Cândva, un om „doar a mâncat” dintr-un pom din care Creatorul îi spusese că este singurul din care nu are voie să mănânce şi… a schimbat un Univers!
„Fructul oprit” şi dorul de Dumnezeu…căci omul nu a ascultat de Creatorul său şi a vrut să fie el însuşi un dumnezeu.

Nicicând Cel ce ne-a creat nu a vrut să fim altfel decât asemenea Lui, dar niciodată în locul Lui. Tânjim după Paradisul pierdut în care eram cu Tatăl nostru. Tânjim chiar şi atunci când nu ne dăm seama sau nu recunoaştem că tânjim după El: în adicţii de tot felul, în depresii şi în căutările „a ceva” care să ne dea un rost în viaţa aceasta; o „busolă” cu care să putem trece de la o zi la alta cu sens.

Sufletul îşi strigă mereu dorul de Creator dincolo de tot ce îngrămădim în exces în noi ca să îl sufocăm, să nu îl mai auzim şi ca să nu ne doară că trăim în van: mâncare, sex, alcool, droguri, shopping, job, internet, informaţie, călătorii interminabile etc.

Fugim şi iar fugim prin viaţă, doar, doar să nu ne vedem căderea sufletească, rătăcirea individuală şi globală… Dar orice cădere poate fi urmată de o ridicare sufletească, spirituală. Cum? Reîntorcându-ne la Tatăl nostru, asemenea unor fii risipitori, cu dorinţa sinceră de a-I face voia.

Nimeni nu vrea să fie ascultat şi urmat din frică. Doar tiranii vor asta. Provocarea pentru noi este aceea că Dumnezeu vrea să-L ascultăm din iubire şi nu de frica vreunei pedepse. Că de pedepsit doar noi o facem prin greşelile noastre, care au consecinţe negative asupra noastră şi a celor din jur.

Astăzi, mă gândeam câte lacrimi or fi vărsat primii oameni când s-au trezit izgoniţi din grădina Edenului, adică din proximitatea Divinităţii. Ce durere, ce jale este să simţi că L-ai pierdut pe Dumnezeu! Numai cei care au trăit aceasta pot înţelege…

Dar, nădejdea noastră este că Bunuţul ne aşteaptă încă „în pragul casei Sale”, precum acel tată pe fiul care a fugit în lume şi i-a risipit averea. Aşteaptă să ne întoarcem smeriţi şi să refacem cu El legătura de iubire şi ascultare.

Post cu sens şi folos doresc tuturor, cu speranţa şi gândul la Învierea lui Hristos, Lumina lumii!

Lect. univ. dr. Elena – Claudia RUSU