Plânsul Sfântului Neofit din Cipru

Pustiul răsuna de plângerile lui adamice prin care putea să treacă prin noaptea întunecată a patimilor și să-și zdrobească împietrirea minții și nesimțirea inimii.

Își bătea pieptul și striga:

„Vai, mie, Vai, mie, ajută-mă, Doamne,

Ia aminte, Doamne, Vino, Doamne, izbăvește, Doamne, din nevoia aceea

Mai înainte de ceasul acela, vie mila Ta.

Mai înainte de ziua aceea, tinde mână de ajutor.

În marea acestei vieți și a ceea ce este trupesc,

tinde-mi mână de ajutor ca lui Petru oarecând.

Corabie sunt, fii mie Cârmaci.

Lut sunt, nevoie am de-olar.

Cela ce prin înțelepciunea Ta ai meșterit toate fă-mă și pe mine vas al tău bun

Oaie pierdută sunt

Tu, Arhipăstor, Caută-mă, află-mă, Tu, Păstorul cel bun, mântuiește-mă de lupii demoni și de fiarele patimilor, de furii gândurilor, viclenele plăceri

Nu îngădui să fiu pășune acestora

Ca să nu fiu despărțit de sfânta Ta turmă

Nu-Ți adu aminte de greșelile mele cele de voie,

nici de cele fără de voie, Hristoase și Mântuitorul meu

Hrănit-am trupul meu ani îndelungați

vieții celei iubitoare de agonisire făcutu-m-am iubitor

Am preferat jugului Tău bun și poverii Tale ușoare

să port în schimb povara grea și nefolositoare

Dar acum dă-mi să-mi hrănesc și sufletul și să mă fac iubitor de viață neagonisitoare

și să prefer în locul jugului greu și nefolositor

jugul și povara cea bună a Ta.

Dă-mi mie să învăț de la Tine blândețea

Dă-mi mie să fiu smerit cu inima

Ca un învățător, fii și dătător acestora

Cela Ce dăruiești cu îmbelșugare, Doamne

Căci cel ce este învrednicit a învăța acestea de la Tine

a aflat sănătate și vigoare sufletului

Dă-mi mie Hristoase al meu, să Te iubesc pe Tine din toată inima

Dă-mi mie ca pe calea aceea strâmtă a vieții care duce la Tine, Viața, și a vieții Cale.

Dă-mi mie să aflu calea cuvioșilor Tăi robi

și să o urmez împreună cu ei și să cuget precum aceștia cugetau

Dă-mi mie mai înainte de toate cugetarea la moarte și amintirea ieșirii.

Dă-mi mie să fiu slobozit din tirania patimilor,

Mânia și pofta, tirania pântecelui, trândăvia, acedia și robirea inimii

ținerea de minte a răului cea fărădelege și lenevirea la rugăciune

și împresurarea celorlalte patimi mă zdrobește în fiecare zi

și de aceea cu fapta și cuvântul și mintea

mâhnesc milostivirea Ta, Îndelung răbdătorule, Doamne”.  

Această stare de continuă plângere și zdrobire a inimii lui înaintea Domnului împreună cu smeritul lui cuget au atras dumnezeiescul har înlăuntrul lui. Se punea pe sine mai prejos de toată zidirea, nevrednic și să vadă fața vreunui om și să fie și el însuși numit om pentru mulțimea păcatelor lui.

Nu se cuvine mie a cuvânta, nici a mă întâlni cu oameni la un loc,
Nu se cuvine mie să fiu văzut de cineva, nici eu să văd pe oarecine,
nici a mă înfrupta din hrana cuvenită oamenilor.
Ci mi se cuvine să plâng zi după zi,
Țărâna pământului să o mănânc și-a pomilor frunză.
Cu-a mele lacrimi să m-adăp din lăcrimarul meu, pentru-ale rușinii fapte,
Căci cu prisosință biruit-am pe-acel risipitor.
Acela s-a întors desăvârșit din risipirea lui
Și a strigat: „am păcătuit” și de-nfierea cea de sus a fost învrednicit,
Dar eu de răii cetățeni[1] lipindu-mă,
Mă stric de multă lipsa oricărei bune fapte.
Nesimțitor rămân, și nu voiesc a-l urma pe-acel risipitor
Și, iată, nici bine nu simt ceva din pocăința lui
că-ndată mă și ia în primire iubirea de plăceri
și cugetul mă trage la nelegiuite fapte.
Dar Tu, Mântuitorul meu, mântuiește-mă, de vreau ori de nu vreau.

(Gheronda Iosif VatopedinulSfântul Neofit Zăvorâtul din Cipru, Editura Sfânta Mare Mănăstire a Vatopedului, Sfântul Munte, 1988)

[1] Adică diavolii.

Fecioara Maria – Fernando Pessoa

Mamă a Celui ce nu are mamă, în poala ta

își pune capul durerea universală

și adoarme, beată de sfârșitul propriei sale trude.

Iar mâna ta ține vechea, dar mereu pura

mică batistă maternă

cu care neîncetat ștergi lacrimile lumii

(Fernando Pessoa).

Traducere din portugheză de Dinu Flămând

Mulțumiri domnului Florin Caragiu

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Cea iubitoare” a Peșterilor din Pskov (1524)

icoana_maicii_domnului_cea_iubitoare_a_pesterilor_din_pskov1

Icoana Maicii Domnului „Cea iubitoare” a Peșterilor din Pskov este de tip Eleusa. În această icoană, Maica Domnului este zugrăvită ținându-L în brațe pe Pruncul Hristos, astfel încât dreapta Lui se află lângă inima ei. Hristos Își îmbrățișează Maica cu mâna dreaptă, ținând-o pe sub năframă în jurul gâtului. În acest fel, atât Maica Domnului, cât și Hristos ne arată blândețea, mângâierea și dragostea lor.

Născătoarea de Dumnezeu „Cea iubitoare” ne învață să ne comportăm unii cu alții cu blândețe și dragoste. Ea dorește ca noi să înțelegem că blândețea nu este slăbiciune, blândețea arată puterea dragostei.

Acatist la Icoana Maicii Domnului „a Semnului”(”a Rădăcinii”, din Kursk, Novgorod)

md_kursk_4

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

Troparele de umilință

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că, nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân, noi păcătoșii robii Tăi; miluiește-ne pe noi.

Slavă…,

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri, că Tu ești Dumne­zeul nostru și noi suntem poporul Tău, toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum…,

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Crezul

Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl, Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara, și S-a făcut om. Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat. Și a înviat a treia zi, după Scripturi. Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui. Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit. Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci. Într-una sfântă, sobornicească și apostolică Biserică; Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor. Aștept învierea morților Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Slavă…, Și acum…

Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.

Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.

Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumne­zeul nostru (de trei ori).

Apoi Psalmul 50:

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește intru mine, Dumnezeule și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

Condacul 1

Vestit-a prorocul Isaia că tu, Fecioară, vei lua în pântece și vei naște pe Fiul lui Dumnezeu, pe cel Care a slobozit lumea din pântecele iadului și a răsărit semnul mântuirii tuturor celor care strigă ție:

Bucură-te, Maica Domnului, cea a semnului, pecetea mântuirii noastre!

Icosul 1

Cetatea Novgorodului ai izbăvit din cumplita primejdie, plecându-te spre rugăciunile fierbinți ale poporului necăjit, iar acum ascultă nevrednicele noastre rugăciuni, ale celor care cântăm ție așa:

Bucură-te, apărătoarea Novgorodului;

Bucură-te, poartă de mântuire;

Bucură-te, scara pocăinței;

Bucură-te, scut împotriva vrăjmașilor;

Bucură-te, primitoarea lacrimilor de pocăință;

Bucură-te, pavăză celor tulburați;

Bucură-te, cărarea mântuirii;

Bucură-te, slava credincioșilor;

Bucură-te, surpătoarea tulburărilor;

Bucură-te, păzitoarea cetății inimilor;

Bucură-te, pacea celor neputincioși;

Bucură-te, muntele sfințeniei;

Bucură-te, Maica Domnului, cea a semnului, pecetea mântuirii noastre!

Condacul al 2-lea

Sfântul episcop Ioan a căzut înaintea ta cu lacrimi fierbinți, cerând izbăvire poporului din mâinile vrăjmașilor, cântând: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Arhiereul cetății Novgorod, Sfântul Ioan, a așezat pe zidurile cetății icoana ta, cerând mântuire și izbăvire poporului din primejdia vrăjmașilor și cântând ție așa:

Bucură-te, nădejdea noastră;

Bucură-te, apărătoare a cetății;

Bucură-te, izbăvitoare din primejdii;

Bucură-te, odihna inimilor noastre;

Bucură-te, ascultătoare a rugăciunilor;

Bucură-te, carte a mântuirii;

Bucură-te, oglinda veșniciei;

Bucură-te, icoana înțelepciunii;

Bucură-te, floarea fecioriei;

Bucură-te, pecetea izbăvirii;

Bucură-te, cununa celor mântuiți;

Bucură-te, apărătoarea drept credincioșilor;

Bucură-te, Maica Domnului, cea a semnului, pecetea mântuirii noastre!

Condacul al 3-lea

Ploaie de săgeți s-a trimis asupra cetății Novgorodului, dar cu ploaia rugăciunii tale ai stins toată primejdia, primind de la cei drept-credincioși cântarea: Aliluia!

Icosul al 3-lea

O săgeată a atins sfânta ta icoană, fericită, dar chipul ți l-ai întors către poporul bine credincios, care aștepta cu nădejde ajutorul tău, cu glasul inimilor cântând:

Bucură-te, că ți-ai întors spre noi chipul;

Bucură-te, că ne trimiți ajutorul tău pururea;

Bucură-te, cetate a Împăratului ceresc;

Bucură-te, rază a înțelepciunii cerești;

Bucură-te, ridicarea din prăpastia primejdiei;

Bucură-te, lumina mântuirii oamenilor;

Bucură-te, ridicarea celor căzuți;

Bucură-te, săgeată a rugăciunii de foc;

Bucură-te, cununa sfințeniei;

Bucură-te, palat al slavei lui Hristos;

Bucură-te, alungarea vrăjmașilor noștri;

Bucură-te, biruitoarea celor mândri;

Bucură-te, Maica Domnului, cea a semnului, pecetea mântuirii noastre!

Condacul al 4-lea

Semnele pătimirii tale pururea nouă le arăți, ca să întărim în răbdarea necazurilor Crucii noastre și să cântăm cu mulțumire Ziditorului a toate: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Cu curgerea rugăciunii tale oprește curgerea patimilor noastre, ca izbăvindu-ne de ocara nerodirii duhovnicești să aducem ție cântare de bucurie:

Bucură-te, acoperământul celor necăjiți;

Bucură-te, râu pururea curgător al milei;

Bucură-te, odihna celor împovărați cu fărădelegi;

Bucură-te, limanul cel preadorit al pustnicilor;

Bucură-te, dulce auzire a rugătorilor;

Bucură-te, pod al unirii cu Dumnezeu;

Bucură-te, făclie nestinsă a pătimirii pentru durerea lumii;

Bucură-te, semn al mântuirii celor deznădăjduiți;

Bucură-te, surpătoarea vrăjmașilor nevăzuți;

Bucură-te, semnul binecuvântat al pocăinței;

Bucură-te, oglindă a vieții celei luminate;

Bucură-te, veselia iubitorilor de rugăciune;

Bucură-te, Maica Domnului, cea a semnului, pecetea mântuirii noastre!

Condacul al 5-lea

Din mare primejdie ai izbăvit cetatea Novgorodului, pe care și astăzi o păzește, iar pe noi toți întru pocăință ne păzește, ca să strigăm Domnului: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Pe tine te laudă toată suflarea, căci ai născut lumii cu trup pe Fiul tatălui și zidul vrăjmășiei ai dărâmat, aducând bucuria mântuirii tuturor celor care cântă cu credință:

Bucură-te, cântarea heruvimilor;

Bucură-te, lumina Ortodocșilor;

Bucură-te, porumbița iubitoare de pace;

Bucură-te, semnul mântuirii oamenilor;

Bucură-te, limanul binecuvântat al tăcerii;

Bucură-te, crinul cel neveștejit al fecioriei;

Bucură-te, bucuria nețărmuită a maicilor;

Bucură-te, oglinda desăvârșirii;

Bucură-te, scara înțelepciunii;

Bucură-te, poarta mântuirii;

Bucură-te, corabia rugăciunii;

Bucură-te, povățuitoarea monahilor;

Bucură-te, Maica Domnului, cea a semnului, pecetea mântuirii noastre!

Condacul al 6-lea

La lumina poruncilor Fiului tău îndreptează-ne pe noi, Preacurată, ceea ce ai adus în lume pe Soarele dreptății, Căruia cetele îngerești Îi aduc razele cântărilor de: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Cu curgerile lacrimilor tale pentru păcatele oamenilor, Preacurată, spală și nevrednicia sufletelor noastre și ne înnoiește haina sufletului prin pocăință, ca să aducem cu lacrimi cântări de mulțumire ca acestea:

Bucură-te, izvor de mângâiere;

Bucură-te, belșug al pocăinței;

Bucură-te, încununarea drepților;

Bucură-te, scăparea păcătoșilor;

Bucură-te, ocean de milostivire;

Bucură-te, stâlpul îndurărilor;

Bucură-te, ridicarea celor neputincioși;

Bucură-te, limanul bucuriei cerești;

Bucură-te, cântarea rugătorilor;

Bucură-te, slava Ierarhilor;

Bucură-te, comoara preoților;

Bucură-te, liniștea pruncilor;

Bucură-te, Maica Domnului, cea a semnului, pecetea mântuirii noastre!

Condacul al 7-lea

Privirea ta înlăcrimată ai întors spre poporul înfricoșat de mânia năvălitorilor, arătând iubirea ta de maică și primind rugăciunile celor care cântau: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Lacrimile tale au curs pentru poporul necăjit și s-au vărsat pe veșmintele episcopului, care foarte s-a minunat de revărsarea milostivirii tale, cu frică strigând:

Bucură-te, adânc al milostivirii;

Bucură-te, mare a pocăinței;

Bucură-te, că stingi cu lacrimile tale văpaia ispitelor;

Bucură-te, ploaie a îndurărilor;

Bucură-te, căci cu lacrimi ai stins primejdia;

Bucură-te, casă a sfințeniei;

Bucură-te, risipirea vrăjmașilor;

Bucură-te, că înlături cumplitele primejdii;

Bucură-te, izvor al minunilor;

Bucură-te, odihna celor tulburați;

Bucură-te, vasul sfințeniei neapropiate;

Bucură-te, zid nebiruit al păcii;

Bucură-te, grabnică scăpare din primejdii;

Bucură-te, Maica Domnului, cea a semnului, pecetea mântuirii noastre!

Condacul al 8-lea

Pe vrăjmașii cetății Novgorodului i-ai alungat cu fulgerele rugăciunii tale, iar acum pe vrăjmașii noștri nevăzuți îi izgonește cu sabia de foc a rugăciunilor tale, ca să cântăm Domnului cu mulțumire: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cetatea Novgorodului o ai păzit de arderea focului și sufletele celor ce te cinstesc pe tine le păzești de focul cel veșnic, cu roua pocăinței stingând focul patimilor celor care te cinstesc pe tine așa:

Bucură-te, izbăvitoare de primejdia focului;

Bucură-te, păzitoare tare a cetății Novgorodului;

Bucură-te, risipitoarea necazurilor;

Bucură-te, ploaie a milostivirii negrăite;

Bucură-te, scut nebiruit al mântuirii;

Bucură-te, înfricoșarea tiranilor;

Bucură-te, ocrotitoarea pruncilor;

Bucură-te, lumina bucuriei noastre;

Bucură-te, dulceața maicilor;

Bucură-te, mireasma fecioarelor;

Bucură-te, muntele fericirilor;

Bucură-te, primăvara Raiului;

Bucură-te, Maica Domnului, cea a semnului, pecetea mântuirii noastre!

Condacul al 9-lea

Către tine întindem mâinile la rugăciune, așteptând ridicarea din robia patimilor, pe care le nimicește cu fulgerul rugăciunii tale de la cei care cântă cu credință: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Ritorii cei mult grăitori nu se pricep a lăuda minunile tale, Maică, cele lucrate spre apărarea poporului binecredincios, însă noi cu dragoste împletim ție cununi de cântări ca acestea:

Bucură-te, lauda monahilor;

Bucură-te, îngrădirea pustnicilor;

Bucură-te, semnul mântuirii oamenilor;

Bucură-te, vasul fecioriei;

Bucură-te, slava ierarhilor;

Bucură-te, cununa preoților;

Bucură-te, oglinda îngerilor;

Bucură-te, turnul biruinței;

Bucură-te, stingerea văpăii patimilor;

Bucură-te, floarea darurilor;

Bucură-te, comoara mântuirii;

Bucură-te, odihna tatălui;

Bucură-te, Maica Domnului, cea a semnului, pecetea mântuirii noastre!

Condacul al 10-lea

Paharul durerilor ai băut la răstignirea Fiului tău, iar acum îndulcești necazurile noastre, ale celor care bem paharul pătimirii spre curățire de păcate, strigând: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Pe cel Care moarte a gustat, ca să ne scoată pe noi din gura iadului ai născut fără de sămânță, iar acum cu semințele rugăciunilor tale faci să crească și în pământul inimilor noastre spice de laudă ca acestea:

Bucură-te, visteria Vieții;

Bucură-te, bucuria cetelor îngerești;

Bucură-te, izbăvirea oamenilor;

Bucură-te, adâncime a milostivirii;

Bucură-te, pod al mântuirii;

Bucură-te, palat al Cuvântului;

Bucură-te, mărgăritar al fecioriei;

Bucură-te, pecetea curăției;

Bucură-te, ploaia îndurărilor;

Bucură-te, soare al virtuților;

Bucură-te, răsărit al mântuirii;

Bucură-te, întărirea nevoitorilor;

Bucură-te, Maica Domnului, cea a semnului, pecetea mântuirii noastre!

Condacul al 11-lea

Născut-ai pe cel mai presus de ceruri, ca pe omul căzut să-l ridici la cele cerești spre a cânta împreună cu puterile de sus Împăratului slavei: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Toate cetele îngerești au săltat și s-au bucurat, văzându-te pe tine că ai purtat în pântece pe cel Neîncăput în ceruri, pe Care lăudându-L pe tine te mărim așa:

Bucură-te, apărătoarea credincioșilor;

Bucură-te, mireasma sfințeniei;

Bucură-te, icoana fecioriei;

Bucură-te, veselia maicilor;

Bucură-te, cartea desăvârșirii;

Bucură-te, adâncul milei;

Bucură-te, tămăduitoarea celor neputincioși;

Bucură-te, apărătoarea celor nedreptățiți;

Bucură-te, mustrarea celor ce stăruie în păcat;

Bucură-te, deșteptarea celor din patimi;

Bucură-te, încununarea nevoitorilor;

Bucură-te, puterea mucenicilor;

Bucură-te, Maica Domnului, cea a semnului, pecetea mântuirii noastre!

Condacul al 12-lea

În toate primejdiile la tine alergăm Stăpână, ca să ne slobozești din necazuri și să aflăm împăcare cu Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Semnul mântuirii oamenilor ai arătat prin purtarea în pântecele tău a celui Care a zdrobit pântecele iadului și pe Adam l-a înnoit, ca toți să cânte ție:

Bucură-te, pământul făgăduinței;

Bucură-te, vestitoarea mântuirii;

Bucură-te, trâmbița rugăciunii;

Bucură-te, tăcerea smereniei;

Bucură-te, înțelepciunea celor feciorelnici;

Bucură-te, liniștea celor tulburați;

Bucură-te, hrana pustnicilor;

Bucură-te, zidul mântuirii;

Bucură-te, casa rugăciunii;

Bucură-te, cer al Luminii;

Bucură-te, carte a tainelor cerești;

Bucură-te, luminarea celor nepricepuți;

Bucură-te, Maica Domnului, cea a semnului, pecetea mântuirii noastre!

Condacul al 13-lea (de 3 ori)

O, Maică Prealăudată, ceea ce ai dat Semnul mântuirii oamenilor, zdrobind capul șarpelui celui viclean, arată și nouă , în vremea sfârșitului nostru, Semnul ocrotirii tale, ca să cântăm Domnului: Aliluia!

Apoi Icos 1 si Condac 1

Icosul 1

Cetatea Novgorodului ai izbăvit din cumplita primejdie, plecându-te spre rugăciunile fierbinți ale poporului necăjit, iar acum ascultă nevrednicele noastre rugăciuni, ale celor care cântăm ție așa:

Bucură-te, apărătoarea Novgorodului;

Bucură-te, poartă de mântuire;

Bucură-te, scara pocăinței;

Bucură-te, scut împotriva vrăjmașilor;

Bucură-te, primitoarea lacrimilor de pocăință;

Bucură-te, pavăză celor tulburați;

Bucură-te, cărarea mântuirii;

Bucură-te, slava credincioșilor;

Bucură-te, surpătoarea tulburărilor;

Bucură-te, păzitoarea cetății inimilor;

Bucură-te, pacea celor neputincioși;

Bucură-te, muntele sfințeniei;

Bucură-te, Maica Domnului, cea a semnului, pecetea mântuirii noastre!

Condacul 1

Vestit-a prorocul Isaia că tu, Fecioară, vei lua în pântece și vei naște pe Fiul lui Dumnezeu, pe cel Care a slobozit lumea din pântecele iadului și a răsărit semnul mântuirii tuturor celor care strigă ție: Bucură-te, Maica Domnului, cea a semnului, pecetea mântuirii noastre!

Rugăciune

O, Preasfântă și Preabinecuvântată Maică a Preadulcelui nostru Domn Iisus Hristos! Cădem și ne închinăm ție înaintea sfintei tale icoane făcătoare de minuni, amintindu-ne minunatul tău semn al ocrotirii arătat marelui Novgorod în zilele năvălirii vrăjmașilor. Cu smerenie te rugăm, Apărătoare Atotputernică a neamului nostru: așa precum în vechime părinților noștri ajutorul le-ai grăbit, așa acum și pe noi, cei neputincioși și păcătoși, de ocrotirea și buna îngrijirea ta de Maică ne învrednicește. Mântuiește și păzește sub acoperământul milei tale, Stăpână, toată Rusia, țara noastră, și oastea ei. Sfânta Biserică o întărește, orașul tău și toată dreptmăritoarea noastră țară și pre noi, pre toți, cei ce cădem către tine cu credință, cu dragoste și cu umilință cerând cu lacrimi ocrotirea ta, miluiește-ne și ne păzește. O, Preamilostivă Stăpână! Milostivește-te asupra noastră celor învăluiți de multe fărădelegi, ridică către Domnul Hristos mâinile tale primitoare de Dumnezeu și mijlocește pentru noi înaintea bunătății Lui, cerând iertare păcatelor noastre, și viață binecinstită și pașnică, sfârșit creștinesc și răspuns bun la Strașnica Lui Judecată ca, mântuiți cu atotputernicile tale rugăciuni către Dânsul, să moștenim fericirea Raiului și să cântăm cu toți sfinții preacinstitul și preaminunatul nume al întru tot lăudatei Treimi, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh și mila ta cea bogată către noi în vecii vecilor. Amin!

Și cântarea: Cuvine-se cu adevărat.

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse, Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.

Prayer to the Most Holy Theotokos before the Abalaksa Icon of «Our Lady of the Sign» (Siberia)

p1aooaiqeukgo16v7124u1hi419oj3

The Abalaksa Icon of „Our Lady of the Sign” (Siberia).

O most holy Virgin, Mother of the Lord, the Highest; thou who art the Protectress and Defense of all that have recourse unto thee!

Look down from thy holy height upon us sinners, who fall down before thy holy and miraculous image;

hearken unto our fervent prayer, and bring it before Jesus Christ the beloved;

entreat Him, that our darkened souls be enlightened by thy Son our Lord, with the light of His Divine Grace;

that we be delivered from every need, sorrow and malady; that a quiet and peaceful life and well-being of soul and body be sent down upon us from on high; that peace may come to our suffering hearts and and healing to their wounds;

that we may be directed unto good works, our minds cleansed of vain thoughts, and we be taught to fulfill His commandments;

and that He deliver us from eternal torment and not deprive us of His Heavenly Kingdom.

O Most Holy Theotokos!

Hearken thou, the Joy of All That Sorrow, unto us who grieve;

Soothe thou, who art called the Consolation of Mourners, our sadness as well;

Thou who art the Burning Bush, preserve the world and all of us from the flaming arrows of the enemy;

Thou, the Seeker of the Lost, allow not that we perish in the abyss of our sins, for we place all our hope and expectation on thee, in God.

Be thou unto us a Protectress in this temporal life, and an Intercessor unto life eternal before thy beloved Son, our Lord Jesus Christ.

Teach us to serve Him with faith and love, and to honour thee, Most Holy Mother of God, with devotion unto the end of our days. Amen.

Provided by Fr John Shaw,

Prayer to the Most Holy Theotokos Before her holy icon Our Lady of the Sign

2-11-8-5-2-3

O most holy and blessed Mother of our beloved Lord Jesus Christ!

We fall down in adoration of thee before thy holy wonder-working icon, keeping the memory of the wondrous sign of thine intervention, shown unto Novgorod the Great in the days of that city’s siege.

ikona4

We humbly beseech thee, thou all-powerful Protectress of our race: as thou didst hasten to the aid of our fathers of old, grand us now also, in our weakness, thy Motherly protection and care.

Save and keep, O Lady, thy community under the shelter of thy mercy; the holy Church, thy city, and all Orthodox Christians; all of us who in faith and love fall down before thee, with heartfelt tears begging thy defense.

ikona

Yea, most merciful Lady, take pity upon us who are cast about by the storm of our many sins, extend unto Christ the Lord thy hands that received God, plead our cause before His goodness, asking pardon of our sins, a devout and peaceful life, a happy Christian end and a good defense at HIs dread judgment seat; so that, saved through thy most effective prayers unto Him, we may inherit the bliss of Paradise and with all the Saints sing the glory of the most honourable and majestic name of the Holy Trinity, worthy of all worship: of the Father, and of the Son, and of the Holy Spirit, and thy great mercy towards us, unto ages of ages. Amen.

Images: An 18th-century icon of the Mother of God of the Sign has started to exude myrrh in a ruined Church of St. Michael the Archangel (part of the Epiphany Parish of Venyov, Tula Oblast) of the village of Urusovo, Venyovsky Raion, Tula Oblast. The icon has been streaming myrrh every couple of days since February 8. Archpriest Nikolai Dudin, the dean of the Venyovsky Okrug, confirmed the fact of the icon’s myrrh-gushing.

According to eyewitnesses and the rector of the Epiphany Church in Venyov, Archpriest Oleg Aleinikov, who provides pastoral care for the village of Urusovo, the old icon was found thirty years ago in the attic of an abandoned house by Anatoly Nikolaev, who lived in the village of Ostrovka. The icon attracted his attention by the fact that there was an image of the Mother of God the Inexhaustible Chalice on its reverse side.

The custodian of the icon bequeathed it to the church, and his relatives carried out his will after his death in the fall of 2019.

What Did the 20th Century Saints Say about the Coronavirus?

St. Kuksha of Odessa

Typically, such prophecies very quickly gain additions and embellishments from some not very intelligent “zealots”. They make up everything that comes to mind. They shamelessly invent and add to the words of the saints their personal fantasies about the “apostasy of hierarchs”, about the “crowning of the Antichrist by the Orthodox Patriarch”, etc. These fantasies, along with real prophecies, appear in pamphlets with the biographies of the heroes of piety of the twentieth century. Many people start to think that the saints actually said so — but they didn’t!
Here’s an example. I personally talked a lot with the late Schemanun Vera (Chmykhova), the favorite spiritual daughter of Saint Kuksha of Odessa, who grew up at his feet.

She told us all the time and showed us in books, what the saint actually said in his lifetime and which of his alleged prophecies were made up by later “eschatologists” and printed in millions of copies. Trust me, the difference is huge. Most likely, that is the case with many other ascetics of the twentieth century.

Can you elaborate on what the saints were saying and what they weren’t?

I’ll give you some more details about the words St. Kuksha of Odessa said. What he did not say, but is said to have said, is a very broad and quite sensitive topic, which, I believe, we can talk about in more detail when the time comes. The same is true of Saint Lawrence. This can be indirectly proved by the fact that the same prophecies of St. Lawrence are sometimes presented with completely different details in different literary sources.

Well, there you go. If we sift out all anti-Christian inventions from the prophecies of the saints of the twentieth century, then there will remain a mention of the time with golden domes and the impossibility to go to the temples of God, as St. Lawrence said. St. Kuksha warned that the time would come when it would be necessary to stock up for six months with Artos, antidoron, prosphoras, and holy water. Churches will be open but one won’t be able to partake in them for six months. Does it ring a bell?

Sounds like today.

Yes, it does. For the Orthodox in Australia, the United States, and Europe, it’s the reality of today. For us, it’s probably the reality of tomorrow. Oh, and one more thing. We have one parishioner who worked as a nurse at Kiev Military Hospital in the mid-1990s. The Kievers, and not just them, remember Schema-Archimandrite Theophilus (Rossokha), a man of faith of the twentieth century.

Shortly before his death, somewhere in 1995 or 1996, he was being treated in the hospital. Our parishioner was very impressed by his words, “When there’s an epidemic, do everything like you did with cholera. Pray to the Mother of God. Tell that to everyone! When there’s an epidemic, do everything like you do with cholera.” He gave her an icon of the Mother of God of the Sign. She couldn’t understand what kind of epidemic it would be all these years. Who was she to pass his words on to? Eventually, she forgot Father Theophilus’s words. Now, his words struck her memory like a lightning bolt. Things started to make sense. The epidemic has begun. Why did Father Theophilus say it was “like cholera”? What does cholera have to do with it? Remember the cholera epidemic of 1970? It was the time of Hegumen Paphnutius’s (who later became Schema-Archimandrite Theophilus) active pastoral work. Older priests still remember that time. They remember the unprecedented measures taken in all churches that year! Nobody murmured or accused the hierarchy of “deviation from faith.” That’s the story.

According to the prophecies of the same saints and people of faith of the twentieth century, we, the Orthodox, have yet to experience the great heyday of our Church and our people. However, to achieve this, the world has to “reset” and “restart”, which we are maybe witnessing right now.

Translated by The Catalogue of Good Deeds
Based on http://www.pravoslavie.ru/130278.html

Cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur la Învierea Domnului

9126017827_fd7c342079

Înainte de Sfânta Liturghie din noaptea Sfintelor Pașți se citește cuvântul de învățătură al Sfântului Ioan Gură de Aur:

De este cineva binecredincios și iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest praznic frumos și luminat. De este cineva slugă înțeleaptă, să intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului său. De s-a ostenit cineva postind, să-și ia acum răsplata. De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să-și primească astăzi plata cea dreaptă. De a venit cineva după ceasul al treilea, mulțumind să prăznuiască.

De a ajuns cineva după ceasul al șaselea, să nu se îndoiască, nicidecum, căci cu nimic nu va fi păgubit. De a întârziat cineva până în ceasul al nouălea, să se apropie, nicidecum îndoindu-se. De a ajuns cineva abia în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă din pricina întârzierii, căci darnic fiind Stăpânul, primește pe cel de pe urmă ca și pe cel dintâi, odihnește pe cel din al unsprezecelea ceas ca și pe cel ce a lucrat din ceasul dintâi; și pe cel de pe urmă miluiește, și pe cel dintâi mângâie; și aceluia plătește, și acestuia dăruiește; și faptele le primește; și gândul îl ține în seamă, și lucrul îl prețuiește, și voința o laudă.

Pentru această, intrați toți întru bucuria Domnului nostru; și cei dintâi, și cei de al doilea, luați plata. Bogații și săracii împreună bucurați-vă. Cei ce v-ați înfrânat și cei leneși, cinstiți ziua.

Cei ce ați postit și cei ce n-ați postit, veseliți-va astăzi. Masă este plină, ospătați-vă toți. Vițelul este mult, nimeni să nu iasă flămând. Gustați toți din ospățul credinței; împărtășiți-vă toți din bogăția bunătății. Să nu se plângă nimeni de lipsă, că s-a arătat Împărăția cea de obște.
Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate, că din mormânt iertare a răsărit. Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului; a stins-o pe ea Cel ce a fost ținut de ea. Prădat-a iadul Cel ce S-a pogorât în iad; umplutu-l-a de amărăciune, fiindcă a gustat din trupul Lui.
Și aceasta mai înainte înțelegând-o Isaia, a strigat: Iadul, zice, s-a amărât, întâmpinându-Te pe Tine jos: amărâtu-s-a că s-a stricat. S-a amărât, că a fost batjocorit; s-a amărât, că a fost omorât; s-a amărât, că s-a surpat; s-a amărât, că a fost legat. A primit un trup și de Dumnezeu a fost lovit. A primit pământ și s-a întâlnit cu cerul. A primit ceea ce vedea și a căzut prin ceea ce nu vedea.

Unde-ți este, moarte, boldul? Unde-ți este, iadule, biruința? Înviat-a Hristos și tu ai fost nimicit. Sculatu-S-a Hristos și au căzut diavolii. Înviat-a Hristos și se bucură îngerii. Înviat-a Hristos și viața stăpânește. Înviat-a Hristos și nici un mort nu este în groapă; că Hristos, sculându-Se din morți, începătura celor adormiți S-a făcut. Lui se cuvine slavă și stăpânirea în vecii vecilor. Amin.

 

Cât de mică sau de mare este o greşeală?- Cât consecinţele ei – Elena – Claudia RUSU 

88228323_10222352199096979_4851147985825824768_o

Cândva, un om „doar a mâncat” dintr-un pom din care Creatorul îi spusese că este singurul din care nu are voie să mănânce şi… a schimbat un Univers!
„Fructul oprit” şi dorul de Dumnezeu…căci omul nu a ascultat de Creatorul său şi a vrut să fie el însuşi un dumnezeu.

Nicicând Cel ce ne-a creat nu a vrut să fim altfel decât asemenea Lui, dar niciodată în locul Lui. Tânjim după Paradisul pierdut în care eram cu Tatăl nostru. Tânjim chiar şi atunci când nu ne dăm seama sau nu recunoaştem că tânjim după El: în adicţii de tot felul, în depresii şi în căutările „a ceva” care să ne dea un rost în viaţa aceasta; o „busolă” cu care să putem trece de la o zi la alta cu sens.

Sufletul îşi strigă mereu dorul de Creator dincolo de tot ce îngrămădim în exces în noi ca să îl sufocăm, să nu îl mai auzim şi ca să nu ne doară că trăim în van: mâncare, sex, alcool, droguri, shopping, job, internet, informaţie, călătorii interminabile etc.

Fugim şi iar fugim prin viaţă, doar, doar să nu ne vedem căderea sufletească, rătăcirea individuală şi globală… Dar orice cădere poate fi urmată de o ridicare sufletească, spirituală. Cum? Reîntorcându-ne la Tatăl nostru, asemenea unor fii risipitori, cu dorinţa sinceră de a-I face voia.

Nimeni nu vrea să fie ascultat şi urmat din frică. Doar tiranii vor asta. Provocarea pentru noi este aceea că Dumnezeu vrea să-L ascultăm din iubire şi nu de frica vreunei pedepse. Că de pedepsit doar noi o facem prin greşelile noastre, care au consecinţe negative asupra noastră şi a celor din jur.

Astăzi, mă gândeam câte lacrimi or fi vărsat primii oameni când s-au trezit izgoniţi din grădina Edenului, adică din proximitatea Divinităţii. Ce durere, ce jale este să simţi că L-ai pierdut pe Dumnezeu! Numai cei care au trăit aceasta pot înţelege…

Dar, nădejdea noastră este că Bunuţul ne aşteaptă încă „în pragul casei Sale”, precum acel tată pe fiul care a fugit în lume şi i-a risipit averea. Aşteaptă să ne întoarcem smeriţi şi să refacem cu El legătura de iubire şi ascultare.

Post cu sens şi folos doresc tuturor, cu speranţa şi gândul la Învierea lui Hristos, Lumina lumii!

Lect. univ. dr. Elena – Claudia RUSU 

 

Paraclisul Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghi­na

DSC_3256a

Preotul face începutul obișnuit: Binecuvântat este Dumnezeul nostru;
strana: Împărate ceresc, Sfinte Dumnezeule, Preasfânta Treime, Tatăl nostru;
preotul: Că a Ta este împărăția;
strana: Doamne miluiește (de 12 ori), Slavă, Și acum, Veniți să ne închinăm (de 3 ori),
apoi

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta; auzi-mă întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pamânt însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață, întru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

și iarăși

Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău.

Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău.

Duhul Tău Cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății.

Slavă, Și acum, Aliluia (de trei ori) și Dumnezeu este Domnul (de trei ori); apoi

Troparele, glasul al 4-lea. «Cel ce Te-ai înălțat pe Cruce»

La făcătorul de minuni preaslăvite, la ierarhul lui Hristos credincioșii cu cuget de smerenie căzând să-i strigăm: Părinte Nectarie, cu harul tău cel prea-dulce, pe toți izbăvește-ne de nevoi și necazuri, și toată boala vindec-o degrab, de la Stapânul iertare cerându-ne.

Slavă,

Dumnezeiescul har, Părinte, avându-l de-a vindeca tot beteșugul și boala, degrabă, ierarhule, rugând pe Hristos, vindecă, rugămu-ne, de întristarea cumplită, de boală, de patimă și amara durere pe credincioșii care îți cinstesc sfintele moaște, Sfințite Nectarie.

Și acum, al Născătoarei de Dumnezeu

Niciodată nu vom tăcea, de-Dumnezeu-Născătoare, a vesti noi nevrednicii puterile tale; că de nu ai fi stătut înainte, rugându-te pentru noi, cine ne-ar fi izbăvit dintru atâtea primejdii?; sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi?; de la tine, Stăpână, nu ne vom depărta, că pe robii tăi pururea îi izbăvești din toate nevoile.

apoi Psalmul 50: Miluiește-mă Dumnezeule și

CANONUL

Cântarea 1-a. Glas 8. «Apa trecând-o ca pe uscat»

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Rănit de săgeata vrăjmașului,la tine, Părinte, cu credință m-adăpostesc. Împacă-mi viața, Ierarhe, tamăduindu-mi și trupul și sufletul.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Viață-n sfințenie petrecând, sfințești totdeauna și de rele îi izbăvești, de-Dumnezeu-purtătorule Părinte, pe cei ce vin la cinstită icoana ta.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Lucrând cu puterea minunilor, alungă, Părinte, de la cei care te chemăm îndată durerea cea trupească, cu harul tău, Ierarhe Nectarie.

stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.

Ca Maica Preabunului Dumnezeu, preabună Stăpână, și de mine îndură-te și toată cumplita bântuială a nevăzutului șarpe alungă-o.

Cântarea a 3-a. «Doamne, Cela ce-ai înalțat bolta cea cerească»

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

De dureri felurite-și întristări și nevoi și de uneltirea ascunsă și năvălirile începătorului răutății păzește-i, Părinte Nectarie, pe cei ce te laudă.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Tuturor izvorăște dumnezeiescul tău cap înțelegătoarea dulceață a harului ce îl ai de Ia Hristos Dumnezeu, care ne-alungă, Părinte, amăreala patimii din suflete pururea.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

În ispite și chinuri și în cumplite dureri, Sfinte, petrecându-mi viața, la tine m-adăpostesc; să nu mă lepezi, dar, ci cu a ta cercetare dintru toată patima degrab izbăvește-mă.

stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.

Adăpostire zidirii și sprijinire fiind, cu-har-dăruită Fecioară, pe cei care caută adăpostirea ta, de vicleanul balaur îi păzește pururea și de toată sminteala lui.
Izbăvește de tot necazul și vătămarea pe cei care cer mijlocirea ta, de-Dumnezeu-purtătorule Sfinte Ierarhe Nectarie.

Caută cu milostivire, de-Dumnezeu-Născătoare prealăudată, spre necazul meu cel cumplit al trupului și vindecă durerea sufletului meu.

Preotul zice ectenia: Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, și pomenește pe cei pentru care se face paraclisul;

strana: Doamne miluiește (de 12 ori), ecfonisul: Că milostiv și iubitor de oameni; apoi

Sedealna, glasul al 2-lea. «Rugătoare fierbinte»

Izvor îmbelșugat de tămăduiri întru Duhul s-a arătat, Înțelepte, racla moaștelor tale, că vindecă pe cei ce pătimesc și sănătate și tărie dăruiește celor ce vin cu credință, Preasfinte Părinte Nectarie.

Cântarea a 4-a. «Auzit-am, Doamne, taina iconomiei Tale»

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Obștea ta, Ierarhe, neînvăluită pururi păzește-o de ispitele vrăjmașului și de tulburările acestuia.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Tuturor care suferă și îți cer ajutorul, Sfinte Nectarie, vindecare dăruiește-le risipind îndată întristarea lor.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Vindecarea cea după duh și cea după trup, slăvite Nectarie, dăruiește-le cu harul tău celor ce te laudă cu dragoste.

stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.

Preacurată, îndreaptă-mă la a pocăinței cărare pururea și năravul rău al patimii de Ia mine alungă-l cu puterea ta.

Cântarea a 5-a. «Luminează-ne pe noi»

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Cald ajutător te-a aflat ostrovul Eghinei, pentru aceea, către tine venind, se izbăvește de tot necazul și patima.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Dă-ne tuturor a trăi viață pașnică și de năvala vrăjmașului pururi netulburată, lerarhe Nectarie.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Cald apărător credincioșii tăi avându-te întru ispite, Părinte Nectarie, cu ajutorul cel de Ia tine se laudă.

stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.

Ceea ce-ai născut negrăit pe Ziditorul tău, de vătămare și toată primejdia pururi păzește-i pe cei care te laudă.

Cântarea a 6-a. «Rugăciune voi vărsa către Domnul»

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Durerea cea sufletească, Părinte, și cea trupească degrabă alin-o celor ce-ți cerem a ta rugăciune, de bucurie umplându-ne inima și ceața grelei întristări de Ia noi, ca un bun, risipindu-o.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Părinte, de încercări de tot felul și a vrăjmașului cumplită sminteaIă, de strâmtorări și nevoi și ispite, Mântuitorului pururea roagă-te să-i apere pe cei ce vin cu credință și cer mijlocirea ta.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Cu milă a cerceta totdeauna și-a păzi nu’nceta, Ierarhe, de-Dumnezeu-purtătorule Sfinte, pe credincioșii tăi care au dobândit comoară de neprețuit racla moaștelor tale, Nectarie.

stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.

Fecioară, ce-ai zămislit de Ia Duhul pe Hristos lubitorul-de-oameni, cu ocrotirea ta grabnic mă scapă de tirania vicleană a răului, și binele a-l săvârși întărește-mi, Stăpâna mea, sufletul.

Izbăvește de tot necazul și vătămarea pe cei care cer mijlocirea ta, de Dumnezeu purtătorule Sfinte Ierarhe Nectarie.

Curată, care prin cuvânt pe Cuvântul în chip netâlcuit L-ai născut în zilele din urmă, nu înceta rugându-L, ca una ce ai îndrăznire de maică.

Preotul pomenește iarăși așa cum s-a arătat după Cântarea a 3-a; ecfonisul Că milostiv, și îndată

Condacul, glasul al 2-lea. «Păzitoarea creștinilor»

Arătatu-te-ai celor căzuți ridicare și tărie, de Dumnezeu purtătorule, întru vremile de pe urmă, prin harul cel de sus, pentru aceasta și pe noi nevătămați păzește-ne de ispita vrăjmașului, trupului sănătate și sufletului iertare neîncetat de Ia Hristos, Ierarhe, cerându-ne.

Prochimenul, glasul al 4-lea. Preoții Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate și Cuvioșii Tăi se vor bucura.

stih: Răsădit în casa Domnului, în curțile Dumnezeului nostru va înflori.

Evanghelia.

Diaconul zice Înțelepciune drepți….

Din Sfânta Evanghelie de Ia loan citire (X, 9-16)

Zis-a Domnul: Eu sunt ușa; de va intra cineva prin Mine, se va mântui; și va intra și va ieși și pașune va afla. FuruI nu vine decât numai să fure și să junghie și să piardă; Eu am venit ca oile Mele viață să aibă și din belșug să o aibă. Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun își pune sufletul său pentru oi. Iar cel năimit și care nu este păstor, ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind și Iasă oile și fuge, și lupul le răpește și le risipește. Dar cel năimit fuge, pentru că este năimit și nu-i pasă de oi. Eu sunt păstorul cel bun și cunosc pe ale Mele și ale Mele Mă cunosc pe Mine; precum Mă cunoaște pe Mine Tatăl și Eu cunosc pe Tatăl; și sufletul Îmi pun pentru oi. Am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta; și pe acelea trebuie să le aduc, și vor auzi glasul Meu; și va fi o turmă și un păstor.

Slavă, glasul al 2-lea

Pentru rugăciunile lerarhului Tău, Milostive, curățește mulțimea greșalelor noastre.

Și acum,

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curațește mulțimea greșalelor noastre.

Stihira, glasul aI 6-lea. «Toată nădejdea»

stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale șterge fărădelegea mea.

Nouă stea te-ai arătat în anii cei de pe urmă Bisericii lui Hristos prin curăția vieții strălucind, Cuvioase, cu lumina harului celui dintru tine luminându-ne sufletul și gonind pururea, cu a vindecărilor străluciri, și negura vrajmașilor și întunecările bolilor; deci strigăm către tine: Nu înceta să ne izbăvești de tulburarea vicleanului și de asuprirea lui.

Preotul zice: Mântuiește, Dumnezeule, poporul Tău;

strana: Doamne miluiește (de 12 ori); ecfonis: Cu mila;

și celelalte cântări ale Canonului:

Cântarea a 7-a. «Feciorii lui Israel, strămutați din Iudeea în Babilon»

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

De dureri și ispite, de primejdii și oameni gâlcevitori și nevoi de moartea fără veste și toată-mpresurarea, Ierarhe Nectarie, pe toți cei care cinstesc icoana ta păzește-i.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Arătatu-te-ai, Sfinte Ierarhe, preagrabnic ajutător tuturor, în anii de pe urmă, și bolile cumplite vindecând celor care vin și cu credință cinstesc racla moaștelor tale.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Dumnezeiască podoabă și cunună preanouă te-a arătat Hristos ostrovului Eghinei; ci pururea aleargă căutând mijlocirea ta, și-agonisește mereu roada dragostei tale.

stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.

La cărarea cea strâmtă a poruncilor Fiului tău întoarce-mă, Stăpână, ridicându-mi din poftele deșarte ticăloasa mea inimă, ca, mântuit cu harul tău, de-a pururi să te laud.

Cântarea a 8-a. «Pe Împăratul Ceresc»

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Râul răutății care-mi cuprinde cu totul ale inimii brazde usucă-l, Părinte, cu puterea rugăciunii tale.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

A toată boala vindecător cunoscându-te, alergăm toți Ia moaștele tale și cu-a ta putere luăm tămăduire.

stih: Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Pururi păzește obștea aceasta, Părinte, cu a ta rugăciune preacaldă, dându-i, lerarhe, și darurile tale.

stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.

Tămăduiește sufletul meu, Preacurată de a șarpelui rea bântuiaIă, a nepătimirii lumină dăruindu-mi.

stih: Să lăudăm, bine să cuvântăm și să ne închinăm Domnului, cântându-l și preaînălțându-L pe El întru toți vecii.
«Pe Împăratul Ceresc pe Care ÎI laudă oștile» Îngerești, lăudați-L și preaînălțați-L întru toți vecii.

Cântarea a 9-a. «Adevărată de Dumnezeu Născătoare»

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Păzește-ne, Părinte, de toată tulburarea care ne face vrăjmașul cel nevăzut și de primejdia morții, Sfinte Nectarie.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Alungă, lerarhe, durerea sufletească și cea din trup suferință, cu harul tău, pe care-l ai de Ia Domnul, Părinte Nectarie.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

La Domnul, lubitorul de oameni, mijlocește pentru ostrovul Eghinei neîncetat și pentru țara aceasta, Sfinte Nectarie.

stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.

Cu toții lăudându-ți harul tău, Fecioară: neîncetat, ca o maică cu dragoste de fii, pe fiecare ne-acoperi, ne mângâi și ne hrănești.

apoi Cuvine-se cu adevărat

și megalinariile:

Pe luminătorul bunei-cinstiri și noua făclie a Bisericii lui Hristos, pe ocrotitorul fierbinte al Eghinei să îl cinstim cu toții, pe Sfântul Nectarie.

Bucură-te, râul nou izvorât prin dumnezeiască revărsare Bisericii, care-adăpi și vindeci cu harul cel predulce pe cei ce ți se roagă, Părinte Nectarie.

De pe înalțimea virtuților luminezi, Părinte, întru cele din urmă vremi, precum o făclie de Dumnezeu aprinsă, simțirea minții noastre, Sfinte Nectarie.

Bucură-te, grabnic izbăvitor de toată-ntristarea și vrăjmașii cei nevăzuți tămăduitorul bolilor celor care moaștelor tale sfinte se închină cu dragoste.

Bucură-te, Sfinte Nectarie, comoara Eghinei, făcătorule de minuni, lauda cea nouă, scutul Ortodoxiei, podoaba cea aleasă a cetei lerarhilor.

Sfinte lerarhe Nectarie, caută cu milă către cei care te cinstim și dă-ne, Părinte, iertare de greșale de Ia Mântuitorul cu mijlocirea ta.

A ta ocrotire n-o depărta, Sfinte lerarhe, de Ia obștea robilor tăi și plinește grabnic cererea celor care iți săvârșesc cu râvnă mereu pomenirea ta.

și aceste două tropare ale Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu

Din tine, Născătoare de Dumnezeu, Dumnezeu Cuvântul întrupându-Se negrăit, covârșești, Fecioară, Oștirea cea Cerească; ție, dar, îți aducem cântare de laudă.

Cu toate oștirile Îngerești, cu Botezătorul, cu Apostolii cei slăviți și cu tot soborul Sfinților, Preacurată, Fiului tău te roagă toți să ne mântuim.

Sfinte Dumnezeule, Preasfântă Treime, Tatăl nostru;

preotul: Că a Ta este Împărăția; apoi

Troparul Sfântului, glas întâi. «Locuitor pustiei»

Pe vlăstarul Silivriei și al Eghinei ocrotitor, ce s-a arătat în anii de pe urmă virtuții prieten adevărat, pe Nectarie să-l cinstim credincioșii, al lui Hristos dumnezeiesc slujitor, că izvorăște vindecări de tot felul celor ce cu evlavie strigă: slavă lui Hristos, Celui ce te-a slăvit pe tine, slavă Celui ce te-a făcut minunat, slavă Celuia ce lucrează prin tine tămăduiri tuturor.

Preotul zice ectenia:

Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule…,

strana: Doamne miluiește (de trei ori),

Încă ne rugăm pentru mila, viața, pacea…,

strana: Doamne miluiește (de trei ori),

Încă ne rugăm să se păzească…,

strana: Doamne miluiește (de 40 ori),

Auzi-ne pe noi, Dumnezeule…,

strana: Doamne miluiește (de trei ori),

iar preotul zice ecfonisul: Că milostiv; apoi face otpustul cel mic,

fără însă a zice Pentru rugăciunile; dupa care zicem acest

Tropar, glasul al 2-lea. «Când de pe lemn»

Tuturor ajutor întru nevoi și ocrotitor în necazuri fă-te, Nectarie, celor ce la tine cu credință vin și dumnezeieștile tale moaște, Părinte, ți le cinstesc pururea, pe care le-a slăvit Hristos cu darul minunilor, care ne alungă durerea și pace dăruiesc tuturora, și de sus iertare greșalelor.

Stăpână, primește rugăciunile robilor tăi și ne izbăvește pe noi din toată nevoia și necazul.

Toată nădejdea mea spre tine o înalț, Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub acoperământul tău.

și acest tropar, glas întâi

Pentru rugăciunile tuturor Sfinților Tăi, Doamne, și ale Născătoarei de Dumnezeu, pacea Ta dă-ne-o nouă și ne miluiește pe noi, ca un singur Îndurat.

și preotul încheie, zicând: Pentru rugăciunile.

Dumnezeului nostru slavă. Amin.

 

PROTEST GLOBAL în 14 și 15 MARTIE pentru COPIII MIHAI și MARIA, despărțiți în mod dramatic de mama lor, dr. Camelia Smicală, încă de acum 5 ani!

FINLANDA, mai 2015. Acesta a fost startul măsurilor de protecție a fraților Maria și Mihai împotriva vieții bune de acasă. Tratamente adecvate pentru criminalii periculoși, aplicate unor copii. O serie de abuzuri cu acoperire legală, care durează până astăzi. Lastensuojelu nu poate fi controlat, nu își justifică deciziile și nu se lasă condus nici de etică, nici de moralitate. După ce au fost abuzați de tatăl lor, aceasta este reacția autorităților abilitate să le ia apărarea: pedepsirea copiilor și a mamei prin măsuri de separare și instituționalizare. Într-un răstimp atât de lung, armata de specialiști de la serviciul social din Tampere nu a reușit o ameliorare a relației dintre copii și tatăl lor, și nimeni nu are de dat explicații. Maria și Mihai sunt condamnați să sufere în continuare.
FINLAND, May 2015.That’s how it started the protection measures of siblings Maria and Mihai against their good home life. Appropriate treatments for dangerous criminals, applied to children. A series of abuses with legal coverage that lasts until today. Lastensuojelu can not be controlled, doesn’t have to justify its decisions, moreover is not led by either ethics or morality. After being abused by their father, this is the reaction of the authorities empowered to protect them: punishing children and mother through separation and institutionalization measures. After so long, the army of social service specialists in Tampere has failed to improve the relationship between children and their father, and no one has to explain. Maria and Mihai are the ones condemned to suffer further.

Solidaritate pentru Dr. Camelia Smicală si copiii ei

Pe scurt , CAZUL FAMILIEI SMICALĂ:
Doamna doctor Camelia Smicală a plecat în Finlanda în 2005, s-a căsătorit cu un cetățean finlandez. După stabilirea în Finlanda, comportamentul soțului s-a schimbat radical:
  • Au fost trei tentative de omor împotriva dânsei, tentative pe care poliția finlandeză a refuzat să le cerceteze;
  • În 2007 au fost duși (mama si copiii) la o casă pentru familii agresate. Deci în cazul lor este vorba de o agresiune foarte gravă din partea fostului soț la care autoritățile finlandeze au refuzat să ia atitudine.
  • În 2007, când a fost a doua tentativă de omor, fostul soț efectiv a încercat să o sugrume, există și certificat medico-legal.
  • S-a cerut ajutorul ambasadei române când au fost duși la casa aceea de siguranță pentru familii agresate dar nu au primit niciun ajutor. Finlanda, în loc să îi apere pe ei ca și victime, i-au acuzat și efectiv măcelărit psihic timp de 10 ani.
  • În anul 2015 pe 16 mai, i-au fost luați copiii prima dată prin decizie judecătorească fără instanță, fără să fie anunțată măcar pe hotărârea care a fost dată.
  • Fostul soț s-a dus la tribunal și a spus că are de gând să fugă cu copiii din țară, total neadevărat!
  • Acuzația actuală: că are o relație prea strânsă cu copiii!!!
  • Băiatul, Mihai, este la o casă de copii. Este distrus complet. Este amenințat, este înfricoșat.
  • Iar fata, Maria, este dată într-o familie.
  • Copiii nu au voie să se vadă între ei. În această închisoare , fraților li s-a interzis să fie împreună, li s-a interzis să meargă la școală(!!!), școala fiind un drept prin legea finlandeză.
  • Nu are voie nici măcar preotul să ia legătura cu ei și nimeni din cunoscuți.
  • Acesta este infernul unei mame și a copiilor ei într-o Finlanda ce nu cadrează deloc cu imaginea pe care respectiva țară o prezintă lumii: „emancipată, civilizată, prosperă, democratică „.
  • Dar sa nu deznădăjduim. Împreună, dacă nu le putem elimina durerea, măcar îi putem alina. Mulțumim !

https://www.facebook.com/plugins/video.php?href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2F429291380558615%2Fvideos%2F245562306447533%2F&show_text=0&width=560

89621781_2955331924526848_2896431914703388672_o

Prezentare Andreea Stângă

 

51626835_312912946023121_2090760835260481536_o

Doamna Andreea Stângă: ”s-a născut la Arad, este absolventă a Facultatii de Litere, Universitatea București, cu un stagiu la Paris și absolventă a unui masterat în Suedia. Momentan auto-exilată pe o insula – Malta și axată mai ales pe artele plastice 🙂”…

46485317_279457712701978_6588691565361758208_n

Atât am obținut – cu chiu și vai – de la această minunată doamnă, care, după ce că este dăruită cu tot ce își poate dori o femeie, mai este și incredibil de modestă. Restul, completarea informațiilor, le-am subtilizat din contul de Facebook personal 😉 !

https://www.facebook.com/pg/AndreeaPopaArt/about/?ref=page_internal

O „urmăresc” de ceva timp pe doamna Stângă și mă bucură faptul că oamenii foarte valoroși sunt atât de modești și cu atât de mult bun simț! O admir și sunt fericită că a acceptat să publice poezia ”Toamna – Andreea Stângă (Popa)” în revista noastră, îmi plac desenele, arta d-nei Andreea Stângă, mă bucura spontaneitatea și inteligența comentariilor pe Facebook, eu necunoscând-o decât din acest context virtual.

Toate acestea i le-am transmis și personal, în mesaj privat 🙂

Duminica V-a din Post – a Cuvioasei Maria Egipteanca

cropped-234049.x-1.jpg

Cu cât ne apropiem de sfârșitul Postului, sfintele slujbe ne vorbesc tot mai vădit de Patimile cele mântuitoare ale Domnului. Această săptămână ne aduce aminte de căderea lui Adam și a întregului neam omenesc și apoi de pilda samarineanului milostiv, în care se oglindește această cădere și izbăvire. Cel căzut între tâlhari este omul Vechiului Testament, pe care nici Preoția, nici Legea nu l-au putut tămădui.

„Căzând Adam în tâlhăreștile gânduri, i s-a furat mintea, rănindu-se la suflet și a zăcut lipsit de ajutor. Nici preotul cel mai înainte de lege n-a luat seama la dânsul, nici levitul cel din lege nu s-a uitat la el, fără numai Tu, Dumnezeule…“ (Duminică seara).

Căzut între tâlhari este și tot omul robit de patimi prin înșelăciunea diavolească și prin călcarea poruncilor dumnezeiești:

„Eu, Stăpâne al tuturor, asemănatu-m-am celui ce a căzut între tâlhari, căzând în păcatele mele și acelea m-au rănit fără de milă; dar nu mă lăsa pe mine nevindecat Iisuse…“ (Luni la Utrenie).

Samarineanul cel milostiv, care a mântuit pe „cel mort“, nu este altul decât Mântuitorul Hristos, Care prin Patimile și moartea Sa a mântuit neamul omenesc și izbăvește de-a pururi pe fiecare din cei ce strigă către El.

„Fiind izgonit de patimi, eu ticălosul, am căzut în prăpastie… Ci Tu, Hristoase, m-ai primit și m-ai luminat cu nepătimirea și m-ai făcut împreună șezător cu Tatăl“ (Marți seara).

Între celelalte săptămâni ale postului, săptămâna a V-a ocupă un loc aparte prin cele două evenimente din cuprinsul ei: Miercurea Canonului și Sâmbăta Acatistului.

Miercuri seara, la Utrenia zilei de Joi, se citește întreg Canonul cel mare al Sfântului Andrei, care s-a citit la pavecernițele primelor patru zile din săptămâna I-a. Împreună cu Canonul se citește și Viața Preacuvioasei Maria Egipteanca, scrisă de Patriarhul Sofronie al Constantinopolului.

Pricina pentru care s-au rânduit acestea, precum arată Sinaxarul Triodului, este că se apropie de sfârșit postul și pentru ca oamenii să nu slăbească ostenelile și luptele cele sufletești și să nu părăsească viețuirea cu nevoință și smerenie.

Marele Andrei, prin istoriile Canonului cel Mare, pomenind faptele cele bune ale oamenilor drepți, precum și întoarcerea celor răi, face pe oameni mai viteji și mai îndrăzneți ca să stea tare împotriva vrăjmașilor, iar Sf. Sofronie, prin povestirea cea desfătată și frumoasă, de asemenea îi întărește și-i îndeamnă spre Dumnezeu, ca să nu cadă și să nu deznădăjduiască de sunt căzuți în păcat, că mare este bunătatea și milostivirea lui Dumnezeu față de cei ce se întorc cu tot sufletul de la păcatele făcute, precum se vede în Viața Sfintei Maria Egipteanca.

Condacul Canonului este un puternic îndemn la trezvie și grijă pentru răspunsul cel înfricoșat:

„Suflete al meu, suflete al meu! Scoală, pentru ce dormi? Sfârșitul se apropie și vrei să te tulburi! Deșteaptă-te dar, ca să se milostivească spre tine Hristos Dumnezeu, Cel ce este pretutindenea și toate le plinește“.

La Utrenia sâmbetei, se citește în patru răstimpuri Acatistul Bunei Vestiri, în chip sărbătoresc și cu repetarea de mai multe ori a primului condac, anume alcătuit în cinstea acestei prăznuiri:

„Apărătoare Doamnă, pentru biruință mulțumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi robii tăi. Ci ca aceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăvește-ne din toate nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-Te Mireasă, pururea Fecioară!“.

Prăznuirea aceasta s-a rânduit pentru pomenirea și cinstirea biruințelor câștigate de creștini cu ajutorul minunat al Maicii Domnului. Întâi împotriva sciților și perșilor, a doua oară împotriva saracinilor și a treia oară împotriva agarenilor, care cu nenumărate oști, pe mare și pe uscat, asediaseră Constantinopolul. Patriarhul, împreună cu clerul și credincioșii, a făcut privegheri și rugăciuni neîntrerupte și procesiuni cu sfintele icoane și îndeosebi cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care n-a întârziat să-și arate puterea Sa nebiruită. Pentru că oștile păgânilor, mult mai numeroase decât ale creștinilor, au fost biruite de istov, iar corăbiile lor înecate de furtună, s-a rânduit această prăznuire de „mulțumire pentru biruință“ către ”Ceea ce are stăpânire nebiruită”.

Condacul întâi, „Apărătoare Doamnă“, alcătuit de patriarhul Serghie cu acest prilej, ne aduce aminte de-a pururi și ne dă încredere în ajutorul cel mare și grabnic al Preacuratei împotriva tuturor vrăjmașilor văzuți și nevăzuți.

Duminica a V-a ne pune înainte o nouă pildă de înaltă sfințenie, și anume pe Prea Cuvioasa Maica noastră Maria Egipteanca.

Dacă Sfântul Ioan Scărarul, din duminica trecută, este icoana vieții călugărești și a oamenilor care merg spre mântuire cu hotărâre, fără abatere sau întoarcere de la calea cea bună, ca omul care cunoaște bine ținta călătoriei,

Sfânta Maria Egipteanca este icoana celor care se abat sau rătăcesc de la calea mântuirii, a celor care călătoresc cu poticniri și căderi, dar nu mai puțin, și acestora le stă în putință să se ridice la cea mai înaltă sfințenie, precum ne-o dovedește minunata viață a Cuvioasei Maria Egipteanca.

Precum ne-o arată și numele, patria Cuvioasei Maria a fost Egiptul, și anume, orașul cel mare al Alexandriei, iar Cuvioasa a trăit în primele veacuri creștine, între anii 340-420.

După cum ea singură povestește, tinerețea și-a petrecut-o în cele mai urâte fapte de stricăciune și desfrânare. Odată, văzând niște corăbii plecând spre Ierusalim, pentru praznicul Înălțării Sfintei Cruci, a plecat și ea cu un grup de tineri, nu pentru a se închina, ci pentru că avea prilej să-și împlinească și mai mult nesăturata poftă a desfrânării.

Ajunsă la Ierusalim, după o călătorie plină de păcate, a voit și ea să intre cu lumea ce se grăbea la închinarea Sfintei Cruci, dar n-a putut intra mai departe de pridvorul bisericii, oricât s-a silit, pentru că o oprea o putere nevăzută.

Abia atunci s-a trezit în ea simțământul vinovăției și al păcătoșeniei în care se găsea. Văzând aproape icoana Maicii Domnului, înalță o rugăciune plină de căință și zdrobire sufletească, și, simțindu-și inima puțin alinată, încearcă din nou să intre în biserică și acum nu o mai oprește nici o putere.

Se închină cu mare umilință la Sfânta Cruce a Domnului și la ieșire din nou înalță o rugăciune fierbinte către Maica Domnului și aude un glas care o îndeamnă să treacă Iordanul, în pustie.

După un scurt popas în Biserica Sf. Ioan Botezătorul de la Iordan, unde se învrednicește de împărtășirea cu Sfintele Taine, trece în pustie, hotărâtă să înceapă o viață nouă. Într-adevăr, viața pe care o duce de aici înainte până la sfârșitul vieții este mai presus de puterile omenești.

Patruzeci și șapte de ani a trăit în pustie cu două pâini și jumătate, pe care le luase din Ierusalim la plecare, chinuită de foame, de sete, arsă de soarele zilei și înghețată de frigul nopții, hărțuită necontenit de duhurile necurate.

În cele din urmă, din dumnezeiasca rânduială, se întâlnește cu Cuviosul Zosima, care îi va aduce Sfânta Împărtășanie înainte de moarte și care va povesti viața Cuvioasei, așa cum a aflat-o din gura ei.

După cei patruzeci și șapte de ani de nevoință în pustie, Cuvioasa Maria se aseamănă mai mult cu îngerii decât cu oamenii: când se roagă, plutește în văzduh, merge pe apă ca pe uscat, cunoaște gândurile altora și vede cele de departe și cele viitoare ca și cum ar fi de față.

Prin două lucruri ne uimește Cuvioasa la începutul schimbării vieții ei: hotărârea neclintită de a începe o viață nouă și ruperea desăvârșită cu păcatul. Păcatul este robie, mântuirea – eliberare. Nu există mântuire în țara păcatului. Poporul evreu, ca să ajungă în pământul făgăduinței a trebuit să iasă mai întâi din robia Egiptului; fiul risipitor numai întors la casa părintească a fost pus în drepturile cele dintâi.

Cuvioasa Maria nu în Egipt, locul păcatului, ci departe, în pustia Iordanului, s-a eliberat de păcat și s-a sfințit. Deci pentru a începe o viață nouă, cu Hristos, trebuie să o curmăm desăvârșit cu păcatul. Nu putem pune început bun dacă nu urâm păcatul din adâncul sufletului.

Fericitul Augustin, care în tinerețe dusese și el o viață păcătoasă, se ruga cu mare căință:

„Doamne, ajută-mi să Te iubesc, așa cum mai înainte am iubit păcatul“.

Aceasta este prima învățătură din viața Cuvioasei Maria, pe care se cade să nu o uităm. Dacă vrem să reușim ceva cu rugăciunea, cu postul și cu celelalte nevoințe creștinești, trebuie să ieșim din Egipt și să mergem în Ierusalim, să luăm Crucea, să trecem Iordanul și să ne sălășluim în pustie. Să ne ocupăm adică de păcat, să ne sălășluim în pământul nepăcătuirii, cu hotărârea nestrămutată de a face voia lui Dumnezeu.

Dacă această hotărâre nu este ușor de luat, apoi adevărata greutate abia acum începe: cei patruzeci și șapte de ani de pustie, izbăvirea de tirania patimilor care ne chinuiește chiar și după ce ne-am lepădat de ea.

Sf. Maria se afla în pustie, în foame și sete, nu vedea și nu auzea pe nimeni, și totuși, șaptesprezece ani a fost chinuită ca de foc de gândurile cele păcătoase, de aducerile aminte curvești, de cântecele și de bețiile în care trăise.

De unde înțelegem, după cum am văzut și la fiul cel desfrânat, că păcatul este cel mai mare vrăjmaș al sufletului nostru. E unealta diavolului, diavolul însuși, care cu fățărnicie și vicleșug, cu minciună și cu răutate, își ascunde dușmănia împotriva omului până ce îl prinde în lațul obișnuinței cu păcatul. Abia atunci își arată toată ura de moarte împotriva noastră, nu ne cruță, ne chinuiește și nu vrea să plece decât cu sufletul nostru în muncile iadului.

De aceea, toți Părinții ne îndeamnă necontenit să fugim de mușcătura viperei, de prima experiență a păcatului, de curiozitatea de a gusta din otrava cu care ne momește cel viclean. Cine fuge de păcat va scăpa de războiul cel cumplit care urmează și de care nu este sigur că va scăpa cu zile. Cine poate avea voința și hotărârea Mariei Egipteanca?

Într-adevăr, când ne gândim la viața ei, la luptele și la răbdarea ei, ne cuprinde spaima și cutremurul. Calea ei ni se pare că întrece orice putere omenească. Așa este, dar nu este alta. Otrava păcatului nu se poate tăia cu apă de flori, trebuie leacuri puternice; nu cu jumătăți de măsură, ci cu luptă pe viață și pe moarte.

Părinții Patericului au o vorbă: „Dă voință și ia putere“ și alta: „Dă sânge și ia duh“. Ești neputincios, dar Mântuitorul a venit pentru cei slabi și pentru cei bolnavi. „Voiești să fii sănătos?“ ne întreabă El. Trebuie să vrei din toată inima, dă voință și iei putere. Iei putere să rabzi necazurile, să te împotrivești vrăjmașului, să nu cazi în luptă, că fără osteneală nu este mântuire; trebuie să dai sânge ca să iei duh.

Darul întărește puterile slăbănogite de păcat, vindecă rănile sufletești, dar ceea ce am stricat prin voia noastră, singuri trebuie să îndreptăm prin spovedanie curată, prin căință sinceră și prin fapte bune, prin post și rugăciune. Dacă ne-a plăcut mincinoasa dulceață a păcatului, se cade să gustăm și amărăciunea cea dulce a leacului.

Așa cum bolnavul rabdă operație, tăiere, leacuri amare, știind că acestea îi aduc mult dorita sănătate, așa cum răbdăm ostenelile postului în nădejdea că degrabă se apropie Paștile cele luminoase și vesele, tot așa să răbdăm și pătimirile cele curățitoare de păcat și mântuitoare, care ne învrednicesc de bucurie neîntreruptă și de Paștele cel veșnic, de strălucirea, mângâierea și odihna celor ce s-au ostenit în necazuri și în toate felurile de chinuri.

Pomenirile săptămânii au strânsă legătură cu ele și un adânc înțeles duhovnicesc.
Așa cum altădată Constantinopolul, cetatea cea împărătească, era asediată de neamurile barbare, ca să o jefuiască, tot așa și în viața aceasta pământească, și mai ales în vremea nevoințelor duhovniceşti, cetatea cea împărătească a sufletului este asediată de agarenii și saracinii cei nevăzuți, ca să o jefuiască de bogăția virtuții și să o arunce în moartea păcatului.

Avem însă, Apărătoare tare și nebiruită, pe Preacurata Maică a lui Dumnezeu, Care de-a pururi ne izbăvește din toate nevoile.

Și chiar dacă se întâmplă vreodată, când coborâm de la Ierusalim la Ierihon – când adică neglijăm virtutea și ne irosim în grijile cele lumești să cădem între tâlharii cei nevăzuți și să ne lase „mai mult morți“ -, avem nădejde în milostivirea cea fără de margini a Celui ce, nu din Samaria, ci din Născătoarea de Dumnezeu, a venit pentru mântuirea noastră.

Pilda Prea Cuvioasei Maria Egipteanca ne întărește și ne dă nădejde. Și ea căzuse și fusese jefuită de tâlharii draci, dar s-a izbăvit cu puterea Crucii și cu ajutorul Maicii Domnului, cea Grabnică și Puternică Ajutătoare.

„Toate săltările trupului înfrânându-ți cu ostenelile sihăstrești, ți-ai arătat vitează înțelepciunea sufletului tău, că poftind să vezi Crucea Domnului, te-ai răstignit singură pe tine lumii, tu cea vrednică de cântare…“

„Ceea ce mai înainte erai plină de tot felul de întinări, te-ai arătat aleasă lui Hristos, prin pocăință urmând vieții îngerești și cu arma Crucii calci în picioare pe demoni. Pentru aceasta te-ai arătat mireasă a Împărăției cerului, Marie prealăudată“ (Condacul).

Părintele Petroniu Tănase

Paraclisul salvării sufletelor din iad de către cei șapte Arhangheli: Mihail, Gavril, Rafail, Varahil, Evgudil, Uriil și Salataiil

sfintii-arhangheli

Un paraclis este o slujbă de rugăciune specifică pentru cei vii (spre deosebire de parastas, care este o slujbă pentru cei adormiţi). Cel mai adesea, această rugăciune este adresată Maicii Domnului, dar poate fi folosită pentru a cere mijlocirea oricărui alt sfânt. Trăsătura distinctivă a paraclisului este includerea unui canon de rugăciune către sfântul a cărui mijlocire este cerută. Paraclisul poate fi slujic de sine-stătător sau, într-o formă uşor scurtată, împreună cu Vecernia. Este potrivit pentru a fi slujit la orice vreme de necaz.

maxresdefault

Dacă este Preot, el face obişnuitul început: Binecuvântat este Dumnezeul nostru… Apoi:
Împărate ceresc…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…,

PreotulCă a Ta este împărăţia…, Doamne miluieşte (de 12 ori). Slava… Si acum…

Dacă nu este preot atunci: În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Archangels

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne miluieşte (de 12 ori). Slavă… Şi acum…

Veniţi sa ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.

Veniţi sa ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.

Veniţi sa ne închinăm şi să cădem la însuşi Hristos, Împăratul si Dumnezeul nostru.

 După care, Psalmul 142:

Doamne, auzi rugăciunea mea, asculta cererea mea, intru credincioşia Ta; auzi-mă, intru dreptatea Ta. Sa nu intri la judecata cu robul Tău, ca nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu si viata mea o calcă in picioare; făcutu-m-a sa locuiesc in întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul in mine si inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, ca a slăbit duhul meu. Nu-ti întoarce fata Ta de la mine, ca sa nu mă asemăn celor ce se pogoară in mormânt. Fa sa aud dimineaţa mila Ta, ca la Tine mi-i nădejdea. Arata-mi calea pe care voi merge, ca la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, ca la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă sa fac voia Ta, ca Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun sa mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viata. Intru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fa bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei si pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, ca eu sunt robul Tău.

Dumnezeu este Domnul şi s-au arătat nouă. Bine este cuvântat, cel ce vine întru numele Domnului (de 3 ori).

Apoi troparele acestea, glasul al 4-lea:

Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu nevoinţă să alergăm noi, păcătoşii si smeriţii, si sa cădem cu pocăinţă, strigând dintru adâncul sufletului: Stăpână, milostiveşte-te spre noi si ne ajuta; sârguieşte ca pierim de mulţimea păcatelor; nu întoarce pe robii tai in desert, ca numai pe tine te avem ajutătoare. (de doua ori)

Slavă… Si acum…

Niciodata nu vom tăcea noi nevrednicii, a vesti puterile tale, Născătoare de Dumnezeu, ca de nu ai fi statut tu rugându-te pentru noi, cine ne-ar fi izbăvit dintru atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit pana acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, ca tu mântuieşti pe robii tai pururea din toate nevoile.

Apoi Psalmul 50:

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, si după mulţimea indurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos ma spală de fărădelegea mea si de păcatul meu mă curăţeşte. Ca fărădelegea mea eu o cunosc si păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit si rău înaintea Ta am făcut, ca sa fii îndreptăţit intru cuvintele Tale si sa biruieşti când vei judeca Tu. Ca iată intru fărădelegi m-am zămislit si in păcate m-a născut maica mea. Ca iată adevărul ai iubit; cele nearătate si cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curăţi; spăla-mă-vei si mai vârtos decât zăpada ma voi albi. Auzului meu vei da bucurie si veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fata Ta de către păcatele mele si toate fărădelegile mele şterge-le. Inima curata zideşte intru mine, Dumnezeule si duh drept înnoieşte intru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fata Ta si Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine. Da-mi mie bucuria mântuirii Tale si cu duh stăpânitor ma întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege caile Tale, si cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-ma de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta. Ca de ai fi voit jertfa, ti-as fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă si smerita Dumnezeu nu o va urgisi. Fa bine, Doamne, intru bunăvoirea Ta, Sionului, si sa se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul si arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău vitei.

PSALMUL 95:

1.Cântaţi Domnului cântare nouă, cântaţi Domnului tot pământul.
2. Cântaţi Domnului, binecuvântaţi numele Lui, binevestiţi din zi în zi mântuirea Lui.
3. Vestiţi între neamuri slava Lui, între toate popoarele minunile Lui;
4. Că mare este Domnul şi lăudat foarte, înfricoşător este; mai presus decât toţi dumnezeii.
5. Că toţi dumnezeii neamurilor sunt idoli; iar Domnul cerurile a făcut.
6. Laudă şi frumuseţe este înaintea Lui, sfinţenie şi măreţie în locaşul cel sfânt al Lui.

7. Aduceţi Domnului, seminţiile popoarelor, aduceţi Domnului slavă şi cinste; aduceţi Domnului slavă numelui Lui.
8. Aduceţi jertfe şi intraţi în curţile Lui. Închinaţi-vă Domnului în curtea cea sfântă a Lui.
9. Să tremure de faţa Lui tot pământul. Spuneţi între neamuri că Domnul a împărăţit,
10. Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti; judeca-va popoare întru dreptate.
11. Să se veselească cerurile şi să se bucure pământul, să se zguduie marea şi toate cele ce sunt întru ea; să se bucure câmpiile şi toate cele ce sunt pe ele.
12. Atunci se vor bucura toţi copacii pădurii, de faţa Domnului, că vine, vine să judece pământul.
13. Judeca-va lumea întru dreptate şi popoarele întru adevărul Său.

Dumnezeu este Domnul si S-a aratat noua, bine este cuvantat cel ce vine in Numele Domnului! ( se zice de 3 ori pe glasul al doilea).

Urmatoarele trei Tropare pe glasul al 4-lea:

I. Catre Sfintii Arhangheli MIHAIL, GAVRIL, RAFAIL, VARAHIL, EVGUDIL, URIIL SI SALATAIIL acum sa ne rugam noi smeritii sis a strigam din tot sufletul zicand: Sfinti Voievozi ai ostirilor ceresti ajutati-ne noua si tuturor dreptmaritorilor crestini salvand din iad toate sufletele celor oropsiti care au ajuns la chinuri grele.

II. Din tot sufletul nostru de crestini sa strigam catre Sfintii Arhangheli pentru a ne apara de vrajmasii vazuti si nevazuti, dar si pentru a salva sufletele rudelor noastre din toate chinurile iadului.

III. Binecuvantate sa fie intru toti vecii Sfintele Ostiri ceresti conduse de Arhanghelii MIHAIL, GAVRIL, RAFAIL, VARAHIL, EVGUDIL, URIIL SI SALATAIIL caci pot apara si vindeca pe toti crestinii iubitori de Dumnezeu dar ne si pot salva sufletele rudelor sau ale tuturor crestinilor din toate categoriile iadului.

Slava Tatalui, si Fiului si Sfantului Duh. Si acum si in vecii vecilor. Amin.

PSALMUL 96

1. Domnul împărăţeşte! Să se bucure pământul, să se veselească insule multe.
2. Nor şi negură împrejurul Lui, dreptatea şi judecata este temelia neamului Lui.
3. Foc înaintea Lui va merge şi va arde împrejur pe vrăjmaşii Lui.
4. Luminat-au fulgerele Lui lumea; văzut-a şi s-a cutremurat pământul.
5. Munţii ca ceara s-au topit de faţa Domnului, de faţa Domnului a tot pământul.
6. Vestit-au cerurile dreptatea Lui şi au văzut toate popoarele slava Lui.
7. Să se ruşineze toţi cei ce se închină chipurilor cioplite şi se laudă cu idolii lor.
8. Închinaţi-vă Lui toţi îngerii Lui; auzit-a şi s-a veselit Sionul
9. Şi s-au bucurat fiicele Iudeii, pentru judecăţile Tale, Doamne.
10. Că Tu eşti Domnul Cel Preaînalt peste tot pământul; înălţatu-Te-ai foarte, mai presus decât toţi dumnezeii.
11. Cei ce iubiţi pe Domnul, urâţi răul; Domnul păzeşte sufletele cuvioşilor Lui; din mâna păcătosului îi va izbăvi pe ei.
12. Lumină a răsărit dreptului şi celor drepţi cu inima, veselie.
13. Veseliţi-vă, drepţilor, în Domnul şi lăudaţi pomenirea sfinţeniei Lui!

CANONUL SFINTILOR ARHANGHELI

CÂNTAREA I

IRMOS: Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea egiptenilor scăpând, israeliteanul striga: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Stih: Sfintilor Arhangheli ajutati-ne noua dreptmaritorilor crestini si salvati sufletele adormitilor din toate categoriile de chinuri ale iadului.
Fiind inconjurati de multe ispite si cautand scapare, din multele noastre nevoi, catre Voi Sfintilro Voievozi strigam pentru a ne ajuta pe noi toti, dar si sufeletele care sint in grelele chinuri ale iadului.

Stih: Sfintilor Arhangheli ajutati-ne noua dreptmaritorilor crestini si salvati sufletele adormitilor din toate categoriile de chinuri ale iadului.

Toti sintem tulburati de multe ispitiri venind de la potrivnicii nostri, de aceea alergam la voi preaminunatilor Voievozi Ceresti, ca sa izbaviti pe toti cei care sint in toate categoriile de chinuri din adincurile iadului.

Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

La voi cautam protectie si izbavire, Sfintilor Arhangheli, caci multe duhuri sint care nu se supun Domnului Dumnezeu si ne impiedica pe noi in toate zilele cu lucrarea lor nedreapta, ispitind pe toti crestinii spre a-i duce in locurile intunecoase cele de nedescris.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Necajiti sufleteste si trupeste sintem noi crestinii, de aceea cerem ajutorul Sfintilor Arhangheli si al tuturor sfintilor ingeri si ai cetelor ceresti ca sa izgoneasca duhurile rele din intunericul d epe unde au venit spre a nu mai ispiti omenirea cu lucrarea lor.

CÂNTAREA a III-a

IRMOS: Doamne Cel ce ai făcut cele de deasupra Crugului ceresc şi ai zidit Biserica Ta, Tu pe mine mă întăreşte, Unule Iubitorule de oameni.

Stih:Sfintilor Arhangheli ajutati-ne noua dreptmaritorilor crestini si salvati sufletele adormitilor din toate categoriile de chinuri ale iadului.

Aparatori ai crestinilor si al intregii comunitati sinteti Voi, Sfinti Arhangheli, impreuna cu ostirile voastre ceresti cele minunate, preabinecuvantate, drept pentru care va rugam sa ne ajutai si pe noi si pe toti urmasii nostri dar si pe cei care au trecut la cele vesnice.

Stih: Sfintilor Arhangheli ajutati-ne noua dreptmaritorilor crestini si salvati sufletele adormitilor din toate categoriile de chinuri ale iadului.

Conlucratori in Sfanta Imparatie a Cerurilor fiind impreuna cu toti sfintii, ajutati-ne pe noi la lucrarea cea buna si sfanta, cat si pe urmasii nostri cei binecuvantati, spre a salva tot ce poate din grelele chinuri ale imparatiei intunericului.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Sfintii Ingeri slujeau lui Iisus in timpul misiunii Sale divine, de propovaduire a sfintei Evanghelii pe pamint, iar voi Sfintilor Arhangheli, ajutati-ne pe noi acum si pe toti cei ce va cer ajutor spre a salva sufletele din adancurile de nedescris ale intunericului.

Si acum si purururea si in vecii vecilor. Amin.

Binecuvantatii ucenici ai Domnului Iisus ii vedeau pe Sfintii Ingeri in jurul Mantuitorului si acest adevar a fost scris de sfintii Apostoli in sfintele lor lucrari crestine.

Stihiri, glasul al 2-lea:

I. Sfintilor Arhangheli MIHAIL, GAVRIL, RAFAIL, VARAHIL, EVGUDIL, URIIL SI SALATAIIL impreuna cu ostirile ingeresti pe care cu cinste le conduceti, aparati-ne pe toti care sintem impresurati de duhuri rele, alunga-le departe de noi.

II. Cautati cu milostivire catre noi care sintem Robii Tai, si indeptati-ne pe noi pe calea cea buna si sfanta, iar pe cei adormiti salvati-i din iad.

ECTENIA MILEI (SE CITESTE DE CU EVLAVIE ORI SE CANTA)

I. Miluieste-ne pe noi, Dumnezeule, dupa mare mila Ta, te rugam auzi-ne si ne miluieste!
II. Doamne miluieste (de 3 ori)!
III. Pentru intarirea si reunificarea intregii biserici crestine de peste tot pamantul in una soborniceasca si apostoleasca biserica, Domnului sa ne rugam.
IV. Doamne miluieste (de 3 ori)!
V. Inca ne rugam pentru toti fratii nostri, pentru toti cucernicii, si dreptmaritorii crestini, si pentru toti cei de fata (Numele celor pomeniti), pentru sanatatea si mantuirea lor.
VI. Doamne miluieste (de 3 ori)!

ECFONIS

Ca milostiv si iubitor de oameni esti Doamne dumnezeule, si Tie Slava inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Amin.

SEDEALNA

Cei ce santeti Voievozi ai ostirilor ceresti, si stati inaintea Sfantului Tron Divin, aparati-ne d etoata lucrarea cea rea a duhurilor intunecate, aparati-ne de toate bolile si de toti dusmanii nostri vazuti si nevazuti.

CANTAREA IV

IRMOS: Am auzit Doamne Taina randuielii Tale, am inteles lucrurile Tale si am preaslavit dumenzeirea Ta.

Stih: Sfintilor Arhangheli ajutati-ne noua dreptmaritorilor crestini si salvati sufletele adormitilor din toate categoriile de chinuri ale iadului.

Conducand ostile ceresti puteti indeplini misiuni sfinte dar sa si salvati sufletele adormitilor din toate categoriile de chinuri ale iadului.

Stih:Sfintilor Arhangheli ajutati-ne noua dreptmaritorilor crestini si salvati sufletele adormitilor din toate categoriile de chinuri ale iadului.

Pe toti cei botezati in numele tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, care au ajuns la cele vesnice si au ajuns la chinuri ajutati-i sa scape cu rugaciunile si milosteniile celor binecuvantati, dar si mila cereasca a Domnului Iisus Hristos.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Tot felul de daruri minunate si tot felul de vindecari precum si multe inspiratii sfinte ne puteti da noua crestinilor de acum caci cu credinta va iubim duhovniceste.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Zid si liman de izbavire esti pentru noi crestinii sint ostile ingeresti ce sint conduse cu strasnicie de marii Arhistrategi MIHAIL, GAVRIL, RAFAIL, VARAHIL, EVGUDIL, URIIL SI SALATAIIL care ne pot ajuta pe noi, dar si pe cei care au trecut la cele vesnice si nu au ajuns la ceruri.

CANTAREA V

IRMOS: Lumineaza-ne pe noi Doamne cu poruncile Tale, si cu Lumina Ta divina, pacea Ta da-ne-o noua, Unule iubitorule de oameni.

Stih:Sfintilor Arhangheli ajutati-ne noua dreptmaritorilor crestini si salvati sufletele adormitilor din toate categoriile de chinuri ale iadului.

In lucrarea voastra cea minunata impreuna cu a ingerilor din Ostirile voastre cele ceresti ne puteti da noua mare ajutor, umpland sufletele noastre de bucurie.

Stih:Sfintilor Arhangheli ajutati-ne noua dreptmaritorilor crestini si salvati sufletele adormitilor din toate categoriile de chinuri ale iadului.

Daruri mari au adus Sfintii Arhangheli si Sfintii Ingeri oamenilor, ca multi au fost izbaviti de la moarte, de boli cumplite si din robia altora, dar si din grele munci ale iadului.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Din porunca Divina, Sfantul Arhanghel Mihail, s-a aratat cu sabia scoasa in fata lui Valaam care vazandu-l a cazut d efrica cu fata la pamnint.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Sfantul Arhanghel Rafael Voievodul Ostirii Ingerilor Vindecatori l-a insotit pe Tobie pina al Media a izbavit-o pe Sara, fata lui Raguel de un demon, a legat duhul cel rau, a inlesnit casatoria lui Tobie cu Sara, si l-a invatat pe acesta cum sa-si tamaduiasca tatal, apoi i-a spus:

Bun lucru e a binecuvanta pe Dumnezeu, si preainalt Numele Lui si a vesti slavind faptele Lui.

Taina Regelui se cuvine sa o pastrezi , iar lucrurile lui Dumnezeu, este de lauda sa le vestesti. Faceti binele si raul nu va ajunge.

CANTAREA VI

IRMOS: Rugaciunea mea voi varsa catre Domnul si Lui voi spune necazurile mele, ca s-a umplut sufletul mea de greutati si viata mea de iad s-a apropiat, si ca Iona ma rog Tie: Dumnezeule din stricaciune scoate-ma.

Stih:Sfintilor Arhangheli ajutati-ne noua dreptmaritorilor crestini si salvati sufletele adormitilor din toate categoriile de chinuri ale iadului.

Firea noastra cea plina de pacate poate fii izbavita prin lucrarea sfintilor Arhangheli asa cum a izbavit pe Isaac de la jertfire.

Stih:Sfintilor Arhangheli ajutati-ne noua dreptmaritorilor crestini si salvati sufletele adormitilor din toate categoriile de chinuri ale iadului.

Mari minuni au facut si mai pot face Sfintii Ingeri si Arhangheli asa cum a fost arsa jerfa lui Manoe, ori cum a fost salvata Manastirea Dochiarului de la innundatie.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Slavind pe Dumnezeu toate Ostirile Ceresti impreuna cu Sfintii Arhangheli canta:Sfant, Sfant, Sfant e Domnul Savaot, plin este cerul si pamintul de marirea Ta, iar noi aici pe planeta frumoasa ne rugam pentru a fii izbavite sufletele de la chinurile vesnice.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Sfantul Ierarh Ioan Gura de Aur stand la masa cu 12 oameni a vazut un tanar foarte frumos pe care l-a intrebat:

– Ia spune tinere cum te cheama? Iar tanarul acela fiind un Inger a zis: Numele meu este MINUNAT si s-a ridicat in Sfanta Imparatie a Cerurilor, drept pentru care si noi dorim sa fie salvate cat mai multe suflete din stapanirea iadului.

ECTENIA SALVĂRILOR SFINTE:

Cu pace Domnului sa ne rugam: Doamne miluieste.

Pentru pacea de sus si pentru salvarea rudelor noastre, din chinurile iadului, Domnului sa ne rugam.

Doamne miluieste.Pentru ca sa ne trimita noua Domnul Dumnezeu un Sfant Inger vindicator spre a ne salva toate rudele noastre, din adancurile iadului,

Domnului să ne rugăm: Doamne miluieste!

Pentru alungarea tuturor duhurilor rele din trupuril noastre si din sufletele noastre, Domnului sa ne rugam: Doamne miluieste!

Pentru toti robii lui Dumnezeu care au trecut la cele vesnice si sint in chinurile iadului, pentru scoaterea lor din acea stare, Domnului sa ne rugam: Doamne miluieste (12 ori).

ECFONIS

Ca milostiv si iubitor de oameni esti Doamne Dumnezeule si Tie Slava iti inaltam Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

PROCHIMEN (glasul al 2-lea)

Cel ce faci pe ingerii Tai, duhuri sip e slugile Tale para de foc, miluieste-ne pe noi.

Stih: Inchinati-va Domnului toti Ingerii Lui, inchinati-va Domnului toate puterile Lui.

Fratilor!

Voiesc sa va duc aminte voua celor ce ati stiut odata toate acestea, ca Domnul după ce a izbavit pe poporul Sau, din pamantul Egiptului, a pierdut dupa ceea pe cei ce nu au crezut. Iar pe Ingerii care nu si-au pazit vrednicia si au parasit locasul lor, i-a pus la pastrare sub intuneric, in lanturi vesnice, spre judecata zilei celei mari. Tot asa Sodoma si Gomora si cetatile dimprejurul lor care in celasi chip ca acesta s-au dat la desfranare si au umblat dupa trup strain, stau inainte ca pilda, suferind pedeapsa focului vesnic. Asemenea deci si acestia visand, pangaresc trupul si hulesc maririle (ceresti).

Dar Lihail Arhanghelul cand se impotrivea diavolului, certandu-se cu el pentru trupul lui Moise, nu a indraznit sa aduca judecata de hula ci a zis:” Sa te certe pe tine Domnul!”

Acestia insa defaima, cele ce nu cunosc, iar cele ce – ca dobitoacele necuvantatoare stiu din fire, intru acestea isi gasesc pieirea.

Pace Ție…

Si Duhului Tau. Aliluia. Aliluia. Aliluia.

PROCHIMEN (glasul al 7-lea)

Asculta Doamne si vezi pe poporul nostrum cel dreptcredincios.

Stih: Laudati pe Domnul, toate slugile Lui, laudati-L pe El toate puterile Lui.

EVANGHELIA

Intelepciune drepti din Sfanta Evanghelie de la Matei(Matei 28:2-8) sa ascultam:

Şi iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer şi venind, a prăvălit piatra şi şedea deasupra ei. Şi înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. Şi de frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau şi s-au făcut ca morţi. Iar îngerul, răspunzând, a zis femeilor: Nu vă temeţi, că ştiu că pe Iisus cel răstignit Îl căutaţi. Nu este aici; căci S-a sculat precum a zis; veniţi de vedeţi locul unde a zăcut. Şi degrabă mergând, spuneţi ucenicilor Lui că S-a sculat din morţi şi iată va merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veţi vedea. Iată v-am spus vouă. Iar plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică şi cu bucurie mare au alergat să vestească ucenicilor Lui.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Parinte, Cuvinte si Duhule Sfinte, Treime Sfanta curateste multimea pacatelor noastre.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Pentru rugaciunile Sfintilor Arhangheli MIHAIL, GAVRIL, RAFAIL, VARAHIL, EVGUDIL, URIIL SI SALATAIIL si ale tuturor Ostirilor Ceresti, ale tutror sfintilor si a Sfintei Fecioare Maria curateste Doamne multimea pacatelor noastre si salveaza din adancurile iadului pe toti.

Stih: Miluieste-ma Dumnezeule dup amare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale curateste faradelegile noastre.

Urmatoarele trei Tropare pe glasul al 6-lea:

I.Sfintilor Arhangheli MIHAIL, GAVRIL, RAFAIL, VARAHIL, EVGUDIL, URIIL SI SALATAIIL nu ne lasati pe noi ajutorului omenesc caci dusmani vazuti si nevazuti sint foarte fatarnici si vicleni.

II.Toti crestinii care alearga spre al vostru ajutor nu-i lasati in necazuri ci aparatii cu puterea voastra cea cereasca si cu toti ingerii din sfintele voastre Ostiri ceresti.

III.Sfintilor si preaminunatilor Arhangheli MIHAIL, GAVRIL, RAFAIL, VARAHIL, EVGUDIL, URIIL SI SALATAIIL car econduceti cu maiestrie Ostirile Ingeresti va rugam sa salvati din chinurile iadului pe toti cei care sint in acele munci amarnice.

Slava Tatalui, si Fiului si Sfantului Duh.Si acum si in vecii vecilor. Amin.

CANTAREA VII

IRMOS: Tinerii care au mers oarecand in Babilon cu credinta in Preasfanta Treime, vapaia cuptorului au calcat-o cantand: Dumnezeul Parintilor nostri, Bine esti cuvantat.

Stih:Sfintilor Arhangheli ajutati-ne noua dreptmaritorilor crestini si salvati sufletele adormitilor din toate categoriile de chinuri ale iadului.

Cand Domnul Iisus a fost prunc, Imparatul Irod a vrut sa-l ucida, insa Domnul Savaot a pus un sfant inger ca sa-l instiinteze pe dreptul Iosif Protectorul. Sfantul Inger s-a dus la el si a spus: „Scoala Iosife, ia pruncul sip e fecioara si fugi in Egipt”, iar acuma va rugam sa salvati sufletele chinuitilor din toate treptele iadului.

Stih:Sfintilor Arhangheli ajutati-ne noua dreptmaritorilor crestini si salvati sufletele adormitilor din toate categoriile de chinuri ale iadului.
In vedenie s-au aratat Sfintii Arhangheli preminunatilor parinti pustnici si ierarhi, aratandu-le a doua venire a Domnului Iisus Hristos.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Inger de intarire a venit la Domnul Iisus Hristos cand era in gradina Ghetseimani si plangea cu lacrimi de sange, spre a-L intari Dumnezeieste iar noi cerem ajutor ingeresc spre a salva toate sufletele care sint chinuite in adancurile iadului.
Si acum si pururea si in veci vecilor. Amin.

Sfintele Personalitati ceresti care s-au vazut la mormantul Domnului Iisus Hristos au lovit pe starjeri cu energia lor cea sfanta, lasandu-i ca morti iar femeile mironosite le-au vorbit cu demnitate cereasca si credinta si sfanta nadejde.

CANTAREA VII

IRMOS: Pe Imparatul Ceresc sa-L laudam noi credinciosii si sa I ne inchinam cantandu-I si Preainaltandu-L intru toti vecii.

Stih:Sfintilor Arhangheli ajutati-ne noua dreptmaritorilor crestini si salvati sufletele adormitilor din toate categoriile de chinuri ale iadului.

Sfantul Ierarh Nifon al Constantiei a vazut in vedenie pe Sfintii Arhangheli impreuna cu ostirile lor cele minunate iat noi ne rugam cu smerenie ca sa fie salvate toate sufletele din toate categoriile de chinuri al intunecatului iad.

Stih: Sfintilor Arhangheli ajutati-ne noua dreptmaritorilor crestini si salvati sufletele adormitilor din toate categoriile de chinuri ale iadului.

In timpul vechilui testament o intreaga ostire asiriana (a fostului regat sirian) a fost taiata de Sfantul Arhanghel Mihail cu ingerii din Sfanta sa ostire cereasca iar noi ne rugam ca sa fie alungate toate duhurile rele care inspira omenirea la rautati.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Binecuvantam pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, pe intreaga Dumnezeire vesnica, pe toate Sfintele Ostiri Ceresti impreuna cu toti cei din ceruri care ne apara pe noi si pot salva din iad pe toti oropsitii.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Sa laudam pe Sfintii Arhangheli si pe Sfintele lor Ostiri ceresti pentru apararea, intrajutorarea, vindecarea si izgonirea tuturor vrajmasilor nostrii vazuti si nevazuti.

CANTAREA IX

IRMOS: Cu adevarat pe Tine te marturisim Preasfanta Treime ca esti Dumnezeirea cea adevarata si vrednica de preamarire intru toti vecii.

Stih:Sfintilor Arhangheli ajutati-ne noua dreptmaritorilor crestini si salvati sufletele adormitilor din toate categoriile de chinuri ale iadului.

Minunatilor Arhangheli impreuna cu preaminunatele si sfintele Personalitati Ceresti ajutati-ne si salvati pe cei din iad, pentru rugaciunile celor binecuvantati din Ceruri si de pe Pamant.

Stih:Sfintilor Arhangheli ajutati-ne noua dreptmaritorilor crestini si salvati sufletele adormitilor din toate categoriile de chinuri ale iadului.

Inimile voastre se pot umple de bucurie vazand ajutorul vostru si al tuturor Ostirilor Ceresti dat pentru noi si pentru toti cei care il iubesc pe Dumnezeu si ne straduim sa intelegem pe toate cele bune dandu-ne seama de chibzuinta voastra cea cereasca.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Stand in fata Dumnezeirii Tale, Sfintii Arhangheli isi acopera fetele cu aripile lor cele sfinte datorita marii straluciri Divine iar noi auzind acestea sa ne smerim si sa cerem iertarea pacatelor noastre.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin

CATAVASIE

O Prealuminatilor Voievozi ai Sfintelor Ostiri Ceresti fiti buni si Ingaduitoari cu noi crestinii. Indrumati-ne , aparati-ne , vindecati-ne si faceti tot ce este bine pentru ridicarea noastra duhovniceasca si pentru salvarea celor oropsiti din toate chinurile iadului.

LAUDELE SFINTILOR ARHANGHELI (glasul al 6-lea)

I. Cu ce cantari de laude vom incununa noi crestinii pe Sfintii Arhangheli care asculta de poruncile Divine, aratandu-se celor alesi si indreptandu-le calea spre bine (2 ori).

II. Cu ce podoabe de cantari vom incununa pe toti Sfintii Arhangheli care slujesc necontenit dumnezeirii cantand cantece rasunatoare de slava sfanta (de 2 ori).

III. Cu ce mangaietoare cantari vom incununa pe marii Arhistrategi care cu cea mai mare cinste si demnitate ii apara pe crestini de toate relele si de toti dusmanii?

IV. Cu ce flori duhovnicesti vom incununa pe Sfintii Arhangheli MIHAIL, GAVRIL, RAFAIL, VARAHIL, EVGUDIL, URIIL SI SALATAIIL pe soboarele si Ostirile lor care necontenit fac lucrare spre apararea noastra si lauda Domnului Dumnezeu dar si pentru salvarea tuturor chinuitilor din iad.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Veniti toti pamantenii sa aducem laude Sfintilor Arhangheli care se roaga, ne apara, ne vindeca ori ne indruma pe noi impreuna cu toate Ostirile lor cele minunate si binecuvantate de Atotputernicul Domn Savaot.

DOXOLOGIA (SLAVOSLOVENIA)

Slava Tie, Celui ce ne-ai aratat noua lumina!

Slava intru cei de sus lui Dumnezeu sip e pamant pace, intre oameni bunavoire.
Laudamu-Te , bine Te cuvantam, ne inchinam Tie, slavimu-Te, iti multumim Tie, pentru slava Ta cea mare.

Doamne Imparate Ceresc, Dumnezeule, Parinte Atotiitorule, Doamne Fiule, Unule nascut si Duhule Sfinte.

Doamne Dumnezeule, mieluselul lui Dumnezeu, Fiul Tatalui, Cel ce ridici pacatul lumii, miluieste-ne pe noi.

Primeste rugaciunea noastra, Cel ce sezi de-a dreapta Tatalui si ne miluiesti pe noi. Ca Tu esti Unul Sfant, Tu esti Unul Domn Iisus Hristos, intru slava lui Dumnezeu Tatal. Amin.

In toate zilele bine te voi cuvanta si voi lauda numele Tau in veac si in veacul veacului. Invredniceste-ne Doamne, in ziua aceasta fara de pacat sa ne pazim noi.

Bine esti cuvantat Doamne dumnezeul parintilor nostril si laudat si preamarit este numele Tau in veci. Amin.

Fie doamne mila Ta spre noi, precum am nadajduit si noi intru Tine.

Binecuvantat esti Doamne, invata-ma indreptarile Tale. ( de 3 ori).

Doamne scapare Te-ai facut noua in neam si neam; eu am zis;” Doamne miluieste-ma, vindeca sufletul meu ca am gresit Tie! Doamne catre Tine am scapat, invata-ma sa fac voia ta, ca Tu esti Dumnezeul meu. Ca la Tine este izvorul vietii, intru lumina Ta, vom vedea lumina. Tinde-Ti mila Ta celor ce te cunosc pe Tine”.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi! (de 3 ori).

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

TROPARUL SFINTILOR ARHANGHELI(glasul al 4-lea)

Mai marilor voievozi ai Ostirilor Ceresti, rugamu-va pe voi, noi nevrednicii sa ne acoperiti pe noi cu acoperamintul aripilor slavei voastre celei netrupesti, pazindu-ne pe noi cei ce cadem cu deadinsul si strigam: Izabaviti-ne din nevoi ca niste mai mari voievozi peste cetele puterilor fara de trup.

RUGACIUNE CATRE SFINTII ARHANGHELI

Sfintilor Arhangheli MIHAIL, GAVRIL, RAFAIL, VARAHIL, EVGUDIL, URIIL SI SALATAIIL si toti care santeti in Imparatia Cerurilor sub directa comanda a Dumnezeirii impreuna cu toate Ostirile voastre, rugati-va pentru noi, aparati-ne, ajutati-ne, tamaduiti-ne de toate bolile noastre, inspirati-ne la tot lucrul cel bun si bineplacut Domnului Dumnezeu. Iar dupa o viata plina de fapte bune, mijlociti sa ajungem si noi in Sfanta Imparatie a Cerurilor, unde sa avem un loc vesnic si impreuna cu voi, sfintele Ostiri Ceresti, impreuna cu Maica Domnului si cu toti sfintii sa cantam: Slava intru cei de sus lui Dumnezeu. Amin.

Plânsurile Sfântului Efrem Sirul – Plânsul de Duminică seara

Sf-Efrem-Sirul

Rugăciuni pe care le rostesc cei ce vor să-și schimbe voia lor cea plecată către patimi și dezmierdări

Ca înaintea înfricoșatului Tău Divan, Doamne, stând eu, osânditul, și mustrarea lucrurilor mele și hotărârea Ta cea dreaptă dată mie văzând, care mă leapădă pe mine, ticălosul, de la Sfântă fața Ta, în muncile cele nesuferite; și ca și cum atunci ai vrea să-mi grăiești mie, eu acum strig cu cutremur și cu lacrimi: Drept ești, prea-drepte Judecătorule, și dreaptă este judecata Ta; că dintr-însa nu m-am nedreptățit.

Bunilor, Preasfinților îngeri, picați asupra mea lacrimi, că eu pe sine-mi nu m-am miluit, mila lui Dumnezeu trecând-o cu vederea. Deci cu adevărat după dreptate mă pedepsesc. Când Domnul a pus mila Sa înaintea mea, eu, necugetând, nicidecum nu luam în seamă aceasta, și cu dreptate acum se întoarce de la mine.

Atunci dar vor grăi cu urgie îngerii: Acum nu este vreme de pocăință, ci de răsplătire. Mângâierea acum a slăbit, pocăința și lacrimile sunt nelucrătoare, iar muncile se înmulțesc. Suspinurile cele neîncetate nu sunt auzite, ci acum tânguirea este nesfârșită.

Acum du-te și ia-ți răsplătirea cea amară și cumplită a lucrurilor tale, arzându-te ca o materie necurată, aprinzând gheena cea nestinsă a fiarei celei neadormite, a viermelui celui amar. Ca un fiu al întunericului desfătează-te. Ca unul ce ai iubit întunericul cel veșnic, îndulcește-te de fețele cele negre, pentru că ai urât lumina cea de-a pururea vecuitoare. Acolo va fi plânsul cel neîncetat și scrâșnirea dinților cea prea-dureroasă.

Vai mie, vai mie, suflete al meu, ticăloase, gol fiind cu totul de faptele cele bune. Cum vei vedea pe Judecătorul cel nemitarnic, arhanghelii stând și slujindu-i, pământenii goi înainte stând, toți tremurând de înfricoșatul Scaun al Făcătorului tuturor; că judecată fără de milă este acolo celor ce nu au lucrat aici milă.

Vai mie atunci, suflete prea-necăjite! Dar nu va fi glas și auzire. Căci toate se vor preschimba în altele, și chipul lor trist, și faptele. Fiindcă al optulea veac îl vom începe. Veșnic se vor veseli drepții, veșnic se vor munci ceilalți. Pentru că pe Dumnezeul tuturor nu L-am veselit. Dar nici acelea nu sunt precum par a fi. Și de lipsă este ca de aici să strigăm către Dumnezeu și oamenilor să le vestim: Chezașii Tăi sunt Cuvioșii.

Vestesc Ție, Doamne, toate, și iartă pe netrebnicul robul Tău. Să nu treci cu vederea ticăloasa mea rugăciune; mâinile mele întinate le întind, să nu mă lepezi pe mine, cel încărcat cu patimi; ci caută spre mine cu iubire de oameni și cu blândă milosârdia Ta.

Pe sine-mi cu dezmierdările de tot m-am spurcat și frumusețea sufletului am necinstit-o. Cugetelor celor trupești am robit și stăpânirea mea cea mai dinainte am pierdut-o. Pe vrăjmașul l-am ascultat sfâtuindu-mă și pe idolii patimilor în suflet i-am închipuit. Poftele pântecelui le-am desăvârșit și strălucirea minții am înnegrit-o.

În cinste de fiime adevărată fiind, dobitoacelor celor fără de minte m-am asemănat, și frică strașnică și cutremur mă ține pe mine, mai înainte văzând tăierea morții venind nearătat asupra tuturor și pe sine-mi fiind neîndreptat.

Dintru adâncuri strig către Tine, Doamne, și cad înaintea Ta cu lacrimi: Fii milostiv și iubitor de oameni mie, celui ce spre Tine am nădejdile mele; fă-mă ca să scap de urgia osândirii ce va să fie acolo; binevoiește ca sufletul meu cel împietrit mult născător de fapte bune să se arate înaintea Ta; gândurile mele cele neroditoare scutură-le în focul Sfântului Tău Duh; să nu mă tai pe mine ca pe pomul cel neroditor și în focul cel nestins să mă trimiți; să nu mă arăți materie și paie ale văpăii iadului, ci ca pe niște grâu, Dumnezeul meu, bagă-mă în hambarul Tău.

Genunchiul inimii mele îmi plec eu, ticălosul, neîndrâznind a căuta la Ceruri; primește rugăciunea gurii celei spurcate, Cel ce ești fără de păcat, unule Ziditorule. Împărat fiind al tuturor și atotputernic, pe împotrivnicul și tiranul Veliar surpându-l, din toate felurile fărădelegilor mele izbăvește-mă.

Prăznuiesc îngerii și muritorii văzând întoarcerea mea. Am trecut cu vederea poruncile Tale cele de viață purtătoare; m-am amăgit cu fapte urâte; să nu Te îngrețoșezi de mine, prea-bunule Stăpâne, izbăvește-mă de robia celui rău și viclean.

Cu frică a inimii Te rog pe Tine, Cel ce cu voia m-ai zidit pe mine de Dumnezeu lucrat și Care cu multe m-ai îmbogățit pe mine în dar; și Care m-ai iubit foarte, încât pentru mine Te-ai întrupat și moarte ai suferit.

Acum nepomenitor m-am arătat eu, ticălosul, de atâta dragoste a Ta, Izbăvitorule, cu totul rob făcându-mă dezmierdărilor și trupul și sufletul pângărindu-le. Totdeauna strig: Am păcătuit, și de a lucra cele cumplite nu încetez. Acum osândit stau, bunule, ci dă-mi mie lăsare răutăților, ca un Dumnezeu milostiv și îndurat.

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Maica lui Dumnezeu, ușă cerească și chivot, mântuire întemeiată te-am câștigat pe tine. Mântuiește, mântuiește-mă, Stăpână, în dar.

Legiuni de îngeri în Ceruri de multe ori suspină pentru mine, ca nu cumva să răpească fără de veste sufletul meu și să merg în curgerile focului.

Legiuitori Apostoli înfricoșați, șezând pe scaune împreună cu Judecătorul, îngeri cu paloșe prea-într-armați și înfiorători vor despărți inimile păcătoșilor. Atunci se va tângui toată suflarea, că nu vor avea margini, vai, muncile cele cumplite.

Apucă mai înainte pe toate acestea, suflete, urmând tânguirea desfrânatei. Izbăvește-mă atunci, Mântuitorule, de înfricoșata groază a muncilor celor înfiorătoare. Pe Tine te laudă neîncetat Heruvimii și Serafimii cei ce în patru chipuri se poartă. Cetele cele cerești slujindu-Ți, Te laudă pe Tine, Treime întru o unime.

Lumină nenăscută ești, Părinte, și împreună fără de început ai pe Fiul Tău, de-a pururea împreună vecuitor ai pe Duhul Tău, Care dăruiește tuturor suflare de viață, ca un milostiv, și milosârd, și bun.

Cu rugăciunile Mucenicilor, ale Proorocilor, ale Apostolilor, ale Cuvioșilor și ale Ierarhilor, primește și glasurile noastre. Părinte mai presus de Ceruri, Doamne, slavă Ție, Căruia Ți se cuvine slava și stăpânirea, împreună cu Preasfântul, bunul și de viață făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Plânsurile Sfântului Efrem Sirul – Plânsul de Sâmbătă seara

Sf-Cuv-Efrem-Sirul-3-721x1024

Rugăciuni pe care le rostesc cei ce vor să-și schimbe voia lor cea plecată către patimi și dezmierdări

Acum, încă și astăzi, cu fața rușinată și în pământ plecată, îndrăznesc să grăiesc către Stăpânul îngerilor și Ziditorul tuturor; iar eu sunt pământ și cenușă; ocară oamenilor și defăimare norodului; vierme, cu adevărat, și nu om, mustrat și prihănit fiind, cu totul prea dureros și de mâhniciune plin.

Cum voi căuta către bunătatea Ta, Stăpâne? Cu ce fel de inimă, cu ce fel de conștiință? Ce fel de limbă necredincioasă și întinată voi îndrăzni să mișc? Și cum voi face începutul mărturisirii mele?

Peste măsura eu, ticălosul, am întărâtat numele Tău și mai presus decât curvarul am viețuit curvește. Că pe cel ce este întru mine după chipul Tău l-am întinat, netrebnicindu-l, și glasul poruncilor Tale nu l-am păzit.

A căror păcate ale mele lăsare voi cere mai întâi eu, păcătosul? A celor întru cunoștință, cu neasemănare neiertate, ori a celor întru călcările de sfintele Tale porunci, ori a celor întru împreună învoirile cu gândurile cele rele și viclene?

Știu, Doamne, că, pentru multele întinări ale sufletului meu și pentru necurăția mea, nu sunt vrednic de înfricoșata Ta chemare. Nu pot sta întru rugăciune înaintea Ta; nu pot să caut și să privesc la înălțimea Cerului, căci cu poftele cele necuvioase ușa deschizând-o și dobitocești și fără de rânduială porniri uneltind, pe ticălosul meu suflet cu patimile l-am întinat.

Miluiește-mă Doamne, că sufletul meu s-a înecat în marea dezmierdărilor celor amare; și cu urâta socoteală haina sufletului meu am mânjit-o; și toată mintea mea s-a frământat de gândurile dracilor; și prin toate lucrurile și gândurile mele am amărât și de-a pururea amărăsc bunătatea Ta, iar pe vrăjmașul meu care se luptă cu mine de-a pururea îl trag către mine și îl slujesc.

Conștiința îmi mustră gândirea mea. Îmi rușinez fața mea. Însumi de sine-mi osândit sunt mai înainte de judecata cea gătita mie. Înverșunarea ce este întru mine mă biruiește, că de-a pururea în noroiul lăcomiei pântecelui mă tăvălesc; scrisă pe stâlp este reaua mea petrecere, că de-a pururea dezmierdările mă înnegurează; spre osânda îmi este goliciunea mea, că de-a pururea reaua putoare a patimilor mă mânjește, de-a pururea cu gândurile spurcate mă întinez.

Din pruncie m-am făcut vas al păcatului celui de stricăciune făcător, și acum, în fiecare zi auzind de judecată și de răsplătire, nu voiesc să stau împotriva poftelor trupului care se oștesc împotriva sufletului meu, ci totdeauna eu, ticălosul, întru cunoștință păcătuiesc, totdeauna mă amăgesc, totdeauna mă robesc, totdeauna mă biruiesc. Pentru aceasta sărac și urât, Doamne, și pustiu de darul Tău mă fac.

Vai mie, Doamne, că îndelungă răbdarea Ta rău am cheltuit-o! Vai mie, că întru mulți ani am scârbit pe Duhul Tău cel Sfânt! Vai mie, că vremea vieții mele a trecut întru toată deșertăciunea!

Ci, Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, să nu dai la arătare păcatele și rușinoasele mele lucrări cele urâte în priveliștea a toată lumea, înaintea tuturor îngerilor și a oamenilor, spre rușinea mea și spre osânda veșnică; că pricinuitor sunt a toată rușinea și osânda.

Cum voi plânge orbirea sufletului meu! Cum voi plânge atâta necunoștință a mea! Cum voi plânge voirea mea cea așa de pătimașa și nepocăită! Astăzi nevoitorii se odihnesc cu mângâierea Sfântului Duh, iar eu mă tulbur, socotind sărăcia mea cea din lenevire.

Astăzi se veselesc cei cărora li se descoperă de către Dânsul cele tainice, iar eu mă rușinez că de toată fapta cea bună străin am crescut. Astăzi se bucură cei ce văd de la Dânsul vistieriile răsplăților lor, iar eu plâng cu amar ca m-am alăturat cu dobitoacele cele fără de minte și m-am asemănat lor. Gol m-am făcut eu, ticălosul, cu a mea trândăvie, fiindcă străin sunt de cei ce întru rugăciune și întru priveghere s-au nevoit.

Caută spre mine, Stăpâne, cu milă, dintru înălțimea Ta cea sfântă. Vezi neîndreptarea sufletului meu celui netrebnic și, cu judecățile care știi miluindu-mă, îndreptează-mă. Ca înaintea sfântului Scaun al slavei Tale stând, ca atingându-mă de prea-curatele Tale picioare, așa mă rog și mă cuceresc cu inima zdrobita:

Miluiește-mă, Milostive, pe mine, făptura Ta; întoarce-mă pe mine în dar cu darul Tău. Știu că toate le poți și cu neputință Ție nimic nu-Ți este. Să nu aștepți voirea mea cea stricată, că nu am osârdie spre a mă îndrepta pe sine-mi.

Plângeți pentru mine, toată firea cea văzută și cea nevăzută, cel ce întru păcate și în patimi de tot am îmbătrânit. Plângeți pentru mine, cel ce sunt întreg-înțelept pentru cei ce mă văd, iar în lăuntru de-a pururea curvesc.

O, suflete muncit, s-a apropiat dezlegarea ta cea din trup! Pentru ce te veselești întru privirile cele străine de tine, de care o să te lași și de care o să te lipsești? Gândește-te la cele pe care le-ai lucrat, cum și ce sunt: cu cine ți-ai petrecut zilele lucrării și ale plugăriei.

Pe cine ai veselit cu lupta ta, ca să-ți vină în întâmpinare în ceasul ieșirii tale; pe cine ai veselit întru alergarea ta, ca să fii odihnit în livada sa; și pentru cine ai muncit în dar, sau întru privegheri te-ai ticăloșit, ca să-ți iasă înainte cu bucurie; pe cine ți-ai făcut prieten în veacul ce va să fie, ca să te primească voios; în ce fel de țarina te-ai tocmit și ce plată va să-ți dea ție; cu ce nevoințe ai veselit pe Domnul, pe Născătoarea de Dumnezeu, pe Sfinți, pe vecinii tăi.

Trezvește-te, suflete ticăloase, ca să nu te afli în ceasul despărțirii în scârbe și în suspinuri; ca să nu plângi fără de folos în vecii vecilor. Vor veni atunci acestea toate în mintea ta și vei zice întru sine-ți, plângând și jeluindu-te cumplit: Eu pe acestea în fiecare ceas, pe toate mi le-am amintit, însă nu m-am îngrijit de a mea mântuire.

Vezi, Stăpâne Hristoase, Mântuitorule, izvoarele lacrimilor mele și zdrobirile și suspinurile nevrednicului meu suflet; și să vină peste mine mila Ta, mai înainte de a veni Judecata cea înfricoșată să mă ia nepregătit și rușinat.

Trimite-mi putere mai presus de puterea mea, ca să mă întoarcă pe mine și să viez întru cuvioșie și dreptate, după sfântă voia Ta. Sfințește-mi inima mea, care s-a făcut peșteră și lăcaș al dracilor.

Sfințească-se peste mine înfricoșatul și prea-sfântul Tău nume. Nu am fost eu odată pe pământ. Și Ți s-a părut Ție, întru multe îndurările Tale, a mă plăsmui întru pântecele maicii mele; și m-am născut, cu mila Ta, învrednicindu-mă a mă face vas darului Tău; și mi-ai dăruit mie luminarea duhovniceștii cunoștințe. Iar eu, leneșul și păcătosul, am lepădat și lepăd dăruirile darului Tău.

Deci de ce fel de iertare sunt vrednic eu, ticălosul, cerând îndurare, Doamne, căci nu am mărturisire curată? Că de multe ori m-am făgăduit Ție să mă pocăiesc, și mincinos al făgăduinței m-am făcut.

De multe ori m-ai miluit, și eu iarăși m-am lepădat. De multe ori m-ai ținut, și eu iarăși m-am întors. De multe ori m-ai înviat, și eu iarăși am căzut. Pentru aceasta hotărârea eu o aduc asupra mea și mărturisesc că sunt vrednic de toată munca și pedeapsa.

De câte ori ai plinit darul Tău cel mângâietor, iubitorule de oameni, prisosind cu bucurie, iar eu pururea Te întărât pe Tine! De câte ori ai desăvârșit asupra mea darul Tău, și ai săturat foamea mea, și setea mea ai răcorit-o! De câte ori ai luminat gândirea mea cea întunecată și ai adunat din înșelare gândurile mele! De câte ori ai îmbogățit sărăcia mea și ai gonit putrejunea mea, iar eu, ticălosul, totdeauna lepăd bogăția Ta.

Cu totul mă spăimântez și mă cutremur, acestea gândindu-le. Cu totul întru adâncul îndoielii mă cufund, nimic vrednic către darea de răspuns nu am eu, ticălosul. De câte ori mi s-a făcut mie darul Tău, Stăpâne, cale a vieții, și luminare, și bucurie nepovestită! De câte ori s-a făcut întru inima robului Tău înțelepciune, și frumusețe, și putere, negrăită înălțime și laudă, și bucate mai dulci decât mierea în gura robului Tău!

Cum voi povesti darurile cele ce mi s-au dat mie de la darul Tău, Doamne, pe care eu, ticălosul, le-am lepădat și le lepăd pentru lenevirea mea? De nenumărate pedepse fiind vrednic, de nenumărate daruri m-ai umplut pe mine, păcătosul; iar eu, ticălosul, cu cele împotrivnice îți răsplătesc.

Ci Tu, Doamne – ca Cel ce firesc ai noianul îndelungii răbdări și adâncul milosârdiei – să nu mă părăsești, ca să nu fiu tăiat ca smochinul cel neroditor; să nu Te grăbești a ma secera pe mine crud și fără de vreme din viață; să nu mă iei pe mine ne-gata fiind; să nu mă ridici pe mine mai înainte, până nu îmi voi aprinde candela; să nu mă iei pe mine neavând îmbrăcăminte de nuntă; ci, ca un bun și iubitor de oameni, miluiește-mă, și-mi dăruiește mie ani spre pocăință.

Să nu pui sufletul meu gol jalnică mustrare înaintea înfricoșatului si nemitarnicului Tău Divan; ci, ca un iubitor de oameni, milostivește-Te spre mine, Doamne, cel sărac cu sufletul, cel jalnic, cel gol, cel neputincios, cel leneș, cel spurcat, cel curvar, cel trândav, cel împietrit, cel afundat, cel rușinat, cel păcătos, cel neîndrăzneț, cel fără-de-răspuns, cel osândit, cel nevrednic, cel vrednic de toată pedeapsa și munca.

Dacă dreptul abia se mântuiește, apoi eu, cel păgân și păcătos, cum mă voi arăta? Dacă strâmtă și necăjită este calea care duce la viață, apoi cum eu, netrebnicul, care mă împătimesc de dezmierdări și desfrânez, mă voi învrednici mântuirii?

Dacă prin multe necazuri se moștenește de cei vrednici împărăția Cerurilor, atunci cum eu, cel fără de minte, voi dobândi moștenirea și odihna cea veșnică?

Vai mie, suflete netrebnice! Scurtă este viața, repede trece vremea, către moarte trimițând. Ce răspuns vei da, întru cunoștință păcătuind? Cum vom răbda mustrarea? Ce fel de cutremur ne va lua, când vom auzi acea amară și plină de plâns tăgăduire: «Nu vă știu pe voi.»?

Pe voi toți vă rog, Sfinți ai lui Dumnezeu, soliți pentru mine, păcătosul și prea-micul. Vărsați, rogu-vă, cererea voastră pentru mine către înduratul Dumnezeu, ca să întoarcă sufletul meu din iadul în care s-a pironit de patimile cele de necinste, ca să strălucească sfântul Său dar întru dânsul și să-mi lumineze gândirea cea întunecată; ca să mă fac prea-osârduitor și vrednic de pocăință, cu puterea sfintelor voastre rugi.

Ci Tu, Doamne, Mântuitorul meu, Fiule al adevăratului Dumnezeu, Tu, precum știi, precum voiești, pentru singură bunătatea Ta, în dar mă întoarce de la răutatea ce este întru mine și de la pierzare, și pune întru mine fapta bună cea frumoasă, deznădejdea sufletului meu izgonind-o.

La mila Ta năzuiesc eu, rănitul. Primește suspinurile mele ca pe lacrimile desfrânatei. Să nu mă urăști pe mine pentru întinăciunile cele multe ale păcatelor mele. Știi, Stăpâne, lesne-alunecarea firii omenești. Adu-ți aminte că din tinerețe se pleacă gândirea omului cu sârguință spre cele rele și viclene. Adu-ți aminte că Tu singur ești curat, și fără prihană, și nespurcat.

Miluiește-mă pe mine, Cel ce ești din fire bun, și milostiv și milosârd. Biruiește împietrirea mea și fă însuți, precum știi, îndreptarea; că mă tiranisesc de obiceiul meu cel rău și viclean; că neputincios sunt cu trupul, și cu sufletul, și cu cunoștința; că s-a stins vremea mea; că s-au stins întru deșertăciuni zilele mele.

Mi se apropie sfârșitul căii și însumi sunt nerâvnitor spre îndreptarea de sine-mi. Și deschide-mi mie, Stăpâne, ușa milei Tale și să nu mi-o încui pe dânsa, ca să bat cu nevrednicie.

Întinde-mi mie mână de ajutor întru noianul patimilor și al dezmierdărilor care mă înviforează. Dă-mi mie vreme de pocăință și chip de mântuire. Căci dacă nu vei face Tu, Doamne, câte eu voiesc, neputincioase și lesne de stricat sunt acelea; câte eu apuc nefolositoare și nedesăvârșite se fac.

Iată, Doamne, vezi împotrivirea vrăjmașilor și nepuținta firii noastre. Până când îți întorci fața Ta de la mine? Până când se va înălța vrăjmașul meu asupra mea? Întoarce, Doamne, izbăvește sufletul meu din lucrarea lui cea rea; căci peste tot mă rănesc și el stă râzând de mine.

Mântuiește-mă pentru mila Ta și nu pentru lucrurile mele; căci rele și viclene sunt. Adu-Ți aminte, Doamne, că milele Tale din veac sunt, peste cei păcătoși întinzându-se. Căci, dacă vei privi la fărădelegi, ca și cum nu aș fi voi pieri.

Să nu biruiască trândăvia și nebunia mea iubirea Ta de oameni cea nemărginită. Să nu mă rânduiești de-a stânga cu caprele pe mine, cel iute la păcat, cel ticălos, cel nevrednic de milă. Să nu mă judeci pe mine, Stăpâne, ca pe un rob netrebnic și rău, și viclean, nici să mă pierzi pe mine cu cei ce-Ți zic Ție «Doamne, Doamne» și nu fac voia Ta.

Primește, Stăpâne, și auzi spurcata și nevrednica mea cerere, Cel ce mântuiești pe toți cei ce nădăjduiesc întru Tine, Cel ce nu Te întorci dinspre cererea păcătoșilor, Cel ce dai mâna celui ce zace jos.

Povățuiește-mă pe mine la frica Ta. Dă-mi mie lacrimi de umilință, pocăință spre mântuire aducând, căci către Tine am ridicat ochii cei gânditori ai sufletului meu; căci către Tine, Doamne, m-am îndreptat din pântecele maicii mele; și să nu mă lepezi pe mine de la fața Ta, că multe sunt îndurările Tale peste cei ce cheamă numele Tău întru adevăr; că bine ești cuvântat în vecii vecilor. Amin!

Plânsurile Sfântului Efrem Sirul – Plânsul de Vineri seara

Sf-Cuv-Efrem-Sirul-detaliu-768x1024

Rugăciuni pe care le rostesc cei ce vor să-și schimbe voia lor cea plecată către patimi și dezmierdări

Suflet necăjit se apropie la Tine, Sfinte Stăpâne, și cu lacrimi vorbește Ție pentru vrăjmașul cel pierzător, și cu smerenie cade, rugându-se Ție pentru împotrivnicul ce îl necăjește pe el.

Deci, de vreme ce cu îndrăznire vine la Tine, auzi-l pe dânsul degrabă și, alergând la Tine cu dorire, cercetează-l pe el cu sârguință. Dacă-l vei trece cu vederea pe dânsul, necăjit fiind, va pieri; dacă vei zăbovi a-l auzi pe el, înconjurat fiind, se va pierde.

Iar dacă pentru îndurările Tale îl vei cerceta pe dânsul, se va afla; dacă îl vei căuta pe dânsul, se va mântui; dacă îl vei auzi pe el, se va împuternici. Să nu îl treci cu vederea pe dânsul, ca să nu îl apuce vrăjmașul, căruia i-ai dat carte de despărțire și pe care l-ai alungat.

Să nu pomenești întărâtările mele cele prea-rele cu care am întărâtat darul Tău, o, Stăpâne milostive, și să nu îmi faci după lucrurile mele, ci mai vârtos dăruiește-mi mie, păcătosului, puțină vreme, ca să aflu răgaz de pocăință adevărată, iubitorule de oameni, bunule.

A suferit darul Tău multă mulțime de păcate și nelegiuiri ale tinereților mele și acum ar suferi și lepădarea, întărâtarea și obrăznicia. Eu însumi știu, Doamne, că Te-ai jurat asupră-Ți că nu voiești moartea păcătosului, ci mai vârtos să se întoarcă și să-l viezi pe dânsul, să se mântuiască de păcatele lui cu îndurările Tale.

Darul Tău, Stăpâne, iubitorule de suflete, totdeauna biruiește cu ale sale milostiviri și îndurări, ca să miluiască și să mântuiască pe cei ce Te doresc pe Tine. El îmi cercetează inima mereu și, de va afla odihnă, intrând va locui întru dânsa; iar de nu o va afla pe dânsa curată, se depărtează îndată.

Și iarăși îndurările Tale îl silesc pe el a veni și a mă cerceta pe mine, nevrednicul; iar eu, ticălosul, sunt de bună voie întors, iar nu după fire. Mă aflu pururea înalt-cugetător, molatic și viclean.

Nu-mi păzesc mintea, din trândăvie, și vrăjmașul îmi pune în minte gânduri de viclenie, necurată desfrânare, frumusețe femeiască îmi îndulcește mintea și-mi întinează sufletul meu, și de multe ori întru fărădelegile mele de mai înainte mă aflu, zăcând ca într-o mlaștină în gândurile cele spurcate.

Și venind darul Tău, întru inima mea află rea putoare, pentru gândurile cele spurcate, și îndată se depărtează, neaflând intrare să intre și să se sălășluiască întru mine precum voiește. Spală inima mea cu dulceață luminoasă, ca să-mi vin întru simțire, că m-a cercetat pe mine și nu a aflat intrare, ca așa să caute a o îndulci pe dânsa.

Și știu că, de către însăși milosârdia silindu-se să mă miluiască, nu se va depărta de la mine cu totul. Milele și îndurările Tale se propovăduiesc pretutindeni prin Evanghelii, și prin Apostoli, și prin toate scripturile Sfinților Părinți și Dascăli.

Eu – știind pilda curvarului, primirea lui Manase, a tâlharului, a lui Zaheu, a vameșului, a desfrânatei, a Cananeencei, a aceleia ce îi curgea sânge, a slăbănogului, a orbului, a fiicei lui Iair, a tuturor celor mai înainte scriși – venind către Tine, mă rog să-mi deschizi milostivirile Tale și să mă primești și pe mine.

O, bunătate și iubire de oameni a lui Dumnezeu! Cum dorește și silește pe toți oamenii să se mântuiască! Cruță, Doamne, pe netrebnicul robul Tău. Cruță, milosârde Hristoase, Mântuitorule, zidirea Ta. Că de nu Tu, Doamne, mă vei înțelepți pe mine, ticălosul, și de nu-mi vei da mie luminare inimii, nu pot, din multa mea răutate, să-mi văd lenevirea mea și moliciunea.

Ci, de vreme ce mă țin și mă biruiesc de amarul vrăjmaș care mă necăjește pe mine, de-a pururea voi striga cu lacrimi noaptea și ziua către bunătatea Ta, ca să mă izbăvești pe mine din cursele lui, caci în fiecare ceas își înnoiește asupra mea măiestriile sale; în fiecare ceas, cu gânduri curvești și cu pofte de dezmierdări îmi necăjește sufletul meu.

Puterea Ta, Hristoase, care a certat valurile mării, să-l certe și pe dânsul, ca să se surpe de la mine, netrebnicul robul Tău; căci se sârguiește a-mi alunga gândirea de la îndulcirea și bună cugetare a poruncilor Tale.

Trimite-mi, Stăpâne, darul Tău degrabă, ca să alunge de la robul Tău pe balaurul cel mare, împreună cu toate gândurile lui cele rușinoase, și rele, și viclene; fiindcă străpunsăturile săgeților lui s-au făcut putrede putrejuni întru inima mea. Și eu în tot chipul le ascund pe ele întru a mea nebunie.

Doctorul cel bun strigă către mine; plăți nu caută, sângiuiri nu varsă. Pregetarea mea nu-mi îngăduie să mă duc către Dânsul. Vine El să mă tămăduiască pe mine și mă află mâncându-mi rănile mele. Când le-am mâncat, atunci mă căiesc, însă căința mea nu este adevărată.

Dătător al tuturor vindecărilor și Părinte al îndurărilor, Tu ești singur bun și milosârd Dumnezeu, Cel ce dăruiești de-a pururea cele bune celor care cer de la Tine. Fiindcă eu însumi cu adevărat am ispitit adeseori nemăsuratele vindecări și dăruirile cele bune care mi se dăruiesc mie zi de zi.

Nemăsurat este darul vindecărilor Tale, Stăpâne, și tuturor celor ce vin la Tine le dai vindecare; căci și rănile mele adeseori se tămăduiesc cu îndurările Tale; și iarăși putrezesc pentru a mea lenevire.

Pentru acestea, fără de sfială, rog bunătatea Ta, suferitorule de rău, Doamne, ca să vină peste mine darul Tău, după obicei, și să-mi adune gândirea mea și să-mi vindece iarăși cumplitele mele răni. Căci iată, învăluirile și grijile vremii celei vremelnice mă apasă și mă fac fără de grijă de bunătățile Tale cele veșnice; ci Tu fii îndelung răbdător asupra mea.

Nici Cerul, nici pământul nu vor putea să răsplătească cu vrednicie pentru vindecările și darurile Tale, că nu au cinste vrednică să îți răsplătească Ție. Prin lacrimi le dăruiești pe dânsele și prin plânsul amar dai desfătare veșnică.

O, putere a lacrimilor, câte poți! Dăruiește-mi, Doamne, mie, nevrednicului robului Tău, lacrimi de pocăință ca să-mi spăl păcatele mele, ca să se lumineze inima mea, ca să șterg zapisul cel mare prin puține lacrimi și să sting prin puțin plâns focul care arde pentru mine; căci cei ce aici vor plânge se vor izbăvi de plânsurile cele veșnice.

Căci iată, adun gândurile mele de pretutindeni și încă nu m-am slobozit de lucrările duhurilor celor rele și viclene ce vor să mă oprească pentru acestea în văzduh; încă nu am cunoscut greutatea mulțimii păcatelor mele; încă nu am fost slobozit de pricinile gheenei. Cele ce ma cufundă pe mine într-însa poartă încă roade întru mine și toate lucrurile ei se mișca întru inima mea; cei ce mă îneacă pe mine într-însa poartă încă roade în trupul meu.

Până când eu, ticălosul, mă voi îmbăta fără de vin și mă voi lenevi de ale mele păcate, ca de unele străine? Ca un rob rău și viclean pe domnul sau, așa-mi bântuiesc și-mi vrăjmășesc eu singur mântuirea și, ca și cum vor lua alții ostenelile mele, așa nu voiesc să priveghez.

Totdeauna întărât îndelunga răbdarea Ta. Inaintea ochilor am amaraciunea mea. Toate indelung le rabzi pentru multă bunătatea Ta.

Dăruiește-mi mie, Doamne, doctorie de întoarcere, ca să-mi vindec rănile mele cele amare. Dăruiește-mi mie să intru în stadionul înfrânării. Dăruiește-mi mie ca întru umilința inimii să-mi trec toate zilele vieții mele.

Luminează-mi ochii cei întunecați ai gândirii mele și păzește-o pe dânsa, ca să nu se întunece de către vicleanul vrăjmaș vederea sufletului meu; și dă-mi mie putere ca măcar o săptămână să lucrez în via Ta, fiindcă mi-am pierdut vremea vieții mele întru deșertăciune și în gânduri de rușine.

Ceasul al unsprezecelea este al vremii vieții mele celei deșarte. Ocârmuiește, Doamne, corabia negustoriei mele și dăruiește-mi pricepere mie, prostului neguțător, ca să-mi neguțătoresc negoțul meu până am vreme. Căci și înotarea corabiei a ajuns la sfârșit.

Mare viscol este și vremea mă cheamă pe mine, cel înalt-cugetător: Vino, arată-ți, leneșule, tot negoțul vieții tale. Și ceasul morții mă înfricoșează pe mine, ticălosul; căci ceasul despărțirii a venit înaintea ochilor mei și foarte m-am înfricoșat văzându-mi sărăcia mea. În loc să mă bucur, eu mai vârtos m-am înfricoșat, nefăcând vrednice lucruri după dar.

Înfricoșată este cu adevărat, o, suflete, sosirea de față a morții celor împătimiți, și păcătoșilor, și trândavilor, și celor ce nu se sârguiesc să petreacă cu curăție întru această viață deșartă.

Căci lucrătorii și nevoitorii cei desăvârșiti se bucură în ceasul despărțirii, văzând înaintea ochilor osteneala cea mare a nevoinței, a privegherilor, a ajunărilor, a metaniilor, a rugilor, a lacrimilor, a sacului lor.

Saltă sufletul lor, căci se îndeamnă să se ducă la odihna din casa trupului; iar păcătosului ii este scârbă prea cumplită în ceasul despărțirii lui, căci vede înaintea ochilor lui lenevirea sa, neînfrânarea, trândăvia, materia multei agoniseli; însă nu i se ingăduie nicidecum să graiasca ceva, căci cu asprime pornește porunca.

Câtă căința cuprinde atunci inima celui ce s-a lenevit aici de a sa mântuire! Cât este de mare chinul ascuns al sufletului său! Vai mie, suflete, vai mie! Pentru ce te lenevești de viața ta? Pentru ce cu răspândire petreci zilele vieții tale?

Fără de veste se va face chemarea ta și ce vei face acolo, înaintea Divanului Judecătorului celui infricoșat, întru cele de aici lenevindu-te? Cum te fură pe tine vrăjmașul și nu pricepi? Cum te jefuiește pe tine de bogăția cea cerească și nu cunoști, înaltule și răspânditule?

Îndelung răbdătorule, sprijinește-mă, Fiule al lui Dumnezeu, nepăcătoase Hristoase. Dăruiește-mi mie, Mântuitorule, cugetare de viața ce va să fie, că doar aș putea să nu am niciodată întru inima mea altceva afară de această cugetare, ca să împlinesc voile Tale.

Măcar la bătrânețe fă-mă împreună lucrător al darului Tău, ca să neguțătoresc bine cu argintul pe care însuți mi l-ai dat mie, Împărate Ceresc.

Cum oare voi putea să stau înaintea înfricoșatului Tău Divan eu, răspânditul și înaltul? Cum eu, nerăbdătorul și cel fără de roadă, mă voi afla împreună cu cei desăvârșiți, care au făcut aici rodul dreptății?

Întru care petrecere mă voi cunoaște, când Sfinții se vor cunoaște unii pe alții întru cămările cele cerești? Cuvioșii, drepții, întreg-înțeleptii, smerișii, în lumina neapusă mergând; păcătoșii, cei răi, mândrii, trufașii, cei ce au benchetuit – în focul cel veșnic și nestins.

O, suflete nepricepute, o, suflete nesimțite, o, suflete, cel ce ți-ai urât viața ta cea veșnică! Până când învăluirile te târăsc pe tine pe pământ? Până când răul obicei al gândurilor tale celor viclene te trage pe tine? Au nu știi că gândurile cele rele și viclene ca un nor întunecat se pun înaintea ta, ca să nu te trezvești către Dumnezeu?

Și tu aștepți întru lenevire să zăbovească a veni Mirele cel ceresc; însă ca un fulger va face venirea de față a Lui. Nădăjduiești întru lenevirea ta că întârzie a veni sfârșitul tău, dar ca un fulger va veni la tine.

Priveghează, o, suflete al meu, în ceasul războiului. Cucerește-te lui Dumnezeu, cu lacrimi rugându-te. Strigă din toată inima ta, strigă cu toată durerea inimii, ca să te afle pe tine întru întoarcere. Și îndată îți va trimite spre ajutor înger îndurat și te va izbăvi pe tine din războiul și din tulburarea vrăjmașului.

Milostiv fii mie, Doamne, păcătosului, și desparte-mă de păcatele mele, și mă întoarce mai înainte de a veni înfricoșata Judecată și a mă lua pe mine nepregătit și rușinat; pentru solirile Preacuratei Stăpânei noastre, Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria, și ale tuturor Sfinților Tăi, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin!