Cititul Bibliei și cititul naturii fără care nu putem spera să citim corect firea nici cu tradiția în mână – Alex Amarfei

Există o uriașă lipsă de firesc între oameni derivată, printre multe altele, din viciul principal al culturii raționaliste: rațiunea e percepută, formulată și utilizată drept ”ce poate înțelege subiectul x acum”. Drept imediată consecință, întrucât subiecții nu pot înțelege nici sincron, nici la fel, nici cu aceeași putere, apar falsele înțelegeri.

Grecii vechi considerau trăsnetul puterea lui Zeus. Asta nu face pe cineva de azi idolatru al lui Zeus daca folosește electricitatea. Pare de bun simț în acest caz și e greu de imaginat cum cineva ar putea greși. Totuși avem clerici cu pretenție de educație teologică riscând să spună că acupunctura e vrăjitorie. Există dispozitive electrice inventate – maximă ironie – de medici atei chinezi la injoncțiunea ateului Mao (iritat că știința medicală folosea ceva care purta etichetă mistică) cu care putem măsura rezistența cutanată a punctelor și putem detecta meridianele injectând în ele radioizotopi. Le explici asta (scuzați-mi duritatea) popilor care-și bat joc de propria hirotonie după ce că-și bat joc de propria inteligență și adaugi că nu degeaba a spus Maxim Mărturisitorul că o credință greșită asupra sensibilelor nu se transmite sensibilelor, altfel grecul care credea (pe lângă povestea cu trăsnetul) că magneții sunt puterea lui Hermes ar fi transformat în idolatră până și biata gospodină care folosește un ornament cu magnet pentru frigider, ca să nu mai amintesc în câte locuri avem electromotoare.
Urmează frazele care denotă blocarea minții și prostie crasă: da, dar a zis Paisie Aghioritul că e așa. Una la mână – există o gașcă de bigoți vizibil rău intenționați care a umblat peste tot unde e vreun călugăr cu har să pună în gura respectivului tâmpenii și false profeții deci e foarte probabil o apocrifă. Dacă totuși nu e o apocrifă, apoi să luați notă că Petru a avut nevoie de îndreptarea lui Pavel după coborârea Duhului Sfânt și nu oricum ci cu oarecare asprime. Cât de grotesc arată să gesticulezi bogat contra catolicilor în același timp în care proclami că un sfânt nu poate greși într-o problemă lumească? Știți, povestea aia cu infailibilitatea.
Oamenii care spun, fac și răspândesc prostiile astea au o totală detașare de lumea experimentului științific. Am trăit să aud pe unul spunând senin că el nu poate atribui unei rachete autoritatea Bibliei, deci trebuie că pământul e fix și soarele se învârte în jurul lui, mai mult, trebuie că pământul e creat înaintea soarelui. L-am rugat să nu atribuie nici medicinei autoritate peste Biblie la următoarea infecție, mai pe românește, adio antibiotice, că infecțiile sunt pedepse de sus, sper, cetățene, că nu ai vreo îndrăzneală să te opui la așa ceva cu chestii omenești precum cefalosporinele.
Aici se naște întrebarea cu adevărat grea. De ce ajunge un om, altfel cu studii sofisticate și bisericos, să își schilodească
înțelegerea în felul ăsta, ca să nu mai spun de ierarhi ai bisericii, care ar trebui să știe ce e aia că nu proclami sataniști mii de medici fără să cercetezi și ce spune medicina, nu numai cu care citat (eventual apocrif) de la Athos îi poți proclama combustibil veșnic în devenire? Răspunsul nu stă nici în prostie, nici în mândrie, deși stă și acolo. Dar răspunsuri mai neașteptate se găsesc dacă examinăm când a apărut ideea că a te pricepe la scriptură te face priceput și la știință laică, și mai ales cum funcționează această idee.

Alexandru Amarfei

Acatistul Sfântului Ierarh Ghelasie de la Râmeţ

sf-ierarh-ghelasie-de-la-ramet

Troparul Sfântului Ghelasie de la Râmeţ, glasul al 4-lea:

De Dumnezeu purtătorule, părintele nostru Ghelasie, povăţuitorul călugărilor şi al credincioşilor, podoaba cuvioşilor şi lauda arhiereilor, sprijinitorul celor din necazuri şi făcătorule de minuni, cu nevoinţele tale chip de sfinţenie te-ai arătat, iar acum cu îngerii în ceruri te veseleşti, cu aceştia roagă-L pe milostivul Dumnezeu să ne dăruiască nouă pace şi mare milă.

Condacul 1

Preafericite Părinte Ierarhe Ghelasie, prinos de mulţumire îţi aducem noi, nevrednicii, pentru folosinţele pe care le dobândim de la tine neîncetat şi, ca unul care ne izbăveşti de tot necazul cu rugăciunile tale, primeşte de la noi această cântare sfântă: Bucură-te, Sfinte Părinte Ghelasie!

Icosul 1

Îngerii, cântând, cu bucurie te-au primit pe tine, Sfinte Ierarhe Ghelasie, că îngereşte pe pământ ai vieţuit şi turma duhovnicească ţie încredinţată bine ai păstorit-o. Pentru aceasta, primeşte de la noi aceste smerite cântări:
Bucură-te, cel ce ai fost ca un înger în trup;
Bucură-te, cel ce ai fost îmbrăcat cu harul arhieriei;
Bucură-te, că lui Dumnezeu cu râvnă ai slujit;
Bucură-te, că trupul cu postiri şi privegheri ţi l-ai înfrumuseţat;
Bucură-te, că sufletul cu virtuţi ţi l-ai împodobit;
Bucură-te, cel ce eşti împreună vorbitor cu îngerii;
Bucură-te, că pentru Biserica lui Hristos jertfă te-ai adus;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale duhurile necurate ai izgonit;
Bucură-te, că pe cei stăpâniţi de demon i-ai tămăduit;
Bucură-te, că apă din pământ ai izvorât;
Bucură-te, lauda cea preaiubită a călugărilor;
Bucură-te, podoabă sfinţită a meleagurilor Râmeţului;
Bucură-te, Sfinte Părinte Ghelasie!

Condacul al 2-lea

Pe pământ ca un alt Moise te-ai arătat, Sfinţite Părinte Ghelasie, căci, cu toiagul semnul crucii făcând, ai izvorât apă din loc pietros. Deci, văzând minunea, călugării şi credincioşii la Hopagi s-au bucurat, dând mărire lui Dumnezeu, Celui ce ţi-a dat aceste puteri, şi au strigat: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Arătatu-te-ai în vis la mulţi credincioşi, Sfinţite Părinte, şi multe minuni ai făcut celor ce s-au apropiat cu credinţă de sfintele tale moaşte. Pentru aceasta cu bucurie cântăm ţie:
Bucură-te, mângâierea celor întristaţi;
Bucură-te, tămăduirea celor bolnavi;
Bucură-te, ajutorul celor împovăraţi;
Bucură-te, sprijinitorul celor ce sunt în necazuri;
Bucură-te, ajutătorul şi ocrotitorul Mănăstirii Râmeţ;
Bucură-te, al monahilor osârdnic povăţuitor;
Bucură-te, al preoţilor celor evlavioşi bun arhipăstor;
Bucură-te, al credincioşilor evlavios sprijinitor;
Bucură-te, al cerescului Stăpân vrednic slujitor;
Bucură-te, că de multe dureri eşti izbăvitor;
Bucură-te, că lui Hristos cu blândeţe şi cu smerenie ai urmat;
Bucură-te, că duhurile răutăţii cu nerăutatea ta le-ai alungat;
Bucură-te, Sfinte Părinte Ghelasie!

Condacul al 3-lea

Arhanghelii şi îngerii se minunează, Sfinţite Părinte, de credinţa ta cea mare pe care ai avut-o către Dumnezeu, când ai înfipt toiagul în pământ şi ai izvorât apă. Pentru aceea şi noi, cunoscându-ţi râvna spre cele sfinte, cu mulţumire strigăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Auzitu-s-a de minunile tale, Sfinţite Părinte, până la hotarele pământului românesc, şi creştinii de pretutindeni aleargă la moaştele tale, care sunt cinstite cu evlavie în Sfânta Mănăstire Râmeţ, căci de aici toţi dobândesc ajutor. De aceea primeşte şi de la noi această cântare:
Bucură-te, că pe creştini îi aperi întru nevoi;
Bucură-te, că orfanilor le aduci mângâiere;
Bucură-te, că şi văduvelor le aduci alinare sufletelor;
Bucură-te, grabnic ajutător al celor bolnavi;
Bucură-te, cald folositor al celor întristaţi;
Bucură-te, hrănitorul celor flămânzi;
Bucură-te, bunule părinte al celor săraci;
Bucură-te, că taberele vrăjmaşilor le-ai surpat;
Bucură-te, că în cer odihnă veşnică ai aflat;
Bucură-te, că în mijlocul cetelor îngereşti ai ajuns;
Bucură-te, că plată ostenelilor tale de la Dumnezeu ai luat;
Bucură-te, că pe oameni cu Dumnezeu i-ai unit;
Bucură-te, Sfinte Părinte Ghelasie!

Condacul al 4-lea

Preasfinţite Părinte Ghelasie, femeia cea stăpânită de demoni din depărtare a alergat la sfântul tău sicriu şi, credinţă având, a luat tămăduire. Pentru aceasta, minunându-ne de prea multa sa îndrăzneală, cu umilinţă cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Adormind, Preasfinţite Părinte, pe asinul tău care te purta spre mănăstire, au rămas până astăzi urme neşterse pe piatră, şi clopotele celor şapte biserici singure au început să sune, ducând vestea trecerii tale din această viaţă. Pentru aceasta, primeşte de la noi aceste cuvinte de laudă:
Bucură-te, că pe asin, precum odinioară Iisus, ai încălecat;
Bucură-te, că cele şapte biserici din împrejurimi cu sunete de clopote te-au întâmpinat;
Bucură-te, că singure clopotele ţi-au vestit chemarea la Cel de Sus;
Bucură-te, că multe minuni ai lucrat;
Bucură-te, că tu de atunci în Hristos odihnă cerească ai aflat;
Bucură-te, că viaţa ta lui Hristos ţi-ai închinat;
Bucură-te, că mai cu trezvie lui Hristos ai slujit;
Bucură-te, că prin tine mulţi la credinţă au venit;
Bucură-te, că la înălţimea trăirii sfinte ai ajuns;
Bucură-te, al călugărilor minunat învăţător şi de Dumnezeu înţelepţit;
Bucură-te, al Sfintei Biserici laudă şi cu bucurie cinstit;
Bucură-te, cel ce cu lumina cea întreită ai fost luminat;
Bucură-te, Sfinte Părinte Ghelasie!

Condacul al 5-lea

Plângem şi ne tânguim, gândindu-ne la faptele noastre cele rele. Dar năzuim la tine, Preasfinţite Ghelasie, rugându-ne să fii mijlocitor către Domnul pentru noi şi pentru toată lumea, ca să dobândim mântuire prin rugăciunile tale. Pentru aceea cântăm, împreună cu tine, lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Ca să arăţi milostivirea ta către noi, Preasfinţite Părinte, ai săvârşit multe minuni pentru cei ce au alergat cu credinţă la sfintele tale moaşte. Iar celor care nu te-au cinstit cu evlavie te-ai descoperit în chip minunat, arătându-le cele de mântuire. Cu aceştia împreunându-ne glasurile, cu credinţă strigăm ţie:
Bucură-te, că ţie cu smerenie ne plecăm;
Bucură-te, că binecuvântare de la Dumnezeu prin tine aflăm;
Bucură-te, că prin tine cu ochii sufletului în slava cerească te vedem;
Bucură-te, că de chinurile cele veşnice ai scăpat multe suflete;
Bucură-te, că pe calea cea dreaptă ai umblat;
Bucură-te, că pe noi toţi întru necazuri ne-ai mângâiat;
Bucură-te, cel ce eşti al Duhului Sfânt lăcaş împodobit;
Bucură-te, cel ce cu apa cea veşnică sufletele ai adăpat;
Bucură-te, că lui Hristos ai făcut ascultare desăvârşită;
Bucură-te, Sfinte Părinte Ghelasie!

Condacul al 6-lea

Minunată s-a arătat, Părinte, trecerea ta de pe pământ la cereştile lăcaşuri, căci ai cunoscut din vreme apropierea sfârşitului tău. De aceea, minunându-ne toţi de faptele tale, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Cine va putea spune cu adevărat toate nevoinţele tale, Sfinţite Părinte, cu care te-ai nevoit şi prin care ai dobândit pe Hristos cel dorit; de aceea îţi cântăm:
Bucură-te, că în sărăcie de bunăvoie ai vieţuit;
Bucură-te, că în post şi rugăciune toată viaţa ai petrecut;
Bucură-te, că prin smerenie toate le-ai învins;
Bucură-te, că pe călugări bine i-ai călăuzit;
Bucură-te, că, înţelepciune având, pe mulţi preoţi ai îmbărbătat;
Bucură-te, că dogmele dreptei credinţe pe toţi i-ai învăţat;
Bucură-te, că prin viaţa ta Mănăstirea Râmeţ ai blagoslovit;
Bucură-te, că pe cei credincioşi i-ai tămăduit;
Bucură-te, că din nevoi pe noi toţi ne izbăveşti;
Bucură-te, că eşti izvor nesecat de bunătăţi pământeşti;
Bucură-te, cel ce cu pâinea vieţii pe mulţi ai îndestulat;
Bucură-te, că rugător neîncetat către Născătoarea de Dumnezeu te-ai arătat;
Bucură-te, Sfinte Părinte Ghelasie!

Condacul al 7-lea

Izvor de apă vindecător izvorăşti, Sfinţite Părinte, de sub altarul sfânt al mănăstirii tale, vindecând toată boala şi neputinţa. De aceea, minunându-ne de darul lui Dumnezeu de care ai fost învrednicit, cu toţii strigăm: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Pom cu bune roade eşti, Sfinţite Părinte Ghelasie, care rodeşte rod de mântuire tuturor celor ce cu dragoste te cinstesc pe tine şi cu stâlpări de rugăciuni în mâini cer să le vii în ajutor; de aceea şi noi cu smerenie şi cu dragoste te lăudăm zicând:
Bucură-te, alesule între cuvioşi;
Bucură-te, floarea cea cu bun miros;
Bucură-te, trandafir cu mireasmă preadulce;
Bucură-te, rază pururea strălucitoare;
Bucură-te, păzitorule al fecioriei;
Bucură-te, iubitorule de curăţie;
Bucură-te, învăţătorule şi bun părinte;
Bucură-te, reazemul celor neputincioşi;
Bucură-te, vindecătorule al celor bolnavi;
Bucură-te, toiagul celor nevăzători;
Bucură-te, preadulce liniştitor al sufletelor noastre;
Bucură-te, mustrătorule al greşelilor noastre celor ascunse;
Bucură-te, Sfinte Părinte Ghelasie!

Condacul al 8-lea

Râu de lacrimi ai vărsat, Preasfinţite Părinte, rugând pe Dumnezeu pentru lume, şi te-ai nevoit cu asprime fără odihnă şi hrană, petrecându-ţi viaţa în osteneli sfinte. Pentru aceasta, noi toţi slăvim pe Dumnezeu, Care ţi-a dat ţie putere, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Ca unul care ai îndrăzneală către Hristos, turma Lui ai povăţuit-o la Împărăţia cea de sus cu învăţăturile tale, Sfinte Părinte Ghelasie. Iar nouă, celor ce suntem bântuiţi de viforul multor necazuri şi ispite, dă-ne mână de ajutor, ca să te lăudăm zicând:
Bucură-te, izbăvitorule din necazuri al celor dosădiţi;
Bucură-te, dătătorule de mângâieri;
Bucură-te, că din multe ispite ne scoţi cu rugăciunile tale;
Bucură-te, că eşti izvor de bunătăţi;
Bucură-te, că pe necredincioşi cu dragoste îi îndrepţi;
Bucură-te, că pe pământ mult bine ai făcut celor credincioşi;
Bucură-te, vindecătorule neîntârziat al celor bolnavi;
Bucură-te, acela ce, cu rugăciunile tale, săgeţile vrăjmaşilor le-ai oprit;
Bucură-te, că din izvorul mănăstirii tale mulţi s-au adăpat;
Bucură-te, acela ce de creştini eşti mult lăudat;
Bucură-te, cel ce cu daruri duhovniceşti viaţa noastră ai îmbogăţit;
Bucură-te, Sfinte Părinte Ghelasie!

Condacul al 9-lea

Cu mare bucurie, Preasfinţite Ghelasie, te lăudăm, căci pe tine te avem comoară de mult preţ şi tu le dai tuturor cele de mântuire, povăţuindu-i pe calea cea dreaptă. Pentru aceasta, cu multă bucurie slăvim şi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Cu ce cuvinte de laudă te vom cinsti pe tine pentru multă iubirea ta pe care o arăţi şi astăzi celor care se închină ţie cu credinţă? De aceea, cu dragoste aducând preamărire lui Dumnezeu, îţi cântăm ţie:
Bucură-te, stâlp de foc care luminezi pe cei dintru întuneric;
Bucură-te, făclie nestinsă ce luminezi în întunericul necunoştinţei;
Bucură-te, stea cu raze strălucitoare;
Bucură-te, că prin viaţa ta ai binevestit pe Hristos;
Bucură-te, că ai îndreptat pe cei legaţi de cele pământeşti;
Bucură-te, că ai mustrat nedreptatea multora;
Bucură-te, că în toată viaţa ta pe Domnul ai slăvit;
Bucură-te, că şi pe noi ne-ai îndreptat pe calea virtuţilor;
Bucură-te, că prin tine multă linişte am aflat;
Bucură-te, că de multe necazuri ne-ai izbăvit;
Bucură-te, cel plin de blândeţe şi de smerenie;
Bucură-te, părinte iubitor de fii, al celor ce aleargă la tine;
Bucură-te, Sfinte Părinte Ghelasie!

Condacul al 10-lea

Văzând Dumnezeu nevoinţele tale, Sfinţite Părinte Ghelasie, te-a proslăvit pe pământ cu mari şi multe minuni săvârşite încă în trup fiind. Iar după trecerea la cele veşnice, nu încetezi a ne împărtăşi de faceri de bine, pentru care şi noi cu umilinţă cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Zid nebiruit de valurile ispitelor ai fost, Părinte Ghelasie, că ai biruit cu darul lui Dumnezeu toate cursele şi ispitele care te împresurau, şi cu curgerile tale de lacrimi ai spălat taina sufletului tău, Părinte. Pentru aceasta cu dragoste îţi cântăm:
Bucură-te, că prin priveghere de toată noaptea te-ai nevoit;
Bucură-te, că trupul cu post l-ai făcut vas ales sufletului;
Bucură-te, că pentru toate Dumnezeu te-a răsplătit cu cununa vieţii cereşti;
Bucură-te, că, plutind ca pe apă, capul tău înmiresmat a ocolit biserica mănăstirii;
Bucură-te, că a treia oară pe fereastra bisericii el s-a oprit;
Bucură-te, că toţi credincioşii cu cinste te-au primit;
Bucură-te, că pe toţi cu mireasmă dulce i-ai făcut bineplăcuţi lui Dumnezeu;
Bucură-te, că din suflet curat pe tine te slăvim;
Bucură-te, că, prin sfârşitul tău cel bun, sfinţenia vieţii tale o ai arătat;
Bucură-te, că de cununa nemuririi din mâna Atotţiitorului te-ai învrednicit;
Bucură-te, că fericirea raiului cu toţi sfinţii ai moştenit;
Bucură-te, Sfinte Părinte Ghelasie!

Condacul al 11-lea

Femeia ce era bolnavă în mare cinste pe tine te-a văzut, Preasfinţite Părinte, căci în chip minunat te-ai descoperit că eşti ocrotitor al credincioşilor ardeleni şi al Mănăstirii Râmeţ, dând poruncă să se păstreze rânduiala sfântă. Pentru aceasta şi noi, mulţumire lui Dumnezeu aducând, cântăm: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Mare iubitor te-ai arătat credincioşilor tăi din Transilvania, îndreptătorule al credinţei celei drepte, că nu sufereai să vezi nedreptate şi urâciunea de patimi în locul sfânt al mănăstirii şi în toată ţara noastră, şi cu asprime ai pedepsit pe cei ce calcă rânduiala ta sfântă. Pentru aceasta, te lăudăm zicând cuvinte ca acestea:
Bucură-te, cel ce te-ai arătat curăţitor spinilor celor răi ai păcatelor;
Bucură-te, iubitorule al vieţii în curăţie;
Bucură-te, blândule arhiereu al lui Hristos;
Bucură-te, floarea cea cu dulce miros;
Bucură-te, că înseninezi sufletele credincioşilor;
Bucură-te, că luminezi minţile cele întunecate;
Bucură-te, că alungi gândurile cele deşarte;
Bucură-te, alăută cu dulce glăsuire;
Bucură-te, îndrumătorule al turmei celei duhovniceşti;
Bucură-te, că prin tine şi noi aflăm mântuire;
Bucură-te, veselia sufletului dornic de Hristos;
Bucură-te, că altceva nu ştiu ce să grăiesc fără numai: bucură-te;
Bucură-te, Sfinte Parinte Ghelasie!

Condacul al 12-lea

Mintea ta, Sfinţite Părinte, ziua şi noaptea o ai îndreptat la cereştile lăcaşuri şi ai fost ca o fecioară înţeleaptă cu candela aprinsă plină de untdelemnul dragostei nepieritoare. Pentru aceasta în veci petreci în ceruri cu toţi sfinţii, iar noi, cinstindu-te, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Lăudăm, Sfinţite Părinte Ghelasie, dragostea ta de pe pământ faţă de fiii duhovniceşti pe care i-ai păstorit, precum şi multele minuni pe care le-ai săvârşit, tămăduind pe toţi cei ce cu dragoste te cinstesc pe tine, Sfinte Ghelasie, zicând:
Bucură-te, slujitorul lui Hristos;
Bucură-te, făcătorule de minuni părinte;
Bucură-te, de Hristos iubitorule fierbinte;
Bucură-te, izbăvitorule de tot felul de boli;
Bucură-te, cu monahii împreună nevoitorule;
Bucură-te, al credincioşilor evlavioşi povăţuitorule;
Bucură-te, învăţătorule al dreptei credinţe;
Bucură-te, că toţi te cinstim fierbinte;
Bucură-te, că pururea cu tine ne lăudăm;
Bucură-te, că prin tine pace sufletelor aflăm;
Bucură-te, că prin atingerea sfintelor tale moaşte de neputinţele noastre ne vindecăm;
Bucură-te, Sfinte Părinte Ghelasie!

Condacul al 13-lea

O, Preaminunate şi Sfinte Părinte, cu umilinţă strigăm şi cerem de la tine al tău sprijin în această vale a plângerii şi te rugăm, primeşte această puţină rugăciune şi o înalţă la tronul lui Dumnezeu, ca prin mijlocirile tale să ne învrednicim şi noi veşnicei Împărăţii şi să cântăm cu tine lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Îngerii, cântând, cu bucurie te-au primit pe tine…, Condacul 1: Preafericite Părinte Ierarhe Ghelasie, prinos de mulţumire…,

Icosul 1

Îngerii, cântând, cu bucurie te-au primit pe tine, Sfinte Ierarhe Ghelasie, că îngereşte pe pământ ai vieţuit şi turma duhovnicească ţie încredinţată bine ai păstorit-o. Pentru aceasta, primeşte de la noi aceste smerite cântări:
Bucură-te, cel ce ai fost ca un înger în trup;
Bucură-te, cel ce ai fost îmbrăcat cu harul arhieriei;
Bucură-te, că lui Dumnezeu cu râvnă ai slujit;
Bucură-te, că trupul cu postiri şi privegheri ţi l-ai înfrumuseţat;
Bucură-te, că sufletul cu virtuţi ţi l-ai împodobit;
Bucură-te, cel ce eşti împreună vorbitor cu îngerii;
Bucură-te, că pentru Biserica lui Hristos jertfă te-ai adus;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale duhurile necurate ai izgonit;
Bucură-te, că pe cei stăpâniţi de demon i-ai tămăduit;
Bucură-te, că apă din pământ ai izvorât;
Bucură-te, lauda cea preaiubită a călugărilor;
Bucură-te, podoabă sfinţită a meleagurilor Râmeţului;
Bucură-te, Sfinte Părinte Ghelasie!

Condacul 1

Preafericite Părinte Ierarhe Ghelasie, prinos de mulţumire îţi aducem noi, nevrednicii, pentru folosinţele pe care le dobândim de la tine neîncetat şi, ca unul care ne izbăveşti de tot necazul cu rugăciunile tale, primeşte de la noi această cântare sfântă: Bucură-te, Sfinte Părinte Ghelasie!

şi această:

Rugăciune către Sfântul Ghelasie de la Râmeţ

La tine, Sfinte Părinte Ghelasie, înălţându-ne gândurile, cu umilinţă şi cu căldură ne rugăm: caută din înălţimea plină de slavă a cerului şi te milostiveşte de suferinţele, durerile, patimile, necazurile, amărăciunile şi strâmtorările noastre. Şi roagă pe Stăpânul şi Dumnezeul nostru cel ceresc să ne ierte păcatele pe care, cu ştiinţă şi cu neştiinţă, le săvârşim neîncetat, ca şi pentru puţina noastră dragoste faţă de El şi de aproapele nostru, rugându-L să fie pururea milostiv şi iertător şi să îndepărteze de la noi toată suferinţa şi durerea. Fii povăţuitorul şi călăuzitorul nostru pe cărările cele necunoscute ale vieţii, pentru ca, urmând pilda credinţei şi a dragostei tale faţă de Hristos, să ne învrednicim de darurile Sale şi, trecând din această viaţă, să ne bucurăm, împreună cu tine şi cu toţi cei bineplăcuţi din veac ai Domnului, de Împărăţia cea nesfârşită a cerurilor; ca acolo, înconjuraţi de cetele îngereşti, să aducem mărire şi cinstire lui Dumnezeu cel în Treime închinat: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Şi se face otpustul.

 30 Iunie

Acatistul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel

imbratisarea-petru-pavel-(1

Rugăciunile începătoare:

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

Troparul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, glasul al 4-lea:

Cei ce sunteţi între Apostoli mai întâi pe scaun şezători şi lumii învăţători, Stăpânului tuturor rugaţi-vă, pace lumii să dăruiască şi sufletelor noastre mare milă.

petru si pavel

Condacul 1

Pe cei ce împreună cu oamenii s-au arătat mai înainte, îngereşte cugetând, şi acum cu îngerii fiind, cu cântări îngereşti şi lui Dumnezeu cuviincioase, să lăudăm pe întâistătătorii, ca pe cei ce sunt izbăvitorii sufletelor noastre, cântând: Bucuraţi-vă, Petre şi Pavele, apostolilor!

Icosul 1

Fără de început fiind cu vremea, început de vreme a luat Făcătorul vremurilor Dumnezeu-Cuvântul şi trimis fiind la noi de la Tatăl, apostol preaales te-a arătat pe tine, Petre. Pentru aceea, cântăm ţie:
Bucură-te, al cetei ucenicilor începătorule;
Bucură-te, al Tainelor lui Hristos tăinuitorule;
Bucură-te, mai mare decât toţi cuvântătorii de Dumnezeu;
Bucură-te, întâiule între iconomii duhului;
Bucură-te, că pe Hristos ţie Tatăl L-a descoperit;
Bucură-te, că pe Acesta adevărat Dumnezeu L-ai propovăduit;
Bucură-te, piatră preanesfărâmată a Bisericii;
Bucură-te, temelie preaîntemeiată a mărturisirii;
Bucură-te, începătura cea puternică a credinţei;
Bucură-te, luminătorul cereştii cunoştinţe;
Bucură-te, cel prin care Hristos S-a slăvit;
Bucură-te, cel prin care Satana s-a ruşinat;
Bucură-te, Petre, apostole!

Condacul al 2-lea

Vederea ta cea înţelegătoare curăţind-o, ai intrat în sânurile părinteşti, o, minune, şi într-însele ai văzut, fără ochi, Petre, pe Hristos Dumnezeu, împreună fără de început cu Tatăl şi cu Duhul, propovăduindu-L pe Dânsul şi cântând: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Luminat fiind de fulgerări neapropiate înţelegerii, când ţi s-a arătat din cer lumină, care biruia lumina soarelui, atras ai fost, Pavele, spre credinţă îndumnezeită, şi vas alegerii te-ai făcut. Pentru aceea cântăm ţie:
Bucură-te, privitorule al luminii celei nemărginite;
Bucură-te, tăinuitorule al Tainelor lui Hristos;
Bucură-te, binecuvântătorule al Bisericii;
Bucură-te, preaînţelepte propovăduitor al lumii;
Bucură-te, că întru tine vieţuieşte Hristos, Care pentru lume S-a răstignit;
Bucură-te, că până la al treilea cer te-ai suit;
Bucură-te, că la înălţimea raiului ai fost răpit;
Bucură-te, mare învăţător al neamurilor;
Bucură-te, al credincioşilor prin duhul născător;
Bucură-te, cel prin care lumea s-a luminat;
Bucură-te, cel prin care întunericul s-a alungat;
Bucură-te, Pavele, apostole!

Condacul al 3-lea

Trecând toată firea celor ce sunt, o, Pavele, te-ai lipit de Hristos Cel iubit al tău şi te-ai arătat împreună cu Dânsul un duh, numai lui Hristos vieţuind, pe Hristos îndrăgind, pe Hristos socotindu-L răsuflare, lumină şidragoste şi cântându-I: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Intrând în norul cel mai presus de lumină al privirii, ţi-ai muiat buzele tale, Petre, şi umplându-te întâi de Dumnezeu, ne-ai împărtăşit pe noi de dumnezeiescul dar, cu învăţăturile tale cele de Dumnezeu scrise. Pentru aceea, zicem ţie acestea:
Bucură-te, îndumnezeitule, cu Dumnezeu unitule;
Bucură-te, născutule al luminii celei neînserate;
Bucură-te, pescarule, al pescarilor mai întâiule;
Bucură-te, cerule, decât cerurile mai înaltule;
Bucură-te, că te-ai arătat al dumnezeieştii firi părtaş;
Bucură-te, că pe fiii oamenilor i-ai unit cu Dumnezeu;
Bucură-te, sfătuitorule de trebuinţă al Bisericii;
Bucură-te, bătrân folositorule al turmei lui Hristos;
Bucură-te, îndulcire preadesfătată a minţilor;
Bucură-te, dumnezeiască desfătare a oamenilor;
Bucură-te, prin care credinţa s-a mărit;
Bucură-te, prin care rătăcirea s-a zădărnicit;
Bucură-te, Petre, apostole!

Condacul al 4-lea

Învăţături despre viaţa veşnică a rostit Petru către Piatra Vieţii, zicând: „La cine, afară de Tine, vom merge şi să fim vii?”. Arătând astfel dragostea cea către Stăpânul, a zis către El cântând: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Ai fost răpit la înălţimile cele veşnice şi ai trăit, Pavele, în afară de cele simţite şi gândite, nu cu gândul, ci întru Duhul care era unit cu trupul sau era fără de trup, Dumnezeu ştie. Pentru aceea, zicem ţie acestea:
Bucură-te, îndrăgirea lui Hristos cea neoprită;
Bucură-te, prietenul lui Dumnezeu cel curat;
Bucură-te, cel ce ai cunoscut taina răpirii;
Bucură-te, cămara tăcerii celei înţelegătoare;
Bucură-te, că, pentru Hristos, pe toate gunoaie le-ai socotit;
Bucură-te, că toate le-ai lucrat ca pe cei mulţi să-i mântuieşti;
Bucură-te, al înţelepciunii lui Dumnezeu vas mult încăpător;
Bucură-te, apostole al darului celui din lege arătător;
Bucură-te, al lui Hristos deasă îndeletnicire;
Bucură-te, a lui Iisus dulce gândire;
Bucură-te, mireasmă de viaţă pentru unii;
Bucură-te, miros ucigător pentru alţii;
Bucură-te, Pavele, apostole!

Condacul al 5-lea

Luminile cinstitelor tale trimiteri în toate zilele îndumnezeiesc pe oameni, o, Pavele, prin care cei înţelegători cu adevărat ajung la îndumnezeire şi oglindesc slava lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Nu ai purtat la brâu aur sau argint al tău, pe pământ, o, Simone Petre, ci având înfricoşător numele lui Iisus, ai împărtăşit zestre fericită şi printr-Însul minunile lucrai celor ce zic acestea:
Bucură-te, străină hrană a sufletului;
Bucură-te, preadulce băutură a trupului;
Bucură-te, dumnezeiască alifie a celor orbiţi;
Bucură-te, neauzită doctorie a celor bolnavi;
Bucură-te, că pe Tavita, ceea ce murise, vie ai ridicat-o;
Bucură-te, că pe Safira dintr-odată moartă ai arătat-o;
Bucură-te, cel ce pe Anania dintr-odată mort l-ai făcut;
Bucură-te, cel ce numai cu un cuvânt pe slăbănog l-ai îndreptat;
Bucură-te, izvor care revarsă sănătate;
Bucură-te, fântână izvorâtoare de vindecări;
Bucură-te, cel ce ai gonit cu umbra bolile;
Bucură-te, cel ce cu rugăciunea pe Simon ai omorât;
Bucură-te, Petre, apostole!

Condacul al 6-lea

Tras ai fost, Petre, de frumuseţea dumnezeirii lui Hristos, care a strălucit pe munte. Pentru aceea, văzând-o împodobită ca pe o cămară de nuntă cu strălucirile luminii celei nemărginite, „bine este a petrece aici”, înspăimântat ai zis cântând: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Cuvintele cele ascunse ale dogmelor celor preaînalte ale iconomiei lui Hristos, o, Pavele, scoţându-le din cele neapuse, le tâlcuieşti mai presus de tine, ridicând pe cei credincioşi cu minune a zice ţie:
Bucură-te, minunea apostolilor cea lăudată;
Bucură-te, frumuseţea cea încuviinţată a Scripturii celei noi;
Bucură-te, adâncimea cuvintelor celor insuflate de Dumnezeu;
Bucură-te, noianul înţelegerilor celor înţelepţite de Dumnezeu;
Bucură-te, înaltule tâlcuitor al Dumnezeieştii Întrupări;
Bucură-te, carte închipuită de Dumnezeu, minţii la vedere înspăimântătoare;
Bucură-te, cămară dumnezeiască a cereştilor comori;
Bucură-te, materia cea trebuincioasă a învăţătorilor;
Bucură-te, cel ce ai luat spre propovăduire neamurile;
Bucură-te, cel ce săvârşeşti minuni dese;
Bucură-te, cel ce numele lui Hristos ai purtat;
Bucură-te, cel ce te-ai arătat mare meşter al cortului nou;
Bucură-te, Pavele, apostole!

Condacul al 7-lea

Minune mare s-a văzut la sfârşitul vieţii tale celei dumnezeieşti, o, fericite Pavele: căci, tăiat fiind capul tău, de trei ori la înălţime de la pământ a săltat cu săltările, ca şi cu nişte cântări, lăudând Treimea aşa: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Popor nou ai făcut, prin Dumnezeiescul Duh, pe poporul cel vechi al iudeilor, cu baia naşterii de Dumnezeu înnoindu-i pe ei, Petre, şi locaşuri darului arătându-i, aşa zicând:
Bucură-te, surpătorule al umbrei legii;
Bucură-te, stâlp întăritor al adevărului;
Bucură-te, cel ce pe Israel din slavă l-ai schimbat;
Bucură-te, cel ce întru duhul pe acesta cu Hristos l-ai legat;
Bucură-te, că în Tabor lumina Dumnezeirii ai văzut;
Bucură-te, că alt soare cu totul luminos te-ai făcut;
Bucură-te, cel ce ai intrat înăuntrul luminii norului;
Bucură-te, că ai fost martor al glasului părintesc;
Bucură-te, cel ce legea duhului ai luat;
Bucură-te, cel ce ai fost numit „fericit” de Hristos;
Bucură-te, cel ce în cuvinte te-ai îmbogăţit de stăpânire;
Bucură-te, cel ce pe credincioşi în răbdare i-ai mântuit;
Bucură-te, Petre, apostole!

Condacul al 8-lea

Singur pe munte, îndoită patimă ai pătimit, după simţire şi gândire, Petre, căci biruite fiind de asupreala luminii cele fireşti ale tale, singur Dumnezeu Se vedea prin suflet şi prin trup, Căruia şi căzând, îndumnezeit ai cântat: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cer înţelegător te-ai arătat, tuturor istorisind, Pavele, slava lui Dumnezeu, şi vestirea ta a ieşit în tot pământul, propovăduind Treimea cea nezidită şi pe Hristos, Fiu al lui Dumnezeu, neamurilor celor ce glăsuiesc aşa:
Bucură-te, cel ce cu adâncurile duhului te îmbogăţeşti;
Bucură-te, cel ce cu cunoştinţa cea bine dobândită te mândreşti;
Bucură-te, casa cea preacinstită a Treimii;
Bucură-te, Biserica firilor doimii;
Bucură-te, necuprinsa lăţime a dragostei celei îndoite;
Bucură-te, lungime a Dumnezeieştii rânduieli celei mai înainte de veci;
Bucură-te, neapropiată înălţime a teologiei;
Bucură-te, nevăzută adâncime a iconomiei;
Bucură-te, văzătorule al sfaturilor lui Dumnezeu;
Bucură-te, minte ascuţită a descoperirilor;
Bucură-te, focul atotvederii de Dumnezeu;
Bucură-te, fântână adâncă a înţelepciunii de Dumnezeu;
Bucură-te, Pavele, apostole!

Condacul al 9-lea

Cu dor pipăind tainele cele nemăsurate ale adâncului celui preaînalt, o, Pavele, ai aflat în acestea mărgăritare, tăcere înţelegătoare, spaimă şi uimire, odihnă şi bucurie, împreună a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Pe oratorii cei înţelepţi şi zadarnici în cuvinte, ca pe nişte neînţelepţi i-a arătat Petru cel simplu, luând grai al înţelepţirii de Dumnezeu şi limbă de foc a Dumnezeiescului Duh, şi ridicând pe cei ce cred, a cântat Lui din inimă:
Bucură-te, a Mângâietorului gură cinstită;
Bucură-te, limbă cu foc îngrădită;
Bucură-te, doborârea înţelepciunii celor înţelepţi;
Bucură-te, lepădarea priceperii celor pricepuţi;
Bucură-te, Petre, porumbiţa cea albă a bucuriei;
Bucură-te, de Dumnezeu închipuită tăbliţa tuturor fericiţilor;
Bucură-te, primitorule al cheilor Împărăţiei cerurilor;
Bucură-te, vistierul Tainelor lui Hristos;
Bucură-te, cugetarea cea veche a credincioşilor;
Bucură-te, podoaba darului cea preamărită;
Bucură-te, sărătură a focului ceresc;
Bucură-te, învăţătură a Luminii celei neasemănate;
Bucură-te, Petre, apostole!

Condacul al 10-lea

Semn al dragostei Sale arătând Hristos paşterea oilor, „dacă Mă iubeşti, Petre”, ţi-a zis ţie, „paşte cu osârdie oile Mele!”. Pe care le-ai şi păscut, bucurându-te pentru dumnezeiasca dragoste şi cântând: Aliluia!

Icosul al 10-lea

„Ce-mi este mie bogăţia şi slava şi desfătarea, care se strică?” Biserica lui Hristos vorbeşte. „A mea bogăţie şi slavă şi desfătare este Pavel”, dulce zicând şi preaînalt istorisind, pe care şi sărutându-l zicem unele ca acestea:
Bucură-te, trâmbiţa adevărului;
Bucură-te, chitara teologiei;
Bucură-te, privighetoarea cerului cea dulce viersuitoare;
Bucură-te, rânduneaua lui Hristos, cea mult glăsuitoare;
Bucură-te, vioară care ai viersuit Evanghelia lui Luca;
Bucură-te, organ insuflat de suflările Mângâietorului;
Bucură-te, limbă de foc suflătoare, care faci să răsune cele dumnezeieşti;
Bucură-te, canon, alăută şi muză a duhului;
Bucură-te, îndulcire încuviinţată a urechilor noastre;
Bucură-te, odihnă a tâmplelor noastre;
Bucură-te, cel prin care de idoli ne-am eliberat;
Bucură-te, cel prin care lui Hristos ne-am logodit;
Bucură-te, Pavele, apostole!

Condacul al 11-lea

Covârşind doimea materiei cea care este cu nerânduială, ai cunoscut doimea firii lui Hristos. Şi curăţându-ţi cele trei părţi ale sufletului, singur văzător nematerialnic al Treimii te-ai văzut, fără materie unindu-te, şi Acesteia din inimă cântând, Pavele: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Lumina cea dintâi, care din Fecioară a strălucit, lumina a doua, pe tine, Petre, te-a arătat lumii, cu fulgerele cele prealuminoase ale cunoştinţei de Dumnezeu luminând şi ridicând pe toţi cu laude mulţumitoare a cânta ţie:
Bucură-te, lumina celor întunecaţi;
Bucură-te, calea celor rătăciţi;
Bucură-te, al minunilor lui Hristos mai întâiule propovăduitor;
Bucură-te, al patimilor Lui preaalesule mărturisitor;
Bucură-te, că tu singur lămureşti a iadului golire;
Bucură-te, că tu întâi ai vestit popoarelor Învierea;
Bucură-te, cel ce ai cuvântat revărsarea Mângâietorului asupra popoarelor;
Bucură-te, cel ce ai învăţat Evanghelia pe Marcu;
Bucură-te, primul luminător al neamurilor;
Bucură-te, calul lui Hristos cel preaales alergător;
Bucură-te, disc luminos al soarelui;
Bucură-te, urmare a neurmăritului Dumnezeu;
Bucură-te, Petre, apostole!

Condacul al 12-lea

Te bucuri în chip de negrăit întru cele înalte, o, Petre, cu Hristos iubitul învăţător ca un Dumnezeu, fără mijlocire cu Dumnezeu Cel din fire unit, care cu punerea acum stai, şi de slava cea dumnezeiască te umpli cântând neîncetat: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cânţi lui Dumnezeu-Treimii, cu preadulce viersuire, cântarea cea întreit sfântă, Pavele, şi cu duhul, cu cuvântul şi cu mintea, unite fiind, vezi pe minte, pe cuvânt şi pe duh, prin închipuire pe cel dintâi chip, Dumnezeu spre Dumnezeu. Pentru aceea auzi:
Bucură-te, icoană a frumuseţii celei întâi închipuite;
Bucură-te, stăpânirea dogmelor lui Dumnezeu;
Bucură-te, a lumii celei gândite încă o dată descoperire;
Bucură-te, arătare a celor gândite;
Bucură-te, gura cea grăitoare de Hristos, răsuflarea lui Gură de Aur;
Bucură-te, preaîndumnezeită zare a minţii lui Dionisie;
Bucură-te, privitorule al vederilor celor nevăzute;
Bucură-te, auzitorule al graiurilor celor neauzite;
Bucură-te, cel plin de roadele duhului;
Bucură-te, îndestulatule de darurile lui;
Bucură-te, cel prin care Treimea a fost propovăduită;
Bucură-te, prin care Unimea a fost preaslăvită;
Bucură-te, Pavele, apostole!

Condacul al 13-lea

O, preadulce Petre şi preaiubite Pavele, părinţii cucerniciei noastre, primiţi această scurtă cântare, ca pe o gângurire de prunci, şi slavei celei veşnice învredniciţi pe cei ce glăsuiesc: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi iarăşi se zic Icosul 1: Fără de început fiind…, Condacul 1: Pe cei ce împreună cu oamenii…,

Icosul 1

Fără de început fiind cu vremea, început de vreme a luat Făcătorul vremurilor Dumnezeu-Cuvântul şi trimis fiind la noi de la Tatăl, apostol preaales te-a arătat pe tine, Petre. Pentru aceea, cântăm ţie:
Bucură-te, al cetei ucenicilor începătorule;
Bucură-te, al Tainelor lui Hristos tăinuitorule;
Bucură-te, mai mare decât toţi cuvântătorii de Dumnezeu;
Bucură-te, întâiule între iconomii duhului;
Bucură-te, că pe Hristos ţie Tatăl L-a descoperit;
Bucură-te, că pe Acesta adevărat Dumnezeu L-ai propovăduit;
Bucură-te, piatră preanesfărâmată a Bisericii;
Bucură-te, temelie preaîntemeiată a mărturisirii;
Bucură-te, începătura cea puternică a credinţei;
Bucură-te, luminătorul cereştii cunoştinţe;
Bucură-te, cel prin care Hristos S-a slăvit;
Bucură-te, cel prin care Satana s-a ruşinat;
Bucură-te, Petre, apostole!

Condacul 1

Pe cei ce împreună cu oamenii s-au arătat mai înainte, îngereşte cugetând, şi acum cu îngerii fiind, cu cântări îngereşti şi lui Dumnezeu cuviincioase, să lăudăm pe întâistătătorii, ca pe cei ce sunt izbăvitorii sufletelor noastre, cântând: Bucuraţi-vă, Petre şi Pavele, apostolilor!

şi se face otpustul.

mâna care pregetă – alexandru amarfei

degetul mare: cheie-nţelesului;
degetul arătător: stâlp uneori;
mijlociul: binecuvântarea
inelarul: împerechere,
cel mic: priveghere,
şi, nevăzute, înconjurând apucarea,
înalte, din repede, văzduh răsturnat, treptele
sfântă mână-n degete
sfântă cale-n pregete
silind cărămida spre rostiri minunate
eu, excelenţă, ales-am iubirea către lucruri mici
aici
nu atât coada sângerândă a inimii de câine
nevoind să fie pentru sfinte adieri
steag de mătase, cât, mai ales, pe ales
trecerea: rost înotând izvor de lemn
îndemn, aşteaptă un sărut
să-şi soarbă, la miez de nopţi
ciripitul.

Alexandru Amarfei

Iarna regnului – Mihai Nistor

abstract-wolf_00275098

Urlam lupilor privire

Stinsă cu lacăte și chei de boltă

Complet nepotrivite și pe jumătate oarbe

Aval aduse, pradă timpurie a minelor mai noi și neumblate

Odisee de sare îmi șoptea povețe despre ascultare

De-ar potoli urletul ăla!

Hiena naște hiat între viscere și plumbul ochilor

Tulburând neliniștea leului flămând de ape

Adăpost cărui arbore?

Mihai Nistor

Frica – Cristina Olaru

302281_279581148739785_1522433088_n1-e1418505934269Noaptea de sânziene…! Aș putea să scriu despre lucruri frumoase – au fost câteva, dar ceea ce reverberează în mintea mea e o amintire mai pregnantă decât toate. A fost odată ca niciodată o fetiță foarte mică. Avea doar 6 ani și era foarte bolnavă: un astm bronșic agresiv o făcea să nu poată dormi nopțile; putea doar să citească sau să se roage, respirînd cu neînchipuit de mare dificultate. Totuși într-o noapte a adormit. Pentru că ai ei o ungeau cu tot felul de unturi, doar-doar i-or ușura suferința, avea în loc de pijama un cearșaf vopsit bleumarin, cu o gaură la mijloc, prin care scotea un căpușor ciufulit, dar cu niște ochișori foarte vii și veseli. Somnul i-a fost întrerupt de țipetele disperate ale unei femei, pe care cineva o bătea cu sălbăticie. Așa micuță cum era, s-a aruncat la picioarele bărbatului, rugându-l să nu omoare acea femeie. Poate întrucâtva rușinat, bărbatul a lăsat-o. Dar pentru fetiță viața nu a mai fost la fel. Siguranța, pacea și dulceața copilăriei au dispărut pentru totdeauna. Tot timpul era trează, atentă, se supraveghea în tot ce spunea, tot ce făcea. A crescut cu frica pentru viața oamenilor din jurul ei. Boala devenise insuportabilă. Fără a-și dori moartea, ajunsese atât de des în proximitatea ei, încât nici nu se mai temea de ea. Iubea, însă spitalele, cu pereții lor albi, cu perfuziile salvatoare; ba chiar ar fi amânat un pic senzația de ușurare, ca să-i savureze mai profund dulceața. Citea enorm; simțirea și înțelegerea i se armonizau și deveneau din ce în ce mai delicate și mai profunde. Suferința o înnobila, n-o înrăise. O  înțelegere, plină de omenie, o făcea să-și privească semenii cu multă compasiune. Dar fără iluzii – îi văzuse de ce sunt în stare. Ca măsură instinctivă de protecție, ajunsese să radiografieze dintr-o privire fiecare persoană, pentru a-i sesiza potențialul de agresivitate. Apoi, își rafinase cercetarea oamenilor, până la a le sesiza trăsături esențiale de personalitate. Devenise empatică și se conecta uneori atât de mult cu suferința oamenilor, încât își revenea cu greu, ca dintr-o boală. Prelua curajoasă și nechibzuită suferința lor, până când aceasta era s-o doboare. Căuta înțelegere,  comuniune cu oamenii, dar mulți trăiau fără prea multe gânduri și cu greu găsea puntea de comunicare, bogată în semnificații și trăiri, așa cum și-o dorea. Obosită de căutare și într-o descurajare de moment, acceptă să se căsătorească. Măștile cădeau una după alta, dar când acel om, aproape necunoscut, a lovit-o prima oară, se dădea cu capul de pereții băii, în care plângea și urla, deznădăjdută și revoltată că se băgase în cursa căsniciei, într-o relație abuzivă, de care se ferise ca de moarte. Șantaje sentimentale, încercări – mimate – de sinucidere, au făcut-o să mai continue căsnicia aceea, care era clar un fiasco. Ceea ce nu înseamnă că nu a durut, ca atunci când smulgi un plasture de pe rană, când s-a terminat. Să experiezi împărțirea prietenilor a fost unul dintre șocuri. Apoi, distanțarea colegelor, ca nu cumva să fie soțul lor atras de femeia tristă, ce-și căuta locul în Univers; amabilitatea bărbaților, ce se ofereau, consolator. La toate fricile trăite până atunci, s-a adăugat o alta: va avea vreodată o familie normală, un soț iubitor, copii, o casă, pe care s-o iubească, s-o îngrijească? Detesta ochiul critic și aspru cercetător al lumii, care-o judeca, fără a ști nimic din cele întâmplate. Acea familie a primit-o în dar de la Doamne-Doamne, care i-a trimis în cale un om la fel de harnic, de gospodar, de puternic și hotărât. Personalitățile lor aprige s-au armonizat cu greu, iar ea, chiar dacă uneori forța lui fizică îi dădea fiori, nu dădea nici moartă înapoi. Știa că, dacă nu depășește teama de foc din chiar mijlocul lui, nu va scăpa niciodată de ea. Plină de arsuri, dar din ce în ce mai puternică, fata aceea curajoasă s-a ridicat din sclavia fricii și nu a pierdut nici dragostea de oameni, nici privirea tandră și amuzată asupra căutărilor lor. Acea fată sunt eu.

Cristina Olaru

Amelia – Alexandru Povarnă

tumblr_n8q2l5XeB01s27y7ko1_500

ești slabă ca ciuma întinsă

pe corpuri de bătrâne costelive

rotocoale de fum îmi ies pe nări involuntar

ai o frumusețe aproape de leșin

lanțurile de aur cu foc te fac să arăți

imperială, onirică, puternică până la epuizare

toți soldații cu busturi goale te înconjoară și așteaptă semnul

un zâmbet și ochii lascivo-plânși

lupii se agită în cuști pentru un os de calitate

bicepșii tatuați cad toți la pământ supraîncărcați de emoție și durere

vălul alb îți zboară de pe corp și îi acoperă

plângi!

ești tainică și imprevizibilă ca ciuma întinsă

pe corpuri de tineri tatuați

Imortală Amelia…

Alexandru Povarnă

Acatistul Sfântului Grigorie Dascălul, Mitropolitul Ţării Româneşti

sf._grigorie_dascalul

După obișnuitul început:

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

 Troparul Sfântului Grigorie Dascălul, Mitropolitul Ţării Româneşti, glasul al 4-lea:

De dulceaţa gurii tale celei sfinţite se îndulceşte Biserica şi de focul râvnei tale se minunează cetele cereşti, că ostenindu-te în tălmăcirea sfintelor învăţături ale părinţilor celor de demult, ai dăruit turmei tale bucuria cunoaşterii lui Dumnezeu, Sfinte Ierarhe Grigorie.

Condacul 1

Purtătorului de Dumnezeu Grigorie, ierarhul lui Hristos, prinos de mulţumire îi aducem noi, nevrednicii. Celui ce a fost slujitor al adevărului, dascăl al învăţăturii celei mântuitoare şi tâlcuitor al scrierilor Sfinţilor Părinţi, să-i cântăm cu bucurie din adâncul inimii: Bucură-te, Sfinte Grigorie, Ierarhe preaînţelepte!

Icosul 1

Din tinereţe ai fost ales să urmezi Domnului şi să împlineşti cele plăcute Lui, căci de nimic din cele pământeşti nu ţi-ai lipit inima, dorind calea care duce către Împărăţia cerurilor. Pentru aceasta îţi aducem această cântare:
Bucură-te, odraslă de neam binecuvântat;
Bucură-te, cuget curat şi plin de bucurie duhovnicească;
Bucură-te, cel ce ai primit la botez numele Purtătorului de biruinţă, Gheorghe;
Bucură-te, dar sfinţit familiei tale;
Bucură-te, mângâierea bunilor tăi părinţi;
Bucură-te, copilărie ocrotită de sfinţii îngeri;
Bucură-te, că ai crescut sub adumbrirea Duhului Sfânt;
Bucură-te, că Sfânta Fecioară ţi-a fost acoperământ;
Bucură-te, că sfinţii ţi-au fost ocrotitori;
Bucură-te, că de tânăr ai pornit spre nevoinţă;
Bucură-te, că Hristos a voit să locuiască în fiinţa ta;
Bucură-te, că ai urmat calea îngerească;
Bucură-te, Sfinte Grigorie, Ierarhe preaînţelepte!

Condacul al 2-lea

Dacă ai plecat din casa părintească cu binecuvântare şi ai intrat în obştea fraţilor şi monahilor din Lavra Neamţului, sub ocrotirea Maicii Domnului şi povăţuirea Sfântului Paisie, acolo ai căutat neîncetat să urmezi pravila sfântă şi să te hrăneşti din pilda de viaţă a părinţilor îmbunătăţiţi, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

De la începutul vieţii călugăreşti întrarmându-te cu ascultarea şi smerita cugetare, Părinte Grigorie, ai urcat din treaptă în treaptă către înţelegerea tainelor credinţei în Hristos, descoperind noi sensuri ale transfigurării şi îndumnezeirii, pentru care îţi aducem aceste laude:
Bucură-te, doritor de dumnezeiască nevoinţă;
Bucură-te, împlinitor al pravilei călugăreşti;
Bucură-te, râvnitor pentru învăţătura cea dreaptă şi mântuitoare;
Bucură-te, iubitor de înţelepciune duhovnicească;
Bucură-te, desăvârşire a chipului îngeresc;
Bucură-te, întâiule între ucenicii marelui Paisie;
Bucură-te, că te-ai pregătit în şcoala duhovnicească de la Neamţ;
Bucură-te, că plăcerile trupeşti le-ai supus duhului;
Bucură-te, tâlcuitor de texte patristice;
Bucură-te, cunoscător şi împlinitor al scrierilor filocalice;
Bucură-te, iscusit lucrător în via Domnului;
Bucură-te, cel ce te-ai adăpat din izvorul înţelepciunii şi al Sfintelor Scripturi;
Bucură-te, Sfinte Grigorie, Ierarhe preaînţelepte!

Condacul al 3-lea

Cu totul urmând Domnului, fericite Părinte Grigorie, ai risipit norii ispitelor şi grijile lumeşti; cu smerenie ai ales a te nevoi cu postul şi cu rugăciunea, iar inima şi gândul nicicum nu le-ai depărtat de la Hristos, Căruia I-ai cântat: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Văzându-ţi Sfântul Paisie al Neamţului agoniseala cărturărească, te-a rânduit în ceata monahilor tâlcuitori ai scrierilor filocalice, pe care i-ai uimit cu înţelepciunea ta, iluminată de Duhul Sfânt. Împreună cu ei ai lucrat la îmbogăţirea tezaurului de scrieri duhovniceşti, pentru care îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, părinte plin de har şi înţelepciune;
Bucură-te, omul lui Dumnezeu şi credincioasă slugă;
Bucură-te, genunchi plecat la rugăciune şi minte înălţată la cer;
Bucură-te, cel ce în lacrimi de umilinţă ţi-ai scăldat sufletul;
Bucură-te, cel ce te-ai hrănit din ospăţul mântuirii;
Bucură-te, pildă vie monahilor râvnitori;
Bucură-te, cel ce ţi-ai păzit mintea de gânduri viclene;
Bucură-te, cel ce ţi-ai împodobit simţirile cu smerita cugetare;
Bucură-te, cel ce ţi-ai croit drum de lumină prin hăţişul fărădelegilor;
Bucură-te, verhovnic înţelept în ceata monahilor;
Bucură-te, făclierul simţitoarelor deprinderi;
Bucură-te, cel ce ai dobândit rugăciunea inimii;
Bucură-te, Sfinte Grigorie, Ierarhe preaînţelepte!

Condacul al 4-lea

De lumina Sfântului Duh fiind luminat, Sfinte Grigorie, cu îndrăzneală te-ai ridicat împotriva începătoriilor şi stăpânitorilor fărădelegilor acestui veac înşelător şi, izgonind meşteşugirile diavoleşti, ai lucrat, întru nerăutatea inimii, virtuţile creştineşti, cântând Atotputernicului Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Ostenindu-te la tălmăcirea scrierilor filocalice, dreapta credinţă s-a întărit în inima ta, Sfinte, dar ai vărsat din mireasma ştiinţei mântuitoare pe care ai dobândit-o şi în sufletele celor însetaţi după viaţa curată, plăcută lui Dumnezeu, de aceea îţi aducem, cu mulţumire, aceste laude:
Bucură-te, semănător al dumnezeieştilor învăţături;
Bucură-te, luminător al oamenilor credincioşi;
Bucură-te, minte plină de înţelepciune dumnezeiască;
Bucură-te, icoană însufleţită de viaţa cea fără de prihană;
Bucură-te, casă de lumină din lumina lui Hristos;
Bucură-te, slujitorul cel statornic al Preasfintei Treimi;
Bucură-te, părtaş la lucrarea de mântuire a creştinilor;
Bucură-te, aducător de pace în sufletele celor tulburaţi;
Bucură-te, chivot al darurilor dumnezeieşti;
Bucură-te, ostenitor în răspândirea scrierilor sfinte;
Bucură-te, cărturar desăvârşit şi trăitor al filocaliei;
Bucură-te, casnic al lui Dumnezeu şi prieten al sfinţilor;
Bucură-te, Sfinte Grigorie, Ierarhe preaînţelepte!

Condacul al 5-lea

După o vreme ai părăsit şcoala duhovnicească de la Neamţ, minunate Părinte, şi te-ai sălăşluit în Mănăstirea Căldăruşani, pentru a o întări şi înnoi. Întâmpinând şi aici ispite şi greutăţi, nu te-ai despărţit de dragostea Stăpânului Hristos, cântând neîncetat: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Rugăciunea curată şi smerita cugetare ai dobândit, Părinte Grigorie, în ascultarea rânduită ţie de Biserică. Căci, având dar de la Dumnezeu, nu ai încetat a înmulţi talantul dat ţie şi cu osârdie ai lucrat la traducerea cărţilor sfinte şi ai tipărit Vieţile Sfinţilor, plăcuţi lui Dumnezeu. De aceea noi, cei ce ne îmbogăţim sufleteşte de pe urma ostenelilor tale, cu bucurie îţi cântăm:
Bucură-te, cel împodobit de Hristos cu nenumărate daruri;
Bucură-te, cel ce ai înmulţit talanţii sădiţi în sufletul tău;
Bucură-te, cel ce ai mulţumit pururi lui Dumnezeu pentru darurile primite;
Bucură-te, cel ce te-ai adăpat din apa vieţii izvorâtă din Duhul Sfânt;
Bucură-te, vistierie de daruri dumnezeieşti;
Bucură-te, bogăţie duhovnicească împărţită credincioşilor;
Bucură-te, limpede cugetare a înaltei teologii;
Bucură-te, cel ce primeşti în dar şi în dar dăruieşti;
Bucură-te, învăţătorul cel nemitarnic al adevărului;
Bucură-te, povăţuitorul credincioşilor către desăvârşire;
Bucură-te, podoaba Ţării Româneşti şi lauda Căldăruşanilor;
Bucură-te, Sfinte Grigorie, Ierarhe preaînţelepte!

Condacul al 6-lea

Căutând Ghica Voievod monah cărturar şi luminat pentru cinstea de Mitropolit al Ţării Româneşti, a fost inspirat de Duhul Sfânt să te cheme la această înaltă demnitate a Bisericii, pe care ai primit-o cu smerenie, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Trimis al lui Hristos şi urmaş al apostolilor te-ai arătat misiunii încredinţate de Biserică, Ierarhe Grigorie, căci, deşi timpurile erau vitrege, ai înfruntat cu bărbăţie întunecarea lor şi ai început cu pricepere şi răbdare să reînnoieşti Mitropolia Ţării Româneşti şi să aduci pace şi linişte în inimile păstoriţilor tăi, de la care primeşte cântarea aceasta:
Bucură-te, cel ce prin descoperire dumnezeiască ai fost chemat la arhierie;
Bucură-te, Mitropolit şi dascăl al Bisericii din Ţara Românească;
Bucură-te, iubitor de înţelepciune şi teolog iscusit;
Bucură-te, păstorul cel bun şi cap sfinţit al Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, gură din care izvorăşte dulceaţa dumnezeieştilor învăţături;
Bucură-te, toiag păstoresc în care se sprijină poporul cel încercat;
Bucură-te, Mitropolite blând şi fără prihană;
Bucură-te, sarea pământului românesc şi lumina Bisericii;
Bucură-te, întemeietor de şcoală românească;
Bucură-te, înnoitor al pravilelor bisericeşti;
Bucură-te, dascăl al sfintelor învăţături;
Bucură-te, apărător al poporului asuprit;
Bucură-te, Sfinte Grigorie, Ierarhe preaînţelepte!

Condacul al 7-lea

Dascăl te-a numit pe tine poporul cel binecredincios, Sfinte Părinte, că întru toate ai fost pildă, învăţând cu fapta şi cu cuvântul cele plăcute lui Dumnezeu, Căruia Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Mare apărător al dreptei credinţe şi al poporului asuprit te-ai arătat, Sfinte Ierarhe Grigorie, încât ritorii mult grăitori nu pot să spună mulţimea învăţăturilor şi faptelor săvârşite de tine în misiunea de Arhipăstor încredinţată ţie de la Dumnezeu. De aceea, minunându-ne de darurile pe care El le-a sădit în fiinţa ta, te lăudăm zicând:
Bucură-te, cel ce ai întărit Mitropolia Ungrovlahiei;
Bucură-te, rază care ai risipit întunericul necunoştinţei;
Bucură-te, izvor sfinţit din care se adapă turma cea cuvântătoare;
Bucură-te, păstorul cel bun, cel ce ţi-ai pus sufletul pentru oi;
Bucură-te, îndelung-pătimitorule pentru adevăr;
Bucură-te, părinte fără de răutate şi chivernisitor al virtuţilor;
Bucură-te, mărturisitor al Ortodoxiei şi chip al blândeţilor;
Bucură-te, inimă mistuită de dumnezeiescul dor;
Bucură-te, floare înmiresmată a grădinii româneşti;
Bucură-te, surpătorul simoniei şi risipitorul întunericului;
Bucură-te, rugător fierbinte pentru cler şi popor;
Bucură-te, văzătorul dumnezeieştilor vedenii;
Bucură-te, Sfinte Grigorie, Ierarhe preaînţelepte!

Condacul al 8-lea

Credinţa cea dreaptă păzind, calea săvârşind, încărcat de fapte bune, când Preamilostivul Dumnezeu a voit, te-a chemat la Sine, Părinte Ierarhe Preaînţelepte, de la cele vremelnice la cele nepieritoare, aşezându-te în ceata Sfinţilor Ierarhi, unde te îndulceşti de bunătăţile cele cereşti, cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Pe Dumnezeu a-L vedea „faţă către faţă” nu este cu putinţă decât în Împărăţia cea veşnică şi este dat doar celor care au împlinit asemănarea cu El. Acest dar ţi s-a dat ţie, Sfinte Ierarhe Grigorie, de la Hristos, pe Care L-ai slujit cu credinţă în viaţa pământească. De aceea, minunându-ne de încununarea ta în ceruri şi de darurile cu care te-a înzestrat Dumnezeu, îţi cântăm:
Bucură-te, că sufletul tău a fost primit de Hristos;
Bucură-te, că Arhiereul cel veşnic S-a recunoscut în chipul tău şi în lucrarea ta;
Bucură-te, că vezi pururea faţa lui Hristos pe Care L-ai iubit;
Bucură-te, că de la Dumnezeu daruri alese ai primit;
Bucură-te, că te-ai întâlnit în ceruri cu toţi Sfinţii Români;
Bucură-te, că te desfătezi împreună cu toţi Sfinţii Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, podoabă scumpă poporului celui binecredincios;
Bucură-te, bună mireasmă celor cinstitori de sfinţi;
Bucură-te, izvor de har şi binecuvântare pentru creştini;
Bucură-te, liman duhovnicesc pe care se odihnesc credincioşii;
Bucură-te, lauda monahilor înţelepţi şi bucuria cărturarilor;
Bucură-te, rază de lumină pentru tinerii teologi;
Bucură-te, icoană ierarhilor şi călăuză preoţilor;
Bucură-te, cărbune aprins din focul Sfântului Duh;
Bucură-te, candelă nestinsă în Mănăstirea Căldăruşanilor;
Bucură-te, Sfinte Grigorie, Ierarhe preaînţelepte!

Condacul al 10-lea

Tot darul cel dumnezeiesc ai primit de la Dumnezeu în ceruri pentru împlinirea misiunii tale pe pământ. Căci ai fost pentru păstoriţii tăi acelaşi pentru toţi şi diferit pentru fiecare, iar Păstorul cel veşnic, Hristos, S-a recunoscut întru tine şi în faptele tale săvârşite în Biserica Sa, unde ai cântat: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Niciodată nu se va uita lucrarea ta lăsată moştenire Bisericii noastre dreptmăritoare, Sfinte Părinte. Faptele tale de înnoire a Bisericii, scrierile filocalice, tălmăcirile operelor părinteşti, tipărirea vieţilor sfinţilor vor rămâne pururea dar nepreţuit pentru călăuzirea credincioşilor pe calea mântuirii. Mulţumind lui Dumnezeu, Cel minunat întru Sfinţii Săi, îţi aducem aceste laude:
Bucură-te, tezaur duhovnicesc lăsat Bisericii noastre dreptmăritoare;
Bucură-te, ctitor de cultură românească şi universală;
Bucură-te, tălmaci iscusit al scrierilor părinteşti;
Bucură-te, ziditor de biserici şi mănăstiri;
Bucură-te, vistierie nesecată a Bisericii;
Bucură-te, sprijinul orfanilor şi al văduvelor;
Bucură-te, tămăduitorul bolilor nevindecate;
Bucură-te, trup de slavă inundat de Duhul Sfânt;
Bucură-te, luminătorul învăţăceilor şi ajutorul nepricepuţilor;
Bucură-te, dătător de ştiinţă şi putere;
Bucură-te, ştiutorul tainelor dumnezeieşti;
Bucură-te, trandafir al Bisericii româneşti înflorit pentru veşnicie;
Bucură-te, Sfinte Grigorie, Ierarhe preaînţelepte!

Condacul al 11-lea

Bucură-te, Ierarhe prealăudate, care te-ai învrednicit să stai înaintea lui Dumnezeu cel în Treime preacinstit. Roagă-te pentru cei ce cinstesc pe pământ numele tău de vrednică pomenire, ca să ieşim din iureşul ispitelor şi al necazurilor şi să putem cânta, împreună cu tine: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Cuvintele noastre nu pot cuprinde mulţimea faptelor tale minunate pe care le-ai făcut şi le faci când chemăm numele tău, Ierarhe preamilostive. Apără şi păzeşte Biserica noastră şi risipeşte norii eresurilor şi ai primejdiilor ce se oştesc asupra ei, ca să-ţi cântăm:
Bucură-te, Sfinte, cinstit în tot pământul românesc;
Bucură-te, că sfintele tale moaşte izvorăsc tămăduiri;
Bucură-te, că prin tine primim de la Dumnezeu mare milă;
Bucură-te, surpătorul eresurilor din Biserica Ortodoxă;
Bucură-te, cel ce întăreşti credinţa dreptmăritoare;
Bucură-te, odor nepreţuit al culturii româneşti;
Bucură-te, rouă binefăcătoare în seceta ispitelor;
Bucură-te, aducător de roadă şi belşug;
Bucură-te, ajutorul celor lipsiţi şi bogăţia săracilor;
Bucură-te, tămâie bineprimită de Dumnezeu;
Bucură-te, balsam care împrăştie toată durerea;
Bucură-te, pavăza celor din primejdii şi din necazuri;
Bucură-te, Sfinte Grigorie, Ierarhe preaînţelepte!

Condacul al 12-lea

Dăruieşte şi nouă, Sfinte Grigorie, din darurile pe care ţi le-a dat Dumnezeu, ca să putem birui uneltirile vrăjmaşilor şi să risipim norii cei întunecaţi ai păcatelor pentru a merge pe calea adevărului şi a dreptăţii, ca împreună să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Lăudăm nevoinţele tale, fericite Grigorie, Ierarhe al lui Hristos, cinstim lucrarea ta cărturărească, cântăm râvna ta pentru înnoirea Bisericii şi, privind toate faptele vieţii tale pe care le-ai împlinit pe pământ, te rugăm să mijloceşti pentru mântuirea sufletelor noastre şi Împărăţiei cerurilor să ne facem părtaşi, ca să te lăudăm aşa:
Bucură-te, ocrotitor al Bisericii strămoşeşti;
Bucură-te, păzitor al credincioşilor evlavioşi;
Bucură-te, rugător fierbinte pentru poporul românesc;
Bucură-te, pacea sihaştrilor şi bucuria monahilor;
Bucură-te, uşurinţă în marile necazuri ce ne împresoară;
Bucură-te, biruinţă şi ajutor în lupta cu ispitele;
Bucură-te, podoabă şi model al fecioriei;
Bucură-te, scut şi sabie ce curmă nedreptatea;
Bucură-te, solia demnităţii şi a adevărului;
Bucură-te, străjer neadormit al Bisericii Ortodoxe;
Bucură-te, călăuză credincioşilor către Hristos;
Bucură-te, mijlocitor pentru mântuirea noastră;
Bucură-te, Sfinte Grigorie, Ierarhe preaînţelepte!

Condacul al 13-lea

O, întru tot lăudate şi preacinstite Părinte Grigorie, podoaba arhiereilor şi coroana preasfinţită a Ţării Româneşti, cel ce prin belşugul înţelepciunii şi al cunoaşterii ne-ai luminat pe toţi cu scrierile Sfinţilor Părinţi pe care le-ai tălmăcit în limba turmei tale, tinde şi acum mâna ta cea sfântă şi ne binecuvântează pe toţi: pe cei bolnavi îi tămăduieşte, pe cei îndureraţi îi mângâie, pe cei bătrâni îi sprijineşte, pe cei tineri înţelepţeşte-i şi tuturor fii mijlocitor înaintea lui Hristos Dumnezeu, ca împreună să cântăm, în Împărăţia cea neînserată: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice din nou Icosul 1: Din tinereţe ai fost ales să urmezi Domnului…, Condacul 1: Purtătorului de Dumnezeu Grigorie, ierarhul lui Hristos…,

Icosul 1

Din tinereţe ai fost ales să urmezi Domnului şi să împlineşti cele plăcute Lui, căci de nimic din cele pământeşti nu ţi-ai lipit inima, dorind calea care duce către Împărăţia cerurilor. Pentru aceasta îţi aducem această cântare:
Bucură-te, odraslă de neam binecuvântat;
Bucură-te, cuget curat şi plin de bucurie duhovnicească;
Bucură-te, cel ce ai primit la botez numele Purtătorului de biruinţă, Gheorghe;
Bucură-te, dar sfinţit familiei tale;
Bucură-te, mângâierea bunilor tăi părinţi;
Bucură-te, copilărie ocrotită de sfinţii îngeri;
Bucură-te, că ai crescut sub adumbrirea Duhului Sfânt;
Bucură-te, că Sfânta Fecioară ţi-a fost acoperământ;
Bucură-te, că sfinţii ţi-au fost ocrotitori;
Bucură-te, că de tânăr ai pornit spre nevoinţă;
Bucură-te, că Hristos a voit să locuiască în fiinţa ta;
Bucură-te, că ai urmat calea îngerească;
Bucură-te, Sfinte Grigorie, Ierarhe preaînţelepte!

Condacul 1

Purtătorului de Dumnezeu Grigorie, ierarhul lui Hristos, prinos de mulţumire îi aducem noi, nevrednicii. Celui ce a fost slujitor al adevărului, dascăl al învăţăturii celei mântuitoare şi tâlcuitor al scrierilor Sfinţilor Părinţi, să-i cântăm cu bucurie din adâncul inimii: Bucură-te, Sfinte Grigorie, Ierarhe preaînţelepte!

şi se face otpustul.

Rugăciunile Sfântului Efrem Sirul către Maica Domnului. Rugăciunea a patra către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

119761_icoana-dintr-un-lemn-co

im3270Stăpâna mea, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, cu Dar dăruită a lui Dumnezeu Născătoare, prea binecuvântată, de Dumnezeu Dăruită Maică a lui Dumnezeu, încăperea Dumnezeirii Unuia-Născut Fiu al Tatălui Celui fără de moarte și nevăzut, scaunul în chipul focului, mai preaslăvită decât cei în patru chipuri, preacurată, prea nevinovată, prea nepângărită, prea fără de prihană, prea lăudată, prea nestricată, preafericită, prea nevătămată, preacinstită, întru tot binecuvântată, prea pomenită, prea dorită; fecioară cu sufletul și cu trupul, și cu mintea; jilțul Împăratului Celui ce este pe Heruvimi; ușă cerească prin care cei de pe pământ la ceruri alergăm; Mireasa lui Dumnezeu, prin care cu Dânsul ne-am împăcat; minune neînțeleasă, auzire netâlcuită, arătare a Dumnezeieștii taine celei ascunse, apărătoare cu totul nebiruită, sprijin tare, izvor de viață primitor, noian neîmpuținat și nedeșertat al Dumnezeirii și negrăitelor daruri și hărăziri, înălțime mai înaltă decât cereștile și netrupeștile Puteri, adânc necercat al înțelegerilor celor ascunse, slava și cinstea cea de obște a firii, dăruirea tuturor celor bune; cea, după Sfânta Treime, Stăpâna tuturor făpturilor; cea, după Mângâietorul, altă mângâietoare și, după Mijlocitorul Hristos, mijlocitoarea a toată lumea; căruța Soarelui Celui gândit, primitoarea Luminii celei adevărate, care luminează pe tot omul ce vine în lume, ceea ce porți în brațe pe Cel Ce poartă toate cu cuvântul gurii Lui, îmbrăcămintea cea neîntinată a Celui Ce Se îmbracă cu lumina ca și cu o haină; podul a toată lumea, care la Cerul cel mai presus de lume ne sui pe noi; cea mai presus decât Heruvimii, mai preaslăvită, fără de asemănare, decât Serafimii și mai cinstită decât toată zidirea; strălucirea Îngerilor, mântuirea oamenilor; cea care la Cer ne sui pe noi; Maica și roaba Soarelui Celui neapus, raza zilei celei adevărate și tainice, adâncul necurmatei iubiri de oameni a lui Dumnezeu, cea mai cinstită decât Raiul, pământul cel sfânt al făgăduinței, carul cel Dumnezeiesc al Darului, întărirea și sprijinirea cea prea tare a credinței celei adevărate, locul cel prea desfătat al Celui Neîncăput; vița cea adevărată, care pe Rodul Vieții L-ai purtat; măslinul cel prea roditor, care veselești sufletele credincioșilor; acoperământul cel a toată lumea, ușa cinstitei taine celei mai presus de minte; împlinirea darurilor celor treimice, ca aceea ce porți vrednicia cea de-a doua, după Dumnezeire; fulger care strălucești sufletele credincioșilor, împăcarea păcătoșilor, întemeierea celor așezați, chemarea înapoi a celor ce cad, deșteptarea trândavilor, vârtutea celor ce bine sporesc, unirea la un gând a Bisericii, buna nororcire a oștilor, dăruirea tuturor celor bune, buna așezare a cetăților, pacea lumii, răbdarea nevoitorilor, bărbăția pătimitorilor, comoara vieții celei nestricăcioase, nor care aduci ploaia cea cerească celor de pe pământ, făclia Luminii Celei neapropiate; scara cea înălțată, pe care Îngerii cei cerești s-au pogorât către noi, limanul celor înviforați, bucuria celor necăjiți, folositoarea celor nedreptățiți, mângâierea celor ce plâng, ajutorul celor neajutorați, întărirea celor neputincioși, sprijin celor osteniți, toiag al orbilor, povățuitoarea cea mântuitoare a celor rătăciți, apărarea cea întemeiată a celor din nevoi.

Chivot sfânt, prin care ne-am mântuit de potopul păcatului; rug nears, pe care te-a văzut Moisi, de Dumnezeu văzătorul; cădelniță de aur, întru care Cuvântul, aprinzând trupul, toată lumea de bună mireasmă a umplut-o și învinuirile neascultării de tot le-a ars; tablă de Dumnezeu scrisă, sfeșnic cu șapte lumini, a căruia strălucire a covârșit razele soarelui; cort sfânt, pe care Veseleil Cel duhovnicesc, Hristos, l-a zidit cu prea înțelepciune și sălaș al Său l-a făcut; căruța cea împărătească, năstrapă de mană primitoare, grădină încuiată; izvor pecetluit, ale căruia ape curate și limpezi adapă toată lumea; toiag al lui Aaron, cel cu sfințenie odrăslit; lână de rouă purtătoare a lui Ghedeon; carte de Dumnezeu scrisă, prin care zapisul lui Adam s-a rupt; munte al lui Dumnezeu, muntele cel sfânt în care Domnul bine a voit să locuiască; rădăcină sfântă din Iesei; cetatea lui Dumnezeu, pentru care preaslăvite s-au grăit, după cum zice David.

Dezlegarea întristării; izbăvirea robiei; îndumnezeirea muritorilor; cea prea frumoasă cu firea și de toată prihana neprimitoare; ceea ce la Libanul fecioriei te sui și lumea o umpli de buna mireasmă a mirului, din care dulceața curgând, amărăciunea cea de demult a lemnului a îndulcit-o; ceea ce pe toată ființa Dumnezeirii, înfricoșat ai încăput-o; dăruirea cea mai înaltă decât toată cinstea și podoaba cea preacinstită a tuturor bunătăților; pat al lui Solomon, pe care te înconjură șaizeci de puternici, adică graiurile Scripturii celei de Dumnezeu insuflate; loc de lumină încăpător, dintru care razelele mântuirii au strălucit lumii; mărturia înfricoșatei iconomii; sălășluirea cea frumoasă a dumnezeieștii împreună-pogorâri; împăcătoarea lumii; curățitoarea noastră și adăpostirea; darul cel prea dorit al tuturor celor bune.

Clește de văpaie purtător, pe care te-a văzut marele între Prooroci, Isaia; munte umbrit cu fapte bune, pe care mai înainte te-a văzut Avacum; munte netăiat al lui Daniil; ușă care cauți spre răsărituri, a lui Iezechil; raiule preasfinte din Eden; pom de viață purtător, care aduci rod prea frumos și prea dulce; măr cu bun miros; trandafir dulce mirositor; floare nevestejită; crin prea alb; carte pecetluită, pe care nimeni nu poate să o citească; închipuirea cea nescrisă a fecioriei; vederea Proorocilor cea cinstită; veșmântul cel de Dumnezeu împistrit; porfira cea de Dumnezeu țesută; împlinirea cea prea arătată a toată proorocia; gură netăcută a Apostolilor; îndrăznire nebiruită a purtătorilor de chinuri; întărirea împăraților; lauda preoților, iertarea greșiților, înduplecarea Dreptului Judecător, ridicarea celor căzuți, zidirea cea de a doua oară a sufletului și a trupului meu; dorirea lumii.

Mântuirea mea, mângâierea mea, viața mea, lumina mea, nădejdea mea, răcorirea mea, dulceața mea, scăparea mea; acoperământul, tăria sufletului meu, veselia, îndulcirea, zidul, adăpostirea, îngrădirea cea tare, arma, sprijinul, slava, suflarea mea, ocrotitoarea, mijlocitoarea, alinarea, cercetarea, lauda, pacea, vârtutea, umblarea, cântarea, hrana, veșmântul, bucuria, blagoslovenia, ancora, îndestularea, roua, încuviințarea cea cinstită, sfințenia, mărirea, izbăvirea; mângâierea scârbelor mele; ajutorul deznădăjduirii mele; luminarea și sfințenia sufletului meu; izbăvirea de păcatele mele; îndulcirea și îmbunarea sufletului meu cea de la Dumnezeu; picătura cea de Dumnezeu izvorâtoare a inimii mele celei uscate; făclia cea prea strălucită a sufletului meu celui întunecat; îmbrăcarea goliciunii mele; încetarea suspinurilor mele; prefacerea primejdiilor mele; înfrânarea, curăția, bărbăția, întreaga înțelepciune, podoaba faptelor bune, slobozenia mea, limanul, comoara, neguțătoria cea cu adevărat veșnică, statornica pocăință, înălțarea, buna sănătate, frumusețea, tăria, buna sfătuire, priceperea, bucuria, strălucirea mea.

Doamna mea și, către Dumnezeul meu, neadormită și ne-rușinată înainte-stătătoare. Vezi credința mea și dorirea mea cea după Dumnezeu și – ca una ce ai împreună-pătimire și putere, ca o Maică a lui Dumnezeu, Celui Singur bun și milostiv – primește sufletul meu cel prea ticălos și învrednicește-l pe dânsul, prin mijlocirea și sprijinul tău, părții celei de-a dreapta a Unuia-Născut Fiului tău și odihnei aleșilor și Sfinților Lui că nu am alt ajutor afară de tine, nici sprijin. Spre tine nădăjduind, să nu rămân deșert. Întru tine mă laud; să nu-ți întorci, pentru multele mele păcate și fărădelegi, fața ta de la mine, nevrednicul robul tău; că ai voirea și puterea, ca ceea ce pe Unul din Treime negrăit L-ai născut. Ai cu ce să-L pleci, ai cu ce să-L îndupleci: mâinile cu care negrăit L-ai purtat pe Dânsul, sânul cu care L-ai alăptat; de scutece, adu-I aminte; de creșterea ce din pruncie. Cu ale tale, pe ale Aceluia amestecă-le: Crucea, Sângele, rănile prin care ne-am mântuit, prin care ne-am proslăvit: Deci să nu îți depărtezi ocrotirea ta de la mine; ci ajută-mi și acoperă-mă, și fii lângă mine totdeauna; că Se veselește Unul-Născut Fiul tău de cei ce se roagă ție; îndatorat Îl ai pe Dânsul, Cel Ce a zis: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta”; și cu mult mai vârtos Însuși, Cel Ce a voit a Se număra între robi, va păzi Darul și porunca Sa către tine, ceea ce I-ai slujit Lui la negrăita naștere; Pentru aceea, Se și bucură de rugăciunile tale, ca pe a Sa slăvire a ta o socotește și, după datorie, împlinește cererile tale; numai să nu mă treci cu vederea pe mine, cel nevrednic; nici faptele mele cele necuvioase să curme dinspre mine mila ta cea nemăsurată.

Născătoare de Dumnezeu, tu ești numele meu cel prea dorit; că nici un semn de biruință nu este mai tare decât ajutorul tău. Că tu ai șters toată lacrima de la toată fața pământului; tu ai umplut zidirea de tot felul de faceri de bine. Pe cele cerești, le-ai veselit, pe cele pământești, le-ai mântuit; zidirea ai împăcat-o, pe Ziditor, L-ai milostivit; pe Îngeri, i-ai plecat, pe oameni i-ai înălțat; între cele de sus și cele de jos, prin sine-ți ai mijlocit; ai prefăcut și ai schimbat prea bine totul întru ce-i mai bun. Prin tine, semnele cele nemincinoase ale învierii noastre le ținem; prin tine, Împărăția cea cerească nădăjduim să o dobândim. Pe tine, sprijin spre mântuirea noastră te-am câștigat, pe tine te avem apărătoare spre ajutor, pe tine te-am dobândit gură a dării noastre de răspuns, pe tine te aducem laudă a nădejdii noastre, pe tine, mulțimea creștinilor te are zid prea tare; tu încuietorile Raiului le-ai deschis; tu ne-ai pregătit pe noi a călători la Ceruri; tu ne-ai împrietenit cu Fiul tău și Dumnezeu. Prin tine, singură preacurată, toată slava, cinstea și sfințenia de la însuși Adam cel dintâi și până la sfârșitul veacului, Apostolilor, Proorocilor, Mucenicilor, Drepților și celor smeriți cu inima, s-a făcut și se face, și se va face; și de tine se bucură, ceea ce ești cu Dar dăruită, toată zidirea; și eu mă bizuiesc întru tine, cea care cu adevărat ai născut după trup pe Dumnezeu Cel adevărat, Căruia Se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, împreună cu Cel fără de început al Lui Părinte Și cu Preasfântul și bunul, și de viață Făcătorul Lui Duh, acum și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunile Postului Mare, Editura Egumenița, Galați, pp. 133-142.

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Sfânta Mănăstire Dintr-un Lemn

Meditații despre Maica Domnului – Păr. Arsenie Papacioc

Maica-Domnului-indurerata Cuviosul-Arsenie-bis.-grigore-alexandrescu-15x15-cm-acryl-2011

“Maica Domnului se simte, cred, mai bine printre oameni necăjiţi, slabi şi prigoniţi în orice fel decât s-ar simţi înconjurată de îngeri. Maica Domnului jertfeşte mereu, suferă mereu şi cred că se luptă chiar şi cu dreptatea divină apărând pe neputincioşii care o cer în ajutor. Iubeşte peste închipuire de mult şi fără de alegere şi pe cei ce sunt răi şi chiar şi pe cei nepăsători.

Nici un păcătos, oricât de mare ar fi, să nu se piardă, dacă Maica Domnului îl apără.

O, fericită încredere! O, scăpare sigură! Maica lui Dumnezeu este Maica mea. Cu câtă siguranţă aşadar trebuie să nădăjduim, dacă mântuirea noastră atârnă de voinţa unui Frate atât de bun şi a unei Mame atât de îndurătoare.

Maica Domnului ne iubeşte mult. Ea vede în noi preţul morţii lui Iisus Hristos. Maica Domnului ne doreşte lucruri mai mari decât ne dorim noi înşine.

Ea se arată cu inima largă chiar şi faţă de aceia care, fie din nepăsare sau din nerecunoştinţă, aleargă rar la dânsa. Dar cu cât mai generoasă va fi ea cu aceia care neîncetat îi cerşesc ajutorul? Aceştia nu numai că sunt iubiţi mult, dar chiar sunt slujiţi de dânsa.

Maica Domnului ne răpeşte inimile. Aş vrea să am toate inimile sfinţilor şi ale îngerilor pentru a iubi pe Maica Domnului. Şi oricât ar iubi-o cu toată puterea lor îngerii cerului şi pământului, cu toată sfinţenia lor, nu vor ajunge să o iubească cât îi iubeşte ea.

Un păcătos a spus Maicii Domnului: “Arată-te, că-mi eşti mamă!” iar Ea îi răspunse: “Arată-te şi tu, că-mi eşti fiu!”. Prin păcatele noastre supărăm pe Maica Domnului care ne este mamă.

Haideţi să-i arătăm şi noi că-i suntem fii.

(…) Daţi-vă seama că destinul întregii omeniri depinde de cuvântul Fecioarei Maria libere: “Fie mie după cuvântul Tău.” (Luca 1, 15). Şi s-a schimbat destinul întregii omeniri, şi chiar al lui Dumnezeu în lume.

Maica Domnului este o femeie care a deschis porţile fericirii, libertăţii şi veşniciei în lume. Maica Domnului reprezintă neamul omenesc.

Femeia trebuie preţuită, să ştiţi, pentru că mai întâi ne reprezintă o femeie în împărăţia cerurilor: Maica Domnului. Te cutremuri, ţi-e şi frică să vorbeşti comparând-o pe ea cu oamenii!”

Rugămințile unui copil către părinții săi – Iulia-Cristina Uta

1484391_344051545785567_3574943172907139210_nMami şi tati au divorţat. Poate că va fi mai bine aşa. În ultima perioada era din ce în ce mai greu…Se certau în fiecare săptămâna….tati dormea pe canapea, pleca dimineaţă devreme la serviciu, venea târziu acasă, iar mami era tot timpul nervoasă. Nu-mi mai citea poveşti, mă jucăm singur din ce în ce mai des. Nu mai mergeam toţi trei în parc sau la teatru…nu ştiam dacă erau supăraţi din cauza mea…nu ştiam dacă mă mai iubeau…

A venit şi divorţul. Într-o zi m-a adus buni de la şcoală şi am văzut că nu mai erau lucrurile lui tati în casă. Când am întrebat-o pe buni, mi-a răspuns că tati a plecat, dar îl voi vedea sâmbătă. De ce a plecat? Unde a plecat?
Mami nu mai este nervoasă, doar tristă…

Mi-e dor de tati…

Procesul în instanţa nu rezolva conflictele de familie, nu face decât să le perpetueze în cel mai bun caz, sau se le acutizeze în cel mai rău caz. O viaţă liniştită post-divorţ pentru familia respectivă presupune descărcarea părţilor de stările negative: frustrări, resentimente, furie, încrâncenare, durere, panică, trădare, rănire, dorinţa „să sufere şi el aşa cum am suferit/sufăr şi eu”, răzbunare, etc. Cum să te uiţi detaşat la celălalt (pe care îl consideri responsabil de tot ceea ce simţi acum) şi să te porţi civilizat când tu suferi? Medierea divorţului este una din modalităţile prin care cei doi părinţi pot să se elibereze de povara emoţiilor negative pe care le au unul faţă de celălalt astfel încât să se detaşeze şi să evite implicarea copilului în suferinţă lor.

Regulile de mai jos sunt preluate dintr-un material care circulă în limba engleză, tradus în limba română de colectivul ARPCC (mi-am permis să corectez traducerea acolo unde era nevoie):

Dragă mama şi tată, sunt doar un copil, aşa că va rog:

1. Nu vorbiţi urât unul despre celălalt. Mă simt de parcă aş fi rupt în două! Şi de asemenea mă simt prost!

2. Nu vorbiţi urât despre prietenii sau rudele celuilalt. Lăsaţi-mă să îmi pese de altcineva chiar dacă vouă nu vă place!

3. Nu vorbiţi despre divorţ sau alte lucruri de adulţi în faţă mea. mă simt rău din cauza asta! Va rog să nu mă amestecaţi în aceste treburi!

4. Nu vorbiţi despre pensia de întreţinere. Mă simt vinovat sau de parcă aş fi un obiect, nu copilul vostru!

5. Nu mă faceţi să mă simt prost pentru faptul că m-am simţit bine cu celălalt părinte. Mă face să îmi fie frică să va mai împărtăşesc din gândurile şi emoţiile mele!

6. Nu îmi interziceţi vizitele şi nu mă împiedicaţi să vorbesc cu celălalt părinte la telefon. Mă face să fiu foarte supărat!

7. Nu îmi întrerupeţi timpul petrecut cu celălalt părinte prin apeluri dese sau prin planificarea altor activităţi atunci când ar trebui să fim împreună.

8. Nu va certaţi în faţă mea sau la telefon atunci când pot să va aud. Îmi întoarce stomacul pe dos!

9. Nu-mi cereţi să spionez pentru voi când sunt în casa celuilalt părinte. Mă face să mă simt neloial şi necinstit.

10. Nu-mi cereţi să ţin secrete faţă de celălalt părinte. Secretele îmi produc stres!

11. Nu mă întrebaţi despre viaţă celuilalt sau despre cum ne-am petrecut timpul împreună. Mă simt prost. Lăsaţi-mă să va spun din proprie iniţiativa.

12. Nu-mi cereţi să-i transmit celuilalt părinte mesaje verbale. Ajung să fiu foarte stresat din cauza reacţiei lui. Aşa că te rog să îl suni, să-i laşi un mesaj la serviciu sau să îi trimiţi un mail.

13. Nu-mi cereţi să îi dau celuilalt mesaje scrise din partea voastră sau să le puneţi în rucsacul meu. La fel de prost mă simt.

14. Nu-l învinovăţi pe celălalt pentru divorţ şi nici pentru lucrurile care merg prost în viaţă ta

Șterge

Previzualizare

. Mă simt îngrozitor! Pentru că asta mă face să îi iau apărarea în faţă atacului tău. Alteori îmi pare tare rău pentru tine şi atunci îmi doresc să te protejez….eu nu vreau decât să fiu copil, aşa că te roooog, nu mă mai pune la mijloc!

15. Lăsaţi-mă să-mi iau lucruri la cealaltă locuinţa atâta timp cât le aduc înapoi cu mine. Altfel simt că mă trataţi de parcă aş fi un obiect.

16. Realizaţi că am două case, nu una. Nu are importantă cât timp îmi petrec în cealaltă parte.

17. Nu mă trataţi ca şi cum aş fi adult, îmi provoacă prea mult stres. Vă rog să găsiţi un prieten sau să mergeţi la un terapeut cu care să vorbiţi.

18. Vă rog să nu vă ignoraţi reciproc şi să nu staţi în capete opuse ale camerei în timpul orelor de clasă sau a activităţilor de sport. Mă întristează. Va rog să va purtaţi ca nişte părinţi şi să fiţi civilizaţi unul cu celălalt, chiar dacă o faceţi doar pentru mine.

19. Nu faceţi presiune asupra mea (folosind vina) ca să mă faceţi să vă iubesc mai mult în detrimentul celuilalt. Mă simt de parcă aş fi rupt în două.

20. Lăsaţi-mă să vă iubesc pe amândoi şi să vă văd pe fiecare dintre voi cât de des se poate! Fiţi flexibili chiar şi atunci când nu este vorba de programul obişnuit.
Dacă aveţi întrebări, nu ezitaţi să mă contactaţi la 0745.548.400.

Autor Mediator Iulia-Cristina Uta

Sursa articolelor:

                https://unfilolog.wordpress.com/2014/10/16/mediere-program-minor/         https://plus.google.com/+IuliaCristinaUtaMediatorBucuresti/posts

Mai multe informații despre Doamna Mediator Iulia-Cristina Uta:

http://mediator-in-bucuresti.ro/mediator-divort-minori-familie.html

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Onufrie cel Mare – 12 iunie

onufrie11

Troparul Sfântului Cuvios Onufrie cel Mare, glasul al 4-lea:

Dumnezeul părinţilor noştri, Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu îndepărta mila Ta de la noi; ci pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.

Cântarea 1, glasul al 2-lea

Irmosul: Veniţi popoare să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui Ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul, pe care l-a slobozit din robia Egiptenilor, că S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Onufrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lepădând slava cea nestatornică a lumii şi cu totul sălăşluind întru tine pe Hristos, mărite, după vrednicie ai dobândit bucuria Lui, pururea pomenite Onufrie.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Onufrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cugetând în Legea lui Hristos, mărite, prin virtuţi te-ai arătat pom al vieţii plin de rod, punând înainte prin isprăvile tale harul tămăduirilor celor dumnezeieşti.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Casă a înţelepciunii ai fost cunoscută, Preacurată, căci din curate sângiurile tale luând Dumnezeu Trup şi răbdând Cruce, ne-a împărtăşit pe noi cu nepătimirea.

Cântarea a 3-a

Irmos: Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel Ce prin lemn ai omorât păcatul şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, ale celor ce Te lăudăm pe Tine.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Onufrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Te-ai plecat jugului lui Hristos, Sfinte Onufrie, dorind să vorbeşti cu El în pustiuri neumblate şi să te îndulceşti de frumuseţea cea dumnezeiască a slavei Lui.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Onufrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminându-te pe sine cu lumina cunoştinţei, după ce ai risipit norul patimilor în lespezile inimii tale, ai primit legea nepătimirii, părinte.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu picătura rugăciunii tale prin milostivire, stinge văpaia sufletului meu, Născătoare de Dumnezeu Pururea Fecioară, adăpându-mă cu izvorul milostivirii.

Irmosul: Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel Ce prin lemn ai omorât păcatul şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, ale celor ce Te lăudăm pe Tine.

Cântarea a 4-a

Irmosul: Auzit-am, Doamne, auzul rânduielii Tale şi Te-am preaslăvit pe Tine, Unule, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Onufrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tot timpul fiind întărit de Hristos, ai risipit întreitele valuri ale demonilor ca o spumă, Părinte Onufrie.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Onufrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un nebiruit răbdând cu tărie în călduri şi în geruri, ai stricat luptele demonilor.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Răutatea sufletului meu depărtând-o cu strălucirea Fiului tău, Născătoare de Dumnezeu, împreunează-mă pe mine cu mântuirea.

Cântarea a 5-a

Irmosul: Dătătorule de lumină şi Făcătorul veacurilor, Doamne, întru lumina poruncilor Tale povăţuieşte-ne pe noi, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu ştim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Onufrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu totul jertfindu-ţi gândul Celui Ce pentru noi a suferit moartea pe cruce, după vrednicie te-ai făcut părtaş şi împreună-moştenitor slavei Lui.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Onufrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făcându-te pe sine locaş cu totul luminos de virtuţi, cuvioase, lămurit străluceşti cu razele luminoase ale dumnezeieştilor minuni, Preafericite Onufrie.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Născătoare de Dumnezeu, Preacurată, Ceea ce ai născut pe Dătătorul de bine Hristos, tămăduieşte-mă, Fecioară, cu milostivirea ta pe mine, care sunt cutremurat acum de întreitele şi viclenele valuri ale patimilor.

Cântarea a 6-a

Irmos: De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat: din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Onufrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îndreptându-te cu vânturile Duhului, ai ajuns la limanul cel lin, lepădând greutatea trupului prin înfrânare, Cuvioase Onufrie.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Onufrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu dumnezeiască însuflare îndumnezeindu-te, te-ai făcut înger pământesc, căci ai râvnit vieţuirii lui Ioan şi a lui Ilie, Preafericite Onufrie.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ceea ce ai născut Bucuria, dă-mi dezlegare de păcate mie celui ce sunt chinuit de patimi şi mă împiedic în greşeli, Preacurată.

Irmosul: De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat: din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Căutând cele de sus…

Stea luminoasă te-ai arătat călugărilor, precum raza noaptea luminează marginilor, aşa părinte, ai strălucit întru pustnicie ca soarele. Pentru aceasta, Sfinte Onufrie, nu înceta să te rogi pentru noi toţi.

CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Credinţa lui Hristos…

Lumină înţelegătoare şi cerească înlăuntrul în inima ta primind, vas prealuminat te-ai arătat nestricatei Treimi şi har de tămăduiri ai primit, strigând: Aliluia. 

Cântarea a 7-a

Irmosul: Chipul cel de aur în câmpul Deiera fiind cinstit, cei trei tineri au defăimat porunca cea fără de Dumnezeu şi fiind aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Onufrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ogorându-ţi sufletul cu plugul rugăciunii, Sfinte Părinte Onufrie şi semănând înfrânarea, ai secerat spicul curăţiei, în care petrecând, fericite, împreună cu îngerii strigai: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Onufrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Depărtatu-te-ai pe sine, Cuvioase Părinte Onufrie, de hrana cea lumească şi vieţuind în pustietăţi, ai primit pâine cerească, căci aveai pe Hristos, Dătător de pâine, Căruia cu veselie strigai: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Taina cea dumnezeiască a naşterii tale, Preacurată, minunează şi pe oameni şi pe îngeri; căci tu Singură, Preacurată, ai născut fără sămânţă pe Cuvântul, Care S-a făcut trup pentru milostivire, prin Carele mântuindu-ne strigăm: Binecuvântată eşti Ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup.

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Dumnezeu, Carele S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti şi văpaia în răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Onufrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu lumina Duhului lămurit luminându-ţi gândul, ca un luminător, Preafericite Onufrie, străluceşti razele privirilor şi luminile tămăduirilor, pentru cei ce preaînalţă pe Hristos în veci.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Onufrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu dumnezeiască putere cunoscându-te pururea puternic, cuvioase, surpând semeţia demonilor, lămurit ai supus firea dobitoacelor celor necuvântătoare, strigând: pe Tine, Hristoase, Te preaînălţăm în veci.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca un nor luminos, porţi în braţele tale Maică pe Soarele Hristos, Cel mai presus de dumnezei, prin Care luminând întunericul patimilor sufletului meu, fă-mă să strălucesc cu lumina nepătimirii, Născătoare de Dumnezeu.

Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe Dumnezeu, Carele S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti şi văpaia în răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a

Irmos: Pe Dumnezeu, Cuvântul cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare în stricăciune, din Sfânta Fecioară în chip de negrăit Întrupându-Se pentru noi credincioşii, cu un gând întru laude Îl slăvim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Onufrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu focul dragostei lui Dumnezeu ai ars desfătările trupului şi împodobindu-ţi sufletul, ca o stea ai strălucit în pustiu, lămurit luminând toată lumea cu razele vieţii tale şi cu lumina tămăduirilor, părinte.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Onufrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu totul fiind unit cu Dumnezeu prin dragoste, te-ai făcut părtaş împărăţiei Lui şi ai primit desfătarea şi pârâul vieţii şi ceata celor ce prăznuiesc şi bucuria cea neîmbătrânitoare, de trei ori fericite Părinte Onufrie.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Onufrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu ostenelile sihăstriei şi prin sudoarea trudelor tale având pe Dumnezeu bineîmblânzit, îm blânzeşte-ni-L acum pentru noi toţi, care te tăudăm, izbăvindu-ne de primejdii şi de patimi şi de nevoi, înţelepte Părinte Onufrie, pururea pomenite.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Avându-te pe tine, Născătoare de Dumnezeu, ca pe o Singură Părtinire şi Putere şi Zid şi Turn întărit, biruiesc năvălirile vrăjmaşilor şi înecările patimilor. Căci mi-am pus nădejdile totdeauna în tine, Care Singură mă izbăveşti pe mine de stricăciune.

Irmosul: Pe Dumnezeu, Cuvântul cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare în stricăciune, din Sfânta Fecioară în chip de negrăit Întrupându-Se pentru noi credincioşii, cu un gând întru laude Îl slăvim.

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină…

Depărtatu-te-ai, cuvioase şi în pustiuri lămurit ai petrecut pururea, aşteptând pe Domnul să te mântuiască de rele. Pentru aceea bineplăcând Stăpânului, preafericite, ai primit împărăţia cerului cea neîmbătrânitoare, în care acum petrecând, adu-ţi aminte de cei ce te cinstesc pe tine. 

Iar de va fi Post:

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1.Podobie: Mormântul Tău…

Povăţuieşte-ne la calea pocăinţei pe noi cei ce ne abatem pururea la calea răutăţilor şi mâniem pe Preabunul Dumnezeu, Ceea ce eşti Neispitită de nuntă, Binecuvântată Marie, Scăparea oamenilor celor deznădăjduiţi, Locaşul lui Dumnezeu. 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1.Podobie: Mormântul Tău…

Văzându-Te, Hristoase, Maica Ta cea Preacurată, mort pe Cruce întins, striga: Fiul meu, Cel Ce eşti împreună fără de început cu Tatăl şi cu Duhul, ce este această de negrăit a Ta rânduială, prin care ai mântuit înţeleaptă zidire a mâinilor Tale celor Preacurate.

Sursa: http://acvila30.ro/canon-de-rugaciune-catre-sfantul-cuvios-onufrie-cel-mare-12-iunie/

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Petru Athonitul – 12 iunie

 sf-cuvios-petru-atonitul-2

Troparul Sfântului Cuvios Petru Atonitul, glasul al 4-lea:

Dumnezeul părinţilor noştri, Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu îndepărta mila Ta de la noi; ci pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.

Cântarea 1, glasul al 2-lea

Irmosul: Veniţi popoare să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui Ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul, pe care l-a slobozit din robia Egiptenilor, că S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Alt nou Petru Biserica astăzi ne pune nouă înainte, strălucind cugetele noastre cu dumnezeiască pomenirea ta, părinte preafericite.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De stricăciunea patimilor curăţindu-ţi ochii minţii, cuvioase, lămurit ai văzut neasemănata frumuseţe a împăratului Hristos, Cel Ce te-a mărit pe tine.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Strălucind întru tine, preafericite, neînserarea Dumnezeirii celei în Trei Sori, te-a făcut lumină şi încăpere curată a dumnezeiştilor daruri, părinte de Dumnezeu înţelepţite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce pentru noi din tine, Fecioară, S-a îmbrăcat cu o menirea prin covârşirea bunătăţii, a preaslăvit cetele cuvioşilor, cele ce L-au iubit pe EL.

Cântarea a 3-a

Irmos: Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel Ce prin lemn ai omorât păcatul şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, ale celor ce Te lăudăm pe Tine.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Omorându-ţi pe pământ mădularele, cuvioase, prin îndumnezeitele cugetări ţi-ai învieţuit sufletul tău şi ai câştigat viaţa veşnică şi strălucirea.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca cel ce bine ai vieţuit, te-ai împreunat, preafericite, cu cetele cele de sus petrecând în linişte şi în dumnezeiasca frumuseţe strălucind.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

În munţi, înţelepte, ascunzân du-te, te-ai depărtat de adunarea cu oamenii şi toată mintea ţi-ai întraripat spre cereştile frumuseţi, veselindu-te.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cunoscându-te pe tine, Fecioară, Palat vesel al Fiinţei Celei de negrăit, după datorie te mărim, cei ce ne-am mântuit prin naşterea ta, Preacurată.

Irmosul: Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel Ce prin lemn ai omorât păcatul şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, ale celor ce Te lăudăm pe Tine.

Cântarea a 4-a

Irmosul: Auzit-am, Doamne, auzul rânduielii Tale şi Te-am preaslăvit pe Tine, Unule, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În munţi şi în peşteri, înţelepte, petrecând şi dumnezeieşti suişuri în inimă punând, toate izbucnirile patimilor le-ai uscat cu dumnezeiescul har.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De arcurile demonilor şi de săgeţi şi de curse cu desăvârşire ai scăpat, fiind acoperit cu pavăza credinţei, cuvioase şi cu frica Domnului fiind păzit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Văzând zdrobit sub picioarele tale pe vicleanul şi vrednicul de râs balaur, pe cel ce cu cruzime se îngâmfa, Părinte Petre, Preafericite, slavă Domnului înălţăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Născându-Se Domnul dintru tine, Doamnă cu totul fără prihană, a mântuit lumea de stăpania vrăjmaşului şi a mărit pe toţi cuvioşii, ca pe cei ce L-au iubit pe El.

Cântarea a 5-a

Irmosul: Dătătorule de lumină şi Făcătorul veacurilor, Doamne, întru lumina poruncilor Tale povăţuieşte-ne pe noi, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu ştim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Suindu-te în muntele cinstitelor porunci ca Moise, cuvioase, lămurit ai văzut pe Dumnezeu, pe cât ţi-a fost în putinţă şi luminându-ţi-se toate simţirile sufletului, te-ai mărit foarte.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înfrumuseţându-te pururea, înţelepte, prin dumnezeieştile plecări, de toată patima ai rămas neîmpărtăşit, părinte şi prin cuvioşie te-ai îmbrăcat cu nepătimirea ca şi cu o porfiră.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ascunse fiind moaştele tale, înţelepte, mai mulţi ani, s-au arătat spre luminarea noastră, izvorându-ne râuri de vindecări şi mirurile harului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine, Frumuseţea lui Iacov, cu preasfinţite glasuri te cântăm, căci ai născut în lume trupeşte Lumina cea din Lumină, Care luminează adunarea cuvioşilor.

Cântarea a 6-a

Irmos: De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat: din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întărit fiind cu puterea Duhului, toată puterea vrăjmaşului o ai smerit şi biruitor fâcându-te, la Hristos purtător de cunună ai alergat.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Următor ai fost, cuvioase, verhovnicului Petru, pietrei credinţei, al cărui şi nume ai purtat şi cu credinţa îmbelşugat te-ai îmbogăţit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu dumnezeiască nevoinţă te-ai nevoit, părinte şi credinţa cu cuvioşie ai păzit. Şi dar ţi se păstrează ţie cununa bunei lucrări.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dumnezeu în pântecele tău S-a sălăşluit şi toată fiinţa omenească o a îndumnezeit şi mulţimea cuvioşilor cu sfinţenie la Sine o a tras, Preacurată.

Irmosul: De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat: din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Căutând cele de sus…

Depărtându-te pe sine de însoţirea cu oamenii, ai locuit în crăpăturile pietrelor şi în peşteri, pentru dorul cel după Dumnezeu şi pentru dragostea Domnului tău, Părinte Petre, de la Care ai câştigat cunună. Roagă-te neîncetat să ne mântuim noi.

 CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Credinţa lui Hristos…

Lumină înţelegătoare şi cerească înlăuntrul în inima ta primind, vas prealuminat te-ai arătat nestricatei Treimi şi har de tămăduiri ai primit, strigând: Aliluia.

Cântarea a 7-a

Irmosul: Chipul cel de aur în câmpul Deiera fiind cinstit, cei trei tineri au defăimat porunca cea fără de Dumnezeu şi fiind aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cuget întărit ridicând pe umeri crucea, părinte, ai urmat Celui Răstignit, ca un monah preasfinţit, arzând patimile ca pe o materie şi strigând, preafericite: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dumnezeiescul Cuvânt te-a descoperit pe tine, cel ce erai de mulţi ani ascuns ca pe o tainică comoară, Petre, Cuvioase, spre luminată primire de către toţi cei ce au în ascuns întinăciuni de păcate, cuvioase şi care învederat s-au îmbogăţit câştigându-te pe tine mijlocitor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Prin unirea cu Hristos te-ai arătat tămâie bine-mirositoare a bunătăţilor. Şi din cinstitele tale moaşte izvorăşti mir cu preabun miros, mişcând spre minune pe cei ce le văd, părinte cuvioase, căci în trup ai vieţuit viaţă îngerească.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Preafrumosul Cuvânt, aflându-te pe tine Frumoasă şi Bună între femei, Preasfântă, S-a sălăşluit în Preasfânt pântecele tău, sfinţind pe toate cetele cuvioşilor, care strigă: Binecuvântată eşti Ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup.

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Dumnezeu, Carele S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti şi văpaia în răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De fericirea cea dumnezeiască te-ai învrednicit cu adevărat, Petre de Dumnezeu cugetătorule, sărăcind de bunăvoie şi petrecând cu tânguire, înţelepte şi blând făcându-te, moşteneşti pământul celor blânzi.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Privighetor cuget având, ai adormit năvălirile patimilor şi dormitând acum somnul cel datornic împreună cu toţi drepţii, preafericite, te-ai arătat neadormit mijlocitor pentru cei ce te cinstesc pe tine.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luptându-te cu gerul şi cu arsura, înţelepte, lămurit ai pierdut îngheţul demonilor cu căldura Duhului şi patimile trupeşti le-ai omorât, strălucind cu lumina nepătimirii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

În muntele Atosului locuind, Petre de Dumnezeu cugetătorule, precum oarecând în muntele Carmelului Ilie Tezviteanul în linişte pe Dumnezeu căutându-L, vrednicule de laudă, te-ai învrednicit şi de vederea Lui pe cât a fost cu putinţă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Având cuget trândav şi suflet îngreuiat de îndulcirile vieţii, la tine năzuiesc, Născătoare de Dumnezeu, Curată, strigând ţie: ridică-mă, izbăveşte-mă pe mine cel deznădăjduit şi osândit.

 Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe Dumnezeu, Carele S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti şi văpaia în răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a

Irmos: Pe Dumnezeu, Cuvântul cel din Dumnezeu, Carele cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare în stricăciune, din Sfânta Fecioară în chip de negrăit întrupându-Se pentru noi credincioşii, cu un gând întru laude îl slăvim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Hristos Dumnezeu îmbrăcându-te pe tine cu putere şi cu tărie, te-a împuternicit ca să biruieşti meşteşugirile demonilor, preafericite, ca cel ce L-ai iubit pe El din toată inima şi din tot sufletul. Pentru aceasta cu credinţă şi cu dragoste te fericim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-te-ai în casa Domnului ca un măslin, de Dumnezeu cugetătorule, cu untdelemnul ostenelilor tale veselind feţele noastre, ale celor ce săvârşim această mărită şi dumnezeiască prăznuire a ta, frumuseţea monahilor, vârful cuvioşilor.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Moaştele tale, pururea pomenite Petre, izvorăsc cu strălucire bineînmiresmând pe cei credincioşi, căci, te-ai arătat bună mireasmă simţită lui Dumnezeu şi în viaţă şi după moarte. Pentru aceasta după vrednicie te fericim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Vas sfinţit al Domnului Dumnezeului nostru, vorbitorule împreună cu mucenicii, cu apostolii, cu proorocii şi cu îngerii, roagă-te pentru toţi cei ce cu credinţă te cinstim pe pământ, ca toţi să aflăm iertare de greşeli.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fie-ţi milă, Doamne, de mine, fie-ţi milă când vei vrea să mă judeci şi să nu mă osândeşti la foc, nici cu mânia Ta să mă mustri pe mine, Te roagă pe Tine Hristoase, Fecioara, care Te-a purtat în pântece, adunarea apostolilor şi a cuvioşilor.

Irmosul: Pe Dumnezeu, Cuvântul cel din Dumnezeu, Carele cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare în stricăciune, din Sfânta Fecioară în chip de negrăit întrupându-Se pentru noi credincioşii, cu un gând întru laude îl slăvim.

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău…

Prin omorârea trupului ai în gropat toată tulburarea patimilor, Sfinţite Petre şi viaţă fără de sfârşit după moarte ai luat. Pentru aceasta astăzi, Biserica lui Hristos prăznuieşte vrednică de laudă pomenirea ta, cel ce eşti podoaba cuvioşilor.

Iar de va fi Post:

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău…

Povăţuieşte-ne la calea pocăinţei pe noi cei ce ne abatem pururea la calea răutăţilor şi mâniem pe Preabunul Dumnezeu, Ceea ce eşti Neispitită de nuntă, Binecuvântată Marie, Scăparea oamenilor celor deznădăjduiţi, Locaşul lui Dumnezeu.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1.Podobie: Mormântul Tău…

Văzându-Te, Hristoase, Maica Ta cea Preacurată, mort pe Cruce întins, striga: Fiul meu, Cel Ce eşti împreună fără de început cu Tatăl şi cu Duhul, ce este această de negrăit a Ta rânduială, prin care ai mântuit înţeleaptă zidire a mâinilor Tale celor Preacurate.

Acatistul Tuturor Sfinților Români

139049_acatistul-tuturor-sfintilor-romani_w180

Alcătuit de Prea Cuviosul Ghelasie Gheorghe şi Fratele Valerian Dragoş Pâslaru de la Sfânta Mănăstire Frăsinei Tipărit cu binecuvântarea Înalt Prea Sfințitului   † SERAFIM Mitropolitul Germaniei

 Prăznuire în Duminica a doua după  Pogorârea Sf. Duh (Rusalii)

După obişnuitul început, se zice:

Troparul, glasul 3

Ca pe nişte sfeşnice înțelegătoare ale Soarelui Celui Neapus, în cântări vă  lăudăm, că luminători sunteți nouă, celor din întunericul necunoştinței, ca prin rugăciunile voastre necontenite să  se mântuiască şi sufletele noastre. Condacul 1        Taina moştenirii din Părinți  şi neam este taina menirii ce fiecare o are în Propriul său chip,  şi fericiți sunteți voi, 4 Sfinților, care cu împodobire aceasta ați împlinit  şi aşa v‐ați făcut sfințenia pământului  şi neamului:

Bucurați‐vă, Sfinților, altarele  şi închinarea de neam  şi pământ românesc!

Icosul 1

Altarele lumii sunt locurile  şi moaştele celor ce au fost cu adevărat închinătorii sfinți ai lui Dumnezeu  şi aşa au rămas înrudirea cu un neam  şi un pământ, într‐o unire ce nu se mai poate despărți.

Bucurați‐vă, Sfinților, altarele vii de închinare;

Bucurați‐vă, Sfinților, care  şi locurile ați sfințit;

Bucurați‐vă, Sfinților, care  şi pe pământ locaş v‐ați făcut;

Bucurați‐vă, lauda de cinste a unei meniri;

Bucurați‐vă, lucrarea de taină  a unei moşteniri;

Bucurați‐vă, talanții unui anume chip;

Bucurați‐vă, semințe pentru o anumită  țarină;

Bucurați‐vă, cei aleşi cu o legătură sfântă;

Bucurați‐vă, legământ de veşnică unire;

Bucurați‐vă, unire ce nu se mai poate despărți;

Bucurați‐vă, Sfinților, în pomenirea din neam în neam;

Bucurați‐vă, Sfinților, altarele şi închinarea de neam şi pământ românesc!

Condacul 2

Ce minunat este să te naşti din Sfinți Părinți, să  moşteneşti virtuțile lor, să  viețuieşti unde au osemintele sfinte, să  duci mai departe închinarea de: Aliluia!

Icosul 2

Lumea nu este împărțită  de taina Părinților şi neamului şi nici de un anume   pământ strămoşesc, ci de stăpânirile pătimaşe, ce distrug tocmai altarele cele sfinte.

Bucurați‐vă, Sfinților Părinți, taină  dumnezeiască;

Bucurați‐vă, Părinți, naştere de Viață;

Bucurați‐vă, Părinți, arătarea Chipului lui Dumnezeu;

Bucurați‐vă, Părinți, locaş de altar;

Bucurați‐vă, Părinți, închinarea dumnezeiască;

Bucurați‐vă, aleşii pământului;

Bucurați‐vă, legământul Făgăduinței;

Bucurați‐vă, înrudirea făpturilor;

Bucurați‐vă, înrudirea şi temelia vieții;

Bucurați‐vă, înrudirea ce preface firea;

Bucurați‐vă, taina însăşi a Veşniciei;

Bucurați‐vă, Sfinților, altarele şi închinarea de neam şi pământ românesc!

Condacul 3

Aşa, Sfinților ai acestui neam  şi pământ românesc, cu cinstirea cuvenită  vă  sărbătorim  şi în pomenirea voastră  şi noi ne oglindim, în închinarea cea mare de: Aliluia!

Icosul 3

Din vremurile cele de demult, de la primul Părinte al acestui neam, vouă, tuturor celor ce ați sfințit acest pământ, vă  aducem  şi noi mulțumirea cea binecuvântată.

Bucurați‐vă, Sfinților, de la începuturile acestui neam;

Bucurați‐vă, Sfinților, de pe acest pământ;

Bucurați‐vă, Sfinților, înrudiți cu plămădirea lui;

Bucurați‐vă, cei    născuți pe aceste meleaguri;

Bucurați‐vă, cinstiți moşi şi strămoşi;

Bucurați‐vă, părtaşii sfintei moşteniri a locului;

Bucurați‐vă, cei înscrişi cu menirea acestuia;

Bucurați‐vă, cei ce ați luat jugul acestei țări;

Bucurați‐vă, cei ce ați luat crucea anume însemnată;

Bucurați‐vă, cei ce ați trecut pe drumurile noastre;

Bucurați‐vă, lucrătorii mântuirii neamului românesc;

Bucurați‐vă, Sfinților, altarele şi închinarea de neam şi pământ românesc!

Condacul 4

Pământ bun al semințelor bune fiind acest neam, a crescut pe mulți plăcuți ai lui Dumnezeu, ca să fie făclii nestinse, în cântarea de: Aliluia!

Icosul 4

Încă  şi din alte părți mulți ați venit, sfinților, să  vă    odihniți sfintele voastre moaşte în acest pământ binecuvântat, făcându‐vă comori de mare preț.

Bucurați‐vă, Sfinților de la început de veacuri;

Bucurați‐vă, Sfinților daco‐romani;

Bucurați‐vă, Sfinților români;

Bucurați‐vă, Sfinților de prin peşteri  şi sihăstrii;

Bucurați‐vă, Sfinților din sate şi cetăți;

Bucurați‐vă, Sfinților, slujitori împărăteşti;

Bucurați‐vă, Sfinților, slujitori la altare;

Bucurați‐vă, Sfinților, ostaşi  şi căpetenii de oşti;

Bucurați‐vă, Sfinților din dregătorii  şi cinste;

Bucurați‐vă, Sfinților în smerenie de taină;

Bucurați‐vă, Sfinților, plăcuții de inimă ai lui Dumnezeu;

Bucurați‐vă, Sfinților, altarele şi închinarea de neam şi pământ românesc!

Condacul 5

Cum să vă numim pe voi, o, sfinților ai acestui pământ  şi neam, cum să  vă  aducem cinstirea noastră  şi mulțumirea care vi se cuvine, decât prin cântarea de: Aliluia!

Icosul 5

Pomenirea noastră  să  fie fără  micşorarea vreunuia; vouă, celor rămaşi în amintire, sau încă  tăinuiți, ori sub  negurile vremurilor, tuturor vă  aducem sărbătorirea noastră.

Bucurați‐vă, cinstitorilor de Dumnezeu din vechime;

Bucurați‐vă, drepților de demult;

Bucurați‐vă, primilor propovăduitori apostoleşti;

Bucurați‐vă, primilor mucenici;

Bucurați‐vă, primilor sihaştri doritori de marea duhovnicie;

Bucurați‐vă, primilor monahi, stareți  şi duhovnici iscusiți;

Bucurați‐vă, primilor arhierei  şi preoți ai Bisericii;

Bucurați‐vă, ctitori de mănăstiri şi biserici;

Bucurați‐vă, apărători  şi luptători cu stăpânirile vrăjmaşe;

Bucurați‐vă, domnitori încununați cu sfințenia;

Bucurați‐vă, toți sfinții înscrişi pe acest pământ;

Bucurați‐vă, Sfinților, altarele şi închinarea de neam şi pământ românesc!

Condacul 6

Nici unul, numiți sau tăinuiți, de la cel mai de jos până la cel mai de sus, nu sunteți în uitare, ci cu toții în cântarea de: Aliluia!

Icosul 6

Şi aşa, sărbătorirea noastră  să  fie deodată pentru toți, cu fiecare în parte şi a celorlalți, ca o preasfântă adunare a iubirii dumnezeieşti.

Bucurați‐vă, mucenicii din Tomis;

Bucurați‐vă, Macrobiu, Lucian şi Dasius;

Bucurați‐vă, Argeu, Narcis, Marcelin  şi Filius episcopul;

Bucurați‐vă, Niceta ierarhul, Ermil  şi diaconul Stratonic;

Bucurați‐vă, Bretanion, Casian  şi Gherman;

Bucurați‐vă, Efrem, Montanus preotul  şi soția sa Maxima;

Bucurați‐vă, Irineu, Lupus şi Silvan;

Bucurați‐vă, Chiril, Chindeas, Tasius  şi Sava;

Bucurați‐vă, Dadas, Pasicrate  şi Valentin din Durostorum;

Bucurați‐vă, Iulian, Nicandru, Isihie, Emilian şi Secundus;

Bucurați‐vă, Atalos, Kamasis, Filip  şi Zoticos;

Bucurați‐vă, Sfinților, altarele şi închinarea de neam şi pământ românesc!

Condacul 7

Pomelnicul cel sfânt străluceşte încă  cu cei ce ați rămas mai jertfelnici, pentru grabnicul ajutor în nevoile noastre, ale celor ce cântăm: Aliluia!

Icosul 7

Chiar veniți de peste hotare, v‐ați înrudit cu neamul de aici  şi v‐ați unit cu menirea de taină de pe acest pământ.

Bucurați‐vă, Apostole Andrei  şi următorilor apostoleşti;

Bucurați‐vă, Cuvioasă  Paraschiva, Muceniță Filofteea şi Teodora;

Bucurați‐vă, Martirilor din Ardeal, Visarion, Sofronie şi Oprea;

Bucurați‐vă, Arhiereilor Iorest  şi Sava  şi Iosif maramureşeanul;

Bucurați‐vă, Ioan de la Suceava  şi neînfricaților Brâncoveni;

Bucurați‐vă, domnitorilor Matei Basarab şi Ştefan cel Mare;

Bucurați‐vă, Dimitrie cel Nou  şi Nicodim cel Blând;

Bucurați‐vă, Ioan de la Prislop, Paisie  şi Ioan de la Neamț;

Bucurați‐vă, Antonie de la Iezer, Neofit din Stânişoara şi Daniil Sihastrul;

Bucurați‐vă, Arhiereilor Leontie, Nifon, Calinic, Ghelasie şi Antim Ivireanul;

Bucurați‐vă, toți cei ştiuți şi neştiuți;

Bucurați‐vă, Sfinților, altarele şi închinarea de neam şi pământ românesc!

Condacul 8

Cinstirea noastră  adusă  vouă, Sfinților plăcuți ai lui Dumnezeu, să nu fie umbrită de rugămințile noastre, ale celor aflați în necazuri şi nevoi, şi aşa împreună  să cântăm: Aliluia!

Icosul 8

O, voi, Sfinților iubitori de Dumnezeu, ați rămas înscrişi în acest neam  şi pământ  şi aşa ați unit pământul cu cerul, plinind marea taină a Întrupării lui Hristos.

Bucurați‐vă, împlinirea tainei celei dumnezeieşti;

Bucurați‐vă, stâlpii ce sprijină cerul;

Bucurați‐vă, mărgăritarele din țarină;

Bucurați‐vă, comorile cele nestricate;

Bucurați‐vă, izvoarele de apă vie;

Bucurați‐vă, hrana Cuvântului dumnezeiesc;

Bucurați‐vă, băutura Preasfântului Duh;

Bucurați‐vă, grăirea cea binecuvântată;

Bucurați‐vă, sfatul de mare înțelepciune;

Bucurați‐vă, povățuirea iscusită;

Bucurați‐vă, alegerea doar a celor bune;

Bucurați‐vă, Sfinților, altarele şi închinarea de neam şi pământ românesc!

Condacul 9

Ştiindu‐vă pe voi temelia de piatră a acestui neam,  şi noi, deşi nevrednici, moştenitorii tainelor voastre suntem, prin care cântăm: Aliluia!

Icosul 9

Este mare bucuria noastră, avându‐ vă  pe voi apărători  şi ajutători în toate nevoile, că  necontenit la Hristos mijlociți şi mântuirea noastră.

Bucurați‐vă, cei binecuvântați de Dumnezeu;

Bucurați‐vă, aleşii dintre fiii oamenilor;

Bucurați‐vă, cei mai curați cu sufletul;

Bucurați‐vă, cei mai curățiți cu trupul;

Bucurați‐vă, cei mai înțelegători cu mintea;

Bucurați‐vă, cei mai simțitori cu inima;

Bucurați‐vă, cei mai înțelepți cu duhul;

Bucurați‐vă, cei mai plini de cuvântul Evangheliei;

Bucurați‐vă, cei mai râvnitori de cele bune;

Bucurați‐vă, cei mai lucrători ai duhovniciei;

Bucurați‐vă, cei mai iubitori de Dumnezeu;

Bucurați‐vă, Sfinților, altarele şi închinarea de neam şi pământ românesc!

Condacul 10

Prin icoanele voastre cele sfinte  şi noi ne descoperim propriul chip,  şi ne oglindim atât virtuțile, cât  şi slăbiciunile, şi aşa cântăm: Aliluia!

Icosul 10

Fericiți sunteți cu adevărat că  vă  avem rugători către Dumnezeu şi grabnici miluitori în toate nevoile şi necazurile, ce adesea ne copleşesc.

Bucurați‐vă, sfinților, întăritori în credință;

Bucurați‐vă, povățuitori în toate căile vieții;

Bucurați‐vă, părinți cu brațe preaiubitoare;

Bucurați‐vă, mucenicie cu mărturisire neînfricată;

Bucurați‐vă, cuvioşie de îngeri trupeşti;

Bucurați‐vă, smerenie ascultătoare;

Bucurați‐vă, smerenie iubitoare;

Bucurați‐vă, luarea greutăților peste fire;

Bucurați‐vă, ducerea poverilor celor slabi;

Bucurați‐vă, tămăduirea de boli  şi neputințe;

Bucurați‐vă, îmblânzirea tuturor răutăților;

Bucurați‐vă, Sfinților, altarele şi închinarea de neam şi pământ românesc!

Condacul 11

Pomenirea voastră, sărbătorile praznicelor cuvenite, locurile unde v‐ați nevoit şi ați lucrat, unde acum vă odihniți sfintele moaşte, toate sunt  şi cântarea noastră de: Aliluia!

Icosul 11

Comori de mare preț  ne sunteți, moşteniri preasfinte din neam în neam, frumuseți de mare podoabă  ale Bisericii noastre româneşti.

Bucurați‐vă, comorile pământului românesc;

Bucurați‐vă, luceferi ai luminii lui Hristos;

Bucurați‐vă, pomi cu roadele vieții nemuritoare;

Bucurați‐vă, râuri cu ape tămăduitoare;

Bucurați‐vă, uşile pământului spre cer;

Bucurați‐vă, porțile cerului spre pământ;

Bucurați‐vă, altarele pe care a coborât Dumnezeu;

Bucurați‐vă, altarele pe care mereu coboară Hristos;

Bucurați‐vă, rugăciuni neîncetate;

Bucurați‐vă, mijlociri nenumărate;

Bucurați‐vă, sfinții noştri cei mai de aproape;

Bucurați‐vă, Sfinților, altarele şi închinarea de neam şi pământ românesc!

Condacul 12

Biserică  luptătoare ați rămas  şi Biserică  biruitoare în cer v‐ați făcut, iar prin voi  şi noi, fiii de jos, ne naştem, creştem  şi ne împlinim, în cântarea de: Aliluia!

Icosul 12

Aşa, nădejdea mântuirii noastre ne‐o păstrăm  şi prin voi credința ne‐o întărim şi cu îndrăznire spre Hristos alergăm, unde sunteți acum adunați cu toții.

Bucurați‐vă, sfinților noştri de neam  şi rudenie;

Bucurați‐vă, moşilor şi strămoşilor sfinți;

Bucurați‐vă, pomenirea mărturiilor străbune;

Bucurați‐vă, chipuri neşterse de vremi;

Bucurați‐vă, nume păstrate cu grijă;

Bucurați‐vă, icoane de pururea închinare;

Bucurați‐vă, sfinte moaşte, altare vii;

Bucurați‐vă, morminte, biserici de suflet;

Bucurați‐vă, morminte, inimi ce bat în odihnă;

Bucurați‐vă, întipărirea veşniciei în pământ;

Bucurați‐vă, nemurirea din neam în neam;

Bucurați‐vă, Sfinților, altarele şi închinarea de neam şi pământ românesc!

Condacul 13

Sfinților toți, de neam  şi pământ românesc, pomenirea voastră  ne este sărbătoare  şi bucurie, dar  şi rugăminți pentru  țara aceasta  şi pentru noi, cei în nevoi, ca să cântăm cu glas mare: Aliluia! (de trei ori)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1 şi Condacul 1

Acatistul Pocăinţei – Ieromonah Ghelasie Gheorghe

 parintele-ghelasie

Condacul 1

DOAMNE, am căzut din IUBIREA Ta şi în patimile mele m-am afundat, în întunericul cel dinafară, unde de Tine stau despărţit; dar DOAMNE, nu pot fi fără Tine, nu pot să Te uit, încât strig din stricăciunea mea:
Doamne, iartă-mă, peste păcatul meu, Ţie tot mă închin.

Icosul 1

Doamne, eu Făptura ta, sunt PURTĂTORUL CHIPULUI Tău, şi Viaţa mea este să Oglindesc acest CHIP DUMNEZEIESC prin CHIPUL meu, să-L Cresc în mine şi în ASEMĂNAREA Ta să fiu; dar în păcat am căzut, în patimile mele m-am îngropat şi am întunecat CHIPUL Tău.

Doamne, iartă-mă, că din CHIPUL Tău am căzut;
Doamne, iartă-mă, că de CHIPUL Tău m-am „golit“;
Doamne, iartă-mă, că am păcătuit;
Doamne, iartă-mă, că nu pot sta de Tine despărţit;
Doamne, iartă-mă, că orb de stricăciune, nu Te mai VĂD;
Doamne, iartă-mă, am să strig în Veşnicie, iartă-mă;
Doamne, iartă-mă, peste păcatul meu, Ţie tot mă ÎNCHIN!

Condacul al 2-lea

Nu există „ştergerea păcatului“, că de nimic nu poate fi şters, că este „uciderea CHIPULUI DUMNEZEIESC“, şi Tu doar, DOAMNE, poţi TRECE peste el cu „IERTAREA“ Ta şi eu doar cu „ÎNCHINAREA“ mea, în Cântarea de: ALILUIA!

Icosul al 2-lea:

Eu în „Veşnicie voi fi un păcătos“, dar şi Tu cu IERTAREA Ta pe Veşnicie mă vei ÎMBRĂCA, şi doar ÎNCHINAREA mea va fi OCHIUL meu, prin care am să Te VĂD şi am să Te IUBESC.

Doamne, iartă-mă, că „prăpastia“ păcatului am deschis;
Doamne, iartă-mă, că „LUMINA“ am stins;
Doamne, iartă-mă, că am „stricat“ NESTRICĂCIUNEA Ta;
Doamne, iartă-mă, că ce ai Zidit Tu eu am ucis;
Doamne, iartă-mă, că „umbra morţii“ am născut;
Doamne, iartă-mă, că în locul IUBIRII, „foc de iad“ am aprins;
Doamne, iartă-mă, peste păcatul meu, Ţie tot mă ÎNCHIN!

Condacul al 3-lea

ÎMPLINIREA Vieţii este ca şi eu să-Ţi RĂSPUND în ASEMĂNAREA CHIPULUI Tău DUMNEZEIESC, dar eu „gol de CHIP“, pe toate „fără de chip le săvârşesc“ şi în stricăciune mă afund, dar nu „deznădăjduiesc“, ci „STRIG de sparg Pământul şi Cerul şi cele de dedesubt“: IARTĂ-mă, ALILUIA!

Icosul al 3-lea

Stă atârnată „BALANŢA Veşniciei“, într-o parte este „păcatul meu“ cu vremelnicia şi stricăciunea şi în cealaltă IERTAREA Ta şi ÎNCHINAREA mea, şi în „cumpănă“ se dau.

Doamne, iartă-mă, că mereu păcătuiesc;
Doamne, iartă-mă, că mereu cad în amăgirea mea;
Doamne, iartă-mă, că totuşi la Tine alerg;
Doamne, iartă-mă, că spre Tine totuşi „îndrăznesc“;
Doamne, iartă-mă, că doar ÎNCHINAREA mi-a mai rămas;
Doamne, iartă-mă, că doar „STRIGAREA“ o mai pot face;
Doamne, iartă-mă, peste păcatul meu, Ţie tot mă ÎNCHIN!

Condacul al 4-lea

DOAMNE, să nu ajung în „iadul în care nu voi putea să mă ÎNCHIN“, în iadul în care „nu voi mai putea STRIGA IERTAREA Ta“, ci în „iadul IERTĂRII“, spre Cântarea de: ALILUIA!

Icosul al 4-lea

Negrăit este CHIPUL IUBIRII DUMNEZEIEŞTI, care de nimic nu se poate şterge, care şi mai mult, are Taina IERTĂRII şi ÎNCHINĂRII, prin care iarăşi, DOAMNE, ne putem „ÎNTÂLNI“.

Doamne, iartă-mă, că nu „deznădăjduiesc“;
Doamne, iartă-mă, că peste păcatul meu, încă mai „îndrăznesc“;
Doamne, iartă-mă, că IUBIREA Ta o pun ÎNAINTE;
Doamne, iartă-mă, că de ÎNCHINAREA mea mă „agăţ“;
Doamne, iartă-mă, că mă „răscol în propriul meu iad“;
Doamne, iartă-mă, „strig de mă sparg pe mine însumi“;
Doamne, iartă-mă, peste păcatul meu, Ţie tot mă ÎNCHIN!

Condacul al 5-lea

Îngerul căzut, diavolul, nu se mai poate „ÎNCHINA“ şi în „propriul întuneric veşnic aşa va sta“, dar OMUL are tocmai „Veşnica ÎNCHINARE, chiar în veşnica vină“, în Cântarea de: ALILUIA!

Icosul al 5-lea

Cutremurătoare este „strigarea de iad a păcatului“ şi „mistuitoarea Strigare a ÎNCHINĂRII“, şi amândouă „BALANŢA Veşniciei“ o mişcă.

Doamne, iartă-mă, voi striga fără încetare;
Doamne, iartă-mă, că peste păcatul meu eu tot Ţie mă ÎNCHIN;
Doamne, iartă-mă, strig din suferinţa mea;
Doamne, iartă-mă, singurul meu „CUVÂNT Preasfânt“;
Doamne, iartă-mă, singurul meu „CHIP de LUMINĂ“;
Doamne, iartă-mă, ICOANA ultimei scăpări;
Doamne, iartă-mă, peste păcatul meu, Ţie tot mă ÎNCHIN!

Condacul al 6-lea

Păcatul nu poate „ucide“ Veşnicia IUBIRII DUMNEZEIEŞTI, ci la „hotarul IERTĂRII“ se opreşte şi „goliciunea“ de „FOCUL ÎNCHINĂRII“ se acoperă, în Cântarea de: ALILUIA!

Icosul al 6-lea

„Păcatul oprit în Veşnicie“ de Sfinţi şi de cei IERTAŢI are şi el o Taină, că se face „ne-păcătuire Veşnică“, „hotar de netrecut, fără a doua păcătuire“, INTRAREA în „Nesfârşita IUBIRE ce nu se mai uită înapoi“.

Doamne, iartă-mă, că şi eu în IERTAREA Ta Nădăjduiesc;
Doamne, iartă-mă, că în IERTAREA Ta CRED;
Doamne, iartă-mă şi mă ajută „să opresc şi eu păcatul din mine“;
Doamne, iartă-mă, că spre Veşnicia IUBIRII totuşi alerg;
Doamne, iartă-mă, strig din „iadul păcatului meu“;
Doamne, iartă-mă, strig de nimeni nu mă poate opri;
Doamne, iartă-mă, peste păcatul meu, Ţie tot mă ÎNCHIN!

Condacul al 7-lea

DOAMNE, DOAMNE, DOAMNE, Cel ÎNTREIT NUME al IUBIRII DUMNEZEIEŞTI, Cea ÎNTREITĂ IERTARE: IUBIREA de PĂRINTE, MILOSTIVIREA de DUH SFÂNT şi ÎNCHINAREA de FIU, ŢIE Îţi cântăm: ALILUIA!

(Acest condac se repetă de trei ori)

Se citesc apoi din nou Icosul 1, Condacul 1.

(text apărut în volumul Ierom. Ghelasie, „Isihasm”, ed. Platytera, Bucureşti, 2007, pp. 113-118).

Versiunea în limba germană poate fi accesată aici.

Să ne îmbătăm cu luna – Alexandru Povarnă

women-trees-forest-fantasy-art-artwork-Desktopography-_99247-42

Iubito te invit să ne îmbătăm!

Astăseară să bem luna toată

amestecată cu piersici și mango,

să ne prindem de mâini,

să zburăm în doi peste păduri,

și tour-eiffeluri încinse de soarele aproape roșu.

piciorul meu de centaur

nechează grecește de zile și zile

Cum, ne noi, înger, vara, devin, diamant?

Fir de aur se îmbracă Monalisa

pentru cina pe asfalt

mâncăm tot și strângem oasele

să le punem în pământ

să tot crească monalise udate dimneața cu apa dulce

care ne îmbracă în toată noaptea.

Statuile au obosit să stea în picioare

sub copacii fără clorofilă și esență lemnoasă

îngenunchează…

mâinile li se rup spre cer

să stăm cu ele să le ascultăm povestea

până nu pleacă sub bolți de abanos.

Iubito stinge lumina să ne îmbătăm cu luna

ca acum zece ani când ne-am întâlnit și zburam și statuile…

Alexandru Povarnă

Rugăciune la durere și suferință

O, Maica lui Dumnezeu, sufăr!
Cât sufăr de mult! Durerea mea tu o ştii; ea a devenit hrana zilelor şi nopţilor mele; ea chinuieşte toată fiinţa mea şi nici somnul nu se mai lipeşte de ochii mei, iar starea de slăbiciune în care mă găsesc, îmi ia puterea de a lupta contra deznădejdii care-mi tulbură duhul şi-mi întristează sufletul.

Dar, cui să cer ajutor? Unde să mă duc să-mi găsesc liniştea, dacă nu la tine, o Maica lui Dumnezeu? În acest azil totdeauna deschis necăjiţilor, în acest adânc plin de blândeţe şi de mângâiere. Numai în braţele tale de Mamă cerească îndrăznesc să-mi sprijin fruntea mea obosită şi plină de durere şi numai la sânul Tău găsesc odihna care m-a părăsit.
O, bună Stăpână, mângâie-mă precum o mamă îşi mângâie copilaşii; şterge cu dulcea Ta mână  lacrimile ce-mi izvorăsc din durere. Înţeleg că eu nu pot refuza să beau paharul durerii ce mi se întinde, când tu însăţi ai golit acest pahar pe drumul Golgotei, privind chinurile şi răstignirea Fiului Tău.
Ţie, deci, cu toate suferinţele ce mă zdrobesc, îţi strig: da, Maică, şi eu voi suferi fără să deznădăjduiesc, fiindcă şi Tu ai suferit la picioarele Crucii Fiului Tău. Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Tu, Maica lui Dumnezeu, ca o mamă bună, adună lacrimile şi rugăciunile robilor tăi şi le du în braţe la Fiul Tău şi Dumnezeul nostru, şi-l roagă să potolească pornirile cele rele de deasupra noastră; de tot necazul şi de toate durerile să ne scape pe noi; că noi credincioşii creştini numai pe Tine te avem putere tare şi nemişcată, şi al tău folos şi ajutor l-am dobândit în toate zilele, din copilăria noastră şi până astăzi.
Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că Tu mântuieşti pe robii tăi din toate nevoile.
Ajută-ne, Te rugăm, să trecem cu pas lesne puntea cea îngustă de pe înfuriatul val al tuturor durerilor, nevoilor şi necazurilor care se luptă cu noi, căci dacă n-ai fi fost Tu, Maica lui Dumnezeu, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea necazuri şi cine ne-ar fi păzit până acum să slobozi?
Fie-ţi milă de noi şi ajută-ne la dorinţele cele de folos, pentru slava Fiului Tău împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. Amin.

Acatistul Sfântului Luca Doctorul, Arhiepiscopul Simferopolului – 11 iunie

 sfantul-luca-al-crimeei-11-iunie_ebc7515817dc6f sfantul-luca-crimeei-(1)

Troparul Sfântului Luca Doctorul, glasul al 5-lea:

Pe lauda doctorilor şi mândria Simferopolului, pe alesul ierarh al luiHristos şi ocrotitorul Mănăstirii Dovra, pe Sfinţitul Luca Doctorul să-l lăudăm cu imnuri duhovniceşti şi cu sfinte cântări, că izvorăşte din belşug darurile vindecărilor.

Condacul 1

Veniţi, iubitorilor de sfinţi, cu căldură să-l lăudăm pe păstorul cel de Dumnezeu luminat al Simferopolului şi doctorul preaales; că, în Rusia vieţuind ca un înger, numele cel dumnezeiesc al lui Hristos a mărturisit; pentru care strigăm: Bucură-te, Sfinte Luca, vrednicule de minunare!

Icosul 1

sf_luca_al_crimeii

Înger te-ai arătat, părinte, în vremurile din urmă, între oamenii necăjiţi: că viaţă îndumnezeită ducând pe pământ, Sfinte Ierarhe Luca, dreptar te-ai făcut cu adevărat clerului şi mirenilor, pentru care strigăm ţie unele ca acestea:
Bucură-te, cel cu care se laudă toată Rusia;
Bucură-te, vas al cucerniciei;
Bucură-te, dreptar al păstoririi oamenilor;
Bucură-te, că pe Hristos bărbăteşte L-ai mărturisit;
Bucură-te, că vindeci neputinţele muritorilor;
Bucură-te, că legiuita căsnicie ai iubit;
Bucură-te, că odraslele ţi le-ai luminat;
Bucură-te, laudă sfinţită a credincioşilor;
Bucură-te, podoaba cinstiţilor episcopi;
Bucură-te, carte a cereştilor obiceiuri;
Bucură-te, Sfinte Luca, vrednicule de minunare!

Condacul al 2-lea

Moaştele sfinţilor din Kiev văzând, desfătările lumeşti ai urât, şi către stadia credinţei îndreptându-te, Sfinte Luca, neabătut, cu bucurie strigai, prealăudate, cântarea îngerească: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Amândouă cunoaşterile având, pe cea lumească şi pe cea dumnezeiască, întunericul celor fără de Dumnezeu l-ai risipit, şi cu meşteşugul doctorilor îndeletnicindu-te, Sfinte Luca, cu ajutorul harului în nenumărate rânduri ai vindecat neputinţele muritorilor, drept care strigăm ţie unele ca acestea:
Bucură-te, scularea celor ce pătimesc;
Bucură-te, îmbărbătarea celor ce se tânguiesc;
Bucură-te, încetarea durerilor anevoie de vindecat;
Bucură-te, ridicarea oamenilor bolnavi;
Bucură-te, întărirea neclintită a celor cu frică de Dumnezeu;
Bucură-te, turn neclătinat al bine credincioşilor creştini;
Bucură-te, al doctorilor călăuzitor;
Bucură-te, cel ce înaripezi inimile celor nedreptăţiţi;
Bucură-te, cel ce rosteşti cuvintele înţelepciunii;
Bucură-te, cel ce închizi gurile celor fără de Dumnezeu;
Bucură-te, lăudător al Maicii Domnului;
Bucură-te, cel ce îi dobori pe vrăjmaşii ei;
Bucură-te, Sfinte Luca, vrednicule de minunare!

Condacul al 3-lea

Slava celor trecătoare şi nestatornice urând, ai îndrăgit nectarul înţelepciunii şi ca o albină iubitoare de osteneală ai cules, Sfinte Părinte Luca, mierea cunoştinţei dumnezeieşti, preacinstite, lui Hristos Domnului tău cântând: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Dumnezeiască râvnă câştigând în sinea-ţi, cele mai bune ai voit să cunoşti: că pe Hristos îndrăgindu-L din toată inima, Sfinte Luca de Dumnezeu cinstite, har de sus ai primit, care îi insuflă pe toţi să strige ţie:
Bucură-te, prietenul adevărului;
Bucură-te, sfeşnicul cunoştinţei dumnezeieşti;
Bucură-te, dreptarul cel întocmai al ştiinţei tămăduirii;
Bucură-te, următor al doctorilor fără de arginţi;
Bucură-te, viţă cu multă roadă a viei lui Hristos;
Bucură-te, carte cu multe foi a înţelepciunii;
Bucură-te, că străluceşti ca o nouă stea;
Bucură-te, că vas al harului eşti;
Bucură-te, îndreptător preacinstit al celor căsătoriţi;
Bucură-te, vas al uşurării celor bolnavi;
Bucură-te, întăritor al celor pe nedrept învinuiţi;
Bucură-te, cădere a potrivnicilor lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Luca, vrednicule de minunare!

Condacul al 4-lea

Cu dumnezeiască râvnă haina preoţiei ai îmbrăcat ca un înger, Sfinte Luca, şi în mijlocul unui neam stricat ai lucrat, de Dumnezeu înţelepţite, poruncile Domnului tău, îndemnându-i pe cei dimpreună cu tine să cânte pururea cântarea: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Auzit-ai glasul Domnului poruncind să ne ducem crucea cu bucurie: pentru aceasta toate necazurile, temniţele şi chinurile le-ai răbdat, Sfinte Luca, întărind turma ta, care îţi cântă ţie cu veselie:
Bucură-te, urmaş al Apostolilor;
Bucură-te, slujitor al suferinzilor;
Bucură-te, chirurg al bolilor trupului;
Bucură-te, tămăduitor al bolilor duhului;
Bucură-te, dimineaţă prealuminată a vieţii slobode;
Bucură-te, certare neînduplecată a nedumnezeirii cumplite;
Bucură-te, că fără teamă necazurile ai îndurat;
Bucură-te, că te-ai depărtat cu bună îndrăznire de răutate;
Bucură-te, podoabă a poporului Rusiei;
Bucură-te, cel ce-i baţi pe amarii demoni;
Bucură-te, cel ce îi cutremuri pe făcătorii de rele;
Bucură-te, spaima multor nelegiuiţi;
Bucură-te, Sfinte Luca, vrednicule de minunare!

Condacul al 5-lea

Nesuferind să fie scoasă icoana Născătoarei de Dumnezeu, ocară ai primit de la cei fără de Dumnezeu: că ai vrut să ai, Sfinte Luca, ajutătoare în meşteşugul tău puterea ei cea curată şi lui Hristos I-ai cântat, înţelepte, laudă: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Ierarh al Domnului te-ai arătat, cu dumnezeiască chemare, ca să paşti cetele credincioşilor, şi la tunderea în monahism numele Sfântului Apostol Luca în chip minunat ai luat, pentru care, veselindu-ne, strigăm ţie din inimă:
Bucură-te, veselia episcopilor;
Bucură-te, cinstea monahilor;
Bucură-te, pildă pentru cei feciorelnici;
Bucură-te, întărire a celor căsătoriţi;
Bucură-te, că ai îmbrăcat haina sfântă;
Bucură-te, că împotrivirile casnicilor tăi nu le-ai luat în seamă;
Bucură-te, cel ce ai săvârşit Jertfa înfricoşătoare;
Bucură-te, cel ce ai dorit Împărăţia cerurilor;
Bucură-te, turn înalt al credincioşilor din Taşkent;
Bucură-te, fulger care loveşti nebunia necredincioşilor;
Bucură-te, Sfinte Luca, vrednicule de minunare!

Condacul al 6-lea

Ca un leu de puternic, uneltirile necredincioşilor desăvârşit le-ai surpat, preafericite, şi în trupul tău, ca un rob al lui Dumnezeu, ai purtat rănile lui Hristos şi ai plinit lipsurile necazurilor Lui, strigând: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Neabătut te-ai luptat să păzeşti Biserica nestricată de vătămarea fraţilor mincinoşi; că tu, ca un episcop al lui Hristos, schismele clericilor le-ai înlăturat. Pentru aceasta ortodocşii te cinstesc, Sfinte, strigând:
Bucură-te, limbă a adevărului;
Bucură-te, stricare a necredinţei;
Bucură-te, a clericilor fără de rânduială mustrare;
Bucură-te, îndreptător al sfinţitei preoţimi;
Bucură-te, că înlături fără cruţare necurăţia eresurilor;
Bucură-te, că grabnic ai dat în vileag schisma cea urâtă de Dumnezeu;
Bucură-te, gură a acribiei dogmelor;
Bucură-te, băutură preadulce a iconomiei;
Bucură-te, că prin tine au fost biruiţi demonii;
Bucură-te, că de tine s-au veselit îngerii;
Bucură-te, luminător al întregii Biserici;
Bucură-te, izbăvitor al Rusiei din rătăcire;
Bucură-te, Sfinte Luca, vrednicule de minunare!

Condacul al 7-lea

Singur rămânând în surghiunuri, Sfinte, înălţai lui Hristos cântare şi sămânţa vieţii, părinte, ca un înţelept plugar aruncai în suflete, iar secerând belşug de spice, strigai: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Ca pe un nou ierarh şi doctor dumnezeiesc, vistierie a harului lui Hristos, mărturisitor al dogmelor şi păstor al Crimeei prealăudat, te cinstim cu toţii, Sfinte Luca, strigând întru veselie:
Bucură-te, călăuzitor al Taşkentului;
Bucură-te, hrănitor al celor flămânzi;
Bucură-te, că prin tine a primit sfinţire Siberia;
Bucură-te, că prin tine bărbaţii închişi au primit izbăvire;
Bucură-te, că prin multe locuri ale Rusiei ai pribegit;
Bucură-te, că în lanţuri, ca un răufăcător, multe ai pătimit;
Bucură-te, că de tine s-au înspăimântat cugetătorii de rele trimişi în taină;
Bucură-te, dumnezeiască linişte a celor osândiţi împreună cu tine;
Bucură-te, că prin tine şi-au căpătat vederea cei orbi;
Bucură-te, că prin tine au fost păziţi pruncii;
Bucură-te, lauda preoţilor cinstiţi;
Bucură-te, cutremur al celor nelegiuiţi;
Bucură-te, Sfinte Luca, vrednicule de minunare!

Condacul al 8-lea

Ca un străin între străini ai fost socotit, părinte, viaţă străină petrecând; căci, ca un venetic mutându-te dintr-o cetate a Rusiei în alta, fericite, numele cel mare al lui Hristos l-ai propovăduit cu tărie, strigând: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Socotit-ai sfânta credinţă a lui Hristos, părinte, bogăţie mai presus de toate bogăţiile şi ca pe un mărgăritar ai arătat-o credincioşilor, sfinte. Pentru aceasta cu dragoste cântăm ţie cântare de mulţumire:
Bucură-te, arhiereu fără de arginţi;
Bucură-te, împreună-cetăţean al cetelor de sus;
Bucură-te, tovarăş bun în surghiunul amar;
Bucură-te, priceput doctor al bolilor de ochi;
Bucură-te, că i-ai alungat pe ispititorii cei nevăzuţi;
Bucură-te, vindecarea orbilor;
Bucură-te, că necredincioşii nu te puteau suferi;
Bucură-te, îndreptătorul preotului Martin;
Bucură-te, că ai adus la credinţă ţinuturile din miazănoapte;
Bucură-te, laudă a răbdării întru credinţă;
Bucură-te, cântare de bucurie întru necazuri;
Bucură-te, Sfinte Luca, vrednicule de minunare!

Condacul al 9-lea

Toată cetatea Turuhanskului s-a ridicat pentru tine, de Dumnezeu purtătorule, şi te-a cerut; că, aflând de mulţimea faptelor bune şi a vindecărilor săvârşite de tine, Îl slăveau pe Domnul, Cel ce te-a proslăvit pe tine, strigând: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Cuvinte ale cunoştinţei de Dumnezeu, învăţături ale bunei credinţe şi dogme ortodoxe vărsa gura ta, părinte, şi curgerea neştiinţei, Sfinte Luca, o ai oprit, luminându-i pe cei dimpreună cu tine, care strigă unele ca acestea:
Bucură-te, luminătorul celor învăţaţi;
Bucură-te, nimicitorul vrăjmaşilor întunecaţi;
Bucură-te, veselia celor ajutaţi de tine;
Bucură-te, mângâierea slujitorilor lui Hristos;
Bucură-te, pom cu roade multe şi frumoase;
Bucură-te, floarea preabineînmiresmată a sfinţilor lui Dumnezeu;
Bucură-te, că peste puterile vrăjmaşe călcat-ai cu îndrăzneală;
Bucură-te, că pe cugetătorii de rele în vileag i-ai dat fără teamă;
Bucură-te, semn de biruinţă al învăţăturii dumnezeieşti;
Bucură-te, că prin tine află odihnă cei suferinzi;
Bucură-te, că în surghiun cu bucurie te-ai nevoit;
Bucură-te, că ai împodobit lăcaşurile sfinte;
Bucură-te, Sfinte Luca, vrednicule de minunare!

Condacul al 10-lea

Cugetare sănătoasă având, cu bucurie ai suferit tânguirile trupului, Sfinte Ierarhe. Că în focul multor ispite ca aurul te-ai luminat, Sfinte Luca slăvite, şi cu adevărat pildă te-ai făcut nouă, celor care strigăm: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Îngrădit fiind cu lucrările lui Hristos cele sfinte, nebunia necredincioşilor cea de multe feluri o ai surpat, Sfinte Luca slăvite, şi pe culmile harului ai suit, minunate lucruri săvârşind pentru poporul ce-ţi cântă ţie:
Bucură-te, că ai fost legat pentru Domnul;
Bucură-te, propovăduitorule al mântuirii;
Bucură-te, că ai îmbrăcat haina celor întemniţaţi;
Bucură-te, că în cumplitele închisori ai sălăşluit;
Bucură-te, că ai risipit uneltirile zbirilor;
Bucură-te, că ai nimicit cursele demonilor;
Bucură-te, că pe necredincioşi i-ai întors spre cele mai bune;
Bucură-te, că i-ai însufleţit pe cei osândiţi împreună cu tine;
Bucură-te, al rasei fierbinte apărător;
Bucură-te, al multor minuni mijlocitor;
Bucură-te, iubitor al rugăciunii către Hristos;
Bucură-te, al semnelor rele nimicitor;
Bucură-te, Sfinte Luca, vrednicule de minunare!

Condacul al 11-lea

Către cele de sus înălţându-ţi ochii, mintea şi inima, Sfinte Ierarhe, iar dimpreună cu ele şi mâinile, mila lui Hristos căutai în rătăcirile din surghiun, fericite, strigând: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Foc ce a luminat cu razele sale cetatea Simferopolului şi toate ţinuturile din jur te-ai arătat la bătrâneţe, Sfinte Luca, şi ai sfinţit poporul de Dumnezeu iubitor, cel ce a rămas nestrămutat în credinţă şi aduce ţie laude ca acestea:
Bucură-te, dreptar al purtătorilor de rasă;
Bucură-te, că ai fost de un obicei cu Apostolii;
Bucură-te, părtaş al tainelor lui Hristos;
Bucură-te, că i-ai certat pe clericii nesupuşi;
Bucură-te, pildă însufleţită a cinului sfinţit;
Bucură-te, icoană preaaleasă a episcopilor binecinstitori;
Bucură-te, că de săraci ca un iubitor de oameni ţi-ai amintit;
Bucură-te, că pe credincioşi i-ai învăţat cele plăcute lui Dumnezeu;
Bucură-te, că eşti vrednic de bune laude;
Bucură-te, că mijloceşti noi semne;
Bucură-te, pildă de arhipăstor bun;
Bucură-te, păstor al poporului iubitor de Hristos;
Bucură-te, Sfinte Luca, vrednicule de minunare!

Condacul al 12-lea

Har de sus având, la bătrâneţe ai fost luat de pe pământ la cele de sus şi alergarea bine ai săvârşit-o, cu cetele puterilor înţelegătoare fiind, slăvite Luca, socotit şi dimpreună cu acestea cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Laudă cântând ţie, cu credinţă ne închinăm sfintelor tale moaşte, de Dumnezeu purtătorule, că precum un izvor de har tămăduieşti bolile celor ce cinstim vieţuirea ta, pentru care strigăm ţie unele ca acestea:
Bucură-te, bărbat purtător de semne;
Bucură-te, vindecător al rănilor aducătoare de moarte;
Bucură-te, lance nefrântă a doctorilor;
Bucură-te, lăcaş preafrumos al episcopilor;
Bucură-te, sălaş neprihănit al dragostei lui Hristos;
Bucură-te, nume preadulce casnicilor lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ai primit cununa ce nu se ofileşte;
Bucură-te, că ai gonit taberele demonilor;
Bucură-te, alungare a toată răutatea;
Bucură-te, dulce cântare a toată Rusia;
Bucură-te, mângâietor al sfintelor mănăstiri;
Bucură-te, cel ce ne întăreşti şi pe noi, sărmanii;
Bucură-te, Sfinte Luca, vrednicule de minunare!

Condacul al 13-lea

O, prealăudate părinte, culme a episcopilor şi rugător pentru toată lumea, nu înceta a mijloci pe lângă Hristos să ne dăruiască iertare de păcate, încât să strigăm fierbinte: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice Icosul 1: Înger te-ai arătat…, Condacul 1: Veniţi, iubitorilor de sfinţi…,

Icosul 1

Înger te-ai arătat, părinte, în vremurile din urmă, între oamenii necăjiţi: că viaţă îndumnezeită ducând pe pământ, Sfinte Ierarhe Luca, dreptar te-ai făcut cu adevărat clerului şi mirenilor, pentru care strigăm ţie unele ca acestea:
Bucură-te, cel cu care se laudă toată Rusia;
Bucură-te, vas al cucerniciei;
Bucură-te, dreptar al păstoririi oamenilor;
Bucură-te, că pe Hristos bărbăteşte L-ai mărturisit;
Bucură-te, că vindeci neputinţele muritorilor;
Bucură-te, că legiuita căsnicie ai iubit;
Bucură-te, că odraslele ţi le-ai luminat;
Bucură-te, laudă sfinţită a credincioşilor;
Bucură-te, podoaba cinstiţilor episcopi;
Bucură-te, carte a cereştilor obiceiuri;
Bucură-te, Sfinte Luca, vrednicule de minunare!

Condacul 1

Veniţi, iubitorilor de sfinţi, cu căldură să-l lăudăm pe păstorul cel de Dumnezeu luminat al Simferopolului şi doctorul preaales; că, în Rusia vieţuind ca un înger, numele cel dumnezeiesc al lui Hristos a mărturisit; pentru care strigăm: Bucură-te, Sfinte Luca, vrednicule de minunare!

şi această

Rugăciune către Sfântul Luca Doctorul, Arhiepiscopul Simferopolului

Sfinte Ierarhe mărturisitor, învăţătorule al adevărului şi doctore fără de arginţi, Sfinte Luca, ţie plecăm genunchii sufletului şi ai trupului şi, căzând la cinstitele şi tămăduitoarele tale moaşte, pe tine te rugăm, precum fiii pe tatăl lor: auzi-ne pe noi, păcătoşii, cinstite părinte, şi du rugăciunea noastră la milostivul şi iubitorul de oameni Dumnezeu, ca unul care stai înaintea Lui dimpreună cu toţi sfinţii. Credem că ne iubeşti cu aceeaşi dragoste cu care i-ai iubit pe fraţii tăi, când vieţuiai în această lume. Meşteşugul doctorilor stăpânind, în multe rânduri cu ajutorul harului suferinţele celor bolnavi le-ai vindecat, iar după cinstita ta adormire, Stăpânul tuturor a arătat moaştele tale izvor de tămăduire; că felurite neputinţe se vindecă şi putere se dăruieşte celor ce cu evlavie le sărută şi cer dumnezeiasca ta mijlocire.

Pentru aceasta cu căldură ne rugăm ţie, care ai primit harul tămăduirilor: pe fraţii noştri (N) cei bolnavi şi cumplit înviforaţi de suferinţă cercetează-i şi vindecă-i de neputinţele care îi stăpânesc. Cu totul cinstite şi Preasfinte Părinte Luca, nădejdea celor bolnavi, care zac în patul durerii, nu uita pe fraţii noştri (N) şi dăruieşte-le vindecare, iar nouă tuturor cele spre bucurie, ca şi noi dimpreună cu tine să-L slăvim pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, o Dumnezeire şi o Împărăţie, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Şi se face otpustul.

 

Rugăciune către Domnul Iisus – pentru înfrumuseţare sufletească şi trupească

medie_iisus-hristos

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru şi al lumii, Te rugăm adu-ne la starea noastră cea dintâi, cea făcută de Tine şi înfrumuseţează-ne sufleteşte şi trupeşte, moral şi spiritual, întăreşte-ne virtuţile şi calităţile sufleteşti şi trupeşti, precum şi toate simţurile noastre! Te rugăm Doamne dă-ne gânduri bune care să oglindească frumuseţea noastră interioară şi dă-ne toate ajutoarele de care avem nevoie, sufleteşti şi trupeşti, materiale şi spirituale, pentru ca lucrând cu ele să putem să împlinim Voia şi Poruncile Tale, atât noi cât şi urmaşii noştri. Doamne Dumnezeule Îţi mulţumim pentru toate darurile Tale ştiute şi neştiute de noi! Amin!

Fără iluzii, către veșnicie – Paul Siladi

paul-siladi

Înainte de orice, Patericul egiptean este o carte ce refuză comoditățile mărunfara-iluzii-spre-vesniciete, consolările gratuite și asigurările mincinoase. Realismul fără menajamente traversează de la un capăt la celălalt scrierile asceților. Primul care avertizează în această direcție este avva Antonie, care zice avvei Pimen: „Cea mai mare lucrare a omului este să-și asume păcatele în fața lui Dumnezeu și să aștepte încercările până la ultima suflare”. Tot el spune cu un alt prilej că „nici un neispitit nu va putea intra în Împărăția cerurilor”. Pe aceeași linie se găsește și avva Teodor de la Ferme, la care a venit un frate „tulburat de traiul în singurătate”. Acestuia bătrânul i-a zis: „Mergi, smerește-ți gândul, supune-te și trăiește laolaltă cu alții”. Fratele a încercat să pună în aplicare acest cuvânt, dar liniștea pe care o căuta nu a găsit-o. S-a întors la bătrân și următorul dialog a avut loc: „Nu-mi găsesc liniștea nici împreună cu alții“. Bătrânul îi zice: „Dacă nici singur, nici împreună cu alții nu-ți găsești liniștea, de ce te-ai făcut călugăr? Oare nu ca să înduri necazuri? Spune, de câți ani porți schima?“ „De opt ani“, a răspuns el. Atunci bătrânul i-a zis: „Eu port schima de șaptezeci de ani și nici o singură zi n-am fost liniștit. Și tu în opt ani vrei să dobândești liniștea?” Finalul vine ca un fulger care dărâmă orice așteptare zadarnică, orice speranță de­șartă. Tocmai această viziune duhovnicească se va decanta peste secole în atât de puternicele (și cunoscutele astăzi) cuvinte pe care le primește, după perioadă îndelungă de încordare, Sfântul Siluan: „Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui!”

Părintele Sofronie Saharov, ucenicul și biograful Sfântului Siluan Athonitul, scrie unei doamne din Cipru, care îl întreabă care este pricina suferințelor ei, următoarele: „Sunt cincizeci și șapte de ani de când port rasa călugărească și, pe cât îmi pare, nu am dorit a-mi neglija mântuirea, ci totdeauna cu mare teamă și lacrimi am rugat pe Dumnezeu să se milostivească de mine, să-mi ierte toate păcatele și să nu mă lepede de la așternutul picioarelor Sale. (…) Și totuși, în tot acest răstimp de mai mult de jumătate de veac, nu am cunoscut perioade de pace sau si­guranță, ci totdeauna am simțit în jurul meu amenințări ori cel puțin stări potrivnice. În tot ceea ce încerc să fac, chiar și în cel mai mic lucru, întâlnesc totdeauna piedici de netrecut. Aproape toate porțile lumii acesteia sunt mereu închise pentru mine. Am îmbătrânit și nu am înțeles sensul acestor încercări. Adică: sunt ele semnul urgiei lui Dumnezeu față de mine, păcătosul, sau altceva se întâmplă? De nenumărate ori am rugat pe Dumnezeu să-mi descopere pentru ce merg lucrurile așa, iar Dumnezeu îmi răspunde necontenit cu tăcere. (…) Greu este nouă să învi­novățim pe Dumnezeu și să ne îndrep­tățim pe noi înșine, dar iarăși, nu este ușor să facem nici invers, ca prietenii lui Iov, care doreau să se facă apărătorii dreptății lui Dumnezeu, uitând de înfri­coșatele chinuri prin care a trecut Iov.”

Pentru un creștin adevărul este preferat în fața oricărei consolări facile și neîntemeiate. Din toate fragmentele de mai sus respiră luciditatea și mai ales sentimentul solidarității care leagă duhovnicul de ucenic în această călătorie lipsită de iluzii către veșnicie.

Paul Siladi

Notă:

Paul Siladi, doctor în teologie al Universității Babeș-Bolyai, Cluj. Studii de publicistică creștină la Erlangen. Redactor la radio Renașterea, Cluj.

Domenii de interes: teologie sistematică, teologia icoanei, spiritualitatea monahismului egiptean, filosofie antică

Sursa: http://ziarullumina.ro/repere-si-idei/fara-iluzii-catre-vesnicie