Preasfânta Treime, Stăpânire de o ființă, pricinuitoare a tot binele, ce vom răsplăti Ție pentru toate câte ne-ai dat nouă, păcătoșilor și nevrednicilor, pe care mai înainte de a ne naște noi în lume le-ai rânduit și pentru toate cele ce ne dai fiecăruia dintre noi în toate zilele și pentru cele ce ai gătit nouă tuturor în veacul cel viitor?

Deci, se cuvenea pentru atâtea binefaceri și îndurări, să mulțumim Ție nu numai cu cuvintele, ci mai ales cu faptele, păzind și împlinind poruncile Tale, iar noi cu patimile noastre și cu obiceiurile cele rele în nenumărate păcate și fărădelegi ne-am aruncat…

Pentru aceasta, ca cei ce suntem întinați, nu numai că nu îndrăznim a ne arăta înaintea preasfintei feței Tale, Celei întreit strălucitoare, ci nici preasfânt numele Tău a-L chema, de nu ai fi binevoit Însuți Tu, spre a noastră mângâiere, a ne vesti nouă că pe cei drepți și curați îi iubești, iar pe păcătoșii care se pocăiesc îi mântuiești și cu milostivire îi primești.

Deci, caută, o Dumnezeiască Treime, din înălțarea sfintei slavei Tale asupra noastră, a mult păcătoșilor și bunăvoința noastră în loc de fapte bune o primește și ne dă nouă duhul pocăinței celei adevărate, ca, urând tot păcatul, întru cuvioșie și dreptate, până la sfârșitul vieții noastre, să petrecem, făcând voia Ta cea sfântă și slăvind cu cuget curat și cu fapte bune preadulcele și preaîncuviințat numele Tău.

Amin.