Tămăduiește-ne pe noi, Sfinte Pantelimon, Tămăduitorul cel fără de arginți, Doctorul cel mult iubitor și sluga Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Nu ne lăsa pe noi în urgia bolilor și neputințelor, ci tămăduiește-ne cu puterea Harului tău și vom lăuda Preasfânta Treime: pre Tatăl, pre Fiul și pre Sfântul Duh, pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu care te trimite spre slujire bolnavilor și vom mulțumi harului tău purtător de vindecări în veci. Amin.

Această este rugăciunea pe care cei care vor să se vindece de suferințele fizice și sufletești ar trebui să o spună ori de câte ori se simt pierduți și nu mai găsesc puterea pentru a depăși momentele grele, potrivit crestinortodox.ro.

Rugăciune către Sfintele Maria Magdalena, Maria Egipteanca, Pelaghia și Taisia, pentru izbăvire din patima desfrânării (a Episcopului Macarie Drăgoi)

Această prezentare necesită JavaScript.

Sfintelor Maria Magdalena, Maria Egipteanca, Pelaghia și Taisia, care din patima desfrânării și din rușinea lumii v-ați ridicat la părtășia cu Dumnezeu și la preaînalte și greu de cuprins măsuri duhovnicești, cu grăbire ajutați și pe cei care rău s-au încurcat în patimi trupești grele și urâte.

Mărturisim cu umilință noi, păcătoșii, că de prea multe ori am făcut din trupul nostru, care este templu al Duhului Sfânt, locaș al stricăciunii și prilej de pierzare pentru noi și pentru aproapele. De aceea, vouă, care v-ați ridicat din mocirla păcatului, vă cerem ajutorul pentru frații și surorile noastre cuprinşi de patima curviei (N).

O, Sfintelor Femei, cele ce ne-ați învățat că nu putem sta împotriva duhului desfrânării fără păzirea simțurilor, suntem pricină de pângărire și am tras și pe ceilalți în păcat, înmulțind răutatea. Robi ai plăcerilor, din paharul acestor urâciuni fără de oprire am băut, până la primejdia pieirii sufletești și trupești.

Din această rea și grea robie, Sfintelor Maria Magdalena, Maria Egipteanca, Pelaghia și Taisia, ajutați-ne să ne ridicăm atât noi, cât și cei căzuți în acest mare păcat care se săvârșește în trup.

Ca unele care ați fost răscumpărate de Hristos și vieții duhovnicești redate, dați-ne prilej și ajutor de a birui acest păcat și prea-rău obicei. Început al pocăinței ajutați-ne să punem noi și toți cei care au alunecat în desfrânare, frații și surorile noastre (N).

Cu toții să punem început bun pentru o viață nouă și curată în Hristos. Prindem curaj, sfintelor cuvioase, văzând măsurile la care v-ați ridicat prin pocăință, nevoință și dragoste pentru Dumnezeu. Acestea să le râvnim și noi, insuflați-ne! Acestea să ne fie pâine, apă, câștig și temelie a noului început! Ca și noi, împreună cu voi, să moștenim Împărăția lui Dumnezeu. Amin.

Notă:
Sfânta Mironosiță Maria Magdalena (sec. I) este sărbătorita la 22 iulie; Sfânta Maria Egipteanca († 522) este sărbătorită în duminica a 5-a din Postul Mare și pe 1 aprilie, iar Sfintele Cuvioase Pelaghia din Antiohia († 457) și Taisia din Alexandria (sec. IV) sunt sărbătorite pe 8 octombrie.

Rugăciunea Sfintei Lucia, fecioara – Novenă

SF-M-Mc-Lucia-din-Siracuza-5.jpg

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Lucia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Sfântă Muceniţă Lucia, cere de la Dumnezeu să dea iertare de greşeli celor ce cu dragoste te cinstim pe tine. Sfântă Lucia, lumină călăuzitoare spre cer a celor care se luptă cu valurile învolburate ale pasiunilor dezordonate ale lumii, te rugăm, mijloceşte-ne de la veşnicul Soare, Iisus Hristos, harul de a avea şi noi cel puţin o scânteie de iubire, pentru a-i îndruma pe semenii noştri, prin exemplul bun, pe calea cea strâmtă spre împărăţia cerurilor.

Înflăcărează-ne mereu, ca să nu se stingă niciodată lumina credinţei din sufletul nostru, iar la sfârşit să-L vedem pe bunul Dumnezeu în lumina nesfârşită. Prin Hristos Domnul nostru. Amin.

Apoi, se rostește de trei ori:

„Bucură-te, Marie, cea plină de har! Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul trupului tău, Iisus.”

 „Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh!”.

 „Sfânta Lucia, roagă-te pentru noi!”

Se citește rugăciunea aceasta nouă zile consecutiv, iar rezultatele nu întârzie niciodată.

 

Rugăciune de mulţumire către Măicuţa Sfântă

cropped-69269741_2111223875650731_6208218442881826816_n.jpg

Preasfântă Fecioară, Preacurată Maică Născătoare de Dumnezeu, Îţi mulţumesc că ne eşti şi nouă Mamă Bună, Iubitoare şi Grabnic Ajutătoare!

Îţi mulţumesc pentru toate icoanele Tale făcătoare de minuni şi pentru tot Harul care se revarsă prin ele!

Îţi mulţumesc Măicuţă pentru toate comunicările Tale sfinte, pentru sănătate, pentru ajutor, pentru grija Ta de Mamă Iubitoare faţă de noi toţi!

Îţi mulţumesc că nu ne laşi pradă celui rău, ci ne aperi şi ne acoperi sub Sfânt Acoperământul Tău! Iartă-mă Măicuţă pentru multele mele păcate şi Te rog ajută-mă să mă pocăiesc pentru toate greşelile mele din această viaţă!

Îţi mulţumesc că Te rogi pentru noi şi că duci rugăciunile noastre la Bunul Dumnezeu, ca să ne ajute să trecem din viaţa aceasta la viaţa veşnică!

Îţi mulţumesc Măicuţă că Te rogi pentru întoarcerea la credinţă a celor din familia mea, dar şi a celor care-L caută pe Dumnezeu şi încă nu L-au găsit!

Îţi mulţumesc Măicuţă pentru grija Ta de Mamă, pentru iubirea Ta sfântă şi pentru tot ajutorul Tău! Şi eu Te iubesc,

Te preamăresc şi Îţi mulţumesc pentru toate!

Amin!

Rugăciune către Mântuitorul a Sfântului Dimitrie al Rostovului – 28 Octombrie

sf-dimitrie-rostovol.jpg

Mântuiește-mă, Mântuitorul meu, după bunătatea Ta, și nu după faptele mele! Tu voiești a mă mântui, Tu știi în ce chip să mă mântuiești. Mântuiește-mă, dar, după cum voiești, după a Ta putere, după cum știi cu judecățile pe care numai Tu le cunoști, mântuiește-mă! Întru Tine, Dumnezeul meu, îmi pun nădejdea și voii Tale Sfinte mă încredințez – fă cu mine după cum voiești! De voiești să mă aduci întru lumină, fii binecuvântat! De voiești să mă ții întru întuneric, fii iarăși binecuvântat! De-mi vei deschide ușile milostivirii Tale, prea bine va fi atunci și nespus de frumos. De vei închide înaintea mea ușile milostivirii Tale, binecuvântat vei fi Tu, Cel ce m-ai ferecat întru dreptate. De nu mă vei nimici pe mine dimpreună cu fărădelegile mele, slavă milostivirii Tale celei nemărginite! De mă vei prăpădi dimpreună cu fărădelegile mele, slavă judecății Tale celei drepte! Precum voiești, tocmește pentru mine lucrul!

https://doxologia.ro/vietile-sfintilor/sinaxar/descoperirea-moastelor-sfantului-dimitrie-mitropolitul-rostovului

Rugăciune – Florin Caragiu

70557878_2850322164998495_1769968340647804928_n

Doamne, miluiește țărișoara noastră,

că suntem adesea naivi, proști și răi, și nu știm ce facem.

iartă-ne pentru avorturile, nedreptățile și vicleniile noastre,

pentru invidia, nepăsarea și indolența noastră,

pentru indiferența față de suferința și sărăcia din jur,

pentru bârfele, vorbele murdare și faptele de rușine,

panicile, devierile și justificările ieftine,

când ne călcăm conștiința, mergând cu curentul.

nu ne lăsa de capul nostru,

scoate-ne din iadul închipuirilor pătimașe,

îndreaptă-ne cu blândețe, liniștește-ne cugetul agitat,

ca să gustăm din fărâmiturile Ospățului Tău

și să simțim fericirea de a Te cunoaște.

fii cu noi și atunci când noi nu suntem cu Tine

și necinstim chipul pe care ni l-ai dat,

ajută-ne să nu cedăm ispitelor și să fim tari în încercări

cu credința, nădejdea și dragostea ce vin de la Tine.

trimite lucrători la seceriș, călăuzitori jertfelnici, verticali,

care să înnoiască acest neam măcinat

de necontenitele trădări ale conducătorilor,

de nesfârșitul exil al copiilor lui,

de lipsa de cuvânt, fapte, gânduri și obiceiuri sfinte,

de suferință, boală și moarte.

readu-ne în suflet bunătatea ce nu caută la fața omului,

ospitalitatea străveche și liturghisirea neîncetată a iubirii Tale,

ce-și răspândește razele peste drepți și nedrepți.

pogoară în noi viața, lumina, învierea Ta,

ca să murim păcatului și să ne veselim cu îngerii și sfinții,

îmbrăcați în veșmânt de slavă, ca fii ai Tăi

întorși acasă, în bucuria Tatălui ceresc.

Florin Caragiu  

Rugăciune

389753_424996817531550_1105731522_n

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Doamne Dumnezeule Cel în Treime, miluiește cu mila Ta cea fără de sfârșit pe bolnavi, pe văduve, pe orfani, pe săraci, pe cei întemnițați, pe cei flămânzi, pe cei însetați, pe cei goi, pe cei călători, pe cei străini, pe cei năpăstuiți, pe cei ocărâți, pe cei prigoniți din pricina Ta, pe cei rătăciți, pe cei căzuți, pe cei părăsiți, pe cei învăluiți în primejdii, pe cei ce Te caută și pe cei ce Te-au găsit, pe cei împietriți, pe cei nepricepuți, pe cei neputincioși, pe cei uitați, pe cei robiți, pe cei lipsiți de răbdare, pe cei deznădăjduiți, pe cei ce plâng, pe cei osteniți, pe cei ce au luat jugul Tău asupra lor, pe cei pierduți, pe cei împovărați, pe cei zdrobiți cu inima, pe cei atacați sau stăpâniți de demoni, pe cei ce sunt pe patul de moarte și pe cei ce ce se însănătoșesc, pe cei descumpăniți, pe cei aflați în îndoială, pe cei ce pun acum început bun vieții lor, pe cei ce se pocăiesc în ceasul acesta, pe cei ce nu pot împărtăși dureri străine, pe cei ce iubesc și pe cei ce nu iubesc zidirea Ta, pe cei ce nu au îndrăzneală în rugăciune, pe cei ispitiți, pe cei purtători de chinuri, pe cei zămlisiți în fărădelegi și născuți în păcate, pe cei obosiți de mâhnire și întristare, pe cei din ceasul nedumeririlor, pe cei osândiți, pe cei goi de fapte bune, pe robii Tăi cei tăinuiți în mijlocul lumii, pe cei izgoniți, pe părinții fără de copii, pe cei ce duc lupta cea bună, pe cei învrăjbiți, pe cei disprețuiți, pe cei ce sunt pe calea înfrânării, pe cei cotropiți, pe cei asupriți în judecăți, pe cei ce sunt căzuți în datorii grele, pe cei ce vin la Tine în întâiul și în al unsprezecelea ceas, pe cei ce tocmai o veste rea au primit, pe cei prădați, pe cei ce iau cununi de martiri, pe cei neînțelepți, pe cei împovărați de griji și de păcate, pe cei ce-și poartă crucea, pe cei ce se căiesc acum în fața Ta, pe cei ce slăbesc în credință, pe cei încercați, pe cei ce sunt la judecata Ta, pe cei ce muncesc, pe cei ce învață, pe cei supărați de farmece sau cuprinși de năluciri, pe cei înviforați, pe cei descumpăniți, pe cei ce înfruntă vremuri de batjocorire a credinței, pe cei din primejdii, pe cei din nevoi, pe cei din războaie, pe cele ce nasc, pe cei ce cântă și Te preaînalță întru toți vecii, pe cei ce sunt în ceasul rugăciunii și în zi de postire, pe cei săraci cu duhul, pe cei ce plâng, pe cei flămânzesc și însetează de dreptate, și pe cei ce pentru dreptate prigoniți, pe cei care nu-i iubește nimeni, pe cei ce ne iubesc și pe cei ce ne urăsc pe noi, pe cei rătăciți de la dreapta credință, pe cei ce nu Te-au cunoscut încă.

Asemenea Doamne, miluiește-i și pe cei care-i cercetează și-i miluiesc pe aceștia toți. Întărește-i vindecă-i, ridică-i, ocrotește-i cu puterea Ta, luminează-i cu lumina Sfintei Treimi, binecuvântează-i și pomenește-i întru Împărăția Ta, ca să se slăvească prin ei numele Tău cel Sfânt.

Miluiește-i, binecuvintează-i și-i pomenește întru împărăția Ta și pe vrăjmașii noștri, și îmbunează inima lor, ca să nu răpim prin răutatea noastră prilejul mântuirii lor.

Doamne miluiește și ne binecuvântează pe noi, căci a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

RUGĂCIUNE – Pr. Daniil Iacșa

mintuitorul_detaliu_3_w747_h373_q100

te-am privit cum ai îngenunchiat
în pântecele maicii tale,
cum ai adus în ochii tăi
zâmbetele lor
şi lacrimile Mele –
valuri de singurătate spumantă, aspră şi sărată –
cum ai trimis departe, până la Mine,
doimi şoptite, optimi îndurerate
miimi ale sufletului tău
rupt între Uitare şi Iertare
fiicele timpului.

acum, te rog, ascultă-Mi glasul!
dă-Mi inima ta nevindecată
ridurile în mozaic şi vocea spartă,
buzele, limba cea uscată
ridică-te şi te apropie,
înapoiază-Mi-le toate
şi crede că-n acest eon
exist-un singur
Dumnezeu cu inima de om!

poza iacsa

Pr. Daniil Iacșa

Biserica Sfântul Ştefan - Cuibul cu barză - Prima pagina

Rugăciune la Icoana Maicii Domnului „Chezașa celor păcătoși” – 7 Martie

icoana-maicii-domnului-chezasa-celor-pacatosi-10-1

O, Podoaba cetelor îngereşti şi Lumina celor ce călătoresc în pământul mântuirii, Vasul cel preafrumos plin de mirul tuturor darurilor Duhului, Oglinda sufletelor umilite, Veşmântul celor iubitori de feciorie, Buna Povăţuitoare a maicilor, Biruinţa sihaştrilor, Dorul mucenicilor, Nădejdea neclintită a păcătoşilor, Preasfântă Fecioară şi Maica Cuvântului, adapă-ne pe noi cei însetaţi de mântuire din izvorul minunilor Tale şi cu starea Ta de faţă înaintea tronului Treimii mijloceşte iertarea păcatelor noastre.

icoana_maicii_domnului_din_moscova_chezasa_celo_pacatosi_1

Nu avem nici o picătură de umilinţă în vasul sufletelor noastre şi cu totul ne-am cufundat în adâncul nelegiuirilor. Nu avem gând de întoarcere şi în mormântul lenevirii ne-am aşezat. Am lepădat mila Domnului şi cu mulţime de păcate ne-am împovărat. Pentru aceasta, te rugăm, Preacurată Maică a Domnului, să ne fii apărătoare nebiruită la judecată şi mai înainte de a sosi ceasul înfricoşător al morţii să ne soleşti pocăinţă.

cinstirea_icoanei_maicii_domnului_din_odrino_orlov_chezasa_celor_pacatosi_1

Ca Una Ce ai născut pe Cel de pe scaunul heruvimilor, pe noi, cei pierduţi în temniţa păcatelor, ne slobozeşte, apropiindu-Te cu cheia rugăciunii Tale. Nu ne părăsi în vremea primejdiilor, ci ca Una Ce eşti Izvor al milostivirii credincioşilor, adapă-ne cu picăturile îndurărilor Tale. Surpă toate ispitele vrăjmaşilor nevăzuţi cu mâna Ta cea puternică, ca Una Ce ai ţinut în braţele Tale pe Cel Ce cu mâna Sa a zidit toată făptura şi aşează pe cerul minţilor credincioşilor stele de gânduri dumnezeieşti.

Înţelepţeşte-ne pe noi ca în toată vremea să Îţi aducem jertfe de rugăciuni şi mai ales să-Ţi împletim cununa laudelor, ca să dobândim şi noi cununa mântuire şi viaţa cea veşnică spre slava lui Dumnezeu în veci. Amin.

Rugăciune de pocăinţă către Maica Domnului

icoana-de-la-ilisua.329x0-is

Stăpână prea milostivă şi bună, primeşte rugăciunea mea cea ticăloasă ce se aduce ţie din gură netrebnică, deşi toate le ştii, şi mai ales neputinţa mea. Că eu prin tine scap la bunătatea Fiului tău şi prin tine, Doamna mea, m-am abătut din calea ce ducea spre moarte. Şi ştiind faptele şi toate mişcările mele, cele din zi şi din noapte, cele cu lucrul şi cuvântul, cele întru ştiinţă şi întru neştiinţă, îndreptează-mă, că eu pe tine te am mijlocitoare către Hristos, Dumnezeul nostru.

Miluieşte-mă şi mă ajută, îndemnându-mă la tot lucrul bun, după voia Fiului tău şi Dumnezeului nostru. Tu ştii, Stăpână preabună, că din braţele maicii mele spre tine am alergat, ţie am fost dăruit, deşi rău m-am ocârmuit, dar nu am ştiut altă scăpare, părtinitoare, sprijinire şi mijlocitoare către Dumnezeu fără numai pe tine. Şi acum, Stăpâna mea, mărturisindu-mi toate faptele mele cele necuvioase, te rog să mi le ştergi şi să mă miluieşti. Ştii, Stăpâna mea Născătoare de Dumnezeu, că sunt ca o oaie rătăcită şi ca un străin smerit, care nu are unde să îşi plece capul, fără numai la tine, Maica lui Hristos, Dumnezeul meu. Tu eşti, Stăpână, ajutorarea mea, tu curăţia mea, tu acoperământul meu, tu chezăşuitoarea mea către Dumnezeu, tu tatăl meu, tu maica mea, tu povăţuitoarea mea şi întru tine îmi pun toată nădejdea mea. Tu cunoşti sărăcia mea şi ştii că nu am pe nimeni, fără numai pe tine şi pe Hristos, Cel ce s-a născut din tine. Să nu te îngreţoşezi de mine, nici să mă lepezi de la faţa ta, Preacurată, ca să nu biruiască mulţimea răutăţilor mele bunătatea ta, că al tău este noianul milostivirii, ca ceea ce eşti Maica lui Dumnezeu cel milostiv. Numai de voieşti şi eu m-am mântuit. Nimeni nu se împotriveşte ţie, că eşti Maică a lui Iisus Hristos, Dumnezeul meu, Cel ce a făcut toate.

Ştiu că multe sunt păcatele mele şi nu sunt vrednic a privi la înălţimea cerului din pricina fărădelegilor mele, dar dacă tu vei binevoi cine se va împotrivi? Ajută-mi, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, mie, celui fără de îndrăzneală şi să nu mi se socotească îndrăzneala întru păcat, ci iartă-mă degrabă şi dă-mi umilinţă. Dă-mi izvor de lacrimi, suspinare şi zdrobire de inimă, ca să plâng păcatele mele, că eu sunt cel ce am nelegiuit înaintea Fiului Tău şi Dumnezeu mai mult decât toată firea. Şi ştiu, Stăpâna mea, că sunt fără de răspuns, nevrednic de toată iubirea ta de oameni, ci vrednic de toată osânda. De aceasta, prin tine, scap la mila Fiului tău, a Stăpânului şi Făcătorului meu cel bun. Deci ocârmuieşte-mă şi mă învaţă, Născătoare de Dumnezeu. Şi cerând în dar mila ta cea bogată, miluieşte-mă precum voieşti şi nu mă lepăda de la faţa ta, nici nu mă depărta de acoperământul tău, nu mă înstrăina de milostivirea ta. Miluieşte-mă pe mine, cel ce spre tine am toată nădejdea şi arată-ţi întru mine puterea ta, Născătoare de Dumnezeu. Că de mă vei mântui pe mine, păcătosul, mare va fi mila ta, mare milostivirea ta, mare nepomenirea ta de rău, mare îndelungă răbdarea ta. Iar de vei milui pe cel vrednic, nu va fi lucru minunat.

De aceea ajută-mi, milostiveşte-te spre mine şi-mi întinde mâna ta mie, leneşului, trândavului, nemulţumitorului, împietritului, neumilitului, judecătorului strâmb, gânditorului de rău, desfrânatului, hulitorului, ocărâtorului, clevetitorului, celui plin de toată fapta rea, de cuvinte viclene şi gânduri urâte, celui străin şi gol de toată fapta cea bună şi vrednic de toată osânda şi pedeapsa. Cu adevărat, Stăpâna mea Preasfântă, Născătoare de Dumnezeu, milostiveşte-te spre mine, lipsitul şi ticălosul, şi fă cu mine milele tale bogate. Ca, fiind mântuit, să laud pe Cel ce S-a întrupat din tine, Hristos Dumnezeul nostru, şi pe tine te măresc, mântuirea mea, sprijinirea mea, mângâierea mea şi păzitoarea mea din toate zilele vieţii mele. Ajută-mi mie, Stăpâna mea ce sfântă, ajută-mi şi iarăşi strig, ajută-mi. Şi mă învredniceşte ca să fac voia Fiului tău şi Dumnezeului meu în toate zilele vieţii mele, să mă tem de El şi să-I slujesc cum se cuvine. Şi aşa, săvârşindu-mă, Stăpâna mea Născătoare de Dumnezeu, să fiu povăţuit de sfinţii îngeri la locaşurile cele dumnezeieşti şi luminoase prin mijlocirea ta cea bineprimită, unde să-I slăvesc în veci pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, treimea cea preasfântă. Amin.

xxx

Rugăciune a Părintelui Ilarion Argatu: „Iartă-mă, Doamne!”

hqdefault

Iartă-mă, Doamne:

Pentru tot ce puteam să văd și nu am văzut!

Pentru tot ce puteam să aud și nu am auzit!

Pentru tot ce puteam să simt și nu am simțit!

Pentru tot ce aș fi putut să înțeleg și nu am înțeles!

Pentru tot ce puteam sa conștientizez și nu am conștientizat!manastirea-cernica-1

Pentru iertarea pe care as fi putut să o dau și nu am dat-o!

Pentru bucuria pe care aș fi putut să o trăiesc și nu am trăit-o!

Pentru Lumina pe care aș fi putut să o primesc și nu am primit-o!

manastirea-cernica-6Pentru viața pe care aș fi putut să o ocrotesc și nu am ocrotit-o!

Pentru visele pe care mi le-aș fi putut împlini și nu le-am împlinit!

Pentru necunoscutul în care aș fi putut sa pășesc și din teamă, nu am îndrăznit să pășesc!

Pentru iubirea pe care aș fi putut să o exprim și nu am exprimat-o!

Pentru tot ce puteam să creez bun și frumos și nu am creat pentru slava Ta, Doamne și a Împărăției Tale Divine!

Pentru tot ce știu și nu știu că am greșit, pe Tine, Doamne, care ești Compasiunea și Iubirea infinită, Te rog, iartă-mă și mă îmbracă cu nesfârșita Ta Iubire și Lumină!

Iți mulțumesc, Doamne:manastirea-cernica-8

Pentru toată frumusețea pe care am văzut-o izvorând din Tine !

Pentru muzica tăcută a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvăluit-o auzului!

Pentru tot ce am simțit bun și minunat în viața mea!

Pentru tot ce prin Grația Ta am înțeles! !

Pentru lumina pe care am conștientizat-o în adâncul meu!

Pentru iertarea pe care dăruind-o, mi-a adus pace!

Pentru bucuria fiecărei clipe trăite în Tine, Doamne!

manastirea-cernica-7Pentru toate darurile spirituale care mi-au îmbogățit ființa!

Pentru viata mea, care e a Ta, mică parte a simfoniei existenței!

Pentru visele care au prins formă prin armonia iubirii Tale pentru mine!

Pentru necunoscutul în care am pășit plin de curaj, regăsindu-te!

Pentru iubirea copleșitoare cu care mă dezmierzi clipă de clipă!

Pentru tot ce am creat prin Tine bun și frumos, aducând cu umilință laudă Împărăției Tale Divine!

Pentru tot ce știu și nu știu că am primit, Ție, Doamne, care ești Compasiunea și Iubirea infinită, Îți mulțumesc, dăruindu-Ți inima mea!”

Părintele Ilarion ArgatuMănăstirea Cernica

Rugăciunea a doua către Dumnezeu – Tatăl, a lui Nichifor Calist Xantopol

trinitypalaiostrianginscript_1

Mărturisesc Ție, Părinte, Doamne, Făcătorul cerului și al pământului, lesne iertătorule, îndelung răbdătorule, iubitorule de oameni, nepomenitorule de rău, mult milostive, iubitorule de bine, milosârde și îndurate. Tu știi și cunoști neputința noastră și mai ales a mea, a celui păcătos și nevrednic înaintea cerului și pământului. Că sunt cu totul întinăciune și spurcăciune, călcând în fiecare zi și ceas sfintele Tale porunci și dumnezeieștile Tale așezăminte. Și mai înainte de judecata Ta cea nemitarnică și înfricoșată, conștiința mă vădește, că nu este păcat pe care să nu-l fi făcut cu cuvântul, cu lucrul, cu cugetarea minții, cu privirea ce iscoditoare și cu toate simțurile mele. Și, în scurt, toată viața mea am cheltuit-o și am petrecut-o în desfrânare. Căci care din faptele cele cumplite nu le-am lucrat eu în viață cu mădularele mele?

O, milostivirea și bunătatea Ta, și vai de necunoștința și ticăloșia mea! Că Tu din neființă întru ființă cu înțelepciune m-ai adus și toată zidirea aceasta prea frumoasă bine întocmită mie mi-ai spus-o, Preabunule, și cu chipul și asemănarea Ta m-ai cinstit. Iar eu, arătându-mă nerecunoscător către Făcătorul meu de bine, ca un nebun și nepriceput am scârbit peste măsură îndurările Tale cele iubitoare de oameni. Dar fiindcă mila Ta este nemărginită, bunătatea Ta neurmată, iar îngăduința și îndelunga Ta răbdare către păcătoși neasemănată, Te rog ca, precum m-ai ferit pe mine până astăzi, așa să nu mă lepezi până la sfârșit, nici că te îngrețoșezi de mine. Că Tu ești cel ce voiești ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința celor lucrate să vină. Pentru care și Unul-Născut, Fiul Tău, Domnul și Dumnezeul nostru, pentru mila cea negrăită a bunei Tale voințe, plecând cerurile, S-a pogorât și a intrat în pântece fecioresc, a primit pălmuire, a răbdat cruce și a suferit îngropare. Și fiindcă eu am păcătuit mai mult decât toți și pe toți i-am întrecut cu fărădelegile, mai mult pentru mine s-au făcut acestea. De aceea să se facă și întru mine minunată mila Ta, că pentru păcătoși este bună voirea Ta și iconomia și pogorârea cea negrăită a Unuia-Născut Fiului tău.

Deci să nu pui înaintea mea păcatele mele, pe care le-am făcut cu lucrul, cu cuvântul, cu gândul, cu aducerile aminte, noaptea și ziua, de voie, din obișnuință și din mai înainte cugetare, la arătate și în ascuns, în toată ziua, ceasul, minutul și clipa și, în scurt a zice, cu toată ființa mea trupească și sufletească. Știi, Doamne, că nu este pe pământ altul ca mine care să se tăvălească întru păcate, desfrânări și în lucruri urâte. Și nu este cu putință să fi fost altcineva care să fi petrecut după lucrurile mele, de când cu voia stăpânirii Tale ai alcătuit toată lumea, aducând-o dintru neființă întru ființă. Că eu cu răutățile și cu vicleșugurile m-am făcut asemenea satanei, începătorul răutății și mă minunez cum mă mai ține pământul și nu se desface să mă înghită, nelegiuind de atâtea ori și lepădând așezămintele Tale cele sfinte. Mai mult decât cei dinainte de mine am călcat poruncile Tale cele fără de moarte și sfinte și m-am înstrăinat de desfătarea raiului. Ucigător de frate m-am făcut mai mult decât Cain, omorându-mi sufletul cu trupul, și am întrecut pe Lameh, ucigându-mi mintea și netrebnicindu-mi simțirile prin dulcețile cele urâte. Am nelegiuit mai mult decât cei de pe vremea potopului și nimic mai rău nu au lucrat sodomitenii decât relele mele cele covârșitoare. Egiptean m-am făcut și cu inima vârtoasă și neprimitoare de cuvintele Tale ca faraon. Am nelegiuit mai mult decât cei ce au cârtit în pustie și au călcat legea Ta, și mai mult decât ninivitenii. Ce sunt fărădelegile lui Manase față de faptele mele cele rele lucrate cu voirea? Și păcatele lui David? Și ale lui Solomon, fiul său? Și ale altora mulți din Lege și mai înainte de dar, față de care mai rău am greșit!

Am greșit mai mult decât tâlharul și vameșul. Am viețuit mai cu neînfrânare decât desfrânata. Mai mult decât Petru m-am lepădat de tine, fără de căință. Și, în scurt, mai mult decât toți păgânii am nelegiuit, urmând diavolilor celor urâți și răi și tuturor voilor lor, făcându-mă asemenea mai – marilor răutății.

Ci Tu, milostive Doamne, minunate fă și spre mine milele tale. Este vremea ca să se arate noianul bunătății Tale. Fă cu mine semn spre bine. Adâncule al nepomenirii de rău și al bunătății, am păcătuit, și ca nimeni altul am nelegiuit. Doresc să mă pocăiesc, dar niciun ceas nu pot păzi hotărârea mea. Am greșit mai mult decât numărul perilor capului meu, decât nisipul și picăturile de apă, dar Tu, ca un îndelung-răbdător și iubitor de oameni, arată spre mine mila și îndurările tale. Nu este păcat care să biruiască iubirea Ta de oameni, căci noianul milei tale este neajuns, iar nepomenirea de rău și bunătatea ta sunt neasemănate și necuprinse cu mintea. Deși păcatele mele sunt mari, pe lângă noianul milostivirii Tale cel nemărginitele sunt ca o picătură de apă. Și nu numai cele ale mele, ci și ale celor ce din veac au greșit mai mult decât mine, de este cineva care să mă fi întrecut cu răutățile. Pentru aceasta alerg la tine, Stăpânul meu cel preabun, Făcătorul meu și purtătorul de grijă al vieții mele, și-Ți mulțumesc Ție, Dumnezeului meu celui milostiv, cele ce am lucrat. Iar Tu punând înainte mila ta cea obișnuită, arată spre mine milele Tale cele de demult și mă miluiește pe mine, mândrul, trufașul, mărețul în deșert, înaltul cu cugetul, înaltul cu sprânceana, îngâmfatul, semețul, iubitorul de stăpânire, iubitorul de arătare, nerecunoscătorul, nemulțumitorul, iubitorul de podoabă, malahistul, preadesfrânatul, necuratul, urâtul, întinatul, neînfrânatul, stricatul, răsfățatul, îndrăcitul cu pântecele, îndrăcitul cu gâtlejul, desfătatul, îmbuibatul, bețivul, negrijuliul, somnorosul, lenevosul, iscoditorul, vicleanul, zavistnicul, pizmărețul, clevetitorul, pârâtorul, ucigașul, tâlharul, cămătarnicul, mâniosul, mincinosul, urât-câștigătorul, scumpul, pomenitorul de rău, împietritul cu inima, neplecatul, nesupusul, neascultătorul, gânditorul de rău, bârfitorul, defăimătorul, șoptitorul, luătorul în râs, urât-grăitorul, judecătorul strâmb, batjocoritorul, amăgitorul, ocărâtorul, răzbunătorul, prigonitorul, neîndurătorul, nemilostivul, nesimțitorul, neiubitorul de săraci, neiubitorul de străini, neîmpăcatul, neprietenul, zădărâtorul, înjurătorul, obraznicul, bătăușul, nebăgătorul de seamă, netemătorul, urâtorul de bine, urâtorul de frate, urâtorul de fapte bune, hulitorul, necredinciosul, osânditul, nepocăitul, nemărturisitul, cel fără de răspuns, cel ce am lucrat în tot felul de înverșunare și fărădelege cu sufletul și cu trupul, cel ce mai mult decât toți am greșit cu fapta, cu cuvântul și cu voirea, lipsindu-mă de iubirea de oameni și de milostivirea lui Dumnezeu și câștigând munca cea fără de sfârșit.

Drept ești, Doamne, și dreaptă judecata Ta. Dar să biruiască iubirea Ta de oameni și mă abate de la rău la bine. Nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, că de Te vei uita la fărădelegi, Doamne, cine va suferi? Și știu că mari sunt fărădelegile mele și nu lesne mi le pot ierta. Că am greșit mai mult decât toți și fărădelegile mele au covârșit capul meu, am întinat chipul Tău dintru mine, mi-am făcut netrebnică haina sufletului meu, mi s-a stins făclia darului. Buzele mele le-am spurcat cu totul, ochii mi i-am mânjit cu vederile cele necuvioase și fără de pază, căutând cele mincinoase și deșarte. Vai, și de câte ori m-am făgăduit să mă pocăiesc dar m-am arătat mincinos, defăimând bogăția bunătății Tale. Și de câte ori, în biserici, mă făgăduiesc Ție să mă lepăd de cele rele, dar, după ce ies, cad în aceleași răutăți și în și mai rele, fiindcă uit făgăduințele din pricina deprinderii mele celei rele și necurate. De aceea, Stăpâne, nu-Ți uita mila Ta firească și iubirea ta de oameni cea neurmată și alungă-Ți mânia și nu mă răpi înainte de a mă pocăi, tăinuindu-mă ca pe un pom neroditor, nici să mă faci pildă de răutate altora, înțelepțindu-i prin grabnica mea tăiere și osândă, nici să mă fac priveliște a îngerilor și a oamenilor. Deschide-mi mie, celui ce bat, ușa Ta. Întinde-mi mie, celui ce mă afund, mâna Ta. Că mă viscolește adâncul dulceților. Și de nu mă va întâmpina pe mine iubirea Ta de oameni, toate cele lucrate de mine nimic nu vor fi. Vrăjmașul îmi stă înainte ca un tiran aspru, firea mea cea stricată, voința mea cea rea și obiceiul cel cumplit mă asupresc. Vremea vieții mele s-a sfârșit, secerișul morții este aproape, secera este ascuțită, iar securea a ajuns la rădăcina mea, dar eu sporesc spre mai rău. Furul sapă peretele sufletului meu, vrăjmașul răcnește ca un leu, căutând degrabă să mă înghită, calea este gata, sorocul s-a împlinit, înscrisul este în mâini, pârâșii stau ca niște chinuitori nemilostivi, cumpăna este atârnată, iar eu, ticălosul, tras fiind la judecată, nimic nu simt. Vai mie, ce să fac? Unde să mă duc?

Dăruiește-mi, Stăpâne, pocăință și simțire de cele lucrate și lacrimi ca să-mi spele spurcăciunea dezmierdărilor mele. Să nu mă răpești pe mine nepregătit și nemărturisit. Ci vezi greutatea trupului meu celui ticălos pusă asupra mea, cuptorul cel înfocat al gândurilor mele, deprinderea mea cea rea, aplecarea către cele rele și mă mântuiește nu numai pentru mila Ta cea nemărginită. Miluiește-mă pentru bunătatea ta cea mare și nepovestită. Și deși greșelile mele nu este cu putință a fi numărate, dar mila și iubirea ta de oameni cu neasemănare le covârșesc pe ele. Pentru aceasta varsă în dar peste mine bunătatea Ta cea neîmpuținată, căci cugetul meu este plecat pururea cu osârdie spre cele rele. Adu-Ți aminte că pământ sunt, sârguitor spre cele deșarte și ca fumul au trecut zilele mele. Adu-Ți aminte că în păcate sunt născut și mă mântuiește pentru mila Ta, că la Tine este milostivirea. Că umblând după poftele trupului și toată viața mea tăvălindu-mă în noroiul dulceților, m-am făcut bucurie diavolilor și pustiu de iubirea Ta de oameni. Din pruncie până acum înșelându-mă și amăgindu-mă, niciodată n-am voit să urmez voilor Tale, nici socotind că urgia îngrozirii Tale este nesuferită asupra celor păcătoși. Și nu m-am înțelepțit nici de frica tăierii morții, nici a judecății Tale celei nemitarnice, ci am lucrat toată fapta cea urâtă cu covârșire și stăruință, punând pricinuiri întru păcate. Mintea mi-am spurcat-o prin aduceri aminte urâte. Duhul mi-am netrebnicit prin învoiri rele. Trupul l-am întinat prin amestecări necurate. Eu singur am întărâtat mânia ta și am ațâțat urgia ta. Cine mă va plânge și cin mă va tângui pe mine, ticălosul. Tu, Dumnezeule al milei și al îndurărilor, milostiv ești și lesne iertător, având sădite în fire noianul iubirii de oameni și adâncul îndelungii răbdări. Pleacă-Te ticăloșiei mele; primește-mă pe mine, cel ce mă rog; îmbrățișează-mă pe mine, cel ce mă întorc; vindecă durerea sufletului meu și mă mântuiește cu judecățile pe care le știi. Nu am lacrimi fierbinți, nu am mărturisire adevărată și nicio faptă bună care să atragă asupra mea milostivirea Ta. Ci în dar miluiește-mă, Că de vei milui pe cel iubitor de fapte bune și de vei mântui pe cel drept, nu este lucru preaslăvit; ci spre mine, cel ce am greșit peste măsură, să faci minuni cu mila Ta. Știi neputința firii omenești, că Te-ai îmbrăcat întru ea cu milostivire. Să nu biruiască mulțimea răutăților mele milostivirea Ta cea nemăsurată. Treci cu vederea fărădelegile mele și ca un doctor bun vindecă rănile cele netămăduite ale sufletului meu. Vezi-mi bubele care mi-au rănit tot trupul, peste care nu este cu putință a pune nici untdelemn, nici legături. Și Tu, Dumnezeul meu, căruia Îți sunt cu putință toate cele ce sunt cu neputință la oameni și care vindeci cu lesnire toate bolile și nu lași nicio rană de răutate, mântuiește-mă, și iarăși strig, mântuiește-mă, pentru mila Ta. Pentru aceasta ai adus toată lumea aceasta la ființă. Pentru aceasta Te-ai pogorât către noi, cei care Ți-am greșit cu nenumărate greșeli și te-am întărâtat. Dator îți sunt cu nenumărați talanți. Lasă-mi datoria ca și mai mult să te iubesc. Am greșit Ție, Dumnezeule, am greșit, o mărturisesc, dar să nu mă osândești pe mine după fărădelegile mele, nici să-Ți întorci fața ta de la mine, ci auzită să se facă mie mila Ta, și mai ales vestită și arătată, prin milostivirea ta cea către mine, cel ce am greșit peste măsură. Că Tu ești Dumnezeul celor ce se pocăiesc, depărtând de la noi fărădelegile noastre, precum sunt depărtate răsăriturile de la apusuri, și albind, prin pocăință, păcatele noastre ca zăpada și ca lâna. Deci, câte am greșit până acum din tinerețe, iartă-mi-le ca un preabun și mult milostiv, dăruindu-mi vreme de pocăință și lacrimi de-a pururea curgătoare. Aprinde-mi făclia sufletului prin mărturisire din cele de aici. Prin mijlocirea Maicii care a născut mai presus de fire pe Cuvântul Tău cel fără de început și mai înainte de veci, cu folosințele slujitorilor Tăi celor fără de trupuri, prin soliile propovăduitorului pocăinței, ale cinstitului și slăvitului Prooroc Ioan, Înaintemergătorul și Botezătorul, ale sfinților și întru tot lăudaților Apostoli, ale celui de-al doilea propovăduitor al pocăinței, Ioan preaînțeleptul și cu cuvinte de aur, și ale tuturor sfinților celor ce din veac Ți-au plăcut Ție, că binecuvântat ești împreună cu Unul-Născut, Fiul Tău și cu făcătorul de viață și Preasfântul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Sursa:: https://poruncaiubirii.agaton.ro/articol/2028/#2

Rugăciune la icoana Maicii Domnului din Ierusalim – Panaghia Ierosolymitissa

image

Icoana Maicii Domnului de la Sfântul ei Mormânt din Ierusalim

panagia

Ceea Ce străluceşti întru slavă neapropiată, sub acoperământul privirii Tale păzeşte-ne pe noi de toate cursele vrăjmaşilor noştri nevăzuţi. Zidul patimilor noastre îl dărâmă cu puterea rugăciunii Tale şi arată-ne pe noi mai râvnitori spre faptele milostivirii. Ceea ce eşti grabnică spre ajutor tuturor creştinilor auzi şi suspinurile rugăciunii noastre şi potoleşte valurile ispitelor celor ce caută să ne tragă pe noi în adâncul deznădăjduirii.
În mormânt a fost pus preasfântul Tău trup, dar Izvorul vieţii trebuia să-şi înalţe curgerea spre cele cereşti. Pentru aceasta, legăturile morţii nu te-au putut ţine pe Tine, Cea Care ai născut pe Cel Ce a sfărâmat încuietorile iadului şi a tras pe toţi la viaţă. Pe noi, cei ţinuţi în lanţurile patimilor ne slobozeşte cu puternică mâna Ta şi risipeşte norul ispitelor, Tu, Ceea Ce Te-ai arătat Nor înţelegător al desăvârşirii.
Deschide-mi mie uşile pocăinţei, ca Una Ce Te-ai arătat Uşă a Vieţii luminată de razele iubirii Tatălui şi sfinţită de Duhul. Vezi veşmântul cel întinat al sufletului meu şi curăţeşte-mă în râul rugăciunilor Tale. Mormântul Tău şi acum se arată izvor de minuni, din care adapă-mă şi pe mine, cel însetat, care cu paşii gândurilor alerg către prea cinstită icoana Ta din Ierusalim. De la marginile lumii întinde-mi mână de ajutor prin legătura rugăciunii şi dă-mi mie a-mi agonisi mai înainte de sfârşitul meu viaţă curăţită în focul pocăinţei. Moartea s-a înfricoşat de Tine şi s-a ascuns de la prealuminată faţa ta, dar eu mă tem cumplit de ceasul morţii, ştiindu-mi conştiinţa împovărată cu păcate grozave. Dar în ceasul sfârşitului meu să mă adăpi din paharul pocăinţei şi să-mi dai trecere netulburată către Împăratul vieţii. Atunci mai cu osârdie fă rugăciune stăruitoare, ca Dreptul Judecător să-mi dea iertare nedreptăţilor mele şi să mă primească în odihna Sfinţilor Săi spre a Te lăuda pe tine cu toată mulţumirea sufletului şi a aduce Ziditorului veşnică închinare. Amin.

Ori de câte ori iți simți sufletul zbuciumat și vrei să te liniștești, zi rugăciunea aceasta

1452

Gol și descoperit stau înaintea Ta, Doamne, cunoscătorule de inimi, mărturisindu-mi păcatele, pentru că greu mă apasă. N-am liniște și n-am odihnă, iar vrăjmașul mă chinuie. Miluiește-mă pe mine, păcătosul (păcătoasa) și izbăvește-mă Doamne al iertării, pentru a putea afla calea zilei de mâine.

Amin!

Rugăciune la vreme de furtună și inundații

crw_3541

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, primeşte smerita noastră rugăciune şi nu ne pierde pe noi, nevrednicii întru mânia Ta cu revărsarea ploilor necontenite şi cu răscoală mare de ape. Ci porunceşte norilor să se împrăştie, şi razelor soarelui să strălucească pe pământ, spre înmulţirea şi adunarea roadelor acestuia, şi spre pacea a toată făptură, ca având noi îndestularea şi paza milei Tale, să facem îndreptare vieţii noastre şi să proslăvim preasfânt numele Tău: al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea de căință a Părintelui Daniil Sandu Tudor (martirizat în zarca Aiudului)

chipul-real-al-Mantuitorului

Dumnezeule cel prea bun, izvorul bunătăţii, adâncul milostivirii: Ziditorul, Răscumpărătorul şi Mântuitorul meu; Ţie, celui ce ştii tainele cele ascunse şi carele cercetezi inimile şi rărunchii, îţi mărturisesc păcatele mele şi aduc înaintea ochiului tău celui a toate văzător, în auzul tuturor îngerilor şi arhanghelilor fărădelegile mele. Greşit-am, Domnul meu şi Ziditorule cu mintea, cu sufletul şi cu trupul.

Cu acestea te-am întristat pe Tine Domnul meu. Iată ranele şi bubele şi stâlciturile mele, o Doftorule cel îndurat! Iată poverile mele cele grele, o prea bunule Doamne! Iată ruşinea şi goliciunea mea, o Judecătorule cel îndelung răbdător! Cu aceste fapte ale mele am întristat, am mâniat şi am întărâtat bunătatea Ta; cu acestea am spurcat chipul Tău, am batjocorit pe Duhul Sfânt şi am îndepărtat de la mine pe îngerul meu Păzitor; cu acestea sângele tău cel prea scump, vărsat pentru mine, l-am călcat şi întru nimic l-am socotit; cu acestea am pierdut frumuseţea sufletului, m-am desgolit de harul Tău, şi m-am făcut peştera tâlharilor, locaş dracilor şi patimilor; cu acestea am pângărit Biserica cea răscumpărată cu sângele Tău, spurcându-mi tot trupul meu, mădularele mele făcându-le mădulare ale curviei, întinându-mi sufletul cu gânduri spurcate, hulitoare, trufaşe, urâte, desfrânate; unindu-mă cu acestea, îndulcindu-mă cu ele, cu acestea m-am făcut bucurie dracilor, plâns îngerilor şi mi-a murit sufletul şi zace ca şi într-un mormânt în obişnuinţele sale cele releacoperit cu ţărâna nesimţirii şi având prăvălită deasupralespedea de piatră a învârtoşirii. Iată, Doamne, fărădelegile mele, care s-au înălţat mai presus de capul meu, şi s-au înmulţit mai mult decât perii capului meu şi sunt mai multe la număr decât nisipul mării.

Mărturisindu-le pe acestea, singur mă mustru pe mine, mă osândesc şi vinovat mă fac, nu numai de acestea pe care le-am pomenit, ci şi de acelea pe care nu le ţin minte şi de acelea pe care nu le pricep că sunt păcate şi pe care nu le pot mărturisi, toate acestea le arunc în milostivirea Ta cea prea mare, Dumnezeule cel întru tot milostiv şi fără de răutate.

După atâtea de multe fapte de ale mele ruşinoase, după atât de mare întunecare şi nebunie a minţii mele, după căderile atât de cumplite şi nesimţite, abia venindu-mi în fire, am privit din adâncul deznădejdii mele spre marea Ta milostivire nebiruită de toate păcatele omeneşti şi am cunoscut, că nu vrei moartea păcătosului, ci cu îndurare aştepţi întoarcerea lui şi numai pentru cei păcătoşi ţi-ai vărsat sângele Tău fără cruţare, ca să-i chemi pe ei la pocăinţă. Pricepându-le acestea, eu ticălosul, care am întrecut păcatele lumii întregi, al doilea diavol prin faptele mele cele rele, urmaş al lui Iuda, părtaşi răstignitorilor, eu cel ticălos şi fără de lege, marea cea nemărginită a tuturor urâciunilor, eu spurcatul, prăpastia cea fără fund a tuturor necurăţiilor, lucrător neruşinat al oricărui rău, alerg şi cad către Tine cel prea milostiv şi întru tot îndurat, strigând cu pocăinţă întru durerea inimii mele: Greşit-am, Părinte, la cer şi înaintea Ta, greşit-am şi fărădelege am făcut, am fost călcător al poruncilor Tale, greşit-am, cum n-a greşit altul cândva; nu sunt vrednic a deschide buzele mele înaintea Ta, fiind până acum vrăjmaşul Tău. Ci rog bunătatea Ta şi rugăciune aduc nerăutăţii Tale: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge fărădelegea mea. Miluieşte, iartă şi curăţeşte, căci la Tine este curăţirea. Doamne dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti. Ştiu, că vrei ca toţi să se mântuiască; mântuieşte-mă deci şi pe mine, căci poţi, toate câte voieşti; pleacă-te, Doamne, spre îndurare, adu-ţi aminte de milele Tale cele de demult şi de îndurările Tale, şi iartă păcatele mele, nu pomeni faptele mele cele rele, nu intra la judecată cu robul Tău, nu-mi răsplăti mie după faptele mele, nu cu iuţimea Ta să mă mustri pe mine, nici cu mânia Ta să mă cerţi. Deschide-mi uşile bunătăţii Tale, deschide-mi uşile pocăinţei, întru pocăinţă mă primeşte şi întru cunoştiinţă mă chiamă, ridică pe cel căzut, caută pe cel rătăcit, află pe cel pierdut, vindecă pe cel rănit, înviază pe cel mort. Doamne, Dumnezeul puterilor! Întoarce-mă, arată faţa Ta şi mântuit voi fi; luminează faţa Ta peste robul Tău. Până când, Doamne mă vei uita până în sfârşit, până când vei întoarce faţa Ta de către mine; Întoarce faţa Ta de către păcatele mele, dar nu întoarce faţa Ta de la mine, că mă necăjesc, degrab mă auzi. Ştiu că nu sunt vrednic de iubirea de oameni şi de îndurarea Ta, ci vrednic sunt de toate muncile pe care le are iadul, vrednic sunt de viermele cel neadormit, de scrâşnirea dinţilor, de focul cel nestins, pregătit diavolului şi îngerilor lui. Vrednic sunt de tartar, de care şi însuşi Satana se cutremură. Însă pe cât de mare este mărirea Ta, pe atâta este şi milostivirea Ta, şi nu este păcat care să biruiască iubirea Ta de oameni. Pentru aceasta nu mă deznădăjduiesc, ci nădăjduiesc spre bunătatea Ta cea nesecată, care neîncetat se revarsă neîmpuţinat peste toţi şi spre negrăita Ta milostivire; nădăjduiesc întru Tine, Doamne, şi nădăjduiesc, ca să nu mă ruşinez în veac. Nădejdea mea eşti Tu Doamne, iar nădejdea nu ruşinează. Nu mă ruşina pe mine, Doamne, la înfricoşătoarea judecata Ta, înaintea a miilor de zeci de mii ale puterilor cereşti şi ale tuturor sfinţilor Tăi. Din inimă îmi pare rău că te-am mâniat pe tine Ziditorul meu şi am întristat prin răutăţile mele veşnica şi nesfârşita bunătate; şi pe Care trebuia să-L iubesc neîncetat şi ale cărui porunci trebuia să le păzesc, pe acesta urându-l, m-am dedat la păcate nenumărate; pe Care trebuia să-l doresc cu osârdie, la aceasta abia m-am gândit cândva şi pe acesta L-am nesocotit; de care trebuia cu dulceaţă să mă satur, pe Acela L-am amărât şi L-am lepădat; de Cine trebuia să mă lipsesc, de Acela m-am despărţit; pentru Care numai trebuia să trăiesc, pentru acela am murit, şi trăiesc pentru păcat, desfătări şi patimi; de Care trebuia să mă tem şi pe care trebuia să-L cinstesc, pe acesta L-am obijduit şi L-am necinstit şi în fraţii cei mai mici şi în mine însumi, cu totul spurcându-mă cu faptele, cu cuvintele şi cu gândurile; pe Care trebuia să-L mulţumesc şi să-L slavoslovescneîncetat, petrecând lângă El, de la Acesta m-am întors şi am alergat pe căile răzvrătite şi m-am lenevit să deschid buzele mele spre slava numelui Lui celui prea sfânt. O, dorirea mea! O, Dumnezeul meu cel milostiv. Să nu te mânii până în sfârşit pe mine păcătosul. Acum iată de toate acestea îmi pare rău cu durere şi nu voi înceta să-mi pară rău. O, dacă niciodată nu Te-aş fi mâniat pe Tine, Dumnezeul meu! O, dacă mai întâi aş fi fost socotit printre cei morţi, decât să te întărât pe Tine, Domnul meu cel bun! Pentru ce m-am născut, pentru ce am crescut, pentru ce mai trăiesc până acum, dacă Te mânii greu pe Tine Stăpânul meu? Să se desfacă acum inima de durere, să cadă şi să se risipească împietrirea mea prin părere de rău, să mă topesc cu totul ca ceara, prin arderea lăuntrică, căci am pierdut pe Dumnezeul meu, am căzut din harul Lui, am batjocorit bunătatea Lui, înstrăinatu-m-am de dragostea Lui, am părăsit slava Lui şi m-am depărtat de cercetarea Lui cea milostivă. Să scoată ochii mei zi şi noapte izvoare de apă pentru aceasta, întrucât n-am păzit legea Ta, întrucât mult m-am abătut, mult am greşit înaintea Ta; pentru aceasta s-a tulburat inima mea, întrucât nu tremură astfel de muncă, nici nu se tânguieşte de căderea din bunătăţile cele cereşti, după cum se topeşte de aceasta că Te-am mâniat pe Tine Cel cu totul bun, cu totul dulce, cu totul iubit, cu totul dorit, despre acestea nu voi înceta să-mi pară rău de acum şi până în veac. Să piară întru dureri viaţa mea, şi anii mei întru suspinuri, să slăbească întru dureri sufletul meu şi oasele mele să se tulbure despre aceasta, că L-am întristat greu pe Dumnezeul meu, pe Ziditorul meu, pe Stăpânul meu, pe Răscumpărătorul meu. Şi ce voi face? Ştiu că Tu eşti bun, Dumnezeul meu, milosârd eşti Tu, Ziditorul meu, milostiv şi îndurat eşti Tu, Răscumpărătorul meu, atât de milostiv, că şi sufletul Tău nu L-ai cruţat, ci L-ai pus pentru noi păcătoşii, şi nu după fărădelegile noastre ne faci nouă, nici după păcatele noastre ne răsplăteşti nouă.

Iată ce voi face: mă voi apropia de preacuratele Tale picioare, mă voi închina şi voi plânge înaintea Ta, Domnului celui ce m-ai făcut pe mine. Eu, adâncul păcatelor, mă arunc în adâncul milostivirii Tale, Dumnezeul meu! şi Te rog povăţuieste-mă pe mine spre o adevărată pocăinţă, şi mă adu la simţire pe mine cel nesimţit şi împietrit. Căci ai primit pe mulţi păcătoşi care s-au pocăit: pe David, pe Manasie, pe Iosia, pe vameş, pe desfrânata, pe fiul cel curvar, pe tâlharul, pe Petru, pe Saul, pe Fotinia, pe Taisia, pe Pelaghia, pe Maria Egipteanca; nu mă lepăda pe mine care i-am întrecut pe aceia cu păcatele, căci n-ai venit să chemi pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă. Cheamă-mă şi pe mine cel mai păcătos dintre toţi, deşi nici un bine n-am făcut înaintea Ta, ci dă-mi după harul tău să pun început bun, şi mă învredniceşte, Doamne, să Te iubesc pe Tine precum am iubit cândva păcatul, şi să slujesc Ţie fără lenevire, precum am slujit mai înainte lui Satana celui înşelător. Dar mai ales să-ţi slujesc Ţie Domnului Dumnezeului meu Iisus Hristos în toate zilele vieţii mele, dacă-mi vei da harul Tău spre ajutor.

Mă minunez cu adevărat de multă îndelung răbdarea Ta, o întru tot milostive! Căci în timpul când se săvârşeau fărădelegile mele, n-ai adus asupra mea judecata Ta cea dreaptă, nici m-ai mustrat pe mine cu iuţimea Ta, nici cu mânia Ta m-ai pedepsit pe mine, nici m-ai lovit cu fulgerul dintru înălţime, nici ai poruncit pământului să se deschidă şi să mă acopere de viu în iad, şi n-ai îngăduit nici unui fel de moarte năprasnică să mă răpească; şi pe când eu mă miram de toate acestea, am cunoscut, că nemăsurata Ta milostivire aşteaptă cu îndelungă răbdare şi cu îndurare pocăinţa mea şi îndreptarea vieţii mele celei spurcate şi mă lasă fără de pedeapsă, ca să-mi vin în fire şi să cunosc toate fărădelegile mele şi să părăsesc planurile mele cele rele. Acestea le-am cunoscut acum şi cu pocăinţa am alergat la Tine nu de la sine singur, ci Tu m-ai povăţuit şi m-ai adus la Tine. Şi pentru ce ai făcut aceasta, şi ce Te-a îndemnat spre o astfel de milostivire, şi ce nevoie ai avut ca să mă chemi? Nu ştiu; aceasta numai ştiu, că sunt păcătos şi fără de nici un răspuns, şi vrăjmaşul Tău am fost până acum, şi încă nu sunt îndreptat; dar întrucât Tu însuţi m-ai chemat şi m-ai adus înaintea Ta şi curăţeşte fărădelegile mele cele multe, spală fărădelegile şi urâciunile mele, stropeşte-mă ca isopul îndurării Tale, albeşte-mă mai vârtos decât zăpada, ca să nu stau spurcat şi întinat înaintea Ta. Mai bine mi-ar fi fost mie să fiu ascuns undeva în sânurile întunecoase ale pământului, decât înaintea măreţiei slavei Tale celei neapropiate într-atâta ruşine să stau dezgolit, atât de ruşinos şi întinat de atâtea spurcăciuni păcătoase, privind asupra mea Heruvimii şi Serafimii cei ce-ţi stau înainte. Însă nu este nicăieri nici un loc care ar putea să mă ascundă în faţa ochilor Tăi mai luminoşi decât soarele.

Mă mir şi mă nedumiresc despre acestea, cum de nu te îngreţoşezi de spurcăciunile mele atât de urâte, şi-mi îngădui să stau înaintea Ta şi cu îndrăzneală, ba şi mai mult zic, cu neruşinare a vorbi? Cum de nu te scârbeşti a privi necurăţia inimii şi urâciunea sufletului meu? Cum de cei ce stau înaintea feţii Tale, oprindu-mă pe neaşteptate cu armele de foc, nu mă depărtează şi nu mă alungă dela faţa Ta? Cum, scârbindu-se de mine, de nu mă aruncă legat de întunericul cel mai din afară? Însă nu vrea nerăutatea Ta şi bunătatea Ta cea fără de margini ca să fie acestea; căci multă, multă cu adevărat este mila Ta, mai înaltă decât cerurile, mai adâncă decât bezna iadului, mai largă decât pământul tot şi marea este bunătatea Ta, care nu voieşte moartea mea, ci aşteaptă întoarcerea şi se bucură de pocăinţa păcătosului. Mare este mila Ta, Doamne, când îndelung mă rabzi pe mine, care de multe ori ţi-am făgăduit să mă căiesc, şi iarăşi în aceleaşi, ba şi mai cumplite cad, de multe ori. Ţi-am făgăduit pocăinţă şi cu jurăminte, aceasta am întărit-o, însă am minţit eu pătimaşul. Mă căiesc tremurând, nu cumva, Doamne, mă vei lovi, şi peste un ceas iarăşi aceleaşi le fac. Iar Tu încă tot te milostiveşti spre mine şi nu mă pierzi pe mine cu fărădelegile mele.

Slavă îndelung răbdării Tale, slavă milostivirii Tale, slavă bunătăţii Tale, slavă mulţimei îndurărilor Tale, slavă mulţimei multe a bunătăţii Tale, slavă feţii Tale celei milostive, înaintea căreia stând acum, Domnul meu, îţi aduc ţie nevoinţa şi gândul meu sădit întru mine în nădejdea ajutorului Tău. De acum, din această zi, din acest ceas, din această clipă, după puterea mea să-mi îndrept viaţa mea cea rea şi ticăloasă, iar de păcatele trecute să mă îndurerez şi-o să-mi pară rău până la moarte, iar de cele viitoare cu toată grija mă voi păzi cu ajutorul Tău. Ştii, Domnul meu, că urăsc faptele mele cele netrebnice şi pe mine însumi pentru ele, şi viaţa mea cea întru tot spurcată o urăsc şi nu vreau mai mult să Te întărât cu ele pe Tine, Dumnezeul meu cel bun; decât numai Tu, Doamne, dă-mi ajutor, căci fără de ajutorul Tău cel atotputernic şi har nici într-un chip nu voi putea părăsi faptele mele cele rele şi obiceiul meu cel păcătos, şi nici o faptă bună a face; căci fără de Tine nimic nu pot face. Am voinţă a mă căi; dacă Tu, Dumnezeule, mă vei ajuta, poţi să mă curăţeşti. Doamne, ajută-mi şi mă voi mântui.

Cred, Doamne, bunătăţii Tale, ajută-mi necredinţei mele, cred că eşti aproape de toţi cei ce Te cheamă în adevăr. Cu adevărat, cu adevărat vreau cu toată inima să mă întorc întru pocăinţă către Tine, Dumnezeul meu. Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte, Doamne, ca să-mi ajuţi mie, grăbeşte. Amin.

Sursa: https://cuibuldelut.wordpress.com/2012/03/