Gânduri fugare despre autenticitatea sentimentelor – Cristina Olaru

cropped-13906988_1046338872069449_1193562138934830824_n

Între bigot şi ateu stă credinciosul:

– preotul, care te mustră, ca orice părinte bun, când copilul o ia razna, crezând că le ştie pe toate;
– fratele întru Hristos, care nu te lasă să cazi în prăpastie: te depărtează binişor de ea, şi-apoi îţi trage un perdaf de vezi cât de greşit eşti poziţionat faţă de veşnicie;
– mama (părintele), care te zdruncină, ca să vezi cât de departe eşti de ceea ce poate fi – în potenţă – un om;
– soţia / soţul, care-ţi arată că ai rătăcit cărarea dragostei, c-ai pus o intensitate trecătoare, deasupra a ceea ce este „dragostea ce niciodată nu cade”:
Toţi aceşti oameni ce ne lovesc, ne revoltă, ne scandalizează, vor fi mereu cei cărora le va păsa de noi!


Pledez pentru:

  • Sentimente Autentice, fie ca e vorba de Agape, Eros, Storge sau Philia – dragoste sa fie, că e prea frig în lumea asta;
  • Prietenie, că nu există ceva mai frumos şi mai curat, mai înălţător, decât această dragoste fără interes;
  • Dragostea necondiţionată a mamelor / parinţilor pentru copiii lor;
  • Dragostea soţilor, ce vor fi în eternitate în această comuniune;
  • Mânie, exprimată direct şi cât de cât raţional şi care să nu lovească în inimă; să existe replică, dar nu cea care duce la cel mai amar deznodământ! S-o punem în fata Lui: – Uite, Doamne, asta-i inima mea, plină de mânie şi ură; ia-o Tu şi vindecă-mi-o!
  • Frica – tot emoţie de bază, care este singura anticipatorie. Este un semn de sănătate emoţională să o simţim, pentru că ne poate face să acţionăm cumva pentru a ne salva viaţa sau integritatea fizică, dar există şi o frică iraţională, iar cel mai anxios este chiar cel rău. Acest fel de frică trece cu rugăciune.

https://multumesc.mobi/2015/08/23/psalmii-pentru-izbavirea-de-frica-ps-6-66-76/

  • Exprimarea Tristeţii, a acestei amărăciuni ce caută urechea şi umărul unui prieten (cel mai bun rămâne, însă Dumnezeu şi apoi părintele duhovnic): nu precupeţiţi să oferiţi acest sprijin, pentru că puteţi opri un om aflat pe buza prăpastiei şi care vă va purta, în inimă şi poate în rugăciune, toată viaţa.
  • Exprimarea şi împărtăşirea Bucuriei, chiar ţipând, urlând, dar permiţându-i inimii să trăiasca!

Acestea sunt sentimente autentice.

Lângă acestea, există Credinţa adevărată, cea care aduce bucurie în suflet, după: rugăciunea personală, la Sfânta Liturghie, la comuniunea între membrii vii, trăitori ai bisericii, după Sfânta Împărtăşanie, după ce ne-am pomenit pe cei dragi adormiţi  şi a tuturor celor adormiti din veac întru nădejdea Învierii !

Aş vrea să simţiţi sau să vă amintiţi cum, la pomenirea morţilor, se cânta „Veşnica Pomenire” şi toţi oamenii îşi închină colivioarele şi vinul; cei care nu au, sprijină şi ei coliva celorlalţi, sau măcar ating mâneca celui din faţă, pentru a fi şi ei parte din această dulce tristeţe a jelirii celor plecaţi la Domnul, dar şi pentru nădejdea învierii sufletelor şi a marii întâlniri cu cei dragi.

Acestea sunt bucurii mari şi minunate!

„Gustaţi şi vedeţi că bun e Dumnezeu!”

Cristina Olaru

Anunțuri

Acatistul Sfintelor Paști

10153050_758457254185503_2735836919798842479_n

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

Se cântă: Hristos A Înviat (de trei ori)

Apoi se zic Condacele si Icoasele:

Condacul 1

  Aleasă dintre toate zilele, această numită şi sfântă zi, Praznic al praznicelor este si Sărbătoare a sărbătorilor, în care Hristos a înviat din mormânt, iadul prădându-l şi pe oameni înviindu-i. Pe Acesta preaslăvindu-l toţi, să-I cântăm: Hristos a înviat, moartea a călcat, oameni, veseliti-vă!

Icosul 1

Ingerii astăzi, Hristoase Dumnezeule, cântă în ceruri Învierea ta din morţi şi pe noi pe pământ ne învredniceşte, cu inimă curată, să Te slăvim şi cu bucurie să-Ti cântăm:

Hristos a înviat, – Ingeri, veseliti-vă în ceruri;
Hristos a înviat, – oameni, sărbătoriţi pe pământ;
Hristos a înviat, – strigaţi Domnului tot pământul;
Hristos a înviat, – cântati Dumnezeului nostru cântare nouă;
Hristos a înviat, – astăzi drepţii să se veselească;
Hristos a înviat, – porţile iadului astăzi să se zdrobească;
Hristos a înviat, – moartea a călcat, oameni, veseliti-vă.

Condacul 2

  Văzând pe Fiul Ei şi Dumnezeu înviat, Cea plină de Har, Curată, Una cea Bună şi Neprihănită între femei, şi care, prima, a auzit de la Dânsul: “Bucură-te”, primind bucuria tuturor, Maica Preanevinovată, bucurându-se a grăit din inimă: Aliluia!

Icosul 2

  Cerurile cu înţelepciune să se veselească, iar pământul să se bucure, să prăznuiască toată lumea, cea văzută si cea nevăzută, învierea lui Hristos; cântându-I Lui:

Hristos a înviat, – veselie veşnică;
Hristos a înviat, – nimeni să nu fie întristat;
Hristos a înviat, – să prăznuiască toată făptura;
Hristos a înviat, – să se bucure toate cele de sub cer împreună cu noi;
Hristos a înviat, – astăzi este mântuirea lumii;
Hristos a înviat, – astăzi Soarele cel Preafrumos a strălucit tuturor din mormânt;
Hristos a înviat, – moartea a călcat, oameni, veseliţi-vă.

Condacul 3

  Cu putere Dumnezeiască L-ai mântuit pe strămoşul Adam, cu moartea Ta ai stricat locaşurile morţii şi pe toate le-ai luminat cu razele Învierii, ai trezit pe morţii cei din veac, Hristoase Mântuitorul nostru, fiind începătura celor adormiţi, ca să auzi de la toţi: Aliluia!

Icosul 3

  Având nemăsurată bunătate, Te-ai pogorât din cer şi, întrupându-Te, mai presus de minte, Hristoase Dumnezeul nostru, Te-ai coborât întru cele mai de jos ale pământului şi L-ai ridicat cu Tine pe Adam şi pe toţi cei legaţi cu legăturile iadului. La lumină mergând, cu picioare vesele, Hristoase, Paştile cele veşnice au lăudat aşa:

Hristos a înviat, – unde îţi este, iadule, biruinţa?
Hristos a înviat, – unde îţi este moarte, boldul?
Hristos a înviat, – nici un mort să nu mai fie în mormânt;
Hristos a înviat, – să stăpânească acum viata;
Hristos a înviat, – iadul s-a robit, cei morti, îndrăzniti;
Hristos a înviat, – mormintele s-au deschis, cei din iad, sculaţi-vă;
Hristos a înviat, – moartea a călcat oameni, veseliţi-vă.

Condacul 4

  Furtuna de întristare a încetat acum, iar ceata de femei alergând în grabă, cu miresme, foarte de dimineată la mormântul Dătătorului de viată, căutând mai înainte de soare pe Soarele ce odinioară a apus în mormânt. Iar Preacuratul Tău Trup, Hristoase negăsindu-l au grăit: cine a luat un om mort, gol şi îngropat? Văzând însă pe Îngerul cel purtător de lumină, au cântat cu frică lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

  Mironositele femei, auzind de la înger: De ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi? De ce plângeţi pe Cel Nestricăcios ca si cum ar fi întru stricăciune? s-au bucurat, închinându-se Dumnezeului Celui Viu. Şi pricepând Paştile cele tainice, au cântat cu bucurie:

Hristos a înviat, – Paştile cele mari astăzi nouă ne-au strălucit;
Hristos a înviat, – timpul suspinelor pentru noi a încetat;
Hristos a înviat, – astăzi blestemul Evei s-a dezlegat;
Hristos a înviat, – astăzi plânsul nostru s-a prefăcut în bucurie;
Hristos a înviat, – în loc de mir să aducem cântare Stăpânului;
Hristos a înviat, – în loc de lacrimi să ne curătim simtirile si să-L vedem pe Hristos;
Hristos a înviat, – moartea a călcat, oameni, veseliti-vă.

Condacul 5

  Înviind Hristos cu slavă din morţi, Maria Magdalena a venit în grabă la mormântul Dătătorului de viată şi văzând că piatra a fost răsturnată de pe mormânt, cu lacrimi a grăit Îngerului ce şedea: Unde s-a ascuns, deci Viaţa Veşnică? Sau pe Domnul meu Mi-L daţi, sau toţi, împreună cu mine să-I cântăm cu credintă: Aliluia!

Icosul 5

  Văzând lângă mormânt, ca pe un grădinar, pe Hristos, Maria Magdalena L-a întrebat zicând: Spune-mi, unde l-ai pus, ca să-L iau! Cunoscând, însă Învierea Ta, Hristoase, la toată lumea a binevestit asa:

Hristos a înviat, – femei, părăsiti-vă de lacrimi;
Hristos a înviat, – fecioare, intrati întru bucuria Domnului vostru;
Hristos a înviat, – Apostoli, săltaţi cu bucurie Dumnezeiască;
Hristos a înviat, – oameni, îndulciţi-vă cu toţi de această sărbătoare;
Hristos a înviat, – cei dintâi şi cei de pe urmă, cinstiţi această zi;
Hristos a înviat, – bogaţii şi săracii împreună, veseliti-vă;
Hristos a înviat, – moartea a călcat, oameni, veseliţi-vă.

Condacul 6

Propovăduitoarele femei au binevestit feciorelnicului Apostol, că Domnul, Dătătorul de Viaţă, astăzi a înviat din mormânt. Acesta repede alergând, s-a dus în grabă la mormânt, mai repede decât Petru şi aplecându-se, a văzut doar veşmintele zăcând. Şi a intrat în mormânt si a văzut si a crezut. Şi încă nevăzând cu ochii trupeşti pe Hristos, L-a văzut cu iubirea inimii şi cu credintă I-a cântat: Aliluia!

Icosul 6

  Sculându-se Hristos din mormânt s-a arătat întâi femeilor, pentru că i-au dovedit iubire caldă când era pe Cruce. Văzându-L, însă, pe Petru, venind întristat la mormânt, s-a arătat si lui, ca unul ce avea inimă bună şi era milostiv, înaintea celorlalti ucenici. Acesta s-a umplut de nespusă bucurie şi întregii lumi a binevestit aşa:

Hristos a înviat, – astăzi celor morti li s-a dat înviere;
Hristos a înviat, – astăzi întregii lumi s-a vestit mântuirea;
Hristos a înviat, – astăzi oile cele rătăcite să se întoarcă la Păstor;
Hristos a înviat, – astăzi, oameni ai lui Dumnezeu, să vă liberati de întristare;
Hristos a înviat, – bucuraţi-vă toti cu bucurie negrăită;
Hristos a înviat, – sărutati-vă unul pe altul cu sărutare sfântă;
Hristos a înviat, – moartea a călcat, oameni, veseliţi-vă.


Condacul 7


  Vrând Domnul, Dătătorul de Viaţă, să umple toată lumea de bucuria invierii Sale, le-a trimis pe femei să vestească Apostolilor că s-a sculat omorând moartea; acestea pe Îngeri uimind prin curăţia sufletelor, au alergat la Apostoli, cu picioare vesele, grăind: Cu adevărat, Hristos a înviat şi viu va fi în veci, cântati Lui, asadar, cu bucurie: Aliluia!

Icosul 7

  Cu minunată bucurie, Hristoase, au primit Apostolii vestea învierii Tale de la sfintele femei, că de voie Te-ai jertfit pentru toţi, jertfă vie, ca un miel de un an, Paştile Curăţitoare şi aşa au binevestit lumii întregi:

Hristos a înviat, – Paştile Cele Noi;
Hristos a înviat, – Jertfa Cea Vie;
Hristos a înviat, – Mielul lui Dumnezeu Cel ce ridică păcatele lumii;
Hristos a înviat, – prin rana Sa pe toti i-a vindecat;
Hristos a înviat, – astăzi toată făptura să se bucure şi să se veselească;
Hristos a înviat, – astăzi Biserica lui Dumnezeu să prăznuiască;
Hristos a înviat, – moartea a călcat, oameni, veseliţi-vă.

Condacul 8

  Înfricoşătoare şi preaslăvită este Învierea Ta, Hristoase, că Te-ai sculat din morţi şi nu ai rupt peceţile mormântului, precum porţile Fecioarei nu le-ai deschis întru Nasterea Ta. Acum însă, cu Învierea Ta, ne-ai deschis porţile Raiului ca, împreună cu tâlharul, să intrăm cu Tine în Palat, cântându-Ti ca unui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8

  Astăzi, nouă, tuturor credincioşilor, Hristoase, ne-au strălucit Paştile cele Sfinte si ni s-au deschis usile raiului, ca toţi să mergem la lumina învierii Tale. De la apus şi de la miazănoapte, şi de la răsărit, şi de la miazăzi, fiii Tăi, binecuvântând Pastile cele veşnice cu astfel de cântări strigă:

Hristos a înviat, – din mormânt iertare tuturor ne-a strălucit;
Hristos a înviat, – tuturor credincioşilor ne-a venit izbăvire de întristare;
Hristos a înviat, – să se îndulcească toţi de acest ospăţ al credinţei;
Hristos a înviat, – primiţi toţi bogăţia harului;
Hristos a înviat, – nimeni să nu plângă pentru păcate;
Hristos a înviat, – nimeni să nu se mai teamă de moarte;
Hristos a înviat, – moartea a călcat, oameni, veseliti-vă.

Condacul 9

  Acum toate s-au umplut de lumină: cerul, pământul, cele de dedesubt: cerul, că se urcă la Tatăl, Domnul de Viaţă Dătătorul, pământul, că a strălucit astăzi din mormânt Soarele dreptăţii, cele dedesubt, că a coborât Fiul lui Dumnezeu, Cel Unul Născut, acolo unde este însusi întunericul, toate plinindu-le în chip de negrăit. Să se închine Lui tot pământul şi să prăznuiască învierea Lui toată făptura, cântându-I: Aliluia!

Icosul 9

  De Dumnezeu grăitorul Isaia să stea împreună cu noi şi să arate cum a văzut mai înainte ziua cea purtătoare de lumină a Învierii Tale, vorbind despre Tine, Hristoase: Moartea va fi biruită, mortii vor învia si se vor scula din morminte. Iar noi, împlinite văzând toate acestea, să ne veselim Dumnezeieste, cântându-Ti:

Hristos a înviat, – să prăznuim astăzi omorârea morţii;
Hristos a înviat, – să vestim astăzi începutul vietii vesnice;
Hristos a înviat, – astăzi primăvara îşi revarsă miresmele şi făptura cea nouă se bucură;
Hristos a înviat, – astăzi s-a gonit furtuna cea întunecată a păcatului şi oamenii cei noi ai bisericii sărbătoresc;
Hristos a înviat, – toate cele vechi, noi s-au făcut;
Hristos a înviat, – astăzi cerul s-a deschis şi tot trupul vede Faţa Lui;
Hristos a înviat, – moartea a călcat, oameni, veseliti-vă.

Condacul 10

Vrând să mântuieşti toate, ai făgăduit să fii cu noi, Hristoase, până la sfârşitul veacului. Iar noi auzind glasul Tău Dumnezeiesc, având întărire de nădejde, ne bucurăm de Învierea Ta, cântându-Ti ca unui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10

  Văzându-L pe Împăratul Hristos ieşind din groapă ca un Mire, femeile de Dumnezeu înţelepţite au venit în grabă după Domnul. Iar noi purtând făclii, ieşim în întâmpinarea Mirelui şi prăznuim împreună cu cetele cele iubitoare de praznice Paştile lui Dumnezeu cele mântuitoare, cântând cu bucurie acestea:

Hristos a înviat, – ieşiţi, precum fecioarele, întru întâmpinarea Mirelui;
Hristos a înviat, – veniţi purtătorii de lumină la Hristos;
Hristos a înviat, – umpleţi sufletele voastre de frumusete Dumnezeiască;
Hristos a înviat, – aprindeţi luminile voastre cu untdelemnul curătiei;
Hristos a înviat, – să ne bucurăm Dumnezeieste, că Mirele este împreună cu noi;
Hristos a înviat, – să ne bucurăm prealuminat, că s-a gătit logodnicei Palat;
Hristos a înviat, – moartea a călcat, oameni, veseliti-vă.

Condacul 11

  Cântare de bucurie în loc de miruri aducem astăzi şi sărbătoarea de acum o prăznuim în această sfântă, mântuitoare şi prealuminoasă zi, că în ea Lumina cea fără de ani, cu trupul, a răsărit din mormânt, ca o vestitoare şi purtătoare de lumină zi a împărăţiei celei Neînserate, iar pe Tine, Hristoase, Te fericim si îti cântăm: Aliluia!

Icosul 11

  Lumină nemăsurată, mai luminoasă decât soarele, nouă, tuturor, celor ce şedem în întuneric, ne-a răsărit din mormântul Tău, Hristoase, şi lumea întreagă ai luminat, pentru aceasta se bucură toate marginile pământului, se veseleste si cântă Biserica Ta Hristoase, proslăvind asa învierea Ta:

Hristos a înviat, – cu adevărat sfântă si luminoasă este această mântuitoare noapte;
Hristos a înviat, – cu adevărat sărbătoare a sărbătorilor este această numită si sfântă zi;
Hristos a înviat, – bucură-te şi te veseleste acum, Sioane Sfinte;
Hristos a înviat, – luminează-te si te bucură acum, Biserică a lui Hristos;
Hristos a înviat, – că slava Domnului peste Tine a strălucit;
Hristos a înviat, – să se umple toti fiii Tăi de bucurie vesnică;
Hristos a înviat, – moartea a călcat oameni, veseliti-vă.

Condacul 12

  Harul Tău, Hristoase, tuturor credinciosilor ai izvorât astăzi, în această vestită zi a Învierii Tale, pe care ai arătat-o preaslăvită. Veniţi să ne bucurăm să ne veselim într-însa, să ne împărtăşim de veselia Dumnezeiască a împărăţiei lui Hristos, cântându-I ca unui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12

  Cântând a Ta prealuminată Înviere, Hristoase, ne închinăm Ţie, celui înviat, şi cu credinţa şi cu dragoste cădem la picioarele Tale, şi cu o singură gură îti cântăm, ca niste frati asa:

Hristos a înviat, – unul pe altul să ne îmbrăţişăm cu bucurie;
Hristos a înviat, – să-i iertăm şi pe cei ce ne urasc pe noi;
Hristos a înviat, – toate simturile lăuntrice să le curătim;
Hristos a înviat, – unul pe altul să ne sărutăm cu sărutarea sfintilor;
Hristos a înviat, – cu cântări să intrăm în curtile Lui;
Hristos a înviat, – în casa Lui vom petrece toate aceste zile luminoase;
Hristos a înviat, – moartea a călcat, oameni, veseliţi-vă.

Condacul 13

  O, Pastile cele mari şi Preasfinţite Hristoase, o, întelepciunea si Cuvântul lui Dumnezeu şi Puterea! În loc de mir primeste această cântare a noastră si, ca un Dumnezeu Puternic, ridică-ne împreună cu Tine şi pe noi şi ne îndumnezeieste, ca să ne bucurăm în ziua cea neînserată a Împărăţiei Tale, în ceruri si acolo cu toti sfintii să cântăm: Aliluia, Aliluia, Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori).

Apoi se zice iarasi Icosul 1 (Ingerii astăzi, Hristoase Dumnezeule, cântă în ceruri Învierea ta din morţi şi pe noi…) si Condacul 1 (Aleasă dintre toate zilele, această numită şi sfântă zi, Praznic al praznicelor este, …).

Apoi se zice aceasta rugaciune:

                                            RUGACIUNE

  O Preasfântă si Preaslăvită Lumină Hristoase, care ai strălucit întregii lumi întru Învierea Ta mai mult decât Soarele! În această prealuminată, preaslăvită mântuitoare zi a Sfintelor Paşti toţi Îngerii în ceruri se veselesc şi toată făptura se bucură pe pământ şi toată suflarea Te preaslăveşte pe Tine, Făcătorul ei. Astăzi s-au deschis usile raiului si cei morti au fost sloboziţi prin coborârea Ta în iad. Acum toate s-au umplut de lumină, şi cerul şi pământul şi cele de dedesubt. Să vină, dar, Lumina Ta în sufletele şi în inimile noastre întunecate şi să lumineze noaptea păcatului ce se găseşte acolo, ca şi noi să fim luminaţi şi curătiti cu lumina adevărului în aceste prealuminoase zile ale Învierii Tale, ca o nouă făptură întru Tine. Şi astfel luminati, să venim întru întâmpinarea Ta, ca a unui Mire ce iese din mormânt. Si precum ai adus bucurie, cu arătarea Ta, sfintelor femei, care au venit toate de dimineată cu miruri la mormântul Tău, aşa şi acum luminează noaptea adâncă a patimilor noastre, da-ne nouă dimineata despătimirii şi a curăţiei, ca să Te vedem pe Tine cu ochii inimii, mai frumos decât soarele, şi să auzim preadoritul Tău glas: Bucuraţi-vă! Şi astfel gustând din Dumnezeiasca bucurie a Sfintelor Paşti, încă aici pe Pământ, să fim părtaşi veşnicelor şi marilor Pasti, în ceruri, în ziua cea neînserată a împărăţiei Tale, unde va fi bucurie nespusă, glasul neîncetat al celor ce prăznuiesc şi dulceaţa celor ce privesc Faţa Ta. Că Tu eşti Lumina cea adevărată si luminezi toate, Hristoase, Dumnezeul nostru, şi Ţie se cuvine slava în vecii vecilor. Amin.

Acatistul Sfântului Mormânt al Mântuitorului nostru Iisus Hristos

59754

Condacul 1:
În mormânt, Viaţă, pus ai fost, Hristoase, şi prin Învierea Ta l-ai arătat lăcaş vrednic de închinare, strălucindu-l cu razele dumnezeirii. Către care şi noi, cugetând cu evlavie, dorind a ne umple de lumina Ta sfântă, strigăm: Bucură-te, mormânt plin de lumină cerească!
Icosul 1:
Ca o candelă aprinsă de Însuşi Dumnezeu arătându-se mormântul la fiecare Praznic al Învierii, cetele îngerilor slavoslovesc, firea tresaltă şi poporul se minunează, cântând către el acestea:
Bucură-te, mormânt prealuminat al lui Hristos;
Bucură-te, podoabă a poporului binecredincios;
Bucură-te, mărturie a Învierii Celui Răstignit;
Bucură-te, făclie aprinsă de Domnul cel slăvit;
Bucură-te, că la fiecare Paşte înfloreşti;
Bucură-te, că în mijlocul lumii străluceşti;
Bucură-te, biserică ce răsună de rugăciuni;
Bucură-te, că în tine se arată râuri de minuni;
Bucură-te, că luminezi întreaga lume;
Bucură-te, că laşi în noi neşterse urme;
Bucură-te, că râvnim după a ta binecuvântare;
Bucură-te, cel mai slăvit loc de închinare;
Bucură-te, mormânt plin de lumină cerească!
Condacul al 2-lea:
Lumea care Te-a prigonit, Mântuitorule, se arată înşelătoare, amăgindu-ne cu ispitele ei, dar noi, întăriţi fiind prin pătimirea Ta, nu voim a părăsi cugetarea la mormântul Tău, pentru care Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Doamne, Cel ce eşti Lumina lumii, ai fost pus în mormânt de ucenicii Tăi, dar întunericul nu Te-a cuprins. Întăreşte-ne pe noi, cei ce suntem înconjuraţi de întunericul deşertăciunilor, dar avem gândul la mormântul în care ai stat, ca să zicem către el acestea:
Bucură-te, chivot în care taina Învierii a fost ţinută;
Bucură-te, că în toate marginile lumii a fost răspândită;
Bucură-te, templu de care se sfărâmă idolii păgânilor;
Bucură-te, sabie care taie în carnea rătăcirilor;
Bucură-te, că Domnul asupra ta veghează;
Bucură-te, că loc de închinare te aşază;
Bucură-te, mare care îneci îndoiala;
Bucură-te, miere care alungi amăreala;
Bucură-te, că pe credincioşi îi umpli de binecuvântare;
Bucură-te, că la tine toţi aleargă să găsească alinare;
Bucură-te, că în tine Domnului ne închinăm;
Bucură-te, că în sufletele noastre te purtăm;
Bucură-te, mormânt plin de lumină cerească!
Condacul al 3-lea:
După ce hulitorii de Dumnezeu Te-au răstignit, o, Fiule al lui Dumnezeu, şi ai murit pe Cruce pentru păcatele noastre, Iosif cel cu bun chip a cerut de la Pilat trupul Tău, şi cerându-l, l-a primit, strigând din adâncul sufletului: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Iosif, fiind pătruns de puterea Ta cea dumnezeiască, a lepădat frica iudeilor şi, pogorând trupul Tău de pe Cruce împreună cu Nicodim, cu smirnă şi cu aloe l-au uns, punându-l în mormântul către care noi strigăm:
Bucură-te, sfârşitul patimilor Mântuitorului;
Bucură-te, începutul proslăvirii Domnului;
Bucură-te, masă care ţii ca pe o jertfă pe Hristos;
Bucură-te, că Domnul S-a adus pentru noi tămâie cu bun miros;
Bucură-te, lacrimă de bucurie a pământului întristat;
Bucură-te, rază de soare pentru Iosif cel îndurerat;
Bucură-te, că Fecioara Maria cu lacrimile sale te-a udat;
Bucură-te, că binecuvântarea ei peste tine s-a arătat;
Bucură-te, că apostolii de tine s-au uimit;
Bucură-te, că mulţi credincioşi în tine s-au odihnit;
Bucură-te, poartă deschisă a casei Domnului Preaiubit;
Bucură-te, scară ce urcă spre Raiul mult dorit;
Bucură-te, mormânt plin de lumină cerească!
Condacul al 4-lea:
Ostaşii Ţi-au păzit mormântul, Hristoase, căci necredincioşii iudei s-au temut de Învierea Ta şi de arătarea slavei Tale. Ajută-ne pe noi, Doamne, să ne păzim inimile ca nu cumva să pleci de la noi din cauza păcatelor noastre şi să nu mai cântăm Ţie: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Nici o oaste din lume nu poate sta împotriva puterii Tale, Doamne, că în mâinile Tale e viaţa şi moartea, pe braţele Tale stă întreaga lume. Iar cei ce Ţi-au păzit mormântul l-au arătat fără să vrea vrednic de păzire şi de cinstire, fiind odor de mult preţ. Pentru care îi cântăm acestea:
Bucură-te, că lumina ţi-e strai de prăznuire;
Bucură-te, că Domnul înveşmântează a Sa zidire ;
Bucură-te, că bolnavii aleargă la tine pentru vindecare;
Bucură-te, că se izbăvesc de a suferinţei apăsare;
Bucură-te, că primesc putere şi sănătate;
Bucură-te, că Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru toate;
Bucură-te, că eşti plin de cete îngereşti;
Bucură-te, că te cântă glasuri omeneşti;
Bucură-te, că nimeni nu poate stăvili lauda Ta;
Bucură-te, că se biruie cel ce vrea împotrivă a-Ţi sta;
Bucură-te, că vei fi lăudat până la sfârşitul vremurilor;
Bucură-te, că în veac va prisosi evlavia creştinilor;
Bucură-te, mormânt plin de lumină cerească!
Condacul al 5-lea:
O, Răsăritule al răsăriturilor, strălucind Tu, ai înviat, biruind moartea. Firea întreagă s-a umplut de lumina Ta şi mormântul Tău s-a umplut de viaţă, pentru care Îţi cântăm: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Doamne Iisuse Hrisoase, dacă vom tăcea noi şi nu vom lăuda Învierea Ta, pietrele mormântului Tău vor mărturisi, că în el s-a arătat îngerilor Învierea Ta şi în el S-a arătat oamenilor Biserica nefăcută de mână, în care Jertfă şi Jertfitor fiind, slujire fără prihană ai adus ca Arhiereu. Şi cântăm lui cu evlavie:
Bucură-te, că pentru noi Hristos a Înviat;
Bucură-te, când mărturisim „Adevărat a Înviat!”;
Bucură-te, tron preasfânt al Bisericii dreptmăritoare;
Bucură-te, că în tine Domnul a strălucit ca un soare;
Bucură-te, că firea întreagă s-a umplut de lumină;
Bucură-te, că în tine orice durere se alină;
Bucură-te, cămara luminii celei neînserate;
Bucură-te, izgonirea duhurilor întunecate;
Bucură-te, că la tine căutăm a Domnului călăuzire;
Bucură-te, că în tine se simte a Mângâietorului umbrire;
Bucură-te, că n-ai stăpânit pe Cel ce stăpâneşte peste toate;
Bucură-te, că ai ţinut pe Cel ce ne izbăveşte de păcate;
Bucură-te, mormânt plin de lumină cerească!
Condacul al 6-lea:
Cei ce păzeau mormântul au fost cutremuraţi de Învierea Ta, Mântuitorule, şi înţelegând că au păzit pe Cel ce păzeşte prin harul Său întreaga lume, plini de căinţă au strigat: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
O, Mântuitorule, de multe ori ne-am temut de Învierea Ta, pârgă a învierii noastre, prinşi fiind în mreaja păcatelor. Ridică piatra temerii de pe mormântul inimilor noastre, ca să putem cânta cu pricepere mormântului Tău:
Bucură-te, că peste tine se varsă mană cerească;
Bucură-te, că umpli toate de lumină dumnezeiască;
Bucură-te, că Învierea ai adeverit;
Bucură-te, că de lumină ai strălucit;
Bucură-te, că încălzeşti răceala sufletelor;
Bucură-te, că aduci mângâiere oamenilor;
Bucură-te, că arăţi calea credincioşilor;
Bucură-te, că întăreşti propovăduirea preoţilor;
Bucură-te, că celor rău-credincioşi împotrivă le stai;
Bucură-te, că celor slabi în credinţă putere le dai;
Bucură-te, apărător împotriva răzvrătirii demonilor;
Bucură-te, bucuria oamenilor şi a îngerilor;
Bucură-te, mormânt plin de lumină cerească!
Condacul al 7-lea:
Foarte de dimineaţă mironosiţele femei au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se; ci înaintea lor a stat îngerul şi le-a zis: „Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeţi, ci Apostolilor spuneţi Învierea”. Pentru care noi, primind cu bucurie cuvintele sale, cântăm: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Să cânte acum credincioşii şi să se veselească auzind vestea cea bună a Învierii lui Hristos. Că moartea a fost înghiţită şi viaţa s-a arătat biruitoare, pentru care noi cântăm mormântului plin de sfinţenie:
Bucură-te, prin care credincioşii se dumiresc;
Bucură-te, prin care răucredincioşii se osândesc;
Bucură-te, nădejdea deznădăjduiţilor;
Bucură-te, dăruirea cea nedeşartă a săracilor;
Bucură-te, a lui Dumnezeu sălăşluire;
Bucură-te, a iadului biruire;
Bucură-te, întărirea poporului creştinesc;
Bucură-te, odihna celor ce se nevoiesc;
Bucură-te, a neamului omenesc bucurie;
Bucură-te, a cerului nescrisă solie;
Bucură-te, prin care s-a dezlegat osândirea;
Bucură-te, prin care s-a arătat Învierea;
Bucură-te, mormânt plin de lumină cerească!
Condacul al 8-lea:
„Domnul nostru şi Dumnezeul nostru!“, strigăm cu uimire când privim cu ochii inimii spre sfântul mormânt, şi precum oarecând Toma a întins degetul spre trupul Tău, aşa şi noi Îţi atingem cu dorirea inimii mormântul, ştiindu-l semn al Învierii Tale şi cântând: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Doamne, în necredinţa noastră de multe ori am cerut semne şi minuni, asemănându-ne iudeilor de odinioară. Să ne fie nouă mormântul Tău semn spre întărirea credinţei, pentru ca vindecaţi de rana îndoielii să putem cânta:
Bucură-te, că pe Domnul şi Dumnezeul nostru în tine L-ai primit;
Bucură-te, că întunericul tău de lumina Sa a fost înghiţit;
Bucură-te, că în tine pe Apostoli i-ai primit;
Bucură-te, că soli ai Învierii Domnului au devenit;
Bucură-te, că cete de cuvioşi în tine s-au închinat;
Bucură-te, că mulţime de maici spre tine s-au îndreptat;
Bucură-te, chemare tainică a credincioşilor;
Bucură-te, tărie neclintită în faţa greutăţilor;
Bucură-te, că ne îndemni să cugetăm la moarte;
Bucură-te, că alungi gândurile cele deşarte;
Bucură-te, că inimile noastre către tine se îndreaptă;
Bucură-te, că mulţi credincioşi să te vadă aşteaptă;
Bucură-te, mormânt plin de lumină cerească!
Condacul al 9-lea:
De mare dar s-a învrednicit mormântul Tău, Mântuitorule, umplându-se de lumina cea dumnezeiască la Praznicul Învierii, pentru care noi Te rugăm să ne umpli de lumina Ta cea dătătoare de viaţă şi pe noi, cei ce cu evlavie Îţi cântăm: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Temei al dreptei credinţe fiind sfântul mormânt şi mărturie a Dumnezeului celui Viu arătându-se, credincioşii nu contenesc a-i aduce laude ca acestea:
Bucură-te, lauda împăraţilor binecredincioşi;
Bucură-te, încununarea patriarhilor evlavioşi;
Bucură-te, că te cântă luminaţii arhierei;
Bucură-te, că eşti al credinţei noastre temei;
Bucură-te, apărarea oastei dreptmăritoare;
Bucură-te, că eşti cinstit de multe popoare;
Bucură-te, că acestora te-ai arătat înnoită cântare;
Bucură-te, cel mai cinstit dintre altare;
Bucură-te, că pe Cel Înviat Îl mărturiseşti;
Bucură-te, că pe Cel nevăzut Îl vădeşti;
Bucură-te, întăritorule în credinţă;
Bucură-te, dăruitorule de umilinţă;
Bucură-te, mormânt plin de lumină cerească!
Condacul al 10-lea:
În fiecare an nenumărate minuni se arată la mormântul cel sfânt, când se pogoară în mod văzut Lumina dumnezeiască, de la care mii de lumânări şi candele se aprind şi felurite descoperiri se arată celor ce se adună la Praznicul Învierii, ca să cânte cu inimă curată: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Nu conteneşte limba omenească a grăi cuvinte de laudă despre mormântul în care S-a odihnit Hristos şi l-a rânduit pentru noi loc de luminată închinare. Pentru aceea, din plinătatea inimii grăim cu dragoste acestea:
Bucură-te, că la minunea Învierii Domnului ai fost părtaş;
Bucură-te, că an de an Luminii Lui eşti sfânt sălaş;
Bucură-te, că în tine au loc arătări minunate;
Bucură-te, că limba omenească a le spune nu poate;
Bucură-te, că multe lumânări se aprind singure la tine;
Bucură-te, că hulitorii se fac de ruşine;
Bucură-te, că ţi se aprind candelele din lumina dumnezeiască;
Bucură-te, că umpli sufletele credincioşilor de pace cerească;
Bucură-te, că mulţi păgâni s-au umplut de mirare;
Bucură-te, că şi ei au alergat la a Bisericii alinare;
Bucură-te, că nu s-au temut să-şi dea viaţa pentru Hristos;
Bucură-te, că au intrat în Raiul cel preafrumos;
Bucură-te, mormânt plin de lumină cerească!
Condacul al 11-lea:
De multe ori au încercat iudeii şi păgânii să batjocorească venirea Sfintei Lumini, dar de fiecare dată Dumnezeu le-a stat împotrivă, pe unii ruşinându-i, iar pe alţii întorcându-i la credinţa cea adevărată, ca să cânte cu pocăinţă: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Mare minune s-a arătat când Lumina Sfântă a spart stâlpul Bisericii Sfântului Mormânt, arătându-se dreptcredincioşilor pe care musulmanii plătiţi de armeni i-au împiedicat să intre la Sfânta Slujbă a Învierii, dar prin ieşirea Luminii din stâlpul de piatră Dumnezeu a arătat care este credinţa cea adevărată, spre bucuria creştinilor şi a Cuviosului Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, şi a celor ce cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, că Patriarhul Sofronie te-a udat cu lacrimile sale;
Bucură-te, că degrabă ai alinat a credincioşilor jale;
Bucură-te, că Stâlpul Ortodoxiei până astăzi s-a păstrat;
Bucură-te, că din piatră icoana Învierii s-a arătat;
Bucură-te, că lumina sfântă firea pietrei a biruit;
Bucură-te, că prin ea adevărul credinţei s-a vădit;
Bucură-te, că îndată un musulman a crezut în Hristos;
Bucură-te, că prin mucenicie s-a adus jertfă cu bun miros;
Bucură-te, că moaştele sale în biserică s-au îngropat;
Bucură-te, că şi alţi musulmani de rătăcire s-au lepădat;
Bucură-te, că păstrezi dovada puterii dumnezeieşti;
Bucură-te, că pe cei ce ajung la tine îi întăreşti;
Bucură-te, mormânt plin de lumină cerească!
Condacul al 12-lea:
„Cel ce aleargă din toată inima la acest mormânt va pricepe acolo cuvintele Scripturilor care îl vor învăţa pe el”, a grăit Sfântul Grigorie Palama, arătându-se dascăl al Luminii dumnezeieşti, iar noi, crezând învăţăturii sale, cântăm cu zdrobire de inimă: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Dorind a ne învrednici să prăznuim Paştele la mormântul Tău cel Sfânt şi ştiindu-ne sărăcia şi neputinţele, ne rugăm Ţie, Doamne, să rânduieşti precum ştii aceasta. Dacă este bine plăcut Ţie, să ajungem cu trupul la mormântul Tău, iar de nu, măcar în inimile noastre să-i putem cânta cu bucurie:
Bucură-te, propovăduirea cuvântătorilor de Dumnezeu;
Bucură-te, că cinstirea ta se înmulţeşte mereu;
Bucură-te, prin care înţelepciunea deşartă a fost ruşinată;
Bucură-te, prin care neştiinţa a fost înţelepţită şi luminată;
Bucură-te, dar al lui Dumnezeu pentru cei credincioşi;
Bucură-te, piatră de poticnire pentru necredincioşi;
Bucură-te, mărire a teologhisirii celei adevărate;
Bucură-te, că luminezi minţile cele întunecate;
Bucură-te, pecete a cerului pe pământ;
Bucură-te, că eşti plin de îngerescul cânt;
Bucură-te, că eşti plin de fiorul nemuririi;
Bucură-te, stea care arăţi ieslea Învierii;
Bucură-te, mormânt plin de lumină cerească!
Condacul al 13-lea:
O, Doamne Iisuse Hristoase, Cuvinte al lui Dumnezeu, arată-ne pe noi chip al mormântului Tău! Să simtă inimile noastre pătimirea Ta, să fie pătrunse de sângele Tău şi de moartea Ta cea dătătoare de viaţă, ca la Înfricoşătoarea Ta Judecată să ne arăţi plini de lumină dumnezeiască şi cu adevărat mădulare vii ale Trupului Tău, ca să-Ţi putem cânta în vecii vecilor: Aliluia!(de trei ori)
Apoi se zice Icosul 1: Ca o candelă aprinsă de Însuşi Dumnezeu… şi Condacul 1: În mormânt, Viaţă, pus ai fost, Hristoase … Apoi se citeşte această
Rugăciune
 Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ia aminte la rugăciunile pe care Ţi le aducem din buzele noastre necurate şi, curăţindu-ne de toată întinăciunea, acoperă-ne cu harul milostivirii Tale!
Nu avem cuvinte, Doamne şi Stăpânul vieţii noastre, să-Ţi mulţumim după cuviinţă pentru marele dar pe care ni l-ai făcut şi ni-l faci în fiecare an prin pogorârea Sfintei Lumini la mormântul Tău; nu suntem vrednici de o minune atât de mare, dar deşi nu suntem vrednici a grăi despre acest mare dar pe care l-ai făcut Bisericii Tale, nici nu ne putem opri să mulţumim după puterile noastre că ne-ai arătat acest semn, ca să pricepem că eşti cu adevărat viu în Biserica Ta cea dreptmăritoare, pe care porţile iadului nu o vor birui.
Tu, Cel ce ai zis: „Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor”, ne-ai arătat aceasta în multe feluri şi în chip ales la marele Praznic al Învierii. Slavă Ţie, Doamne, că acoperi Biserica Ta! Slavă Ţie, Doamne, că îi întăreşti pe credincioşi! Slavă Ţie Doamne, că ai binecuvântat pământul cu mormântul Tău!
Ne aducem aminte câte minuni ai făcut la acest dătător-de-viaţă mormânt. Cum vom uita Stâlpul Ortodoxiei? Cum vom uita că atunci când ereticii au dat bani musulmanilor, pentru a nu-i lăsa pe credincioşi să intre în Biserica Sfântului Mormânt, lumina sfântă a ţâşnit afară, spărgând un stâlp de piatră? Cum vom uita bucuria Patriarhului Sofronie şi a celorlalţi credincioşi văzând dovedită credinţa lor curată că Tu, Doamne, Iisuse Hristoase, eşti cu adevărat capul şi ocrotitorul Bisericii?
Nu vom putea uita, Doamne, pentru că prea mare este dragostea pe care ne-ai arătat-o. Şi luând aminte la cuvintele Tale: „Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!”, cu inimile noastre mărturisim că la Praznicul Învierii trimiţi Sfânta Lumină ca binecuvântare pentru cei credincioşi.
Pentru aceasta Te rugăm, Doamne, Iisuse Hristoase, trimite harul Tău peste noi şi fă din inima noastră lăcaş al Luminii Tale celei neapropiate, ca pe Tine să Te slăvim, Iubitorule de oameni, împreună cu Părintele Tău cel fără de început şi cu Preasfântul şi De-Viaţă-Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Şi se face otpustul.