Acatist de multumire

 images (2)

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

Tată Ceresc, Creatorul tuturor, în faţă Ta îngenunchez şi-Ţi mulţumesc pentru toate bucuriile cereşti, pentru viaţă care mi-ai dat-o şi pentru binecuvântările nenumărate. Aş vrea să pot face mai mult, să-Ţi arăt prin faptele mele că ştiu cât de mult mă iubeşti pe mine ‘’omul’’, iar eu să Te iubesc mai mult. De multe ori mă întreb cum de nu eşti supărat pe mine la cât de rău sunt ? Tot ce ating distrug şi-mi pare rău că o fac, dar o iau de la cap, în fiecare zi din viaţă mea greşesc în faţă Ta. Îţi mulţumesc pentru a Ta nemărginită şi nemăsurată iubire şi Te rog să mă ajuţi acum în zi târzie să mă schimb, să mă smeresc, că să Te iubesc. Fără ajutorul Tău voi fi mereu un suflet gol. Tu eşti Tatăl meu Ceresc, Ziditorul meu. Amin.

Condacul 1
Tată Ceresc care ai făcut totul prin Cuvânt şi ai dat viaţă prin Duhul Sfânt zideşte-mă încă odată că să fiu curat, cu inima plină de iubire să cinstesc a Ta zidire şi cu buze curate să zic : Slavă Tatălui Ceresc !

Icosul 1
Cât de minunată e ştiinţă Ta, cum ai făcut Tu totul, fiecare îşi ştie rostul. Ajută-mă şi pe mine să-mi aflu rostul în lume şi cu mulţumire să pot cânta :
Tată Ceresc, îţi mulţumesc că mi-ai dat viaţă,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc că mi-ai ararat frumuseţea lumii,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc că am văzut şi lumea cea de sus,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru ocrotirea Ta,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru bucuriile vieţii,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru iertarea ce mi-o dai în fiecare zi,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru uşurarea necazurilor mele,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru toate.

Condacul 2
Tată Ceresc îmi amintesc cant te-am văzut întâia oară, eram în pragul casei Tale. Tu erai acolo, iar eu abia născut, de-a dreapta era Cuvântul, deasupra Sfântul Duh şi Maică Lumii tot în dreapta. M-aţi spălat şi m-aţi uns, iar eu Ţi-am jurat credinţă, dar după un timp am uitat, că am crescut. Acum prin îngeri îţi zic : Slavă Tatălui Ceresc !

Icosul 2
Pe drumul vieţii de multe ori mi-ai adus aminte de jurământul Sfântului Botez, dar am căzut şi am uitat, iar în acest moment vreau doar să zic:
Tată Ceresc, mulţumesc pentru oamenii întâlniţi după planul Proniei Tale,
Tată Ceresc, mulţumesc pentru măreţia munţilor,
Tată Ceresc, mulţumesc pentru mireasma florilor,
Tată Ceresc, mulţumesc pentru surâsul unei deşteptări senine,
Tată Ceresc, mulţumesc pentru savoarea fructelor,
Tată Ceresc, mulţumesc pentru darurile Tale,
Tată Ceresc, mulţumesc pentru un cer senin de vara,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru toate.

Condacul 3
Tată Ceresc, ce bine e să fiu cu Ţine. În rugăciune mă văd în faţă Ta şi-Ţi mulţumesc sarutandu-Ţi mâna dreapta cu care mă mângâi în fiecare dimineaţă, iar eu zic : Slavă Tatălui Ceresc !

Icosul 3
Începe o nouă zi şi mă arunc în tumultul vieţii, dar din când în când mă opresc, ridic ochii inimii spre cer şi zic :
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru ziua această binecuvântată,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru fiece pas în viaţă,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru răsăritul soarelui,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc şi pentru apusul lui,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru nopţile senine,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru somnul liniştit,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru toate.

Condacul 4
Tată Ceresc la ţine alerg în zilele triste ale vieţii mele şi Treimii nedespartie zic cu buze triste şi lipite: Slavă Tatălui Ceresc !

Icosul 4
Când rază luminii Tale mă atinge, întreagă fiinţă a mea se umple de bucurie şi încep să cant:
Tată Ceresc, nădejdea noastră,
Tată Ceresc, povăţuitorul celor rătăciţi,
Tată Ceresc, puterea noastră,
Tată Ceresc, slobozirea din necazuri,
Tată Ceresc, mângâierea sufletelor noastre,
Tată Ceresc, întărirea sărmanilor,
Tată Ceresc, milostiv fi nouă,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru toate.

Condacul 5
Tată Ceresc, mândria mă omoară puţin câte puţin, ea sapă adânc în mine prin cuvinte de slavă, ajută-mă să mă smeresc şi să-ţi slujesc Ţie şi cu buze de bucurie să zic: Slavă Tatălui Ceresc !

Icosul 5
În fiecare zi greşesc şi seară mă căiesc, mă spovedesc în faţă Ta şi cer ajutor pentru slăbiciunea mea, ajută-mă: Tu eşti puterea mea !
Tată Ceresc, îmbracă-mă cu lumina Ta,
Tată Ceresc, ajută mintea mea,
Tată Ceresc, curată ştiinţă cea deşartă,
Tată Ceresc, bucurie dăruieşte tuturor,
Tată Ceresc, pacea sufletelor noastre,
Tată Ceresc, întoarce pe duşmanii noştrii,
Tată Ceresc, tărie trupurilor noastre,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc.

Condacul 6
Tată Ceresc, Tu ai zis cu glasul Tău cel preaputernic ‘’ Cheamă-Mă pe Mine în ziua necazului tău şi Te voi scoate şi mă vei proslăvi’’. Din adâncul inimii mele îndrăznesc a mă apropia zicând: Slavă Tatălui Ceresc !

Icosul 6
Doamne Dumnezeul nostru Tată Ceresc, cel mare şi milostiv, din umilinţă inimilor noastre cu smerenie Te rugăm da-ne nemărginită Ta îndurare.
Tată Ceresc, deschide-ne nouă braţele părinteşti,
Tată Ceresc, închide porţile iadului,
Tată Ceresc, caută pe cei pierduţi şi îi adu acasă,
Tată Ceresc îţi mulţumesc,
Tată Ceresc, mărire aducem Ţie împreună şi Fiului Tău şi Sfântului Duh,
Tată Ceresc mulţumim prin sfinţii îngeri,
Tată Ceresc, laude aducem prin puterile cereşti,
Tată Ceresc închinăciune prin sfinţii toţi.

Condacul 7
Tată Ceresc în Treime Slăvit Dumnezeul nostru, Tu vezi că s-a topit tăria credinţei noastre şi căile mântuirii sunt departe datorită păcatelor noastre, fie-Ţi milă de robii Tăi care strigă: Slavă Tatălui Ceresc !

Icosul 7
În mâinile Tale mă las şi tot ce vine de la Ţine primesc cu bucurie şi părăsit de aş fi de toţi oamenii de lângă mine eu îţi mulţumesc şi pe Ţine Te slăvesc.
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru a inimii plinătate,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru a minţii limpezime,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru libertate,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc că m-ai scos din pânză de păianjen,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru bunătatea celor din jurul meu,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru darurile tale,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru îmbelşugare,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru toate.

Condacul 8
Tată Ceresc, Creatorul Universului întreg, îţi mulţumesc pentru că deşi Te supăr în fiecare clipă, Tu mă ierţi şi eu pot doar să zic: Slavă Tatălui Ceresc !

Icosul 8
Tată Ceresc, cerul e scaunul Tău, iar pământul aşternut, soarele e creaţia Ta şi omul e iubirea Ta.
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru că ai trimis la noi pe Fiul Tău şi Mântuitorul sufletelor noastre,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru Duhul Tău cel Sfânt ce s-a pogorât la noi,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru că pe Maică Fiului Tău ai făcut-o apărătoarea noastră,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru că pe toţi după a Ta orânduială ne aduci în ceasul pocăinţei,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru că ne auzi când strigăm în necazuri către Ţine,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru că la timp potrivit ne înveţi ştiinţă Ta văzută şi nevăzută,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru frumuseţea slujitorilor Tăi,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru toate.

Condacul 9
Tată Ceresc, ce bucurie se pogoară în zi de sărbătoare făptură toată de veseleşte şi îţi cânta cântare de armonie: Slavă Tatălui Ceresc !

Icosul 9
De Te-am iubi mai mult am şti că în fiecare zi e sărbătoare. Dar noi suntem departe uitând de a Ta carte şi acceptăm balaurul din noi.
Tată Ceresc, învaţă-ne dreptatea,
Tată Ceresc, luminează ochii minţii noastre,
Tată Ceresc, sufletul nostru îl păzeşte,
Tată Ceresc, fiinţă noastră o curăteste,
Tată Ceresc, oglindeşte chipul Fiului Tău în noi,
Tată Ceresc, destupă urechile noastre,
Tată Ceresc, alungă suferintanoastra,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru toate.

Condacul 10
În urmă convorbirilor cu Ţine, sfinţii părinţi ne sfătuiesc să luăm aminte la toate lucrurile care vin de la diavol şi din lume. Iar noi să ne întărim zicând : Slavă Tatălui Ceresc !

Icosul 10
Multe ispite şi plăti vin că urmare a greşelilor noastre din trecut, dar rugându-ne Ziditorului nostru le trecem,iar cu bucurie cuvinte de acest fel cântăm :
Tată Ceresc, Izvor de bucurie,
Tată Ceresc, a noastră ocrotire,
Tată Ceresc, scut nebiruit,
Tată Ceresc, bogăţia sufletelor noastre,
Tată Ceresc, apărătorul vieţii noastre,
Tată Ceresc, lumina inimilor noastre,
Tată Ceresc, slavă aducem Ţie,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru toate.

Condacul 11
Cuvinte mici şi goale aduce în cântări gură mea, nu se pot compară cu milostivirea ta. Lângă icoană sfinţilor Tăi îngenunchez şi eu necredinciosul şi cu ei îndrăznesc să îţi cant : Slavă Tatălui Ceresc !

Icosul 11
Mulţumiri aducem Ţie pentru Sfinţii toţi, că i-ai pus să mijlocească pentru iertarea păcatelor noastre şi ocrotiţi fiind de ei, îndrăznim să zicem Ţie :
Tată Ceresc, slavă Ţie pentru toate,
Tată Ceresc, toată făptură îţi e datoare,
Tată Ceresc, slavă întru cei de sus,
Tată Ceresc, pe pământ pace,
Tată Ceresc, nesfârşită bucurie,
Tată Ceresc, rugăciuni smerite aducem Ţie,
Tată Ceresc, fă-ne buni,
Tată Ceresc, îţi mulţumim pentru toate.

Condacul 12
Când încep a mă ruga nu ştiu ce am a cere, nici ce-i bun pentru viaţă mea, aşa că te rog pe Ţine Tată Ceresc ai grijă de mine, căci eu mă las în voia Ta: Slavă Tatălui Ceresc !

Icosul 12
Aşa cum noi dorim pentru ai noştri fii pace şi bucurie, sănătate, fericire, Tu doreşti pentru toţi copii Tăi să trăiască în armonie.
Tată Ceresc, îţi mulţumim pentru a trupului sănătate,
Tată Ceresc, îţi mulţumim pentru belşugul vieţii noastre,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru fiece descoperire,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru răbdarea învăţată,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru prietenii din viaţă mea,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc şi pentru duşmani că ei mă fac a descoperi cât sunt de mic,
Tată Ceresc, îţi mulţumesc pentru necazuri că ele mă întăresc,
Tată Ceresc, îţi mulţumim pentru toate.

Condacul 13
O, Tată Ceresc Multmilostive şi întru tot Bunule Dumnezeul nostru, iartă-ne nouă greşelile noastre, scoate-ne din întunericul vieţii noastre, fă-ne să ridicăm ochii inimii spre cer şi cu buze fără viclenie să zicem Ţie : Slavă Tatălui Ceresc !
O, Tată Ceresc Multmilostive şi întru tot Bunule Dumnezeul nostru, iartă-ne nouă greşelile noastre, scoate-ne din întunericul vieţii noastre, fă-ne să ridicăm ochii inimii spre cer şi cu buze fără viclenie să zicem Ţie : Slavă Tatălui Ceresc !
O, Tată Ceresc Multmilostive şi întru tot Bunule Dumnezeul nostru, iartă-ne nouă greşelile noastre, scoate-ne din întunericul vieţii noastre, fă-ne să ridicăm ochii inimii spre cer şi cu buze fără viclenie să zicem Ţie : Slavă Tatălui Ceresc !

Icosul 1
Cât de minunată e ştiinţă Ta, cum ai făcut Tu totul, fiecare îşi ştie rostul. Ajută-mă şi pe mine să-mi aflu rostul în lume şi cu mulţumire să pot cânta :
Tatăl Ceresc, mulţumesc că mi-ai dat viaţă,
Tatăl Ceresc, mulţumesc că mi-ai ararat frumuseţea lumii,
Tatăl Ceresc, mulţumesc că am văzut şi lumea cea de sus,
Tatăl Ceresc, mulţumesc pentru ocrotirea Ta,
Tatăl Ceresc, mulţumesc pentru bucuriile vieţii,
Tatăl Ceresc, mulţumesc pentru iertarea ce mi-o dai în fiecare zi,
Tatăl Ceresc, mulţumesc pentru uşurarea necazurilor mele,
Tatăl Ceresc, îţi mulţumesc pentru toate.

Condacul 1
Tată Ceresc care ai făcut totul prin Cuvânt şi ai dat viaţă prin Duhul Sfânt zideşte-mă încă odată că să fiu curat, cu inima plină de iubire să cinstesc a Ta zidire şi cu buze curate să zic : Slavă Tatălui Ceresc !

RUGĂCIUNE

Tu m-ai făcut, m-ai adus în lume şi încă din pruncie eu Te-am uitat. Acum în ceas târziu al vieţii mele Te-am căutat şi Te-am găsit. Fără ţine am fost gol, ţine-mă la pieptul Tău să nu mai rătăcesc pe tărâmul lumii fără de Dumnezeu. Păzeşte sub acoperământul Tău ţară noastră şi poporul această de toate împrejurările grele. Celor bolnavi le dăruieşte sănătate, celor mâhniţi mângâiere, celor învrăjbiţi pace şi iubire şi înconjoară-ne pe toţi cu sfinţii tăi îngeri că vrăjmaşii noştri să nu mai izbutească asupra dragostei din noi. Bucurându-ne de grijă Ta pentru noi Te slăvim pe Ţine Tată Ceresc şi binecuvântăm Prea Sfânt numele Tău, al Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin !

Plimbare (contrapunct; soresciană) – Alexandru Ivan

10893567_915548228470423_1405760439_n

Am intrat odată-ntr-un restaurant

Și să mă restaurez prin odihnă,

De vreme ce asta scria pe plăcuța de la intrare,

Iar chelnerul gigantico-rotund și rotitor

A apărut încă din prag

Ca să mă-ntrebe cu glas sferico-suav,

În sine de-a dreptul orbitor

(De majordom englez pe nume Jeeves,

Nici mai mult nici mai puțin):

„Ce doriți să luați, domnule?”…

Într-un ambulatio

Până la masă,

I-am zis cu surdă și secretă apăsare:

„Aș vrea…să mă hrănesc!”…

„…Păi să v-aduc un pește”, zice,

P-același ton rotund și grav,

„A, nu”, îi spun, luând loc pe scaun

„Că branhiile peștilor

Anticipează în adâncuri

Forme și zbateri de aripe-n zbor

Și aerul din jurul lor,

Deci peștele înot prevede

Pasărea-n plutire…”

„Atunci să v-aduc niște pasăre, da?

” Zise-ospătarul zâmbind amabil cu glas neaoș deodată…

„Domne’ dumneata ești turc,

Chiar nu funcționezi pe inferență”, -ntreb…

(Și-oftai)

Pasărea anticipează căderea

Pietrei în pământul, în mormântul

De sub apă

Și rămânerea ei acolo…

Că nici o pasăre

Sau piatră

Nu poate pluti, nu poate iubi

La nesfârșit

În aer sau în zbor,

Toate amândouă cad

Și sugrumă așa lumea dintre ele

Într-un translucid voal de nuntă…

Iar omul nu învață nimic din această cădere

Și nici de pe fețele morților

Cum să vreau pasăre?”

„…Atunci o femeie vrei…

Sigur…

Asta nimeni nu refuză!”

Își sfichiui mustața

Râzând în colțu-i chelnerul…

„Nu, domne’, nu”, zic,

Nici femeie n-o să iau…

Că ochiul lor de heruvim

Ascunde în loc de cristalin,

Dulci, dulci petale de pelin

De neiertat,

De neuitat,

De nelăsat,

De netransfocalizat

(Că nu poți să…

Poți doar să crezi că…

Ș-adică doar dacă…

Vorba degetului lui Dinescu)…

Altceva, așa, n-aveți?

„Domne’ da’ dumneata ești imbecil ca o morsă!”

Făcu chelnerul, după o clipă de gândire…

Și misogin pă d-asupra!… Bă, păi tu nu știi

Că femeia-și trece viața-ntr-o

Continuă și darnică primire,

Ca parte dintr-un gest continuu

De continuă și generoasă dăruire?

Fi-r-ați în dungă dă bețivi,

Tre’ să stau eu să vă-nvăț pe fiecare-n parte!

Auzi bă, ești bolnav bine!

Operabil, faci pariu cu mine?

Ți-aduc un chirurg-psihiatru (de suflete, adică),

De operat-resuscitat conștiințe la-nviere,

Pt mâinile și degetele alea ale tale, ce mai!…

Și dup-aia-ți chem taxiu’,

că m-am cam săturat de tine!”

„Da, da!”,

Făcui, bătând din palme ca o focă,

„Să fie un chirurg de-acela cum ziseși,

D-ăsta n-am degustat vreodată! …

Dar să fie bine făcut, măi!”

Apucai să-i strig chelnerului

Și el își smuci urechea stângă

Ca un câine

Fără să se-ntoarcă,

în semn de „bine-bine”.

Discută un pic cu bucătarul

În ușa bucătăriei transparente,

Făcu semn înspre mine

Tot cu urechea, dar și

Cu pleoapa stângă,

După care dispăru-năuntru…

Dar n-apucă să intre,

Că imediat opri la masă,

Pe-un troller de metal

Un chirurg (psihiatru) de conștiințe,

așezat ca o sirenă

(dar fără de coadă sau voal)…

Privi cu dispreț un exemplar

Din „Viața, iubirea, moartea”,

Pe care-l avea-n mână,

După care-l aruncă

În spate, peste umăr, ca pe sare

Și zise cu voce asertivă de patriarh leonin

(gen Toma Caragiu în „Operațiunea „Monstrul”;

norocul meu că era unul dintre ăia care pun diagnosticul doar uitându-se la tine):

„D-ta, domnule,

Ai un cucuvel mărit

Pe umărul stâng…

Și mă tem că e de dimensiuni operabile…

Desigur,

Contrabalansează prin formă și greutate,

Scolioza locală a umărului drept,

Pe care ți l-ai rupt la naștere (nu-mi spune că n-ai observat până acum

Că nu ai umerii drepți ca o cobiliță oltenească),

Dar când îți cântă,

Înstinctiv te ciugulește (sau, mă rog, încearcă să),

Nici nu-ți dai seama, știu,

Dar, crede-mă, a ieșit la radiografie…

În rest, bă, crai de ghindă,

Se vede că ai fost odată tânăr,

Că acu’ ești cam bălos și fără țintă!”…

Ș-aci hohoti mefistofelic…

După care, cu maxim de seriozitate,

Adăugă:

„Mănâncă-ți mai mult pește,

Să-ți iei fosfor în corp,

Ca să lucești în întuneric,

Fantomatic,

Ia icea bisturiul și ți-l taie singur odată!”

„Domne’, eu pește nu mănânc

(Și nici ficat nu gust)

Fiindcă îmi pute

Și senzația e totul pe lume … (zisei iute)

Adică am mâncat odată

Pește așa de proaspăt prins,

Că bâțâia,

Carnea era dulce, fragedă,

Și n-avea oase, sau gustul ăla ureic

De după ce-a stat în galantar,

Dar nu, din principiu, nu…

Plus că branhiile peștilor

Anticipează în adâncuri…

”Bine, bine, bine atuncea,

Ia pastile!”…

Și-am plecat

Fără să plătesc

Și ospătarul n-a zis nimica

Nici din urechi, sau tâmple sau altfel

Ci doar stătea țeapăn ca momâia, ca statuia,

De parcă l-ar fi scos cineva din priză…

Și afară-n prag,

Am văzut pe celălalt trotuar

Cum îmi făcea cu mâna,

O mână liberă și libertină,

Fără vreun braț la purtător,

(Mai ceva ca Venus din Milo),

Ceea ce părea a fi

Un diavol fin cu buze cărnoase de femeie,

Cu o coadă ca o funie de fină mătase fin împletită

De negrul ăl mai lucios și ăl mai fin,

Lungă din creștet până-n mijloc,

Ochii mai nu știu cum,

Picioare lungi și epilate

Poșetă Prada, evident,

Copite mici, delicate, roși-ojate,

Paricopitate…

Era amorul profan, desigur…

Și normal, că i-am făcut și eu cu mâna,

(mea, cu mână și cu degete)

După care am dat colțul în stradă…

Agale…

Alexandru Ivan

Rugăciune la vreme de necaz

 Untitled-1

Dupa ce vă veți închina lui Dumnezeu, rugați-vă așa:

Domnul Dumnezeul meu, în  numele Fiului Tău Iisus Hristos eu mă rog cerând ajutorul Tău. Depărtează, Te rog, tot răul din jurul meu. Doamne, eu am multe necazuri; dacă în spatele necazurilor mele există un duh necurat, Te rog: scoate-l! Trimite foc din cer acum și arde Doamne toate farmecele, toate bolile, toate tristețile, insomniile, singurătatea, nervozitatea mea. Dacă există un blestem în viața mea,Te rog să-l desfaci, Doamne. Te rog atinge-mă cu puterea Ta și sfințeste trupul meu ca, începând de acum, nici un duh rău, farmece, boli, blesteme și alte lucruri rele să nu aibă voie în viața mea. Doamne, Tu ai zis că în numele Tău, tot ceea ce noi vom cere vom primi, atunci te rog răspunde acestei rugăciuni și ajută-mă să înving toate problemele mele. Iți mulțumesc în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, pentru că știu că Tu mă asculți. Amin

Evoluție – Alexandru Ivan

etruraduP1030801

(Geneză apocrifă. Punct)

Totul i-a început omului

Cu înotul peștelui în apă.

Branhiile lui anticipează în adâncuri

Forme și zbateri de aripe-n zbor

Și aerul din jurul lor,

Deci peștele înot prevede

Pasărea-n plutire.

Ca-ntr-un lichid pulsând de naștere.

EL făcuse cerul cu soarele,

Lumea cu pământul și apa

(apa, apa, apa mai ales apa).

Primul pește ce se ridică din adâncuri

Și sări din apă ca să prindă pentru o clipă

Lumina caldă a soarelui,

Stârni doi stropi

Ce se-nălțară,

Se lățiră ca doi umeri cu două aripe de oglindă,

Și-apoi se încălziră de lumina soarelui.

Atunci, EL îi suflă c-o răsuflare caldă de zefir,

Înspre pământ

Unde căzură unul lângă altul și udară huma.

Și atunci, EL luă din ea cu mâna lui caldă

Și-l modelă pe om, după chipul și asemănarea Lui,

Dar fără chip și fără ochi…Căci nu era viu încă.

Și-l înfipse în pământ, cu spatele la soare

Cu picioarele de lut înțepenite în piatra scheletului pământului

Și nu putea omul să-și vadă decât umbra, lunga umbră

Ce i se întindea în față…

Ca omul să nu fie totuși singur

EL își adânci mâinile lui calde în pământ

Spre a-l umple de sevă caldă cum mai făcuse

Și răsări un lan de Sora-Soarelui între umbra omului și apă,

Ca să-i aducă lui mereu aminte de lumina apei din el,

Iar în apă răsări un nufăr, de albul cel mai alb și cel mai pur.

Ea-l văzu pe om înalt și drept

Și i se păru mirifică și curioasă creatură.

Așa că se smulse din apă și porni spre el

Cu gând să-i stea sub inimă,

În umbra lui, în umbra inimii lui.

Și trecând prin lanul de Surorile-Soarelui

Ele-și nenăscură capetele lor

Rușinate de albeața de lumina albă

A mai pură a nufărului.

Când nufărul cel alb ajunse în umbra omului,

El se smulse din pământ cu smucire de fiară

Și picioarele de lut se rupseră de piatra din pământ,

Din scheletul pământului,

În forma unor copite de satir,

Și-o rupse ca s-o strângă tare-n mână.

Atunci, însă, simți ca niciodată arsura soarelui în ceafă

Și atunci stropii, stropii cei ce-i înmuiară huma,

Se scurseră ca două lacrimi

Și-i modelară și-i încălziră și-i înviară chipul în mângiere adâncă

Și ajunseră jos la copita de satir

Și o uniră în osul calcaneu

(dar nu de tot, niciodată de tot)

Și apoi se scurseră în pământ

Pe acolo pe unde la femeie se zdrobește sărutul din talpă

Și-așa omul plânse prima dată.

Se întoarse să cunoască soarele,

Ochi-l durură

Și plecă, fără să știe unde

(și nu avea să afle niciodată)…

Totul i-a început omului

Cu înotul peștelui în apă.

Branhiile lui anticipează în adâncuri

Forme și zbateri de aripe-n zbor

Și aerul din jurul lor,

Deci peștele înot prevede

Pasărea-n plutire.

Iar păsările-n zbor anticipează

Căderea pietrei în pământul, în mormântul

De sub apă

Și rămânerea ei acolo,

Că nici o pasăre

Sau piatră nu poate pluti, iubi la nesfârșit,

În aer sau în zbor,

Toate amândouă cad

Și sugrumă lumea dintre ele

Într-un translucid voal de nuntă.

Dar omul nu învață niciodată nimic din asta,

Și nici de pe fețele de ceară rece ale morților.

  Alexandru Ivan
Imaginea: Geneza – Radu Petruș, ulei pe pânză, 20×24

Căile fierului – Mihai Nistor

Hands_watercolor_painting_L (1)

Intră o rază de fier prin geamul meu

Îmi atinge pașii, însetare

Hainele din timp mai greu

Își respiră-o tremurare

Strigă văzului mereu

Tainele din scorburi

Ne momesc cu roduri

Spre un alt apus

Unui cer de sus

Cine sunt eu?

Voi desface cu clești de oțel

Și vor cădea în săvârșire

Pietrele, plantele, până la fier

Vor urca în nesfârșire

Respir.

Mihai Nistor

Imaginea: A fine art watercolor painting by Julia Swartz – „His Touch”

**** – Postelnicu Maria Daniela

04_alberebaz_560x375

acum o suta acum o mie de ani

aveam parul lung si eram o piatra

(viata pietrei e simpla

si parul ii creste chiar si dupa ce moare)

azi-noapte am murit

si-n moartea mea

eu am visat

că eram salcie

fără umbră și

că păsări albastre râdeau de moarte

-cine a mai pomenit inutilă

salcie fără umbră?

Postelnicu Maria Daniela

Am nevoie de Tine, de Mine

 images

Pădurea strigă după tine în miezul zilei

Azi am nevoie de tine

Brațe nenumărate te caută prin umbre de copaci siberieni

Părul tău lung se usucă fără iubirea mea

Azi ai nevoie de mine

Aripile largi de vultur te îmbrățișează

Azi am nevoie de tine

Cu palmele întinse spre lumină

Încerci să găsești drumul

Copacii sunt toți la fel și ziua și noaptea

Azi ai nevoie de mine

 

Flori de orhidee sălbatică se încolăcesc de brațe și păr

Azi am nevoie de tine

Plămânii ies și aleargă speriați

Inima se ceartă singură într-un episod schizofrenic

Ghilgameș spânzurat de picioare plânge

Azi ai nevoie de mine

Acordeonul îți cântă un marș de nuntă ratată

Azi am nevoie de tine

Fără tine focul nu mă arde, apa nu mă stinge

Fără mine nu ai nici păr, nici picioare, nici sâni

Nici nu te mai simți femeie…

Azi ai nevoie de mine        

Alexandru Povarnă      

Arpad Racz, artistul bistrițean – un român la Kallmünz

arpy

Unul dintre cei mai interesanţi artiști bistriţeni este Arpad Racz, fratele poetului Atila Racz  – Arpy, cum îi spuneau prietenii, pictează atât în culori tari, – frizând zări expresioniste -, cât și suave, delicate, evocând un filigran; este foarte activ și a rămas dedicat pasiunii de tinereţe – arta, fie ea pictură10007031_721388157897516_4859706930134934390_n  sau sculptură.10858537_779900125379652_103179127537836762_n

Din ciclul “Pământul, câmpul oamenilor”, amintim lucrările: “Casa părinţilor” (care poate fi cea a părinţilor de la Tonciu), “Crucea pământului”, “Lumânări pe pământ”, “Prima carte a pământului”, “Prima poartă a pământului”, “Pasărea neagră”, “Brazde”, “Crăciun la Kallmunz”, “Primăvara în Transilvania”, ”Nostalgie des Frühlings” şi altele. Artistul român obişnuieşte să lucreze pe cicluri, unul fiind “Copacii”, altul “Lumea” sau “Zyklus 5”, cu toate purtând amprenta stilistică personală ce dă unitate demersului artistic al bistriţeanului din diaspora, care se arată inspirat, tenace, harnic în cucerirea lumii pe cicluri picturale (extras din articolul ”Arpad Racz şi cucerirea lumii”, al publicației ”Mesagerul de Bistrița”).

Cristina Ghenof, despre Arpad Racz

 

*** – Gina Goia

10514678_907120425979980_1551234260516162619_n

în febra mea
nu înţelegi că tuşesc până-mi saltă
plămânii
vin câinii amândoi
ţestoasă şi peştii să-mi caute
pulsul
vine ultimul iubit şi-mi atinge
fruntea
mă sărută şi-mi spune că trebuie
să plece
incognito
vine tatăl meu mort
şi-mi aduce flori de muşeţel
de pe câmpia mediaşului
bunicul meu magda
tu-tu-iiind din pâlnia mare de făcut
vin
*
am scuipat în cearşaf
de două zile
m-au iubit alţii fără să ştiu
am visat cum alergăm desculţă
şi-un praf fin se ridică-ntre poalele
mele
să iubeşti
îţi spun să iubeşti mai mult decât
aurul
să iubeşti mai mult decât cuvintele
decât ochiul mare şi
atotvăzător
*
în febra mea
am visat cinci nopţi la rând
coşmaruri
şi-am spus
la naiba încă sunt vie/


g.goia/ dublin)

încăperea – Atila Racz

282362_487973761226670_575792404_n

uneori erai de zăpadă

argintie
limpede

întinerind diminețile

uneori
cu mâinile firave jucăușe
cum niște fulgi de zăpadă
ne îmbrăcai
ne ajezai pe scaunele înalte
în jurul mesei
uneori
cântai
în timp ce așezai farfuriile
adânci
lingurile de tablă
furculițele
câte șapte
muzica veche umplea încăperea

și mireasma merelor coapte

noi copiii împărțeam
cârnatul și mămăliga
în șapte
chiar dacă Tristana plecase
dintre noi lăsând în urmă
tăcerea ei de aur
liniștea aceea care înnobilează
tristețea

poate că nu peste mult
poate că dincolo

vom fi împreună

amintindu-ne acele zile
în care împărțeam noapte de noapte
o singură încăpere

Atila Racz – Dublin

Ilustrația: Atila Racz‘s Art

 

Rugăciuni de mulțumire după împărtășirea cu dumnezeieștile taine

 Spovedanie-si-Impartasanie

 

   După ce vei primi împărtăşirea sfântă a făcătoarelor de viaţă Daruri, laudă adu şi mulţumire mare şi cu căldură Domnului te roagă:   Slavă Ţie, Doamne,
   Slavă Ţie, Doamne,
   Slavă Ţie, Dumnezeul nostru!

Rugăciunea întâi, a Sfântului Vasile cel Mare   Mulţumesc Ţie, Doamne Dumnezeul meu, că nu m-ai lepădat pe mine, păcătosul, ci m-ai învrednicit a fi părtaş al Sfintelor Tale Taine. Mulţumescu-Ţi că pe mine, nevrednicul, a mă împărtăşi cu preacuratele şi cereştile Daruri m-ai învrednicit. Ci, Stăpâne, Iubitorule de oameni, Care pentru noi ai murit şi ai înviat şi ne-ai dăruit aceste înfricoşătoare şi de viaţă făcătoare Taine spre binefacerea şi sfinţirea sufletelor şi a trupurilor noastre, dă să-mi fie şi mie acestea spre tămăduirea sufletului şi a trupului, spre izgonirea a tot potrivnicul, spre luminarea ochilor inimii mele, spre împăcarea sufleteştilor mele puteri, spre credinţă neînfruntată, spre dragoste nefăţarnică, spre desăvârşirea înţelepciunii, spre paza poruncilor Tale, spre adăugirea dumnezeiescului Tău har şi spre dobândirea împărăţiei Tale. Ca întru sfinţenia Ta cu acestea fiind păzit, să pomenesc harul Tău pururea şi să nu mai viez mie, ci Ţie, Stăpânul şi Binefăcătorul nostru. Şi aşa, ieşind dintru aceasta viaţă întru nădejdea vieţii celei veşnice, să ajung la odihna cea de-a pururea, unde este glasul cel neîncetat al celor ce Te laudă şi dulceaţa cea fără de sfârşit a celor ce văd frumuseţea cea nespusă a feţei Tale. Că Tu eşti dorirea cea adevărata şi veselia cea nespusă a celor ce Te iubesc, Hristoase, Dumnezeul nostru, şi pe Tine Te laudă toată făptura în veci. Amin.

Rugăciunea a doua, a Sfântului Vasile cel Mare   Stăpâne, Hristoase Dumnezeule, Împăratul veacurilor şi Făcătorul tuturor, mulţumesc Ţie pentru toate bunătăţile câte mi-ai dat mie şi pentru împărtăşirea cu preacuratele şi de viaţă făcătoarele Tale Taine. Deci mă rog Ţie, Bunule şi Iubitorule de oameni, păzeşte-mă sub acoperământul Tău şi sub umbra aripilor Tale, şi-mi dăruieşte ca, până la suflarea cea mai de pe urmă, cu cuget curat şi cu vrednicie să mă împărtăşesc cu Sfintele Tale Taine, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci. Că Tu eşti Pâinea vieţii, Izvorul sfinţirii, Dătătorul bunătăţilor şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Părintelui şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a treia, a Sfântului Simeon Metafrast   Cel ce de bunăvoie mi-ai dat spre hrană Trupul Tău, foc fiind, care arde pe cei nevrednici, să nu mă arzi, Făcătorul meu, ci mai vârtos intră în alcătuirea mădularelor mele şi întru toate încheieturile, în rărunchi şi în inimă şi arde spinii tuturor păcatelor mele; curăţeşte-mi sufletul; sfinţeşte-mi gândurile şi oasele; plinătatea celor cinci simţuri mi-o luminează; pătrunde-mă peste tot cu frica de Tine; pururea acoperă-mă, apără-mă şi mă păzeşte de tot lucrul şi cuvântul pierzător de suflet; curăţeşte-mă, spală-mă şi mă îndreptează; înţelepţeşte-mă şi mă luminează; arată-mă locaş numai al Duhului Tău şi să nu mai fiu sălaş păcatului, ci Ţie casă, prin primirea Împărtăşaniei. Ca de foc să fugă de mine tot lucrul rău, toată patima. Rugători aduc pentru mine pe toţi sfinţii, pe mai-marii cetelor celor fără de trup, pe Înaintemergătorul Tău, pe înţelepţii Apostoli şi cu aceştia şi pe preacinstita şi preacurata Maica Ta, ale căror rugăciuni primeşte-le, Milostive Hristoase al meu, iar pe mine, slujitorul Tău, fă-mă fiu al luminii; că Tu Însuţi eşti, Bunule, sfinţirea şi luminarea sufletelor noastre şi Ţie după cuviinţă, ca unui Dumnezeu şi Stăpân, toţi slavă Îţi înălţăm în toate zilele. Amin.

Rugăciunea a patra, a Sfântului Chiril al Alexandriei   Trupul Tău cel Sfânt, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, să-mi fie mie spre viaţa de veci, şi Sângele Tău cel scump, spre iertarea păcatelor. Şi să-mi fie mie Împărtăşania aceasta spre bucurie, spre sănătate şi spre veselie. Şi, la înfricoşătoarea şi a doua Ta venire, învredniceşte-mă pe mine, păcătosul, să stau de-a dreapta slavei Tale, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor sfinţilor Tăi. Amin.

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu   Preasfântă Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, care eşti lumina întunecatului meu suflet, nădejdea, mângâierea, acoperământul, scăparea şi bucuria mea, mulţumesc ţie că m-ai învrednicit pe mine, nevrednicul, să fiu părtaş preacuratului Trup şi scumpului Sânge al Fiului tău. Ci tu, care ai născut Lumina cea adevărată, luminează-mi ochii cei înţelegători ai inimii. Ceea ce ai născut Izvorul nemuririi, înviază-mă pe mine, cel omorât de păcat. Ceea ce eşti Maica iubitoare de milostivire a Dumnezeului celui milostiv, miluieşte-mă şi dă umilinţă şi zdrobire inimii mele şi smerenie gândurilor mele şi ridicare din robia cugetelor mele. Şi mă învredniceşte ca, până la sfârşitul vieţii, fără de osândă să primesc sfinţirea preacuratelor Taine, spre tămăduirea sufletului şi a trupului. Şi-mi dă, Stăpână, lacrimi de pocăinţă şi de mărturisire, ca să te laud şi să te măresc pe tine în toate zilele vieţii mele, că binecuvântată şi preamărită eşti în veci. Amin.

   Apoi:

   Acum liberează pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace; că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor: lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel.

   Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi    (de trei ori).

   Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

   Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi; Doamne, curăţeşte păcatele noastre; Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău. Doamne miluieşte    (de trei ori).

   Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

   Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.

   Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

   Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

   Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi

Rugăciuni înainte de împărtășirea cu dumnezeieștile taine

72546_sfanta-impartasanie

 

   Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi (de trei ori).   Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.   Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi; Doamne, curăţeşte păcatele noastre; Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău. Doamne miluieşte (de trei ori).

   Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

   Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.

   Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

   Doamne miluieşte (de 12 ori).

Apoi :

   Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!
   Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu!
   Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru!

Psalmul 50   Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi, după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu Duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele. Bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu este duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile-de-tot; atunci vor pune pe altarul tău viţei.

CanonulCântarea întâia

   Stih:   Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
   Pâine a vieţii celei veşnice să-mi fie mie Trupul Tău cel sfânt şi scump Sângele Tău, Milostive Doamne, şi tămăduire durerilor celor de multe feluri.

   Stih:   Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.
   Învredniceşte-mă, Stăpâne, pe mine, nevrednicul, să mănânc Trupul Tău cel preacurat şi să beau Sângele Tău cel preascump, cu credinţă şi cu dragoste.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
   Întinat fiind cu lucruri netrebnice eu, ticălosul, nu sunt vrednic să mă împărtăşesc cu preacuratul Tău Trup şi cu dumnezeiescul Tău Sânge, Hristoase, ci fă-mă vrednic de aceasta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
   Dumnezeiască Mireasă, ceea ce eşti bună şi binecuvântată, care ai odrăslit Spicul cel nearat şi de mântuire lumii, învredniceşte-mă ca, mâncându-L pe Acesta, să mă mântuiesc.

Cântarea a treia   Stih:   Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
   Dă-mi, Hristoase, picături de lacrimi, care să-mi curăţească necurăţia inimii mele, ca fiind curăţit, în cuget curat, cu credinţă şi cu frică să vin, Stăpâne, spre împărtăşirea Darurilor Tale.

   Stih:   Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.
   Spre iertarea păcatelor să-mi fie mie Preacuratul Tău Trup şi dumnezeiescul Tău Sânge, şi spre împărtăşirea cu Duhul Sfânt şi spre viaţa de veci, Iubitorule de oameni, şi spre îndepărtarea durerilor şi a necazurilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
   Doamne, învredniceşte-mă să mă împărtăşesc fără de osândă cu preacurat Trupul Tău şi cu scumpul Tău Sânge, şi să slăvesc bunătatea Ta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
   Preacurată, ceea ce eşti masă a Pâinii Vieţii, Care S-a pogorât de sus, întru milă, şi i-a dăruit lumii viaţă nouă, învredniceşte-mă acum şi pe mine, nevrednicul, să gust cu frică din Acesta şi să fiu viu.

   Doamne miluieşte (de trei ori).

   Foc şi lumină să-mi fie mie primirea preacuratelor şi de viaţă făcătoarelor Tale Taine, Mântuitorule, arzând neghina păcatelor şi luminându-mă peste tot, spre cuvântarea de Dumnezeu cea adevărată; că nu voi da cele sfinte înşelăciunii vrăjmaşului, nici Îţi voi da sărutare vicleană, ci, ca desfrânata căzând înaintea Ta şi ca tâlharul mărturisindu-mă, strig către Tine: Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta.

Cântarea a patra   Stih:   Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
   Întrupându-Te, mult-Milostive, voit-ai a Te da spre junghiere, ca un miel, pentru păcatele noastre. Pentru aceasta mă rog Ţie să curăţeşti şi păcatele mele.

   Stih:   Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.
   Tămăduieşte rănile sufletului meu, Doamne, şi mă sfinţeşte tot şi mă învredniceşte, Stăpâne, să fiu părtaş la dumnezeiasca Ta Cină de taină, eu, ticălosul.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
   Să stăm toţi cu frică şi cu cutremur, ţinând ochii inimii în sus şi strigând către Mântuitorul: Întăreşte-ne şi ne înţelepţeşte, Milostive Doamne, întru frica Ta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
   Fă şi mie milostiv pe Cel ce L-ai purtat în pântecele tău, Stăpână, şi mă păzeşte pe mine, robul tău, neîntinat şi fără de prihană, ca, primind înlăuntrul meu Mărgăritarul cel duhovnicesc, să mă sfinţesc.

Cântarea a cincea   Stih:   Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
   Precum ai zis mai înainte, Hristoase, fii acum împreună cu smeritul robul Tău şi petrece întru mine precum ai făgăduit, că iată mănânc Trupul Tău cel dumnezeiesc şi beau Sângele Tău.

   Stih:   Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.
   Cuvântule al lui Dumnezeu şi Dumnezeule, cărbunele Trupului Tău să-mi fie mie, întunecatul, spre luminare şi Sângele Tău spre curăţirea întinatului meu suflet.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
   Având suflet întinat şi buze necurate, nu cutez să mă apropii de Tine, Hristoase, şi să primesc Trupul Tău; ci fă-mă vrednic de aceasta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
   Marie, Maica lui Dumnezeu, care eşti scump sălaş al bunei miresme, cu rugăciunile tale fă-mă vas ales pentru a mă împărtăşi cu Sfintele Taine ale Fiului tău.

Cântarea a şasea   Stih:   Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
   Mintea şi sufletul, inima şi trupul sfinţeşte-mi-le, Mântuitorule, şi mă învredniceşte ca, fără de osândă, Stăpâne, să mă apropii de înfricoşătoarele Tale Taine.

   Stih:   Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.
   Ca, înstrăinându-mă de patimi, să am adăugirea harului Tău şi întărirea vieţii, prin împărtăşirea cu Sfintele Tale Taine, Hristoase.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
   Cu frică şi cu cutremur să ne apropiem toţi de dumnezeieştile Taine ale lui Hristos şi să primim adevăratul şi sfântul Lui Trup şi adevăratul, sfântul şi scumpul Lui Sânge.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
   Dumnezeule, Cuvântul lui Dumnezeu cel Sfânt, sfinţeşte-mă acum cu totul pe mine, cel ce vin către dumnezeieştile Tale Taine, pentru rugăciunile Sfintei Maicii Tale.

   Apoi: Doamne miluieşte (de trei ori). Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Condacul   Să nu mă treci cu vederea, Hristoase, pe mine, cel ce primesc Pâinea, adică Trupul Tău, şi dumnezeiescul Tău Sânge, şi mă împărtăşesc cu preacuratele şi înfricoşătoarele Tale Taine, Stăpâne; să nu-mi fie mie, netrebnicului, spre osândă, ci spre viaţa veşnică şi fără de moarte.

Cântarea a şaptea   Stih:   Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
   Împărtăşirea nemuritoarelor Tale Taine, Hristoase, să-mi fie mie acum izvor de bunătăţi, lumină, viaţă, nepătimire şi solire spre adăugirea şi înmulţirea dumnezeieştii Tale bunătăţi, ca să Te slăvesc pe Tine, Cel ce singur eşti bun.

   Stih:   Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.
   Izbăveşte-mă de patimi, de vrăjmaşi, de nevoi şi de tot necazul, pe mine, cel ce mă apropii acum cu cutremur, cu dragoste şi cu sfială, Iubitorule de oameni, de Tainele Tale cele nemuritoare şi dumnezeieşti şi-Ţi cânt Ţie: Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
   Suflete al meu netrebnic, suflete pătimaş, spăimântează-te văzând preaslăvitele Taine; lăcrimează suspinând şi, bătându-te în piept, strigă şi zi: Doamne, curăţeşte-mă pe mine, desfrânatul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
   Ceea ce ai născut pe Mântuitorul Hristos mai presus de minte, de Dumnezeu dăruită, ţie celei curate mă rog acum eu, robul Tău cel necurat: Pe mine cel ce voiesc să mă apropii acum de Tainele cele preacurate, curăţeşte-mă întru totul de întinăciunea trupului şi a sufletului.

Cântarea a opta   Stih:   Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
   Cereştilor, înfricoşătoarelor şi Sfintelor Tale Taine, Hristoase, şi Cinei Tale celei dumnezeieşti şi de taină şi pe mine, cel deznădăjduit, acum părtaş a fi mă învredniceşte, Dumnezeule, Mântuitorul meu.

   Stih:   Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.
   Către a Ta milostivire alergând, Bunule, cu frică strig către Tine: Petrece întru mine, Mântuitorule, şi eu întru Tine, precum ai zis; că iată, îndrăznind spre mila Ta, mănânc Trupul Tău şi beau Sângele Tău.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
   Mă cutremur, primind focul, să nu mă aprind ca ceara şi ca iarba. O, înfricoşătoare Taină! O, milostivire a lui Dumnezeu! Cum eu, tină fiind, mă împărtăşesc cu dumnezeiescul Trup şi Sânge şi mă fac fără stricăciune.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
   Cu adevărat, Maică a lui Dumnezeu, în pântecele tău s-a copt Pâinea cea dumnezeiasca a Vieţii, păzind nevătămat pântecele tău cel nevinovat. Pentru aceasta te lăudăm pe tine ca pe hrănitoarea noastră, întru toţi vecii.

Cântarea a noua   Stih:   Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
   Bun este Domnul, gustaţi şi vedeţi; că de demult pentru noi, precum suntem noi făcându-Se, şi odată pe Sine Părintelui Său ca jertfă aducându-Se, pururea Se junghie, sfinţind pe cei ce se împărtăşesc cu Dânsul.

   Stih:   Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.
   Cu sufletul şi cu trupul să mă sfinţesc, Stăpâne, să mă luminez, să mă mântuiesc, să-Ţi fiu Ţie locaş prin împărtăşirea Sfintelor Taine, avându-Te pe Tine locuitor întru mine, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, Făcătorule de bine, mult-Milostive.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
   Ca focul şi ca lumina să-mi fie mie Trupul şi Sângele Tău cel scump, Mântuitorul meu, arzând materia păcatului şi mistuind spinii patimilor şi luminându-mă tot pe mine, cel ce mă închin Dumnezeirii Tale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
   Dumnezeu S-a întrupat din sângiurile tale cele curate. Pentru aceasta te laudă pe tine, Stăpână, tot neamul şi te măreşte mulţimea îngerilor, că prin tine au văzut pe Cel ce stăpâneşte toate, luând fiinţă omenească.

Şi îndată:
C
uvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.    Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi (de trei ori).

   Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

   Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi; Doamne, curăţeşte păcatele noastre; Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău. Doamne miluieşte (de trei ori).

   Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

   Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.

   Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

   Doamne miluieşte (de 40 ori).

 

Rugăciune către Preasfânta de Dumnezeu Născătoarea   Nepătată, neîntinată, nestricată, fără prihană, curată Fecioară, a lui Dumnezeu Mireasă; Stăpână, care, prin preaslăvită naşterea ta, pe Dumnezeu-Cuvântul cu oamenii L-ai unit şi firea cea înstrăinată a neamului nostru cu cele cereşti ai împreunat-o; ceea ce eşti singură nădejdea celor fără de nădejde şi celor biruiţi ajutătoare; grabnică folositoare celor ce aleargă la tine şi tuturor creştinilor scăpare. Nu te scârbi de mine, cel păcătos şi întinat, care prin urâte gânduri, cuvinte şi fapte, cu totul netrebnic am ajuns şi, prin lene, dulceţilor vieţii cu voia rob m-am făcut. Ci, ca una ce eşti Maica Iubitorului de oameni Dumnezeu, cu iubirea de oameni milostiveşte-te spre mine, păcătosul şi întinatul, şi primeşte-mi rugăciunea pe care ţi-o aduc din buze necurate; iar pe Fiul tău şi Stăpânul nostru şi Domnul, cu îndrăznirea ta, ca o Maică, cuprinzându-L, roagă-L să-mi deschidă şi mie milostivirile cele iubitoare de oameni ale bunătăţii Sale. Şi, trecând cu vederea greşelile mele cele nenumărate, să mă întoarcă la pocăinţă şi lucrător iscusit al poruncilor Sale să mă arate. Şi fii lângă mine pururea ca o milostivă, îndurătoare şi iubitoare de bine, întru această viaţă de acum caldă folositoare şi ajutătoare; năvălirile potrivnicilor oprindu-le şi la pocăinţă îndreptându-mă. Şi, la vremea ieşirii mele, neputinciosul meu suflet păzindu-l şi întunecatele chipuri ale viclenilor diavoli departe de dânsul izgonindu-le. Iar în ziua înfricoşătoarei judecăţi, de chinul cel veşnic izbăvindu-mă şi slavei celei negrăite a Fiului tău şi Dumnezeului nostru moştean pe mine arătându-mă, pe care să o şi dobândesc, Stăpâna mea, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, prin mijlocirea şi sprijinul tău. Cu harul şi cu iubirea de oameni ale Unuia-Născut Fiului tău, ale Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine toată slava, cinstea şi închinarea, împreună cu Cel fără de început al Său Părinte şi cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă Făcătorul Său Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune către Domnul nostru Iisus Hristos   Şi ne dă nouă, Stăpâne, celor ce mergem spre somn, odihnă trupului şi sufletului; şi ne păzeşte pe noi de întunecatul somn al păcatului şi de toată întunecata dulceaţă a patimii celei de noapte. Conteneşte întărâtările poftelor, stinge săgeţile vicleanului cele aprinse, cele pornite asupra noastră cu vicleşug; zburdările trupului nostru le potoleşte şi tot gândul nostru cel pământesc şi trupesc adoarme-l. Şi ne dăruieşte, Dumnezeule, minte deşteaptă, cuget curat, inimă trează, somn uşor şi de toată nălucirea satanei nestrămutat. Ridică-ne pe noi la vremea rugăciunii, întăriţi întru poruncile Tale şi neclintiţi întru pomenirea judecăţilor Tale. Cuvântare de slava Ta în toată noaptea ne dăruieşte, ca să cântăm şi să binecuvântăm şi să slăvim preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Tău: al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

   Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

   Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

   Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim noi, cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Rugăciuni ale dimineţii, înainte de împărtăşirea cu Sfintele TainePsalmul 22

   Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi. La loc cu păşune, acolo m-a sălăşluit; la apa odihnei m-a hrănit. Sufletul meu l-a întors, povăţuitu-m-a pe cărările dreptăţii, pentru numele Lui. Că de voi şi umbla în mijlocul umbrei morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti. Toiagul Tău şi varga Ta, acestea m-au mângâiat. Gătit-ai masă înaintea mea, împotriva celor ce mă necăjesc; uns-ai cu untdelemn capul meu şi paharul Tău este adăpându-mă ca un puternic. Şi mila Ta mă va urma în toate zilele vieţii mele, ca să locuiesc în casa Domnului, întru lungime de zile.

Psalmul 23   Al Domnului este pământul şi plinirea lui, lumea şi toţi cei ce locuiesc într-însa. Acesta pe mări l-a întemeiat şi pe râuri l-a aşezat. Cine se va sui în muntele Domnului, şi cine va sta în locul cel sfânt al Lui? Cel nevinovat cu mâinile şi curat cu inima, care nu şi-a luat sufletul în deşert şi nu s-a jurat cu vicleşug aproapelui său, Acesta va lua binecuvântare de la Domnul şi milostivire de la Dumnezeu, Mântuitorul său. Acesta este neamul celor ce-L caută pe Domnul, al celor ce caută faţa Dumnezeului lui Iacob. Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice, şi va intra Împăratul slavei. Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul cel tare şi puternic, Domnul cel tare în război. Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice, şi va intra Împăratul slavei. Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul puterilor, Acesta este Împăratul slavei.

Psalmul 115   Crezut-am, pentru aceea am grăit, iar eu m-am smerit foarte. Eu am zis întru uimirea mea: „Tot omul este mincinos!“. Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie? Paharul mântuirii voi lua şi numele Domnului voi chema. Făgăduinţele mele le voi plini Domnului în faţa întregului Său popor. Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui. O, Doamne, eu sunt robul Tău, eu sunt robul Tău şi fiul roabei Tale; rupt-ai legăturile mele. Ţie-Ţi voi jertfi jertfă de laudă şi numele Domnului voi chema. Făgăduinţele mele le voi plini Domnului în faţa întregului Său popor, în curţile casei Domnului, în mijlocul tău, Ierusalime.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

   Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule (de trei ori) şi trei metanii.

Apoi aceste tropare:

   Fliluia ărădelegile mele trece-le cu vederea, Doamne, Cel ce Te-ai născut din Fecioară, şi curăţeşte inima mea, făcând-o biserică a preacuratului Tău Trup şi Sânge şi nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta, Cel ce ai nemăsurată mare milă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

   Spre împărtăşirea Sfintelor Tale Taine cum voi îndrăzni eu, nevrednicul? Că de voi cuteza să mă apropii de Tine laolaltă cu cei vrednici, haina mă vădeşte că nu este de cină şi osândă voi pricinui preapăcătosului meu suflet; ci curăţeşte, Doamne, necurăţia sufletului meu şi mă mântuieşte, ca un iubitor de oameni.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

   Mare este mulţimea păcatelor mele, Născătoare de Dumnezeu, Curată; la tine alerg, având trebuinţă de mântuire. Cercetează neputinciosul meu suflet şi te roagă Fiului tău şi Dumnezeului nostru să-mi dăruiască iertare de relele ce am făcut, ceea ce eşti una binecuvântată.

Iar în Sfânta şi marea Joi, se zice şi aceasta:

   Când măriţii ucenici la spălarea Cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rău credincios, cu iubirea de arginţi bolnăvindu-se, s-a întunecat şi judecătorilor celor fărădelege pe Tine, Judecătorul cel drept, Te-a dat. Vezi, iubitorule de avuţii, pe cel ce pentru aceasta spânzurare şi-a agonisit; fugi de sufletul nesăţios, care a îndrăznit unele ca acestea asupra Învăţătorului. Cel ce eşti spre toţi bun, Doamne, slavă Ţie.

Apoi: Doamne miluieşte(de 40 de ori) şi metanii câte vei putea. După aceasta, zicând aceste stihuri, fii cu luare aminte spre îndreptarea ta.

   Mrupul Stăpânului vrând să-L primeşti spre hrană,

Fie-ţi frică să nu te arzi, că foc este;

Sângele Lui vrând să-L bei spre Împărtăşire,

Mergi şi cu cei ce te-au mâhnit împacă-te,

Şi aşa îndrăzneşte de ia hrana sfântă.

Vrând să te împărtăşeşti cu Jertfa de Taină,

Cu al Stăpânului Trup făcător de viaţă;

Întru acest chip te roagă cu cutremur:

Rugăciunea întâia, a Sfântului Vasile cel Mare   Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce eşti izvorul vieţii şi al nemuririi, Făcătorul a toată făptura văzută şi nevăzută, Fiul Tatălui celui fără de început, Cel ce eşti împreună-veşnic cu Dânsul şi împreună fără de început, Care pentru bunătatea Ta cea multă, în zilele cele din urmă ai purtat Trup şi Te-ai răstignit şi Te-ai jertfit pentru noi cei nemulţumitori şi nerecunoscători şi cu Sângele Tău ai înnoit firea noastră cea stricată prin păcat, Însuţi Împărate, Cel ce eşti fără de moarte, primeşte şi pocăinţa mea, a păcătosului, şi pleacă urechea Ta către mine şi ascultă graiurile mele, că am greşit, Doamne; greşit-am la cer şi înaintea Ta şi nu sunt vrednic a căuta spre înălţimea slavei Tale. Că am mâniat bunătatea Ta, călcând învăţăturile Tale şi neascultând poruncile Tale. Ci Tu, Doamne, fără răutate fiind, îndelung-răbdător şi mult-Milostiv, nu m-ai dat să pier în fărădelegile mele, în tot chipul aşteptând întoarcerea mea. Că Tu ai zis, Iubitorule de oameni, prin proorocul Tău: „Cu vrere nu voiesc moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu“. Că nu vrei, Stăpâne, să pierzi făptura mâinilor Tale, nici nu voieşti pierderea oamenilor, ci vrei ca „toţi să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină“. De aceea nici eu, netrebnicul, deşi sunt nevrednic cerului şi pământului şi acestei vieţi trecătoare, pentru că m-am supus cu totul păcatului şi m-am făcut rob dezmierdărilor şi am necinstit chipul Tău, dar fiind făptura şi zidirea Ta, nu deznădăjduiesc de a mea mântuire. Ci, nădăjduind în milostivirea Ta cea fără de margini, vin către Tine: primeşte-mă deci şi pe mine, Iubitorule de oameni, Hristoase, ca pe desfrânata şi ca pe tâlharul, ca pe vameşul şi ca pe fiul cel pierdut, şi ridică sarcina grea a păcatelor mele, Cel ce ridici păcatul lumii şi tămăduieşti neputinţele oamenilor; Cel ce chemi la Tine pe cei osteniţi şi împovăraţi şi le dai odihnă; Cel ce n-ai venit să chemi la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi; şi mă curăţeşte de toată întinarea trupului şi a sufletului. Învaţă-mă să săvârşesc sfinţenie întru frica Ta, ca, întru curată mărturisire a cugetului meu primind părticica Sfintelor Tale Taine, să mă unesc cu Sfântul Tău Trup şi Sânge, şi să Te am pe Tine locuind şi petrecând întru mine împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh. Aşa, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, să nu-mi fie mie spre osândă împărtăşirea preacuratelor şi de viaţă făcătoarelor Tale Taine, nici să ajung neputincios cu sufletul şi cu trupul, împărtăşindu-mă cu nevrednicie; ci dă-mi, până la suflarea mea cea mai de pe urmă, ca fără de osândă să primesc părticica Sfintelor Tale Taine, spre împărtăşirea cu Duhul Sfânt, ca merinde pentru viaţa de veci şi spre răspuns bineprimit la înfricoşătorul Tău scaun de judecată; ca şi eu, dimpreună cu toţi aleşii Tăi, să fiu părtaş bunătăţilor Tale celor nestricăcioase, pe care le-ai gătit, Doamne, celor ce Te iubesc pe Tine, întru care eşti preaslăvit în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a doua, a Sfântului Ioan Gură de Aur   Doamne, Dumnezeul meu, ştiu că nu sunt vrednic, nici în stare să Te primesc sub acoperământul casei sufletului meu, pentru că este cu totul pustiu şi surpat şi nu afli în mine loc potrivit ca să-Ţi pleci capul. Ci, precum din înălţime Te-ai plecat pentru noi, pleacă-Te şi acum spre smerenia mea. Şi precum ai binevoit a Te culca în peşteră şi în ieslea necuvântătoarelor, aşa binevoieşte a intra şi în ieslea necuvântătorului meu suflet şi în întinatul meu trup. Şi precum n-ai socotit lucru nevrednic a intra şi a cina împreună cu păcătoşii în casa lui Simon cel lepros, aşa binevoieşte a intra şi în casa smeritului, leprosului şi păcătosului meu suflet. Şi precum n-ai îndepărtat pe desfrânata cea păcătoasă, cea asemenea mie, care a venit şi s-a atins de Tine, aşa Te milostiveşte şi de mine, păcătosul, care vin şi mă ating de Tine. Şi precum nu Te-ai scârbit de întinata şi necurata ei gură ce Te-a sărutat, aşa nu Te scârbi nici de întinata şi mai necurata mea gură, nici de buzele mele cele necurate şi pângărite, şi de limba mea cea cu totul necurată. Ci să-mi fie mie cărbunele preasfântului Tău Trup şi al scumpului Tău Sânge spre sfinţire şi spre luminare, spre însănătoşirea smeritului meu suflet şi trup, spre uşurarea greutăţii greşelilor mele celor multe, spre pază de toată lucrarea diavolească, spre îndepărtarea şi mutarea răului şi vicleanului meu obicei, spre omorârea patimilor, spre plinirea poruncilor Tale, spre adăugirea dumnezeiescului Tău har şi spre dobândirea împărăţiei Tale. Că nu vin la Tine ca un nepăsător, Hristoase Dumnezeule, ci încrezându-mă în bunătatea Ta cea nespusă şi ca nu cumva, prea multă vreme rămânând departe de împărtăşirea Ta, să fiu prins de lupul cel înţelegător. Pentru aceasta mă rog Ţie, Cel ce singur eşti sfânt, Stăpâne: Sfinţeşte-mi sufletul şi trupul, mintea şi inima, rărunchii şi măruntaiele; înnoieşte-mă tot şi înrădăcinează frica de Tine întru mădularele mele şi sfinţenia Ta fă-o neştearsă dintru mine. Şi-mi fii mie ajutător şi folositor, îndreptând în pace viaţa mea şi învrednicindu-mă a sta de-a dreapta Ta, cu sfinţii Tăi, pentru rugăciunile şi mijlocirile Preacuratei Maicii Tale şi ale slujitorilor Tăi celor fără de trup, ale preacuratelor puteri şi pentru ale tuturor sfinţilor, care din veac au bineplăcut Ţie. Amin.

Rugăciunea a treia, a Sfântului Simeon Metafrastul   Doamne, Cel ce singur eşti curat şi fără stricăciune, Care pentru nespusa milostivire a iubirii de oameni ai luat toată firea noastră din curatele şi fecioreştile sângiuri ale celei ce mai presus de fire Te-a născut pe Tine, cu venirea dumnezeiescului Duh şi cu bunăvoirea Tatălui celui de-a pururea veşnic, Hristoase Iisuse, înţelepciunea lui Dumnezeu, pacea şi puterea; Cel ce ai primit cu trupul Tău patimile cele de viaţă făcătoare şi mântuitoare: crucea, piroanele, suliţa, moartea, omoară-mi patimile cele trupeşti, care îmi strică sufletul. Cel ce cu îngroparea Ta ai prădat împărăţia iadului, îngroapă îndemnurile mele cele viclene, prin gânduri bune, şi risipeşte duhurile cele viclene. Cel ce cu Învierea Ta cea de a treia zi şi de viaţă purtătoare ai ridicat pe strămoşul cel căzut, ridică-mă şi pe mine, cel ce am alunecat în păcat, punându-mi înainte chipuri de pocăinţă. Cel ce cu preaslăvită înălţarea Ta la cer ai îndumnezeit trupul pe care l-ai luat şi l-ai cinstit cu şederea de-a dreapta Tatălui, învredniceşte-mă, prin împărtăşirea Sfintelor Tale Taine, să dobândesc partea cea de-a dreapta a celor mântuiţi. Cel ce prin pogorârea Mângâietorului Duh ai făcut pe sfinţii Tăi ucenici vase cinstite, arată-mă şi pe mine a fi locaş al venirii Lui. Cel ce vei veni iarăşi să judeci toată lumea întru dreptate, binevoieşte să Te întâmpin şi eu pe nori pe Tine, Făcătorul şi Judecătorul meu, împreună cu toţi sfinţii Tăi, ca neîncetat să Te slăvesc şi să Te laud pe Tine împreună cu Părintele Tău cel fără de început şi cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a patra, a Sfântului Simeon Metafrastul   Precum voi sta înaintea înfricoşătorului şi nefăţarnicului Tău scaun de judecată, Hristoase Dumnezeule, primind întrebare şi dând răspuns de relele ce am făcut, aşa şi astăzi, mai înainte de a sosi ziua osândirii mele, stând la sfântul Tău altar, înaintea Ta şi înaintea înfricoşătorilor şi sfinţilor Tăi îngeri, fiind înduplecat de mărturia cugetului, pun înainte faptele mele cele rele şi fărădelegile, dându-le pe faţă şi vădindu-le. Ci vezi, Doamne, smerenia mea şi-mi iartă toate păcatele; vezi că fărădelegile mele s-au înmulţit mai mult decât perii capului meu. Căci ce rău n-am săvârşit? Ce păcat n-am făcut? Ce rău nu am închipuit în sufletul meu? Că iată şi cu faptele am făcut desfrânare şi preadesfrânare, mândrie, trufie, batjocură, defăimare, vorbă deşartă, înfierbântare la râs, beţie, lăcomie a pântecului, mâncare fără măsură, răutate, pizmă, iubire de argint, iubire de avuţie, cămătărie, iubire de mine însumi, iubire de mărire, hrăpire, nedreptate, agonisire de ruşine, invidie, grăire de rău, fărădelege; toate simţirile şi toate mădularele mi le-am întinat şi le-am stricat şi de nici o treabă le-am făcut, ajungând cu totul sălaş diavolului. Şi ştiu, Doamne, că fărădelegile mele au covârşit capul meu, dar mulţimea îndurărilor Tale este neasemănată şi mila bunătăţii Tale cea fără de răutate este nespusă şi nu este nici un păcat care să biruiască iubirea Ta de oameni. Pentru aceasta, preaminunate Împărate, fără de răutate Doamne, fă minunate milele Tale spre mine, păcătosul; arată-mi puterea bunătăţii Tale, arată-mi tăria milostivirii Tale celei îndurate şi mă primeşte pe mine, păcătosul, cel ce mă întorc; primeşte-mă cum ai primit pe fiul cel pierdut, pe tâlharul şi pe desfrânata. Primeşte-mă pe mine, cel ce peste măsură Ţi-am greşit şi cu cuvântul şi cu fapta şi cu pofta cea fără cale şi cu gândul cel dobitocesc. Şi precum ai primit pe cei ce au venit în al unsprezecelea ceas, care nimic vrednic n-au lucrat, aşa mă primeşte şi pe mine, păcătosul; că mult am greşit şi m-am spurcat şi am scârbit Duhul Tău cel Sfânt şi am mâniat milostivirea Ta cea iubitoare de oameni, cu lucrul, cu cuvântul şi cu gândul, noaptea şi ziua, pe faţă şi într-ascuns, cu voie şi fără de voie.
Şi ştiu că vei pune înaintea mea păcatele mele în acelaşi chip în care le-am făcut şi mă vei întreba de cele ce cu ştiinţă, fără de iertare, am greşit. Ci, Doamne, nu cu judecata Ta cea dreaptă nici cu mânia Ta să mă mustri, nici cu urgia Ta să mă pedepseşti. Miluieşte-mă, Doamne, că nu sunt numai neputincios, ci şi zidirea Ta sunt. Că Tu, Doamne, ai întărit peste mine mâna Ta, dar eu am făcut răutate înaintea Ta. Ţie Unuia am greşit; dar Te rog să nu intri la judecată cu robul Tău. Că de vei căuta la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va putea să-Ţi stea înainte. Că eu sunt adâncul păcatului şi nu sunt vrednic nici în stare a căuta şi a privi înălţimea cerului, din pricina mulţimii păcatelor mele celor fără de număr; că toate lucrurile rele, închipuirile şi meşteşugirile diavoleşti, toată răutatea iadului, îndemnurile spre păcat, dezmierdările şi alte patimi nenumărate n-au lipsit de la mine. Cu ce fel de păcate nu m-am stricat? De care rele n-am fost prins? Tot păcatul l-am făcut, toată desfătarea neiertată am lăsat-o să intre în sufletul meu. Netrebnic m-am făcut înaintea Ta, Dumnezeul meu, şi înaintea oamenilor. Cine mă va ridica pe mine, cel ce am căzut întru atâtea păcate rele? Doamne, Dumnezeul meu, spre Tine nădăjduiesc. De mai este pentru mine nădejde de mântuire, de biruieşte iubirea Ta de oameni mulţimea fărădelegilor mele, fii mie Mântuitor şi după îndurările şi milele Tale slăbeşte, lasă, iartă-mi toate câte Ţi-am greşit; că s-a umplut de multe rele sufletul meu şi nu aflu întru mine nădejde de mântuire. Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi să nu-mi răsplăteşti după faptele mele, ci întoarce-mă, sprijineşte-mă, izbăveşte sufletul meu de relele ce au crescut într-însul şi de agonisirile lui cele cumplite. Miluieşte-mă pentru mila Ta, ca acolo unde s-a înmulţit păcatul să prisosească harul Tău, şi să Te laud şi să Te slăvesc în toate zilele vieţii mele. Că Tu eşti Dumnezeul celor ce se pocăiesc şi Mântuitorul celor ce greşesc şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Părintelui Tău celui fără de început şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a cincia, a Sfântului Ioan Damaschin   Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce singur ai puterea să ierţi păcatele oamenilor, ca un bun şi iubitor de oameni, treci cu vederea toate greşelile mele cele cu ştiinţă şi cu neştiinţă, şi mă învredniceşte ca, fără de osândă, să mă împărtăşesc cu dumnezeieştile, preaslăvitele, preacuratele şi de viaţă făcătoarele Tale Taine, nu spre osândă, nici spre adăugirea păcatelor, ci spre curăţie şi sfinţire şi spre dobândirea vieţii şi împărăţiei ce va să fie, spre zid şi ajutor, spre izgonirea celor potrivnici şi spre pierderea greşelilor mele celor multe; că Tu eşti Dumnezeul milei şi al îndurărilor şi al iubirii de oameni şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Tatălui şi Duhului Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a şasea, a Sfântului Vasile cel Mare   Ştiu, Doamne, că întru nevrednicie mă împărtăşesc cu preacuratul Tău Trup şi cu scump Sângele Tău, şi vinovat sunt, şi osândă mie însumi mănânc şi beau, neputându-mi da seama, precum se cuvine, de Trupul şi Sângele Tău, Hristoase, Dumnezeul meu. Ci, îndrăznind spre îndurările Tale, mă apropii de Tine, Cel ce ai zis: „Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu, întru Mine rămâne şi Eu întru dânsul“. Deci, milostiveşte-Te, Doamne, şi nu mă pedepsi pe mine, păcătosul, ci fă cu mine după mila Ta. Şi să-mi fie mie Sfintele Tale Taine spre tămăduire şi curăţire, spre luminare şi pază, spre mântuirea şi sfinţirea sufletului şi a trupului, spre izgonirea a toată nălucirea, a faptei celei rele şi a lucrării diavoleşti care se lucrează cu gândul întru mădularele mele, spre îndrăznirea şi dragostea către Tine, spre îndreptarea şi întărirea vieţii, spre înmulţirea faptei celei bune şi a desăvârşirii, spre plinirea poruncilor şi spre împărtăşirea cu Sfântul Duh, ca merinde pentru viaţa de veci şi spre răspuns bine primit la înfricoşătorul Tău scaun de judecată, iar nu spre certare sau spre osândă.

Rugăciunea a şaptea, a Sfântului Simeon Noul Teolog   Din buze întinate, din inimă pângărită, din limbă necurată, din suflet spurcat, primeşte-mi rugăciunea, Hristoase al meu, şi neînlăturându-mi nici cuvintele, nici obişnuinţele, nici neruşinarea, dă-mi mie a grăi cu îndrăzneală cele ce voiesc, Hristoase al meu, şi mai vârtos mă şi învaţă ce mi se cuvine a face şi a grăi. Greşit-am mai mult decât desfrânata, care, aflând unde sălăşluieşti cumpărând mir, cu îndrăzneală a venit să ungă picioarele Tale, ale Stăpânului meu Hristos şi Dumnezeul meu. Cum pe aceea ce s-a apropiat din inimă, n-ai alungat-o, nici de mine nu Te scârbi, Cuvântule, ci dă-mi să ţin şi să sărut picioarele Tale şi cu izvor de lacrimi, precum cu nişte mir de mult preţ, cu îndrăzneală să le ung. Spală-mă cu lacrimile mele, curăţeşte-mă cu ele, Cuvântule. Iartă-mi greşelile şi dă-mi îndreptare. Ştii mulţimea răutăţilor mele, ştii şi bubele mele şi rănile mi le vezi, dar şi credinţa mi-o ştii, voinţa mi-o vezi şi suspinele mi le auzi. Nu se ascunde înaintea Ta, Doamne, Dumnezeul meu, Făcătorul şi Izbăvitorul meu, nici picătura de lacrimi, nici din picătură vreo parte. Cele încă nesăvârşite de mine le-au cunoscut ochii Tăi şi în cartea Ta se află scrise şi cele încă nefăcute de mine. Vezi-mi smerenia, vezi-mi osteneala câtă este şi toate păcatele mi le iartă, Dumnezeule a toate; încât, cu inimă curată, cu gândul înfricoşat şi cu sufletul smerit să mă împărtăşesc cu Tainele Tale cele preacurate şi preasfinte, cu care se îndumnezeieşte şi se face viu tot cel ce mănâncă şi bea din ele cu inimă curată; că Tu ai zis, Stăpânul meu: „Tot cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu, întru Mine rămâne şi Eu întru dânsul“. Întru totul adevărat este cuvântul Stăpânului şi Dumnezeului meu, că cel ce se împărtăşeşte cu Darurile cele dumnezeieşti şi îndumnezeitoare nu este singur, ci cu Tine, Hristoase al meu, Cel ce eşti din Lumina cea cu trei străluciri Care luminează lumea. Deci, pentru ca să nu rămân singur, fără Tine, Dătătorule de viaţă, suflarea mea, viaţa mea, bucuria mea, mântuirea lumii, pentru aceasta m-am apropiat de Tine, precum vezi, cu lacrimi şi cu sufletul umilit. Mă rog să iau izbăvire de greşelile mele şi să mă împărtăşesc fără de osândă cu Tainele Tale cele dătătoare de viaţă şi fără prihană, ca Tu să rămâi, precum ai zis, cu mine, cel de trei ori ticălos, şi să nu mă răpească cu vicleşug înşelătorul, aflându-mă depărtat de harul Tău, şi astfel, lăsându-mă eu înşelat, să mă depărteze şi de îndumnezeitoarele Tale cuvinte. Pentru aceasta cad înaintea Ta şi cu căldură strig către Tine: Precum pe fiul cel pierdut şi pe desfrânata, care au venit la Tine, i-ai primit, aşa mă primeşte şi pe mine, desfrânatul şi spurcatul, Milostive, care cu suflet umilit vin acum la Tine. Ştiu, Mântuitorule, că altul ca mine n-a greşit Ţie, nici a făcut faptele pe care le-am făcut eu. Dar şi aceasta ştiu, că mărimea greşelilor mele şi mulţimea păcatelor mele nu covârşesc răbdarea cea multă a Dumnezeului meu, nici iubirea Lui de oameni cea înaltă; ci pe cei ce fierbinte se pocăiesc, cu mila îndurării îi curăţeşti şi îi luminezi şi cu lumina îi uneşti, părtaşi Dumnezeirii Tale făcându-i fără pizmuire; şi – lucru străin de gândurile îngereşti şi omeneşti – adeseori vorbeşti cu ei ca şi cu nişte prieteni ai Tăi adevăraţi. Acestea mă fac îndrăzneţ, acestea îmi dau aripi, Hristoase al meu, şi punându-mi nădejdea în multele Tale binefaceri faţă de noi, bucurându-mă şi cutremurându-mă, cu focul mă împărtăşesc, iarbă uscată fiind eu, şi – străină minune! – mă răcoresc nears, ca rugul de demult, care, aprins fiind, nu se mistuia. Pentru aceasta, cu gând mulţumitor şi cu mulţumitoare inimă, cu mulţumitoare mădulare ale sufletului şi ale trupului meu mă închin şi Te măresc şi Te preaslăvesc pe Tine, Dumnezeul meu, Cel ce cu adevărat eşti binecuvântat, acum şi în veci. Amin.

Rugăciunea a opta, a Sfântului Ioan Gură de Aur   Dumnezeule, slăbeşte, lasă, iartă-mi toate greşelile câte Ţi-am greşit cu cuvântul, cu fapta sau cu gândul, cu voie sau fără voie, cu ştiinţă sau cu neştiinţă, toate mi le iartă ca un bun şi de oameni iubitor. Şi pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale slujitorilor Tăi îngeri, ale sfintelor puteri şi ale tuturor sfinţilor care au bineplăcut Ţie din veac, binevoieşte ca fără osândă să primesc sfântul şi preacuratul Tău Trup şi scumpul Tău Sânge spre tămăduirea sufletului şi a trupului şi spre curăţirea gândurilor mele celor rele. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a noua, a Sfântului Ioan Gură de Aur   Nu sunt vrednic, Stăpâne Doamne, să intri sub acoperământul sufletului meu, ci de vreme ce Tu, ca un iubitor de oameni, vrei să locuieşti întru mine, îndrăznind mă apropii. Porunceşte-mi şi voi deschide uşile pe care Tu Însuţi le-ai zidit, şi intră cu iubirea Ta de oameni, pe care pururea o ai. Intră şi luminează cugetul meu cel întunecat. Şi cred că aceasta vei face: că n-ai îndepărtat pe desfrânata care a venit la Tine cu lacrimi, nici pe vameşul care s-a pocăit nu l-ai alungat, nici pe tâlharul care a cunoscut împărăţia Ta nu l-ai izgonit, nici pe prigonitorul Pavel care s-a pocăit nu l-ai lăsat cum era; ci pe toţi, care cu pocăinţă au venit la Tine, i-ai rânduit în ceata prietenilor Tăi, Cel ce singur eşti binecuvântat totdeauna, acum şi în vecii nesfârşiţi. Amin.

Rugăciunea a zecea, a Sfântului Ioan Gură de Aur   Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, slăbeşte, lasă, milostiveşte-Te şi-mi iartă mie, păcătosului, netrebnicului şi nevrednicului robului Tău, căderile în păcat, smintelile şi greşelile mele toate, câte am păcătuit faţă de Tine, din tinereţile mele până în ziua şi în ceasul de acum, fie cu ştiinţă, fie din neştiinţă, cu cuvântul, cu fapta sau cu gândul, cu cugetul, cu deprinderile şi cu toate simţurile mele. Şi, pentru rugăciunile celei ce fără de prihană Te-a născut, ale Preacuratei şi pururea Fecioarei Maria, Maica Ta, singura mea nădejde neînfruntată, ocrotitoare şi izbăvitoare, învredniceşte-mă ca fără de osândă să mă împărtăşesc cu preacuratele, nemuritoarele, de viaţă făcătoarele şi înfricoşătoarele Tale Taine, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci, spre sfinţire, spre luminare, spre tărie, spre vindecare şi spre sănătatea sufletului şi a trupului şi spre ştergerea şi pierderea cu totul a cugetelor, a gândurilor şi a deprinderilor mele celor rele şi a nălucirilor de noapte de la duhurile cele viclene şi întunecate. Că a Ta este împărăţia şi puterea, slava, cinstea şi închinăciunea, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a unsprezecea, a Sfântului Ioan Damaschin   Înaintea uşilor casei Tale stau şi de gândurile cele rele nu mă depărtez. Ci Tu, Hristoase Dumnezeule, Care ai îndreptat pe vameşul şi ai miluit pe cananeanca şi ai deschis tâlharului uşile raiului, deschide-mi şi mie îndurările iubirii Tale de oameni şi mă primeşte pe mine, cel ce vin şi mă ating de Tine, ca pe desfrânata şi pe cea cu scurgerea de sânge. Că aceasta, atingându-se de marginea hainei Tale, cu uşurinţă a luat tămăduire, iar aceea, cuprinzând preacuratele Tale picioare, a dobândit dezlegare de păcate. Iar eu, netrebnicul, întreg Trupul Tău cutezând a-L primi, să nu fiu ars, ci mă primeşte ca şi pe dânsele şi-mi luminează simţirile cele sufleteşti, arzând nelegiuirile păcatelor mele, pentru rugăciunile celei ce fără de sămânţă Te-a născut şi pentru ale puterilor cereşti, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a douăsprezecea, a Sfântului Ioan Gură de Aur   Cred, Doamne, şi mărturisesc că Tu eşti cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu, Care ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu. Cred de asemenea, că acesta este însuşi preacurat Trupul Tău şi acesta este însuşi scump Sângele Tău. Deci mă rog Ţie: Miluieşte-mă şi-mi iartă greşelile mele cele de voie şi cele fără de voie, cele cu cuvântul sau cu fapta, cele cu ştiinţa şi cu neştiinţa, şi mă învredniceşte ca fără de osândă să mă împărtăşesc cu preacuratele Tale Taine, spre iertarea păcatelor mele şi spre viaţa de veci. Amin.

Deci, mergând să te împărtăşeşti, să zici în taină aceste stihuri ale Sfântului Simeon Metafrastul:

   Iată, mă apropii de sfânta împărtăşire.

Şi împărtăşindu-mă, Doamne, să nu mă arzi,

Că Tu eşti foc şi arzi pe cei nevrednici;

Ci, curăţeşte-mă de toată întinarea.

Apoi:

   Cinei Tale celei de taină, astăzi, Fiule al lui Dumnezeu, părtaş mă primeşte, că nu voi spune vrăjmaşilor Tăi Taina Ta, nici sărutare Îţi voi da ca Iuda; ci ca tâlharul mărturisindu-mă, strig Ţie: Pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia Ta.

După aceea, stihurile acestea:

   Sângele cel îndumnezeitor privind, înspăimântează-te, omule,

Că foc este şi arde pe cei nevrednici.

Dumnezeiescul Trup mă îndumnezeieşte şi mă hrăneşte,

Îmi îndumnezeieşte sufletul şi-mi hrăneşte minunat mintea.

Apoi aceste tropare:

   Îndulcitu-m-ai cu dorul Tău, Hristoase, şi m-ai schimbat cu dumnezeiasca Ta dragoste; ci arde cu focul cel fără de materie păcatele mele şi mă învredniceşte a mă sătura de desfătarea care este întru Tine, ca de amândouă veselindu-mă, să slăvesc, Bunule, venirea Ta.

Întru strălucirile sfinţilor Tăi cum voi intra eu, nevrednicul? Că de voi îndrăzni să intru în cămară, haina mă vădeşte, că nu este de nuntă, şi voi fi legat şi lepădat de îngeri. Ci curăţeşte, Doamne, întinarea sufletului meu şi mă mântuieşte, ca un iubitor de oameni.

După aceasta, se zice această rugăciune:

   Stăpâne, Iubitorule de oameni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, să nu-mi fie mie spre osândă Sfintele acestea, pentru că sunt nevrednic, ci spre curăţirea şi sfinţirea sufletului şi a trupului şi spre arvunirea vieţii şi a împărăţiei ce va să vie. Iar mie bine-mi este a mă lipi de Dumnezeu şi a pune în Domnul nădejdea mântuirii mele.

Apoi:

   Cinei Tale celei de taină, astăzi, Fiule al lui Dumnezeu, părtaş mă primeşte, că nu voi spune vrăjmaşilor Tăi Taina Ta, nici sărutare Îţi voi da ca Iuda; ci ca tâlharul mărturisindu-mă, strig Ţie: Pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia Ta.

Poveste de Craciun

colindatori2
A fost odată ca niciodată o fetiță tare mică și bolnăvicioasă. Dar, era un copil vesel și energic și bolea doar atâta cât scria la carte, apoi fugea de-i sfârâiau călcâiele la săniuță, la joacă, la chiote  haiducești – la care era mare meșteră -, că nu mai putea să țină-n pieptul ei micuț atâta bucurie și-o împărtășea fericită și celorlalți tovarăși de joacă. Copiii o primeau cu drag, pentru că era curajoasă și îi însoțea în toate aventurile lor îndrăznețe, se dădea cu săniuța de pe cele mai înalte dealuri și, mai ales, era tare iute la născocit jocuri noi, pentru că citea și le povestea tot ce citise și apoi se jucau de-a toate cele cu care ea le aprindea închipuirea lor bogată, de ființe mititele, dar pline de curiozitate și de dor de lumi noi, fermecate. Și-acum își amintește,  cam stânjenită, cum se juca de-a Winnetou cu ceilalți copii și cum uitase să-și dea penele jos din cap – jumulite de la o sărmană orătanie  –  și o văzuseră niște fete mari, de liceu, cu podoaba de mare căpetenie apașă! Tare ar fi vrut să știe o vrajă, care să le facă pe cele două fete să uite înfățișarea ei caraghioasă. Cât era ziulica de lungă, străduța pe care mai trecea câte-o mașină răzleață, răsuna de gurițele lor! Chiuiau pe-ntrecute, când coborau dealul, cu săniuța zburând de abia o vedeai și se întreceau, mergând pe burtă și dirijând-o cu picioarele în curbe. De mult căzuse seara, văcuțele se întorseseră cuminți acasă, mergând domol si rumegând, ca și cum ar fi cugetat la cine știe ce adevăruri eterne.

Bătrânele satului le mulgeau, după ce le spălau ugerele și le vorbeau ca și cum ar fi fost oameni. Fetița lăsase tot și se luase după mamaia ei, că tare-o mai iubea, și urcau dealul înspre grajdul ce adăpostea în podul lui, fânul muncit de ele toată vara. După ce tatăl ei cosea iarba, cu o furcuță, fetița îl împrăștia, îl lăsa să-l usuce soarele și apoi îl strângeau în căpițe, îl urcau în pod când se usca bine de tot, iar acum, iarna dădeau văcuțelor sa mănânce, împreună cu lucerna bună si plăcut mirositoare. Frigul, fetița nici nu-l simțea, din dragoste pentru mamaia ei. Întunericul era bun și blând și parcă torcea ca un motan, atât era de adâncă pacea și dragostea ce unea acele ființe, atât de depărtate  ca vârstă, dar atât de unite prin sufletele lor . În acel întuneric intim al grajdului, luminat doar de un muc de lumânare înfipt în bălegarul uscat, se auzeau animalele cum își mâncau fânul, molcom și fără grabă, suflând ușor, ca și cum iarăși s-ar găsi în ieslea lor un Prunc sfânt, nou născut din veac! Așezată pe un scăunel de lemn, cu piciorușe foarte scurte, fetița aștepta cănița cu lapte proaspăt muls, pe care mamaia ei întâi o închina și-abia apoi i-o da să-și facă mustăți de spumă și să râdă zglobiu, alungând tăcerea din toate ungherele grajdului. După ce mulgea tot laptele într-o doniță, bătrânica –mărunțică și energică – închina văcuța, apoi închidea grajdul, îl închina și pe el și coborau dealul abrupt înspre casă. Parcă erau două umbre în noapte; doar vorbele vesele și sprintene le vădeau că nu sunt niște arătări.

În multe locuri i-au umblat pașii fetei, când s-a făcut mare, dar dragostea aceea adâncă, nu a mai întâlnit-o nicăieri!

Ajunse acasă, lumina parcă le rănea, întâi, dar apoi le descoperea  ochii  plini de dragoste, cu care se priveau una pe alta. Mamaia  facea un foc strașnic, punea apa la incălzit pe plita sobei cu lemne și-apoi îi făcea fetiței baie intr-o balie de lemn, mare si rotundă. La puțin timp, au facut baie, cu cadă, cu robinete strălucitoare, dar amintirea aceea a scaldei de fiecare seară, spălată de mânuțele obosite și muncite ale bunicii ei, dar atât de dulci și iubitoare, parcă a rămas în memoria cărnii copilei. O îmbrăca apoi de noapte, dupa ce-o ungea cu tot felul de unturi, după cum auzea că face vreuna bine la astmul bronșic de care suferea fetița. Știa să se îmbrace și singură, dar îi placea s-o ia pe mamaia ei în brațe – cât ea o îmbrăca -, s-o necăjească și s-o gâdile, pentru ca scăpa totul din mâini, atât de rău se gâdila și râdeau amandouă, de întreba tatăl ei: ce-i? Apoi, o sarutau cu toții: mamica, taticu și mamaia, care-o și închina, după ce își faceau rugăciunea împreună: ”Tatăl nostru”, ”Îngerașul”, ”Doamne, Doamne, ceresc Tată”, rugăciunea pentru somn și a Sfintei Cruci. Închinau perna și patul, apoi ochii copilului se inchideau ușor si adormea zâmbind. Așa era o zi de iarnă obișnuită din viața unui copil. Am uitat să vă spun că, la începutul postului, mamaia fierbea în leșie toate oalele, toate vasele, tacâmurile și le pregătea astfel de post: ”să nu ne spurcăm”! Și se postea la noi în casă, fără discuții. Și-apoi, se apropia o noapte sfântă, mai sfântă decât toate! În preajma Crăciunului, tot cu mamaia de mâna, pentru că așa a fost toată copilăria mea, de mâna cu ea, ne duceam la biserică și stăteam cuminți și răbdătoare la rând, la parintele Atanasie, să ne spovedim, că incepusem și eu a mă spovedi, pe la 7 ani. Stăteam și mă gândeam la toate năzbâtiile pe care le făcusem sau le gândisem: cum o invidiasem eu pe Rodica, fata doctorului veterinar, că era mare și frumoasă și citea cu voce tare, dintr-o carte uriașă, rugăciunile de dinainte de spovedanie, de după spovedanie si de înainte de Împărtășanie; cum facusem eu baie în pârâu, astă vară – deși nu aveam voie, că răceam groaznic, apa de munte fiind foarte rece și ajungeam direct la spital, cum uitasem să-mi iau slipul, pus la uscat pe un gard de lemn și mă prinseseră părinții și aflaseră și ei, în sfârșit, cum de răcește așa un copil de cuminte și bun…

În sfârșit ne venea rândul și-i spuneam părintelui, de sub ”patrafir”, cu obrajii roșii de rușine, câte aveam și eu pe suflețel. Părintele mă mustra ușor, îmi dadea sfat și cuvânt de folos, îmi dădea canon: atâtea rugaciuni, atâtea metanii,…! După ce ne spovedea, dacă postisem și nu mâncasem nimic pâna la acea oră, părintele ne și împărtășea, că slabe șanse erau ca noi, copiii, să rezistăm in noaptea ajunului să nu mâncăm, pentru a ne putea împărtăși în chiar ziua de Crăciun. Și plecam de-acolo cu sufletul ca un fulg de nea: curat, ușor si proaspăt!

Îmi aduc aminte cum, la facultate în Iași fiind, îmi mâncaseră niște rozătoare de prietene toată mâncarea – și era multă! Mi-a fost rușine să le spun alor mei că am rămas atât de repede fără mâncare, iar fetelor nu le-am cerut niciodată nimic, dar nici nu mi-a trecut prin cap să le fur ceva, într-atât de adânc era conștiința de prezentă în viața mea, datorită acelui exercițiu îndelungat al cercetării sufletului, al spovedaniei si al controlului gândurilor!

Pe 24 decembrie, venea parintele cu Ajunul și nu mâncam nimic până la venirea lui, iar atunci îl serveam și pe el și pe nenumărații copii, ce veneau cu el, cu ”Scutecele lui Iisus”, după ce părintele le binecuvânta.  Aceste scutece sau pelinci ale lui Iisus sunt niste foi, făcute din apă, făină și puțină sare, coapte pe o tablă, si apoi însiropate cu apa, fiartă cu zahar, miere, coaja de lămâie sau cu rom, iar intre foile însiropate puneam nucă măcinata, cu zahăr si zahăr vanilat.

000083

Și-apoi, începea emoția cea mare, așteptam noaptea pe care-o visam tot anul: aceea a venirii  lui Moș Crăciun. Era musai ca noi copiii să dormim un pic, pentru că altfel, nu venea Moșul. Ne străduiam, dar emoția și curiozitatea erau atât de mari, incât nu puteam dormi, dar, cum-necum, Moșu venea; odată vedeam ca pâlpâiau niște luminițe în întuneric și știam că, acea clipă magică, pe care-o așteptasem un an întreg, venise, in sfârșit! Intram în acea cameră, cu inima bătând să-mi spargă pieptul, cu obrăjorii roșii de emoție, tremurând ca Moșul să nu se fi supărat pe mine pentru năzbâtiile pe care le făcusem! Dar, nu; el era drăguț și bun și nu punea la răboj nimic! Bradul arăta magnific, era mare și bogat, plin de portocale, care erau puse ca și globurile, cu ațe frumos colorate, cu bomboane de pom din fondant si acoperite cu un strat subțire de ciocolată, cu coșulețe pline cu nuci învelite în staniol colorat, cu beteala strălucitoare, de toate culorile, cu artificii, care faceau steluțe și cu lumânărele adevărate, în suporturi metalice, care palpâiau delicat în întuneric. Și la poalele bradului, erau niște cutii ce faceau să-ți stea inima; cadouri secrete de la Moșu! Hăinuțe, ghetuțe, cizmulițe, fulărel, căciuliță…! Și jucării! Puteai să mori, de-atâta bucurie! Îmi amintesc de singura mea păpușă – Liliana, cu părul scurt, negru și ochii albaștri, pe care am pus-o în geam și acolo a rămas! Cum eu mă cățăram în toți copacii – mai ales intr-un fag bătrân, mă jucam numai cu băieții, pentru că fete nu aveam în generația mea; cine-a avut timp de păpuși, când eroii din Rezistența franceză, trupele de Comando, antrenate in Anglia, parașutiștii și spionii erau mult mai interesanți? Stateam acolo, în întunericul pâlpâitor, alungat discret de luminițele lumânărelelor de ceara și sufletul îmi era plin de o atât de desăvârșită bucurie, incât parcă toată viața mi se adunase in acea clipă, desprinsă din eternitate! În curte se auzeau colindătorii, toată casa mirosea a brad și-a cozonaci! Nădăjduiesc să le fi prilejuit și eu copiiilor mei atâta bucurie, câtă am primit și eu, în îndepărtata mea copilărie! Pentru că, din bucuria și din dragostea aceea, ne hrănim în toată viața de adult și – dacă am primit – știm și noi să dăruim, la rândul nostru! Dar, sarbatoarea cea mare abia incepea! A doua zi, cu hăinuțe noi și cu sufletul plin de bucurie, ne duceam cu toții la Biserică! După ce ascultam Sfanta Liturghie, – unii mai vrednici se impărtășeau abia acum, printre care si mamaia -, iar apoi se punea masă mare, la care participau toate rudele: părinți, copii, nepoti, gineri, nurori, prieteni, uneori! Se asezau toate pe masă, iar mamaia, ca un adevărat Preot al familiei, făcea rugaciunea de mulțumire pentru că bunul Dumnezeu ne ajutase să ținem postul, pentru că ajunsesem la limanul lui si pentru bucate – pe care le binecuvânta -, pentru sanatatea și viața noastră. Apoi ne așezam, fiecare la locul lui si Il chemam pe Domnuțul la masă: ”Doamne, Iisuse Hristoase, poftește cu noi la masă!” Să trăiți și să fiți sănătoși, frați români de pretutindeni și nu uitați că nu e nevoie de tare mulți bani, pentru a fi fericiți! Adevăratele bucurii nu  costă nimic, ci sunt daruri: o privire, o vorbă bună, o strângere de mâna, o invitație în casă și în inimă…! Pe-acestea să le primim și să le dăruim! Crăciun cu pace și cu masă îmbelșugată, dragii mei! Doamne ajută!

Cristina Ghenof

Imaginea: Gheorghe Ciobanu  http://satul-suri.blogspot.ro/2011/05/interviu-satul-rominesc.html

Articolul a apărut în „Cronica Veche”, nr. 12(35), decembrie 2013, la pagina 10.
Revista o puteti descarca direct de pe site: http://cronicaveche.wordpress.com

Poveste de Crăciun – Cristina Olaru

996521_605145826183314_1245638987_n

A fost odată ca niciodată o fetiţă tare mică şi bolnăvicioasă. Dar, era un copil vesel şi energic şi bolea doar atâta cât scria la carte, apoi fugea de-i sfârâiau călcâiele la săniuţă, la joacă, la chiote haiduceşti – la care era mare meşteră – că nu mai putea să ţină-n pieptul ei micuţ atâta bucurie şi-o împărtăşea fericită şi celorlalţi tovarăşi de joacă.

Copiii o primeau cu drag, pentru că era curajoasă şi îi însoţea în toate aventurile lor îndrăzneţe, se dădea cu săniuţă de pe cele mai înalte dealuri şi, mai ales, era tare iute la născocit jocuri noi, pentru că citea şi le povestea tot ce citise şi apoi se jucau de-a toate cele cu care ea le aprindea închipuirea lor bogată, de fiinţe mititele, dar pline de curiozitate şi de dor de lumi noi, fermecate.

Şi-acum îşi aminteşte, cam stânjenită, cum se juca de-a Winnetou cu ceilalţi copii şi cum uitase să-şi dea penele jos din cap – jumulite de la o sărmana orătănie – şi o văzuseră nişte fete mari, de liceu, cu podoaba de mare căpetenie apasă! Tare ar fi vrut să ştie o vraja, care să le facă pe cele două fete să uite înfăţişarea ei caraghioasă.

Cât era ziulica de lungă, străduţa pe care mai trecea câte-o maşină răzleaţă, răsuna de guriţele lor! Chiuiau pe-ntrecute, când coborau dealul, cu săniuţa zburând de abia o vedeai şi se întreceau, mergând pe burtă şi dirijând-o cu picioarele în curbe.

De mult căzuse seara, văcuţele se întorseseră cuminţi acasă, mergând domol şi rumegând, ca şi cum ar fi cugetat la cine ştie ce adevăruri eterne. Bătrânele satului le mulgeau, după ce le spălau ugerele şi le vorbeau ca şi cum ar fi fost oameni.

Fetiţa lăsase tot şi se luase după mamaia ei, că tare-o mai iubea, şi urcau dealul înspre grajdul ce adăpostea în podul lui fânul muncit de ele toată vara. După ce tatăl ei cosea iarba, cu o furcuţă, fetiţa îl împrăştia, îl lăsau să-l usuce soarele şi apoi îl strângeau în căpiţe, îl urcau în pod când se usca bine de tot, iar acum, iarna dădeau văcuţelor să mănânce, împreună cu lucerna bună şi plăcut mirositoare.

Frigul, fetiţa nici nu-l simţea, din dragoste pentru mamaia ei. Întunericul era bun şi blând şi parcă torcea ca un motan, atât era de adâncă pacea şi dragostea ce unea acele fiinţe, atât de depărtate ca vârstă, dar atât de unite prin sufletele lor . În acel întuneric intim al grajdului, luminat doar de un muc de lumânare, înfipt în bălegarul uscat, se auzeau animalele cum îşi mâncau fânul, molcom şi fără grabă, suflând uşor, ca şi cum iarăşi s-ar găsi în ieslea lor un Prunc sfânt, nou născut dinainte de veac!

Aşezată pe un scăunel de lemn, cu picioruşe foarte scurte, fetiţa aştepta căniţa cu lapte proaspăt muls, pe care mamaia ei întâi o închina şi-abia apoi i-o dădea să-şi facă mustăţi de spumă şi să râdă zglobiu, alungând tăcerea din toate ungherele grajdului. După ce mulgea tot laptele într-o doniță, bătrânica –mărunţică şi energică – închina văcuţa, apoi închidea grajdul, îl închină şi pe el şi coborau dealul abrupt înspre casă. Parcă erau două umbre în noapte; doar vorbele vesele şi sprintene le vădeau că nu sunt nişte arătări.

În multe locuri i-au umblat paşii fetei, când s-a făcut mare, dar dragostea aceea adâncă, nu a mai întâlnit-o nicăieri!

Ajunse acasă, lumina parcă le rănea, întâi, dar apoi le descoperea ochii plini de dragoste, cu care se priveau una pe alta. Mamaia făcea un foc straşnic, punea apă la încălzit pe plita sobei cu lemne şi-apoi îi făcea fetiţei baie într-o balie de lemn, mare şi rotundă. La puţin timp, au făcut baie, cu cadă, cu robinete strălucitoare, dar amintirea aceea a scaldei de fiecare seară, spălată de mânuţele obosite şi muncite ale bunicii ei, dar atât de dulci şi iubitoare, parcă a rămas în memoria cărnii copilei.

O îmbrăca apoi de noapte, după ce-o ungea cu tot felul de unturi, după cum auzea că face vreuna bine la astmul bronşic de care suferea fetiţa. Ştia să se îmbrace şi singură, dar îi plăcea s-o ia pe mamaia ei în braţe – cât ea o îmbraca, s-o necăjească şi s-o gâdile, pentru că scăpa totul din mâini, atât de rău se gâdila şi râdeau amândouă, de întreba tatăl ei: ce-i?

Apoi, o sărutau cu toţii: mămica, tăticu şi mamaia, care-o şi închina, după ce îşi făceau rugăciunea împreună: ”Tatăl nostru”, ”Îngeraşul”, ”Doamne, Doamne, ceresc Tată”, Rugăciunea pentru somn şi a Sfintei Cruci. Închinau perna şi patul, apoi ochii copilului se închideau uşor şi adormea zâmbind. Aşa era o zi de iarnă obişnuită din viaţă unui copil.

Am uitat să va spun că, la începutul postului, mamaia fierbea în leşie toate oalele, toate vasele, tacâmurile şi le pregătea astfel de post: ”să nu ne spurcăm”! Şi se postea la noi în casă, fără discuţii.

Şi-apoi, se apropia o noapte sfânta, mai sfânta decât toate! În preajma Crăciunului, tot cu mamaia de mâna, pentru că aşa a fost toată copilăria mea, de mâna cu ea, ne duceam la biserică şi stăteam cuminţi şi răbdătoare la rând, la părintele Atanasie, să ne spovedim, că începusem şi eu a mă spovedi, pe la 7 ani.

Stăteam şi mă gândeam la toate năzbâtiile pe care le făcusem sau le gândisem: cum o invidiasem eu pe Rodica, fata doctorului veterinar, că era mare şi frumoasă şi citea cu voce tare, dintr-o carte uriaşă, rugăciunile de dinainte de spovedanie, de după spovedanie şi de înainte de Împărtăşanie, cum o ascultau cu respect și cu colțul basmalei la gură toate bătrânele; cum făcusem eu baie în pârâu, astă vara – deşi nu aveam voie, că răceam groaznic – apa de munte fiind foarte rece – şi ajungeam direct la spital; cum uitasem să-mi iau slipul, pus la uscat pe un gard de lemn şi mă prinseseră părinţii şi aflaseră şi ei, în sfârşit, cum de răceşte aşa un copil de cuminte şi bun…

În sfârşit ne venea rândul şi-i spuneam părintelui, de sub ”patrafir”, cu obrajii roşii de ruşine, câte aveam şi eu pe sufleţel. Părintele mă mustră uşor, îmi dădea sfat şi cuvânt de folos, îmi dădea canon: atâtea rug1004459_605145606183336_312158308_năciuni, atâtea metanii,…! După ce ne spovedea, dacă postisem şi nu mâncasem nimic până la acea ora, părintele ne şi împărtăşea, că slabe şanse erau ca noi, copiii, să rezistăm în noaptea ajunului să nu mâncăm, pentru a ne putea împărtăşi în chiar ziua de Crăciun. Şi plecăm de-acolo cu sufletul ca un fulg de nea: curat, uşor şi proaspăt!

Îmi aduc aminte cum, la facultate în Iaşi fiind, îmi mâncaseră nişte rozătoare de prietene toată mâncarea – şi era multă! Mi-a fost ruşine să le spun alor mei că am rămas atât de repede fără mâncare, iar fetelor nu le-am cerut niciodată nimic, dar nici nu mi-a trecut prin cap să le fur ceva, într-atât de adânc era conştiinţa de prezentă în viaţa mea, datorită acelui exerciţiu îndelungat al cercetării sufletului, al spovedaniei şi al controlului gândurilor!

Pe 24 decembrie, venea părintele cu Ajunul şi nu mâncăm nimic până la venirea lui, iar atunci îl serveam şi pe el şi pe nenumăraţii copii, ce veneau cu el, cu ”Scutecele lui Iisus”, după ce părintele le binecuvânta. Aceste scutece sau pelinci ale lui Iisus sunt nişte foi, făcute din apă, făină şi puţină sare, coapte pe o tablă, şi apoi însiropate cu apă, fiartă cu zahăr, miere, coajă de lămâie sau cu rom, iar între foile însiropate puneam nuca măcinată, cu zahăr şi zahăr vanilat.

6cu-steaua Şi-apoi, începea emoţia cea mare, aşteptam noaptea pe care-o visam tot anul: aceea a venirii lui Moş Crăciun. Era musai ca noi copiii să dormim un pic, pentru că altfel, nu venea Moşul. Ne străduiam, dar emoţia şi curiozitatea erau atât de mari, încât nu puteam dormi, dar, cum-necum, Moşul venea. Maria-Margos-Sania-lui-Mos-Craciun-795x413Odată vedeam că pâlpâiau nişte luminiţe în întuneric şi ştiam că, acea clipă magică, pe care-o aşteptasem un an întreg, venise, în sfârşit!

Intram în acea cameră, cu inima bătând să-mi spargă pieptul, cu obrăjorii roşii de emoţie, tremurând ca Moşul să nu se fi supărat pe mine pentru năzbâtiile pe care le făcusem! Dar, nu; el era drăguţ şi bun şi nu punea la răboj nimic!

250px-JuletræetBradul arăta magnific, era mare şi bogat, plin de portocale, care erau puse ca şi globurile, cu aţe frumos colorate, cu bomboane de pom din fondant şi acoperite cu un strat subţire de ciocolată, cu coşuleţe pline cu nuci învelite în staniol colorat, cu beteală strălucitoare, de toate culorile, cu artificii, care făceau steluţe şi cu lumânărele adevărate, în suporturi metalice, care pâlpâiau delicat în întuneric. Şi la poalele bradului, erau nişte cutii ce făceau să-ţi stea inima; cadouri secrete de la Moşu! Hăinuţe, ghetuţe, cizmuliţe, fulărel, căciuliţă…! Şi jucării! Puteai să mori, de-atâta bucurie!

Îmi amintesc de singura mea păpuşă – Liliana, cu părul scurt, negru şi ochii albaştri, pe care am pus-o în geam şi acolo a rămas! Cum eu mă căţărăm în toţi copacii – mai ales într-un fag bătrân, mă jucam numai cu băieţii, pentru că fete nu aveam în generaţia mea, cine-a avut timp de păpuşi, când eroii din Rezistenţa franceză, trupele de Comando, antrenate în Anglia, paraşutiştii şi spionii erau mult mai interesanţi?

Stăteam acolo, în întunericul pâlpâitor, alungat discret de luminiţele lumânărelelor de ceară şi sufletul îmi era plin de o atât de desăvârşită bucurie, încât parcă toată viaţa mi se adunase în acea clipă, desprinsă din eternitate! În curte se auzeau colindătorii, toată casă mirosea a brad şi-a cozonaci! Nădăjduiesc să le fi prilejuit şi eu copiiilor mei atâta bucurie, câtă am primit şi eu, în îndepărtata mea copilărie! Pentru că, din bucuria şi din dragostea aceea, ne hrănim în toată viaţa de adult şi – dacă am primit – ştim şi noi să dăruim, la rândul nostru!

Dar, sărbătoarea cea mare abia începea!6nasterea-la-saivan A două zi, cu hăinuţe noi şi cu sufletul plin de bucurie, ne duceam cu toţii la Biserică! După ce ascultam Sfânta Liturghie, – unii mai vrednici se împărtăşeau abia acum, printre care şi mamaia -, iar apoi se punea masă mare, la care participau toate rudele: părinţi, copii, nepoţi, gineri, nurori, prieteni, uneori! Se aşezau toate pe masă, iar mamaia, ca un adevărat Preot al familiei, făcea rugăciunea de mulţumire pentru că bunul Dumnezeu ne ajutase să ţinem postul, pentru că ajunsesem la limanul lui şi pentru bucate – pe care le binecuvânta -, pentru sănătatea şi viața noastră. Apoi ne aşezam, fiecare la locul lui şi Îl chemam pe Domnuțul la masă: ”Doamne, Iisuse Hristoase, pofteşte cu noi la masă!”

Să trăiţi şi să fiţi sănătoşi, fraţi români de pretutindeni şi nu uitaţi că nu e nevoie de tare mulţi bani, pentru a fi fericiţi! Adevăratele bucurii nu costă nimic, ci sunt daruri: o privire, o vorbă bună, o strângere de mâna, o invitaţie în casă şi în inimă…! Pe-acestea să le primim şi să le dăruim! Crăciun cu pace şi cu masă îmbelşugată, dragii mei! Doamne ajută!

Continuă lectura

Rugăciune după spovedanie

5305
 
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, mult-milostive, mulțumescu-Ți că prin mărturisirea mea cea către duhovnicescul meu părinte, m-ai învrednicit pe mine păcătosul să iau de la Tine iertarea păcatelor, ca David.
Juratu-m-am și am pus ca să petrec cealaltă vreme în pace și întru pocăință și să dobândesc întru această viață
darul Tău, iar în cealaltă fericirea de veci. Pentru rugăciunile binecuvântatei Maicii Tale și ale tuturor sfinților Tăi.
Amin
 

Rugăciune înainte de spovedanie

Scan10488
Ascultă-mă, Domnul meu şi Ziditorul meu, ascultă-mă iarăşi pe mine, păcătosul şi nevrednicul robul Tău, că de multe ori Ţi-am făgăduit să-mi schimb viaţa mea cea rea şi nicidecum nu am schimbat-o. Greşit-am, Doamne, greşit-am şi cunosc greşelile mele şi îmi pare rău că le-am făcut, şi mi-e ruşine să vin înaintea feţei Tale, ieşind, de atâtea ori din cuvântul meu şi nepărăsindu-mă de păcatele mele. Şi ce voi zice pentru nemulţumirea mea cea mare, şi unde mă voi duce? Atâtea strâmbătăţi ce am făcut! Către Tine vin, Stăpânul meu mult milostive, şi cad cu multă îndrăzneală la picioarele Tale, de vreme ce văd că pentru păcatele mele ai primit înjositoarea moarte pe cruce şi chemi pe păcătoşi prin Scripturile Tale către Tine să strigi cu gura Ta: Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi scoate afară. Drept aceea, Doamne, primeşte-mă şi pe mine nevrednicul şi-mi iartă toate păcatele şi-mi dă harul Tău şi binecuvântarea Ta, pentru mare şi nemăsurată milostivirea Ta. Că eu sunt foarte căit; căci am greşit înaintea Ta şi am mâniat bunătatea Ta cu cuvântul, cu lucrul şi cu gândul, cu voie şi fără de voie. Drept aceea, de astăzi înainte făgăduiesc cu adevărat, cu darul şi cu ajutorul Tău, să nu mă mai întorc la greşelile mele cele dintâi, alegând mai bine moartea, decât să calc vreuna din poruncile Tale. Şi hotărăsc să Te ascult şi acum şi pururea, şi să mă închin numelui Tău celui Sfânt, dulcele meu Iisus, şi să Te măresc în vecii vecilor. Amin.

***

Ție, Doamne, Celui Ce ești Unul bun și Care nu ții minte răul, Îți mărturisesc păcatele mele. La tine cad strigând eu, nevrednicul: greșit-am, Doamne, greșit-am și nu sunt vrednic să caut spre înălțimea cerului din pricina mulțimii nedreptăților mele. Dar, Doamne al meu, dăruiește-mi lacrimi de pocăință, Cel Ce ești Unul Bun și Milostiv, ca prin acestea rugându-mă Ție, să mă curățesc mai înainte de sfârșitul meu de tot păcatul. Căci prin înfricoșătoare și groaznice locuri am a trece odată ce mă voi despărți de trup, și mulțime de demoni întunecați și lipsiți de omenie mă vor întâmpina atunci, și nimeni nu mă va însoți ca să-mi vină întru ajutor sau să mă izbăvească. Pentru aceea cad înaintea bunătății Tale, să nu mă dai celor ce mă batjocoresc, nici să se laude cu mine vrăjmașii mei, Bunule Doamne, nici să zică: în mâinile noastre ai venit și nouă ne-ai fost dat. Nu, Doamne, nu uita mărinimiile Tale și nu-mi răsplăti mie după fărădelegile mele, nici nu Îți întoarce fața Ta de la mine. Ci Tu, Doamne, mustră-mă, însă cu milă și îndurare, ca să nu se bucure de mine vrăjmașul meu. Ci stinge înfricoșarea lui care o îndreaptă asupra mea și toate lucrurile lui le zădărnicește. Și dă-mi cale neîmpiedicată către Tine, Bunule Doamne, pentru că și de am păcătuit, n-am alergat la al tămăduitor și n-am întins mâinile mele către Dumnezeu străin. Nu lepăda, dar, rugăciunea mea, ci auzi-mă întru bunătatea Ta și întărește inima mea întru frica Ta. Și să fie harul Tău asupra mea, Doamne, Lumină mai presus decât toată lumina, Bucurie mai presus decât toată bucuria, Odihnă mai presus decât toată odihna, Viața cea adevărată și mântuirea, care rămâi în vecii vecilor. Amin

(Starețul Gheorghe Zăvorâtul din Zadonsk, Îndrumar pentru spovedanie, editura Sophia, pp. 60-61)

Imaginea: Părintele Paisie Olaru de la Sihla, spovedind chiar și din patul său de suferință

Îndrumar de spovedanie

imagine[1]

Mai avem câteva zile de post și cel mai frumos îl putem încununa spovedindu-ne și împărtășindu-ne. După ce ne-am făcut rugăciunile dinainte de spovedanie, mergem la părintele pe care ni l-am ales ca duhovnic, îl rugăm să ne facă molifta specială dinainte de spovedanie și apoi, cu toate păcatele de care ne-am amintit – de la vârsta de 7 ani dacă nu ne-am mai spovedit de atunci -, eventual scrise pe-o hârtie, ca să nu uităm, cu părere de rău și cu hotărârea de a nu-L mai mâhni pe bunul Dumnezeu cu săvârșirea lor, în genunchi, sub epitrahil, spunem tot ce avem pe suflet și-l spălăm în baia lacrimilor! Nu vă rușinați să spuneți, pentru că numai așa ne putem mântui. Vom primi de la bunul Dumnezeu iertarea prin intermediul părintelui duhovnic! De aceea nu există mântuire fără Biserică și fără preot, pentru că Mântuitorul i-a delegat – prin Taina Hirotoniei – pe preoți să dezlege de păcate în numele Lui. Mare cinste și mult respect îi purtăm duhovnicului nostru, pentru că el ne ajută să ne mântuim, cerând și el luminare de la Duhul Sfânt pentru a ști cum să ne ajute, ce sfat să ne dea, ce canon – un număr de metanii, zile de post rânduite, lecturi din Sfinţii Părinţi, citirea din Sfânta Scriptură, citirea Psaltirii, rugăciunile de dimineaţă şi de seară. Apoi, părintele ne dezleagă de păcate și, eventual, ne dă dezlegare să ne împărtășim. Nu există bucurie mai mare decât această comuniune cu Hristos. Gustați și vedeți că bun e Dumnezeu!

Mai jos aveți detaliate un număr de 193 de păcate:

1. Am deznădăjduit în ajutorul şi milă lui Dumnezeu.
2. Am zis că nu mă mai iartă Dumnezeu, că sunt prea păcătos(păcătoasă) şi tot în iad voi merge.
3. Am zis: dacă vrea Dumnezeu mă mântuieşte, dacă nu, nu.
4. Am zis că nu-mi ajută Dumnezeu, că m-a uitat Dumnezeu.
5. Am crezut sau am zis că nu există Dumnezeu, răi, iad. Am îndoială că există Dumnezeu, răi, iad etc., pentru că nu le-am văzut.
6. Am socotit Sf. Scriptură mincinoasă. Nu cred în anumite minuni, întâmplări povestite în Sf. Scriptură.
7. Nu suport să se vorbească despre Dumnezeu.
8. Am avut prea mare încredere în milă lui Dumnezeu zicând: oricât aş păcătui, mă iartă Dumnezeu, că El e bun.
9. Am avut gând de sinucidere.
10. Am fumat. M-am drogat (fumatul şi drogurile sunt sinucidere). Am vândut ţigări şi/sau droguri.
11. Am înjurat. Şi de cele sfinte am zis (Grijanie, Biserica, icoană, candelă, Dumnezeu, Hristos, tămâie, morţi etc.)
12. N-am plătit lucrătorii. Nu le-am dat cât trebuia, cât m-am împăcat cu ei. Nu i-am plătit la timp. Am cumpărat ceva şi n-am plătit.
13. Am asuprit pe slugi, pe săraci, pe orfani, pe văduve, pe neputincioşi. I-am batjocorit.
14. Mi-am dorit moartea la necaz.
15. Am ucis oameni, cu voie sau fără voie. Poate din şi din cauza mea, a murit cineva.
16. Am cârtit la Dumnezeu la necazuri că prea mi-e greu, că de ce am pierdut tocmai eu, că de ce sunt prigonit eu şi păcătoşii trăiesc bine, că nu-i bine, sau că e prea e frig, cald, prea plouă etc., în loc să am răbdare.
17. Am zis zău, să mor eu, să n-am parte de, să chiorăsc, etc.
18. Am fost nemulţumit(a) cu starea mea (mai bine era aşa decât aşa).
19. Am jurat strâmb. Am jurat că voi face ceva rău.
20. Am blestemat. Şi pe mine însumi (însămi) m-am blestemat.
21. Am fost făţarnic(a), prefăcut(a), linguşitor(oare), viclean(a).
22. Am vorbit cu mai multe înţelesuri.
23. Am purtat vorba de colo-colo.
24. Am păgubit sufleteşte şi trupeşte pe aproapele meu.
25. Am împiedicat pe aproapele meu să dobândească ceva bun, din invidie şi răutate.
26. Am clevetit, discutat, bârfit, ţinut contul altuia. Am clevetit pe părinţi, pe preoţi.
27. Am stricat numele bun al cuiva, bârfindu-l şi discutându-l.
28. N-am înlăturat răul pe care l-am văzut venind peste aproapele meu pe cât mi-a stat în putinţă.
29. Am împrumutat cu camătă (dobânda) la persoane fizice.
30. Fiind scumpaci, am vândut cu preţ prea mare.
31. Am fost la vrăjitoare, ghicitoare, spiritism. Am făcut farmece cuiva.
32. Ştiu să descânt de rău. Ştiu să fac farmece.
33. Am trecut pe cei vii pe pomelnic la morţi, că să le fie rău. Am „ întors lumânările ” pentru răul duşmanilor.
34. Am purtat aţă roşie să nu mă deochi, am uns toate cu usturoi la Sf. Andrei, am purtat pelin la Rusalii, am purtat diferite obiecte de la vrăjitoare date „ că să nu se mai prindă farmecele de mine”, am făcut focuri şi am sărit peste ele şi alte obiceiuri drăceşti. Mi-am căutat norocul în zodii, cu papagalul.
35. Am crezut că sufletul, după ce iese din om, trece în diferite animale (reîncarnare).
36. Am batjocorit, lovit, bătut pe cineva. Pe părinţi, pe preoţi.
37. Am judecat pe alţii ce fac, ce zic, de ce sunt aşa şi nu altfel etc.
38. Am presupus, bănuit pe alţii.
39. Am fost iscoditor (iscoditoare).
40. Am luat ceea ce se cuvenea altuia.
41. Am păcălit, înşelat pe cineva. Am vândut marfă rea că marfă bună.
42. Am nedreptăţit pe cineva.
43. Am împrumutat ceva şi n-am dat înapoi.
44. Am ascuns în casă mea lucruri străine.
45. Am găsit lucruri străine şi, ştiind ale cui sunt, nu le-am dat înapoi.
46. Am furat ceva. De la stat (averea publică), sau de la om? De la biserica? De la străini sau de la părinţi, de la rude? Păcatul acesta nu se iartă până nu înapoiem lucrurile. Dacă nu mai putem ‚ să facem milostenie.
47. Am mutat hotarul că să iau din terenul vecinului.
48. Am ascuns furtişagul altuia. Am în casă vreun lucru de furat.
49. Am vândut sau am cumpărat lucruri despre care bănuiam sau ştiam că sunt de furat.
50. Am adunat bani cu acte false şi cu vicleşug.
51. N-am întors pagubă făcută aproapelui, chiar şi fără voie.
52. Din răutate, am stricat avere străină (semănături, pomi, maşină etc.).
53. Am înşelat statul, depunând declaraţii de venit false.
54. Am moştenit cu bună ştiinţă avere agonisită prin păcate. N-am făcut milostenie multă din ea.
55. Am dat sau am luat şpagă (mită).
56. Am câştigat bani prin metode necinstite.
57. M-am lăcomit la avere, zgarcindu-mă la milostenie.
58. Sunt necumpătat(a) în cheltuieli. Dau bani pe lucruri de lux, care nu sunt strict necesare.
59. N-am ajutat biserica şi pe săraci după putere.
60. Dacă mi-au venit în gând păcate, m-am îndulcit gândindu-mă la ele, în loc să le alung imediat.
61. Am căutat momentul potrivit pentru a face un păcat (exemplu: hoţul care caută să fure, curvarul care caută femeie, etc.).
62. Am părat pe cineva cu scopul de a-i face rău.
63. Am minţit împotriva cuiva cu scopul de a-i face rău (mărturie mincinoasă împotriva aproapelui).
64. Am mâniat sau am scârbit pe cineva cu vorbe sau fapte urâte. L-am făcut să mă urască.
65. Port ura pe cineva. Ţin minte răul. Aş vrea să mă răzbun. M-am bucurat de răul altuia.
66. Doresc răul cuiva. Doresc altora boală, necazuri, moarte, etc.
67. În timpul rugăciunii m-am gândit la altceva.
68. Am vorbit în timpul slujbei. M-am foit, m-am mişcat de colo-colo prin biserica.
69. Nu mi-a fost gândul la slujba. M-am uitat ce fac alţii, cu ce sunt îmbrăcaţi.
70. Am mâncat, am băut ceva pe ascuns.
71. M-am lăcomit la mâncare. Am mâncat cu nesaţ.
72. M-am ameţit la cap cu băuturi alcoolice. M-am îmbătat. Am şi vărsat după aceea.
73. Am vrut să fiu deasupra tuturor cu ceva anume dacă nu cu totul.
74. Am făcut din sărăcia sau din bogăţia mea un motiv de laudă.
75. M-am mândrit, m-am falit, m-am trufit, m-am dat mare, m-am îngâmfat, m-am înfumurat. M-am mândrit cu copiii mei.
76. M-am lăudat. Am o părere bună despre mine. Mă cred a fi cineva în comparaţie cu alţii. Nu mai e nimeni că mine.
77. Îmi place să mă laude alţii. Când fac o fapta bună, aştept laude de la alţii şi nu plata de la Dumnezeu.
78. Am încredere mare în mine, în loc să am în Dumnezeu.
79. M-am crezut mai bun(a), mai credincios(oasă) că alţii, socotindu-i pe ei mai răi, proşti, necredincioşi, etc.
80. Am ras de păcatele şi defectele altora. Şi de faptele lor bune am ras.
81. Am lăudat păcatele altora.
82. M-am lenevit a face rugăciune în fiecare dimineaţă, seară, la fiecare masă.
83. Am mâncat de dulce în vreo zi de miercuri sau vineri.
84. N-am ţinut cele 4 posturi de peste an.
85. Am ţinut post negru sâmbătă şi duminică.
86. Am zis: mai păcat este să pofteşti mâncarea de dulce, decât să o mănânci.
87. Am postit când Biserica dezlega, exemplu miercuri şi vineri când era hărţi sau sâmbătă şi duminică când se mânca peste, socotind că nu sunt bune aceste rânduieli.
88. N-am păstrat curăţie cu soţul (soţia): miercuri, vineri, sâmbătă, duminică, luni; în cele 4 posturi de peste an; în timpul sarcinii şi al ciclului lunar; 40 de zile după naştere.
89. N-am păstrat curăţie cu soţul (soţia) cu acordul lui (ei), ci fără, încât putea să cadă în păcatul preacurviei.
90. Am luat pastile anticoncepţionale, am folosit spermicide, că să nu fac copii.
91. Am făcut păcatul onaniei că să nu fac copii, adică: am folosit prezervativ sau am vărsat sămânţa afară ca bărbat, iar ca femeie am folosit diafragmă.
92. Am făcut avort. Că bărbat, am dat voie soţiei să facă avort.
93. Am folosit sterilet că să nu fac copii (steriletul provoacă avort).
94. M-am împreunat cu soţul (soţia) de mai multe ori în 24 de ore.
95. M-am împreunat cu soţul (soţia) în diferite poziţii, ca animalele.
96. M-am împreunat cu soţul (soţia) în văzul sau auzul copiilor mei, crezând că sunt mici şi nu ştiu.
97. Am curvit. Am preacurvit.
98. Am gânduri de desfrânare cu persoane de sex opus sau de acelaşi sex. Când îmi vin aceste gânduri, nu le depărtez, ci mă îndulcesc cu ele, deşi n-aş vrea să fac păcatul.
99. Am preacurvit cu rudă, fin, nas, var, frate, fiu, fiica, nepot.
100. Am gândit să preacurvesc sau chiar am preacurvit cu preot, preoteasa, călugăr, călugăriţă.
101. Am pipăit alt trup pentru a simţi şi provoca plăceri de desfrâu.
102. Am trăit necununat(a), adică în concubinaj.
103. M-am căsătorit cu altă femeie, nefiind divorţat de prima.
104. M-am culcat cu femeia mea după ce am divorţat de ea.
105. M-am căsătorit cu rudenie de sânge, de cuscrie (nu se poate decât de la gradul al 8-lea în sus, altfel e păcatul amestecării de sânge).
106. Că nas (nasa), m-am căsătorit cu fină (finul) sau am dat voie copiilor mei să se căsătorească cu copiii finilor mei.
107. Mi s-au făcut mai mult de trei cununii în biserica( cununia a 4-a este păcat).
108. Am făcut păcatul malahiei singur(a) (adică atunci când o persoană îşi provoacă plăcere singură, masturbare). Acest păcat se numeşte curvia cu diavolul.
109. Am făcut păcatul malahiei cu altă persoană, unul la altul. Eu cu altul, altul cu mine, cu femeie, bărbat cu bărbat, femeie cu femeie, cu copii.
110. Am făcut păcatul sodomiei (bărbat cu bărbat, femeie cu femeie).
111. Am făcut păcatul gomoriei (prostii cu gură, sex oral).
112. Am preacurvit cu animale, păsări (zoofilie), cu copii (pedofilie)
113. Am privit filme, poze cu prostii. Am în casă poze, statui cu prostii.
114. Am vorbit prostii.
115. Am privit cu plăcere cum se împreunau animalele.
116. Am fost invidios (invidioasă). Mi-a părut rău de binele altuia. Îmi pare rău că altul are şi eu nu. Invidia este aceeaşi cu zavistia şi pizma.
117. M-am lăcomit la muncă. Am muncit peste puteri, încât poate chiar m-am şi îmbolnăvit.
118. Am minţit. Am obiceiul să mint mereu.
119. Îmi place să „ înfloresc ” lucrurile şi poveştile.
120. Am drăcuit. Am dat naibii. Şi pe mine însumi m-am dat dracului. Am zis: „ să fiu al naibii ” , „ să mă ia ” .
121. Am muncit în duminici şi sărbători.
122. Am lipsit de la biserica în duminici şi sărbători. În timpul slujbei nu m-am rugat, ci am dormit ori m-am ocupat cu lucruri deşarte, am fost la târg etc.
123. Dacă am fost la biserica, n-am dat pomelnic şi n-am aprins lumânări.
124. Am stat în faţă la toţi în biserica. I-am dat la o parte pe alţii, zicandu-le că stau pe locul meu.
125. Am adus daruri, jertfe şi donaţii la biserica din ce era mai rău.
126. Am ucis animal, pasăre. Le-am chinuit, batjocorit, le-am împovărat peste puteri, le-am lăsat să moară deşi puteam să le salvez.
127. Am mâncat eu sau am pus altora în mâncare spurcăciune (animal netăiat, carne de om, jertfe sataniceşti, necurăţie etc.)
128. Am sfătuit şi învăţat pe alţii să facă păcate.
129. Am fost la petreceri destrăbălate. În posturi, miercurea, vinerea, în duminici şi sărbători.
130. Cred în superstiţii: căldare goală, să nu mă întorc că-mi merge rău, dacă întâlnesc preot îmi merge rău etc.
131. N-am mulţumit lui Dumnezeu pentru binefaceri.
132. Am făcut glume, bancuri cu şi despre cele sfinte.
133. M-am machiat, rujat, vopsit la par, am dat unghiile cu ojă etc. Am purtat cercei, mărgele, inele, coliere, brăţări, pantofi cu toc. Mi-am făcut părul.
134. Că femeie, am purtat pantaloni sau fustă scurtă, n-am purtat capul acoperit, am mers sau am vorbit, că să atrag bărbaţii.
135. Am scuipat sau am vomitat în ziua în care m-am împărtăşit.
136. M-am mâniat şi nu mi-a trecut îndată, ci am ţinut manie.
137. Am ambiţie, încăpăţânare, obrăznicie, neruşinare, iubire de sine.
138. Am făgăduit ceva şi n-am împlinit. N-am ţinut învoială, promisiunea.
139. N-am tămâiat şi stropit casă cu agheasmă cel puţin o dată pe luna.
140. N-am iertat pe cei ce mi-au cerut iertare.
141. Nu mi-am cerut iertare pentru a depărta orice vrajba, chiar dacă n-am fost vinovat(a).
142. N-am aprins candelă la rugăciune, în duminici şi sărbători.
143. N-am făcut semnul crucii cum trebuie, drept.
144. N-am făcut cruce când am trecut pe lângă biserica.
145. Am mers la mai mulţi preoţi şi am zis la unul unele păcate, la altul altele.
146. Din pricina ruşinii sau a altor motive, am ascuns cu bună ştiinţă la Spovedanie unele păcate. M-am şi împărtăşit după aceea.
147. M-am împărtăşit la un preot, fiind legat de altul.
148. Că femeie, m-am atins de lucruri sfinte din biserica, atunci când am avut ciclu.
149. Am venit târziu la biserica. Am plecat înainte de sfârşitul slujbei fără motive întemeiate. Am făcut din acestea o regulă.
150. N-am crescut copiii şi finii în frică de Dumnezeu. Nu i-am învăţat poruncile lui Dumnezeu. I-am învăţat la rău, contribuind la uciderea lor sufletească.
151. Nu mi-am pedepsit copiii când i-am văzut că persistă în greşeli.
152. Nu am ascultat de părinţi atunci când m-au învăţat de bine.
153. Nu mi-am iubit la fel toţi copiii. Am fost părtinitor (părtinitoare) cu unul sau mai mulţi din copiii mei.
154. Am amânat Spovedania. Am zis să păcătuiesc, că mai e timp să fac pocăinţă şi să mă spovedesc.
155. N-am făcut canonul pe care l-am primit după Spovedanie.
156. M-am împărtăşit după ce am avut necurăţie în vis.
157. Că femeie, m-am împărtăşit când aveam ciclu.
158. Că femeie, n-am făcut molitfele la o zi, 8 zile şi 40 de zile după naştere. Am intrat în biserica înainte de a trece 40 zile. Am citit molitfă înainte de a trece cele 40 de zile.
159. Am pierdut sarcina fără voia mea. Dacă mi s-a întâmplat aşa, n-am venit la preot să-mi citească rugăciunea specială.
160. Am înăbuşit copilul lângă mine, botezat sau nebotezat.
161. Din neglijenţă mea, mi-au murit copiii.
162. Am lăsat să-mi moară copilul nebotezat.
163. Am abandonat copiii vii pe drumuri, în orfelinate.
164. Am mustrat prea aspru. Am cicălit. Am stat cu gură şi am fost prea băgăcios (băgăcioasă) pe altcineva.
165. Am lăsat nefăcută sfeştanie în casă mai mult de un an de zile.
166. Am făcut jocuri şi râsete la priveghiurile de morţi.
167. Nu mi-am făcut datoria faţă de rudele moarte. Nu le-am făcut tot ce trebuia.
168. N-am îngrijit mormintele. M-am zgârcit să plătesc sărindare, slujbe pentru sufletele celor adormiţi.
169. Am jelit morţii. Am pus bani pe crucea lor de pe piept sau în mâna. Am dat lucruri peste groapă lor. Am spart ceva când a fost scos mortul din casă.
170. Am în casă, am citit cărţi sectare. Am fost la adunări de sectanţi, i-am primit în casă.
171. Am ucis oameni, cu voie sau fără voie. Poate din şi din cauza mea, a murit cineva.
172. M-am căsătorit cu evreu, turc, catolic, sectant etc.
173. Am dat anafora pe jos.
174. Cred în vise. Ceea ce fac a două zi este în funcţie de cele ce visez.
175. Am cântat şi am ascultat cântece lumeşti şi sectare.
176. Am jucat şi am mers la discoteci şi alte petreceri anormale.
177. Am făcut nunţi şi petreceri cu mâncare de dulce şi cu muzică în post.
178. Am smintit şi l-am făcut să păcătuiască pe aproapele meu când a auzit ce zic şi a văzut ce fac (astfel sunt răspunzător în faţă lui Dumnezeu pentru păcatul aproapelui meu).
179. M-am mascat.
180. N-am plătit contribuţia la Sfânta Biserica.
181. Am ascultat discuţiile altora, deşi nu-mi folosea şi îi deranjăm.
182. Am intrat în Sfântul Altar.
183. Am moştenire şi n-am îngrijit pe cei care mi-au dat-o.
184. Nu mi-am căutat sănătatea după datorie.
185. Am luat anafora şi agheasmă, deşi mâncasem sau băusem apă după miezul nopţii.
186. Am râvnă nesocotită, habotnicie( post mult încât poate m-am şi îmbolnăvit, milostenie fără socoteală încât suferă cei din casă etc.).
187. Nu m-am rugat totdeauna cu faţa către răsărit.
188. Am dat importantă mai mare celor trupeşti decât celor sufleteşti.
189. În loc de a mă împacă cu aproapele, l-am tras la judecată.
190. Nu mi-am iubit soţul (soţia) că pe mine însumi. Din pricina mea a făcut păcate.
191. Am făcut diferite pariuri diavoleşti, prin care mulţi şi-au pierdut sănătatea şi viaţă.
192. N-am sfătuit pe cel care avea nevoie de sfat. N-am învăţat pe cel nepriceput.
193. Am dat de pomană mâncare de dulce în zile de post.

http://www.crestinortodox.ro/dogmatica/sfintele-taine/marturisirea-pacatelor-69127.html

http://asafteititianu.blogspot.ro/2010/11/spovedania.html

http://www.parohialuton.co.uk/noutati-din-parohie/103-10-lucruri-de-stiut-la-spovedanie

Imagine:  Pr. Atanasie Tanasache Costea

Rugăciunea celui prigonit de oameni a Sfântului Ignatie Briancianinov

descărcare

Îți mulțumesc Ție, Domnul și Dumnezeul meu, pentru toate cele ce se săvârșesc asupra mea! Îți mulțumesc Ție pentru toate suferințele și ispitele pe care Tu mi le-ai trimis spre curățirea și vindecarea sufletului și a trupului meu, care au fost pângărite și rănite de păcate! Miluiește și mântuiește acele unelte pe care le-ai folosit pentru lecuirea mea, pe acei oameni care mi-au adus jigniri. Binecuvintează-i pe ei în veacul de acum și în cel ce va să fie! Socotește-le lor drept virtute ceea ce au făcut pentru mine! Dă-le lor dintru vistieriile Tale cele veșnice răsplată îmbelșugată. Ce Ți-am adus eu Ție? Oare vreo jertfă bineplăcută? Eu Ți-am adus doar păcate, doar călcări ale dumnezeieștilor Tale porunci. Iartă-mă, Doamne, iartă-mă pe mine, cel vinovat înainte Ta și înaintea oamenilor! Iartă-mă pe mine, cel fără de răspuns! Dăruiește-mi să mă încredințez și întru adevăr să cunosc că sunt păcătos! Dăruiește-mi să mă lepăd de îndreptățirile cele înșelătoare! Dăruiește-mi pocăință! Dăruiește-mi blândețe și smerenie! Dăruiește-mi dragoste către aproapele, atât către cei prin care Tu mă mângâi, cât și către cei ce mă ocărăsc! Dăruiește-mi răbdare întru suferințele mele! Omoară-mă pentru lume! Taie de la mine voia mea cea păcătoasă și sădește în inima mea voia Ta cea sfântă, ca numai pe aceasta să o împlinesc cu faptele, cu cuvintele, cu gândurile și cu simțurile mele. Ție Ți se cade slavă pentru toate! Ție Unuia Ți se cuvine slava! Singura mea avere este rușinarea feței și tăcerea buzelor! Stând înaintea feței Judecății Tale întru stricăcioasa mea rugăciune, nu găsesc întru mine nici un lucru vrednic, ci din toate părțile sunt cuprins de mulțimea nenumărată a păcatelor mele, ca de un nor des și ca de o pâclă, având numai această singură mângâiere în sufletul meu: nădejdea întru mila și bunătatea Ta nemărginită. Amin.

Nota : Fragment preluat din cartea „Experiențe ascetice ” autor Sfântul Ignatie Briancianinov

Acatistul Dreptului Melchisedec

melchizedek-melchisedec1

CONDAC 1

Nu ne pricepem noi, cei cufundați în valurile multor păcate, a te lăuda pe tine, Sfinte Melchisedec, rege al dreptăţii, rege al păcii, fărătată, fărămamă, fărăspiţă de neam,darvoind a neînvrednicișinoi, precumAvraamoarecând de binecuvântarea ta, înălțămluiDumnezeu din adânculinimiicântarea: Aliluia !

ICOS 1

Ca într-o oglindă te vedem pe tine, Sfinte Melchisedec,strălucind mai înainte de arătarea Soarelui dreptății cu trupul pe pământ și preînchipuindu-L pe Acesta prin purtarea cununii preoțești și împărătești, pentru care te mărim așa:

Bucură-Te,rege al păcii;

Bucură-Te,preot al Celui Neapropiat;

Bucură-Te,icoană a Fiului Tatălui;

Bucură-Te,cel din cetatea păcii;

Bucură-Te,prefigurare a Marelui Arhiereu;

Bucură-Te,arătător al preoției veșnice;

Bucură-Te,moștenitor al slavei cerești;

Bucură-Te,iubitor al vieții pustnicești;

Bucură-Te,slujitor al Împăratului păcii;

Bucură-Te,bucuria binecuvântării lui Avraam;

Bucură-Te,defăimător al păgânătății;

Bucură-Te,slujitor al tainelor dreptății;

Bucură-Te, Sfinte Melchisedec,preot al lui Dumnezeu Cel Preaînalt !

CONDAC 2

Din părinte închinător al idoli ai răsărit, dar Părintele ceresc, Răsăritul Cel de sus, a luminat cerul inimii Tale cu razele înțelepciunii Sale, ca Lui să-I slujești în cântări de: Aliluia !

ICOS 2

Tatăl tău cel după trup te îndemna a aduce șapte viței pentru a fi jertfiți idoilor celor deșerți, dar în drum spre această ascultare Părintele ceresc ți-a luminat sufletul ca să cunoști adevărul, pentru care îți cântăm așa:

Bucură-Te, că ai contemplat frumusețea soarelui;

Bucură-Te, că ai cunoscut luminoasa lui strălucire;

Bucură-Te, că prin contemplarea soarelui ai cunoscut pe Soarele dreptății;

Bucură-Te, că de privirea stelelor te-ai îndulcit;

Bucură-Te, că întunericul neștiinței ți-a fost risipit;

Bucură-Te, că luna te însoțea pe calea cugetărilor tale;

Bucură-Te, că ai cunoscut pe Ziditorul din frumusețea zidirilor;

Bucură-Te, că lumina Înțelepciunii te-a umbrit;

Bucură-Te, că te-ai uimit de darurile Ziditorului;

Bucură-Te, că ți s-a descoperit deșertăciunea idolilor;

Bucură-Te, că pe Cel Nevăzut ai cunoscut din contemplarea celor văzute;

Bucură-Te, că te-ai aprins de focul râvnei pentru Adevăr;

Bucură-Te, Sfinte Melchisedec, preot al lui Dumnezeu Cel Preaînalt !

CONDAC 3

De darul înțelepciunii de sus minunându-te și de tainele descoperite ție, ai alergat la părintele tău ca să-și vină în fire și să cânte și el Ziditorului a toate: Aliluia !

ICOS 3

Foarte s-a mâniat tatăl tău, văzându-te pe tine, cel de curând luminat, sfătuindu-l a se supune dumnezeieștii socotințe și a lepăda deșertăciunea idolilor, iar noi lăudăm buna ta îndrăzneală așa :

Bucură-Te,că ai defăimat pe idolii cei fără suflet;

Bucură-Te,că nu te-ai supus idoilor celor muți;

Bucură-Te,că ai grăit cu înțelepciune împotriva lor;

Bucură-Te,că Împăratului Dumnezeu ai socotit a se jertfi;

Bucură-Te,că pe El L-ai mărturist făcător a toată zidirea;

Bucură-Te,că ai mărit pe Cel nemuritor și nevăzut;

Bucură-Te,că te-ai plecat cu smerenie înaintea Celui neajuns;

Bucură-Te,căci cu gândul te-ai închinat Celui necuprins cu mintea;

Bucură-Te,că ai răbdat mânia tatălui tău;

Bucură-Te,că adevărul ai mărturisit cu tărie;

Bucură-Te,că nu te-ai temut de cel întunecat la minte;

Bucură-Te,că Domnul te-a mângâiat în pătimirea pentru adevăr;

Bucură-Te, Sfinte Melchisedec, preot al lui Dumnezeu Cel Preaînalt !

CONDAC 4

Iarăși te-ai dus să plinești ascultarea părintelui tău, care te amenința cu moartea, dar în sine cugetai la măreția Părintelui luminilor, Căruia toată suflarea Îi cântă : Aliluia !

ICOS 4

Tatăl tău cugeta să te aducă pe tine, defăimătorul deșertăciunii idolești, jertfă neînsuflețiților idoli, dar purtarea de grijă a Domnului te-a păzit, pentru care îți cântăm:

Bucură-Te, că mâna nevăzută a Domnului te-a păzit de moarte;

Bucură-Te,că maica ta foarte s-a tânguit aflând gândul tatălui;

Bucură-Te,că sorții au ales a fi jertfit tatăl tău;

Bucură-Te,că te-ai înduioșat de plângerea maicii tale;

Bucură-Te,că ai plâns amara moarte gătită fratelui tău;

Bucură-Te,că nu ai suferit a vedea pe fiii gătiți morții;

Bucură-Te,că ai defăimat praznicul păgânesc aducător de moarte;

Bucură-Te,că nu ai suferit cruzimea urâtorilor de adevăr;

Bucură-Te,că toată nădejdea ți-ai pus-o în Adevăratul Dumnezeu;

Bucură-Te,că te-ai lepădat de toată rătăcirea celor rău credincioși;

Bucură-Te,că inima ta suspina după Cel mai presus de toate;

Bucură-Te,că Lui ai voit a sluji cu tot sufletul tău;

Bucură-Te, Sfinte Melchisedec, preot al lui Dumnezeu Cel Preaînalt !

CONDAC 5

Nesuferind a vedea diavoleasca sărbătoare pătată de sânge nevinovat, ai ales drumul pribegiei, fiind călăuzit nevăzut de Împăratul îngerilor, Căruia și noi Îi strigăm: Aliluia !

ICOS 5

Mâna Domnului te-a povățuit nevăzut ca într-un pământ al făgăduinței în muntele Taborului, ca să te îndulcești de mila Celui slăvit în cer și pe pământ, Care ne luminează și pe noi a te lăuda așa:

Bucură-Te, că darul lui Dumnezeu te-a povățuit spre cele bune;

Bucură-Te,că ai părăsit deșertăciunea viețuirii printre păgâni;

Bucură-Te,că ai căutat cu tot sufletul slava Domnului;

Bucură-Te,că te-ai lepădat de toate obiceiurile păgânilor;

Bucură-Te,că muntele Taborului te-a primit cu bucurie;

Bucură-Te,că ai sfințit cărările lui cu rugăciunea;

Bucură-Te,că desimea codrului te-a ascuns;

Bucură-Te,că primit înstrăinarea de ai tăi pentru Adevăr;

Bucură-Te,că mila Domnului te-a acoperit pe tine;

Bucură-Te,că ai luat jugul cel bun al ascultării;

Bucură-Te,că ai cules cu bucurie roadele credinței;

Bucură-Te,că Domnului ai înălțat pururea rugăciuni;

Bucură-Te, Sfinte Melchisedec, preot al lui Dumnezeu Cel Preaînalt !

CONDAC 6

Plecând genunchii tăi cu smerenie, ți-ai plecat și genunchii inimii și te-ai rugat Domnului și ai cerut lucrarea dreptății pentru păgâni, cântând: Aliluia !

ICOS 6

Mânat fiind de o dreaptă mânie față de cei care nu voiau a cunoaște căile Domnului, ai cerut pierzarea celor adunați la diavolescul praznic pentru junghierea fratelui tău, iar Domnul te-a ascultat și pentru această minune te lăudăm așa:

Bucură-Te, că nu ai suferit nelegiuita faptă pusă la cale;

Bucură-Te,că ai voit a se pune capăt răutății;

Bucură-Te,că pentru ruga ta Domnul și-a arătat dreptatea;

Bucură-Te,că locul cel jertfit idolilor a fost înghițit de pământ;

Bucură-Te,că te-ai minunat de puterea Domnului;

Bucură-Te,că dreapta ta rugăciune o a plinit;

Bucură-Te,că și mai mult te-ai întărit în frica Domnului;

Bucură-Te,că spaimă te-a cuprins pentru jalnica priveliște;

Bucură-Te,că iarăși spre muntele Taborului te-ai suit;

Bucură-Te,că toată viața ta ai jertfit-o Domnului;

Bucură-Te,că te-ai arătat făclie a rugăciunii în pustie;

Bucură-Te,că tămâia rugăciunii tale se înălța la tronul ceresc;

Bucură-Te, Sfinte Melchisedec, preot al lui Dumnezeu Cel Preaînalt !

CONDAC 7

Șapte ani ai petrecut în desimea codrului din muntele Taborului, înălțând Domnului rugăciuni fierbinți spre bucuria îngerilor care cântau: Aliluia !

ICOS 7

Codrul te hrănea pe tine cu mugurii copacilor și cu miere sălbatică, iar roua de sus îți adăpa setea, cugetând pururea la cele cerești, pentru care te mărim așa:

Bucură-Te,că nu ai gustat roadele neascultării;

Bucură-Te,că te-ai hrănit cu mugurii copacilor;

Bucură-Te,că te-ai îndulcit cu miere sălbatică;

Bucură-Te,că mai mult te-ai bucurat de mierea rugăciunii;

Bucură-Te,că ai ales înstrăinarea pentru Dumnezeu;

Bucură-Te,că cerul ți-a slujit ca acoperiș;

Bucură-Te,că ai înfruntat toate vitregiile naturii;

Bucură-Te,că ai păzit nestinsă făclia credinței;

Bucură-Te,că ți-ai ales drept casă pustia;

Bucură-Te,că Domnul a binecuvântat râvna ta;

Bucură-Te,că ai mers pe calea credinței cu nădejde;

Bucură-Te,că ți-ai ales codrul ca prieten;

Bucură-Te, Sfinte Melchisedec, preot al lui Dumnezeu Cel Preaînalt !

CONDAC 8

După șapte ani de petrecere a ta în muntele Taborului, Domnul a grăit către Avraam, poruncindu-i să te caute în munte pe tine, omule al lui Dumnezeu, a Celui Căruia toată suflarea Îi cântă: Aliluia !

ICOS 8

După a treia chemare a lui Avraam, ai ieșit din desimea codrului, Sfinte Melchisedec, dar foarte s-a înspăimântat dreptul, arătând tu ca un om sălbăticit, dar noi lăudăm jertfa ta pentru Cel Neapropiat, cântându-ți:

Bucură-Te,că Domnul i-a poruncit lui Avraam să te cerceteze;

Bucură-Te,că acesta a venit la tine în munte;

Bucură-Te,că la a treia chemare te-ai descoperit;

Bucură-Te,că foarte s-a înfricoșat Avraam de a ta înfățișare;

Bucură-Te,căci cu blândețe l-ai liniștit pe el;

Bucură-Te,că ai pribegit în munte pentru Cel slăvit;

Bucură-Te,că purtarea de grijă a Domnului te-a mângâiat;

Bucură-Te,că ești rugător pentru cei iubitori de liniștire;

Bucură-Te,ajutător grabnic al celor străini;

Bucură-Te,podoabă a muntelui Tabor;

Bucură-Te,cunoscător al tainelor rugăciunii;

Bucură-Te,cel luminat de darul Duhului Sfânt;

Bucură-Te, Sfinte Melchisedec, preot al lui Dumnezeu Cel Preaînalt !

CONDAC 9

Avraam s-a grăbit să plinească porunca Domnului, purtând grijă de tine ca de o credincioasă slugă a Celui Preaînalt, Căruia Îi cântai în taină: Aliluia !

ICOS 9

După porunca Domnului, Avraam a ras capul tău, ți-a tăiat unghiile, te-a îmbrăcat și te-a încălțat, supunându-te tu cu totul voii dumnezeiești, pentru care te lăudăm așa:

Bucură-Te, că părul ți-a fost tăiat de Avraam;

Bucură-Te,că tu mai înainte tăiasei toate grijile lumești;

Bucură-Te,că și unghiile ți-au fost tăiate;

Bucură-Te,că tu ai tăiat toate cursele celui rău;

Bucură-Te,slujitor și stăpân al pustiei muntelui Tabor;

Bucură-Te,că ai primit hainele în numele lui Hristos;

Bucură-Te,că ai primit cu bucurie a fi încălțat ;

Bucură-Te,că picioarele tale au mers în căile dreptății;

Bucură-Te,că ai fost gătit ca să te arăți oamenilor;

Bucură-Te,că ai ales sărăcia cea de bună voie;

Bucură-Te,că te-ai îmbogățit în mila Domnului;

Bucură-Te,că te-ai arătat vas ales al înțelepciunii;

Bucură-Te, Sfinte Melchisedec, preot al lui Dumnezeu Cel Preaînalt !

CONDAC 10

După trei zile ai coborât din munte, ca să-l binecuvintezi pe Avraam după voia Domnului, Căruia noi Îi cântăm cu bucurie: Aliluia !

ICOS 10

Unsu-l-ai pe Avraam cu untdelemn din corn și l-ai binecuvântat ca să fie tată al multor neamuri, iar după puține zile glas din cer a învățat pe Avraam că tu ești preot în veac, fără tată, fără mamă și fără spiță de neam, pentru care te lăudăm așa:

Bucură-Te,izvor de binecuvântări cerești;

Bucură-Te,că Domnul te-a arătat preot în veac;

Bucură-Te,că s-a veselit Avraam de binecuvântarea ta;

Bucură-Te,că ai prețuit mai mult asprimea pustiei;

Bucură-Te,că te-ai despărțit de mângâierea părinților;

Bucură-Te,că ai preînchipuit pe Fiul lui Dumnezeu;

Bucură-Te,că ești preoților mijlocitor către Arhiereul Cel Mare;

Bucură-Te,că ai defăimat a rudelor împărtășire;

Bucură-Te,că te-ai lepădat de a prietenilor însoțire;

Bucură-Te,că ai cinstit pe Dumnezeu mai presus de oameni;

Bucură-Te,că ai primit de la Domnul dar ca un preot;

Bucură-Te,că ești nouă scară către Împăratul cerurilor;

Bucură-Te, Sfinte Melchisedec, preot al lui Dumnezeu Cel Preaînalt !

CONDAC 11

Când Avraam s-a întors de la tăierea lui Hodorlaomer, pâine și vin ai adus lui și slugilor sale, mai înainte închipuind cina cea de taină rânduită de Domnul Hristos spre bucuria celor ce-I cântă: Aliluia !

ICOS 11

Voind Sfântul Chiril al Alexandriei a îndrepta pe avva Daniil care credea că ești fiu al lui Dumnezeu, i-a cerut lui să se roage pentru descoperirea adevărului, pentru care noi cântăm cu bucurie așa:

Bucură-Te, că Domnul a statornicit adevărul despre tine;

Bucură-Te,că avva Daniiel a văzut toți patriarhii până la tine;

Bucură-Te,că îngerul te-a arătat avvei lămurit pe tine ;

Bucură-Te,că a cunoscut bătrânul că nu ești fiul lui Dumnezeu;

Bucură-Te,că el s-a încredințat că ești om;

Bucură-Te,că noi te mărturisim preot al Stăpânului;

Bucură-Te,că ai primit zeciuială de la Avraam;

Bucură-Te,că ești pururea rugător pentru lume;

Bucură-Te,că ești ajutător preoților cucernici;

Bucură-Te,că ai strălucit cu daruri înalte de la Domnul;

Bucură-Te,că ai deschis multora calea pustiei;

Bucură-Te,că ai slujit Domnului cu fierbinte dragoste;

Bucură-Te, Sfinte Melchisedec, preot al lui Dumnezeu Cel Preaînalt !

CONDAC 12

Străin împărat și preot al Dumnezeului Cel Preaînalt, tu ești, Sfinte Melchisedec, cel ce te-ai arătat nouă icoană a urmării desăvârșite a lui Hristos, Căruia glasurile îngerești Îi cântă neîncetat: Aliluia !

ICOS 12

Ca unul care ai împărățit peste patimi și te-ai arătat vrednic preot al Arhiereului Celui Mare, binecuvintează-ne și pe noi cu darul pocăinței și ne mijlocește iertare la judecata Stăpânului, ca să-ți cântăm unele ca acestea:

Bucură-Te,că ai fost sfințit ca preot al Celui Preaînalt;

Bucură-Te,vistierie a darurilor Stăpânului;

Bucură-Te,că ai cunoscut pe Adevăratul Dumnezeu din voia ta;

Bucură-Te,că El te-a arătat vistierie a darurilor cerești;

Bucură-Te,că ne ești și nouă mijlocitor grabnic către Hristos;

Bucură-Te,că ne ești nădejde tare la judecata Fiului;

Bucură-Te,că ai păzit cu osârdie porunca Tatălui;

Bucură-Te,că ai primit cu îmbelșugare darurile Duhului;

Bucură-Te,că ai fost preînchipuire vie a Marelui Arhiereu;

Bucură-Te,că aprinzi în suflete focul râvnei pentru cele cerești;

Bucură-Te,că ai defăimat toate pentru dragostea lui Dumnezeu;

Bucură-Te,că ești nouă apărător la judecata Fiului;

Bucură-Te, Sfinte Melchisedec, preot al lui Dumnezeu Cel Preaînalt !

CONDAC 13

O, Sfinte și drepte Melchisedec, cel ce ești preot în veac după cuvântul Domnului, roagă-L pe Arhiereul Cel Mare să ne binecuvinteze și pe noi, ca să aducem rod însutit de pocăință spre bucuria cetelor îngerești, care cântă neîncetat: Aliluia !

Acest condac se citește de 3 ori, apoi Icosul 1 și Condacul 1

http://www.doxologia.ro/studiul-sfintei-scripturi/cine-fost-misteriosul-rege-melchisedec

http://www.crestinortodox.ro/sfantul-maxim-marturisitorul/melchisedec-comentariul-sfantului-maxim-marturisitorul-69588.html

http://www.crestinortodox.ro/dogmatica/dogma/aaron-melchisedec-cele-doua-preotii-69018.html

Prezentare Postelnicu Maria – Daniela

10270437_744688218909790_3317814460805172797_n

Despre mine:

  • Născută şi crescută în Bucureşti, în ‘95 în zodia Taurului.
  • Am avut o adolescenţă marcată de sportul de performanţă (tenis şi atletism), am „crescut” printre sportivi, dar am rămas o cerebrală.
  • Tocmai de aceea, sunt studentă la Facultatea de Psihologie, anul I
  • Am început să scriu de mică, prin clasa a V-a, că un joc, după ce am citit o poezioară compusă de nasa mea; pot spune că ea a fost prima mea sursă de inspiraţie.
  • N-am luat scrisul foarte în serios până acum, deşi am participat în gimnaziu m liceu la câteva concursuri literare unde s-a mai întâmplat să şi câştig un loc I (nu mai reţin numele concursurilor).
  • Încerc să nu scriu „poezie leneşă” cum spunea Barbu, însă nu admit nici raţionalizarea excesivă a versului sau ermetizarea să exagerată.
  • Mă ţin departe de eros în poezie sau îl integrez în mod subtil.
  • Poezia de dragoste sună parcă mai bine venind de la un bărbat decât de la o femeie.
  • Datorez foarte mult din ceea ce sunt astăzi profesoarei mele de literatură din liceu,cu care am şi rămas prietenă.
  • Printre primii poeţi care m-au inspirat se numără Ana Blandiana.

Ce-aș mai putea eu spune despre această frumoasă, hotărâtă și foarte tânără poetă :)? Din câte am auzit – nu am  asistat – ”s-a încăierat” cu Alex Amarfei pe FB (ca și colegul mai puțin recent – Mihai Nistor)! Alex a invitat-o la Cenaclul Monokeros și așa a apărut în grupul nostru! O prezență de-o frumusețe rafaelită, OLYMPUS DIGITAL CAMERAprietenoasă, bună colegă, gata să intre sau să inițieze dezbateri pe teme dintre cele mai spinoase. Se întâmplă să întârzii la Cenaclu și intru val-vârtej, rostogolindu-mă cu viteză maximă – de parcă aș putea recupera întârzierea – spre un scaun care să-mi permită contactul vizual cu Monokeros, pentru a putea fi foarte atentă la ce spune, că turuie ca o mitralieră :)! Așa că, de cele mai multe ori salut în masă și nu prea observ cine a mai venit. Până la Maria – Daniela. Nu doar frumusețea, ci ochii mari, adânci, maturi și lucizi, m-au făcut s-o remarc. Firescul cu care asculta vorbele – uneori buruienoase 🙂 – ale amfitrionului nostru, fără false pudori și opăreli ultra-feminine, m-au făcut s-o plac. Fără s-o studiez, câteva impresii s-au strecurat singure înspre mine :)! Dar nu au fost atât de puternice cât a fost flow-ul ce a circulat între noi,  atunci când am invitat-o să publice! Dăruiam și primeam bucurie – la un moment dat țopăiam ca Prostănacu, într-atât de intensă era bucuria mea, simțind-o pe ea că se bucură! Tot timpul este ”cu minte”, cu mult tact, știind când să intervină într-o pauză de respirație a unei expuneri/prelegeri a domnului doctor. Îi doresc tinerei noastre colege să fie un bun specialist, să-și folosească intuițiile, ce-i permit să scrie atât de  profund, să se ferească de etichete și prejudecăți în privința oamenilor! Toți suntem  cât putem de buni și ne străduim să facem lucrurile cât mai bine; iar dacă greșim, merităm o șansă nouă, pentru că am venit în viață fără instrucțiuni de folosire a ei și tare ne mai rănim singuri! Cu aceste gânduri, referitoare la activitatea ei profesională de mâine, închei micuța prezentare și vă mai dau întâlnire cât de curând cu Daniela!

Cristina Ghenof