Mulțumiri tuturor celor ce-au contribuit la suma necesară operației Părintelui Irineu Curtescu și chemare la rugăciune!

pr-irineu

Dragilor, pe 28 septembrie, Părintele Irineu Curtescu a plecat în Germania, pentru că miercuri – azi, 30 septembrie, ora 8, ora României, va fi operat pe cord deschis! Mulțumesc tuturor celor care-au contribuit, făcând astfel posibilă operația!

Vă rog din tot sufletul să vă rugați pentru el. Nu contează că nu-l cunoașteți: preoții și călugării se roagă pentru întreaga lume, pentru toată zidirea lui Dumnezeu.

Există un grup de rugăciune, care citesc zilnic Paraclisul a II-lea al Maicii Domnului pentru Sfinția Sa! Vă rog respectuos să vă alăturați!

https://multumesc.mobi/2015/07/29/al-doilea-paraclis-catre-preasfanta-nascatoare-de-dumnezeu/

Vă mulțumesc, să vă răsplătească bunul Dumnezeu osteneala; vă voi ține la curent, cum aflu și eu vești! Doamne ajută!

Cristina Ghenof

Acatistul Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan – 26 Septembrie

 ioan-evanghelistul-icoana-Vatopedi-s15-inioan-pe-pieptul-lui-hristos

Troparul Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan, glasul al 2-lea:

Apostole al lui Hristos Dumnezeu, iubite, grăbeşte de izbăveşte pe poporul cel fără de răspuns, că te primeşte, când cazi către Dânsul, Cel ce te-a primit când te-ai rezemat pe pieptul Lui. Pe Acesta roagă-L, de Dumnezeu cuvântătorule, ca norul vrăjmaşilor cel pus asupra noastră să-l risipească, cerându-ne nouă pace şi mare milă.

Condacul 1

Veniţi, toate popoarele creştineşti, pe „Fiul Tunetului” să-l lăudăm, pe Apostolul şi Evanghelistul Ioan, cel ce a scris şi a tunat dogmele dumnezeieşti în toată lumea, căruia cu credinţă şi cu evlavie din inimă să-i strigăm: Bucură-te, iubitorule de feciorie, Ioane Apostole, de Dumnezeu iubite!

Icosul 1

Pe văzătorul tainelor cereşti, pe vasul cel preacurat al fecioriei care la Cina cea de Taină pe pieptul lui Iisus s-a rezemat şi din izvorul înţelepciunii Celui fără de margini s-a adăpat, să-l lăudăm cu toţii, cei iubitori de Hristos, şi cu dorire, aşa să-i strigăm:
Bucură-te, cel ce grija lumii ai lepădat;
Bucură-te, cel ce lui Hristos cu multă dragoste ai urmat;
Bucură-te, cel ce de la pescuire către Hristos ai fost chemat;
Bucură-te, cel ce cu mreaja cuvântului pe popoare le-ai mânat;
Bucură-te, că tunetul teologiei tale la toată lumea s-a auzit;
Bucură-te, că feciorelnica ta viaţă o ai cinstit;
Bucură-te, că pentru neprihănita ta viaţă, de Cuvântul Vieţii ai fost iubit;
Bucură-te, stâlp al Bisericii prealuminos;
Bucură-te, ucenicul cel iubit al lui Hristos;
Bucură-te, că toate minunile cele preamari Hristos ţi le-a arătat;
Bucură-te, că tainele cele preaînalte ţie ţi le-a încredinţat;
Bucură-te, iubitorule de feciorie, Ioane Apostole, de Dumnezeu iubite!

Condacul al 2-lea

În muntele Taborului ai văzut slava lui Hristos, pe cât este cu putinţă omului a o vedea, şi din tainica descoperire, înţelegând că El este Stăpânul morţii şi al vieţii, din inimă I-ai cântat Lui laudă: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Ca un ucenic preaiubit şi ca un prieten preacinstit al lui Hristos, pururea lângă El te afli şi pururea pe El din inimă Îl iubeşti; pentru care şi noi te lăudăm şi zicem:
Bucură-te, că la învierea fiicei lui Iair tu de Domnul ai fost chemat;
Bucură-te, că la răstignirea Domnului tu lângă crucea Lui ai stat;
Bucură-te, că la înfricoşatele taine ale Pătimirilor lui Hristos şi tu cu inima ai pătimit;
Bucură-te, că Pătimirile Domnului şi Stăpânului Vieţii cu inima plină de durere le-ai privit;
Bucură-te, că pe Domnul până la a Sa moarte L-ai urmat;
Bucură-te, că Domnul de pe Cruce cu tine a vorbit;
Bucură-te, că pe tine fiu al Maicii Lui te-a numit;
Bucură-te, că pe Sfânta Sa Maică Domnul ţie ţi-a încredinţat-o;
Bucură-te, că tu spre pază şi îngrijire pe Preasfânta Sa Maică o ai luat;
Bucură-te, că la preacinstita ei Adormire cu mare evlavie ai slujit;
Bucură-te, că stâlparea cea adusă ei de Arhanghelul Gavriil ai purtat-o înaintea sicriului celei Preasfinte;
Bucură-te, iubitorule de feciorie, Ioane Apostole, de Dumnezeu iubite!

Condacul al 3-lea

După Adormirea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria, împreună cu ucenicul tău Prohor, în Asia ai plecat şi acolo cuvântul Domnului ai propovăduit şi pe toţi cei ce au crezut i-ai învăţat să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Văzând mai înainte, cu ochii cei de gând, ispitele şi primejdiile ce te aşteaptă în calea propovăduirii Evangheliei, prin credinţă fierbinte şi dragoste de Dumnezeu, asupra întristării şi mâhnirii care te împiedica de la alegerea ta ai îndrăznit; pentru aceasta te fericim şi zicem:
Bucură-te, că în Asia cuvântul Domnului ai predicat;
Bucură-te, că pentru mărturisirea adevărului multe primejdii şi multe necazuri ai răbdat;
Bucură-te, că împreună cu ucenicul tău Prohor în Efesul Asiei ai intrat;
Bucură-te, că acolo pe Romana cu toată casa ei o ai botezat;
Bucură-te, că pe Domnus cu puterea lui Hristos l-ai înviat;
Bucură-te, că pe Dioscorid, tatăl lui Domnus, la viaţă l-ai întors;
Bucură-te, că prin aceste minuni pe mulţi i-ai întors la Hristos;
Bucură-te, că şi alţi trei sute de morţi ai înviat;
Bucură-te, că şi pe cel slăbănog de doisprezece ani l-ai făcut sănătos;
Bucură-te, că, prin alte rugăciuni, templul Artemidei din temelie l-ai dărâmat;
Bucură-te, că la căderea templului nici un om nu s-a vătămat;
Bucură-te, că din porunca împăratului Domiţian la Roma ai plecat legat;
Bucură-te, iubitorule de feciorie, Ioane Apostole, de Dumnezeu iubite!

Condacul al 4-lea

Cu focul dragostei lui Hristos fiind foarte înfierbântat, porunca tiranului împărat pe tine nu te-a înspăimântat, ci, cu mare bucurie primind legăturile pentru Domnul, din inimă Îl lăudai pe El, cântând: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Legatu-te-au pe tine ostaşii cei tineri cu lanţuri şi cu cătuşe, ducându-te la corabie, sub paza lor, spre Roma, unde ai plecat şi proniei dulcelui tău Iisus cu blândeţe şi linişte te-ai supus, pentru care şi noi te lăudăm, zicând:
Bucură-te, că tu, prin legăturile celor tirani, Stăpânului tău te-ai asemănat;
Bucură-te, că El, pentru a noastră mântuire, de cei fără de lege a fost prins şi legat;
Bucură-te, că faţă de ostaşii cei păgâni şi tirani cu multă dragoste te-ai purtat;
Bucură-te, că furtuna mării ce era să fie mai înainte o ai arătat;
Bucură-te, că în acea călătorie, pe toţi din corabie cu minunile tale i-ai înspăimântat;
Bucură-te, că în a ta inimă pururea pe Hristos Îl aveai;
Bucură-te, căci cu a Lui putere minuni mari săvârşeai;
Bucură-te, că icoana vieţii lui Hristos în tine foarte s-a închipuit;
Bucură-te, că tu din toată inima pe El L-ai iubit;
Bucură-te, că în calea suferinţelor cu mare dorire Lui I-ai urmat;
Bucură-te, că, dorind dragostea Lui, spre chinuri cu bucurie ai călătorit;
Bucură-te, că pe tine, iubitul Său ucenic, puterea Domnului pururea te-a sprijinit;
Bucură-te, iubitorule de feciorie, Ioane Apostole, de Dumnezeu iubite!

Condacul al 5-lea

Potolit-ai, cuvântătorule de Dumnezeu, furtuna cea înfricoşătoare a mării cu sfintele tale rugăciuni. Şi această minune văzând-o toţi cei de pe corabie, foarte s-au spăimântat, cunoscând puterea Adevăratului Dumnezeu ce era întru tine; iar tu pe toţi i-ai îndemnat să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea

În ostrovul Patmos, din porunca păgânului împărat Domiţian, ai fost izgonit, căci acolo, prin pronia lui Dumnezeu cea bună, spre folosul multora ai venit, pentru care şi noi cu evlavie te lăudăm aşa:
Bucură-te, că de ostaşii cei tirani cu lanţuri ai fost legat;
Bucură-te, că sub paza ostaşilor spre Patmos împreună cu ucenicul tău Prohor ai călătorit;
Bucură-te, că, în această călătorie, pe tânărul cel înecat cu rugăciunea tu l-ai înviat;
Bucură-te, căci cu această minune pe toţi i-ai înspăimântat;
Bucură-te, că şi furtuna mării tot cu rugăciunea ta o ai liniştit;
Bucură-te, că pe ostaşul cel bolnav l-ai tămăduit;
Bucură-te, că şi apa mării cu rugăciunea ta o ai îndulcit;
Bucură-te, că pe cel ce murea de sete în corabie de moarte l-ai izbăvit;
Bucură-te, că Evanghelia lui Hristos în ostrovul Patmos o ai propovăduit;
Bucură-te, că pe Miron şi pe toţi ai casei lui i-ai creştinat;
Bucură-te, că şi templul lui Apelie cu cuvântul la pământ l-ai răsturnat;
Bucură-te, că puterea cea drăceasca a lui Chinops vrăjitorul neputincioasă o ai arătat;
Bucură-te, iubitorule de feciorie, Ioane Apostole, de Dumnezeu iubite!

Condacul al 6-lea

La chemarea antipatului, pe femeia lui, care foarte se chinuia a naşte, numai cu trecerea pragului lor o ai uşurat. Şi această minune văzând-o antipatul, casa lui a crezut în Hristos şi a dat slavă lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Petrecând în acest loc timp de trei ani şi ducându-te într-o cetate ai cărei locuitori erau foarte întunecaţi cu slujirea de idoli, foarte te-ai ostenit pentru propovăduirea cuvântului, spre a lor minunare, şi astfel ai adus mare mulţime la Hristos; drept aceea, cu dorire te lăudăm aşa:
Bucură-te, că pe locuitorii cetăţii aceleia cu cuvântul adevărului i-ai luminat;
Bucură-te, că pe tinerii cei legaţi spre jertfa diavolului de moarte i-ai scăpat;
Bucură-te, că pe diavolul cel în chip de lup, legându-l, l-ai întrebat;
Bucură-te, că prin puterea lui Hristos din acel ostrov l-ai alungat;
Bucură-te, că pe fiul jertfitorului lui Die l-ai înviat;
Bucură-te, că a idolului Dionis templu cu rugăciunea l-ai dărâmat;
Bucură-te, că pe Nuchian vrăjitorul l-ai biruit;
Bucură-te, că şi mâna antipatului o ai uscat;
Bucură-te, că, prin uscarea mânii, antipatul a cunoscut pe Dumnezeul Cel adevărat;
Bucură-te, că şi Procliania, crezând în Hristos, s-a botezat;
Bucură-te, iubitorule de feciorie, Ioane Apostole, de Dumnezeu iubite!

Condacul al 7-lea

Înainte de întoarcerea la Efes ai scris celor din ostrovul Patmos Evanghelia lui Hristos şi înfricoşătoarele vedenii ale Apocalipsului, iar mulţimea credincioşilor de acolo a păstrat cele scrise spre a lor luminare şi mântuire, ca şi pe înseşi cuvintele lui Hristos, şi pentru bogăţia dogmelor celor din ele, slavă au dat lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Începutul Evangheliei tale început al dogmelor celor preaînalte Bisericii lui Hristos a rămas, căci tu pe Cuvântul lui Dumnezeu L-ai mărturisit că S-a întrupat şi între oameni a locuit. Minunându-ne dar, după cuviinţă, de înălţimea cea duhovnicească a înţelepciunii tale, pe tine te lăudăm zicând aşa:
Bucură-te, că tu pe Cuvântul lui Dumnezeu L-ai mărturisit că este Dumnezeu adevărat;
Bucură-te, că ai mărturisit că a fost la Dumnezeu Cuvântul dintru început;
Bucură-te, că tu ai arătat că nimic din cele ce sunt făcute fără de El nu s-au făcut;
Bucură-te, că taina Întrupării Cuvântului mai presus de toate tainele se arată a fi;
Bucură-te, că, într-adevăr, taina Întrupării Cuvântului pe toate tainele le covârşeşte;
Bucură-te, că tu cu o minte mai presus de teologia cea catafatică te-ai suit;
Bucură-te, că pe cele neînţelese de a ta minte prin spaimă şi minune le-ai cinstit;
Bucură-te, că tu în chip apofatic taina Întrupării Cuvântului lumii o ai propovăduit;
Bucură-te, că taina înomenirii Cuvântului nimeni din oameni nu o a tâlcuit;
Bucură-te, că taina iconomiei lui Dumnezeu pururea rămâne taină;
Bucură-te, iubitorule de feciorie, Ioane Apostole, de Dumnezeu iubite!

Condacul al 8-lea

Prealuminat ai arătat în a ta învăţătură că Legea şi Proorocii în porunca iubirii de Dumnezeu şi a iubirii de aproapele sălăşluiesc. Deci, ca pe un Apostol al dragostei creştine, toată Biserica lui Hristos te laudă şi lui Dumnezeu Îi cântă: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Zis-ai, dumnezeiescule Apostol al lui Hristos, că Dumnezeu dragoste este şi că cel ce petrece în dragoste întru Dumnezeu petrece şi Dumnezeu întru el, prin aceasta arătându-ne nouă cele mai înalte ale Legii Darului, pentru care, după cuviinţă, zicem către tine:
Bucură-te, că tu pe Dumnezeu iubire L-ai numit;
Bucură-te, că tu ne-ai învăţat pe noi să-L iubim pe Dumnezeu, Care mai înainte de noi ne-a iubit;
Bucură-te, că de la tine dragostea lui Dumnezeu noi am cunoscut-o;
Bucură-te, că tu ai zis că cel ce are dragoste, de la Dumnezeu este el născut;
Bucură-te, că tu ne-ai arătat cele spuse de Dânsul, că cel ce urăşte pe fratele său ucigaş este;
Bucură-te, că învăţătura ta la iubire ne îndeamnă şi de ură ne fereşte;
Bucură-te, că tu dragostea lui Dumnezeu către lume ai arătat;
Bucură-te, că dragostea de aproapele de la tine o am învăţat;
Bucură-te, că tu ai zis că Dumnezeu pe noi ne-a iubit;
Bucură-te, că, după a ta mărturisire, Dumnezeu din dragoste pentru lume pe Fiul Său Cel iubit în lume L-a trimis;
Bucură-te, că, după mărturisirea ta, din dragostea Sa pentru noi, moarte a suferit;
Bucură-te, că pe tine, după dreptate, Biserica lui Hristos Apostol al dragostei te-a numit;
Bucură-te, iubitorule de feciorie, Ioane Apostole, de Dumnezeu iubite!

Condacul al 9-lea

Iubitorule de feciorie şi de Dumnezeu, iubite Apostole şi Evangheliste Ioane, ţie Domnul mari şi înfricoşătoare taine ţi-a descoperit, fiindcă tu viaţă fără de prihană ai petrecut şi pe El din toată inima L-ai iubit şi în a ta inimă I-ai cântat aşa: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Mintea ta cea curată întru uimire făcându-se şi de Duhul Sfânt într-o zi de Duminică răpindu-se, la cele mai de sus de a ta lucrare s-a suit şi de la Alfa şi Omega taina cea preamare i s-a descoperit, pe care noi te cinstim şi către tine zicem aşa:
Bucură-te, că la ostrovul Patmos pe Domnul între şapte sfeşnice L-ai văzut;
Bucură-te, că de la El mari descoperiri ai avut;
Bucură-te, că de la El poruncă de a scrie ai primit;
Bucură-te, că, scriind celor şapte Biserici, porunca Domnului ai împlinit;
Bucură-te, că slava Tronului lui Hristos ţi s-a descoperit;
Bucură-te, că în duh pe cei douăzeci şi patru de bătrâni ai privit;
Bucură-te, că ai văzut şi cartea cea cu şapte peceţi;
Bucură-te, că ai privit la deschiderea acelei cărţi;
Bucură-te, că taina celor şapte peceţi ţie ţi s-a descoperit;
Bucură-te, că numărul celor feciorelnici, în chip simbolic, ţie, iubitorule de feciorie, ţi s-a arătat;
Bucură-te, că şapte îngeri şi şapte trâmbiţe înaintea lui Dumnezeu ai văzut;
Bucură-te, că, la trâmbiţarea primilor îngeri, foc şi sânge pe pământ a căzut;
Bucură-te, iubitorule de feciorie, Ioane Apostole, de Dumnezeu iubite!

Condacul al 10-lea

Dumnezeu, Cel Preasfânt şi Preacurat, întru tine, vasule cel ales al fecioriei, a turnat din Duhul Său şi de descoperirea tainelor celor preaînalte pe tine te-a învrednicit, pentru care şi noi pe tine te lăudăm şi lui Dumnezeu Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Făcutu-te-ai biserică preaaleasă a lui Dumnezeu, prin viaţa ta cea nevinovată şi neprihănită, căci cu taină măsurarea Bisericii şi a Altarului lui Dumnezeu ţie ţi s-a încredinţat; primeşte, te rugăm, şi de la noi, smeriţii, aceste cântări:
Bucură-te, că Biserica şi Altarul cel din cer tu în descoperire le-ai măsurat;
Bucură-te, căci curtea Bisericii spre intrare a neamurilor o ai luat;
Bucură-te, că prigoana Bisericii de către Antihrist lumii tu o ai vestit;
Bucură-te, că pe fiara cea cu şapte capete şi zece coarne lumii o ai descoperit;
Bucură-te, că şi vremea stăpânirii fiarei de tine nu s-a tăinuit;
Bucură-te, că şi numele fiarei, cu taină, Bisericii l-ai arătat;
Bucură-te, că şi pe fiara cu coarne ca de miel o ai văzut luminat;
Bucură-te, că şi secerişul cel de apoi ţie Domnul ţi l-a arătat;
Bucură-te, că şi teascul cel mare al mâniei Domnului ţi s-a descoperit;
Bucură-te, că şi pe cei şapte îngeri cu cele şapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu tu lumii le-ai vestit;
Bucură-te, că taina Babilonului celui mare ţie ţi s-a arătat;
Bucură-te, iubitorule de feciorie, Ioane Apostole, de Dumnezeu iubite!

Condacul al 11-lea

Bucuria şi veselia cea mare a nunţii Mielului lui Dumnezeu ţie de la Duhul Sfânt ţi s-a descoperit şi cântarea cea de biruinţă asupra fiarei de la puterile cereşti tu o ai auzit, care cu glasuri de tunet cântau slavă lui Hristos Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Tu, ucenicul cel iubit al lui Hristos, graiurile dumnezeieştilor Scripturi prin fapte le-ai cinstit. De aceea şi Dumnezeu a ta minte de vedenia tainelor celor cereşti o a învrednicit şi cu înţelegere preaadâncă a strălucit. Pentru care noi, cei neputincioşi la înţelegerea celor bune, te lăudăm:
Bucură-te, că a ta minte de la Duhul Sfânt s-a luminat;
Bucură-te, că în a ta vedenie pe balaur l-ai văzut legat;
Bucură-te, că Judecata cea de Apoi în vedenie o ai văzut luminat;
Bucură-te, că în a ta vedenie ai văzut Ierusalimul cel de sus, veşnicule moştenitor al lui;
Bucură-te, că pe Mireasa Mielului tu o ai văzut împodobită;
Bucură-te, că pe cetatea ta cu douăsprezece temelii şi douăsprezece porţi o ai arătat că este preastrălucită;
Bucură-te, că douăsprezece mărgăritare în loc de uşi cetatea aceea avea;
Bucură-te, că uşile ei cele de mărgăritare preafrumos străluceau;
Bucură-te, că una din aceste uşi pe tine cu taină te închipuia;
Bucură-te, că şi temeliile cetăţii celei de piatră scumpă tu le-ai văzut;
Bucură-te, că una din cele douăsprezece temelii ale cetăţii aceleia pe tine Domnul te-a făcut;
Bucură-te, iubitorule de feciorie, Ioane Apostole, de Dumnezeu iubite!

Condacul al 12-lea

Văzut-ai, Apostole, de Dumnezeu iubite, râul cel curat şi limpede ca şi cristalul al Apei Vieţii de la Tronul lui Dumnezeu şi al Mielului izvorând, pentru care şi noi, nevrednicii, cinstim cele de taină arătate ţie şi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cu adevărat Hristos Pomul vieţii şi al veşnicei nemuririi este, căci prin El a luat fiinţă neamul omenesc cel mort de demult prin călcarea poruncilor, pe Care toate popoarele pământului Îl slăvesc, iar pe tine, ucenicul Lui cel iubit, te fericesc, cântând aşa:
Bucură-te, că şi tu unul din roadele cele tainice ale Pomului Vieţii ai fost;
Bucură-te, că tu pom al vieţii cu douăsprezece roade ai văzut pe Hristos;
Bucură-te, că şi tu pom al vieţii, după împărtăşirea darului, te-ai făcut;
Bucură-te, că prin a ta propovăduire mulţi în Hristos au crezut;
Bucură-te, că prin a ta propovăduire mulţi Cuvântul Vieţii L-au auzit;
Bucură-te, că prin propovăduirea Evangheliei pe mulţi cu pâinea vieţii i-ai hrănit;
Bucură-te, că prin propovăduirea Cuvântului cu Apa Vieţii pe mulţi i-ai adăpat;
Bucură-te, că prin cunoştinţa lui Hristos, Pomul Vieţii, neamurile de rana morţii s-au tămăduit;
Bucură-te, că tu din tulpina Pomului Vieţii ai răsărit;
Bucură-te, că tulpina Pomului Vieţii pe tine te-a hrănit;
Bucură-te, căci cu darul lui Hristos, Pomului Vieţii, ai adus rod însutit;
Bucură-te, iubitorule de feciorie, Ioane Apostole, de Dumnezeu iubite!

Condacul al 13-lea

O, dumnezeiescule Apostole şi Evangheliste al lui Hristos Ioane, care de Domnul foarte ai fost iubit şi de vederea tainelor celor preaînalte de la El te-ai învrednicit, cu sfintele tale rugăciuni, ajută-ne ca în ziua cea mare a Judecăţii de Apoi să luăm milă şi iertare de păcate de la Domnul nostru Iisus Hristos, Cel ce este Alfa şi Omega, Căruia să-I cântăm laudă aşa: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Pe văzătorul tainelor cereşti…, Condacul 1: Veniţi, toate popoarele…,

Icosul 1

Pe văzătorul tainelor cereşti, pe vasul cel preacurat al fecioriei care la Cina cea de Taină pe pieptul lui Iisus s-a rezemat şi din izvorul înţelepciunii Celui fără de margini s-a adăpat, să-l lăudăm cu toţii, cei iubitori de Hristos, şi cu dorire, aşa să-i strigăm:
Bucură-te, cel ce grija lumii ai lepădat;
Bucură-te, cel ce lui Hristos cu multă dragoste ai urmat;
Bucură-te, cel ce de la pescuire către Hristos ai fost chemat;
Bucură-te, cel ce cu mreaja cuvântului pe popoare le-ai mânat;
Bucură-te, că tunetul teologiei tale la toată lumea s-a auzit;
Bucură-te, că feciorelnica ta viaţă o ai cinstit;
Bucură-te, că pentru neprihănita ta viaţă, de Cuvântul Vieţii ai fost iubit;
Bucură-te, stâlp al Bisericii prealuminos;
Bucură-te, ucenicul cel iubit al lui Hristos;
Bucură-te, că toate minunile cele preamari Hristos ţi le-a arătat;
Bucură-te, că tainele cele preaînalte ţie ţi le-a încredinţat;
Bucură-te, iubitorule de feciorie, Ioane Apostole, de Dumnezeu iubite!

Condacul 1

Veniţi, toate popoarele creştineşti, pe „Fiul Tunetului” să-l lăudăm, pe Apostolul şi Evanghelistul Ioan, cel ce a scris şi a tunat dogmele dumnezeieşti în toată lumea, căruia cu credinţă şi cu evlavie din inimă să-i strigăm: Bucură-te, iubitorule de feciorie, Ioane Apostole, de Dumnezeu iubite!

şi această

Rugăciune către Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan

Cu credinţă, cu dragoste şi cu evlavie, din inimă venim către tine, Sfinte Apostole şi Evangheliste Ioane, de Dumnezeu cuvântătorule şi prietenul cel preaiubit al lui Hristos, şi cu toată umilinţa te rugăm să ne ajuţi nouă, nevrednicilor, cu sfintele şi preaputernicele tale rugăciuni, spre a trece cu linişte şi cu alinare peste toate valurile cele tulburi ale veacului celui de acum şi spre a nu cădea noi în laturile şi cursele cele prea meşteşugite ale răilor oameni şi ale viclenilor diavoli. Pe tine, vulturule cel preaînalt zburător al teologiei, te rugăm să mijloceşti pentru noi către Preamilostivul Dumnezeu şi Mântuitorul nostru, Iisus Hristos, ca să lumineze cu al Său har minţile noastre cele întunecate de patimi, spre a primi şi noi înţelepciunea cea de la Duhul lui Dumnezeu şi a cunoaşte dogmele dreptei credinţe şi minunile cele din Legea Sa, şi spre a lucra şi noi, după putere, pe cele ce le vom înţelege. Pe tine, ucenicul cel preaiubit al lui Hristos, care ai propovăduit lumii dragostea lui Dumnezeu şi dragostea de aproapele, te rugăm să ne ajuţi cu a ta mijlocire către Domnul, pentru ca şi noi prin darul lui Dumnezeu să ajungem a iubi pe Dumnezeu din toată inima, din tot cugetul şi din toată vârtutea noastră, iar pe aproapele nostru ca pe noi înşine. Pe tine, vasul cel preacurat al fecioriei, te punem mijlocitor către Preabunul Dumnezeu, ca prin ajutorul şi mila Sa să ne izbăvească de războaiele cele iuţi ale mâniei şi ale poftelor trupeşti, precum şi de potopul gândurilor celor necurate, care pururea din inimă izvorăsc şi care, ca nişte nori ai întunericului, din adânc risipindu-se, mintea noastră o întunecă spre pierzarea sufletelor noastre. Către tine, preafericite ucenic şi apostol, care de către Domnul fiu al Preasfintei şi Preacuratei Sale Maici ai fost numit şi căreia până la ducerea ei din lumea aceasta i-ai slujit, cădem cu toată umilinţa şi zdrobirea inimii noastre, ca, împreună cu Preacurata Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria, care este şi Maica Domnului, Maica ta şi Maica noastră a tuturor celor ce au crezut în Hristos, să mijloceşti pentru noi către Preadulcele nostru Mântuitor ca, prin a Sa milă şi îndurare, să nu ne lase pe noi în toate zilele vieţii noastre, nici în ceasul sfârşitului nostru, atunci când vom sta înaintea Lui şi ne va judeca. Amin.

metamorfoze – alex amarfei

(coadă de câine broască de mătase cheie de lumină)

te iubesc, iubito
mi-e ogar neliniştit dorul de a te face
pâine, de neatins pentru caninul meu,
şi inel de păr alergarea în jurul pământului
lătrându-ţi mireasma, mireasa ce vei să fii
ca şi cum te-aş fura morţii că te fur mesei

te urăsc, iubito
corn de taur gravid cu însuşi animalul
pe care-l mână, ardei iute de fugă şi lună
de peste jumătăţi pentru nepotrivirile noastre

urmă fără pas şi pământ
jumătate de sentiment e mai groaznic
când spune minciuna frumoasă lui „sunt”
atârnă de jumătatea de lună şi semilună
mâinelui ura cu un pic mai mică azi
te iubesc cu un sfert de ură mai puţin
şi cu cea mai mică iubire caut să-ţi mângâi simţul,
să nu scazi!

inima neştiind matematici spune zecimale fără sfârşit nautilului
secţiunea de aur scade din ură câte un sfert de pas
prinţ ţestos ce mi-s pentru fiecare salt al iepurelui din sfertul de ceas
cu morcovi de iubire în faţă şi vânător noul copil
în viaţă te iubesc cu un sfert de chei dintr-o jumătate de broască
mai mult şi cu barza care-o va mânca întreg îmi eşti dragă
zbor – un sărut imposibil, gură la plisc, ciugulire la rugă
cămaşa de sac – linia câlţilor îndreptată în obelisc
mătasea privirii curbează lumina în taina pribeagă

Alexandru Amarfei

Moș Signeanu – Radu Părpăuță

17654_913817745307531_9072423754867237900_n

Ca să vă povestesc despre moș Mitriță Signeanu din Velești, trebuie să vă vorbesc mai întâi de inginerul electrician britanic Oliver Heaviside. Acesta din urmă era un matematician și fizician autodidact, un fel de „savantul distrat”, dacă vreți. Oliver a trăit puțin mai înainte de Mitriță, în epoca în care încrederea în științele exacte era nelimitată (așa de nelimitată, că a dus la descoperirea bombei atomice, de o pildă), iar Oliver s-a dovedit a fi copilul neastâmpărat, deloc tocilar, al acelei epoci pline de avânt științific. Nonconformismul lui l-a ajutat, probabil, să apropie visul de științele exacte sau invers. El a formulat, pe bază de calcule, ipoteza existenței ionosferei. Desigur că știți: Pământul nostru (dacă îi putem spune „al nostru”, poate că mai degrabă suntem un fel de musafiri ai Lui) este înconjurat cu mai multe straturi atmosferice, savanții descoperind că „cele nouă ceruri” biblice nu-s chiar… metafore. În fine, să lăsăm!
Oliver al nostru a descoperit un strat atmosferic, care astăzi se numește după numele lui – Heaviside. Zona se întinde între 50-80 km deasupra nivelului mării și este o păturică (căci este o păturică, dacă ne raportăm la imensitatea cosmică) a Pământului, un înveliș atmosferic, care apără Pământul de radiațiile electromagnetice ionizante. Nu mă complic cu tot felul de explicații științifice, pe care, oricum, nu le stăpânesc, și le numesc raze cosmice. Aceste raze sunt, de fapt, benefice pentru om, cam așa cum razele Roentgen sunt folositoare, dacă sunt utilizate în cantitate infimă. Ei, bine, razele cosmice de care vorbesc sunt și ele benefice pentru om, ba chiar vitale, ele ne revitalizează, ne încarcă zilnic cu „combustibil”. Ce se întâmplă. La un moment dat acest strat Heaviside, care-i, cum spuneam, undeva sus-sus deasupra noastră, se dă la o parte și dă voie razelor cosmice să pătrundă pe Pământ și să ne revitalizeze. Nu pentru mult timp însă! Stratul „havisid” (am românizat eu) se închide la loc. Dacă emisia de raze cosmice ar continua, ceva rău s-ar petrece cu organismul nostru. Toate reacțiile noastre, toate trăirile noastre s-ar accelera. Am deveni criminal de neastâmpărați, ahtiați nebunește după toate cele. Am deveni mai pofticioși după sex decât sultanii, mai ariviști decât Julien Sorel și Ion al Glanetașului, mai nimfomane decât… dați dumneavoastră un exemplu, mai superficiali decât Hlestakov sau vreo domnișoară interesată numai de dressing. Mințile noastre ar dudui genial, dar ar arde iute, ca un băț de chibrit. Iar dacă razele cosmice ar continua să năvălească, ne-am pârjoli cu totul, ca niște gâzulițe pierdute, nimerite întâmplător în mormanul de frunze scuturate, căruia îi dăm foc toamna.
Din fericire, har Domnului, există acest strat havisid. Să reflectăm la chestiunea aceasta…
Bunînțeles, moș Mitriță Signeanu nu știa nici cu spatele de savantul distrat în cauză, dar într-un anume fel moartea lui moș Mitriță este legată de Heaviside și de stratul care-i poartă numele.
…Îl țin minte vag din copilăria mea: c-o barbă mare, alb-gălbuie și cu o chică asemenea: imensă și moale, răsfirându-se molatic, cum se unduiește mohorul pe dealuri în bătaia vântului. Așa îmi închipui că trebuie să fi arătat proorocii din vechime. Era tare credincios moș Mitriță! Duminica dimineața îl auzeai boc-boc! cu bastonul – venea la biserică negreșit. Chiar când începeau să bată clopotele, el intra în biserică. Întotdeauna. Că tata și zicea: „Cum dracu’ nimerește moșneagu’ ista când bat clopotele? Doar n-are ceas și, oricum, Petrică nu trage clopotele la oră fixă”.
Serile moș Signeanu citea din Biblie. Numai la lumânare. Nu citea niciodată la lampă, iar să citească sub lumina becului electric (chiar pe atunci satul nostru fusese racordat la rețeaua de curent electric), ar fi fost o adevărată blasfemie. Din Cartea Sfântă nu se citește decât la lumânare! Așa credea moș Signeanu și așa credea toată generația lui de oameni, care acum au trecut sub brazdă. Ei, și într-un târziu de noapte, să fi fost prin ’64 sau ’65, moșul a adormit cu ochelarii pe nas și cu nasul în Cartea Sfântă. Lumânarea a ars până ce s-a topit cu totul, iar flăcăruia a trecut la fața de masă. Mai întâi vor fi ars mocnit lucrurile de prin casă, iar în acest timp trebuie să fi murit moșul din cauza fumului. Pe urmă au pornit vâlvătăile, însă din cauza unor nuci deși, care înconjurau casa, nici un vecin nu le-a observat.
În afară de asta, era o noapte liniștită și călduță de vară, oamenii erau rupți de oboseală de la muncile câmpului și dormeau duși, cum se zice. Unde sunt „duși” oamenii și ce este cu acest somn dinspre dimineață resimțit ca „dulce”? Căci așa spune toată lumea, că spre dimineață somnul e mai dulce. Ați ghicit? Da, este vorba de acel strat havisid, care s-a dat la o parte sub sulițele ascuțite ale razelor cosmice, raze care se fac „vinovate” de somnul dus și dulce al veleștenilor mei, care nu s-au putut trezi să vadă nenorocirea. Pe urmă stratul havisid s-a închis la loc, dar între timp se făcuse scrum și casa, și moș Mitriță și cartea lui. Dimineață oamenii n-au mai găsit decât ochelarii moșului, fără ața cu care-i lega ca să nu-i cadă de pe nas. Nici el nu văzuse nimic cu ei.
L-a pedepsit Dumnezeu pentru cine știe ce păcate strămoșești, au zis unii. Ba, Acesta l-a strâns la El, fiindcă a fost plăcut lui Dumnezeu, au spus alții. Nu putem noi cunoaște care-s Planurile Lui, au spus cei mai bătrâni. Iar alții,care apucaseră să treacă prin școala nouă și atee: Eh, lăsați balivernele! N-a fost atent și gata: De aceea a murit!
Părerea mea este că cei din urmă văduvesc lumea de mistere, de semne. „Signum” (latină), „signe”(franceză) înseamnă semn. Nu se poate ca moș Signeanu, care are în însuși numele lui semnul, să nu fie un semn. Nu se poate ca noi toți să nu în(semn)ăm semne tainice în univers. Ar fi groaznic să nu reprezentăm nici o semn-ificație dincolo de sine, să fim doar niște bărzăuni bezmetici, care se rotesc năuc în jurul unui bec încins.
Pentru ei, care fac trecutul tăciune, totul are explicație teribil de plicticoasă, sosirile la fix ale moșului nu înseamnă decât coincidență, iar stratul havisid e doar un strat atmosferic. Dar în fapt îi mănâncă groaza lipsei de semnificație. Signeanu însă trebuie să fie acum în alte lumi, spre alte deschideri. Altminteri de ce a mai trăit atât de demn, atât de curat? Pentru mine deschiderea acestei pături ocrotitoare este asemeni unduitorului vers al Poetului: „Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă”.

Radu Părpăuță

Alăptatul la sân – primul și cel mai minunat cadou pe care i-l poți face bebelușului tău

_RES0103[1]Experiența de mii de ani dar și numeroasele studii științifice efectuate au demonstrat că alimentația naturală a copilului este singura care satisface pe deplin necesitățile nutritive ale acestuia. Tehnologia încearcă să aducă formulele de lapte praf la ”standardul de aur” al laptelui matern, fără a reuși însă. Poate și pentru faptul că laptele matern conține ceea ce nici un savant și nici o mașină nu poate reproduce, și anume – dragostea și sufletul de mamă.

În afară de avantajele legate de sănătatea copilului, alăptatul este un timp special menit adâncirii relației dintre mamă și copil. Astfel, timpul alăptatului reprezintă momente prețioase de tăcere plină de comunicare intensă și dragoste împărtășită, așadar niciunui sugar n-ar trebui să i se ia dreptul de a fi alimentat natural, excepții fiind cazurile în care există contraindicații medicale sau mama nu are lapte.

În continuare voi prezenta câteva dintre avantajele alăptatului la sân:

PENTRU COPIL:

1.Laptele uman este alimentul ideal pentru alimentația sugarului în primele 6 luni de viață.

Conține toate elementele nutritive cantitativ și calitativ, perfect optmizate capacității de digestie a nou-născutului și sugarului .

2Laptele uman asigură o protecție antiinfecțioasă și antialergică.

De aceea  copiii alimentați natural sunt protejați față de diferite boli (boli infecțioase – protecție până la 6 luni, diaree, pneumonie, otită medie, meningită, septicemii – cauze frecvente de moarte infantilă în țara noastră), iar riscul de a face alergii este mai scăzut  decât la cei alimentați artificial.

3. Cantitatea de lapte matern si compoziția acestuia variază față de momentul nașterii, în cursul aceleiași zile și în cursul aceluiași supt, aceasta fiind o adaptare la nevoile sugarului:

  • Colostrul (laptele din primele zile de după naștere) este mai bogat în proteine și taurină (un aminoacid necesar pentru dezvoltarea sistemului nervos).
  • Creșterea concentrației de grăsimi de la sfârșitul suptului dă senzația de sațietate și astfel se evită supraalimentarea și obezitatea. În schimb laptele praf formulă are aceeași compoziție în cursul aceluiași alăptat!
  • Laptele de mamă conține factori de creștere care au rol în maturarea tubului digestiv.
  • Cantitatea de fier din laptele matern este scăzută, dar datorită unor substanțe (ex.lactoferina), fierul se absoarbe mult mai eficient, într-un procent mai ridicat, iar depozitele de fier ale sugarului sunt suficiente până la vârsta de 4-6 luni și nu este necesară suplimentarea alimentației cu fier.

4. S-a constatat că alaptarea naturală determină o scădere semnificativă a riscului de moarte subităa sugarului comparativ cu cel alimentat cu formule de lapte praf.

5. Sucroza care este adaugată în formulele de lapte praf pentru a-l indulci și a-i îmbunătăți gustul (este mult mai dulce decât zahărul obișnuit) este asociată cu obezitatea infantilă și apariția cariilor dentare.

 S-a constatat că acei copii care consumă formule au o preferință crescută pentru alimentele mai dulci pe toată perioada vieții, și astfel crește riscul de  obezitate (care la rândul ei determină boli cardiace, diabet zaharat, probleme psihice).

6. La copiii alăptați exclusiv la sân în primele 4-6 luni de viață riscul de a dezvolta diabet zaharat de tip I ( insulino dependent care apare de obicei la persoanele tinere și copii) este mai mic decât la cei hrăniți cu diverse formule de lapte. De aceea este indicat să se hrănească copilul exclusiv la sân până la vârsta de 4-6 luni și apoi să se continuie alimentația naturală dacă este posibil până spre vârsta de 1-2 ani (chiar și mai mult).

7. În cazul alimentației la sân sugarul e nevoit să „muncească”, depune un efort sa sugă – un lucru important pentru dezvoltarea personalității ulterioare care începe încă din primul an de viață.

8.Creează o legătură afectivă fundamentală, cu o importanţă deosebită în dezvoltarea ulterioară a copilului d.p.d.v neuropsihic. Este adevărat că această legatură se creează parțial și în alimentația cu biberonul, dar nu este aceeași.

9. Alăptarea la sân favorizează dezvoltarea corectă a dentiției.

10. Copiii alăptați la sân fac față mai bine stresului.

PENTRU MAMĂ:

1.Alimentația naturală este comodă.

  • nu necesită echipamente speciale (biberoane, tetine, vase de fiert apa,vase pentru sterilizare),  laptele de mamă este steril, are temperatura ideală, nu necesită preparare, este proaspăt.

2. Alăptarea la sân are și un avantaj economic, laptele de mamă, fiind mult mai ieftin decât orice formulă de lapte praf; de fapt este cel mai ieftin aliment și cel mai sănătos pentru copil.

3 S-a observat că alăptatul la sân protejează mama față de aparția cancerului mamar și ovarian.

4.Alăptatul la sân ajută uterul să revină mai repede la mărimea normală și ajută mama să revină mai repede la greutatea de dinaintea sarcinii .

 Deci, dacă vreți să slăbiți după sarcină, alăptați natural copilul.

REFERINȚE:

1.entrerios.gov.ar/msalud/blog/2015/07/31/el-ministerio-de-salud-apoya-la-semana-mundial-de-la-lactancia-materna

2.womenshealth.gov/espanol/la-lactancia

3.Curso de enfermeria: Enfermería Materno- infantil / Universidad Comlutense Madrid

As. med. Lenuța Carmen GRAMA

Lenuța a absolvit Scoala Postliceală Sanitară și a lucrat o perioadă la Spitalul de Pediatrie Brașov, secția Chirurgie – Ortopedie, după care și-a întrerupt activitatea și s-a înscris la Facultatea de Medicină, specializarea AMG. După un an petrecut la Universitatea din Madrid prin progrmul de burse Erasmus, a revenit în țară și se pregătește de absolvire, fiind  studentă în anul 4;  lucrează și ca asistent medical la secția Cardiologie – Reumatologie a Spitalului Municipal Codlea

Rugăciune grabnic folositoare către Sfântul Efrem cel Nou

120734_sfantul-efrem-cel-nou

Sfinte Mare Mucenice Efrem, ascultă rugăciunea mea, a păcătosului, şi vino în ajutorul meu. Am aflat de minunile tale, am aflat de darurile pe care le-ai primit de la Dumnezeu pentru jertfelnicia ta. Şi, văzând cum atâta mulţime de oameni a fost ajutată de tine, îndrăznesc să nădăjduiesc şi eu, ştiind că nu vei trece cu vederea cererea mea. De nenumărate ori te-ai arătat în vedenii şi vise, spunând celor credincioşi că vor primi cele cerute în rugăciune. Eu nu sunt vrednic de o astfel de mângâiere, pentru că păcatele mele sunt multe şi credinţa mea este puţină, dar cred că iubirea ta covârşeşte răutăţile mele şi nădăjduiesc, prin mijlocirea ta, să pun început bun mântuirii mele.

Roagă-te lui Dumnezeu pentru mine, Sfinte, să caut cele de folos mântuirii. Trupul meu este slăbănogit de păcate şi sufletul meu este moleşit din pricina patimilor. Iubitor de păcate sunt şi la faptele cele bune mă lenevesc. Cere-I lui Dumnezeu să îmi sporească credinţa, să-mi înmoaie inima cea învârtoşată, să îmi dăruiască smerenie, răbdare şi râvnă în războiul duhovnicesc. Sfinte Efrem, învaţă-mă să mă rog, să nădăjduiesc, să cred, să iubesc, să rabd şi să iert.

Sfârşitul tău mucenicesc mă îndeamnă să lepăd desfătările trecătoare ale acestei lumi. Chinurile pe care le-ai suferit mă îndeamnă să ridic şi eu crucea ascultării de Dumnezeu. Învaţă-mă, sfinte, să trăiesc nu după voia mea, ci după voia dumnezeiască, să nu caut cele ale mele şi să mă izbăvesc de patimile şi de păcatele care mă apasă. Alungă de la mine toate ispita diavolească. Prea mult am păcătuit, prea mult am izgonit de la mine harul dumnezeiesc. Acum a sosit ceasul mântuirii mele, sfinte. Domnul bate la uşa inimii mele şi vreau să Îi deschid. Ajută-mă, sfinte, că sunt neputincios!

Roagă-te pentru mine până la ultima suflare a vieţii mele. Roagă-te, Sfinte Efrem, pentru tot poporul creştinesc, pentru toţii ierarhii, preoţii, monahii şi credincioşii. Roagă-te pentru părintele meu duhovnicesc şi pentru toate rudeniile mele după trup şi după duh. Roagă-te, sfinte, pentru robii lui Dumnezeu (numele), pentru toţi cei care mi-au cerut să mă rog pentru dânşii, pentru toţi cei care se roagă ori se ostenesc pentru mine, pentru toţi cei care mi-au făcut vreun bine ori vreodată m-au ajutat, ştiuţi şi neştiuţi.

Ajută, Sfinte Efrem, pe cei care zac în patimi, robiţi de nepocăinţă şi trândăvie, pe cei ce sunt în necazuri şi în ispite. Alină-le suferinţa sufletească şi trupescă şi-i ocroteşte pe cei ce sunt în închisori, în spitale, azile sau orfelinate şi pe toţi cei care sunt singuri, bolnavi şi neputincioşi.

Înmulţeşte rugăciunile pe care le faci pentru noi, Sfinte, ca şi noi să cădem la rugăciune, mulţumindu-ţi din prea plinul inimii. Ca împreună cu tine să Îl slăvim pe Dumnezeul cel în Treime lăudat, în vecii vecilor. Amin.

Sf. Nicolae Velimirovici – Meditaţie către Maica Domnului:

139143_rugaciune-pentru-vrajmasi-velimirovici

“Pământul e o mamă vitregă, o, Cerească Maică, şi se comportă cu noi ca o mamă vitregă. Ea ne socoteşte nişte fii vitregi, drept nişte străini de departe, ca pe nişte copii adoptaţi – pănă când ne face robii ei.

Noi ne ostenim pentru ea zi şi noapte şi pentru aceasta ea ne plăteşte salarii cu mizerabilele ei averi: păcat, boală şi moarte.

Oricine trăieşte doar din pâinea ei nu va fi niciodată sătul (1). Mai degrabă cu cât mănânci mai mult, cu atât te simţi mai înfometat. Şi cu cât dănţuieşti după cum îţi cântă ea, cu atât vei fi mai mult cuprins de întristare (2).

Unul ca acesta e ca fiara ce cade într-un puţ adânc şi apoi sapă şi mai adânc în pământ spre a se salva. Şi chiar dacă se îndepărtează de salvare, acesta crede că ea este aproape. Cu adevărat, aşa sunt fiii oamenilor, care trudesc din greu pe pământ şi socotesc mântuirea a fi aproape datorită trudei lor.

Ce folos aveţi înotând în cenuşă din ce în ce mai adânc? O, fii ai oamenilor, mântuirea voastră a rămas în urma voastră.

Voi spuneţi: „Trebuie să săpăm puţin mai adânc şi vom ieşi la lumină”. Dar eu spun: „Încă puţin în adâncul pământului şi veţi fi mai departe de lumină”.

Voi spuneţi: „Trebuie să împlinim anumite sarcini mâine şi poimâine şi împărăţia bunurilor va fi construită”. Dar eu vă spun: „Tot ceea ce aţi construit pe pământ se va prăbuşi pe capetele voastre şi ziua voastră de mâine şi de poimâine vor fi din nou doar o ridicare dureroasă a capetelor voastre de sub ruine” (3).

Părinţii voştri rosteau aceleaşi cuvinte de mângâiere pentru ei înşişi şi au dispărut printre ruine şi lucrări neterminate.

Vă trebuie scări şi nimic altceva decât scări, ca să puteţi ieşi din groapa în care aţi căzut, ca să puteţi scăpa de îmbrăţişarea cea rece a mamei voastre vitrege.

O fecioară este scara (4). Ea aprinde o candelă cerească în mijlocul întunericului vostru şi vă arată calea. Ea este străvăzătoare şi ea ştie ceea ce voi aţi uitat. Înstrăinată de pământ ea s-a împrietenit cu cerul. Dezbrăcată de întuneric, ea este înveşmântată în lumină. Printr-însa Cerul pătrunde în noi. Prin ea noi putem vedea cerul.

Ea este atentă cu privire la povăţuirile voastre; dreptatea este în gura ei; înţelepciunea cerească este în pântecele ei; o flacără sfântă arde în inima ei.

Dintr-însa vine Tămăduitorul şi vindecarea. Din coapsele sale vin călăuza şi calea.

Ea nu e mamă vitregă, ci mamă, şi nu-i făgăduieşte fiului ei mai mult decât îi poate oferi. Oferta ei este promisiunea ei, în timp ce oferta mamei vitrege constă din promisiuni.

Mama vitregă este pământul, o, Cerească Maică, şi se comportă cu noi ca o mamă vitregă. Cu văl negru ea ni Te ascunde de ochii noştri, ca noi să nu Te putem vedea şi să credem că Tu eşti moartă. De aceea, generaţie după generaţie se strâng pe lângă mama cea vitregă şi-i sărută mâna ei aspră.

Arată-Ţi chipul Tău, O, Maică, iar mama cea vitregă va dispărea şi robii vor deveni fii(5).”

Sf. Nicolae Velimirovici, Rugăciuni pe malul lacului (LXVII)

(1) „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Mt. 4, 4)
(2) Cf. Luca 7, 32
(3) Cf. Luca 20, 17-18
(4) Cf. Fac. 28, 12
(5) Cf. Gal. 3, 26-29 şi 6, 21-31

Rugăciune ajutătoare în vreme de necaz către icoana Maicii Domnului Prodromița

admin-ajax (2)

O, preacurat chip înfrumusețat cu razele desăvârșitei curății, pleacă blânda Ta privire și spre mine, cel gârbovit de mulțimea și întunericul păcatelor mele. Fulgerele răutății au rănit cumplit sufletul meu, dar Tu, Stăpână, Ceea ce ești Nor al Luminii, cu fulgerele rugăciunii Tale risipește gândurile mele cele rele care tulbură neîncetat sufletul meu. Ca Ceea Ce ai născut pe Soarele Cel veșnic, cămara cea întunecată a inimii mele o luminează cu raza milostivirii Tale, ca să nu fiu eu răpit pe neașteptate de lupul cel înțelegător. Ca Una Care ai binevoit a ne da sfântă icoana Ta, nezugrăvită de mână omenească, spre ocrotirea poporului binecredincios, înalță mâinile Tale la rugăciune și oprește dreapta mânie a Ziditorului pentru mulțimea păcatelor noastre. Ceea Ce porți în mâinile Tale pe Arhiereul Cel veșnic, sub omoforul Său ne păzește pe noi de ispitele celui viclean și ne mijlocește iertarea mulțimii păcatelor noastre. Alungă tulburarea sufletelor care Te cinstesc pe Tine, ca să vedem și noi, ca într-o oglindă înțelegătoare, întru lumina chipului Tău strălucirea bunătății Tatălui și cu gândul povățuit de Duhul Sfânt să ne facem și noi prin lucrarea virtuților după asemănarea Fiului. Alungă viforul ispitelor care caută să ne prăbușească în adâncul iadului și sub acoperământul milostivirii Tale ne primește pe toți, ca să-Ți înălțăm Ție cântare de laudă totdeauna.

Din patul bolii slobozește-mă pe mine, Doamnă, Ceea Ce ai întins mâinile Tale cele sfinte și ai ridicat din neputință pe cei covârșiți de durerile cele de multe feluri. Nu ne lăsa pe noi Stăpână, să fim biruiți de răutatea vrăjmașilor noștri, ci cu milostivul Tău acoperământ acoperă sufletele noastre și ne dă trcere netulburată pe marea acestei vieți.

Rugăciunea apropiaților pentru cei aflați în suferință, pentru cei bolnavi

grigorije-palama-druga-nedelja-posta
Această rugăciune se citeşte cu multă credinţă şi nădejde pentru cel aflat în suferinţă, pentru cel bolnav. Rugăciunea se poate citi zilnic, pentru că are mare putere mai ales dacă este însoţită de post şi milostenie. Sigur că şi cel bolnav trebuie să se roage, dar mai ales trebuie să-şi spovedească păcatele la duhovnic.
22365373_1684886118209274_8486171004423508891_n

Atotputernicule Doamne, Tămăduitorul sufletelor şi trupurilor, care cobori pe oameni şi tot Tu îi ridici, care pedepseşti şi vindeci din nou, ai milă şi de (numele), pentru că este bolnav(ă). Întinde-Ţi braţul Tău tămăduitor şi vindecă-l pe el(ea) şi ridică-l din patul suferinţei. Alungă duhul de slăbiciune din el(ea) şi îndepărtează de la el(ea) durerea, rănile, febra şi slăbiciunile! Dacă are păcate şi greşeli, iartă-le Tu Doamne din dragostea Ta pentru oameni! Dumnezeule Bun, ai milă de ceea ce a creat mâna Ta, întru Iisus Hristos, împreună cu care eşti binecuvântat şi cu bunul şi de viaţă dătătorul Sfântul Duh, acum şi în vecii vecilor! Amin!

Prezentare Virgil Borcan

12631329_1556102091378262_834246882611563998_n

CURRICULUM VITAE

Virgil Borcan s-a născut în data de 21  septembrie 1969, la  Braşov. De atunci și până astăzi a făcut incredibil de multe :). Nu-l cunosc personal – a devenit colaborator al revistei noastre printr-o fericită întâmplare, ce poartă numele colegei noastre Mihaela Cardiș, cadru universitar asociat la Facultatea de Asistență Medicală Generală. Promit că voi corecta această lipsă și voi actualiza prezentarea cu date mai personale despre Virgil, nu doar această – impresionantă – înșiruire de date din CV. Îți mulțumim mult, Virgil pentru faptul că ai acceptat să ni te alături. Oamenii, noi toți avem nevoie de mărturii ale trăirilor creștine, de cuvânt bun și curat, de exemple de lupte fără cruțare cu ispitele vremurilor, de autenticitate. Bine ai venit!

Studii:

  • Liceul „Andrei Şaguna”, promoţia 1988 lucruri.
  • Facultatea de Limbi şi Literaturi străine- Universitatea Bucureşti- secţia Franceză- Română, promoţia 1994
  • Facultatea de Litere, Universitatea „Al.I. Cuza” Iaşi, Master –Literatură Franceză ,promoţia 1995
  • Doctor în Filologie cu distincţia „Magna cum laude” prin Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului nr. 3030 din 13.01.2009 (susţinerea publică a tezei cu titlul „La typologie discursive du poème en prose français”, coordonator prof. univ. dr. Irina Mavrodin a avut loc la Universitatea din Craiova în data de 30 iunie 2008)
  • Cunoştinţe avansate de limba şi literatura spaniolă atestate prin certificatul de competenţă lingvistică emis de Centrul de Limbi Străine al Universităţii Bucureşti (2006)
  • Traducător autorizat de limba franceză pentru Ministerul Justiţiei (autorizaţie nr. 25006 din 18 februarie 2009)

Experienţă profesională:

  • colaborator începând din 1993 la „Jurnalul de Sociologie”
  • documentarist între 1993-1994 la Institutul pentru Copil şi Familie de pe langă orfelinatul „Sf. Ecaterina” din Bucureşti sub patronajul „Médecins du Monde”
  • februarie 1996 – angajat prin concurs în funcţia de preparator universitar de limba franceză la Facultatea de Științe, Catedra de limbi străine a Universităţii „Transilvania” din Braşov
  • februarie 1999 promovat prin examen în funcţia de asistent universitar la aceeaşi catedră
  • promovat prin concurs pe functia de lector universitar  (pozitia 23) incepind cu 1 octombrie 2009

–     colaborări la Societatea Română de Lingvistică Romanică

  • sesiuni ştiinţifice: martie 1996, 1999, 2005, 2006,2014 – „Zilele francofoniei”, Universitatea „Al.I.Cuza”, Iaşi
  • cursuri de limba şi literatura franceză şi spaniolă la Facultatea de Filologie a Universităţii „Sf. Apostoli Petru şi Pavel” din Braşov începând cu anul 1996
  • traduceri din limbile franceză şi spaniolă
  • delegat ca reprezentant al Universităţii „Transilvania” din Braşov la constituirea RUF (Réseau des Universités Francophones), Iaşi, martie 2005
  • reprezentant al Universităţii „Transilvania”- Le Forum de la Francophonie”, Bucureşti, 2005
  • reprezentant al Universităţii „Transilvania” la „Ecole d’été francophone”, iulie 2006
  • colaborator la Centrul educaţional „Job School” din Braşov (cursuri de limbă şi civilizaţie spaniolă)
  • membru în Colegiul de redacţie al revistelor „Dealul melcilor”, „Aisberg”, „European echo” – Braşov
  • colaborări la publicaţiile „Interval”, „Observator cultural”, „Astra”, „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, „Monitorul de Braşov”, „Monitorul Expres”, „Obiectiv”, „Dilema veche”, „Viata româneasca”, „Spaţii culturale”
  • conferinţe publice susţinute la librăria Okian
  • emisiuni de radio şi televiziune

PĂRINTELE – VIRGIL BORCAN

admin-ajax (1) arhimandrit-teofil-paraian”Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o.”(Ioan 1,5)

Era spre seară. Ultimii doi kilometri fuseseră cumpliţi. Credeam că nu mai ajung niciodată; şi eram cu atât mai speriat cu cât nu ştiam exact unde voi ajunge.

La intrare, minunata inscripţie (pe care, probabil, n-am s-o uit niciodată):

„Pace celor ce vin. Bucurie celor ce rămân. Binecuvântare celor ce pleacă”.

O odaie simplă, cu pereţi ca laptele, răcoroasă după arşiţa zilei. Un frate de mănăstire în aparenţă fioros şi sever, care cât ai clipi m-a cazat, m-a dus în trapeză la masă, m-a catehizat / instruit / îmbărbătat. A doua zi, urma să mă introducă în chilia lui. A părintelui.

O serie prelungită de accidente sufleteşti (pentru care, îmi dau acum seama, eram în cea mai mare măsură singur vinovat) mă adusese la mănăstirea „Brâncoveanu”. Oarecum fără voia mea. Căutam  un răspuns la o întrebare pe care încă nici n-o formulasem, dar care dospea în mine, răscolindu-mă până la anxietate. Ajunsesem oare la liman ?

Liniştea incredibilă a camerei de oaspeţi (care încet-încet mi-a risipit roiul de gânduri) părea s-o indice. Am adormit târziu.

La ora şase, fratele mă scoală pentru liturghie. Nici nu ştiam prea bine ce-i aia, dar a fost pentru prima oară în viaţă (începând de la grădiniţă) când n-am protestat că eram trezit la o „asemenea” (pentru mine, atunci) oră.

Un poet francez spunea că a numi un lucru înseamnă a suprima nouă zecimi din plăcerea de a-l sugera. Nu poţi numi inefabilul. Nu pot nici eu descrie impactul primei mele liturghii adevărate. Începută în semiîntunericul din bisericuţa veche (pe care îl accentuau camilafcele părinţilor), cutremurătoare prin taina săvârşită în singurătate (am înţeles abia atunci că n-am fost niciodată singur), s-a încheiat apoteotic, cu soarele dimineţii explodând în ferestruile mici, din alte vremuri.

Apoi, cu încrederea restabilită, dar şi cu o sfială care nu m-a mai părăsit de atunci încoace (pe mine părintele Teofil mă inhibă), am intrat în chilie, în anticamera ei mai exact. Mă aştepta.

Ştia, în duh, că şi eu sunt, ca atâţia alţii o „sinteză a harababurii din casa părinţilor mei”. Întâlnirea nu cred să fi durat mai mult de o jumătate de oră ; iarăşi pentru prima oară în viaţă, am uitat că am ceas la mână. La sfârşit m-a îmbrăţişat îndelung, cu o dragoste şi o putere pe care le-ar fi avut doar tata, dacă ar mai fi trăit.

A fost una din cele mai hotărâtoare întâlniri ale existenţei mele. Mi-a modificat viaţa, pentru că – punându-mă în rânduială – mi-a schimbat felul de a o privi. Programul de viaţă creştină, rugăciunea inimii, cărţile părintelui Arsenie, nădejdea şi indicibila bucurie a comuniunii în Hristos, toate i le datorez cuviosului părinte.

Au mai fost şi alte întâlniri. Slavă lui Dumnezeu pentru toate ! Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletul adormitului robului tău, arhimandritul Teofil!

P.S: Oare cât s-ar fi folosit acest neam, dacă în curtea mănăstirii de la Sâmbăta sau pe potecile de la Păltiniş s-ar fi plimbat agale (unul catehizând, celălalt peripatetizând) arhimandritul Teofil Părăian şi filozoful Constantin Noica?

Virgil Borcan

 

Paraclis la năvălirea neamurilor

Maica-Domnului-2zs3dm54xtkatunebfn7cw

Începutul obişnuit.

Apoi troparele Paraclisului Maicii Domnului (pe forma glasului 2):

Către Născătoarea de Dumnezeu, a­cum cu osârdie să alergăm noi, pă­cătoșii și smeriții, și să cădem cu pocăință, strigând din adâncul sufletului: Stăpână, ajută-ne, milostivindu-te spre noi; grăbește că pierim de mulțimea păcatelor; nu întoarce pe robii tăi în de­șert, că pe tine, singură nădejde te-am câș­ti­gat.

Slavă…, Și acum…

Nu vom tăcea, Născătoare de Dum­nezeu, pururea a spune puterile tale noi, nevrednicii. Că, de nu ai fi stat tu îna­inte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbă­vești pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Apoi Psalmul 50.

CANONUL, Glasul al 2-lea

Cântarea 1

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Preacurată Maică-Fecioară, ceea ce de proroci ai fost cântată şi de Moisi văzută în rugul ce ardea fără de ardere, cu mâna ta cu care ai ţinut pe Cel Prea-Puternic biruieşte pe vrăjmaşii ce se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu şi se oştesc asupra noastră.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Dumnezeul părinţilor noştri, Cel ce pe faraon în mare l-ai cufundat şi întru adânc ai aşternut carele şi călăreţii lui, Hristoase, Împăratul cel Nebiruit, scoală-Te şi acum spre ajutorul nostru pentru rugăciunile celei ce Te-a născut, Iisuse, Cel ce eşti una cu Tatăl.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Preasfântă Pârgă a Sionului drept-credincios, precum ai zdrobit cu putere nevăzută toată oastea cea fără-de-Dumnezeu, aşa şi acum ajută nouă, şi cu slava cu care eşti mai slăvită decât serafimii, fulgeră şi risipeşte pe cei ce hulesc asupra Domnului şi ne urăsc pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov, Cuvântule al Tatălui şi Unsul lui Dumnezeu, Cel ce eşti dinainte de Veac, pentru rugăciunile celei ce Te-a născut sub ani, fii Apărătorul nostru, al celor răscumpăraţi de Tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor amin.

O, voivodeasă a credincioşilor, ceea ce porţi diadema celei mai înalte sfinţenii, pe tine te chemăm să mijloceşti la Dumnezeu iertare, căci pentru păcatele noastre suntem asupriţi, şi cu milostivirile tale, Preacurată, îndură-L pe Ziditorul şi Împăratul a-toate să dea prin noi slavă Numelui Său.

Cântarea a treia

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Adunatu-s-au mai marii pământului împotriva Domnului şi a Unsului Său,nădăjduind întru puterea lor, dar noi întru Numele Domnului nădăjduind şi ajutorul tău chemând, cu credinţa puterii dumnezeieşti mărim puterile tale, Maică a Celui Preaînalt.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Cel ce dai tărie şi putere celor slabi şi înalţi fruntea robilor Tăi, dă acum tărie oştii Tale celei credincioase asupra hulitorilor vrăjmaşi, şi înalţă slava Ta închizând gurile lor, pentru rugăciunile Ceea ce Te-a născut pe Tine, Dumnezeul părinţilor noştri.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Pe oastea urâtorilor de Dumnezeu şi pe căpeteniile lor ce însetează de ucideri şi de junghieri, o, tu care eşti a Duhului Sfânt preaputernică Stăpână, străjuieşte şi ajută robilor tăi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti plină de Dar şi ai surpat meşteşugirea diavolului, zdrobeşte şi acum puterea viclenilor ce se uneltesc împotriva aleşilor Fiului Tău, şi ocroteşte cu rugăciunea ta inimile ce tind către tine, o, Preasfântă Fecioară.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor amin.

În chipul Crucii asupra moştenitorilor credinţei punându-şi mâinile Iacov cel ce s-a numit întâiul Israil, aşa şi acum, ceea ce eşti mai sfântă decât toţi sfinţii, cu puterea Crucii prin care Dumnezeu a răscumpărat neamul omenesc, biruieşte, Maică-Fecioară şi Împărăteasa noastră, pe cei ce gândesc să surpe slava robilor tăi.

Cântarea 4

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Ceea ce prin curăţia ta ai nimicit tot gândul celui necurat, varsă sabia Duhului cea cu două ascuţişuri împotriva cugetelor necuvioşilor, şi cu farul dreptei credinţe întoarce sufletele noastre la pocăinţă izbăvitoare.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Ceea ce şezi de-a dreapta Împăratului veacurilor ca o Împărăteasă a milostivirilor de El dăruite, plineşte rugăciunea împăratului David şi întoarce-i deodată înfruntaţi şi ruşinaţi pe vrăjmaşii care se oştesc asupra Sfinţilor, şi iscuseşte-ne întru poruncile dumnezeieşti.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Arată-te şi acum Apărătoare Doamnă şi vor cunoaşte toate neamurile, Stăpână, că n-ai lăsat pe vrăjmaşii Fiului Tău să se bucure de sângele Sfinţilor Lui, nici n-ai dat pe cei cuvioşi ai Lui spre mâncare celor mândri, ci de-a pururea eşti Acoperământul cinstitorilor de Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Ceea ce eşti plină de dar, Marie, numai tu împreună cu voirea ai şi puterea, ceea ce ai născut pe Cel ce toate ţi le plineşte, Mireasă Nenuntită a Celui Preaînalt.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor amin.

Întru uimirea sprijinirii tale la tine năzuim: vino degrab să ne izbăveşti de năvala războinicilor celor silnici, şi de stăpânirea fricii Tale nu-şi vor mai afla inimile, o, ceea ce prin inima ta ai răbdat sabie spre mântuirea lumii.

Cântarea 5

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Doamnă a Biruinţei, risipeşte-i pe craii cei tirani ai ţărilor barbare împotriva turmei Tale care cu mânie sălbatică răcnesc asupra ta, şi auzi, Preacurată, lacrima poporului ce te preamăreşte.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Ceea ce ai născut pe Fiul lui Dumnezeu, care stăpâneşte gânditor peste puterile cele cereşti, trimite-ne spre ajutor îngeri apărători, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, Doamna bucuriei noastre.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Lacrimi şi mâhnire ne-au împresurat, şi potop de gânduri rele săgetează împotriva inimilor robilor tăi, ci tu, Stăpână, ca o grabnic izbăvitoare, milostiveşte-te şi surpă pe vrăjmaşii cei fără de Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Să nu dai în mâinile celor rău-cugetători moştenirea ta, Curată, ca nu cumva să zică: unde este Născătoarea de Dumnezeu întru care au nădăjduit?, ci neatinşi păzeşte pe cei iubitori de tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor amin.

Toate împărăţiile pământului să cunoască stăpânirea Ta, să se tulbure neamurile de tăria Ta cea nebiruită şi să se cutremure popoarele ce nu ştiu puterea Ta, Iisuse, Judecătorul tuturor.

Cântarea 6

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Arc de aramă fă braţele poporului tău celui credincios şi-l întăreşte cu putere dumnezeiască, tu cea cu totul fără prihană, din cer dăruindu-i luminare şi ştiinţă spre lauda ta.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Pe noi cei ce credem că eşti cinstită întru numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului şi ne închinăm naşterii Tale minunate, să nu ne dai vrăjmaşilor noştri, ci până în sfârşit risipeşte-i, să cunoască tăria ta, Maică-Fecioară.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Suspinând plecăm genunchii şi strigăm: Greşit-am înaintea lui Dumnezeu, Stăpână, ci tu, cu mijlocirea ta de Maică milostiveşte-L, să nu ne pedepsească rău-cugetătorii pentru cugetele noastre nepocăite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Dumnezeul părinţilor noştri şi Dumnezeul veacurilor, Dumnezeule cel mai presus de veacuri, vino şi acum la poporul ce Te iubeşte şi ne ridică din prăpastia depărtării de Tine, şi ne adună întru Tine, Iubitorule de oameni, Iisuse.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor amin.

Lăsat-au trupurile robilor Tăi şi nu era cine să le îngroape, aruncat-au rămăşiţele celor aleşi ai Tăi şi nu era cine să-i cunoască, şters-au pomenirea sfinţilor Tăi şi nu era cine să-i cinstească. Dumnezeule şi Tatăl nostru, vino şi apără pe Sfinţii Tăi!

Prochimen, glasul al 4-lea:

Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace.

Stih: Lumină spre descoperirea neamurilor.

Apostolul (Evr. VII,7-17)

Diaconul: Înțelepciune. Preotul: Pace ție. Cântărețul: Și duhului tău.

Evanghelia (Luca I, 39-49, 56)

 

Slavă…,glasul al 2-lea:

Părinte, Cuvinte și Duhule, Treime Sfântă, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Și acum…

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dum­ne­zeu, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

 

Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărăde­legile noastre.

Stihirile Paraclisului, glasul al 6-lea

Podobie: Toată nădejdea…

Ajutorului omenesc nu ne încredința pe noi, Preasfântă Stăpână, ci primește rugăciunea robilor tăi, că necazurile ne cuprind și nu putem răbda săgetările diavolilor; acoperământ nu ne-am agonisit nicăieri unde să scăpăm noi, păcătoșii, pururea fiind biruiți; mângâ­iere nu avem afară de tine, stăpâna lumii. Nă­dejdea și folositoarea credincioșilor, nu trece rugăciunile noastre, ci le fă de folos.

Nimeni din cei ce aleargă la tine nu iese rușinat, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; ci, cerând dar bun, primește dăruirea către cere­rea cea de folos.

Prefacerea celor necăjiți, izbăvirea celor neputincioși fiind, izbăvește pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, pacea celor din războaie, liniștea celor înviforați, singura folosi­toare a credincioșilor.

 

Preotul: Mântuiește, Dumnezeule, poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta…

Strana: Doamne miluiește (de 12 ori),

Preotul: Cu mila și cu îndurările și cu iubirea de oameni…

Cântarea 7

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Nu am întins mâinile noastre, Stăpâne, către alt Dumnezeu, chiar dacă am greşit, dar nu ne-am depărtat de la Tine şi la nimeni nu năzuim afară de Tine, pentru acesta miluieşte-ne pe noi pentru rugăciunile Maicii Tale.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Câini mulţi ne-au înconjurat, tauri graşi ne-au cuprins, clătinat-au capul, zis-au cine ne va izbăvi pe noi din mâinile lor. Dar tu, Stăpână, Curată, cu toiagul Dumnezeului tău ajutor goneşte-i departe.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Împărăteasă Prealăudată, ceea ce ai născut pe Mântuitorul lumii Hristos, Împăratul împăraţilor, păzeşte cetatea aceasta, şi de amara luare de robire, de pradă, de năvălirea vrăjmaşilor izbăveşte-o.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

De războiul cel dintre noi şi de reaua întovărăşire, de tulburarea şi bântuirea cea ascunsă a vrăjmaşilor şi de vânzarea vicleanului, izbăveşte, ceea ce eşti cu totul fără prihană, Maică-Fecioară, cetăţile tale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor amin.

Zid nesurpat şi turn de tărie pe tine te-am agonisit întru năvălirile şi năpădirile barbarilor neamuri celor ce se bucură de sângiuiri rele şi la tine scăpând, Curată, ne mântuim.

Cântarea 8

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Ca pe o turmă fiara cea cu multe capete a necredinţei i-a înconjurat pe mieii Tăi cei cuvântători; ci întâmpină-i Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, cu acoperământul tău.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Limba cea semeaţă şi trufaşă s-a făcut iubitoare de război, şi ca nişte urâtori de bine, război neîmpăcat a ridicat asupra noastră, ci întâmpină-i, Împărăteasa celor blânzi şi smeriţi cu inima.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Cu tabără gândită a oştii celei cereşti, înconjoară şi îngrădeşte cetatea ta, iar cu strălucirea cercetării tale supărările vrăjmaşilor fă-le deşarte; ci întâmpină-i, Fecioară Sfântă, de Dumnezeu Născătoare.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Precum odinioară au urât pe proroci aşa şi acum pe sfinţi, că Unuia Dumnezeu au slujit şi prorocii şi sfinţii; ci întâmpină-i pe fiii întunericului cu fulgerele mâniei tale sfinte, Crăiasa celor cu inima curată.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Sârguieşte, Maică a lui Dumnezeu, într-ajutorul nostru, că de nu vei mijloci tu, cum vom dobândi iertare de la Împăratul cel Ceresc, căci numai rugăciunile tale, Preasfântă, ne izbăvesc pe noi din dreapta Sa mânie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor amin.

Ceea ce ai zdrobit iară şi iară silnicia celor necinstitori, vino şi acum, Preasfântă Fecioară, şi nimiceşte uneltirile asupra sufletelor noastre, căci în tine nădăjduim, milostivă Stăpână.

Cântarea 9

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Ceea ce eşti cununa virtuţilor, virtute, bărbăţie şi înţelepciune dăruieşte poporului Tău, risipind pâlcurile celor potrivnici, Ceea ce eşti cu totul fără de prihană.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Ceea ce eşti zid nesurpat şi turn neînvăluit al creştinilor, întărâtările celor cumpliţi şi fără de Dumnezeu, năvălirea tiranilor şi îngrozirea barbarilor risipeşte-le, Fecioară Preacurată.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Îngerul de demult apărându-l pe Ghedeon, oştile potrivnice de tot le-a pierdut. Şi acum trimite, Stăpână, înger puternic şi înger de bun sfat, ca să zdrobească pe vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi ce ne luptă pe noi.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Se biruieşte rânduiala firii unde voieşte Dumnezeu, Acela ce toate cu iubire le lucrează. Fecioară-Maică, ceea ce mai presus de fire L-ai născut, izgoneşte pe cei ce voiesc să piardă grădina ta şi florile sfinţeniei Fiului tău.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Auzi-ne, Curată, tânguirea şi pocăinţa din inimă, şi îmblânzeşte urgia lui Dumnezeu ce vine asupra noastră prin neamurile care nu te cinstesc şi fă cunoscut numele şi tăria ta tuturor marginilor lumii, Marie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Cuvântul lui Dumnezeu Cel ce ai legat prin Cruce puterea diavolului şi ai unit cu pământul pe cele cereşti prin Născătoarea de Dumnezeu, zdrobeşte şi acum, Împărate, războiul de asupra robilor Tăi, şi împacă-ne pe noi cu Tatăl.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor amin.

Întinde-ţi acoperământul tău, Stăpână, ca pe nor luminos, şi acoperă cetatea ta şi cu braţele tale întru care ai îmbrăţişat pe Domnul Hristos, îmbrăţişând-o pe aceasta nesurpată, păzeşte-o, căci cu numele Tău pururea se făleşte.

Toată nădejdea spre Tine o punem Maica lui Dumnezeu, păzeşte-ne sub sfânt acoperământul Tău. Nu ne încredinţa pe noi ajutorului omenesc, Preasfântă Stăpână.

Maica lui Dumnezeu, pe cei ce se luptă cu noi, surpă-i cu dreapta Ta cea stăpânitoare şi atotputernică şi celor ce sunt în scârbe le ajută, pe cei asupriţi îi mângâie şi-i dezleagă de păcate pe cei ce se roagă ţie, că toate le poţi câte le voieşti.

Cuvine-se cu adevărat să te fericim Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea-nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

 Rugăciune la năvălirea neamurilor

Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru, Ţie ne închinăm şi pe Tine Te rugăm noi, păcătoşii şi nevrednicii robii Tăi, ca să cauţi spre cererile noastre, a păcătoşilor şi netrebnicilor robilor Tăi şi să ne miluieşti, Stăpâne, că fărădelegile şi păcatele noastre ne-au covârşit; făcutu-ne-am ocară neamurilor, defăimare şi batjocură celor fără de Dumnezeu, şi ne-am smerit până la moarte.

Cine nu ne va plânge şi cine va tângui această robie a noastră, că acestea toate au venit asupra noastră pentru păcatele şi fărădelegile şi hulele noastre; pentru aceasta fiii Sionului cei cinstiţi acum suntem socotiţi ca nişte vase de lut, că s-a înnegrit aurul credinţei, s-a schimbat argintul cel bun; noi, nazireii Sionului cei ce am strălucit mai mult decât zăpada, ne-am făcut ca nişte orbi; cei ce ne-am înnălbit mai mult decât laptele, mai mult decât cerneala ne-am întunecat; cei ce ne-am hrănit cu Pâinea cerească acum ne-am îmbrăcat cu grozăvie, şi s-au mărit fărădelegile noastre mai mult decât fărădelegile sodomenilor, iar din fii ai luminii, ne-am făcut fii ai întunericului, din fii ai împărăţiei ne-am făcut robi ai vrăjmaşilor celor fără de lege şi ai neamurilor celor necredincioase; am greşit, am făcut fărădelegi, am nedreptăţit călcând poruncile Domnului Dumnezeului nostru!

Să nu ne dai pe noi lor până în sfârşit pentru Numele Tău, Doamne, şi să nu strici aşezământul Tău şi să nu depărtezi mila Ta de la noi, pentru îndurările Tale, Părintele nostru Cel din ceruri, şi pentru milostivirile Unuia-Născut Fiul Tău şi pentru mila Sfântului Tău Duh, să nu pomeneşti fărădelegile şi păcatele noastre, ci degrabă să ne ajungă pe noi îndurările Tale, Doamne, că am sărăcit foarte; ajută-ne nouă Dumnezeule, Mântuitorul nostru, celor ce dăm slavă numelui Tău!

Primeşte mărturisirea noastră, a păcătoşilor şi a nevrednicilor robilor Tăi, pentru Sângele cel scump şi sfânt al Fiului Tău, al Domnului nostru Iisus Hristos, care pentru viaţa lumii s-a vărsat, pentru Sfinţii Lui Apostoli şi mucenici care s-au nevoit pentru numele Lui a-şi vărsa sângele lor, pentru sfinţii prooroci, părinţi şi patriarhi care s-au nevoit bine a plăcea sfântului Tău Nume.

Doamne, să nu treci cu vederea cererile noastre, nici să ne părăseşti, pentru că nu întru dreptăţile noastre nădăjduim, ci spre milele Tale prin care neamul nostru se mântuieşte. Deci ne rugăm şi ne cucerim bunătăţii Tale: să nu ne lepezi de la faţa Ta, nici să te îngreţoşezi de nevrednicia noastră, ci ne miluieşte după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, trece cu vederea fărădelegile şi păcatele noastre!

Stăpâne Atotputernice, auzi glasul rugăciunii noastre, a păcătoşilor şi ascultă poporul Tău; întăreşte oastea în vreme de război şi o împuterniceşte şi-i dă virtute precum ai dat lui Iisus al lui Navi şi lui David, proorocul Tău, asupra potrivnicilor. Aşa Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru întăreşte şi ajută poporul Tău, cei numiţi cu sfântul Tău Nume, că afară de Tine alt Dumnezeu nu ştim. Numele Tău numim, Hristoase, că Tu eşti Cel ce lucrezi toate.

Caută din cer, Doamne şi priveşte din locaşul Tău cel sfânt al slavei Tale, unde este râvna Ta şi tăria Ta, unde este mulţimea milei şi îndurărilor Tale, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi numele Tău este peste noi. Întoarce-Te, Doamne, pentru robii Tăi, pentru sfântă biserica Ta, pentru toţi sfinţii Tăi din veac, pentru că potrivnicii noştri au călcat sfinţenia Ta. Noi, robii Tăi, ne-am făcut ca din început, când nu ne-ai stăpânit pe noi, ca nişte necuraţi noi toţi ne-am făcut, ca o cârpă lepădată este toată dreptatea noastră şi am căzut ca frunzele pentru fărădelegile noastre şi nu este cel ce cheamă Numele Tău şi-şi aduce aminte de Tine, şi după dreptate, Stăpâne, Ţi-ai întors faţa Ta dinspre noi şi pentru păcatele noastre ne-ai dat vrăjmaşilor celor trufaşi, mândri, şi neamurilor necredincioase. Doamne, Dumnezeul nostru, să nu Te mânii până în sfârşit, că de vei deschide cerul, cutremur vor lua de la Tine munţii şi se vor topi şi va arde focul pe vrăjmaşii noştri cei potrivnici şi fără de Dumnezeu şi înfricoşat va fi numele Tău potrivnicilor Tăi.

Caută cu îndurare, că din veac n-au privit ochii noştri către Dumnezeu străin, iar acum, Stăpâne, caută din cer şi ne miluieşte pe noi pentru numele Tău cel sfânt şi ne izbăveşte de vrăjmaşii noştri cei fără de Dumnezeu şi ne slobozeşte de meşteşugurile şi măiestriile şi cursele lor. Să nu depărtezi de la noi ajutorul Tău cel tare, că noi nu suntem harnici să biruim cele ce ni se întâmplă împotrivă. Tu, Doamne, puternic eşti să ne mântuieşti pe noi de vrăjmaşii noştri potrivnici şi necredincioşi.

Întăreşte poporul Tău şi oastea noastră o îngrădeşte şi o împuterniceşte, o îmbărbătează în vreme de război. Surpă şi zdrobeşte şi pierde pe barbarii cei fără de Dumnezeu şi necredincioşi şi pe agareni şi dă slavă numelui Tău celui Sfânt, ca nu cumva să zică neamurile: Unde este Dumnezeul lor?

Pentru rugăciunile prea-binecuvântatei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria, şi pentru solirile tuturor sfinţilor Tăi, Tu eşti Dumnezeu, ajutorul şi tăria noastră şi Ţie slavă înălţăm: Tatălui celui fără-de-început şi Unuia-Născut Fiului Tău şi Preasfântului şi de Viaţă făcătorului Duhului Tău, acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

 

Rugăciunea Sfântului Macarie Filadelful la venirea asupra noastră a altor neamuri

Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru, puternic în milă şi bun întru tărie ca să ne întărească şi să ne mântuiască pe noi pe toţi? Nu tăcea, nici nu te îmblânzi, Dumnezeule, spre răsplătirea celor mândri, că iată vrăjmaşii Tăi s-au întărâtat şi cei ce Te urăsc pe Tine s-au înălţat. Până când întorci faţa Ta dinspre noi? Până când se vor făli păcătoşii? Până când călcătorii de lege vor avea stăpânire? Până când se va înălţa toiagul nelegiuiţilor peste soarta sfinţilor?

Vai, că s-a umplut smerenia noastră şi ne-am micşorat decât toate neamurile. Vai, că cei ce ne mâhnesc pe noi foarte s-au întărit şi rana tare nouă s-a făcut. Plânge-voi cu amar pentru zdrobirea mea ca si Ieremia; că ne-am scuturat ca frunza printre neamuri, pentru nelegiuirile noastre, şi cu morţii cei din iad ne-am socotit. Dar nădăjdui-voi iarăşi ca Zaharia spre Tine, Doamne, cel ce eşti voitorul milei si Dumnezeul îndurător, cel ce risipeşti sfaturile celor tari şi primeşti rugăciunile celor smeriţi.

Vai, că ne-am făcut ocară celor de-aproape şi celor de departe, care s-au abătut din calea cea dreaptă spre stricarea dogmelor şi s-au lepădat cu totul întru fără de lege. Neştiind ei cuvântul cel preaînţelept al proniei Tale, cercetarea noastră părăsire o socotesc, căci se cădea a auzi din sfintele cuvinte că, certându-ne Dumnezeu, ne înţelepţim ca să nu ne osândim împreună cu lumea. Că nu cei morţi se învrednicesc silinţei tămăduirii, ci cei ce viază în boală dobândesc cercetarea doctorilor si cât de târziu este să înţeleagă că această rană a toată lumea în bucurie mai presus de lume se va preface. Dar n-au cunoscut, nici nu au înţeles şi pentru aceasta suntem ocărâţi.

Nădăjduirea ce avem spre Tine, Dumnezeul nostru cel adevărat, milă o numesc şi pentru că propovăduindu-te pe Tine Unul-născut din Tatăl cel fără de început, Fiu deofiinţă cu Părintele Tău cel de o fire şi cu Preasfântul Tău Duh, o Singură Fire şi o Singură Fiinţă şi o Singură Putere, şi pentru că noi Unuia Dumnezeu ne închinăm, ei de aceea socotesc că pătimim acestea. Rana robiei nu o socotesc că ne este pedeapsă pentru greşeli, ci pedepsire pentru păgânătate şi de a Ta răbdare râzând, hulesc dumnezeirea Ta şi batjocoresc purtarea Ta de grijă cea de lume mântuitoare.

Lasă Doamne, lasă, Preaiubitorule de oameni Dumnezeule îndurate, Preaîndurate şi milostive Stăpâne şi nu ne mustra pe noi mai mult cu mânia Ta ca să nu pierim, nici cu urgia Ta să ne cerţi pe noi ca să nu ne facem ca din început pe când nu eram ai Tăi. Fii cu noi tare în războaie, că nu este peste putinţă Ţie a mântui pe mulţi.

Întăreşte-ne pe noi, Doamne Dumnezeul nostru, că spre Tine am nădăjduit şi întru numele Tău am îndrăznit şi să se întărească acum cuvântul Tău, Doamne, care ai grăit spre noi că eşti cu noi în toate zilele până la sfârşitul veacului. Să se înalţe capul creştinilor şi să se ruşineze cei ce ne prigonesc, să se înspăimânteze cei ce ne îngrozesc şi să se întoarcă înapoi, să se strice tăria lor şi stăpânirea lor să nu fie.

Să cunoască toţi că Domnul este numele Tău, Tu Însuţi înălţat peste tot pământul şi a Ta este împărăţia şi puterea şi slava. Ţie se cuvine a ne închina, adevăratului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru, împreună cu Părintele Tău cel fără de început şi Preasfântului Duh, făcătorul de viaţă Duhul Tău, acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

 

Rugăciunea Sfântului patriarh Calist la primejdia poporului

Doamne şi Dumnezeule al milei, a toată bunătatea Dătătorule şi Dumnezeule al minunilor, Părintele îndurărilor, limanul milostivirii, izvorul cel nedeşertat al iubirii de oameni, Cela ce cu înţelepciunea pe toate le cârmuieşti, Cela ce smereşti şi iarăşi înalţi, Cela ce mândrilor le stai împotrivă, iar smeriţilor le dai dar, cu stăpânirea Ta se ţine toată zidirea gândită şi simţită.

Judecăţile Tale sunt adânc nepătruns şi căile neurmate. Cu Duhul Tău toate se rânduiesc şi în mâna Ta este suflarea tuturor celor vii. Ţie se pleacă stelele şi toate Ţi se supun. Ţie slujeşte toată zidirea si toate puterile cereşti se cutremură si cu neîncetate slavoslovii Te cinstesc. Toate făpturile cu glasuri negrăite Te laudă. Deci, Tu, Soare gândit al dreptăţii, Dumnezeule adevărate care pe toate le faci şi le prefaci cu singură voia Ta, cu blând şi milostiv ochi caută spre poporul Tău cel păcătos şi deznădăjduit şi trimite peste dânsul milele Tale cele bogate.

Cruţă moştenirea Ta, cruţă poporul Tău, cruţă via pe care a zidit-o dreapta Ta; având bunătatea Ta cea firească, mijlocind pentru noi. Binecuvântarea cea părintească cu socoteală nebunească s-a tăgăduit şi diavolului au afierosit-o. Dar Tu, Stăpâne, opreşte toiagul păcătoşilor ce se năpusteşte asupra sorţii drepţilor; să nu ne dai uitării până în sfârşit pentru Numele Tău cel sfânt şi pentru mila cea negrăită ce se varsă din bunătatea Ta. Dăruieşte ca întru adâncă linişte ca să petreacă neamul Tău cel sfânt şi toată tulburarea şi bântuiala ce se ridică asupra lui, cu dreapta Ta cea nebiruită risipeşte-le. Amin.

Altă rugăciune a aceluiaşi Patriarh

Împărate fără de început, Nevăzut, Neurmat, Neajuns şi Netâlcuit, Cel ce cuprinzi cu mâna toată zidirea şi o păzeşti, stăpânind-o şi cârmuind-o cu cuvânt negrăit, cel ce suferi fărădelegile ninivitenilor, iar apoi pocăinţa şi întoarcerea lor ai primit, iertându-i pentru nemărginita bunătate şi îndelungă-răbdarea Ta, toate fărădelegile şi greşelile după obişnuinţă şi nespusă iubirea Ta de oameni, primeşte şi rugăciunile noastre precum pocăinţa ninivitenilor, primeşte lacrimile şi suspinurile. Cererea noastră cea smerită, că nicidecum nu putem, după ce am păcătuit, să căutăm către Tine, Cel Singur fără de păcat. Primeşte strigările cele ce dintru adânc, ca nişte tămâie adusă Ţie, Stăpânului; primeşte rugăciunile ticălosului popor; biruiască adâncul milostivirii Tale mulţimea păcatelor noastre şi dă poporului Tău izbăvire şi slobozire de ispite şi cumpăna morţii.

Aşa, Doamne Dumnezeul nostru, ascultă-mă în ceasul acesta pe poporul Tău şi pe mine, păcătosul, şi opreşte braţul păcătoşilor ce se ridică peste soarta drepţilor pe care Tu Singur îi păzeşti şi eşti cunoscut de dânşii, ca şi prin noi, netrebnicii robii Tăi, să se slăvească Preasfântul Tău nume, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în veciii vecilor. Amin.

Altă rugăciune a aceluiaşi

Preabunule Doamne, Ziditorul totului, a Cărui milă este nemăsurată şi iubire de oameni neasemănată, Cel ce ai ridicat toate fărădelegile noastre şi le-ai pironit pe Cruce, ca să ne sfinţeşti pe noi, Tu Doamne, Cel Unul fără de păcat, neprimitor de toată întinăciunea, pe Tine ne bizuim, la Tine tindem cu rugăminte la noianul iubirii Tale de oameni celei negrăite şi nemăsurate, şi strigăm către Tine, Doamne cel lesne de împăcat, mântuieşte-ne pe noi!

Nu aducem cântările şi laudele noastre ca ale fariseului, ci ca ale vameşului, şi nu ca tâlharul cel necunoscător, ci ca cel binecunoscător, şi cu mulţumire strigăm: pomeneşte-ne pe noi, Doamne, după mare Mila Ta!

Biruiască mila Ta cea bogată fărădelegile noastre, chiar dacă nu ne-am pocăit după cuviinţă şi nu ne-am întors cu totul din păcat, ci covârşeşte spre noi mărimea iubirii Tale de oameni, îndură-te şi împacă-Te, ca Unul ce eşti îndelung-răbdător asupra poporului Tău. Opreşte secera morţii ca să nu vină peste noi, opreşte tăierea ei cea grabnică şi fără de vreme; opreşte stricăciunea şi toată boala cea pierzătoare.

Ţie Unuia am greşit, dar la Tine Unul gândim aşa, Doamne: ascultă-ne pe noi, păcătoşii şi netrebnicii robii Tăi, şi să nu lepezi cererile noastre în ceasul acesta. Treci cu vederea greşelile noastre cele de voie si cele fără de voie, cele întru cunoştinţă si întru necunoştinţă, ca să se slăvească şi întru noi sfântul Tău nume, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Altă rugăciune a aceluiaşi Patriarh

Lesne-Iertătorule, Doamne şi mult-Milostive, Dătătorule a toată zidirea cea cuvântătoare şi gândită, Cel ce pe fiinţă dintre cele ce nu sunt tuturor dăruieşte, şi pre bine a fi cu înţelepciune nouă ne-ai dăruit, să nu ne treci cu vederea, cei ce cu slavoslovii şi cu cântări mulţumitoare cădem la neasemănata bunătatea Ta. Să nu lepezi rugăciunile şi cererile noastre cele curăţitoare. Binevoieşte din sfânt lăcaşul Tău şi vezi şi cercetează viţa aceasta şi o desăvârşeşte pe dânsa, pe care a sădit-o dreapta Ta. Şi ne scoate pe noi dintru această cumplită şi pierzătoare boală şi de tăria morţii sufleteşti şi trupeşti, că înfricoşată şi această neaşteptată primejdie ne ameninţă nu numai trupurile, ci şi sufletele desăvârşit le despărţeste, fară de pocăinţă aflându-ne noi, păcătoşii, ne închinăm Ţie şi ne rugăm să auzi rugăciunea şi cererea poporului Tău şi să-Ţi întorci mânia Ta de la noi.

Aşa, Doamne Sfinte, să nu te mânii asupra noastră până în veci, nici să ne întâmpini cu dreapta urgia Ta, că nimeni nu poate să stea înaintea Ta sau să îndrăznească; nici un om trăind, nicidecum nu se va îndrepta înaintea Ta. Că toată dreptatea omului este ca o cârpă lepădată, aceea ce îi curge sânge după cum zice marele glăsuitor Isaia, pentru că munţii şi dealurile de frica Ta ţinute fiind, se clatină si se înfricoşează.

Doamne, încetează urgia Ta de la noi, scapă-ne din robia celor necredincioşi şi de robia cea făcută în mintea noastră prin întreita învăluire şi prin furtuna ispitelor de faraon cel gândit. Că nici putem cu amândouă greşind, să-Ţi cântăm Ţie cântare de mulţumire pe pământ străin. Adu-Ţi aminte de noi, Doamne, întru mila Ta şi îndurările Tale şi trimite-ne nouă înger credincios păzitor căruia încredinţează viaţa noastră ca să ne scoată din înfricoşata urgie a morţii şi din sabia aceasta nenădăjduită. Ca prin izbăvirea acesta şi răsuflare, să te slăvim pe Tine, Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt, pe Dumnezeirea Căruia se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea în veci. Amin.

NOTĂ: rugăciunile sunt din Molitfelnic, rediortosite şi uşor editate, iar canonul l-am rescris integral – maica Neonila, 28 august 2015, Petru Vodă

Sursa: http://manastirea.petru-voda.ro/2015/08/28/paraclis-la-navalirea-neamurilor/

Rugăciune de mulţumire către Mântuitorul și către Maica Domnului

10592626_1125654094131986_6870741592805576217_n135947_isus-hristosDoamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Dumnezeule a toată milostivirea şi îndurarea, Care ai nemăsurată milă, nespusă şi neajunsă iubire de oameni, căzând acum către a Ta slavă, cu frică şi cu cutremur, aduc Ţie mulţumire pentru binefacerile de care m-ai învrednicit pe mine nevrednicul robul Tău. Te slăvesc, Te laud şi Te cânt ca pe un Domn, Stăpân şi Făcător de bine. Şi iarăşi căzând înaintea Ta, îţi mulţumesc şi cu smerenie mă rog nemăsuratei şi negrăitei Tale milostiviri, ca şi de acum înainte să-mi dăruieşti faceri de bine, ca să sporesc în dragostea de Tine şi de aproapele meu. lzbăveşte-mă de tot răul şi necazul. Dăruieşte-mi linişte şi mă învredniceşte ca în toate zilele vieţii mele totdeauna mulţumire să-Ţi aduc şi să grăiesc şi să cânt cele preabune Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Fecioară,  Preacurată Maică Născătoare de Dumnezeu, Îţi mulţumesc că ne eşti şi nouă Mamă Bună, Iubitoare şi Grabnic Ajutătoare! Îţi mulţumesc pentru toate iconele Tale făcătoare de minuni şi pentru tot Harul care se revarsă prin ele! Îţi mulţumesc Măicuţă pentru toate comunicările Tale sfinte, pentru sănătate, pentru ajutor, pentru grija Ta de Mamă Iubitoare faţă de noi toţi! Îţi mulţumesc că nu ne laşi pradă celui rău, ci ne aperi şi ne acoperi sub Sfânt Acoperământul Tău! Iartă- mă Măicuţă pentru multele mele păcate şi Te rog ajută-mă să mă pocăiesc pentru toate greşelile mele din această viaţă! Îţi mulţumesc că Te rogi pentru noi şi că duci rugăciunile noastre la Bunul Dumnezeu, ca să ne ajute să trecem din viaţa aceasta la viaţa veşnică! Îţi mulţumesc Măicuţă că Te rogi pentru întoarcerea la credinţă a celor din familia mea, dar şi a celor care-L caută pe Dumnezeu şi încă nu L-au găsit! Îţi mulţumesc Măicuţă pentru grija Ta de Mamă, pentru iubirea Ta sfântă şi pentru tot ajutorul Tău! Şi eu Te iubesc, Te preamăresc şi Îţi mulţumesc pentru toate! Amin! 

Rugaciune catre Mântuitorul Iisus Hristos a Ieroschimonahului Partenie de la Kiev

 124268_iisus-hristos
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, nu lasa ca deșertaciunea, iubirea de sine, iubirea de plăceri, trândăvia, mânia, să mă stăpânească si să mă răpească de la dragostea Ta… O, Doamne, Ziditorul meu, toată nădejdea mea! Nu mă lăsa pre mine făra de parte în fericirea vesnică; binevoiește ca si eu să urmez calea Ta sfântă, dăruiește-mi curație duhului, simplitate inimii, care ne învrednicește de dragostea Ta.
Către Tine, o, Domnul meu, înalț sufletul meu si inima mea: nu lăsa să piară făptura Ta, ci mă izbavește de cel mai mare rău: păcatul. Fă, Doamne, ca să pot duce cu aceeasi răbdare supărările și scârbele sufletești, precum primesc cu bucurie plăcerile sufletești. Doamne, de binevoiești, poți sa mă curățești și să mă sfințești pe mine. Iată mă predau milostivirii Tale, cerând să nimicești din mine tot ce-Ți este protivnic Ție și să mă primești in rândul aleșilor Tăi.
Doamne! ia de la mine duhul deșertăciunii, care îmi fură zilele; învălmășeala gândurilor ce încurcă prezenței Tale și-mi risipește luarea aminte la rugăciune; iar atunci când, rugându-mă, gândurile se abat de la Tine, ajută-mă ca această risipire să nu fie cu voie și, rătăcind cu mintea, nu cumva să-mi întorc inima de la Tine.
Ție, Domnului Dumnezeului meu, Iți mărturisesc toate păcatele fărădelegii mele săvârșite de mine acum și mai înainte, dezleagă-le pentru numele Tău Sfânt și mântuiește sufletul meu răscumpărat cu Scump Sângele Tău. Vin către milostivirea Ta și mă predau voii Tale: fă cu mine după bunătatea Ta, iar nu după răutatea și fărădelegea mea. Invață-mă, Doamne, așa să-mi rânduiesc faptele mele, ca ele să aducă sporire preaslăvirii numelui Tău Sfânt.
Indură-te, Doamne, de toți creștinii; auzi cererile tuturor celor ce Te cheamă pre Tine, izbăvește-i de orice răutate, mântuiește-i pe robii Tăi (numele), trimite-le lor mângâiere în scârbe și mila Ta cea sfânta. Doamne! Te rog cu osârdie, mai ales pentru cei care m-au obijduit cu ceva sau m-au întristat sau mi-au făcut vreun rău: nu-i pedepsi pentru mine, păcătosul, ci revarsă mila Ta peste danșii.
Doamne, Te rog pentru toti cei pe care eu, păcătosul, i-am întristat, i-am obijduit sau i-am ispitit cu cuvântul, cu lucrul, cu gândul, cu voie sau făra de voie. Doamne, Dumnezeule! Slobozește-ne de toate supărările dintre noi. Gonește, Doamne, din inimile noastre orice nemulțumire, orice părere greșita, mânie, ținere de minte a răului, certurile si tot ceea ce împiedică dragostea și scade iubirea de frați.
Doamne, miluiește-i pre toți cei care m-au rugat pre mine, păcătosul și nevrednicul, să mă rog pentru dânșii! Doamne, miluiește-l pre orice om care cere ajutorul Tău. Doamne! Fie ca ziua aceasta să fie ziua milostivirii Tale; dăruiește-i fiecăruia după cererea lui; fii Păstorul celor ratăciți, Călauza si lumina celor neștiutori, Povățuitorul celor lipsiți de înțelepciune, Tatăl orfanilor, Ajutorul celor robiți, Doctorul bolnavilor, Mângâietorul celor de pe patul morții și pe toți ne îndrumează la sfârșitul dorit – care ești Tu – limanul nostru și fericita odihnă. Amin.

Rugăciune la icoana Maicii Domnului „Grabnic Ascultătoare” – 1 Octombrie

icoana_maicii_domnului_grabnic_ascultatoare

Stăpână Preabinecuvântată, pururea Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut mai presus de cuvânt pe Dumnezeu – Cuvântul spre mântuirea noastră şi darul Lui mai presus decât toţi din belşug l-ai primit, ceea ce eşti o mare de daruri dumnezeieşti şi râu de minuni pururea curgător, revărsând bunătatea ta tuturor celor ce cu credinţă aleargă la tine!

Căzând la icoana ta cea de minuni făcătoare, ne rugăm ţie, întru tot înduratei Maici a Stăpânului Celui iubitor de oameni: revarsă asupra noastră, Stăpână, prea bogate milele tale şi cererile noastre cele aduse ţie, celei Grabnic Ascultătoare, grăbeşte a le împlini, întocmindu-le fiecăruia spre folos, spre mângâiere şi mântuire.

Cercetează-ne, preabună, pre noi robii tăi, cu darul tău şi dă celor neputincioşi tămăduire şi sănătate desăvârşită, linişte celor înviforaţi, celor robiţi slobozire şi mângâie pe toţi cei ce pătimesc în felurite chipuri.

Izbăveşte, Atotmilostivă Stăpână, toate oraşele, satele și ţara aceasta, de cutremur, de vătămare, de potop, de foc, de sabie şi de alte pedepse vremelnice şi veşnice şi de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, întorcând mânia lui Dumnezeu prin mijlocirea ta cea de Maică.

Şi slobozeşte pre robii tăi (numele) şi mă slobozeşte pre mine robul tău (numele) de toată boala sufletească, de năvălirea patimilor şi de căderea în păcat, ca fără împiedicare întru dreapta credinţă trăind veacul acesta, să ne învrednicim şi în cel viitor de bunătăţile cele veşnice, cu harul şi cu iubirea de oameni a Fiului şi Dumnezeului Tău, Căruia se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, dimpreună cu Cel fără de început al Său Părinte şi cu Prea Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Canon de rugăciune la vreme de necazuri

10592626_1125654094131986_6870741592805576217_n
Cântarea 1:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Adeveritu-s-au cuvintele Tale, Mântuitorule, căci ne-ai spus mai înainte despre greutăţile prin care vom trece, dar ne-ai şi învăţat să stăm împotriva lor cu bărbăţie: „În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea”. O, sfântă îndrăzneală care dai putere iubitorilor de Hristos şi ruşinezi lumea iubitoare de plăceri!

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând strigăm către Tine: Scoate din stricăciune vieţile noastre, Mult-Milostive!

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Adame, Adame, de ce ai căzut? De ce ai ales neascultarea? Vai nouă, să plângem şi să ne tânguim, că suntem următori căderii sale. Degrab să alergăm, fraţilor, la milostivul Dumnezeu, singurul care poate să ne izbăvească.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Icoană a răbdării zugrăvită de Dumnezeu se descoperă Dreptul Iov celor ce caută în Sfânta Scriptură mărgăritare duhovniceşti. Că fiind cel mai slăvit dintre semenii săi, nu a hulit când a pierdut bunătăţile ce le avea, ba încă a ajuns să şadă plin de bube pe mormanele de gunoi, ca unul dintre cei loviţi de mânia cerească. Şi Dumnezeu,  văzând credinţa sa, i-a făcut parte de bogăţii mai mari decât cele pe care le pierduse prin pizma diavolului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ! Să salte inimile noastre simţind ocrotirea ta, să prindă putere cei slăbiţi şi cei deznădăjduiţi să capete nădejde.

Cântarea a 3-a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

„Adevărat grăiesc vouă: dacă veţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă.” Şi iarăşi ne-ai zis: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.” Unde este credinţa noastră când ne plângem că nu suntem ascultaţi? Poate cineva să spună că a cerut cu umilinţă cele de folos şi nu le-a primit? Să nu fie.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Întăreşte-ne, Doamne, cum i-ai întărit pe sfinţii Tăi care s-au aflat în încercări mai grele decât ale noastre. Luminează-ne, sfinţeşte-ne şi ne miluieşte Tu, Cel ce ai făgăduit că vei fi cu robii Tăi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

„Cine cruţă toiagul său îşi urăşte copilul, iar cel care îl iubeşte îl ceartă la vreme”, ne învaţă Dreptul Solomon, picurând în sufletele noastre razele înţelepciunii. Oare avem
priceperea să vedem în încercările prin care trecem dragostea lui Dumnezeu? Căci de nu vom vedea-o pe aceasta, înseamnă că ne îndoim de purtarea Sa de grijă pentru noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

L-a biruit David pe Goliat! Cel slab l-a biruit pe cel tare, pe sângerosul uriaş! Şi tot aşa fiecare dintre creştinii care au nădejde în Dumnezeu vor birui viforul necazurilor, căci neputinţele lor vor fi acoperite de dumnezeiescul har.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Izvorul minunilor tale, Împărăteasă de Dumnezeu Născătoare, curge neîncetat spre bucuria poporului creştinesc; bolnavii se vindecă, morţii înviază, cei aflaţi în primejdii se izbăvesc. Arată-ţi şi de această dată milele tale, Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim din pricina păcatelor noastre.

Cântarea a 4-a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

„Voi să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi să nu fiţi îngrijoraţi, căci toate acestea păgânii lumii le caută; dar Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi nevoie de acestea.
Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate acestea se vor adăuga vouă”. Aşa ne-a poruncit Hristos, iar de vom căuta mai întâi cele ale lumii, în care se desfată vremelnic sufletele noastre, atunci Împărăţia se va lua de la noi, şi ne aşteaptă osânda veşnică.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Doamne, Cel ce ai înmulţit pâinile şi peştii în pustie, săturând mii de oameni, Care poţi să ne dăruieşti toate cele de care avem nevoie şi de care ai îngăduit să fim lipsiţi pentru încercarea credinţei noastre, arată şi acum milele Tale şi plineşte toate lipsurile noastre.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Zece leproşi au luat vindecare minunată, dar numai unul a ştiut să aducă mulţumire pentru ea. Peste mulţime de oameni se revarsă binefacerile lui Dumnezeu, dar numai puţini ştiu să mulţumească pentru ele.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfinte Ierarhe Nicolae, păstorule al Mirelor Lichiei, roagă-te Milostivului Dumnezeu ca ori de câte ori ne lipsesc cele de trebuinţă să le primim prin mijlocirile tale, de care
s-au folosit cele trei fete sărace pe care le-ai îndepărtat de păcatul nelegiuitei împreunări.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Veacuri întregi creştinii au trecut prin greutăţi fără număr, dar ori de câte ori ţi-au cerut ocrotirea nu au rămas fără răspuns, Maica noastră. Chiar şi atunci când nu se vede nici o lumină, când totul pare că s-a năruit, mijlocirea ta dărâmă zidurile potrivnice şi dăruieşte credincioşilor toate cele de trebuinţă.

Cântarea a 5-a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Greu este cuvântul Tău, Iubitorule de oameni, când spui ucenicilor Tăi: „Veţi fi daţi şi de părinţi şi de fraţi şi de neamuri şi de prieteni, şi vor ucide dintre voi, şi veţi fi urâţi de toţi, pentru numele Meu. Şi păr din capul vostru nu va pieri. Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre”.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Cel ce ai binecuvântat nunta din Cana Galileii, Cel ce binecuvântezi în chip minunat înţelegerea şi iubirea frăţească dintre oameni, adu pacea Ta în familiile creştine,  alungând de la ele toată tulburarea, toată mânia, toată neînţelegerea, ca astfel familiile să fie mici biserici, şi nu adunări idoleşti, cum unelteşte neruşinatul diavol.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Mucenicie este să fim prigoniţi de unii pe care îi purtăm în inimile noastre, de cei pentru întoarcerea cărora Îţi înălţăm fierbinţi rugăciuni. Tu, Doamne, l-ai scăpat pe dreptul Iosif de moartea pe care i-o pregătiseră fraţii lui şi mai pe urmă ai rânduit chiar ca aceştia să nu poată trăi fără ajutorul său; noi credem Ţie că orice suferinţă îşi are roada ei, că nici o rugăciune nu rămâne neauzită.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfinte Mucenice Iacob Persul, ai lepădat dreapta-credinţă şi ai jertfit idolilor, dar maica ta şi femeia ta ţi-au stat împotrivă şi te-au mustrat pentru aceasta. Iar tu, venindu-ţi în fire, L-ai mărturisit cu tărie pe Hristos, şi pentru aceasta ai suferit dureri de neînchipuit, căci prigonitorii ţi-au tăiat pe rând toate mădularele. Te rugăm, sfinte al lui Dumnezeu, ai grijă de toţi cei pe care iubirea acestei lumi îi ţine departe de mântuire şi întoarce-i pe calea cea bună pe care tu însuţi ai fost întors.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Ceea ce cu înţelepciune ai mijlocit în chip minunat împăcarea dintre Sfântul Chiril, luminătorul Alexandriei, şi Sfântul Ioan Gură de Aur, care ai gonit vrăjmăşia şi neînţelegerea dintre creştinii care ţi-au cerut aceasta, care ai adus pacea în familiile ce stăteau să se destrame, adu liniştea cea binecuvântată în vieţile noastre, ale celor ce suntem încercaţi de răutatea oamenilor şi a îngerilor căzuţi.

Cântarea a 6-a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Să luăm aminte la povaţa Sfântului Pavel, Apostolul neamurilor, care a trecut prin încercări mai grele decât ne putem închipui: „Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui să fiţi ispitiţi mai mult decât puteţi, ci odată cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda”.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Vezi, Doamne, durerea noastră, vezi tulburarea care ne-a cuprins. Dă-ne putere să ne ridicăm degrabă şi să lepădăm de la noi duhul întristării şi al necredinţei. Înmulţeşte-ne credinţa, sporeşte-ne dragostea, dăruieşte-ne răbdare şi nădejde, ca la trecerea din această viaţă să putem gusta din bunătăţile pe care le-ai pregătit
aleşilor Tăi.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

„Din nimic nu avem noi mai mult de câştigat decât din suferinţe şi pătimiri”, mărturisea dumnezeiescul Ioan Gură de Aur împotriva celor care credeau că pot merge pe calea mântuirii fără să cunoască poticnirile. Cum dar vom lepăda noi calea cea strâmtă, când duce la odihna veşnică? Cum vom părăsi lupta, dacă vrem să primim nestricăcioasa cunună?

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Precum stăteau coroanele pe capetele împăraţilor, aşa stătea Duhul Sfânt peste Sfântul Alexie, omul lui Dumnezeu. Să înţelegem dar că nici sărăcia, nici foamea şi nici  setea nu pot fi piedică pentru cei pe care încercările îi arată următori sfinţilor; şi pe aceştia Domnul îi va răsplăti cu prisosinţă, aşezându-i la loc de cinste în curţile Sale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Fecioară, izgoneşte toată mâhnirea, întristarea şi toată ispita de la noi, păcătoşii tăi robi, şi îndeamnă cugetele noastre spre săvârşirea celor bineplăcute lui Dumnezeu, ca să te mărim cu credinţă şi cu dragoste.

Cântarea a 7-a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

„N-au trebuinţă de doctor cei sănătoşi, ci cei bolnavi. N-am venit să chem pe cei drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă”, a spus şi ne spune cu blândeţe Mântuitorul Hristos, aşteptând pocăinţa noastră. Cine poate zice că nu este păcătos? Cine poate crede că nu are nevoie de pocăinţă? Numai cei mândri, pe care iubirea de sine îi ţine departe de Dumnezeu.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Preabunule Doamne, alungă de la noi duhul mândriei, duhul lăcomiei, duhul desfrâului, duhul răutăţii şi duhul deznădejdii, şi dăruieşte-ne darurile Duhului Sfânt: duhul înţelepciunii, duhul înţelegerii, duhul sfatului, duhul puterii, duhul cunoştinţei, duhul temerii de Dumnezeu şi duhul bunei-credinţe.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Iubitori de plăceri precum locuitorii Sodomei şi ai Gomorei sunt astăzi cei care trăiesc departe de Biserică, şi noi în loc să vedem păcatele noastre ne mulţumim să credem că suntem mai drepţi decât ei, asemănându-ne fariseului din Evanghelie. Dar îndreptăţirea noastră nu este şi nu poate fi socotită drept pocăinţă, ci ne este cale a pierzării.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfinte Mare Mucenice Cipriane, care de la slujirea diavolilor ai venit la cunoaşterea adevăratului Dumnezeu, cu Sfânta Maria Egipteanca, desfrânata care a devenit înger în trup omenesc, şi cu David, care mai înainte a fost tâlhar, rugaţi-vă pentru noi dimpreună cu toţi cei care părăsind păcatul au urcat pe culmile sfinţeniei, ca să luăm desăvârşit dezlegare de păcate şi să trecem în caldă pocăinţă această viaţă trecătoare.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cu dragoste i-ai adus pe mulţi la pocăinţă, Maică Sfântă, îndreptându-i să primească prin Taina Spovedaniei dezlegare de păcate şi dându-le putere în războiul duhovnicesc. Vezi, dar, greşelile noastre cele multe, şi roagă-te înaintea Fiului tău preaslăvit să ne dăruiască iertare de fărădelegile care ne apasă, făcându-ne părtaşi cetei celor care prin îndelunga răbdare a lui Dumnezeu s-au mântuit.

Cântarea a 8-a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Dar nepreţuit sunt pentru neamul creştinesc fericirile pomenite în Evanghelie, şi în vreme de ispită ne aducem aminte cum ne-ai binevestit: „Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia”. Vom muri, fraţilor, la vremea rânduită de Dumnezeu, şi bine le va fi celor care se vor învrednici de veşnica mângâiere.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Miluieşte-ne, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu! Miluieşte-ne, Cel ce Te-ai răstignit entru noi, după ce ai primit bătăi şi batjocuri ca mulţumire pentru dragostea pe care ne-ai arătat-o!  Miluieşte-ne, Cel ce vei veni să judeci viii şi morţii, mântuieşte-ne!

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Chip al morţii sunt necazurile prin care trecem, căci ne îndeamnă să cugetăm la înfricoşătoarea osândă a păcătoşilor. Mai bine ne este nouă a suferi o vreme pe pământ decât a răbda dincolo chinuri fără sfârşit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Să nu zăbovim a cere ajutorul de la cei care au murit lumii acesteia pentru a trăi pentru Hristos! O, Sfinţilor Apostoli, dimpreună cu ceata Arhiereilor, Cuvioşilor şi Drepţilor, cu Sfinţii doctori fără de arginţi şi cu ceilalţi Mucenici, cu toţi Sfinţii ştiuţi şi neştiuţi, rugaţi-vă Atotputernicului Dumnezeu să ne lumineze ca să punem început bun mântuirii noastre, lepădând de la noi toată minciuna şi păcatul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sfârşit creştinesc dăruieşte-ne nouă, Fecioară Preacurată, izbăvindu-ne de moartea năprasnică şi de celelalte primejdii pe care diavolul vrea să le abată asupra noastră.

Cântarea a 9-a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

„Mare bucurie să socotiţi, fraţii mei, când treceţi prin diferite ispite”, ne-a spus Sfântul Apostol Iacov, care multe a pătimit pentru numele Tău, arătând şi răsplata celor care au răbdat fără să cârtească: „Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se va lua cununa vieţii pe care Dumnezeu a făgăduit-o celor care Îl iubesc pe El.”

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Slăvindu-Te, Îţi mulţumim Ţie, Doamne, căci nu treci cu vederea puţina noastră rugăciune, pe care Te rugăm să o primeşti ca pe cei doi bani ai văduvei. Nu ştim să ne rugăm Ţie cu zdrobire de inimă, nu ştim să ne arătăm mulţumitori pentru toate binefacerile arătate şi cu atât mai puţin pentru cele ascunse minţii noastre, dar recunoaştem înaintea Ta că suntem neputincioşi de nu ne vei întări, slabi de nu ne vei face îndrăzneţi. Miluieşte-ne, Doamne, că fără mila Ta pierim!

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Să ducem lupta cea bună, ca să auzim şi noi glasul cel preadulce: „Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, de moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc, însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine”.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

O, dumnezeieşti Stăpânii, Heruvimi, Serafimi, Domnii, Îngeri, Scaune, toate Căpeteniile şi preamărite Puteri şi Sfinţilor Arhangheli, dimpreună cu soborul tuturor Sfinţilor, apăraţi-ne de tot răul, de toată ispita şi necazul, şi rugaţi pe Stăpânul tuturor să ne mântuiască pe noi, cei cuprinşi de multe păcate.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea apărătoare a celor ce se roagă ţie şi Maică a nenumăratelor milostiviri arătate neamului omenesc. Ceea ce eşti mai sfântă decât toţi sfinţii şi mai grabnică în ajutor decât suntem noi în rugăciune, pe tine ceea ce eşti cu adevărat ocrotitoare a creştinilor te mărim.

Apoi se face otpustul.

Rugăciunea pentru lume a Cuviosului Paisie Aghioritul

paisie aghioritul4

Dumnezeul meu, să nu-i părăseşti pe robii Tăi care trăiesc departe de Biserică; dragostea Ta să-i aducă pe toţi lângă Tine.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de cancer.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de boli uşoare sau grave.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de infirmităţi trupeşti.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de infirmităţi sufleteşti.

Pomeneşte, Doamne, pe conducătorii ţărilor şi ajută-i să conducă creştineşte.

Pomeneşte, Doamne, pe copiii care provin din familii cu probleme.

Pomeneşte, Doamne, pe familiile care au probleme şi pe cei divorţaţi.

Pomeneşte, Doamne, pe orfanii din toată lumea, pe toţi cei îndureraţi şi nedreptăţiţi în această viaţă, pe văduvi şi pe văduve.

Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei întemniţaţi, pe anarhişti, pe narcomani, pe ucigaşi, pe făcătorii de rele, pe hoţi, luminează-i şi ajută-i să se îndrepteze.

Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei înstrăinaţi.

Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei ce călătoresc pe mare, pe uscat şi prin aer, şi-i păzeşte.

Pomeneşte, Doamne, Biserica noastră, pe slujitorii sfinţiţi ai Bisericii şi pe credincioşi.

Pomeneşte, Doamne, toate frăţiile monahale, pe stareţi şi pe stareţe, pe monahi şi pe monahii.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt în vreme de război.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt prigoniţi.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt precum păsările vânate.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care şi-au lăsat casele şi serviciile lor şi se chinuiesc.

Pomeneşte, Doamne, pe săraci, pe cei fără casă şi pe refugiaţi.

Pomeneşte, Doamne, toate popoarele, să le ţii în braţele Tale, să le acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să le păzeşti de orice rău şi de război. Şi iubita noastră ţară, zi şi noapte să o ţii la sânul Tău, să o acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să o păzeşti de orice rău şi de război.

Pomeneşte, Doamne, familiile chinuite, părăsite, nedreptăţite, încercate şi dăruieşte-le lor milele Tale cele bogate.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de tot felul de boli sufleteşti şi trupeşti.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care ne-au cerut nouă să ne rugăm pentru ei.

Rugăciune către Sfânta Marta (Novenă)

4-6-2

Această rugăciune se va spune fie timp de nouă zile consecutiv , fie timp de nouă marți la rând, având o lumânare sfințita aprinsă.

stsm_micon

Sfântă Marta, mă îndrept către tine plină de încredere, cerându-ţi ajutor. Cred cu tărie că mă vei ajuta şi mă vei sprijini când mi-e greu. Spre a-ţi arata recunoştinţa mea, îţi făgăduiesc să fac cunoscută şi altora această rugăciune. Te rog cu umilinţă să îmi aduci alinare în suferinţele şi necazurile mele. În numele negrăitei bucurii care ţi-a cuprins inima când i-ai oferit adăpost Mântuitorului lumii în casa ta din Betania, te implor roagă-te pentru noi şi familia mea că să-L păstrăm pe Dumnezeu în inimi, astfel încât să ne învrednicim a primi ajutor în nevoile noastre, mai ales în durerea care mă copleşeşte acum……/aici se spune dorinţa.
Te implor ajutătoarea celor aflaţi în suferinţă, înfrânge orice greutate precum ai înfrânt balaurul care zace la picioarele tale.

Apoi se spune:

Tatăl nostru Care ești în ceruri, sfin­țească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pă­mânt. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noș­tri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbă­vește de cel rău (de trei ori).

Bucură-te Marie, cea plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul trupului tău Iisus. Sfântă Marie, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi păcătoşii, acum şi în ceasul morţii noastre. Amin (de trei ori).

Sfântă Marta, roagă-te pentru mine şi familia mea.

Se spune nouă zile de marţi, iar pe timpul rugăciunii se aprinde o lumânare sfinţită.

Psalmi ce se citesc atunci când te supără cel rău – Ps. 26, 37

72551_david01

Psaltirea, Psalmii sunt rugăciuni foarte puternice, care este bine să fie făcute cu binecuvântare de la duhovnic. Să nu vă speriați de ispitele ce pot s-apară – asta înseamnă că ați deranjat pe cel rău și caută să vă îndepărteze de la rugăciune! Dar Dumnezeu așteaptă de la noi rugăciune stăruitoare și dăruire totală, așezarea vieților noastre în Sfintele Sale mâini! Putere și curaj, că nu suntem singuri! Avem un Tată Atot Puternic în cer și o Maică Atot Milostivă, care pururea se roagă pentru noi și este ascultată de Fiul ei întotdeauna. Doamne ajută, dragilor!

Psalmul 26

1. Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme?
2. Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa?
3. Când se vor apropia de mine cei ce îmi fac rău, ca să mănânce trupul meu;
4. Cei ce mă necăjesc şi vrăjmaşii mei, aceia au slăbit şi au căzut.
5. De s-ar rândui împotriva mea oştire, nu se va înfricoşa inima mea.
6. De s-ar ridica împotriva mea război, eu în El nădăjduiesc.
7. Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi căuta: să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele,
8. Ca să văd frumuseţea Domnului şi să cercetez locaşul Lui.
9. Că Domnul m-a ascuns în cortul Lui în ziua necazurilor mele; m-a acoperit în locul cel ascuns al cortului Lui;
10. Pe piatră m-a înălţat. Şi acum iată, a înălţat capul meu peste vrăjmaşii mei.
11. Înconjurat-am şi am jertfit în cortul Lui jertfă de laudă. Îl voi lăuda şi voi cânta Domnului.
12. Auzi, Doamne, glasul meu cu care am strigat; miluieşte-mă şi mă ascultă.
13. Ţie a zis inima mea: Pe Domnul voi căuta. Te-a căutat faţa mea; faţa Ta, Doamne, voi căuta.
14. Să nu-ţi întorci faţa Ta de la mine şi să nu Te abaţi întru mânie de la robul Tău;
15. Ajutorul meu fii, să nu mă lepezi pe mine şi să nu mă laşi, Dumnezeule, Mântuitorul meu.
16. Că tatăl meu şi mama mea m-au părăsit, dar Domnul m-a luat.
17. Lege pune-mi mie, Doamne, în calea Ta şi mă îndreptează pe cărarea dreaptă, din pricina vrăjmaşilor mei.
18. Nu mă da pe mine pe mâna celor ce mă necăjesc, că s-au ridicat împotriva mea martori nedrepţi şi nedreptatea a minţit sieşi.
19. Cred că voi vedea bunătăţile Domnului, în pământul celor vii.
20. Aşteaptă pe Domnul, îmbărbătează-te şi să se întărească inima ta şi aşteaptă pe Domnul.

Psalmul 37

1. Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi.
2. Că săgeţile Tale s-au înfipt în mine şi ai întărit peste mine mâna Ta.
3. Nu este vindecare în trupul meu de la faţa mâniei Tale; nu este pace în oasele mele de la faţa păcatelor mele.
4. Că fărădelegile mele au covârşit capul meu, ca o sarcină grea apăsat-au peste mine.
6. Chinuitu-m-am şi m-am gârbovit până în sfârşit, toată ziua mâhnindu-mă umblam.
7. Că şalele mele s-au umplut de ocări şi nu este vindecare în trupul meu.
8. Necăjitu-m-am şi m-am smerit foarte; răcnit-am din suspinarea inimii mele.
9. Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea şi suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns.
10. Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea şi lumina ochilor mei şi aceasta nu este cu mine.
11. Prietenii mei şi vecinii mei în preajma mea s-au apropiat şi au şezut; şi cei de aproape ai mei departe au stat.
12. Şi se sileau cei ce căutau sufletul meu şi cei ce căutau cele rele mie grăiau deşertăciuni şi vicleşuguri toată ziua cugetau.
13. Iar eu ca un surd nu auzeam şi ca un mut ce nu-şi deschide gura sa.
14. Şi m-am făcut ca un om ce nu aude şi nu are în gura lui mustrări.
15. Că spre Tine, Doamne, am nădăjduit; Tu mă vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu,
16. Că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine vrăjmaşii mei; şi când s-au clătinat picioarele mele, împotriva mea s-au semeţit.
17. Că eu spre bătăi gata sunt şi durerea mea înaintea mea este pururea.
18. Că fărădelegea mea eu o voi vesti şi mă voi îngriji pentru păcatul meu;
19. Iar vrăjmaşii mei trăiesc şi s-au întărit mai mult decât mine şi s-au înmulţit cei ce mă urăsc pe nedrept.
20. Cei ce îmi răsplătesc rele pentru bune, mă defăimau, că urmam bunătatea.
21. Nu mă lăsa, Doamne Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine;
22. Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.