„O, preaminunate Serafime, mare făcător de minuni din Sarov, pentru toți cei ce aleargă la tine, ajutătorule, cel grabnic ascultător, în zilele vieții tale nimeni de la tine sărman n-a ieșit, ci tuturor plăcută le-a fost vederea feței tale și glasul cel cu bună întâmpinare a cuvintelor tale. Pe lângă acestea și darul tămăduirilor, darul înainte vederii și darul vindecărilor sufletelor celor neputincioase cu îmbelșugare în tine s-au arătat.
Iar când te-a chemat pe tine Domnul de la ostenelile cele pământești la odihna cea cerească, niciodată dragostea ta n-a lipsit de la noi și nu este cu putință a număra minunile tale care s-au înmulțit ca stelele cerului căci iată, în toate marginile pământului te arăți oamenilor credincioși și le dăruiești tămăduiri.
Pentru aceasta și noi strigăm ție:
O, preabunule și blândule Cuvios al lui Dumnezeu, rugătorule cel cu îndrăzneală pentru noi, care niciodată nu depărtezi pe cei ce te cheamă pe tine, înalță pentru noi binefăcătoarea ta rugăciune către Domnul puterilor ca să întărească poporul nostru binecredincios și să ne dăruiască nouă cele de trebuință în viata aceasta și toate cele de folos pentru mântuirea sufletelor noastre, ca să ne păzească de căderi în păcat și să ne învețe pocăința cea adevărată, ca fără de piedici să intrăm în împărăția Cerurilor unde tu acum strălucești în slava neapusă, și să cântăm cu toți Sfinții, lăudând Treimea cea de Viață dătătoare, în veci! Amin.
„Așa, iubitorule de Dumnezeu, totul, orice ai cere de la Domnul vei primi, numai să fie spre slava lui Dumnezeu. Totusi de un lucru sa te pazesti, iubitorule de Dumnezeu: sa nu ceri de la Domnul ceva de care nu ai absolută nevoie”. (Sfântul Serafim de Sarov)
Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!
Troparul Sfântului Ierarh Silvestru, Episcopul Romei, glasul al 4-lea:
Îndreptător credinţei şi chip blândeţelor, învăţător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Silvestru, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 8-lea.
Irmosul:
Înfiat ai fost de Dumnezeu Tatăl după har, Părinte Silvestru, iubind viaţa curată şi cu Străluciri Dumnezeieşti făcându-ţi sufletul asemenea cu Lumina Cea Neînserată, te-ai mutat la Lumină, strigând; să cântăm Domnului, căci cu Slavă S-a preaslăvit.
Stih: Sfinte Părinte Silvestru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu multă înţelepciune ai biruit patimile şi trupul l-ai supus Duhului, prin nevoinţe schimniceşti, înţelepte; şi făcându-te în chip vădit locaş Dumnezeiesc Preasfintei Treimi, ai înjosit duhurile răutăţii cântând, căci cu Slavă S-a preaslăvit.
Stih: Sfinte Părinte Silvestru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Supunându-te Legii lui Dumnezeu şi înfrumuseţându-te cu cunoaşterea Dumnezeieştii Scripturi ai învăţat pe înţelepţii elinilor adevărul, a mărturisi pe Hristos împreună cu Tatăl şi cu Duhul, strigând: Domnului să-I cântăm, căci cu Slavă S-a preaslăvit.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Propovăduit-ai, Fericite Părinte Silvestru, că Hristos Cel Întrupat este cunoscut într-Un Ipostas şi înţeles în două voiri şi în două lucrări; şi a îndumnezeit pe cei ce cu credinţă strigă Lui: Domnului să-I cântăm, căci cu Slavă S-a preaslăvit.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ca să unească pe cei de jos cu cei de sus, a intrat în pântece neispitit de bărbat Însuşi Dumnezeul tuturor şi arătându-Se întru asemănarea trupului nostru, a stricat peretele cel din mijloc al vrajbei şi a mijlocit pace, dăruind viaţă şi Dumnezeiască izbăvire.
Cântarea a 3-a. Irmos: Sădeşte, Doamne…
Stih: Sfinte Părinte Silvestru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Câştigând seninătatea cugetului, te-ai făcut ierarh primitor de ungere sfântă. Pentru aceea te lăudăm pe tine, părinte, purtătorule de Dumnezeu.
Stih: Sfinte Părinte Silvestru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe Cel Ce a întins palmele pe Cruce L-ai propovăduit în chip lămurit Dumnezeu în Trup, cu dovedirile tale cele drepte şi ai pierdut semeţia iudeilor, preafericite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ajungând foarte mare în minuni, alungi duhurile şi curăţeşti bolile celor ce se roagă cu credinţă, Sfinte Silvestru, cugetătorule de Dumnezeu.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fecioară Curată ai rămas după naştere, cea întru tot Sfântă; că ai născut pe Dumnezeu Cuvântul, Care S-a asemănat nouă, fiind fără de păcat.
Irmosul:
Sădeşte, Doamne, frica Ta în inimile robilor Tăi şi fii nouă Întărire, celor ce întru adevăr Te chemăm pe Tine.
Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Doamne, Taina…
Stih: Sfinte Părinte Silvestru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Depărtând bolile cu lucrarea Duhului, ai tămăduit patimi nevindecate, preafericite, întorcând din înşelăciune pe cei fără de minte.
Stih: Sfinte Părinte Silvestru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Alungând înşelăciunea eresurilor, Sfinte Părinte Silvestru, ai păstorit turma la apele dreptei cinstiri de Dumnezeu şi la verdeaţa Dumnezeieştii cunoştinţe.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Vărsatu-s-a Harul Dumnezeiescului Duh pe buzele tale, părinte. Pentru aceea te-a uns Dumnezeu preot poporului Său, preafericite.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Vindecă rănile inimii mele, Fecioară şi îndreptează mişcările sufletului meu către voirile lui Dumnezeu, Preacurată.
Cântarea a 5-a. Irmos: Pentru ce m-ai lepădat…
Stih: Sfinte Părinte Silvestru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu împletirile cuvintelor tale, părinte, ai dezlegat toate legăturile cele deşarte şi pe cei legaţi de înşelăciune i-ai înlănţuit la Dumnezeiasca credinţă, deschizând, părinte, mintea lor cu tâlcuirea Sfintelor Scripturi, fericite ierarhe.
Stih: Sfinte Părinte Silvestru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Inima ta, părinte, s-a făcut fără prihană întru îndreptările Stăpânului tuturor; pe Care dorindu-L, trupul ţi-ai biruit şi îmbogăţindu-te cu harul minunilor, vindeci bolile cele cumplite şi rănile preadureroase ale sufletelor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Boala cumplitului eres al lui Manent, cea ucigătoare de suflet, care amarnic sfâşia inimile, curmând-o cu puternicele leacuri ale cuvintelor tale, purtătorule de Dumnezeu, ai vindecat-o ca un doctor, cu Dumnezeiescul har al Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Bucură-te Ceea ce Singură ai născut pe Cel cu Putere Nemărginită, Care a sărăcit Întrupându-Se. Bucură-te, Preacurată, Îndreptarea lumii celei căzute. Bucură-te, Dezlegarea întristării. Bucură-te, Mântuirea credincioşilor. Bucură-te, Scaun Preaînalt al lui Dumnezeu.
Cântarea a 6-a. Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa…
Stih: Sfinte Părinte Silvestru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu rugăciunile tale, fericite, ai închis în temniţă veşnică şi de nescăpat pe vicleanul diavol, care din pizmă pângărea pe cei ce se apropiau de el, punându-i pecetea Crucii, ca pe nişte uşi şi ca nişte zăvoare.
Stih: Sfinte Părinte Silvestru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
În tot pământul a ieşit glasul cuvintelor cele dulci ca mierea, preafericite; iar lumina învăţăturilor tale şi limpezimea minunilor şi Dumnezeiasca arătare a faptelor au strălucit până la marginile lumii.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Izvorând totdeauna vindecări şi daruri Dumnezeieşti din Ploile Preasfântului Duh, Care lucrează toate, ierarhe preafericite, vindeci cu har pe cei ce vin către tine cu credinţă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
De Dumnezeu grăitorii prooroci cunoscând adâncul Tainei tale, Fecioară, prooroceşte au vestit-o mai înainte, luminându-se cu Dumnezeiescul Duh. Şi acum, văzând noi acele arătări, credem cu bucurie.
Irmosul:
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune întristările mele; că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea de iad s-a apropiat; şi ca Iona mă rog Ţie: Dumnezeule, din stricăciune mă scoate.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Căutând cele de sus…
De înţelepciunea lui Dumnezeu umplându-ţi-se gura, ne-ai lămurit nouă cunoaşterea Preasfintei Treimi şi necredinţa tiranilor ai surpat-o, Sfinte Părinte Silvestru, cu puterea cuvintelor tale. Drept aceea, roagă-te Domnului pentru noi.
Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii cei din Iudeea…
Stih: Sfinte Părinte Silvestru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Drept, ca un finic, în Casa Domnului ai înflorit, părinte, roadele dreptăţii, din care hrănindu-se cei ce te cinstesc, cântă: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Stih: Sfinte Părinte Silvestru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu puternicele dovediri ale cuvintelor tale ai biruit pe cei cu minte deşartă, care erau bolnavi de răutate; şi bucurându-te, Prealăudate Silvestru, cântai: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Stih: Sfinte Părinte Silvestru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Mărirea şi pomenirea ta, părinte, rămâne în veci împreună cu toţi drepţii; cu care pomeneşte-ne pe noi, cei ce cu credinţă cântăm: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ierarhul cel strălucit luminându-se cu Strălucirea Duhului, a risipit întunericul răutăţii şi a luminat pe toţi cei ce strigă: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Preaminunată Fecioară, purtat-ai în pântece pe Cel mai înainte de veci, Care pentru nemărginita Sa milostivire S-a asemănat cu noi prin Trup, ca să mântuiască pe cei ce cântă: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a. Irmos: Cei ce au ajuns, cu harul…
Stih: Sfinte Părinte Silvestru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Teologhisind o Fire a Dumnezeirii, înţeleasă în Trei Feţe, necontenit, părinte, cântai: binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Stih: Sfinte Părinte Silvestru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Făcutu-te-ai cunoscut, părinte, adevărat învăţător al adevărului. Drept aceea ai dat pe faţă înşelăciunea rătăcirii celei cu nume mincinos, cântând: binecuvântaţi toate făpturile pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Stih: Sfinte Părinte Silvestru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Arătatu-te-ai întâistătător în sfânta adunare, slujitorule al Tainelor şi ai împodobit Scaunul Bisericii de la Roma, strigând: binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul şi-L prealăudaţi întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Cu Dumnezeieştile fapte bune înfrumuseţându-ţi inima, părinte, cu totul te-ai făcut frumos şi cu cetele de sus împreună ai strigat: binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Neamurile omeneşti, urmând Dumnezeieştilor graiuri, te fericim pe tine, cea pururea Fericită şi cântăm: binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Cei ce au ajuns, cu harul Tău, biruitori ai tiranului şi ai văpăii, tinerii, cei ce au păzit fără abatere poruncile Tale, strigau: binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Născătoare de Dumnezeu cu adevărat…
Stih: Sfinte Părinte Silvestru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu osârdie te-ai jertfit pe tine însuţi, preafericite, prin omorârea desfătărilor şi te-ai făcut jertfă bine primită, Celui Ce a fost omorât pentru noi.
Stih: Sfinte Părinte Silvestru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca un Dumnezeiesc întâistătător al Sfinţilor Părinţi, ai întărit dogma cea sfântă, astupând gurile ereticilor celor fără de Dumnezeu.
Stih: Sfinte Părinte Silvestru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu cetele celor fără de trup adunându-te, ai biruit pe vrăjmaşii cei fără de trup în chip strălucit, Sfinte Ierarhe Silvestru.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Pomenirea ta a răsărit în lume ca un soare strălucitor, povăţuind la lumină pe cei ce te laudă cu credinţă, părinte.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fecioară Iubitoare de bunătate îmbunează sufletul meu cel rănit de păcat, Ceea ce ai născut pe Bunul Dumnezeu şi Domnul.
Irmosul:
Născătoare de Dumnezeu cu adevărat te mărturisim pe tine, Fecioară Curată, cei mântuiţi prin tine, mărindu-te cu Cetele celor fără de trup.
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea…
Arătându-te râu al dreptei cinstiri de Dumnezeu, Sfinte Ierarhe Silvestru, tot pământul ai adăpat cu râurile dogmelor tale, ca un ierarh plin de înflăcărare; şi cu ploile minunilor ai spălat întunecimea patimilor şi după vrednicie ai moştenit pâraiele desfătării. Drept aceea adunându-ne astăzi, cu cântări, după cuviinţă, te cinstim şi cu credinţă strigăm ţie: Dumnezeiescule ierarh roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greşeli celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
O, Preasfântă Fecioară, primeşte această rugăciune de la nevrednicii robii Tăi şi roagă-L pe Fiul Tău şi Dumnezeul nostru ca şi nouă tuturor, celor ce ne închinăm cu credinţă şi cu umilinţă înaintea icoanelor Tale, să ne dăruiască bucurie neaşteptată după trebuinţa fiecăruia.
Păzeşte în bunătate pe cei ce până la sfârşitul lor vieţuiesc în dreapta credinţă! Pe cei răi fă-i buni! Pe cei rătăciţi întoarce-i pe calea cea dreaptă! Căsniciile în dragoste şi unire le păzeşte! Pe soţii care se află în duşmănie şi despărţire împacă-i! Uneşte-i unul cu altul şi pune-le lor dragoste nestricată! Maicilor născătoare de fii dăruieşte-le grabnică dezlegare! Pe prunci creşte-i! Pe tineri înţelepţeşte-i şi deschide-le mintea spre primirea învățăturilor folositoare, povăţuieşte-i spre frica de Dumnezeu! Pe cei de un sânge, prin pace şi dragoste izbăveşte-i de ceartă şi de vrăjmăşii!
Fii toiag bătrâneţilor!
De moartea cea fără de veste şi fără de pocăinţă pe toţi izbăveşte-ne şi ne dăruieşte nouă tuturor sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără durere, în pace şi răspuns bun la Înfricoșătoarea Judecată a Lui Hristos! Pe cei mutaţi din viaţă, în credinţă şi pocăinţă, fă-i să locuiască împreună cu Îngerii şi cu toţi Sfinţii! Roagă-L pe Fiul Tău, pentru cei ce s-au sfârşit de moarte năpraznică, să le fie milostiv!
Pentru toţi cei răposaţi fără să aibă rudenii care să roage pe Fiul tău pentru odihna lor, singură fii neîncetată şi caldă rugătoare, ca toţi, în Cer şi pe pământ, să te cunoască ca pe o sprijinitoare neînfruntată a neamului creştinesc şi cunoscându-te, să te slăvească pe tine şi prin tine pe Fiul tău, cu Cel fără-de-început al Său Părinte şi cu Preasfântul şi de Viaţă Făcătorul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.
O, Maica lui Dumnezeu, sufăr! Dar, cui să cer ajutor? Unde să mă duc să-mi găsesc liniştea, dacă nu la tine, o Maica lui Dumnezeu! În acest azil totdeauna deschis necăjiţilor, în acest adânc plin de blândeţe şi de mângâiere. Numai în braţele tale de Mamă cerească, îndrăznesc să-mi sprijin fruntea mea obosită şi plină de durere, şi numai la sânul Tău găsesc odihna care m-a părăsit.
Cât sufăr de mult! Durerea mea tu o ştii; ea a devenit hrana zilelor şi nopţilor mele; ea chinuieşte toată fiinţa mea şi nici somnul nu se mai lipeşte de ochii mei, iar starea de slăbiciune în care mă găsesc, îmi ia puterea de a lupta contra desnădejdei care-mi tulbură duhul şi-mi întristează sufletul.
O, bună Stăpână, mângâie-mă precum o mamă îşi mângâie copilaşii; şterge cu dulcea Ta mână, lacrimile ce-mi izvorăsc din durere. Înţeleg că eu nu pot refuza să beau paharul du-rerii ce mi se întinde, când tu însăţi ai golit acest pahar pe drumul Golgotei, privind chinu-rile şi răstignirea Fiului Tău.
Ţie, deci, cu toate suferinţele ce mă zdrobesc, îţi strig: da, Maică, şi eu voi suferi fără să deznădăjduiesc, fiindcă şi Tu ai suferit la picioarele crucii Fiului Tău. Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Icoana Maicii Domnului ”Prodromița”
Am venit la tine Maică, Să-mi plâng durerea din sufletul meu! Azi sunt necăjită, adu-mi liniște și pace în sufletului meu!
Preasfăntă Maică și Fecioară, Mamă bună și Milostivă, Schimbă plânsul meu întru bucurie şi suspinul meu întru veselie. Eu nu sunt decât om neputincios. De aceea, ajută-mă, cu darul tău.
Trimite binecuvântările tale asupra mea și peste toate necazurile și peste toți cei care îmi vor rău, întoarce inima lor cu dragoste asupra mea. Alungă suferințele și neodihna ce-mi vin de la ei și ne împacă pe noi.
Auzi nevrednica mea rugăciune Preamilostivă Fecioară, și trimite harul și ajutorul Tău acolo unde mă vor întâmpina vrăjmașii cei văzuți și cei nevăzuți și fă să se ridice stâlpi în locul unde îi va întâlni pe ei puterea Ta.
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi! (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care ești în Ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în Cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Troparul, glasul al 4-lea
Și părtaș obiceiurilor, și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu însuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând, și cu credință răbdând până la sânge, Sfințite Mucenice Ciprian, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Condac 1:
Cela ce mai înainte ai fost învățător răutății și te-ai arătat Arhiereu prin cinstita fecioară Justina, și ca un păstor înțelept, din spinii înșelăciunii ai înflorit ca o floare prea frumoasă, și pe noi credincioșii, ne-ai umplut cu miresmele tămăduirilor și de razele minunilor tale, întărește-ne ca să-ți cântăm ție: Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!
Icos 1:
Minunată s-a arătat viața ta, Sfinte, că din pruncie slujirii idolești ai fost închinat, dar cunoscând Domnul râvna ta după cunoașterea cea adevărată, ți-a descoperit ție, printr-o fecioară curată, pe Hristos-Singur-Adevărul, de care taină și pronie dumnezeiască minunându-ne, cu credință cântăm ție:
Bucură-te, cel ce ai înfrânt slujirea idolească Bucură-te, că ai vădit înșelăciunea diavolească Bucură-te, că la cunoștința adevărului ai râvnit Bucură-te, cel ce și în păgânească cunoștință te-ai arătat iscusit Bucură-te, cel ce diavolești meșteșuguri și vrăjitorii ai cunoscut Bucură-te, că pe toate acestea mai apoi de ocară le-ai făcut Bucură-te, că poți să ne scapi de ispita diavolească Bucură-te, că ne izbăvești de rătăcirile eretice Bucură-te, că ne arăți calea spre adevăr Bucură-te, că rugăciunile tale de tot răul ne scapă Bucură-te, ajutorul celor înviforați Bucură-te, că lumina ta tuturor o împarți Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!
Condac 2:
Cu meșteșugurile vrăjilor tale, multe pagube și răutăți ai săvârșit la început; dar apoi la cunoștința adevărului venind, ai răscumpărat vremea, aducând din rătăcire pe mulți la Hristos, și învățându-i să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 2:
Cartagina, Antiohia și Egiptul te-au hrănit din pruncie cu cunoștința diavolească și cu spurcata învățătură a slujirii idolești, dar Domnul, cu negrăită milostivirea Sa cea nebiruită de păcatele omenești, printr-o fecioară curată ți-a rânduit întoarcerea; pe care milostivire slăvindu-o, ție, celui ce te-ai învrednicit a o dobândi, îți cântăm:
Bucură-te, că Dumnezeu te-a întors de la păgânească slujire Bucură-te, că așa ai cunoscut a Sa milostivire Bucură-te, îți aducem noi, închinătorii lui Hristos Bucură-te, căci întorcându-te, pe mulți la Dumnezeu i-ai întors Bucură-te, că și azi ești pildă vie celor rătăciți Bucură-te, că luminezi calea celor de eresuri orbiți Bucură-te, că păzești Biserica oilor cuvântătoare, de rătăcire Bucură-te, că o aperi pe Ea de dosădire Bucură-te, îți cântăm ție cu umilință Bucură-te, izbăvitorule de vrăjmașul cel rău Bucură-te, tămăduitorule al celor ce caută sprijinul tău Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!
Condac 3:
În chip minunat ți-a rânduit Dumnezeu întoarcerea de la slujirea păgânească, Sfinte, că mai întâi a ales o fecioară curată cu numele Iustina care, prin propovăduirea diaconului Prailie, aflând taina întrupării lui Hristos și Sfânta Sa învățătură, de la păgânătate a venit la creștineasca credință, învățându-se a slăvi pe Dumnezeu și a-I cânta Lui: Aliluia!
Icos 3:
Ca într-un pământ bun căzând sămânța propovăduirii lui Hristos în inima Iustinei, a adus mult rod, căci aceasta împreună cu părinții săi a venit la Hristos, slujindu-l Lui în rugăciune, în post și în înfrânare, pe care lucru minunat văzându-l, ne uimim, și înțelegând în ce chip tainic orânduiește Dumnezeu întoarcerea celor aleși ai Săi la lumină, îți cântăm ție, celui ce îndelungă vreme ți s-a pregătit cărare:
Bucură-te, că Domnul te-a cunoscut pe tine a fi vas ales Bucură-te, că mai întâi Iustina, fecioara cea curată, pe calea Domnului a purces Bucură-te, că printr-însa ți s-a pregătit cărarea întoarcerii la Hristos Bucură-te, că Iustina întâi pe părinții săi de la păgâneasca slujire i-a întors Bucură-te, că Iustina Mireasa aleasă a lui Hristos s-a dovedit Bucură-te, că Lui în post și multă rugăciune I-a slujit Bucură-te, că sufletul ei s-a arătat pământ cu multă rodire Bucură-te, că ne-a învățat a ne închina Ziditorului, nu la a Sa zidire Bucură-te, că și azi dați lumină celor îndoielnici Bucură-te, că la voi aleargă cei ce în credință se arată șovăielnici Bucură-te, și împreună cu Iustina roagă-te pentru noi Bucură-te, că prin rugăciunile voastre ne izbăvim din nevoi Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!
Condac 4:
Văzând râvna cea mare a fecioarei Iustina către Hristos, căci pe mulți începuse a-i întoarce de la păgâneasca slujire, urâtorul de bine și al oamenilor, diavolul, a pornit asupră-i cumplit război al răutății, dar ea, întărindu-se cu Semnul Crucii, prin rugăciune zdrobea puterea diavolului, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 4:
Cu multă iscusință a socotit vrăjmașul neamului omenesc a o abate pe Iustina de la calea mântuirii, dar nu a priceput vicleanul că astfel lucra întoarcerea spre mântuire și spre dumnezeiasca slujire încă și a altor vase ale lui Dumnezeu, și cursă înșelătoare cu meșteșug îi întinse ei, prin tânărul Aglaid Scolasticul voind a o vâna pe dânsa spre petrecerea cea în necurăție. Dar, întărită fiind de puterea lui Hristos, păzită a fost de toată spurcăciunea, pentru care și noi, uimiți de înțeleptele orânduiri ale lui Dumnezeu, grăim ție:
Bucură-te, că nimic nu au izbutit cursele diavolești asupra fecioarei celei curate Bucură-te, că prin Aglaid Scolasticul, buna ta râvnă trebuia să se arate Bucură-te, că așa orânduiește Dumnezeu cărările mântuirii Bucură-te, că ne înveți pe noi a fi tari și statornici la vremea ispitirii Bucură-te, că fecioara de uneltiri viclene nu s-a arătat ispitită Bucură-te, că prin darul cerescului ei Mire, de tot răul a fost păzită Bucură-te, că meșteșugitele curse nu au înșelat-o Bucură-te, că mielușeaua lui Hristos, statornică buna sa râvnă a arătat-o Bucură-te, că pilda ei trebuie să ne stea înainte Bucură-te, Sfinte, că ai prețuit curățenia ei cuminte Bucură-te, că prin ale voastre rugăciuni suntem apărați de multe ispite Bucură-te, și ale noastre rugăciuni fă-le înaintea Domnului bine primite Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!
Condac 5:
Neputând Aglaid nici cu ademeniri viclene, și nici cu sila, a o atrage pe fecioară de la păzirea curăției sale, a alergat la tine, Cipriane prea slăvite, care pe atunci erai cunoscut ca jertfitor idolesc și mare vrăjitor și fermecător, căci așa orânduise Dumnezeu taina întoarcerii tale la Hristos, de care negrăită înțelepciune noi minunându-ne, cântare aducem Lui: Aliluia!
Icos 5:
Cu necurata putere a vrăjilor tale ai încercat atunci, Cipriane, a ispiti curăția fecioarei Iustina, ca să o pleci pe ea spre dorirea cea aprinsă, spre necurăția lui Aglaid, și s-a tulburat sufletul curat al fecioarei de războiul pe care diavolul îl ridicase asupra ei; dar întărindu-se cu semnul Crucii Sfinte și cu puterea rugăciunii, a biruit săgețile aprinse, cele pornite împotrivă-i. De care lucru aflând, amar te-ai întristat, dar noi cântăm ție:
Bucură-te, Cipriane, că întristarea aceasta spre bucurie s-a arătat roditoare Bucură-te, că s-a păzit curăția neprihănitei fecioare Bucură-te, că s-a frânt boldul satanei, prin Cinstita Cruce Bucură-te, că și azi rugăciunea ta biruință împotriva diavolului aduce Bucură-te, că și nouă credința Iustinei spre pildă ne stă înainte Bucură-te, că și ție însuți, spre ajutor s-a făcut, Sfinte Bucură-te, că așa ai cunoscut amăgirea vrăjilor idolești Bucură-te, că acum, cu rugăciunile tale, toată puterea celui rău biruiești Bucură-te, că pe voi Sfinților Ciprian și Iustina, vă chemăm în ajutor Bucură-te, că v-ați făcut biruitori asupra tuturor rătăciților Bucură-te, că prin tine s-a vădit zădărnicia credințelor păgânești Bucură-te, că și azi farmece și descântece ca spurcate vrăjitorii le vădești Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!
Condac 6:
Văzând biruindu-se meșteșugirea vrăjilor tale cu puterea Crucii, ți-ai înnoit atacurile împotriva fecioarei Iustina, căci așa a voit Domnul, ca să se vădească marea neputință și înșelăciunea uneltirilor diavolești, și să se arate puterea Numelui lui Hristos, ca văzând minunea, toți să-L lăudăm pe El, cântând: Aliluia!
Icos 6:
Smerindu-și trupul său cu postul și rugăciunea, cu haina aspră îmbrăcându-se, Iustina a biruit atacurile pe care mai vârtos diavolul le pornise împotriva ei. Iară el, uneltind cu vicleșug ca și oarecând pe Eva să o amăgească, sub chipul unei femei venind, cu amăgitoare vorbe încerca să o ispitească, voind, parcă, să urmeze vieții și curăției ei. Dar acest chip de ademenire înțelegându-l Iustina, a biruit uneltirile lui, pentru care noi grăim:
Bucură-te, Cipriane, că stăruind în prigonirea fecioarei ai vădit puterea rugii Bucură-te, că fecioara nu s-a amăgit de duhul înșelăciunii Bucură-te, că prin stăruința ta în prigonire, ca și oarecând Pavel, statornic te-ai arătat Bucură-te, că statornicia ta în rău, îndelung iubitorul de oameni Dumnezeu a răbdat Bucură-te, că mai înainte a cunoscut Domnul că vei fi statornic și în credință Bucură-te, căci la fel ca Pavel ai vădit că pe cele rele le lucrai doar din neștiință Bucură-te, că prin fecioara cea curată Hristos te-a luminat Bucură-te, că prin ea Calea, Adevărul și Viața ai aflat Bucură-te, că și pe cei ce sunt întru întunericul rătăcirii îi luminezi Bucură-te, că acum în lumină cerească te desfătezi Bucură-te, și ne întoarce pe noi din orice rătăcire Bucură-te, îți cântăm ție, căutând prin tine mântuire Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!
Condac 7:
Aflând că prin acea vicleană uneltire nimic nu a sporit diavolul împotriva curăției Iustinei, ai voit să afli cu ce putere îl biruiește ea, zdrobind toate meșteșugurile lor, și ți s-a adeverit că nu poate diavolul nici a privi spre Semnul Crucii, căci foc ce-l arde și departe îl gonește ea este împotrivă-i; astfel ai început, o, Cipriane!, a înțelege puterea cu care se înarmează toți închinătorii Crucii, când aduc ei cântarea de laudă: Aliluia!
Icos 7:
Scârbit ai fost mai întâi, o, Sfinte!, când ai văzut că puterea vrăjilor diavolești, pe care le credeai neînvinse, încă din pruncia ta, este biruită de o fecioară neputincioasă cu firea. Dar apoi mintea ta cea doritoare de desăvârșită cunoaștere a început să se lumineze prin cunoștința Adevărului; de care bucurându-ne, îți cântăm:
Bucură-te, vas primitor de adevărată lumină Bucură-te, că ai venit la cunoștința adevărului printr-o fecioară creștină Bucură-te, cel ce din pruncie ai dorit cunoașterea cea adevărată Bucură-te, că și astăzi dracii de frica ta tresaltă Bucură-te, că ai înfrânt puterea cu care ei odinioară te-au supus Bucură-te, că lumea de uneltirile diavolești e păzită Bucură-te, că prin aceasta credința nostră e întărită Bucură-te, corabie ce ai înfruntat marea cea înfiorată Bucură-te, că lumina lui Hristos, ca un far în furtună ți-a fost arătată Bucură-te, că și pe noi, păcătoșii, ne aduci la liman liniștit Bucură-te, că pe mulți să smulgi din al patimilor noian ai izbutit Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!
Condac 8:
Voind să te amăgească diavolul cu uneltirile lui, a iscodit altă înșelăciune, și mai vicleană, ca să vă amețească pe toți. Astfel, s-a prefăcut luând chipul Iustinei și a intrat la Aglaid. Acesta, crezând că nălucirea e adevărată, a strigat-o pe nume, dar minune: numai la auzul numelui fecioarei, nălucirea s-a risipit! Și noi înspăimântați fiind, cântăm lui Dumnezeu, Celui ce a dat o așa putere oamenilor bineplăcuți Lui: Aliluia!
Icos 8:
Cu spaimă cumplită a alergat Aglaid la tine, Cipriane, spunându-ți cele petrecute, iar tu, rușinat, fiindcă se vedea zădărnicia și amăgirea vrăjilor tale, ai încercat nenumărate alte chipuri de asemănare, ca să-l poți face pe Aglaid sau pe tine însuți să vă puteți apropia de casa Iustinei. Dar fiind voi cu cuget necurat, nimic nu ați izbutit, căci Însuși Mirele Cel Ceresc păzea curăția prea înțeleptei fecioare; pentru acestea, noi cu umilință cântăm:
Bucură-te, că nu ai amăgit-o nicidecum pe fecioara cea curată Bucură-te, că prin statornica Iustina multe taine s-au vădit Bucură-te, că mai întâi puterea diavolului a fi neputincioasă s-a dovedit Bucură-te, că puterea nebiruită a lui Hristos și a Crucii Sale s-a arătat Bucură-te, că ai cunoscut cum întărește Dumnezeu pe Sfinții Săi în chip minunat Bucură-te, că și azi credințele rătăcite din lume izgonești Bucură-te, și ne înarmează pe noi prin credință împotriva celui rău Bucură-te, și ne dă biruință împotriva diavolului, nouă, celor ce chemăm numele tău Bucură-te, și împreună cu fecioara cea curată scapă-ne de ispitele cele neașteptate Bucură-te, și cursele lui Veliar sfărâmă-le și fă-ni-le nouă arătate Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!
Condac 9:
Neizbutind nimic împotriva credinței celei neclintite a Iustinei și a curăției ei, prin încercarea de a o arunca în prăpastia iubirii de plăceri trupești, ai căutat a o supune pe dânsa prin ispitirile durerii, pornind asupră-i, ca și oarecând asupra lui Iov, mulțime de nenorociri. Dar ea, neîncetat rugându-se, ca și David grăia: „Nu voi muri, ci vie voi fi și voi povesti lucrurile Domnului!”. Și pentru toate proslăvea pe Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!
Icos 9:
Dar nu numai asupra ei, ci și asupra rudeniilor ei și a toată cetatea slobozind blestemul, ai adus, o, Cipriane!, vătămare din mânia cea neîmblânzită și din rușinea cea multă ce ți se făcuse, încât mulți cetățeni au mers la Iustina, voind a o sili pe ea să nu se mai împotrivească lui Aglaid, pentru a izbăvi cetatea de mulțimea vrăjilor tale. Dar ea nu prin însoțire necurată, ci prin curate și fierbinți rugăciuni, a izbăvit pe toți de tot răul, batjocorind meșteșugurile vrăjitorești. Pentru aceasta, cu toții văzând minunea, lăudăm pe Dumnezeu și cântăm ție:
Bucură-te, că nici iscoadele cele rele la rău nu au înduplecat-o Bucură-te, că Iustina s-a dovedit slujirii lui Hristos vas plecat Bucură-te, că mulți din aceia au cunoscut pe Hristos, prin minunata ei tămăduire Bucură-te, că întreaga cetate a luat printr-însa izbăvire Bucură-te, că mulți au venit atunci la credință Bucură-te, că tu însuți ai fost zdruncinat în întreaga ta ființă Bucură-te, că pentru a doua oară ai fost puternic cutremurat Bucură-te, că încrederea în puterea vrăjilor tale ți s-a destrămat Bucură-te, că așa a binevoit Dumnezeu, prin minunata fecioară, a-ți lucra mântuirea Bucură-te, că ne înveți pe noi a răbda îndelung când suntem ispitiți Bucură-te, că ne întărești pe noi a rămâne în credință statornici și neclintiți Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!
Condac 10:
Rușinat fiind, Cipriane, de înfrângerea ce ai suferit-o printr-o tânără fecioară, tu, cel mult învățat și iscusit foarte în lucruri vrăjitorești, și înștiințându-te că toate meșteșugurile viclene cu puterea Crucii și cu numele lui Hristos au fost biruite, ți-ai venit întru simțire și întru cunoștința Adevărului și ai început a dosădi pe draci, slăvind pe Dumnezeu și cântându-I Lui: Aliluia!
Icos 10:
Văzând că te-ai trezit din somnul și întunericul neștiinței, și cu mânie sfântă îl ocărăști, acum și pe tine, care ai fost slujitorul idoleștii închinări și al diavoleștilor meșteșuguri vrăjitorești, ca să te piardă s-a pornit diavolul cu putere multă, încercând să te ucidă și, neavând tu nici un ajutor de la nimeni să te izbăvească, ți-ai adus aminte de Semnul Crucii, prin care se împotrivea Iustina, și chemând numele lui Hristos ai biruit puterea diavolului, de care lucru preaminunat cutremurați fiind, cântăm ție:
Bucură-te, Cipriane, că prin fecioara Iustina ai venit la chemarea Numelui lui Hristos Bucură-te, că întru Numele Lui ai zdrobit pe diavolul ce se pornise împotriva ta mai vârtos Bucură-te, că ai aflat Lumina cea adevărată Bucură-te, împreună cu fecioara cea curată Bucură-te, că spre spurcată însoțire n-ai putut să o pleci Bucură-te, că în Lumina lui Hristos, acum împreună cu ea petreci Bucură-te, și ne întărește și pe noi în chemarea Numelui lui Hristos Bucură-te, că ni L-ai arătat nouă a fi dar prea luminos Bucură-te, că și prin tine a sporit Biserica cea biruitoare Bucură-te, că te-a câștigat la credință Iustina, cea curată ca o floare Bucură-te, și ne învață și pe noi a păzi curăția Bucură-te, și izbăvește din nevoi pe cei ce iubesc fecioria Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!
Condac 11:
Arzându-ți toate cărțile tale cele vrăjitorești înaintea credincioșilor, ai alergat la episcopul creștinesc, cerându-i lui să te unească prin Sfântul Botez cu Dumnezeul Iustinei. Și având tu inimă înfrântă și cu multă plângere pentru toate relele ce le-ai făptuit în viața ta de până atunci, primit ai fost în turma lui Hristos, căci a cunoscut episcopul buna ta râvnire. Și precum te-ai arătat odinioară grabnic la rău, te-ai dovedit apoi apring râvnitor și slujitor vrednic al Dumnezeului Celui Adevărat, neprididind a-l aduce Lui neîncetat cântarea: Aliluia!
Icos 11:
Cu mare osârdie ai alergat, Cipriane, pe calea cea strâmtă și anevoioasă, după ce ai aflat că Hristos este Calea cea Adevărată, dorind să răscumperi vremea petrecută în spurcata slujire idolească și totdeauna plângând pentru faptele cele rele de mai înainte. Drept aceea, ai mers din putere în putere și din bunătate în bunătate, încât degrab te-ai învrednicit a primi nu numai Botezul, ci ai pășit din treaptă în treaptă până la cinstea de episcop, păstorind cu râvnă turma lui Hristos. Iar pe fecioara Iustina, diaconiță și egumenă într-o mănăstire de fecioare ai făcut-o. Pe care cinstită înălțare văzând-o, cu bucurie cântăm ție:
Bucură-te, Cipriane, că așa răsplătește Dumnezeu inima curată Bucură-te, că a cunoscut Dumnezeu râvna ta după cunoștința cea adevărată Bucură-te, că așa miluiește Dumnezeu pe cei ce îndelungi ispitiri suferă Bucură-te, că așa te-ai arătat arhiereu preasfințit Bucură-te, că și pe Iustina vrednică diaconiță slujirii lui Hristos ai înălțat-o Bucură-te, că egumenă și povățuitoare și altor fecioare ai dat-o Bucură-te, că ai păstorit turma lui Hristos cu multă râvnă și silire Bucură-te, că și noi alergăm la tine, ca la un adevărat păstor, cu multă dorire Bucură-te, și ne povățuiește pe noi pe calea mântuirii Bucură-te, și fii lângă noi mereu în ceasul ispitirii Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!
Condac 12:
Prin ravna ta și a fecioarelor cele curate povățuite de înțeleapta Iustina, se deșerta slujirea idolească, iar slava lui Hristos se înmulțea. O viață ca aceasta și a ta sârguință cea pentru slujirea lui Hristos și pentru mângâierea sufletelor omenești văzând-o diavolul, scrâșnea împotrivă-ți, voind cu orice chip să te piardă. Însă nu știa pierzătorul că o și mai mare și nepieritoare slavă îți pregătea, și sălășluire cu cetele sfinților, ca împreună cu aceștia pururea să-I cânți lui Dumnezeu cântarea: Aliluia!
Icos 12:
Neștiind pierzătorul în ce chip să te piardă, căci se temea de puterea Crucii, a îndemnat pe păgâni să te clevetească înaintea ighemonului că ai părăsit păgâneasca închinare și slujire idolească, venind la creștineasca închinare a lui Hristos, și că pe mulți depărtezi de la spurcata slujire la idoli, sporind turma lui Hristos. Acestea auzind ighemonul, și neputând a te ademeni prin cuvinte meșteșugite, te-a dat la muncire cumplită, împreună cu fecioara Iustina. Iară voi toate răbdându-le și neplecându-vă la închinarea idolească, ighemonul a poruncit să vă ucidă prin tăiere de sabie. Iar împreună cu voi s-a învrednicit de cununa mucenicească și evlaviosul creștin Teoctist, care văzând moartea voastră cea nevinovată, a mărturisit și el pe Hristos. Pentru aceea, laude ca acestea aducem ție:
Bucură-te, că te-ai învrednicit a fi al turmei lui Hristos păstor nebiruit Bucură-te, că și Iustina fecioara, nevoindu-se alături de tine s-a sfințit Bucură-te, că de vicleanul ighemon n-ați fost amăgiți Bucură-te, că v-ați arătat mărturisitori ai lui Hristos neclintiți Bucură-te, că astfel, de cunună mucenicească ați fost învredniciți Bucură-te, că acum prin sfintele tale moaște multe tămăduiri se dăruiesc Bucură-te, că râuri de daruri se revarsă celor ce te cinstesc Bucură-te, că și noi cu mare credință la tine năzuim Bucură-te, că prin ale tale sfinte moaște ajutor și mântuire nădăjduim Bucură-te, și te roagă pentru noi împreună cu Sfânta Iustina și Sfântul Teoctist Bucură-te, și primește de la noi, ca jertfă de laudă, acest smerit acatist Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!
Condac 13:
O, preasfințite Cipriane, Ierarhul cel cinstit al lui Dumnezeu, nevoitorule preatare, împreună cu Sfânta Muceniță Iustina și Sfântul Mucenic Teoctist, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru cei ce pururea te cinstesc și cu cântări măresc sfântă pomenirea ta, și cu rugăciunile tale îmblânzește pe Stăpânul Hristos, pentru toți mijlocind iertare de greșeli și izbăvire de toate cursele și ispitirile diavolești, ca mântuindu-ne, să-l cântăm împreună cu tine, în vecii nesfârșiți, cântarea îngerească: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)
Apoi se citesc iarăși Icosul 1 și Condacul 1:
Icos 1:
Minunată s-a arătat viața ta, Sfinte, că din pruncie slujirii idolești ai fost închinat, dar cunoscând Domnul râvna ta după cunoașterea cea adevărată, ți-a descoperit ție, printr-o fecioară curată, pe Hristos-Singur-Adevărul, de care taină și pronie dumnezeiască minunându-ne, cu credință cântăm ție:
Bucură-te, cel ce ai înfrânt slujirea idolească Bucură-te, că ai vădit înșelăciunea diavolească Bucură-te, că la cunoștința adevărului ai râvnit Bucură-te, cel ce și în păgânească cunoștință te-ai arătat iscusit Bucură-te, cel ce diavolești meșteșuguri și vrăjitorii ai cunoscut Bucură-te, că pe toate acestea mai apoi de ocară le-ai făcut Bucură-te, că poți să ne scapi de ispita diavolească Bucură-te, că ne izbăvești de rătăcirile eretice Bucură-te, că ne arăți calea spre adevăr Bucură-te, că rugăciunile tale de tot răul ne scapă Bucură-te, ajutorul celor înviforați Bucură-te, că lumina ta tuturor o împarți Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!Rugăciune către Sfântul Mucenic Ciprian, Episcopul Cartaginei
Condac 1:
Cela ce mai înainte ai fost învățător răutății și te-ai arătat Arhiereu prin cinstita fecioară Justina, și ca un păstor înțelept, din spinii înșelăciunii ai înflorit ca o floare prea frumoasă, și pe noi credincioșii, ne-ai umplut cu miresmele tămăduirilor și de razele minunilor tale, întărește-ne ca să-ți cântăm ție: Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!
Rugăciunea Sfântului Mucenic Ciprian, pentru izbăvirea de vrăji, blesteme și toată lucrarea diavolească
care se citește de către preot
Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Creatorule și Chivernisitorule a toate, Sfânt și slăvit ești; împăratul împăraților și Domnul domnilor, slavă Tie. Tu Cel ce locuiești în lumina cea nepătrunsă și neapropiată, pentru rugăciunea mea, a smeritului și nevrednicului robului Tău, depărtează demonii și stinge viclenia lor de la robii Tăi; revarsă ploaie la bună vreme peste tot pământul și fă-l să-și dea roadele lui; copacii și viile să-si dea deplin rodul lor; femeile să fie dezlegate și eliberate de nerodirea pântecelui; acestea și toată lumea mai întâi fiind dezlegate, dezleagă și toată zidirea de toate legăturile diavolești. Și dezleagă pe robul Tău (numele) împreună cu toate ale casei lui de toate legăturile satanei, ale magiei, ale farmecelor și ale puterilor potrivnice. Împiedică Tu, Doamne Dumnezeul părinților noștri toată lucrarea satanei, Tu Cel ce dai dezlegare de magie, de farmece, de vrăji și de toate lucrările satanicești și de toate legăturile lui, și distruge toată lucrarea vicleană prin pomenirea Prea Sfântului Tău nume.
Așa, Doamne, Stăpâne a toate, auzi-mă pe mine nevrednicul slujitorul Tău și dezleagă pe robul Tău (numele) de toate legăturile satanei și dacă este legat în cer, sau pe pământ, sau cu piele de animale necuvântătoare, sau cu fier, sau cu piatră, sau cu lemn, sau cu scriere, sau cu sânge de om, sau cu al păsărilor sau cu al peștilor, sau prin necurăție, sau în alt chip s-au abătut asupra lui, sau dacă din altă parte au venit, din mare, din fântâni, din morminte, sau din orice alt loc, sau dacă a venit prin unghii de om, de animal, sau gheare de pasăre, sau prin șerpi (vii sau morți), sau prin pământul morților, sau dacă a venit prin străpungere de ace, dezleagă-le pentru totdeauna, în ceasul acesta, Doamne, cu puterea Ta cea mare.
Tu Doamne, Dumnezeul nostru, Care cunoști și știi toate, dezleagă, sfărâmă și distruge, acum, lucrările magiei, iar pe robul Tău (numele) păzește-l cu toți ai casei lui de toate uneltirile diavolești. Zdrobește cu însemnarea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci toate puterile potrivnicilor. Pustiește, distruge și depărtează pentru totdeauna toate lucrările magiei, vrăjitoriei și fermecătoriei de la robul Tău (numele). Așa, Doamne, auzi-mă pe mine păcătosul slujitorul Tău și pe robul Tău cu toți ai casei lui, și dezleagă-i de demonul de amiază, de toată boala și de tot blestemul, de toată mânia, nenorocirea, clevetirea, invidia, farmecele, nemilostivirea, lenea, lăcomia, neputința, prostia, neînțelepciunea, mândria, cruzimea, nedreptatea, trufia, și de toate rătăcirile și greșalele, știute și neștiute, pentru sfânt numele Tău, că binecuvântat ești în veci. Amin.
Icoana Preasfântei Născătoare de Dumnezeu, „Cea care alăptează”
Primeşte, Doamnă de Dumnezeu Născătoare, rugăciunile cele cu lacrimi ale robilor tăi care aleargă la tine. Te vedem în sfânta icoană cum Îl ţii în braţe şi-L alăptezi pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru, pe Domnul Iisus Hristos. De L-ai şi născut fără de durere, totuşi cunoşti durerile mamelor, şi neputinţele fiilor şi fiicelor omeneşti le vezi.
Pentru aceasta, cu căldură căzând la icoana ta tămăduitoare şi sărutând-o cu umilinţă, te rugăm, Preamilostivă Stăpână: îndură-te de noi, păcătoasele, cele osândite să naştem în dureri şi să creştem în întristări pruncii noştri, şi cu împreună-pătimire acoperă-ne, iar pe pruncii şi soţii noştri izbăveşte-i de bolile cele grele şi de necazurile amare.
Dăruieşte-le sănătate şi putere, ca cei hrăniţi să crească din putere în putere, iar cele care îi hrănesc să se umple de bucurie şi mângâiere, ca şi acum, cu mijlocirea ta, Domnul să săvârşească lauda Sa din gura pruncilor şi a celor care sug.
O, Maică a Fiului lui Dumnezeu! Milostiveşte-te de maicile fiilor omeneşti şi de norodul tău cel neputincios: bolile noastre grabnic tămăduieşte-le, necazurile şi întristările noastre alină-le şi nu trece cu vederea lacrimile şi suspinările robilor tăi.
Auzi-ne în ziua necazului pe noi, cei care cădem la icoana ta, şi în ziua bucuriei şi izbăvirii primeşte laudele inimilor noastre cele mulţumitoare.
Înalţă rugăciunile noastre la Tronul Fiului tău şi Dumnezeului nostru, ca să fie milostiv către păcatele şi neputinţele noastre şi să adauge mila Sa celor care cunosc Numele Lui, ca şi noi şi pruncii noştri să te proslăvim pe tine, Milostiva noastră Apărătoare şi Nădejdea neamului nostru cea neclintită, în vecii vecilor. Amin.
Imagine din Biserica din Izvoru Muntelui, Bicaz, Neamț
Valuri de patimi mă împresoară; mare necaz şi strâmtorare îmi umplu sufletul o, întru-tot Sfântă Maică, linişteşte sufletul meu cu pacea Fiului tău şi alungă deznădejdea şi întristarea sufletului meu cu harul Său. Potoleşte furtuna păcatelor mele care mă frig precum un vierme în foc şi stinge-i flăcările. Umple-mi inima de bucurie, Preacurată Maică şi împrăştie ceaţa nelegiuirilor mele de la faţa mea, căci acestea mă împresoară şi mă tulbură. Luminează-mă cu lumina Fiului tău. Sufletul meu se simte sfârşit; totul îmi este greu, chiar şi rugăciunea. Iată-mă, rece ca piatra.
Buzele mele şoptesc o rugăciune, dar inima mea nu tresaltă. Necazurile m-au împresurat de pretutindenea. Topeşte gheaţa din jurul sufletului meu şi încălzeşte-mi inima cu dragostea ta. Nu-mi pun nici o încredere în apărarea venită de la oameni, ci îngenunchez dinaintea ta, o, Prea Sfântă Maică şi Fecioară. Nu mă alunga de la faţa ta, ci primeşte rugăciunea robului tău. Tristeţea m-a cuprins. Nu mai pot răbda năvălirile diavolilor. Nu am nici o apărare; nici nu aflu loc de refugiu, om nenorocit ce sunt. Sunt pururea biruit în lupta aceasta şi nu am altă mângâiere decât în tine, Preasfântă Maică. O, nădejde şi apărarea tuturor credincioşilor, nu trece cu vederea rugăciunea mea.
Prea Sfântă Maică a lui Hristos, Prea Curată, Prea Binecuvântată Maică a lui Dumnezeu, vezi cum satana mă izbeşte precum valurile mării lovesc corăbiile! El mă urmăreşte ziua şi mă tulbură noaptea. Nu am pace – sufletul meu se pleacă – duhul meu se cutremură. Grăbeşte, Prea slăvită Maică şi mă ajută! Roagă-L pe dulcele Domn Iisus Hristos să aibă milă de mine şi să-mi ierte păcatele pe care le-am săvârşit. O, Preasfântă Maică a Domnului nostru Iisus Hristos, bunătatea ta cea plină de iubire este nesfârşită şi este cel mai mare vrăjmaş al puterilor iadului.
Am scris și am publicat multe carți și documente, cam trei mii, dar niciunul atât de important ca acesta.
În acest precis moment, poate că la multe persoane le trece prin cap idea de a se sinucide. Ce mare păcat! Ce păcat! Dacă din întâmplare faci parte din numărul acelora care, fără să știe nimic despre ce e vorba, cred că vor scăpa de toate chinurile. Nu știi în ce problema mare te poți băga cu aceasta decizie, total inutila
Sinucigașii nu apar în lista cosmică a celor ce au murit – asta e din cauza că încă sunt vii! Vor muri doar când le vine ceasul, scris de ursitoare, și amintiți-vă că fetele erau trei, iar una din ele curma firul vieții, ca și cum l-ar tăia cu foarfeca!
Ești în trenul vieții și vrei să sari din mers! Ce o să faci, singur și gol, în frig, rătăcind prin codrul întunecos? Ești îmbrăcat cu propriul tău corp și dorești să te dezbraci. Vrei să faci un streap-tease pentru lumea fantomelor, vrei să te dezbraci în fața lor, ca pe o scenă luminată cu luminile rampei. O scenă de streap-tease pentru lumea invizibilă. Animalele sălbatice și la fel cele domestice te vor vedea. Câinii te vor lătra, pisicile vor fugi de tine ca de dracul. . . .
Cauza și motivul care te-a dus la acest gând sunt oare banii?
Nu vei scăpa de datorii. Și apoi, o să trebuiască să plătești îndoit.
Motivul sunt oare studiile? Nu vei putea studia, nici călători, nici nu vei putea să înveți în niciun loc.
Și sexul? Crezi oare că vei scăpa de dorințele sexuale? Nuu! Nu te vor lăsa! Vei continua să simți nevoia de plăceri sexuale. Nu vei putea aranja această problemă. Nu vei putea să te joci, nici să meditezi, nici să fugi de tine însuți. Destinul, destinul tău, e deja scris și publicat – cum s-ar spune – dar sinuciderea nu e scrisă în al tău destin. E decizia ta – e ceea ce unii numesc ¨liberul arbitru¨. Dacă ți-a trecut oare prin cap să te sinucizi, revizuiește cu mare atenție acest punct. Există patru motive existențiale ce vorbesc în contra sinuciderii.
1. Unu, trebuie să știi că nu vei muri! O să rămâi ca anchilozat aici, o să rămâi viu, o să stai aici, dar fără trup. Totul va continua, însă tu, neavând un trup, nu vei mai avea ocazia să intervii pentru a schimba lucrurile ce nu-ți convin. Și ceva și mai rău, vei simți frig, sete, o să-ți fie foarte cald, căci fără corp, căldura arde ca para focului! Totul va rămâne la fel, dar tu nu vei avea trup, cu care să răspunzi la aceste senzații și nevoi trupești.
2. Doi, nu știi ce faci, ești un ignorant. Nu știi cine ești, Revizuiește-te. Ar trebui să te observi cu atenție. Eul nostru nu moare, nu poate muri, e însăși ființa noastră, și ființa e eternă. Și acest Eu, ești tu. Acest Eu se arată azi ca o persoană. Această persoană e veșmântul Eului. Cum ziceam mai înainte, te vei dezbrăca, vei rămâne gol pușcă și pierdut ca în deșert, atâta timp și durata, cât ți-a fost dat să trăiești, chiar din momentul în care te-ai născut, ca să trăiești cu acest trup, pe care îl ai acum. Deci, care e sfatul meu: uită ¨recursul¨ sinuciderii, nu e mai mult decât o capcană. Trebuie să treci de această idee, ce ți-a trecut, la rândul ei, prin cap. Câinii latră, ursul trece . . . Treci peste această nebunie chioară, ca la poker.
Nu merită să lipești și să adaugi încă un sac de suferințe, la suferințele ce deja există.. . . Poți să rabzi și să treci peste toate încercările vieții, căci am fost configurați pentru tot tipul de probe existențiale. Există multe puteri invizibile, ce te pot ajuta și sigur te vor ajuta la încercare. Vei putea trece de aceste nebunii care-ți trec prin cap, fără să știi de unde vin și cum să te lupți cu ele. Trebuie să ceri ajutor.
3. Trebuie să continui jocul vieții, până ce chiar Domnul te va chema la El și va spune ¨de ajuns, până aici a fost treaba”. . . Dar trebuie să știi că, atunci când ne sosește moartea, nu vom rămâne aici nici măcar o secundă, nu suntem ´morți´ nici măcar o secundă. Continuăm pe drumul vieții, căci viața e eternă. Nu putem scăpa de viață, mergem tot timpul înainte, în vecii vecilor. Trebuie să mergem înainte fără a privi înapoi. Vom continua să trăim în eternitate.
Între aceste zece motive există unul care se numește ¨motiv educativ¨. Ce lecție vei da tu, cu gestul tău (sinuciderea), prietenilor tăi și celor din familia ta? Că ești un laș. Că ești un fricos. Dacă nu ai familie, nici prieteni, ce vor învăța de la tine aceia care nici măcar nu te cunosc?
Vor spune următoarele: ¨Altul care a fugit de sine însăși!´
Dar nu poți să mori când vrei tu și când ai chef, nu poți muri.
Ești legat strâns la viață, cu mii de noduri gordiene. Iar viața e ceva mai mult decât ceea ce noi înțelegem, trăind-o.
4. Alt motiv e o cauză medicală, terapeutică. Știi tu oare că durerile ce trebuie să le suferi, se vor prezenta în continuare, chiar dacă nu ai trup? Durerea este suferința ignoranței noastre, de aceea suferim în neștire. Ceea ce spun și scriu aici nu mi-a fost spus de către cineva anume, și nici nu e rezultatul sau fructul unor lecturi copioase, sau de nopți albe. Pur și simplu știu că este așa. Li se face cadou unora acest har, căci nu e o cunoaștere primită de la nopți lungi de studiu. E lumină. Așa cum stau lucrurile, încă le poți rezolva, ai încă ocazia de a nu face nimic. Nu fă nimic. . . Las-o baltă. Uită de ceea ce ți-a trecut prin cap. Se va rezolva totul într-un mod natural, fără ca tu să intervii și să-ți bagi nasul unde nu-ți fierbe oala. Într-un fel sau altul, lucrurile își vor face matca lor în râul întâmplărilor. Schimbul și transformarea nu sunt în mâinile noastre, pentru a-i da comenzi sau a-l controla, dar secvența internă a schimburilor și transformărilor e într-adevăr în mâinile noastre.
Ordinea internă a întâmplărilor o putem mișca cum dorim.
Dacă alegi să te sinucizi, nu vei avea ocazia, apoi, să alegi nimic.
Nu vei avea nicio posibilitate. Însă viu, cel puțin ai ocazia să mori cu fruntea-n sus. Asta înseamnă a continua pe calea destinului ce ne-a fost scris.
Am cunoscut un tip care s-a sinucis, chiar dacă l-am avertizat de ceea ce se va întâmpla după aceea.
Într-o noapte m-am visat cu el, spunându-mi: ¨Bătrâne, câta dreptate nu aveai! De ce oare nu te-am ascultat? . . .” Era prea târziu. Eu nu-l mai puteam ajuta.
Când Odiseu aranjase toate lucrurile la întoarcerea sa de la Troia, la Itaca, pretendenții Penelopei au fost eliminați, fiul său, Telemac, era deja un flăcău, începu Odiseu o viață liniștită, înconjurat de toți ai săi, în palatul din Itaca. Dar iată că niște prieteni îl tot vrăjeau cu idea de a ieși din nou pe mare, în căutare de nu știu ce noi aventuri.
Așa iese Odiseu în larg și, după ce trecuseră de Coloanele lui Hercule, un val imens cât o casă scufundă corabia, cu toți cei de pe bord și se trezește așa deodată Odiseu în Infern, unde îl întâlnește Dante Alighieri, în faimoasa sa vizită, condus de maestrul Virgiliu.
Dante rămâne surprins și îl întreabă pe Odiseu: ”Ulise (e același Odiseu) – ¨Ce s-a întâmplat? Cum e posibil să arzi tu cu flacără dublă, aici, în Infern, doar nu ești creștin?¨
Odiseu răspunse următoarele: ¨Dragul meu, ceea ce mi s-a întâmplat e simplu: în loc sa rămân în banca mea, liniștit, m-am lăsat convins de niște prieteni aventurieri să ieșim din nou în căutare de aventuri, pe mare, când, de fapt, întreaga mea viață a fost un mănunchi întreg de întâmplări nemaiauzite și nemaipomenite. Puțini oameni pot povesti ceea ce am văzut și am auzit eu în această lume largă și pe marea cu valurile sale ca vinul roșu. Nu m-am mulțumit cu toate astea și m-a cuprins din nou foamea și dorința nemărginită de alte aventuri. Nu am știut să fiu mulțumit cu ceea ce mi-a fost dăruit, cu minunata întoarcere la ai mei.¨ Dacă lui Odiseu i s-a petrecut asta cu Infernul pentru mai nimic, mai mult ar trebui să fim noi atenți cu viața noastră actuală și să o apreciem, ca pe o comoară.
Când Sancho Panza îi spuse lui Don Quijote, care se găsea pe patul de moarte: ¨Hai să mergem din nou după alte aventuri, Cavalere . . .¨ – Cavalerul Hidalgo pronunță următoarele cuvinte: ¨Dragul meu, eu am trăit in nebunie, dar voi muri cu mințile in cap . . .¨
Deci, prietene al meu, prietena mea, gândește-te, scoate-ți din cap idea sinuciderii, ca nu cumva să te găsească și pe tine, pe-acolo prin Infern, în infernul personal, arzând cu flăcări bicorne, ca Odiseu . . .
Icoana Maicii Domnului cu pruncul Iisus, de la Mănăstirea Golia, Iași
Fecioară, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Dumnezeu Cuvântul cu trup; ştiu, cu adevărat ştiu, că nu se cuvine, nici se cade ca eu, cel atâta de desfrânat, cu ochi spurcaţi să văd icoana ta, a celei preacurate, a celei pururea Fecioare, a celei ce ai şi trupul şi sufletul curat şi nespurcat, şi să o sărut cu buze necurate şi întinate, sau să mă rog.
Căci cu dreptate este ca de mine, cel desfrânat, să se îngreţoşeze şi să mă urască curăţia ta. Dar fiindcă Dumnezeu, pe care L-ai născut, S-a făcut om, ca să cheme pe cei păcătoşi la pocăinţă, pentru aceasta am îndrăznit şi eu, să mă apropii de tine cu lacrimi rugându-mă.
Primeşte această mărturisire, a greşelilor mele cele multe şi grele şi o du Unuia Născut Fiului tău şi Dumnezeu, rugându-te Lui ca să fie milostiv ticălosului şi tăvălitului meu suflet. Că de mulţimea fărădelegilor mele sunt oprit a căuta spre Dânsul şi a cere iertare.
Pentru aceasta, pe tine te pun înainte solitoare şi mijlocitoare. Că multe şi mari daruri dobândind eu de la Ziditorul meu Dumnezeu, şi uitându-le pe toate, şi nemulţumitor arătându-mă, ticălosul, cu necuviinţă m-am alăturat cu dobitoacele fără de minte, şi m-am asemănat lor; fiind sărac de fapte bune, bogat de patimi, şi plin de ruşine, lipsit de dumnezeiască îndrăzneală, osândit de Dumnezeu, făcându-mă de plângere arhanghelilor, de râs dracilor, şi de urâciune oamenilor, mustrat de conştiinţă, ruşinat de lucrurile mele cele rele şi mai înainte de moarte fiind mort, şi mai înainte de judecată de sine-mi osândit, şi mai înainte de munca cea fără de sfârşit de deznădăjduire muncit.
Pentru aceea dar, numai la a ta sprijinire alerg, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, cel ce sunt dator cu nenumăraţi talanţi; cel ce întru dezmierdări cu desfrânatele am cheltuit avuţia cea părintească; cel ce am curvit mai mult decât desfrânata; cel ce am făcut fărădelege mai mult decât Manase; cela ce m-am făcut nemilostiv mai mult decât bogatul; cela ce sunt slugă lacomă, vas al gândurilor celor rele, vistierie a cuvintelor celor urâte şi spurcate, străin de toată fapta cea bună.
Miluieşte-mă pe mine cel smerit; milostiveşte-te spre mine cel neputincios. Mare îndrăzneală ai la Cel ce s-a născut din tine. Nimeni nu are putere precum tu, Maica lui Dumnezeu; că toate le poţi, ca ceea ce eşti mai presus de toate zidirile şi nimic nu îţi este ţie cu neputinţă, numai de vei voi.
Deci, nu trece cu vederea lacrimile mele; nu te întoarce de către suspinul meu; nu lepăda durerea inimii mele; nu ruşina nădejdea mea cea către tine. Ci cu rugăciunile tale cele de Maică, silind pe cea nesilită milostivire a Fiului tău, Cel bun şi Dumnezeu, învredniceşte-mă pe mine ticălosul şi nevrednicul robul tău, să-mi iau frumuseţea mea cea dintâi şi dintru început şi să lepăd grozăvia patimilor, să mă slobozesc de păcat şi să mă robesc de dreptate; să mă dezbrac de spurcăciunea dulceţii celei trupeşti şi să mă îmbrac întru sfinţenia curăţeniei cele sufleteşti; să mor lumii şi să viez faptei celei bune.
Călătorind eu, împreună călătoreşte cu mine; pe mare înotând, împreună înoată; priveghind, întăreşte-mă; necăjindu-mă, mă mângâie; împuţinându-mă la suflet, îmbărbătează-mă; îmbolnăvindu-mă, vindecare îmi dăruieşte; nedreptăţit fiind, izbăveşte-mă; năpăstuit fiind, îndreptează-mă; spre moarte primejduindu-mă, degrab alergând mă scoate; vrăjmaşilor celor nevăzuţi, în toate zilele de temut mă arată; ca să cunoască toţi cei ce cu nedreptate mă tiranizează, al cui rob sunt eu.
Aşa, Preabună Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, ascultă ticăloasa mea rugăciune şi nu mă ruşina de nădăjduirea mea cea către tine, ceea ce eşti după Dumnezeu nădejdea tuturor marginilor pământului.
Aprinderea trupului meu stinge-o; viforul cel cumplit din sufletul meu, potoleşte-l; mânia cea amară, îmblânzeşte-o; trufia şi mândria părerii celei deşarte, din mintea mea şterge-o; nălucirile cele de noapte ale duhurilor celor viclene şi bântuielile cele de zi ale gândurilor cele necurate, din inima mea împuţinează-le; învaţă limba mea să grăiască cele de folos; povăţuieşte ochii mei să vadă drept faptele bune cele adevărate.
Picioarele mele îndreptează-le să alerge fără împiedicare pe calea cea fericită a poruncilor lui Dumnezeu; mâinile mele fă-le să se sfinţească ca, cu vrednicie să le ridic pe ele către Fiul Cel Preaînalt; curăţeşte-mi gura mea ca, cu îndrăzneală să-L numesc Tată pe Dumnezeu Cel Înfricoşat şi Prea Sfânt; deschide-mi urechile mele ca să audă simţitor şi gânditor cuvintele cele mai dulci decât mierea şi fagurul ale Sfintelor Scripturi, şi să vieţuiesc după dânsele întărindu-mă de tine.
Dă-mi vreme de pocăinţă, de întoarcere a gândurilor; de moartea cea năprasnă, fereşte-mă; osândit de conştiinţă fiind, izbăveşte-mă. Şi mai pe urmă de toate, fii lângă mine la despărţirea sufletului de ticălosul meu trup.
Sila cea nesuferită, lesnind-o; durerea cea nespusă, uşurând-o; strâmtoarea cea nemângâiată, mângâind-o; de faţa cea întunecată a dracilor, izbăvindu-mă; de cercarea cea preaamară a vameşilor celor din aer şi stăpânitorilor întunericului, slobozindu-mă şi zapisele păcatelor mele celor multe rupându-le, cu Dumnezeu mă împrieteneşte, şi stării Lui de-a dreapta, celei fericite, la înfricoşata judecată mă învredniceşte; şi bunătăţilor celor veşnice şi nestricăcioase, moştean pe mine mă fă.
Această mărturisire îţi aduc ţie, Stăpâna mea, Născătoare de Dumnezeu, lumina ochilor mei celor întunecaţi, mângâierea sufletului meu, folositoarea şi nădejdea mea cea după Dumnezeu. Pe care cu blândeţe primeşte-o şi mă curăţeşte de toată spurcăciunea trupului şi a duhului. Şi mă învredniceşte în veacul acesta de acum fără de osândă să mă împărtăşesc cu preasfântul şi preacuratul Trup şi Sânge al Fiului şi Dumnezeului tău; iar în cel ce va să fie, cu cina cea preadulce şi cerească a desfătării Raiului, unde este locaşul tuturor celor ce se veselesc.
Aceste bunătăţi, dobândindu-le eu nevrednicul, să slăvesc în vecii vecilor preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Fiului şi Dumnezeului tău, Cel ce primeşte pe toţi cei ce se pocăiesc din tot sufletul, pentru tine, ceea ce te-ai făcut mijlocitoare şi chezăşuitoare tuturor păcătoşilor.
Că prin tine, Prealăudată şi Preabună Stăpână, se mântuieşte toată firea omenească, lăudând şi binecuvântând pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea Cea Prea Sfântă şi de o fiinţă, totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Din adâncul sufletului cu smerenie strig către Tine: cu puterea Crucii Tale potoleşte înverşunarea celor ce urăsc şi hulesc Numele Tău Cel Sfânt, pângăresc şi nimicesc sfinţenia lăcaşurilor Tale, prigonindu-i cu sălbăticie pe fiii credincioşi ai Sfintei Tale Biserici.
Tuturor celor ce pătimesc pentru mărturisirea adevăratei credinţe trimite-le în Numele Tău pe Sfinţii Tăi Îngeri, ca să-i întărească pe cei credincioşi Ţie întru purtarea jugului Tău celui bun, sub acoperământul şi mijlocirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi a tuturor sfinţilor Tăi.
Milostive Doamne! Cu inima zdrobită şi cu lacrimi ne rugăm Ţie, caută la plânsul, tânguirea şi rugile tuturor dreptcredincioşilor creştini pătimind de năpăstuirea vrăjmaşilor Tăi.
Şi mai presus de toate întăreşte, Doamne, cu tăria Duhului Tău pe păstorii Tăi, ca să slujească cu dârzenie, în singurătate, chiar până la moarte turma Ta.
Iar pe toţi cei ce pentru Tine au primit sfârşit mucenicesc, învredniceşte-i să împărăţească cu sfinţii Tăi în slava Ta cea veşnică.
Tu, Doamne, Cel ce pe Cruce Te-ai rugat pentru cei ce Te răstigneau şi în ultimul ceas ai primit pocăinţa tâlharului, nu-i pierde pe cei ce s-au lepădat, au hulit şi au asuprit Sfânta Credinţă şi Sfânta Ta Biserică, ci, de este cu putinţă, dăruieşte-le lor bucuria de a Te cunoaşte pe Tine, Dragostea şi înţelepciunea cea Dumnezeiască, şi să-şi sfârşească zilele în pocăinţă adevărată.
Către Tine, Doamne, nădăjduim şi nu ne vom ruşina în veac, căci Tu eşti apărarea noastră, ajutorul şi biruinţa care a biruit lumea, lumina mai presus de orice lumină, bucuria mai presus de orice bucurie, nădejdea mai presus de orice nădejde, adevărata viaţă şi mântuire veşnică, şi Ţie Celui în Treime închinat, slavă îţi înălţăm, acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, dulce Mântuitorul sufletelor noastre, mărturisim înaintea Ta, întru această zi a răstignirii Tale, în care ai pătimit și ai primit moarte pe Cruce pentru păcatele noastre, că noi suntem cei ce Te-am răstignit cu păcatele noastre cele multe și cu fărădelegile noastre cele rele. De aceea, ne rugăm bunătății Tale celei nemărginite să ne faci și pe noi părtași sfintelor Tale Patimi, cinstitelor răni și morții Tale celei de viață făcătoare, pentru ca să ne învrednicim, prin darul Tău, să câștigăm și noi asemenea Ție, pentru dragostea Ta, precum Tu, Cel Milostiv, le-ai răbdat pentru mântuirea noastră, întărindu-ne pururea cu aceeași putere și răbdare ce ai avut când Te-au răstignit nemulțumitorii evrei
Și ne înviază simțirile noastre cele sufletești, ca să cunoaștem moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut și zidirile cele neînsuflețite, care s-au mișcat la răstignirea Ta, cum Te-a cunoscut tâlharul cel credincios și, rugându-Ți-se, l-ai primit în Rai. De aceea întărește-ne, Doamne, ca să putem ridica cu bucurie, de astăzi înainte, Crucea Ta cu deplină pocăință. Întristarea morții Tale să o simțim, precum au simțit-o Preasfânta Ta Maică, ucenicii Tăi și mironosițele femei.
Dă-ne, Doamne, și nouă, darul Tău, precum ai dat atunci tâlharului celui rău, și iartă păcatele noastre pentru sfintele Tale Patimi, și ne primește prin pocăință împreună cu el în Rai, ca un Dumnezeu și Ziditor ce ne ești. Asemenea fă cu toți creștinii, vii și morți, precum se roagă Ție, în toate zilele, Sfânta Biserică și le iartă lor toate păcatele și-i învrednicește pe ei de Împărăția Ta ca să vadă lumina Ta și să mărească slava Ta.
Ne închinăm Crucii Tale, Hristoase, și zicem către dânsa: mărire ei pentru dragostea Ta.Bucură-te, Preacinstită Cruce a lui Hristos, că prin tine s-a mântuit lumea, ridicând asupra ta pe Iisus țintuit. Bucură-te, pom preamărit, pentru că Tu ai ținut Rodul vieții Ce ne-a mântuit din moartea păcatului.
Bucură-te, toiagul cel tare care ai sfărâmat ușile iadului.
Bucură-te, cheia împărătească ce ai deschis ușa Raiului.
Ne bucurăm și noi pentru că vedem pe vrăjmașii Tăi surpați jos, iar pe prietenii Tăi că împărățind în ceruri, pe vrăjmașii Tăi biruiți de puterea Ta, iar pe creștinii ce Ți se închină, înarmați cu puterea Ta.
O, Răstignitul meu Hristoase, câte ai pătimit pentru noi, câte răni, câte scuipări, câte batjocuri și câtă necinste ai răbdat pentru păcatele noastre, pentru ca să ne dai pildă de adevărată răbdare! De aceea, cum putem noi să fugim de Cruce, văzând pe Hristos că este ridicat pe ea? Cum să ne pară grele chinurile, văzând pe Stăpânul nostru că le iubește și le cere și le socotește Lui de mare cinste?
Rușine ne este, cu adevărat, de ne vom întrista de relele ce ne pricinuiesc oamenii sau de ispitele ce ni le aduc diavolii, trupul și gândurile noastre cele rele, sau pentru sărăcia și bolile ce ne vin din voia lui Dumnezeu pentru păcatele noastre, deoarece acestea toate le trimite pentru ca să ne apropie mai mult de El, pentru ca să-L slăvim și să ne pedepsim în această viață pentru binele nostru, pentru ca să ne odihnim cu mai multă mărire întru Împărăția Lui cea veșnică.
Și, de vreme ce este așa, înmulțește-ne, Doamne, ostenelile, ispitele și durerile, dar să ne înmulțești împreună și să ne prisosești și răbdarea și puterea, ca să putem răbda toate câte ni s-ar întâmpla. Pentru că recunoaștem că suntem neputincioși de nu ne vei întări, orbi de nu ne vei lumina, legați de nu ne vei dezlega, fricoși de nu ne vei face îndrăzneți, răi de nu ne vei preface în buni, pierduți de nu ne vei ierta, robi de nu ne vei răscumpăra cu bogata și dumnezeiasca Ta putere și cu darul Sfintei Tale Cruci, căreia ne închinăm și o mărim, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Dumnezeul părinților noștri, Doamne ai milă, Tu Cel Care ai făcut cerul și pământul și toate cele ce sunt pe el, Tu, Cel Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire Te-ai coborât din ceruri și Te-ai făcut Om asemenea nouă întru toate în afară de păcat, Tu, Cel Care sus pe lemnul crucii Ți-ai întins preacuratele Tale mâini și Ți-ai vărsat preacinstitul Tău sânge, ca sa ne răscumperi din blestemul legii și să ne dăruiești Împărăția Ta cea veșnică, Tu, Cel Care ne-ai învrednicit să Te numim Tată și să cerem Împarăția și dreptatea Ta, să se facă voia Ta cea sfântă, precum în cer așa și pe pământ, Tu cel Care ne-ai dat sfânta poruncă a dragostei zicând:
„Aceasta vă poruncesc vouă: să vă iubiți unii pe alții, și întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea iubire unii pentru ceilalți”;
Tu, Cel Care ne-ai dat pacea Ta zicând:
„Pacea Mea vă dau vouă“,
miluiește-ne pe noi cu puterea Ta cea mare.
Cunoscând nețărmurita Ta milă și milostivirea Ta cea multă către noi, ne apropiem îngenuncheați, și cu inima smerită și înfrântă Te rugăm:
Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne pedepsești pe noi.
Deschide, Doamne, milostivirile iubirii Tale de oameni și primește această rugăciune adusă Ție din buzele noastre cele necurate și dacă rugăciunea noastră, a nevrednicilor și a păcătoșilor, nu este auzită, atunci să fie auzite rugăciunile aleșilor și sfinților Tăi, cei care de la o margine la alta a pământului Te roagă, cei care pentru Tine s-au nevoit și și-au vărsat sângele lor.
Aceste rugăciuni și cereri primindu-le, Doamne, mântuiește și păzește întreaga omenire, și Biserica Ta și toate orașele și satele de amenințarea altor neamuri și de orice altă mânie, primejdie, nevoie și necaz.
Scoală, Doamne, întru ajutorul nostru și ne izbăvește pe noi pentru slava numelui Tău.
Împacă lumea Ta întreagă, împrăștie între neamuri pe cei ce doresc războiul, întoarce-ne pe toți la dumnezeiasca cunoaștere, ca, devenind cu toții o singură turmă, să Te avem pe Tine Păstor, pe Domnul nostru Iisus Hristos, Mântuitorul și Izbăvitorul nostru. Amin.
Privim cu îngrijorare la situația din Ucraina şi ne aducem aminte de cuvintele Mântuitorului: „Iar când veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie, să nu vă tulburaţi, căci trebuie să fie, dar încă nu va fi sfârşitul. Şi se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie, vor fi cutremure pe alocuri şi foamete şi tulburări vor fi. Iar acestea sunt începutul durerilor. Luaţi seama la voi înşivă.” (Marcu 13, 7-9)
Vă îndemn, așadar, să înmulțim rugăciunea și trezvia, mai ales acum în pragul Postului Mare și să ne rugăm pentru pacea lumii.
Pe slujitorii sfintelor altare din Episcopia noastră a Europei de Nord îi îndemn să adauge la slujbe ecteniile și rugăciunile speciale din Liturghier pentru astfel de întâmplări nefaste, iar credincioșilor le pun la inimă această rugăciune pe care am consemnat-o și în Cartea de rugăciuni a Episcopiei noastre a Europei de Nord.
Rugăciune pentru pacea sufletului și pentru lume
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel Ce ești izvorul vieții și al păcii în cer și pe pământ, revarsă harul păcii Tale în lume, în familii și în inimile tuturor oamenilor și mai ales în inimile celor ce Te mărturisim și ne închinăm Ție.
Stinge neînțelegerile și războaiele dintre oameni. Liniștește țara noastră și lumea întreagă. Mângâie inimile întristate. Dă ajutorul Tău celor năpăstuiți, scoate-i din tot necazul și dă pacea Duhului Sfânt în inimile noastre.
Suntem tulburați pentru că nu Te-am ascultat nici în Rai și nu Te ascultăm și nu împlinim Voia Ta nici pe pământ. Suntem în griji pentru că ne cheltuim zilele vieții fără pocăință și fără îndreptare. Îndurerați suntem fiindcă n-am făcut cele ce am făgăduit și conștiința ne mustră pentru timpul pierdut.
Ajută-ne, Doamne, să punem început bun prin Duhul Tău cel Sfânt! Ajută-ne, Mântuitorule bun, să păzim cuvântul Evangheliei Tale. Ajută-ne, Preasfinte Duhule, să începem o viață nouă de rugăciune, de smerenie, de înfrânare și de curăție și de slujire cu dragoste a semenilor noștri, ca să ajungem la liniștirea simțirilor și la pacea inimii, atât de dorită, dar cu anevoie de dobândit.
Dăruiește-ne pacea Ta care covârșește toată mintea, ca să ne bucurăm de viață, să nu ne plângem în suferință și să nu ne temem de moarte. Cu ajutorul Tău cel atotputernic să biruim ispitele diavolului și să dobândim de la Tine tăria statorniciei în bine și în virtute.
Pentru că în inima în care odihnești Tu, Doamne, nu mai este frică, nici neorânduială, ci mângâierea Duhului Sfânt și viață fără de moarte, de care învrednicește-ne pe toți. Că Tu ești Izvorul păcii și Mântuitorul sufletelor noastre și Ție slavă înălțăm, împreună și Tatălui și Sfântului Duh. Amin.
Al vostru fierbinte rugător și de tot binele voitor,
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Tatălui Ceresc, Te rugăm ai grijă de poporul român şi de noi păcătoşii şi nevrednicii şi adu-ne pe calea cea bună, pentru rugăciunile Preacuratei Tale Maici, care Te iubeşte nespus de mult.
Înmulţeşte în inimile noastre iubirea pentru Dumnezeu şi pentru aproapele nostru. Dumnezeu Tatăl şi-a pus în gând să mântuiască neamul omenesc, când a promis că va trimite un Mântuitor Binecuvântat şi Prealăudat, Care din Dragoste Sfântă, se va sălăşlui în pântecele unei Fecioare cu nume Împărătesc, Maria.
Noi cu toţii ne rugăm ca Iubirea Dumnezeiască dintre Domnul Iisus şi Sfânta Fecioară Maria, Maica Sfântă, să ne transforme în vase curate, pline de iubire şi de lumină sfântă şi să ne ridice pe culmile înalte ale sfinţeniei cereşti!
Doamne Iisuse, având Dragoste Sfântă şi Dumnezeiască nu i-ai prăpădit, nici nu i-ai omorât, pe oamenii răi, sfătuiţi în ascuns de duhurile rele, care Te-au prins, Te-au bătut, Te-au supus la chinuri grele, apoi Te-au răstignit pe cruce, împreună cu făcătorii de rele, ci Te-ai rugat Tatălui Ceresc spunând:
Iartă-le lor aceasta, Tată Ceresc, că ei nu ştiu ce fac!
Înţelegând multa Ta Dragoste pentru oameni, Te rugăm nu ne lăsa pe noi în patimi sau pe căile pierzaniei, ci ne îndreaptă pe calea cea bună şi umple inimile noastre de iubire şi ne ocroteşte spre Slava Numelui Tău Sfânt.
Din inimile noastre plecate, cu toată dragostea şi cu toată dorinţa de a împlini în toate Voia Ta, Îţi mulţumim pentru toate darurile şi pentru milostivirea Ta! Doamne Iisuse Hristose, Mântuitorul nostru! Slavă Ţie, Dumnezeul nostru! Amin!
Doamne iartă-mă pe mine păcătoasa, că mult Ţi-am greşit! Nu sunt vrednică să-mi ridic fruntea spre Cer din cauza păcatelor cu care Te-am supărat toată viaţa mea! Te rog să mă ierţi că mult Ţi-am greşit şi Te-am supărat, dar nu Te-am abandonat, Doamne! Mă rog şi pentru copiii mei, pe care Tu, Doamne, mi i-ai dăruit, dar din neştiinţă şi din necredinţă de Tine s-au depărtat! Cum ai lucrat peste mine lucrează şi peste ei! Îndură-Te şi izbăveşte-i de cel viclean, care mereu ne inspiră la rele!
Te iubesc şi-Ţi mulţumesc pentru tot ce-mi dai, Doamne, şi Te rog să fii cu mine în întreaga mea viaţă de aici şi din veşnicie! Te rog, Doamne, iartă-ne pe toţi şi revarsă-Ţi mila şi spre cei care nu ştiu de Tine! Ajută-mă să-mi văd greşelile şi să nu le mai săvârşesc, deoarece doresc să devin un vas curat prin care Tu să poţi lucra şi să se împlinească Voia Ta în tot şi în toate. Iartă-mă, Doamne, că eu Te iubesc!
Ştiu că nu sunt vrednică să priveşti spre mine păcătoasa, dar doresc să mă schimb şi să trăiesc alături de Tine acum şi în fiecare clipă a vieţii mele şi numai Ţie să-Ţi slujesc. Te rog, iartă-mă, ajută-mă şi nu mă părăsi, Doamne!
Vino, Doamne şi curăţeşte-mă, binecuvintează-mă şi te sălăşluieşte întru mine! Amin!
Stăpâne, Doamne, Dumnezeul nostru, Care întru cele înalte locuieşti şi spre cele smerite priveşti, binecuvântează casa noastră şi cu puterea Ta, întăreşte-ne pe noi, robii Tăi (numele), cei ce locuim în ea.
Bine este, Doamne, ca şi casa noastră să ne fie ca o a doua biserică, în care noi ne închinăm înaintea sfintelor icoane şi ne rugăm Ţie.
Binecuvântează, Doamne, găspodăria noastră şi înmulţeşte în ea toate bunătăţile, ca să uităm de grijile şi nevoile pământeşti şi să putem lucra mai cu osâdrie pentru dobândirea vieţii cele veşnice şi pentru a ajunge în locaşurile Tale cele sfinte.
Îndepărtează de la noi toate cursele vrăjmaşului celui pierzător de suflete, trimite pe îngerul Tău cel milostiv, ca să ne păzească şi să ne ferească de toată răutatea şi să ne povăţuiască spre lucrarea tuturor faptelor celor bune şi spre împlinirea sfintelor porunci.
Că Ție Ți se cuvine a ne milui şi a ne mântui, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
„Doamne, binecuvântează intrarea şi ieşirea mea”.
Rostind cuvintele încet, cu luare-aminte şi din toată fiinţa, evitând orice alt gând. Intensitatea unei asemenea rugăciuni, chiar atunci când avem puţin timp la dispoziţie sau suntem prinşi cu alte activităţi, are efectul de a prelungi starea de rugăciune şi sentimentul prezenţei lui Dumnezeu până la următoarea rostire a rugăciunii.
Dumnezeule întrutot îndurate, Tu ai zis că cel ce va asupri pe aproapele său se atinge de lumina ochilor Tăi. Iată dar că este cu dreptate să mă pedepseşti pe mine, fiindcă de atâtea ori fiind stăpânit de mânie am amărât şi am supărat pe fratele meu şi puteai să-mi plăteşti mânia cu mânie, căci strigau către Tine lacrimile şi suspinele atâtor nevinovaţi pe care eu i-am nedreptăţit.
Şi ce mi s-ar fi întâmplat dacă ar fi căzut asupra mea numai o mică parte a urgiei Tale, de care toţi se cutremură? Dar fiindcă m-ai îngăduit până acum şi nu mi-ai răsplătit răul cu rău, pedepsindu-mă cum mi se cuvenea, şi eu te rog şi cad înaintea Ta, zicând cu lacrimi:
”Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, arată-mi milostivirea Ta cea obişnuită, pe care şi în vremea când eşti mâniat nu o uiţi”, după cum zice proorocul Avacum: “Întru mânie îţi vei aduce aminte de milă”,
şi să nu-mi pomeneşti toate relele pe care le-am făcut aproapelui meu cu mânia şi izbăveşte-mă de această patimă rea, ca să mă pot bucura de pacea Ta, a aproapelui meu şi a mea, ca deschizând gura mea spre lauda Ta, întru bucuria duhului meu, să slăvesc dreptatea Ta.
Dăruieşte-mi, Doamne, al meu, darurile smereniei şi ale blândeţii pe care Fiul Tău, venind în lume, ne-a poruncit să le învăţăm şi să le urmăm, ca avându-le pe ele să petrec viaţă virtuoasă aici pe pământ, iar în cer să mă învrednicesc părţii celor smeriţi cu duhul şi blânzi cu inima în vecii vecilor. Amin!
Mulțumesc 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.