Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios David din Tesalonic – 26 Iunie

Troparul Sfântului Cuvios David din Tesalonic, glasul al 8-lea:

Întru tine părinte cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea ai urmat lui Hristos; şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte David, duhul tău.

Moaștele Sfântului Cuvios David din Tesalonic

Cântarea 1, glasul al 5-lea.

Irmosul.

Calul şi călăreţul în Marea Roşie, Cel Ce a sfărâmat războaiele cu braţ înalt, Hristos, i-a scuturat şi pe Israel l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare de biruinţă.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte David, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Aunându-ne, cinstim cu cântări purtătoare de lumină şi dumnezeiască pomenirea ta, Părinte David Preafericite, cunoscându-te că eşti moştenitor al luminii şi al zilei, întru Dumnezeiescul Duh, cuvioase.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte David, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Omorând pe pământ toate mădulările trupului, ai avut viaţă locuitoare în inima ta pe Hristos, Care a omorât toată puterea diavolului, celui ce a omorât pe om.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Legilor Stăpânului plecându-te, cuvioase, ai luat pe umerii tăi crucea ta, urmând Lui şi smerindu-te, ai surpat trufia vrăjmaşului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Arătatu-te-ai, Fecioară, Înfrumuseţată cu podoaba virtuţilor şi ai născut pe Hristos Cel Frumos, Care a înfrumuseţat pe oameni cu podoabele cele frumoase ale Dumnezeirii, pururea Fecioară.

Cântarea a 3-a. Irmos: Cel Ce ai înfipt pe nimic…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte David, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Veştejind prin înfrânare frumuseţea trupului, ai primit luminile dumnezeiescului Duh şi ai strălucit razele nepătimirii cele luminoase şi cu darurile tămăduirilor, părinte, cu numele proorocului numite.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte David, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Urmând după vieţile sfinţilor, fericite, cu totul te-ai sfinţit prin faptele cele dumnezeieşti; pentru aceea în chip tainic sfinţeşti pe cei ce săvârşesc cu credinţă sfântă prăznuirea ta, părinte, purtătorule de Dumnezeu, preafericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu rugăciuni de priveghere şi cu nevoinţe adormind dezmierdările trupului, cuvioase părinte, cu adevărat în pace culcându-te, ai adormit; pentru aceea te avem pe tine păzitor priveghetor, cei ce cu dragoste te cinstim.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mai cinstită decât îngerii te-ai arătat, Fecioară, căci ai născut pe Cel Ce i-a zidit pe ei. Pentru aceea te rog pe tine, Preacurată, sfinţeşte-mi gândul meu şi-mi luminează inima, alungând norii patimilor.

Irmosul:

Cel Ce ai înfipt pe nimic pământul cu porunca Ta şi ai ridicat neţinut pe cel îngreunat pe piatra cea neclintită a poruncilor Tale, Hristoase, întăreşte Biserica Ta, Unule, Bunule şi Iubitorule de oameni.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Dumnezeiască deşertarea Ta cunoscând-o Avacum, cu mai-înainte vederea Hristoase, cu frică a strigat către Tine: spre izbăvirea poporului Tău ai venit ca să mântuieşti pe unşii Tăi.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte David, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ascultând cuvintele cele izvorâtoare de viaţă ale Duhului, ai părăsit marea vieţii cea sărată şi cu pâraiele lacrimilor ai uscat curgerile patimilor.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte David, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făcându-te plin de înţelegere şi de har, Părinte David, în linişte ai căutat pe Făcătorul de bine al tuturor şi ai dobândit strălucirea Lui.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Arătându-se viaţă ta luminată prin puterea firii şi cu ajutorul Duhului, ai mântuit pe oameni din răutatea cea silnică, Cuvioase David.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Lăudămu-te pe tine, Prealăudată Stăpână, care în chip de negrăit ai născut pe Dumnezeu Cel Prealăudat şi fără asemănare cu frumuseţea ai întrecut cetele îngerilor.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Cel Ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, la Tine alerg şi către Tine strig: luminează sufletul meu cel întunecat, Hristoase, ca un Milostiv.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte David, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întinzându-ţi ochii şi cugetele către Cel Ce a fost spânzurat pe lemn, ai răbdat în pom arşiţa şi ninsorile care te îngheţau, părinte.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte David, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu totul te-ai arătat în chipul luminii, cuvioase, ţinând focul în palme ai tămăduit pe împăratul cu tămâie alcătuită, Preafericite David.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte David, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Acum nu prin întuneric, nici prin nălucire vezi dumnezeiasca frumuseţe, preafericite, ci mai vârtos faţă către faţă, cuvioase, dezlegându-se oglinzile.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Strugure prea frumos al dumnezeieştii vii te-ai arătat, Cuvioase David, izvorând vinul umilinţei, pentru cei ce şi-au ieşit din minţi de beţia patimilor, părinte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Îndreptează-mi viaţa şi mişcările cugetului meu, Fecioară Preacurată, către voirea cea dumnezeiască, a Celui Ce a venit către noi din tine în chip de negrăit.

Cântarea a 6-a. Irmos: Marea patimilor…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte David, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Casă Dumnezeiescului Duh te-ai cunoscut, Cuvioase David, fiind închis într-o căscioară mică şi alegând mai de folos calea cea strâmtă, decât pe cea largă.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte David, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Plecatu-ţi-ai sufletul legilor Stăpânului, părinte şi te-ai făcut plin de lumină şi primitor darurilor Duhului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Înfrumuseţându-ţi viaţa cu minunile, cu adevărat s-a lăţit până la marginile pământului; pentru aceea cu credinţă te lăudăm, purtătorule de Dumnezeu, părinte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ţesutu-s-a mai presus de fire, trup din curate sângiurile tale Celui Ce a zidit pe om; pentru aceea cu vrednicie te lăudăm pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

Irmosul:

Marea patimilor cea sălbăticită cu viforul cel stricător de suflet, potoleşte-o, Stăpâne Hristoase şi din stricăciune mă scoate, ca un Milostiv.

CONDAC, glasul 1. Podobie: Ceata îngerească…

Ca o grădină pururea înflorită şi aducătoare de roadele virtuţilor, te-ai arătat deasupra copacului celui sădit; ca o pasăre cu bun glas şi mai presus decât Raiul, primind în inima ta pomul vieţii, pe Dumnezeu, pe Acesta L-ai lucrat, de Dumnezeu înţelepţite, cu Care ne şi hrăneşti pe noi prin har; roagă-te pururea pentru noi, Preafericite David.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Domnul părinţilor Cel Preaînălţat văpaia o a stins, pe tineri i-a rourat, pe cei ce cântau cu un glas: Dumnezeule bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte David, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Stătut-ai nemişcat pe ramurile copacului, cuvioase, adăpându-te adesea cu lacrimile tale şi neîncetat cântând: Dumnezeule bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte David, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Toată dorirea o ai întins către Dumnezeu, toată inima ta o ai făcut primitoare dumnezeieştilor daruri, purtătorule de Dumnezeu în veci.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte David, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îndreptatu-ţi-ai viaţa către voia cea dumnezeiască; ajuns-ai, precum ai nădăjduit, la Maica cetăţilor cea de sus, întru care ai avut vieţuirea ta, cugetătorule de Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Tu, părinte, fiind preastrălucit, ai luat jăratic în palmele tale, care lucru văzându-l împăratul s-a înspăimântat şi căzând s-a închinat ţie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Prin naşterea ta, Născătoare de Dumnezeu, s-au dezlegat oamenii de blestem, Ceea ce Singură eşti Binecuvântată; pentru aceasta, ca pe Una ce eşti plină de har, te slăvim în veci.

Cântarea a 8-a. Irmos: Ţie Făcătorului a toate…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte David, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Zori înţelegători te-ai arătat, celor dintru întunericul vieţii, fericite, strălucind lumina cunoştinţei tuturor, celor ce cu dragoste te laudă şi preaînalţă pe Hristos în veci.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte David, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făcutu-te-ai drept şi smerit şi blând, asemănându-te cu adevărat celui cu numele tău numit, lui David. Pentru aceea împreună cu dânsul ai moştenit, părinte, pământul celor blânzi întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Tu, Fericite David, stâlpule al sihăstriei, de Dumnezeu luminat, te-ai arătat alt prooroc dumnezeiesc, proorocind cele viitoare prin dumnezeiasca însuflare a Dumnezeiescului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine, Fecioară, Frumuseţea lui Iacov, pe care te-a iubit Dumnezeu şi te-a ales, te cinstim, ca pe Una ce eşti Singură Preacurată şi Binecuvântată şi te lăudăm întru toţi vecii.

Irmosul:

Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Ţie Făcătorului a toate, tinerii în cuptor dans a toată lumea împreunând cântau: toate lucrurile pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a. Irmos: Isaie dănţuieşte…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte David, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Adunându-ne astăzi toţi să săvârşim cu credinţă sfântă prăznuirea sfinţitului părinte, care a strălucit întru sihăstrie şi s-a dat pe sine cu totul lui Dumnezeu, prin viaţă desăvârşită.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte David, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un copac fiind sădit lângă izvoarele apelor, cuvioase, roadele faptelor bune cele duhovniceşti ai adus; căci ca un vultur în copac ţi-ai înfipt cuibul, părinte, înălţându-ţi către cer gândurile tale.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte David, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tu, Cuvioase David, văzând prooroceşte ieşirea ta, o ai spus popoarelor, când fiind trimis ai încetat mânia cea tare a împăratului împotriva lor, înţelepte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfântă pomenirea ta ne sfinţeşte astăzi pe noi, care cu credinţă o săvârşim, Cuvioase David, căci cu sfinţenie ţi-ai săvârşit viaţa ta, sfinte şi după adormire te veseleşti pururea împreună cu sfinţii îngeri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Uşă purtătoare de lumină te vedea mai înainte Iezechiel, prin care a trecut Lumina cea Adevărată, Hristos Dumnezeul nostru, pe Care roagă-L neîncetat, Preacurată, să-mi deschidă uşile pocăinţei.

Irmosul:

Isaie dănţuieşte, Fecioara a avut în pântece şi a născut Fiu pe Emanuel, pe Dumnezeu şi Omul. Răsărit este numele Lui, pe Care slăvindu-L, pe Fecioara o fericim.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe înţelepciunea şi Cuvântul…

Prin înfrânare supunând sufletului patimile trupului, părinte înţelepte, te-ai arătat înger cu trup, fericite şi înfigându-ţi cuibul în pom, ca o pasăre bine cântătoare, ţi-ai întraripat cugetul spre înălţime; pentru aceasta, îmbogăţindu-te cu lucrările minunilor, te-ai mutat către Domnul, pe Care din pruncie L-ai dorit Drept aceea strigăm ţie: roagă-te lui Hristos Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greşeli celor ce prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe înţelepciunea şi Cuvântul…

Preasfântă Fecioară, Maica lui Dumnezeu, tămăduieşte patimile cele cumplite ale sufletului meu şi îmi dăruieşte iertare de greşeli mie, celui ce nebuneşte le-am făcut; sufletul meu mi-am spurcat şi trupul mi-am întinat, ticălosul. Vai mie! Ce voi face în ceasul acela, când vor despărţi îngerii sufletul meu de ticălosul meu trup? Fii mie atunci Ajutătoare şi Folositoare, că pe tine te am Nădejde eu robul tău.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe înţelepciunea şi Cuvântul…

Mieluşeaua văzându-şi Mielul şi Păstorul şi Mântuitorul pe Cruce, se tânguia, lăcrimând şi cu amar striga: lumea se veseleşte luând izbăvire prin Tine, iar pântecele meu arde văzând răstignirea Ta, pe care o rabzi pentru milostivirea milei, Preabunule Dumnezeule, Doamne cel fără de păcate. Acesteia  cu  credinţă  să-i strigăm: milostivire arată, Fecioară, spre noi şi iertare de păcate dăruieşte celor ce ne închinăm patimilor Aceluia.

https://doxologia.ro/imagine/moastele-sfantului-cuvios-david-din-tesalonic

Mama, Infinitul mic – Alexandru Enache

Mi-am clocit mintea să scot niște argumente pentru un subiect mai vechi de-al meu. La vremea când m-am născut au existat niște popi, arhimandriți, ce-or fi fost ei, să-i spună lu muma mea că veeezi și-a dorit prea mult ca eu să trăiesc, primul copil născut, a zis că vrea să trăiesc, chiar dacă m-ar duce toată viața în brațe.

Toți părinții își doresc ca odraslele lor să trăiască, unii chiar și-ar da și viața, un organ compatibil dacă ar putea etc, cu atât mai mult când e vorba de primul născut. Nu cred că este o greșeală.

Celor care spun baliverne, le amintesc că astfel de alegeri sunt făcute după legile firii, legi care arată dimensiunea naturală a lui Dumnezeu (El are doua dimensiuni, una naturală și una supranaturală).

Aceasta dimensiune naturală se manifesta peste tot, căci și cei care nu sunt creștini fac ale legii din fire (pacea, hărnicia, iertarea, prietenia, stăruința în fapte bune, dreptatea, curajul, răbdarea, iubirea instinctuală de mamă sunt calități, virtuți ale legii morale, care e răspândită la orice nație, orice om).

Adică fac lucruri fără să știe adevărul… în neștiința părintească, în disperarea și zbuciumul provocat de afecte, un părinte caută să facă tot ce-i stă în putință pentru copil, îi oferă iubirea totală, fără să ia în calcul, pe moment, și partea spirituală, și atunci poate că Dumnezeu a lucrat în așa fel încât să lase copilul să trăiască, pentru ca tu să ajungi să cunoști iubirea lui Dumnezeu și implicit să Îl descoperi pe El, să-L afli, chiar daca tu nu L-ai iubit pe El până atunci sau ai uitat de El.

Nu știu cum gândește Dumnezeu. Poate că prin copilul născut, Dumnezeu a vrut să arate că El e cu tine și te iubește, și tu Îl poți iubi de acum pe El.

Asta nu înseamnă că acel copil este vreun sfânt, ci Dumnezeu a vrut să lucreze prin nașterea lui. Se poate vorbi de greșeala dragostei mai presus de Dumnezeu abia atunci când cererea ta nu îți aduce o transformare de fond, prin lucrarea Legii, să rămâi sec în continuare.

Alexandru Enache

Rugăciune de mulțumire către Sfânta Treime

Icoana Sfintei Treimi – Sfântul Andrei Rubliov

Preasfânta Treime, Stăpânire de o ființă, pricinuitoare a tot binele, ce vom răsplăti Ție pentru toate câte ne-ai dat nouă, păcătoșilor și nevrednicilor, pe care mai înainte de a ne naște noi în lume le-ai rânduit și pentru toate cele ce ne dai fiecăruia dintre noi în toate zilele și pentru cele ce ai gătit nouă tuturor în veacul cel viitor?

Deci, se cuvenea pentru atâtea binefaceri și îndurări, să mulțumim Ție nu numai cu cuvintele, ci mai ales cu faptele, păzind și împlinind poruncile Tale, iar noi cu patimile noastre și cu obiceiurile cele rele în nenumărate păcate și fărădelegi ne-am aruncat…

Pentru aceasta, ca cei ce suntem întinați, nu numai că nu îndrăznim a ne arăta înaintea preasfintei feței Tale, Celei întreit strălucitoare, ci nici preasfânt numele Tău a-L chema, de nu ai fi binevoit Însuți Tu, spre a noastră mângâiere, a ne vesti nouă că pe cei drepți și curați îi iubești, iar pe păcătoșii care se pocăiesc îi mântuiești și cu milostivire îi primești.

Deci, caută, o Dumnezeiască Treime, din înălțarea sfintei slavei Tale asupra noastră, a mult păcătoșilor și bunăvoința noastră în loc de fapte bune o primește și ne dă nouă duhul pocăinței celei adevărate, ca, urând tot păcatul, întru cuvioșie și dreptate, până la sfârșitul vieții noastre, să petrecem, făcând voia Ta cea sfântă și slăvind cu cuget curat și cu fapte bune preadulcele și preaîncuviințat numele Tău.

Amin.