Despre mine:

• Născută şi crescută în Bucureşti, în ‘95 în zodia Taurului.
• Am avut o adolescenţă marcată de sportul de performanţă (tenis şi atletism), am „crescut” printre sportivi, dar am rămas o cerebrală.
• Tocmai de aceea, sunt studentă la Facultatea de Psihologie, anul I
• Am început să scriu de mică, prin clasa a V-a, că un joc, după ce am citit o poezioară compusă de nasa mea; pot spune că ea a fost prima mea sursă de inspiraţie.
• N-am luat scrisul foarte în serios până acum, deşi am participat în gimnaziu m liceu la câteva concursuri literare unde s-a mai întâmplat să şi câştig un loc I (nu mai reţin numele concursurilor).
• Încerc să nu scriu „poezie leneşă” cum spunea Barbu, însă nu admit nici raţionalizarea excesivă a versului sau ermetizarea să exagerată.
• Mă ţin departe de eros în poezie sau îl integrez în mod subtil.
• Poezia de dragoste sună parcă mai bine venind de la un bărbat decât de la o femeie.
• Datorez foarte mult din ceea ce sunt astăzi profesoarei mele de literatură din liceu,cu care am şi rămas prietenă.
• Printre primii poeţi care m-au inspirat se numără Ana Blandiana.

Ce-aș mai putea eu spune despre această frumoasă, hotărâtă și foarte tânără poetă :)? Din câte am auzit – nu am  asistat – ”s-a încăierat” cu Alex Amarfei pe FB (ca și colegul mai puțin recent – Mihai Nistor)! Alex a invitat-o la Cenaclul Monokeros și așa a apărut în grupul nostru! O prezență de-o frumusețe rafaelită, prietenoasă, bună colegă, gata să intre sau să inițieze dezbateri pe teme dintre cele mai spinoase. Se întâmplă să întârzii la Cenaclu și intru val-vârtej, rostogolindu-mă cu viteză maximă – de parcă aș putea recupera întârzierea – spre un scaun care să-mi permită contactul vizual cu Monokeros, pentru a putea fi foarte atentă la ce spune, că turuie ca o mitralieră :)! Așa că, de cele mai multe ori salut în masă și nu prea observ cine a mai venit. Până la Maria – Daniela. Nu doar frumusețea, ci ochii mari, adânci, maturi și lucizi, m-au făcut s-o remarc. Firescul cu care asculta vorbele – uneori buruienoase 🙂 – ale amfitrionului nostru, fără false pudori și opăreli ultra-feminine, m-au făcut s-o plac. Fără s-o studiez, câteva impresii s-au strecurat singure înspre mine :)! Dar nu au fost atât de puternice cât a fost flow-ul ce a circulat între noi,  atunci când am invitat-o să publice! Dăruiam și primeam bucurie – la un moment dat țopăiam ca Prostănacu, într-atât de intensă era bucuria mea, simțind-o pe ea că se bucură! Tot timpul este ”cu minte”, cu mult tact, știind când să intervină într-o pauză de respirație a unei expuneri/prelegeri a domnului doctor. Îi doresc tinerei noastre colege să fie un bun specialist, să-și folosească intuițiile, ce-i permit să scrie atât de  profund, să se ferească de etichete și prejudecăți în privința oamenilor! Toți suntem  cât putem de buni și ne străduim să facem lucrurile cât mai bine; iar dacă greșim, merităm o șansă nouă, pentru că am venit în viață fără instrucțiuni de folosire a ei și tare ne mai rănim singuri! Cu aceste gânduri, referitoare la activitatea ei profesională de mâine, închei micuța prezentare și vă mai dau întâlnire cât de curând cu Daniela!

Cristina Ghenof