(coadă de câine broască de mătase cheie de lumină)
te iubesc, iubito
mi-e ogar neliniştit dorul de a te face
pâine, de neatins pentru caninul meu,
şi inel de păr alergarea în jurul pământului
lătrându-ţi mireasma, mireasa ce vei să fii
ca şi cum te-aş fura morţii că te fur mesei
te urăsc, iubito
corn de taur gravid cu însuşi animalul
pe care-l mână, ardei iute de fugă şi lună
de peste jumătăţi pentru nepotrivirile noastre
urmă fără pas şi pământ
jumătate de sentiment e mai groaznic
când spune minciuna frumoasă lui „sunt”
atârnă de jumătatea de lună şi semilună
mâinelui ura cu un pic mai mică azi
te iubesc cu un sfert de ură mai puţin
şi cu cea mai mică iubire caut să-ţi mângâi simţul,
să nu scazi!
inima neştiind matematici spune zecimale fără sfârşit nautilului
secţiunea de aur scade din ură câte un sfert de pas
prinţ ţestos ce mi-s pentru fiecare salt al iepurelui din sfertul de ceas
cu morcovi de iubire în faţă şi vânător noul copil
în viaţă te iubesc cu un sfert de chei dintr-o jumătate de broască
mai mult şi cu barza care-o va mânca întreg îmi eşti dragă
zbor – un sărut imposibil, gură la plisc, ciugulire la rugă
cămaşa de sac – linia câlţilor îndreptată în obelisc
mătasea privirii curbează lumina în taina pribeagă
Alexandru Amarfei