Lună: octombrie 2020

Acatistul Sfinţilor Mucenici Doctori fără de arginţi Cosma şi Damian

/ multumesc2014

Troparul Sfinţilor Mucenici doctori fără de arginţi Cosma şi Damian

Sfinţilor doctori cei fără de arginţi şi de minuni făcătorilor, Cosma şi Damian, cercetaţi neputinţele noastre; în dar aţi luat, în dar daţi-ne nouă.

Condacul 1

Cei aleşi făcători de minuni, răbdătorilor de patimi ai lui Hristos şi doctori preaînţelepţi, care în dar daţi sănătate celor ce sunt în boli, cele de laudă aducem vouă, sprijinitorilor noştri şi ajutătorilor întru necazuri; iar voi, fiind vase alese ale harului, vindecaţi rănile noastre cele sufleteşti şi cele trupeşti. Pentru aceasta, slăvind pe Dumnezeu cel minunat întru sfinţii Săi, pe voi cu osârdie vă fericim: Bucuraţi-vă, Cosma şi Damian, Sfinţilor doctori cei fără de arginţi şi preaslăviţilor făcători de minuni!

Icosul 1

Râvnind vieţii celei îngereşti, aţi defăimat cele pământeşti, şi încununându-vă cu nevoinţa muceniciei, v-aţi învrednicit să priviţi faţa Domnului puterilor. Deci rugaţi-vă cu sârguinţă pentru noi, cei ce alergăm cu sârguinţă către ajutorul vostru şi cele de laudă strigăm vouă:
Bucuraţi-vă, rugători calzi pentru cei ce cinstesc sfântă pomenirea voastră;
Bucuraţi-vă, că voi casa, avuţia şi toate agoniselile părinţilor întru nimic le-aţi socotit;
Bucuraţi-vă, care fără împuţinare vindecaţi pe cei părăsiţi de doctori;
Bucuraţi-vă, cei ce pe săraci cu milostivirea voastră i-aţi hrănit;
Bucuraţi-vă, cei ce aţi mângâiat pe cei ce sufereau de îndurarea inimii;
Bucuraţi-vă, cei ce prin curăţie şi cu sfinţenie v-aţi asemănat îngerilor;
Bucuraţi-vă, făclii ale luminii celei dumnezeieşti;
Bucuraţi-vă, oameni cereşti şi îngeri pământeşti;
Bucuraţi-vă, că voi creştinilor le sunteţi scăpare neruşinată;
Bucuraţi-vă, cei ce v-aţi smerit toată viaţa voastră chiar până la suflarea cea de pe urmă întru slujire Domnului;
Bucuraţi-vă, primitorii cei prealuminaţi ai harului, vase ale Sfântului Duh;
Bucuraţi-vă, grabnici ajutători ai tuturor celor ce vă cheamă pe voi;
Bucuraţi-vă, Cosma şi Damian, Sfinţilor doctori cei fără de arginţi şi preaslăviţi făcători de minuni!

Condacul al 2-lea

Văzând bunul Dumnezeu începuturile voastre cele bune şi osârdia voastră cea către bună cinstire, că toate cele pământeşti şi bunurile lumii acesteia întru nimic socotindu-le, întru o necunoscută osteneală aţi petrecut, din dragoste pentru aproapele, şi sufletele voastre cu bunele moravuri le-aţi împodobit, v-aţi umplut de Duhul Sfânt, cu raza Căruia să ne strălucim şi noi cereţi-ne de la Hristos Dumnezeu, ca împreună cu voi să-I cântăm Lui: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Cu înţelegerea adevăratei cunoştinţe de Dumnezeu aţi învăţat pe împăratul cel fără de lege, înţelepţindu-l pe acela cu puterea cuvintelor voastre, prin care cu îndrăzneală aţi propovăduit pe Hristos. Drept aceea, lăudând îndrăzneala voastră, strigăm aşa:
Bucuraţi-vă, cei ce nu v-aţi lăsat prinşi de înşelarea împăratului celui nelegiuit;
Bucuraţi-vă, cei ce cu îndrăzneală aţi mărturisit înaintea lui adevărul lui Hristos;
Bucuraţi-vă, cei ce nu v-aţi temut de îndrăznirea lui;
Bucuraţi-vă, cei ce aţi ruşinat adunările celor fără de lege;
Bucuraţi-vă, propovăduitorii cei neînfricaţi ai adevărului;
Bucuraţi-vă, nimicitorii slujirii idoleşti;
Bucuraţi-vă, luptătorii credinţei celei dreptslăvitoare;
Bucuraţi-vă, mărturisitorii cei neclintiţi, plini de Duhul răbdării şi al râvnei pentru slava lui Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, vestitorii cei fără de tăcere ai poruncilor lui Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, povăţuitorii credincioşi ai cugetării de Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, solitorii cei de nădejde ai Împărăţiei lui Dumnezeu pentru noi;
Bucuraţi-vă, cei ce nu ne părăsiţi pe noi nici chiar după moartea voastră;
Bucuraţi-vă, Cosma şi Damian, Sfinţilor doctori cei fără de arginţi şi preaslăviţi făcători de minuni!

Condacul al 3-lea

Cu puterea Celui Preaînalt, dată nouă încă din viaţa cea vremelnică, aţi primit stăpânire darul de a tămădui minunat toate bolile; iar după moartea voastră mai cu seamă v-a proslăvit Dumnezeu pe voi cu multe faceri de minuni, ca toţi să alergăm către voi rugându-ne pentru tămăduirea de bolile trupeşti, dar mai cu seamă de cele sufleteşti, şi lui Dumnezeu cu mare glas să-I strigăm: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Având moaştele voastre cele mult vindecătoare, ca pe o comoară de mult preţ, ne bucurăm şi, cu dragoste lăudând darul tămăduirilor dat vouă de la Dumnezeu, cu mulţumire strigăm:
Bucuraţi-vă, mijlocitorii cei calzi către Dumnezeu pentru noi;
Bucuraţi-vă, cei ce cugetările cele elineşti întru nimic le-aţi socotit;
Bucuraţi-vă, făclii prealuminoase ale Romei;
Bucuraţi-vă, luminătorii ţărilor întunecate de rătăcirea cea păgânească;
Bucuraţi-vă, povăţuitorii bărbăţiei şi ai răbdării;
Bucuraţi-vă, că, răbdând fără de vină uciderea cu pietre, sfârşit mucenicesc aţi luat;
Bucuraţi-vă, cei ce aţi pătimit din dragoste pentru Hristos;
Bucuraţi-vă, robii lui Dumnezeu cei ce aţi primit de la Hristos Domnul cununi de biruinţă;
Bucuraţi-vă, cei ce aţi arătat tuturor minunatul şi preafrumosul chip al smereniei şi al blândeţii;
Bucuraţi-vă, temelia cea neclintită a ortodoxiei;
Bucuraţi-vă, slava cea luminoasă a răbdătorilor de chinuri;
Bucuraţi-vă, frumoşi tămăduitori, care de la nimeni n-aţi luat plată pentru tămăduiri;
Bucuraţi-vă, Cosma şi Damian, Sfinţilor doctori cei fără de arginţi şi preaslăviţi făcători de minuni!

Condacul al 4-lea

Viforul cel mare al iuţimii împăratului Carin n-a putut să clintească sufletele voastre, şi când credincioşii v-au ascuns într-o peşteră oarecare de cei ce căutau să vă ia pe voi, de voie aţi stat înaintea ostaşilor, strigând: Pe noi luaţi-ne, căci noi suntem cei pe care îi căutaţi. Deci, înfăşuraţi fiind cu lanţuri, aţi fost duşi la Roma. Iar noi, sărutând credinţa voastră şi lanţurile, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Auzind oamenii de la Roma dragostea voastră cea mare către cei suferinzi şi doctorisirea voastră cea minunată, de pretutindeni alergau către voi cu credinţa în harul lui Dumnezeu cel aducător de vindecări, ce lucra întru voi; şi primind grabnică tămăduire, proslăveau pe Dumnezeu, iar pe voi, tămăduitorii lor cei milostivi, vă măreau, învăţându-ne şi pe noi să vă lăudăm aşa:
Bucuraţi-vă, propovăduitorii cei nebiruiţi ai lui Dumnezeu Cel adevărat;
Bucuraţi-vă, cei ce cu buna biruinţă aţi luat arma Crucii lui Hristos;
Bucuraţi-vă, doctorii cei buni şi grabnici ajutători ai celor suferinzi;
Bucuraţi-vă, cei ce tămăduiţi în dar pe toţi cei neputincioşi;
Bucuraţi-vă, cei ce izvorâţi şi acum tămăduiri din belşug;
Bucuraţi-vă, milostivii mângâietori ai celor ce sunt întru nevoi şi întru necazuri;
Bucuraţi-vă, cei ce ne apăraţi în toate înconjurările;
Bucuraţi-vă, ocrotirea cea mântuitoare a celor lipsiţi de ajutor;
Bucuraţi-vă, preaslăvită împodobire a celor drepţi;
Bucuraţi-vă, solirea noastră cea tare;
Bucuraţi-vă, rugătorii cei sârguincioşi către Dumnezeu pentru noi;
Bucuraţi-vă, grabnici ajutători ai tuturor celor ce vă cheamă pe voi cu credinţă;
Bucuraţi-vă, Cosma şi Damian, Sfinţilor doctori cei fără de arginţi şi preaslăviţi făcători de minuni!

Condacul al 5-lea

Pe calea cea cu dumnezeiască umblare, într-adevăr aţi mers, robii lui Hristos, când eraţi duşi în legături la Roma, pentru că nu v-aţi închinat idolilor, ci lui Hristos unuia I-aţi slujit, amare încercări aţi răbdat, Sfinţilor; însă toate le-aţi răbdat pentru Hristos cel Care v-a iubit. Drept aceea, minunându-ne de răbdarea cea mare şi de dragostea voastră cea tare către Dumnezeu, împreună cu voi cântăm Lui: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Văzând împăratul că prin puterea lui Hristos s-a tămăduit, laudă Aceluia I-a dat, iar noi, slăvind pe Dumnezeu, vă fericim pe voi, plăcuţii Lui slăviţi, strigând aşa:
Bucuraţi-vă, cei ce aţi iubit cele de sus mai mult decât cele de jos;
Bucuraţi-vă, cei ce pe pământ aţi râvnit vieţii celei îngereşti;
Bucuraţi-vă, că, lepădând mulţimea dumnezeilor, de buna credinţă cea părintească nu v-aţi îndepărtat;
Bucuraţi-vă, că toate avuţiile voastre, după cuvântul Domnului, le-aţi împărţit săracilor ca pe Hristos să-L câştigaţi;
Bucuraţi-vă, cei ce pe alţii i-aţi învăţat nu numai cu cuvântul, ci mult mai vârtos cu fapta şi cu rugăciunea neîncetată către Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, cei ce arătaţi şi acum izvorul tămăduirilor cel neîmpuţinat;
Bucuraţi-vă, cei ce ne îmbogăţiţi pe noi cu revărsarea minunilor date vouă de la Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, cei ce aţi gătit în voi lăcaş lui Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, grabnică auzire a celor lipsiţi;
Bucuraţi-vă, îngrijirea cea primită a celor necăjiţi;
Bucuraţi-vă, nădejdea cunoscută a celor deznădăjduiţi;
Bucuraţi-vă, grabnică doctorisire a celor ce bolesc;
Bucuraţi-vă, Cosma şi Damian, Sfinţilor doctori cei fără de arginţi şi preaslăviţi făcători de minuni!

Condacul al 6-lea

Propovăduitori ai numelui lui Hristos fiind în viaţa voastră, şi acum mărturisiţi puterea Aceluia prin minunile ce izvorăsc de la icoana voastră, şi după cum oarecând n-aţi trecut cu vederea credinţa unei femei oarecare, ci, arătându-vă ei în vis, i-aţi dăruit uşurare de boală, aşa şi rugăciunile noastre şi glasurile de cântări auziţi-le, o, Sfinţilor cei fără de arginţi! Luaţi aminte la credinţa şi dragostea poporului vostru şi acoperământul vostru cel de sus dăruiţi-l celor ce vă laudă pe voi şi cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Răsărit-a ca lumina dreptatea voastră când, ocărâţi la judecata împăratului, aţi zis către el: Noi nu tămăduim bolile cu vicleşugul vrăjitoresc, ci cu puterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, după cum ne-a poruncit Acela zicând: „Pe cei bolnavi îi vindecaţi, pe cei leproşi îi curăţiţi, în dar aţi luat, în dar să daţi”. Drept aceea, minunându-ne de îndrăzneala voastră, vă fericim pe voi cu acestea:
Bucuraţi-vă, cei ce ne-aţi arătat nouă pildă de tărie şi de credinţă;
Bucuraţi-vă, cei ce vă desfătaţi pururea de bucuria raiului;
Bucuraţi-vă, preaînţelepţi semănători ai bunei credinţe;
Bucuraţi-vă, slăviţi propovăduitori ai dreptei credinţe;
Bucuraţi-vă, dascălilor care povăţuiţi spre cer;
Bucuraţi-vă, povăţuitori neadormiţi ai vieţuirii celei curate şi fără de prihană;
Bucuraţi-vă, calzi ascultători ai celor ce se roagă vouă;
Bucuraţi-vă, călăuze către mântuire preaalese şi credincioase;
Bucuraţi-vă, povăţuitori buni ai celor ce vor să vieţuiască cu bună credinţă şi plăcut lui Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, solitori de cele bune pentru toţi cei ce cinstesc pomenirea voastră;
Bucuraţi-vă, cei ce cu bine aţi sfârşit alergarea voastră;
Bucuraţi-vă, cei ce aţi primit de la Stăpânul Hristos cununile dreptăţii;
Bucuraţi-vă, Cosma şi Damian, Sfinţilor doctori fără de arginţi şi preaslăviţi făcători de minuni!

Condacul al 7-lea

Vrând să descoperiţi puterea lui Hristos, împăratului celui rău credincios, fiind plini de Duhul Sfânt, aţi zis: „Fii ruşinat tu, o, Carine, şi cu dumnezeii tăi!”. Şi îndată i s-a schimbat lui faţa şi grumazul i s-a sucit, şi se ruga către voi grăind: „Iată, acum văd că sunteţi robii adevăratului Dumnezeu”. Deci vă rog pe voi, după cum vindecaţi pe alţii, aşa tămăduiţi-mă şi pe mine, ca şi eu împreună cu voi să cânt lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Minunaţilor rugători pentru noi, tămăduitorii sufletelor şi trupurilor noastre şi mijlocitorii mântuirii veşnice, cu inimă mulţumitoare, cântând cântare de laudă lui Dumnezeu, Cel ce ne-a dăruit nouă astfel de mari făcători de minuni, aducem şi vouă laudele acestea:
Bucuraţi-vă, cei ce aţi mirat cu răbdarea voastră pe îngeri;
Bucuraţi-vă, cei ce aţi luminat pe toţi cu strălucirea minunilor voastre;
Bucuraţi-vă, vindecători grabnici şi fără de plată de toate durerile;
Bucuraţi-vă, cei ce prin sprijineala voastră tămăduiţi pe cei slăbănogiţi;
Bucuraţi-vă, cei ce ne însănătoşiţi din bolile cele de nevindecat;
Bucuraţi-vă, cei ce cu vrednicie aţi săvârşit nevoinţa pământească a vieţuirii voastre;
Bucuraţi-vă, cei ce mijlociţi pururea în faţa lui Dumnezeu pentru noi, cei goliţi de fapte bune;
Bucuraţi-vă, că pe toţi cei credincioşi îi luminaţi cu strălucirea înţelepciunii celei date vouă de la Domnul;
Bucuraţi-vă, rugători preaminunaţi pentru noi şi sprijinitorii noştri;
Bucuraţi-vă, viteji răbdători de pătimiri ai lui Hristos;
Bucuraţi-vă, cei ce aţi sfinţit pământul cu sângiuirile voastre;
Bucuraţi-vă, cei ce aţi vădit nebunia idolească;
Bucuraţi-vă, Cosma şi Damian, Sfinţilor doctori cei fără de arginţi şi preaslăviţi făcători de minuni!

Condacul al 8-lea

Văzând vieţuirea voastră cea străină de lume, să ne înstrăinăm şi noi de deşertăciunile aceleia şi, mintea la ceruri ridicând-o, să strigăm către voi, Sfinţilor cei fără de arginţi: Potoliţi durerile izvorând vindecări pline de dar tuturor celor ce aleargă cu osârdie spre ajutorul vostru şi strigă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Toată viaţa voastră cea de pe pământ umplând-o cu dragoste către Dumnezeu şi aproapele, Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, şi acum vă arătaţi grabnici ajutători tuturor celor ce vă cheamă cu credinţă, nu numai celor ce aleargă aproape la sfintele voastre moaşte, ci şi celor ce sunt departe izvorâţi tămăduiri. Întru aceasta vă aducem laudele acestea:
Bucuraţi-vă, cei ce aţi slujit cu credinţă Unui Dumnezeu, Celui slăvit în Treime;
Bucuraţi-vă, cei ce preaînţelept aţi ales singurul lucru ce este spre trebuinţă;
Bucuraţi-vă, că în osteneala fără de oboseală şi întru nevoinţă zilele şi nopţile voastre fără nici o trândăvie le-aţi petrecut;
Bucuraţi-vă, că printr-o astfel de viaţă a voastră, strâmtorată şi cu necazuri, slava lui Dumnezeu aţi înmulţit-o printre oameni;
Bucuraţi-vă, ucenicii cei viteji ai lui Hristos;
Bucuraţi-vă, că învăţători şi făcători ai poruncilor lui Hristos v-aţi arătat;
Bucuraţi-vă, că voi cu numele celor mari sunteţi numiţi întru Împărăţia cerurilor;
Bucuraţi-vă, că lui Hristos cu slavă toată lumea o aţi strălucit;
Bucuraţi-vă, că aţi luat cu pătimirea voastră nepătimirea;
Bucuraţi-vă, că voi cu moartea de mucenici nemurirea v-aţi agonisit;
Bucuraţi-vă, cei proslăviţi în cer şi pe pământ ca îngerii;
Bucuraţi-vă, că purtând cununi şi acum staţi înaintea lui Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, Cosma şi Damian, Sfinţilor cei fără de arginţi şi preaslăviţi făcători de minuni!

Condacul al 9-lea

Toată firea omenească s-a mirat de strălucirea harului lui Dumnezeu în voi, Sfinţilor Cosma şi Damian, când nelegiuitul Carin, văzând minunile făcute de voi întru numele Domnului Iisus Hristos, a crezut şi a preaslăvit pe Dumnezeu. Pentru aceasta şi noi, slăvind pe Cel ce v-a dat vouă o astfel de putere, cântăm Lui: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Ritorii cei cu multă faimă nu se pricep îndeajuns să descrie mulţimea dragostei voastre, de care eraţi plini întru Domnul faţă de oameni, Sfinţilor plăcuţi lui Dumnezeu. Pentru aceasta din adâncul inimilor noastre strigăm către voi:
Bucuraţi-vă, cei ce aţi slujit Domnului vostru până la moarte;
Bucuraţi-vă, cei ce, aprinşi de focul dragostei lui Dumnezeu, aţi stins focul jertfelor idoleşti;
Bucuraţi-vă, cei ce aţi iubit pe aproapele mai mult decât pe voi înşivă;
Bucuraţi-vă, că pe cei bolnavi şi neputincioşi i-aţi cercetat;
Bucuraţi-vă, cei ce nevoile celor sărmani le-aţi preîntâmpinat;
Bucuraţi-vă, mângâietorii celor întristaţi;
Bucuraţi-vă, sprijinitorii celor deznădăjduiţi;
Bucuraţi-vă, hrănitorii celor orfani;
Bucuraţi-vă, ajutătorii celor suferinzi;
Bucuraţi-vă, slobozitorii celor asupriţi;
Bucuraţi-vă, că, sfârşind cu bine alergarea, la Hristos v-aţi înălţat;
Bucuraţi-vă, că întru Împărăţia Lui sălăşluiţi;
Bucuraţi-vă, Cosma şi Damian, Sfinţilor doctori cei fără de arginţi şi preaslăviţi făcători de minuni!

Condacul al 10-lea

Vrând să mântuiască pe cei mulţi, arătatu-v-a Domnul nouă pe voi, făcătorii Săi de minuni. Căci cine nu se va umili văzând compătimirea voastră cea fără de măsură faţă de toţi. Deci cine nu vă va ferici pe voi, căci nu numai pe oameni îi vindecaţi de neputinţe, ci şi dobitoacele le miluiţi. Nu lepădaţi deci şi rugăciunile noastre, ci revărsaţi neîmpuţinat peste noi toţi milele voastre cele mari şi bogate, ca să strigăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Ziduri sunteţi tuturor celor ce laudă minunile voastre, o, doctori fără de plată, şi celor ce aleargă la sprijinul vostru; ziduri şi scuturi sunteţi, care îngrădiţi de toate nevoile pe cei ce cu osârdie vă cheamă întru ajutor. Pentru aceasta şi pe noi ne îngrădiţi de sărăcie, de necazuri şi de boli, rugându-ne şi cu căldură strigând către voi:
Bucuraţi-vă, cei ce aţi întrecut întru răbdare tăria diamantelor;
Bucuraţi-vă, cei ce nevinovaţi aţi suferit de la pizma unui iubitor de argint;
Bucuraţi-vă, slăviţi sprijinitori întru necazuri;
Bucuraţi-vă, întărirea celor neputincioşi şi obidiţi;
Bucuraţi-vă, îmbogăţitorii preaînduraţi ai celor săraci şi lipsiţi;
Bucuraţi-vă, hrănitorii cei milostivi ai celor flămânzi;
Bucuraţi-vă, preaînţelepţi vindecători ai celor cuprinşi de dureri şi de boli grele;
Bucuraţi-vă, calzi apărători din toate înconjurările necazurilor ai celor ce aleargă către voi cu credinţă;
Bucuraţi-vă, că pomenirea voastră de toţi e slăvită pe pământ;
Bucuraţi-vă, că numele voastre sunt scrise în ceruri;
Bucuraţi-vă, că preaslăviţi sunteţi de la Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, Cosma şi Damian, Sfinţilor doctori cei fără de arginţi şi preaslăviţi făcători de minuni!

Condacul al 11-lea

Cântarea cea cu totul de umilinţă, ce se aduce acum de către noi, nu este de ajuns spre lauda preaslăvitelor voastre nevoinţe şi osteneli pe care le-aţi luat în viaţa aceasta asupra voastră; însă îndrăznind, cerem ca, primind rugăciunea noastră cea cu osârdie, şi pe noi să ne izbăviţi din nevoi cu rugăciunile voastre, ca să cântăm lui Dumnezeu, cu inimă umilită: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Minte strălucitoare de lumină şi cerească aţi arătat oarecând înaintea lui Carin, mustrând rătăcirea aceluia; iar acum, prin nestricăciunea moaştelor voastre şi prin mulţimea minunilor, întăriţi dreapta credinţă. Pentru aceasta cu mulţumită strigăm vouă:
Bucuraţi-vă, cei ce aţi propovăduit cuvântul cel ipostatic;
Bucuraţi-vă, cei ce cu buna credinţă aţi surpat puterea idolească;
Bucuraţi-vă, că prin voi s-a călcat slujirea demonilor;
Bucuraţi-vă, că prin voi s-a propovăduit închinarea lui Hristos;
Bucuraţi-vă, preaînţelepţi dascăli ai tuturor faptelor bune;
Bucuraţi-vă, că după ostenelile pământeşti întru lăcaşurile cereşti săltaţi;
Bucuraţi-vă, că şi după mutarea voastră nu ne părăsiţi;
Bucuraţi-vă, că tuturor celor ce vă cheamă pe voi cu credinţă le daţi grabnic ajutor;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor doctori, că vindecaţi bolile noastre;
Bucuraţi-vă, cei ce nu îndepărtaţi rugăciunile celor credincioşi;
Bucuraţi-vă, cei ce mijlociţi şi pentru noi nevrednicii la tronul lui Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, Cosma şi Damian, Sfinţilor doctori cei fără de arginţi şi preaslăviţi făcători de minuni!

Condacul al 12-lea

Harul pe care vi l-a dat vouă Domnul Dumnezeu, ca să tămăduiţi toate neputinţele cele sufleteşti şi trupeşti, astăzi ne-a adunat, ca să cinstim pomenirea voastră, Sfinţilor fără de arginţi Cosma şi Damian. Deci, cu cucernicie privind la cinstită icoana voastră şi cu umilinţa inimii căzând înaintea ei, rugăm să ne izbăvim noi toţi de toate relele şi durerile, ca să cântăm toţi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cântând minunile voastre, ostenelile şi nevoinţele le lăudăm, fericim sfârşitul mucenicesc, cinstim mijlocirea şi puterea voastră sprijin pentru toţi care cer ajutorul vostru; mărim pe Dumnezeu, dătătorul tuturor de bunătate, Care ne-a dăruit nouă rugători atât de minunaţi, şi cu umilinţă strigăm către voi:
Bucuraţi-vă, cei ce credincios aţi propovăduit pe Iisus Domnul;
Bucuraţi-vă, martorii viteji ai adevărului Lui;
Bucuraţi-vă, calzi mijlocitori pentru noi la scaunul Lui;
Bucuraţi-vă, doctorii trupurilor noastre cei cu bună îndurare;
Bucuraţi-vă, moştenitorii Împărăţiei cerurilor şi ai bunătăţilor celor veşnice;
Bucuraţi-vă, nădejdea noastră cea tare în Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, cei ce izvorâţi mirul cel binemirositor al vindecărilor;
Bucuraţi-vă, cei ce îndepărtaţi cu rugăciunile voastre puterea cea rea a patimilor;
Bucuraţi-vă, dătători de vindecări şi izvoare de minuni;
Bucuraţi-vă, stâlpii cei purtători de lumină ai Bisericii şi scuturi nemişcate;
Bucuraţi-vă, doimea cea cu chip de lumină a înţelepţilor celor fără de argint;
Bucuraţi-vă, Cosma şi Damian, Sfinţilor doctori cei fără de arginţi şi preaslăviţi făcători de minuni!

Condacul al 13-lea

O, preaminunaţilor doctori fără de arginţi, făcători de minuni, tăinuitori şi slăviţii plăcuţi ai lui Dumnezeu, Cosma şi Damian, primiţi aceste rugăciuni ale noastre, care se înalţă din inimă zdrobită, vindecaţi bolile noastre cele de multe feluri şi prin calda voastră sprijineală cereţi nouă de la Hristos Dumnezeu izbăvire de toate nevoile şi necazurile, iertare greşelilor noastre şi nădejdea cea bună a mântuirii veşnice, ca să ne învrednicim împreună cu voi şi cu toţi sfinţii întru nesfârşiţii veci să cântăm lui Dumnezeu, Mântuitorului nostru: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice din nou Icosul 1: Râvnind vieţii celei îngereşti, aţi defăimat…, Condacul 1: Cei aleşi făcători de minuni, răbdătorilor…,

Icosul 1

Râvnind vieţii celei îngereşti, aţi defăimat cele pământeşti, şi încununându-vă cu nevoinţa muceniciei, v-aţi învrednicit să priviţi faţa Domnului puterilor. Deci rugaţi-vă cu sârguinţă pentru noi, cei ce alergăm cu sârguinţă către ajutorul vostru şi cele de laudă strigăm vouă:
Bucuraţi-vă, rugători calzi pentru cei ce cinstesc sfântă pomenirea voastră;
Bucuraţi-vă, că voi casa, avuţia şi toate agoniselile părinţilor întru nimic le-aţi socotit;
Bucuraţi-vă, care fără împuţinare vindecaţi pe cei părăsiţi de doctori;
Bucuraţi-vă, cei ce pe săraci cu milostivirea voastră i-aţi hrănit;
Bucuraţi-vă, cei ce aţi mângâiat pe cei ce sufereau de îndurarea inimii;
Bucuraţi-vă, cei ce prin curăţie şi cu sfinţenie v-aţi asemănat îngerilor;
Bucuraţi-vă, făclii ale luminii celei dumnezeieşti;
Bucuraţi-vă, oameni cereşti şi îngeri pământeşti;
Bucuraţi-vă, că voi creştinilor le sunteţi scăpare neruşinată;
Bucuraţi-vă, cei ce v-aţi smerit toată viaţa voastră chiar până la suflarea cea de pe urmă întru slujire Domnului;
Bucuraţi-vă, primitorii cei prealuminaţi ai harului, vase ale Sfântului Duh;
Bucuraţi-vă, grabnici ajutători ai tuturor celor ce vă cheamă pe voi;
Bucuraţi-vă, Cosma şi Damian, Sfinţilor doctori cei fără de arginţi şi preaslăviţi făcători de minuni!

Condacul 1

Cei aleşi făcători de minuni, răbdătorilor de patimi ai lui Hristos şi doctori preaînţelepţi, care în dar daţi sănătate celor ce sunt în boli, cele de laudă aducem vouă, sprijinitorilor noştri şi ajutătorilor întru necazuri; iar voi, fiind vase alese ale harului, vindecaţi rănile noastre cele sufleteşti şi cele trupeşti. Pentru aceasta, slăvind pe Dumnezeu cel minunat întru sfinţii Săi, pe voi cu osârdie vă fericim: Bucuraţi-vă, Cosma şi Damian, Sfinţilor doctori cei fără de arginţi şi preaslăviţilor făcători de minuni!

şi această

Rugăciune către Sfinţii doctori fără de arginţi Cosma şi Damian

Către voi, Sfinţilor doctori cei fără de arginţi şi făcătorilor de minuni Cosma şi Damian, ca spre nişte grabnici ajutători şi calzi rugători pentru mântuirea noastră, noi cei nevrednici, plecând genunchii, alergăm şi, căzând, cu osârdie strigăm: nu treceţi cu vederea rugăciunea noastră, a celor păcătoşi, neputincioşi, căzuţi în multe fărădelegi şi care greşim în toate zilele şi ceasurile. Rugaţi pe Domnul ca să tindă nouă nevrednicilor robilor Săi milele Sale cele mari şi bogate şi să ne izbăvească pe noi de tot necazul şi durerea, căci voi aţi luat de la Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos harul cel neîmpuţinat al tămăduirilor pentru credinţa cea tare, tămăduirea cea fără de plată şi sfârşitul nostru cel mucenicesc. Auziţi-ne pe noi, cei ce ne rugăm, şi cu mijlocirea voastră cea bineprimită cereţi de la Dumnezeu binecuvântare pentru noi toţi; iarăşi căzând, cu sârguinţă ne rugăm: cereţi-ne nouă de la Domnul toate cele folositoare spre bine în viaţa noastră cea vremelnică, dar mai ales cele ce slujesc spre mântuirea cea veşnică, ca să ne învrednicim prin rugăciunile voastre a primi sfârşit creştinesc fără de durere, neruşinat, cu pace şi ca să ne izbăvim de toate uneltirile diavoleşti şi de munca de veci; iar ai Împărăţiei cerurilor, celei fără de sfârşit şi fericite, moştenitori să fim. Aşa, plăcuţilor ai lui Dumnezeu, nu încetaţi rugându-vă pentru noi, cei ce alergăm către voi cu credinţă. Că deşi după mulţimea păcatelor noastre nu suntem vrednici de milostivirea voastră, voi, fiind urmaşi credincioşi ai iubirii de oameni a lui Dumnezeu, faceţi ca să aducem roade vrednice de pocăinţă şi să ajungem la odihna cea veşnică, lăudând şi binecuvântând pe Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Cel minunat întru sfinţii Săi, şi pe Preacurată Maica Sa şi sprijinitoarea voastră cea caldă, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Şi se face otpustul.

Psalmi care se citesc la diferite trebuințe sufletești și trupești

/ multumesc2014

Rânduiala aceasta a citirii psalmilor o găsim într-o relatare a Sfântului Paisie Aghioritul, ucenic al Sfântului Arsenie Capadocianul. Iată ce spune Sfântul Paisie:

„Sfântul Arsenie, deoarece nu avea în Molitfelnic rugăciunile corespunzătoare pentru toate cazurile în care oamenii îi cereau ajutor, folosea și Psalmii. A scris într-un caiet împrejurarea pentru care folosea fiecare psalm. Când acest caiet a ajuns în mâinile mele, am început să citesc Psaltirea, făcând rugăciune pentru situația în care se citea fiecare psalm. Îmi spune gândul că în rugăciunea cu Psaltirea mult ajută și Sfântul Arsenie.”

Psalmul 1 –  Atunci când un pom sau o viță-de-vie este plantată, ca să poată aduce roadã.

Psalmul 2 – Pentru ca Dumnezeu sã îi lumineze pe cei ce se duc la întâlniri și soboare.

Psalmul 3 – Pentru ca răutatea sã iasă de la oameni, ca să nu îsi mai chinuiască cu nedreptate semenii.

Psalmul 4 – Pentru ca Dumnezeu sã tãmãduiască pe oamenii cei simțitori (sensibili), ce se îmbolnăvesc de deprimare din pricina purtării oamenilor cu inima împietrită.

Psalmul 5 – Pentru ca Dumnezeu să tămăduiască ochii cei răniti, ce s-au mușcat de către o persoană rea.

Psalmul 6 –  Pentru ca Dumnezeu să dezlege persoana ce se află sub o vrajă.

Psalmul 7 – Pentru cei ce s-au păgubit din pricina fricii, a groazei și a amenințării oamenilor celor rai.

Psalmul 8 –  Pentru cei ce sunt răniți de diavoli sau de oameni stricați.

Psalmul 9 – Pentru ca diavolii sa înceteze a te chinui în somn, sau cu închipuiri în timpul zilei.

Psalmul 10 – Pentru perechile cu inima împietrită care se ceartă și divorțează (când bărbatul sau femeia împietrită la inimă își chinuiesc soția sau bărbatul simțitor).

Psalmul 11 – Pentru oamenii bolnavi cu mintea, care au răutate și îi vatămă pe alții.

Psalmul 12 – Pentru cei ce suferă din pricina ficatului.

Psalmul 13 – Pentru un diavol înfricoșător; repetat de trei ori pe zi, vreme de trei zile.

Psalmul 14 – Pentru ca tâlharii sau hoții să își schimbe cugetul și să plece nefăcând vreo vătămare, și pocăindu-se.

Psalmul 15 – Pentru ca cheia să se găsească, atunci când se pierde.

Psalmul 16 – Pentru o acuzație gravă și nedreaptă , de trei ori pe zi vreme de trei zile.

Psalmul 17 – Când se petrece un cutremur sau alt dezastru al naturii, sau ploaie torențială cu fulgere.

Psalmul 18 – Pentru ca femeile să nască cu bine.

Palmul 19 – Pentru perechile ce din pricini medicale nu pot avea copii, ca Dumnezeu să îi tămăduiască și ca să nu divorțeze.

Psalmul 20 – Pentru ca Dumnezeu să înmoaie inimile celor bogați și ei să facă milostenie către cei săraci.

Psalmul 21 – Pentru ca Dumnezeu sa oprească focul, ca să nu se petreacă vătămare mare.

Psalmul 22 – Pentru ca Dumnezeu să-i îmblânzească pe copii cei foarte neascultători, care aduc întristare părinților lor.

Psalmul 23 – Pentru ca să se deschidă ușa când s-a pierdut cheia.

Psalmul 24 – Pentru cei a căror ispită îi tulbură foarte și aduce astfel mereu necazuri în viețile lor, făcându-i să își piardă liniștea și să se plângă.

Psalmul 25 – Când cineva cere ceva bun de la Dumnezeu, ca El sã îl dãruiascã fãrã ca acela sã se vatăme.

Psalmul 26 – Pentru ca Dumnezeu sa îi ocrotească pe țărani de oștile vrăjmașe, ca ele sa nu vatăme oamenii sau câmpurile lor.

Psalmul 27 – Pentru ca Dumnezeu să tămăduiască pe cei ce suferă din pricina bolilor de obârșie nervoasă sau mintală.

Psalmul 28 – Pentru cei cărora marea le face rău și le este teamă de marea aspră.

Psalmul 29 – Pentru cei ce se află în primejdie departe, pe tărâmul oamenilor sălbatici și

necredincioși, ca Dumnezeu sa îi păzească și să îi lumineze pe oamenii de acolo să devina pașnici și să vină la cunoștința lui Dumnezeu.

Psalmul 30 – Pentru ca Dumnezeu sa dea grâne și roade îndeajuns, atunci când vremea nu este bună pentru agricultură.

Psalmul 31 – Pentru ca cei ce călătoresc să își găsească drumul atunci când s-au rătăcit și suferă din pricina aceasta.

Psalmul 32 – Pentru ca Dumnezeu să descopere adevărul celor ce sunt întemnițați pe nedrept, și ca să fie eliberați.

Psalmul 33 – Pentru cei pe patul de moarte, când sunt chinuiți de diavoli. Sau, pentru oastea vrăjmașă când aduce primejdie și trece granițele cu scopuri rele.

Psalmul 34 – Pentru ca Dumnezeu să îi libereze pe oamenii buni din cursele oamenilor răi, care profită de norodul lui Dumnezeu.

Psalmul 35 –  Pentru ca vrăjmășia să piară cu desăvârșire după certuri și neînțelegeri.

Psalmul 36 – Pentru oameni răniți grav de ucigași.

Psalmul 37 – Când fălcile dor din pricina dinților stricați.

Psalmul 38 – Pentru ca oamenii ce sunt părăsiți și abătuți să găsească de lucru, ca să înceteze a se mai necăji.

Psalmul 39 – Pentru ca dragostea între patron și lucrător să se întoarcă, atunci când s-au schimbat vorbe grele.

Psalmul 40 – Pentru ca femeile să nască cu bine, atunci când copilul vine înainte de vreme în lume.

Psalmul 41 – Pentru cei tineri atunci când se îmbolnăvesc din pricina dragostei, și unul este rănit și suferă.

Psalmul 42 – Pentru ca oamenii să se libereze din temnițele unui neam vrăjmaș.

Psalmul 43 – Pentru ca Dumnezeu să descopere adevărul perechilor, când s-a petrecut o neînțelegere, ca să vină iarăși la pace și dragoste unul față de altul.

Psalmul 44 – Pentru cei ce suferă din pricina inimii sau a rinichilor.

Psalmul 45 – Pentru tinerii ce sunt împiedicați de vrăjmaș din pricina pizmei să întemeieze o

familie (să se căsătoreasca).

Psalmul 46 – Pentru ca patronul sau lucrătorul sa găsească pace, când lucrătorul pleacă supărat pe patron, și ca lucrătorul să găsească de muncă.

Psalmul 47 – Când bande de tâlhari jefuiesc și se petrec mari nenorociri; să se citească repetat

vreme de 40 de zile.

Psalmul 48 – Pentru cei ce au o slujbă primejdioasă.

Psalmul 49 – Pentru ca oamenii ce sunt departe de Dumnezeu să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu și să se mântuiască.

Psalmul 50– Când, din pricina păcatelor noastre și spre a ne îndrepta, vine pedeapsă de la Dumnezeu (epidemie și moarte pentru oameni sau animale).

Psalmul 51– Pentru ca stăpânii cu inima împietrită să se pocăiască și să devina miloși și să nu chinuiască oamenii.

Psalmul 52 – Pentru ca Dumnezeu sa binecuvânteze plasele și să se umple de pește.

Psalmul 53 – Pentru ca Dumnezeu sa lumineze pe oamenii cei bogați care au cumpărat robi, ca sa îi elibereze.

Psalmul 54 – Pentru ca numele unei familii care a fost acuzată pe nedrept să se refacă.

Psalmul 55 – Pentru oamenii simțitori (sensibili), ale căror suflete s-au rănit de către semenii lor.

Psalmul 56  – Pentru acei oameni ce suferă dureri de cap din pricina unei mari supărări.

Psalmul 57  – Pentru ca lucrurile să se așeze pe o cale folositoare celor ce lucrează cu intenție bună, ca Dumnezeu să împiedice orice acțiune îndărătnica a diavolilor sau a oamenilor necinstiți.

Psalmul 58  – Pentru cei ce nu pot grăi, ca Dumnezeu să le dăruiască putința de a grăi.

Psalmul 59 – Pentru ca Dumnezeu sa descopere adevărul atunci când un întreg grup de oameni este acuzat pe nedrept.

Psalmul 60 – Pentru cei ce au necazuri în lucrarea lor, fie din pricina trândăviei ori din cea a fricii.

Psalmul 61 – Pentru ca Dumnezeu sa ușureze de necazuri pe cel ce este slab, ca să nu fie stăpânit de nevoia de a se plânge.

Psalmul 62 – Pentru ca pomii și câmpurile să dea roadă atunci când apa este puțină.

Psalmul 63 – Când cineva este mușcat de un câine sau un lup ce are turbare. (Sfântul Arsenie le dădea și să bea apă sfințită).

Psalmul 64 – Pentru ca neguțătorii să prospere, ca să nu vorbească prea mult și să profite de oamenii simpli.

Psalmul 65 – Pentru ca cel rău să nu pună piedici în cămine și să provoace întristare familiilor.

Psalmul 66 –  Pentru ca locurile unde cresc cloștile să fie binecuvântate.

Psalmul 67 – Pentru ca femeile a căror sarcină s-a pierdut să izbutească să îndure și să fie sănătoase.

Psalmul 68 – Când este ploaie puternică și râurile se revărsa, luând cu ele oameni și case.

Psalmul 69 –  Pentru oamenii simțitori care se întristează din pricina unor lucruri mărunte și deznădăjduiesc, ca Dumnezeu să le dăruiască tărie.

Psalmul 70 – Pentru oamenii deșertați care au ajuns neinteresanți pentru ceilalți [lit. „plictisitori”] din pricina invidiei diavolului și au ajuns la deznădejde, ca să poată găsi milă și tămăduire de la Dumnezeu.

Psalmul 71 – Pentru ca Dumnezeu sa binecuvânteze strângerea noii roade a câmpului, pe care țăranii o aduc acasă.

Psalmul 72 – Pentru ca criminalii sa se pocăiască.

Psalmul 73 – Pentru ca Dumnezeu să îi ocrotească pe țăranii ce își lucrează câmpul, când vrăjmașul a împrejmuit satul.

Psalmul 74 – Pentru ca patronul cel sălbatic s devina pașnic și să nu-și chinui semenii, oameni, lucrătorii.

Psalmul 75 – Pentru o mamă ce este speriată în vreme ce dă naștere, ca Dumnezeu să îi dea neînfricare și să o ocrotească.

Psalmul 76 – Când nu există înțelegere reciprocă între părinți și copii, ca Dumnezeu să-i lumineze, ca astfel copii să asculte de părinți și părinții să arate dragoste.

Psalmul 77 –  Pentru ca Dumnezeu sa îi lumineze pe cei ce împrumută, ca sa nu îi apese pe semenii lor pentru datorie, și ca să fie milostivi.

Psalmul 78 – Pentru ca Dumnezeu să ocrotească satele de prădarea și furăciunea oștirii vrăjmașe.

Psalmul 79 – Pentru ca Dumnezeu să tămăduiască pe cel al cărui chip se umflă și îl doare tot capul.

Psalmul 80 – Pentru ca Dumnezeu să aibă grijă de cei săraci ce sunt în nevoie și necaz și sunt abătuți din pricina sărăciei.

Psalmul 81 – Pentru ca oamenii să cumpere produsele țăranilor, ca țăranii să nu fie triști și abătuți.

Psalmul 82 – Pentru ca Dumnezeu să îi împiedice pe oamenii cei răi ce vor să ucidă.

Psalmul 83 – Pentru ca Dumnezeu să păstreze tot ce se ține în casă, și animalele și produsele celor ce le produc.

Psalmul 84 – Pentru ca Dumnezeu să tămăduiască pe cei ce s-au rănit de către tâlhari și pe deasupra s-au vătămat sufletește din pricina groazei.

Psalmul 85 – Pentru ca Dumnezeu să izbăvească lumea când vine epidemia și oamenii mor.

Psalmul 86 – Pentru ca Dumnezeu să lungească viețile acelor membri ai familiei de care are încă mare trebuință restul familiei.

Psalmul 87 – Pentru ca Dumnezeu să ocrotească pe toți cei ce nu au un ocrotitor și suferă din pricina semenilor lor cu inima împietrită.

Psalmul 88 – Pentru ca Dumnezeu să dea tărie celor ce cad cu ușurință bolnavi și sunt slabi trupește, ca să poată lucra fără să obosească și să se deprime.

Psalmul 89 – Pentru ca Dumnezeu să aducă ploaie când este secetă, sau ca fântânile să dea iar apa daca au încetat să o facă.

Psalmul 90 – Pentru ca diavolul să piară, atunci când apare în fața unei persoane și o îngrozește.

Psalmul 91- Pentru ca Dumnezeu să dăruiască prudență oamenilor, ca să sporească duhovnicește.

Psalmul 92 – Pentru ca Dumnezeu să ocrotească corabia când se află în mare primejdie pe mare. (Sfântul Arsenie sfătuia și aruncarea de apă sfințită în cele patru colțuri ale corabiei).

Psalmul 93 – Pentru ca Dumnezeu să îi lumineze pe oamenii turbulenți care pricinuiesc probleme neamului și aduc tulburare oamenilor, provocând necaz prin neorânduială și dezbinare.

Psalmul 94 – Pentru ca nicio vrajă să nu pricinuiască perechilor a începe să găsească motive de cearta și bătaie.

Psalmul 95  – Pentru ca Dumnezeu să dăruiască oamenilor fără de auz, putința de auzi.

Psalmul 96 – Pentru ca vrăjile să plece de la oameni.

Psalmul 97 – Pentru ca Dumnezeu să dăruiască alinare celor ce sunt în necaz, ca să înceteze a fi abătuți.

Psalmul 98 – Ca Dumnezeu să binecuvânteze și să dea har acelor tineri ce doresc să lase toate și să îi urmeze lui Dumnezeu. [în viața monahală]

Psalmul 99 – Pentru ca Dumnezeu să binecuvânteze și împlinească dorințele oamenilor, care sunt pe potriva voii Sale.

Psalmul 100 – Pentru ca Dumnezeu să dăruiască haruri și înzestrări oamenilor buni și simpli.

Psalmul 101 – Pentru ca Dumnezeu să binecuvânteze pe oamenii ce au funcții de putere, ca sa îi ajute pe oameni, cu bunătate și înțelegere.

Psalmul 102 – Pentru ca curgerea de sânge lunară să îi vină unei femei când este întârziată.

Psalmul 103 – Pentru ca Dumnezeu să binecuvânteze avuțiile oamenilor, ca să nu fie triști și abătuți, ci să Îl slăvească pe Dumnezeu.

Psalmul 104 – Pentru ca oamenii să se pocăiască și să-și mărturisească păcatele.

Psalmul 105 – Pentru ca Dumnezeu să îi lumineze pe oameni ca să nu se îndepărteze de la calea mântuirii.

Psalmul 106 – Pentru ca Dumnezeu să îi dea femeii ce nu poate da naștere, putința să o facă.

Psalmul 107 – Pentru ca Dumnezeu să îi smerească pe vrăjmași, ca să își schimbe scopurile cele rele.

Psalmul 108 – Pentru ca Dumnezeu să-i tămăduiască pe cei suferinzi de epilepsie. Sau, pentru ca Dumnezeu să se milostivească de cei ce acuză pe nedrept și să se pocăiască.

Psalmul 109  – Pentru ca tinerii să îi cinstească pe cei bătrâni.

Psalmul 110 – Pentru ca judecătorii cei nedrepți să se pocăiască și să judece cu dreptate norodul lui Dumnezeu.

Psalmul 111 – Pentru ca Dumnezeu să îi ocrotească pe ostașii ce merg la luptă.

Psalmul 112 – Pentru ca Dumnezeu să o binecuvânteze pe văduva cea săracă, ca să își poată plăti datoriile și să se izbăvească de temnița.

Psalmul 113 – Pentru ca Dumnezeu să tămăduiască pe copii cei înapoiați cu mintea.

Psalmul 114 – Pentru ca Dumnezeu să binecuvânteze și să aline pe copilașii cei săraci, ca să nu fie priviți de sus de copiii celor bogați și astfel să se deprime.

Psalmul 115 – Pentru ca Dumnezeu să tămăduiască groaznica patimă a minciunii.

Psalmul 116 – Pentru ca familiile să fie unite și cu dragoste și să îl slăvească pe Dumnezeu.

Psalmul 117 – Pentru ca Dumnezeu să îi smerească pe barbari când împrejmuiesc satul și aduc teamă, și ca să întoarcă scopurile lor cele rele.

Psalmul 118 – Pentru ca Dumnezeu să îi zdrobească pe barbari și să smerească lucrul lor când ucid femei și copii nevinovați.

Psalmul 119 – Pentru ca Dumnezeu să dăruiască răbdare și stăpânire de sine celor ce trebuie să viețuiască cu oameni necinstiți și nedrepți.

Psalmul 120 – Pentru ca Dumnezeu să ocrotească pe cei robiți de mâinile vrăjmașului, ca să nu fie schilodiți înainte de a fi eliberați.

Psalmul 121 – Pentru ca Dumnezeu să îi tămăduiască pe cei ce suferă din pricina „ochiului celui rău”.

Psalmul 122 – Pentru ca Dumnezeu să dăruiască vedere orbilor și să tămăduiască ochii ce sunt întru durere.

Psalmul 123 – Pentru ca Dumnezeu să ocrotească oamenii de șerpi, ca să nu muște.

Psalmul 124 – Pentru ca Dumnezeu să ocrotească câmpurile celor drepți de oamenii cei răi.

Psalmul 125 – Pentru ca Dumnezeu să tămăduiască pe oamenii ce suferă din pricina unor dureri de cap fără de sfârșit.

Psalmul 126 – Pentru ca Dumnezeu să aducă pace unei familii când se petrec certuri.

Psalmul 127 – Pentru ca răutatea vrăjmașului să nu se apropie nicicând de cămine, și ca sa fie pacea și binecuvântarea lui Dumnezeu în familie.

Psalmul 128 – Pentru ca Dumnezeu să tămăduiască oamenii suferinzi de migrene, ori, pentru ca Dumnezeu să se milostivească de oamenii nesimțitori și indiscreți ce aduc întristare celor sensibili.

Psalmul 129 – Pentru ca Dumnezeu să dăruiască neînfricare și nădejde celor ce încep o slujbă

nouă și nu o cunosc bine încă, ca sa nu afle mari greutăți în lucrul lor.

Psalmul 130 – Pentru ca Dumnezeu să dăruiască pocăința și să aline cu nădejde oamenii, ca să se mântuiască.

Psalmul 131 – Pentru ca Dumnezeu să arate mila lumii când din pricina păcatelor noastre au loc necontenit războaie.

Psalmul 132 – Pentru ca Dumnezeu să lumineze neamurile și să devină prietenoase și oamenii să afle pace.

Psalmul 133 – Pentru ca Dumnezeu să îi ocrotească pe oameni de orice primejdie.

Psalmul 134 – Pentru ca oamenii să se concentreze la vremea rugăciunii și cugetul lor să se unească cu Dumnezeu.

Psalmul 135 – Pentru ca Dumnezeu să îi ocrotească pe emigranți când își lasă căminele și pleacă, ca să fie izbăviți de sălbatici.

Psalmul 136 – Pentru ca Dumnezeu să aducă statornicie persoanei cu o fire nestatornică.

Psalmul 137 – Pentru ca Dumnezeu să lumineze pe stăpânii locului ca cererile oamenilor să fie tratate cu înțelegere.

Psalmul 138 – Pentru ca Dumnezeu să oprească ispitirea oamenilor simțitori cu gânduri de hula.

Psalmul 139 – Pentru ca Dumnezeu să îl facă pașnic pe capul familiei care are o fire foarte dificilă și aduce suferință întregii familii.

Psalmul 140 – Pentru ca Dumnezeu să îl facă pașnic pe stăpânul sălbatic al unui loc, ce își chinuie semenii.

Psalmul 141 –  Pentru ca Dumnezeu să îl facă pașnic pe răzvrătitul ce face rău; apoi, chiar dacă  este kurd, devine un miel. [Sf. Arsenie viețuia în Asia Mica. Kurzii, ce erau adesea soldați, aveau o reputație printre alte grupuri etnice de a fi luptători violenți. – n. trad. gr.]

Psalmul 142 – Pentru ca Dumnezeu să ocrotească mama de-a lungul sarcinii, ca să nu piardă copilul.

Psalmul 143 –  Pentru ca Dumnezeu să îi împace pe oameni când sunt neliniștiți, ca să nu se petreacă un război civil.

Psalmul 144 – Pentru ca Dumnezeu să binecuvânteze lucrul oamenilor, ca să fie bine primit de către Dansul.

Psalmul 145 – Pentru ca Dumnezeu să oprească curgerea sângelui, la oamenii ce suferă de ea.

Psalmul 146 – Pentru ca Dumnezeu să îi tămăduiască pe oamenii ce au fost muscați și răniți la fălci de oameni răi.

Psalmul 147 – Pentru ca Dumnezeu să aducă pace animalelor sălbatice, ca să nu vatăme oamenii sau roada câmpului.

Psalmul 148 – Pentru ca Dumnezeu s facă apa potrivită, ca oamenii să aibă din belșug și să Îi dea slavă lui Dumnezeu.

Acestea au fost ale Sf. Arsenie.

Următoarele doua recomandări sunt ale cuviosului Paisie Aghioritul.

Psalmul 149 – Din recunoștință și mulțumire lui Dumnezeu pentru multele Sale bunătăți și pentru prea plinul dragostei Sale, ce nu cunoaște limita și îngăduința cu noi.

Psalmul 150 – Pentru ca Dumnezeu să dăruiască fericire și alinare celor întristați, frați și surori ale noastre, ce sunt în locuri depărtate, și acelora dintre frații și surorile noastre ce sunt adormiți și sunt și mai departe. Amin.

INDEX TEMATIC

AGRICULTURÃ: 1, 26, 30, 50, 52, 62, 66, 71, 83, 124, 147, 148

ANIMALE neprietenoase: 63, 123, 147

CALAMITÃTI: 17, 21, 30, 50, 62, 68, 85, 89

CÃLÃTORIE SI EMIGRATIE: 28, 29, 31, 92, 135, 150

COPII: 22, 76, 109, 113, 114

DUHOVNICEȘTI: 3, 9, 24, 25, 29, 49, 50, 57, 72, 91, 98, 99, 100, 104, 105, 108, 115, 119, 130, 134, 136, 149

LEGE ȘI GUVERNARE: 14, 16, 32, 36, 47, 51, 59, 72, 82, 84, 93, 101, 108, 110, 137, 140, 141, 143

LUCRU: 2, 38, 39, 46, 48, 51, 52, 57, 60, 64, 74, 81, 83, 100, 101, 103, 129, 137, 140,144

MOARTE: 33, 150

OCROTIRE: 9, 13, 34, 47, 48, 57, 90, 133

PACE (între prieteni si în familie): 10, 19, 22, 35, 41, 43, 45, 54, 65, 76, 86, 94, 109, 116, 126, 127, 139

PACE SI RÃZBOI: 26, 33, 42, 73, 78, 93, 107, 111, 117, 118, 120, 127, 131, 132, 135, 140, 141, 143

PREOCUPÃRI SOCIALE: 20, 32, 35, 38, 51, 53, 59, 77, 80, 81, 87, 93, 101, 110, 112, 113, 114, 119, 124, 137, 140

PROPRIETATE: 14, 15, 23, 47, 83, 103, 124

SÃNÃTATE – a femeilor: 18, 19, 40, 67, 75, 106, 145

SÃNÃTATE – sufleteascã / mintalã: 4, 7, 8, 9, 11, 24, 27, 41, 55, 56, 60, 61, 69, 70, 80, 81, 84, 97, 100, 103, 128, 136, 138

SÃNÃTATE – trupeascã: 5, 12, 28, 36, 37, 44, 56, 58, 63, 79, 86, 88, 95, 102, 108, 122, 125, 128, 145, 146

VRÃJI ȘI DIAVOLI: 5, 6, 8, 9, 13, 33, 57, 65, 90, 94, 96, 121

Împotriva vrãjmasilor, care te asupresc: Psalmii 3, 19, 30, 31, 58, 108, 142.

Când bântuie ciuma sau alte boli, la noi sau în altã parte: Psalmul 90.

Dupã ce ai cãzut în pãcat: Psalmii 50, 45, 46, 70 si 72.

Când mergi sã te judeci cu cineva: Psalmii 20 si 75.

Când te apucã frica: Psalmii 6, 66 si 76.

Când te supãrã necuratul: Psalmul 37.

În închisoare, în robie sau când cazi prizonier: Psalmul 69.

La dezlãnțuirea fulgerelor și trãznetelor, sau când bate grindina: Psalmul 84.

Când mergi la rãzboi: Psalmul 84.

Când începi sã faci pâine din recoltã nouã, sã gusti din vinul nou, sau sã mãnânci întâi din orice fel de poame: Psalmul 33

Canon de rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Artemie – 20 Octombrie

/ multumesc2014

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

Troparul Sfântului Mare Mucenic Artemie, glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Artemie, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Troparul Sfântului Mare Mucenic Artemie, glasul 1:

Luptând, preafericite, cu chi­nurile cele de multe feluri, ca un tare diamant ai ruşinat pe Paravatul. Căci, de piatră mare zdrobindu-te pentru Piatra Hristos şi rănindu-te, ai primit cununa muceniciei, Sfinte Mare Mu­cenice Artemie. Slavă Celui Ce te-a întărit pe tine; Slavă Celui Ce te-a încununat; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Cântarea 1, glasul al 2-lea.

Irmosul:

Întru adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon puterea cea prea într-armată; iar Întrupându-Se Cuvântul, a pierdut păcatul cel prea rău; Domnul Cel Preamărit, căci cu Slavă S-a preamărit.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

După ce te-ai luptat cu nevoinţă bună, mucenice şi ai luat cununile cele luminoase, stai înaintea Luminii, luminându-te după împărtăşirea cea fără mate­rie; pentru aceea te rugăm: luminează-ne pe noi cu rugăciu­nile tale.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminatul tău praznic, mu­cenice, pe toţi ne-a chemat astăzi la ospăţ cu bucurie, punând înainte nevoinţele tale, luptele, bărbăţia, împotrivirea; întru care desfătându-ne, cu credinţă şi cu dragoste te fericim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cunoscând, fericite, pe Cel Ce a murit pe Cruce cu Trupul, pe Cel Necuprins cu mintea, pe Domnul, Pricinuitorul vieţii, de bunăvoie ai dorit moartea prin chinuri; pentru aceea ai aflat Slava Cea Nepieritoare.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Întrupându-Se din tine Cu­vântul Cel fără de trup, după Dumnezeiască cuviinţă, pentru mulţimea iubirii de oameni, Preacurată, a luat Patimă şi a izvorât oamenilor nepătimire, Domnul Cel Preamărit; căci cu Slavă S-a preamărit.

Cântarea a 3-a. Irmos: Înflorit-a pustiul…

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind a te împodobi, mă­rite, cu cununile muceni­cilor, ai suferit durerile cele amare ale bătăilor şi ale chinui­rilor, cu harul cel Dumnezeiesc.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

N-a mişcat turnul inimii tale, preaînţelepte, pornirea cea iute a chinurilor; că a fost întărit pe piatra cea înţelegătoare, care este nemişcată.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Spânzurat fiind pe lemn şi fiind ocolit pretutindeni de mulţimea chinurilor, te uitai cu ochiul inimii întins către Acela Ce poate să mântuiască, vrednicule de laudă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Întrupatu-S-a Domnul de a Sa voie, din sângiurile tale, Stă­până Preacurată, ca să mân­tuiască omenirea şi a tras la Sine mulţimile mucenicilor.

Irmosul:

Înflorit-a pustiul ca şi cri­nul, Doamne, biserica păgânilor cea stearpă, prin venirea Ta; întru care s-a întărit inima mea.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Venit-ai din Fecioară nu sol, nici înger, ci Tu Însuţi Domnul Te-ai Întrupat şi m-ai mântuit pe mine tot omul. Pentru aceasta cânt Ţie: Slavă Puterii Tale, Doamne!

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Asemănându-te Celui Ce S-a întins pe Lemn de a Sa voie, te-ai înălţat întinzându-te şi strujindu-te fără de milă şi dezbrăcându-te de hainele cele de pie­le ale morţii.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Durerile trupului tău şi răb­darea nevoinţelor ţi-au prici­nuit ţie, mucenice, odihna cea fără de durere; de care acum îndulcindu-te, uşurezi toată durerea sufletelor noastre.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Făcându-te întocmai ca un înger cu strălucirea nevoinţe­lor, prin mână de înger trimite ţie hrana cea cerească, pâinea care este viaţa noastră, întărindu-te, mucenice pururea pomenite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fecioară te-a păzit pe tine Dumnezeu după naştere, Ceea ce eşti Neîntinată şi Nestricată, Cel Ce bine a voit să mă ia pe mine tot omul din pântecele tău, pentru bunătatea Sa cea desăvârşită.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Mijlocitor te-ai făcut lui Dumnezeu şi oamenilor, Hristoase Dumnezeule. Că prin Tine, Stăpâne, am aflat întoarcerea către Părintele Tău, Începătorul luminii, din noaptea necunoştinţei.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făclie luminoasă te-ai arătat Duhului, Sfinte Artemie, luminând pe credincioşi şi alungând duhuri­le cele rele şi pline de întuneric.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel Ce ţi-ai întărit paşii sufle­tului de piatra vieţii, strângându-te între pietre şi fiind încon­jurat de chinuri, ai rămas adevăr răbdător de chinuri nemişcat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind într-armat cu Puterea Duhului, cinstite, n-ai luat în seama spinii cei ascuţiţi, mu­cenice, înţelepte viteazule, cu dânsa călcând la pământ boldurile vrăjmaşului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Răbdând pentru noi Cruce şi îngropare, Cel Ce din voia Sa S-a născut din tine, Stăpână, ca un Puternic, a făcut pe Sfântul Mucenic Artemie tare mărturisitor al Patimilor Sale.

Cântarea a 6-a. Irmos: Întru adâncul greşelilor…

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin jertfă şi junghiere deplin te-ai adus pe tine, Muceni­ce Artemie, Celui Ce a primit Răstignire de bună voie spre înnoirea noastră.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Zdruncinându-se trupul cel răbdător cu bătăi necontenite, Sfinte Artemie, bunătatea sufletului ai păzit-o nevătămată întru credinţă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Izbăveşte-ne de boli, mu­cenice, de supărări, de patimi şi de scârbe, pe noi, cei ce aler­găm către tine, următorule al Mântuitorului, Mare Mucenice Artemie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fiind înviforat de valurile supărărilor şi înecându-mă în năpădirile întreitelor valuri, miluieşte-mă, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, pe mine robul tău.

Irmosul:

Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; scoate-mă din stricăciune, Dumnezeule.

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Pe propovăduitorii cei tari…

Pe mucenicul cel cu dreaptă credinţă şi purtătorul de cunu­nă, care a ridicat semn de biru­inţă împotriva vrăjmaşilor, adunându-ne toţi, să-l lăudăm cu cântări după vrednicie, pe marele între mucenici, Sfântul Artemie, care este bogat dătător de mi­nuni. Căci se roagă Domnului pentru noi toţi.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat, iar Hristos a întins cinstitorilor de Dumnezeu tineri, Roua Duhului; Cel Ce este Binecuvântat şi Preaproslăvit.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Câştigând, Sfinte Artemie, cuget nebiruit, prin întărirea cea ne­mişcată a sufletului, ai stricat, mucenice, viclenirile vrăjmaşi­lor, cântând cu înţelegere: Cel Ce eşti Binecuvântat şi Preaproslăvit.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu curgerile sângiurilor tale, ai stins focul chinurilor cel înalt, de Dumnezeu fericite. Şi fiind rourat cu Roua Duhului, bucurându-te, strigai: Cel Ce eşti Binecuvântat şi Preaproslăvit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Izvorând daruri de tămă­duiri, stingi aprinderile patimi­lor cu harul cel Dumnezeiesc; şi cu rugăciunea ta cea neîncetată alungi duhurile; pentru aceasta cu mare glas te fericim, Mărite Mucenice Artemie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Născut-ai Fecioară cu totul fără prihană, pe Cel Ce a izvo­rât morţilor nemurire, cu Dum­nezeiască cuviinţă. Roagă-te dar, către Dânsul, Curată, să omoare patimile sufletelor şi ale trupurilor noastre şi să ne învrednicească de Viaţa Cea Veşnică.

Cântarea a 8-a. Irmos: Cuptorul cel cu foc…

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Topindu-ţi-se trupul, Sfinte Artemie, cu bătăi iuţi, ai răb­dat uitându-te la răsplătirea ce va să fie, pe care a dat-o ţie, mărite, Stăpânul, Celui Ce grăieşti: toate lucrurile, lăudaţi pe Domnul!

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu sângiurile tale s-a sfinţit pământul şi trupul tău cel mult chinuit s-a arătat doctorie, go­nind pururea toată boala şi toa­tă răutatea şi toată vătămarea demonilor, de la cei ce năzuiesc către tine, Sfinte Mare Mucenice Artemie.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Podoabă pătimirilor te-ai ară­tat, lepădând cele din lume cu cuget binecredincios şi cum­părând cele mai presus de lume cu cel puţin cinstit sânge al tău, Sfinte Artemie şi strigând: toate lucrurile, lăudaţi pe Domnul!

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Liman fără de valuri te-ai ară­tat celor înviforaţi şi celor ce umblă pe mare în primejdii şi în scârbe şi în patimi, Sfinte Mare Mucenice Artemie; întru care, fiind păziţi cu harul Duhului Sfânt, strigăm totdeauna: toate lu­crurile, lăudaţi pe Domnul!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Căzând noi pentru mâncarea cea amară a lemnului şi din neluare aminte surpaţi fiind, ne-ai zidit din nou, Fecioară, născând pe Ziditorul şi Cuvântul Cel Ipostatic, Preacurată; Căruia cântăm: toate lucrurile, lău­daţi pe Domnul!

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu Dumneze­iasca Poruncă; pe haldei arzând, iar pe credincioşi răcorind, pe cei ce cântau: Binecu­vântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Cântarea a 9-a. Irmos: Fiul Părintelui Cel…

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind a vedea Frumu­seţile Cele Cereşti, ai tre­cut frumuseţile cele văzute ale lumii şi înfrumuseţându-te cu podoaba nevoinţelor, Mucenice Artemie, veselindu-te ai câşti­gat Bunătatea Cea Desăvârşită.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca zorile, ca soarele a răsărit pomenirea ta, luminând inimile credincioşilor, fericite. Căci tu te-ai arătat luminat moştenitor luminii şi zilei, risipind negura sufletelor noastre, Sfinte Mucenice Artemie.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Să săltăm astăzi duhovniceşte, dănţuindîntru pomenirea Dumnezeiescului Mucenic Arte­mie; să cântăm lui Dumnezeu cu laudă, Cel Ce este Minunat întru Sfinţi şi sfinţeşte pe cei ce-L cinstesc cu dreaptă credinţă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sicriul tău, care izvorăşte neîncetat tămăduiri, cheamă pe credincioşi să ia cu dragoste mântuire, spre sănătatea tru­pească şi spre mântuirea sufletească, cu adevărat, Preafericite Artemie, rugătorule pentru cei ce te laudă pe tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Luminează-mă cu Lumina Feţei Tale, Doamne, pe mine care sunt acoperit cu întuneri­cul lenevirii, având Rugătoare către tine, Cuvinte, pe cea cu adevărat Curată Maica Ta, Pu­terile îngereşti şi pe Lăudatul Mucenic Artemie.

Irmosul:

Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, Întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea Prealăudată o mărim.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Împăratului veacurilor bine plăcând, ai lepădat, mărite, tot sfatul nelegiuitului împărat şi celor ciopliţi n-ai jertfit; pentru aceasta, jertfă pe sine-ţi te-ai adus Cuvântului Celui Ce S-a jertfit, nevoindu-te cu mare tărie. Drept aceea şi izvorăşti râuri de minuni, vindecând patimile celor ce cu credinţă se apropie de tine, purtătorule de lupte, Mare Mucenice Artemie; roagă-te lui Hristos Dumnezeu iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă po­menirea ta.

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat…

Pe ostaşul lui Hristos cel ne­biruit şi surpătorul vrăjmaşu­lui cel preaviteaz, care a stră­lucit în minuni mari, să-l lău­dăm credincioşii, pe Marele Mucenic Artemie; că izvorăşte tămăduiri celor ce aleargă către el cu dragoste, conteneşte patimi cumplite şi ajută oamenilor celor ce sunt în nevoi.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat…

Cel Ce şade pe Scaun de Heru­vimi şi se poartă în Sânurile Părintelui, ca pe un Scaun Sfânt al Său şade, Stăpână, în sânu­rile tale; căci cu adevărat a Împărăţit Dumnezeu Trupeşte peste toate neamurile; pentru aceea cu înţelegere cântăm Lui acum: pe Acesta roagă-L să mântuiască pe robii tăi.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat…

Văzându-Te spânzurat pe Cruce pe Tine, Hristoase, Care eşti Născut din Tatăl Cel fără de început, Ceea ce te-a născut mai pe urmă cu Trup, grăia: vai mie, Preaiubite Iisuse! Cum Tu, Cel Ce eşti Cântat de îngeri ca un Dumnezeu, acum voieşti a Te răstigni de cei fărădelege! Te laud pe Tine, Îndelung Răbdătorule.

Bucură-te, Sfinte Artemie! Mulțumim din suflet pentru ajutorul tău!

Acest Canon de rugăciune este dedicat fiului meu, Fabian G., cu toată dragostea.

https://doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-mare-mucenic-artemie

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Ştefan Savaitul, făcătorul de canoane – 28 Octombrie

/ multumesc2014

Troparul Sfântului Cuvios Ştefan Savaitul, făcătorul de canoane, glasul al 8-lea:

Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei şi luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Sfinte Părinte Ştefan, înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Cântarea 1, glasul al 2-lea. Irmos: Întru adânc a aşternut…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ție, preafericite, aducând mulţumire pentru învă­ţătura ta, ne împlinim datoria, Sfinte Ştefan, împletindu-ţi laudă; iar tu, primind aceasta cu blândeţe, preafericite, dă-mi prin rugăciunile tale harul Duhului.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pornirea patimilor celor de pierzare ai veştejit-o, părinte, prin cuget gânditor de Dum­nezeu; că ai fost blând, bine primitor, lin şi smerit, fiind în­cununat cu cuvântul înţelep­ciunii şi al ştiinţei, Sfinte Cuvioase Ştefan.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu sfinţenie te-ai împodobit pe tine însuţi, părinte, prin cu­noştinţă şi prin harul lucrării faptelor bune, grăitorule de Dumnezeu, Preacuvioase Ştefan; că, dorind de cununile Slavei lui Hristos, ţi-ai împlinit foarte bine dorinţa.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mai Aleasă eşti decât toate făpturile cele văzute şi nevă­zute, Ceea ce eşti fără de prihană, că ai născut pe Ziditorul pre­cum bine a voit să Se Întrupeze din pântecele tău, Preacurată; pe Care roagă-L cu îndrăz­neală, să mântuiască sufletele noastre.

Cântarea a 3-a. Irmos: Înflorit-a pustiul ca şi crinul…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Strălucit-a viaţa ta, de Dumnezeu purtătorule, Sfinte Ştefan, în lume, ca soarele cel prealuminos şi a luminat pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste se alipesc de tine.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu învăţăturile tale, cuvi­oase, se luminează marginile lumii, că ai strălucit ca un lu­minător, purtătorule de Dum­nezeu, Bisericii lui Hristos, în care s-a întărit inima ta.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Păzitu-ţi-ai sufletul nerodit de patimi şi de dezmierdările trupului, purtătorule de Dum­nezeu, Cinstite Părinte Ştefan. Pentru aceasta, acum, după vrednicie, pe tine te lăudăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Arătatu-te-ai cu Curăţia, Stă­până, ca şi crinul în mijlocul spinilor, strălucind cu Străluci­rile Fecioriei Tale, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, puru­rea Preacinstită.

Irmosul:

Înflorit-a pustiul ca şi crinul, Doamne, biserica păgâni­lor cea stearpă prin venirea Ta, în care s-a întărit inima mea.

Cântarea a 4-a. Irmos: Venit-ai din Fecioară…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tu, Sfinte Preacuvioase Ştefan, te-ai făcut cu­nună sihaştrilor, fiind împodobit nu cu piatră de mult preţ, ci cu virtutea; că te-ai ară­tat cu adevărat, fericite, locaş al lui Dumnezeu, cu har dăruit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cinstit-ai purtătorule de Dumnezeu Înţelepciunea Cea Dumnezeiască; că Aceasta te-a luminat pe tine cu cununile ha­rurilor ei, pricinuindu-ţi mărirea cea veşnică, părinte puru­rea pomenite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu toate mişcările inimii ai poftit dorinţa cea din urmă, pă­răsind dulceaţa lumii; şi după dorirea ta ai şi aflat desfătare potrivită, preafericite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Rodul morţii mi-a adus Eva, iar tu, Preacurată, năs­când Viaţa Cea Ipostatică, iarăşi m-ai înviat. Pentru aceas­ta, cânt ţie: Mărire Naşterii tale, Stăpână!

Cântarea a 5-a. Irmos: Mijlocitor lui Dumnezeu…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pomenirea patimilor, cu dragostea nepătimirii ai stins-o, purtătorule de Dum­nezeu, Sfinte Ştefan, şi cu gândurile şi cu faptele ai luminat toată starea sufletului.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cuget curat ai vorbit prin scripturile Duhului, de Dum­nezeu grăitorule, Părinte Ştefan şi ai adunat bogăţia gândirii şi a faptei, gânditorule de Dumnezeu, părinte cuvioase.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cercetând Adâncul Înţelep­ciunii, Cuvioase Ştefan şi aflându-L, ai cuprins cât este de trebuinţă; şi prin osteneli, ai câştigat mărgăritarul cel de mult preţ al cunoştinţei, preafericite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Iată ai luat în pântece Năs­cătoare de Dumnezeu Preacu­rată, pe Hristos Dumnezeu, mai presus de cuvânt, precum Isaia a grăit mai înainte şi L-ai născut mai presus de fire.

Cântarea a 6-a. Irmos: De adâncul greşelilor fiind…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-te-ai, Părinte Şte­fan, luminător al lumii prealuminat, luminând cu stră­lucirea cuvântului, pe cei ce aleargă către tine cu credinţă şi cu dragoste.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu fericire ţi-ai petrecut viaţa, că, închizându-ţi simţirile, ai ie­şit afară din tulburarea lumii şi cu Dumnezeu ai vorbit, Sfinte Ştefan.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cât este de bună, cât este de frumoasă cununa ta, cu care te-ai încununat acum, Preaînţelepte Ştefan, fiind încununat cu virtuţile şi împărăţind peste patimi, preaalesule.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mai presus de fire ai născut Fecioară şi eşti în veci Fecioară, arătând semnele Dumnezeirii Celei Adevărate, a Fiului şi Dumnezeului tău.

Irmosul:

De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel necercetat; scoate-mă din stricăciune, Dumnezeule.

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat…

Sădit-ai raiul virtuţilor şi l-ai udat cu curgerile lacrimilor tale, ca cel ce ai dobândit Lem­nul Vieţii, preamărite; izbăveşte cu rugăciunile tale din stricăciune turma ta, păzeşte de asuprire pe cei ce te cinstesc pe tine cu căldură. Că pe tine, înţelepte, folositor prea mare toţi cu credinţă şi cu dragoste te-am agonisit.

Cântarea a 7-a. Irmos: Porunca cea potrivnică…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cuvintele dogmelor tale, cuvioase, aromează, luminându-se cu darul Duhului; că cinstind o Dumnezeire în Trei Feţe şi lăudând Întruparea Cuvântului, ne umpli pe noi de bun miros, întru tot fericite.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiindu-ţi viaţa asemenea cu cuvântul, părinte, ţi-a pricinuit ţie cunună îndoită, preaferi­cite; că te-a făcut organ al Înţe­lepciunii, părinte preacinstite, cântând Ziditorului tău: Binecuvântat eşti şi Preamărit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cuvântul tău este cu sare potrivit, viaţa ta s-a arătat lu­minată cu harul, Preafericite Dumnezeiescule Ştefan; pentru aceea ai locuit în Locaşurile cele de sus veselindu-te, stând acum înain­tea lui Hristos cu îndrăzneală.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Îndreptând viaţa mea, Preacurată, povăţuieşte-mă către Limanul Cel cu totul Lin, ca Una ce ai născut pe Dumnezeu, Izvorul Bine­lui, Cel Ce dă tuturor credincio­şilor bunătatea nestricăciunii.

Cântarea a 8-a. Irmos: Cuptorul cel cu foc oarecând…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cunună împodobită a pus pe creştetul tău Dătă­torul de viaţă Hristos, Sfinte Preacuvioase Părinte Ştefan, cel cu numele de cunună; că te-ai încuviinţat prin fapte şi te-ai arătat cu socotinţă, cântând: preaînălţaţi toate lucru­rile Domnului, pe Domnul!

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Pe mucenicii lui Hristos i-ai lăudat, gânditorule de Dum­nezeu şi cetele sfinţilor şi îm­preună cu ei te-ai sălăşluit, umplându-te de veselie şi de Dum­nezeiasca desfătare şi cântând: preaînălţaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Gândul Cel fără de patimă, în pântecele tău se uneşte cu gân­dul cel omenesc, Preacurată şi prin zămislirea Trupului s-a făcut sub vreme Cel mai înainte de veci. Pentru aceasta, cu cre­dinţă şi cu dragoste te mărim pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Cuptorul cel cu foc oare­când în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu Dumneze­iasca Poruncă, pe haldei arzând, iar pe credincioşi răcorind, pe cei ce cântau: Binecu­vântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Cântarea a 9-a. Irmos: Fiul Părintelui…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Preacinstite Ştefan, cel ce te îndulceşti acum curat şi ai dobândit Desfătarea cea mai presus de gând, unde adu­nările Sfinţilor dănţuiesc, împrejurul lui Dumnezeu, feri­cite, fiind mijlocitor, trage către tine pe cei ce aleargă la aju­torul tău.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mutatu-te-ai vesel către Cul­mea celor dorite, către Însuşi Cel cu adevărat Fericit, către Frumuseţea Cea în totul Aleasă, către Viaţa Cea cu adevărat Ne­îmbătrânită, către Lumina Cea Neînserată, purtătorule de Dumnezeu, Părinte Ştefan.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca soarele ai strălucit în ce­tele călugărilor, fiind sfinţit din pruncie şi împrăştiind virtuţile vieţuirii tale ca nişte raze, Preadulce Ştefan, purtătorule de Dumnezeu părinte cuvioase.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cunoscându-te de departe Proorocul, prin ochii cei mai înainte văzători, de tine a grăit mai înainte, că vei fi Maică Făcătorului tuturor şi Stăpâ­nului. Pentru aceasta, te mărim pe tine, întru tot Lăudată, Năs­cătoare de Dumnezeu.

Irmosul:

Fiul Părintelui Celui fără de început Dumnezeu şi Domnul, Întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea Prealăudata o mărim.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Înviat-ai din morţi…

Făcându-ţi sufletul locaş lu­minos al Sfântului Duh, părinte cuvioase, ai avut înăuntru ne­grăit pe Împăratul Hristos şi Domnul; aflat-ai bogăţie de minuni şi împărţi lumii harul cel îmbelşugat. Pentru aceea pă­zeşte de primejdii şi de strică­ciune, pe toţi cei ce te laudă pe tine.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Înviat-ai din morţi…

Fecioară Marie, Mărirea în­gerilor, tu, Frumuseţea cea Veselitoare şi Podoaba pământe­nilor, dăruieşte iertare de pă­cate, celor ce te laudă pe tine; milostiveşte-te spre robii tăi, că tu eşti Scăparea celor deznă­dăjduiţi, Preacurată şi cu ade­vărat eşti Tare Solitoare oamenilor.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Înviat-ai din morţi…

Mieluşeaua cea Curată, vă­zând pe Mieluşelul şi Păstorul spânzurat pe Cruce, striga: Fiul meu, ce este această vedere străină şi neaşteptată? Cum se osândeşte Viaţa la moarte, ase­menea cu oamenii? Dar te scoa­lă din morţi a treia zi precum ai zis, ca, bucurându-mă, să Te măresc pe Tine.

Canonul de rugăciune către îngerul păzitor al vieții omului

/ multumesc2014

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

Facere a lui Ioan Monahul

Cântarea 1: glasul al 8-lea:

Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat…

Stih: Sfinte îngere, păzitorul vieții mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.

Pe tine, păzitorul sufletului meu, cel neadormit, folositorul și îndrep­tă­torul vieții mele, pe care te-am do­bândit de la Dumnezeu, te laud, dumnezeiescule înger al lui Dumnezeu, Cel atotstăpânitor.

Vrând ca toți oamenii să se mântuiască, Cuvinte, ai pus pe sfinții îngeri îndreptători și luminați povățuitori oamenilor, care ne povățuiesc pe noi la frica Ta.

De noaptea cea întunecată fiind cu­prins și cu negura cea deasă a pati­milor fiind aco­perit, cu lumina pocă­in­ței luminează-mă, în­drep­tătorule, fo­lo­sitorule și păzitorule al meu.

Slavă…

Potop cu tină și întuneric de gânduri rușinoase întru mine izvorăsc, des­părțind de la Dumnezeu mintea mea, pe care usucă-le, ajutătorul meu.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Tu ești, Stăpână, liniștea și adăpos­ti­rea ce­lor învăluiți în marea păca­telor. Pentru a­ceasta alerg către a ta adă­postire, fiind în­văluit cu viforul a multe feluri de patimi.

Cântarea 3:

Irmos: Doamne, Cel ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc…

Ființă am din amestecătură de pă­mânt, de tină și de țărână, pentru aceasta de pământ m-am lipit. Ci, o, folosito­rul meu, îndreptătorul și izbă­vi­torul meu, întoarce pofta mea către cele cerești.

Ziua și noaptea cu faptele mele cele rele te amăgesc, te mâhnesc și te în­tărât; dar, te rog, nu sta departe de mine, ci ajută-mă spre a mă îndrepta.

Supus sunt grijii și mâhnirii, că ne­po­căit și neîndreptat petrec. Pentru aceas­ta dăruiește-mi să mă pocăiesc cu adevărat și să te bucur pe tine, păzitorul meu.

Slavă…

Cel ce vezi fața cea de nevăzut a lui Dum­nezeu, Care șade în ceruri și se uită pe pământ cu gândul și-l face pe el de se cutre­mură, pe Acela roagă-L să mă mântuiască, sfinte îngere.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Minte, cuget și cuvânt, harul lui Dumnezeu am luat, ca, pe Stăpânul cu­noscând, cu fapte bune să-L cinstesc; iar eu, cu patimile ocă­rând ha­rul, pe Stă­pânul am defăimat, stă­până, miluiește-mă.

Sedealna, glasul al 4-lea:
Podobie: Cel ce Te-ai înălțat…

Păzitorul sufletului și al trupului meu, cel ales mie de la Dumnezeu, dum­ne­zeiescule înger, urmând lui Dumne­zeu, treci cu vederea, preasfinte, toate greșelile sufle­tului meu celui ticălos și mă izbăvește de cursele cele de multe feluri ale înșelătorului și fă milostiv pe Dumnezeul tuturor, ca să-mi dea iertare la judecată.

Cântarea 4:

Irmos: Tu ești tăria mea, Doamne, Tu ești bucuria mea…

Neaducându-mi aminte, Mântuito­ru­le, de înfricoșătoarea judecată, la ca­re am să stau înainte și să dau răs­puns pentru tot lucrul și cuvântul, nici gândindu-mă la moar­tea cea fără de veste, sunt neîndreptat; dar tu, îndrep­tătorul meu, nu mă lăsa pe mine.

Cu dinadinsul toată răutatea am pli­nit din tinerețe și n-am încetat a te amă­rî pe tine, apărătorul meu, prin cu­vinte și prin fapte fără de lege; nu te mâ­nia, dar, ci mai așteaptă, înțe­lep­țindu-mă, luminându-mă și întărindu-mă.

Urmând îndelung-răbdării Cuvân­tului lui Dumnezeu, Care a venit să cheme pe toți păcătoșii la pocăință și așteaptă îndreptare de bunăvoie și nu silește, și tu, îndreptătorul meu, spre mine cu îndelungă-răbdare petreci.

Slavă…

Departe de la Dumnezeu păcatul m-a le­pădat pe mine, netrebnicul rob; dar Stăpânul meu, Iisus, m-a primit cu milostivire și m-a făcut al Său; iar eu, lepădând atâta har al Lui, te mâhnesc încă pe tine, îngerul lui Dumnezeu.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Cu adevărat Domnul S-a făcut Îm­părat, cu împărăție care nu cade, și, pre­cum psalmistul grăiește, S-a îm­bră­­cat din tine, Maica lui Dumnezeu, întru preafrumoasă podoabă, în trup sfânt, cu care a luat moarte și a surpat împărăția ei.

Cântarea 5:

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta…

Pe tine păzitor câștigându-te, îm­preună petrecător și împreună vorbi­tor, sfinte îngere, păzindu-mă, cu mi­ne că­lătorind, împreună locuind și ce­le de mân­tuire înainte pururea punându-le, ce iertare voi lua, necu­noscător fiind?

Cu multă îndrăznire stând înaintea tronului Atotstăpânitorului și împreună dăn­țuind, la Împăratul făpturii roagă-te, aju­tă­torul meu, să-mi dea iertare de răutățile mele cele multe.

Muncile și chinurile care mă aș­teaptă mai înainte văzându-le și de îm­pietrirea, nebunia și orbirea mea făcându-ți-se milă, suspini și te tângu­iești și te întristezi, fiind plin de mâhnire, izbăvitorul meu.

Slavă…

Nici într-un ceas, nici într-o clipă sau și mai puțin decât aceea, nu te-am lăsat pe tine, păzitorul și făcătorul meu de bine, să te bucuri de mine și să te veselești și să salți, fiind eu pururea stricat cu păcatele.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Prunc nou S-a arătat, Cel necuprins cu mintea, din tine ceea ce ești cu totul fără prihană, Cel ce a pus pă­durile cu hotar și munții cu așeză­mân­tul cunoștinței; Cel ce numără mulți­mea stelelor și picăturile de rouă și schimbă suflările vânturilor.

Cântarea 6:

Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul…

Păzindu-mă și oștindu-te împrejurul meu și întorcând înapoi pornirile dia­vo­lilor și năvălirile lor cele în chipu­rile fiarelor, nu înceta, păzitorul meu, pururea a le depărta de la mine, că pe tine te am cald folositor.

Cel ce ești mir scump și cu bună mi­reasmă, nu te scârbi de întinăciunea mea, nu te depărta de la mine până la sfârșit, ci fii mie păzitor pururea ne­depărtat, că și soarele trecând peste locurile cele întinate nu se întinează.

Pe Cel ce a acoperit cu ape, prin cu­vânt, cele mai de deasupra ale lui, roagă-L, fo­lositorul meu, ca să-mi dea har a izvorî picături de lacrimi, ca prin ace­lea să se curățească inima mea și să vadă pe Dumnezeu.

Netrupește, ca acel ce ești curat și fără de ma­terie, stând înaintea Celui curat și fără de materie și câștigând multă îndrăznire și apro­piere către Dân­sul, pe Acela roagă-L cu dinadinsul să dă­ruiască sufletului meu mântuire.

Slavă…

Înfruntarea și rușinea să acopere fe­țele vrăjmașilor cele întunecate, ru­și­noa­se și întinate, când se va despărți de trup sufletul meu cel smerit, și să-l acoperi, îndreptătorul meu, cu aripile tale cele luminate și preasfinte.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Ceea ce ești mai sfântă decât sfinții îngeri și mai presus de heruvimi și de serafimi, mintea mea cea târâtoare pe pământ și de cele pământești râvnitoa­re mai presus decât pofta cea pământească și trupească o arată, ridicând-o de la pământ către dragostea ce­rească.

Condacul, glasul al 2-lea:
Podobie: Cele de sus căutând…

Slujitor al lui Dumnezeu și păzito­rul meu cel preaales, petreci pururea îm­preună cu mine, păcătosul, izbă­vin­du-mă de toată facerea de rău a diavolilor; dar, te rog, îndreptează-mă la că­rările cele dumnezeiești, silindu-mă spre via­ța cea nestricăcioasă.

Cântarea 7:

Irmos:Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon oarecând…

Mulțimile cele întunecate ale tâlha­rilor celor nevăzuți, ce cad împrejur asupra mea, care caută să atragă și să ră­pească sufletul meu, nu lipsi izgonindu-le cu sabia ta cea de foc, ca un puternic, ajutătorul meu.

Când va vrea să mă judece Judecă­torul și Dumnezeul meu și să mă osândească pe mine, cel osândit de con­știința mea, mai înainte de judecata aceea, nu mă uita pe mine, povă­țuito­rul meu.

Avându-mi eu trupul mamă, iar tina tată și țărâna strămoș, prin înrudirea cu acestea, la pământ neîncetat caut; ci dă-mi, ajutătorul meu, ca fără frică să mă uit vreodată și în sus la frumusețea cerului.

Ca acela ce ești frumos prin frumu­sețea dulce, plăcut și cu minte strălu­citoare ca soarele, luminat să-mi stai înainte cu veselă față și cu privire lină, când mă vei lua de pe pământ, îndrep­tătorul meu.

Slavă…

Pentru milostivirea milei și pentru multa mulțime a iubirii de oameni, să mă acoperi pe mine cu acoperământul aripilor tale când voi ieși din trup, pă­zitorul meu, ca să nu văd fețele cele urâte ale diavolilor.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Ceea ce ești poartă cerească și ușă de mân­tuire și scară înțelegătoare, pe care Dumnezeu S-a pogorât și om S-a făcut, cu îndurările tale, Curată, în­vred­nicește-mă de împărăția ceru­rilor pe mine, robul tău.

Cântarea 8:

Irmosul:

De șapte ori cuptorul, chinuitorul hal­­deilor, l-a ars nebunește, pentru cin­s­ti­torii de Dumnezeu; dar văzându-i pe aceștia mântuiți de o putere mai mare, Făcătorului și Izbăvitorului a strigat: Ti­neri binecuvântați-L, preoți lău­dați-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.

După Dumnezeu pe tine te-am luat de la Dumnezeu folositor, povățuitor, ajutător și apărător, preasfinte îngere. Pentru aceasta nu înceta, te rog, po­vățuindu-mă, îndreptându-mă și învă­țându-mă să fac cele cuviincioase și să-mi luminezi mintea până ce mă vei înfă­țișa mântuit înaintea lui Hristos.

Când se vor pune scaunele și cărțile se vor deschide și Cel vechi de zile va ședea și oamenii vor fi judecați și în­gerii vor sta îna­inte și pământul se va clătina și toate se vor înfricoșa și se vor cutremura, atunci arată spre mine iubirea ta de oameni și mă iz­băvește de gheenă, pe Hristos îmblânzindu-L.

Acum în chip nevăzut mă înconjură, ca niște albine fagurele, urâtorii de Dumnezeu și pierzătorii diavoli, ca niște păsări răpitoare, ca niște vulpi vi­clene și ca niște mâncători de cruzi­me; ca păsările cele mâncătoare de stârv, împrejurul meu zboară; acope­ră-mă, păzi­to­rul meu, precum își aco­peră vulturul puii săi.

Dă-mi izvoare de lacrimi, ca să cur­gă ne­în­cetat din ochi din destul, care să mă spele pe mine tot, din creștet până în picioare, ca, îmbrăcându-mă în haina pocăinței cea mai albă decât ză­pada, să intru în cămara lui Dum­ne­zeu, pe tine cinstindu-te, apărătorul meu.

Casă lui Hristos fiind inima mea, prin patimi, viață de ființe necuvân­tătoare am urmat. Ci mă întărește, aju­tătorul sufletului meu, curățește viața mea, tămâiaz-o și stro­pește-o cu mi­resme și cu miruri de rugăciuni și de curăție, ca să fie iarăși casă cu bun miros lui Hristos.

Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Îndreptătorule, păzitorul meu, folo­si­torul și izbăvitorul meu, păzitorul ti­călosului meu suflet, când mă va scu­la din pământ la ju­decată înfricoșă­torul glas al trâmbiței, atunci aproape de mi­ne să stai, blând și vesel, cu nă­dejdea mântuirii depărtând de la mine frica.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Cu nemărginirea bunătății în dar mă mi­luiește, ceea ce ai născut Izvorul mi­los­tivirii, că vrednic de milă sunt, dar nu am ce să-ți aduc ție; că bunurile mele nicicum nu-ți tre­buie, ca aceea ce ai zămislit nespus pe Dătă­torul de bine și Mântuitorul lumii, Ceea ce ești plină de dar.

Cântarea 9:

Irmos: Să se înfricoșeze tot auzul…

De-a dreapta sufletului meu celui ti­călos să te văd stând, luminat și blând, pe tine, ajutătorul și folositorul meu, când va ieși din mine cu anevoie su­fletul meu, și iz­gonind pe amarii vrăj­mași, care caută să mă apuce.

Ca un dumnezeiesc slujitor al lui Dum­nezeu, care faci vrerile Lui cele dumne­zeiești, ai multă îndrăznire că­tre Dânsul, sfinte îngere. Pentru aceas­ta, cu căldură roagă-L pentru mine, ca mântuindu-mă prin tine, să te laud folo­sind și acoperământul tău.

În toată viața mea, prin multă de­șertăciune trecând, de sfârșit m-am apro­piat; ci te rog, păzitorul meu, fii mie ajutător și apărător ne­biruit, când voi trece vămile judecății.

Greșelile minții mele, rătăcirile, je­fuirile, răutățile și cugetele cele de ru­șine ale gân­durilor celor necurate și spu­rcate nu înceta, ajutătorul meu, a le întoarce în gânduri bune și în cu­gete roditoare de focul umilinței.

Iisuse, Unule-Născut, Preabunule, bi­ruiește cu milostivirea Ta mulțimea cea nemăsurată a răutăților mele, prin rugăciunile cele dum­nezeiești ale slujitorului Tău cel fără de trup, pe care l-ai pus mie păzitor din pruncie, ca un Iubitor de oameni.

Slavă…

Toată nădejdea mea de mântuire, du­pă Dumnezeu, spre tine am pus-o, pă­zitorul și purtătorul meu de grijă și apărătorule; fă rugăciune neîncetată la Dumnezeu pentru mine, luând împreună rugători și ajutători cetele îngerilor.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Înalță fruntea creștinilor și surpă în­tă­râ­tările păgânilor, Născătoare de Dum­­nezeu, mântuind nebiruită turma ta aceasta, întru care numele tău cel mare și mult cinstit este lăudat și slăvit cu credință.

Stihirile, ale aceluiași, glasul al 2-lea:
Podobie: Casa Efratului…

Îngerule al lui Dumnezeu, cel ce stai fără mijlocire înaintea Sfintei Treimi, nu înceta a te ruga pentru mine, robul tău.

Ca unul care ai luat tărie de la Dum­ne­zeu a păzi sufletul meu, nu înceta, cu acoperă­mân­tul aripilor tale, a-l aco­peri pe el pururea.

Har fie lui Iisus, Cel ce te-a dat pe tine mie, mare păzitor sufletului meu și armă asupra vrăjmașilor mei, de Dum­nezeu cin­stitule înger.

Învrednicește-mă și pe mine să do­bândesc împărăția cea de sus a lui Dum­nezeu, ca împreună cu tine să cânt cântarea Sfintei Treimi.

Slavă…

Lumină a doua tu ești, după Dum­nezeu, o, păzitorul meu; nu înceta a-mi ajuta ca să văd și eu lumina Dum­nezeirii cea în trei străluciri.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Stăpâna îngerilor și a oamenilor, Năs­că­toare de Dumnezeu, nu înceta a ruga, Fecioară, pe Fiul tău pentru mi­ne, robul tău.

Rugăciune către sfântul înger păzitor

Sfinte îngere, cel ce stai înaintea pă­ti­mașului meu suflet și al vieții me­le celei ticăloase, nu mă lăsa pe mine, păcătosul, nici nu te depărta de mine pentru neînfrânarea mea. Nu da loc dia­volului celui viclean, ca să-mi stă­pânească cu silnicie acest trup mu­ritor. Întărește mâna mea cea slabă și neputincioasă și mă îndreptează la ca­lea mân­tuirii. Așa, sfinte îngere al lui Dumne­zeu, păzitorul și acoperitorul sufletului și al trupului meu celui ti­călos, iartă-mi toate cu câte te-am mâhnit în toate zilele vieții mele și orice am greșit în această zi. Acoperă-mă în această noapte și mă păzește de toată ispita celui potrivnic, ca să nu mânii cu nici un păcat pe Dumnezeu; și te roagă pentru mine către Domnul, ca să mă întărească întru frica Sa și vrednic să mă arate pe mine, robul Său, bunătății Sale. Amin.

Slavă…, Și acum…, Doamne, miluiește (de 3 ori). Părinte, binecuvintează, și apolisul.

Irinei Chiorean – Radu Chiorean

/ multumesc2014 / 2 comentarii

Irina Chiorean
(24/10/1998- 20/01/2016)

eu sunt tatăl

stau cu lumina crăpată în lacrimă

cu o viață tăvălită în moarte

pe care o ajut să trăiască

în timp ce sărut moartea pe gură

să o îndulcesc

eu vreau să pun acest munte

în fața lumii

voi oameni să-l urcați cu mine de mână

o să trag tot sângele de funie

o să port toată greutatea

doar țineți-mă de mână

din când în când

să-mi spunețiun cuvânt

oricât de mic

dar cald

să-l desfac și să-l pun pe piept

ca un soare

ce încearcă să-mi acopere acest gol

voi oameni

vă rog să treceți prin poarta

în care m-am închis

și să-mi faceți primul pas

cu o îmbrățișare fără sfârșit

de adio

Radu Chiorean

23/10/2020

Plânsul Sfântului Neofit din Cipru

/ multumesc2014

Pustiul răsuna de plângerile lui adamice prin care putea să treacă prin noaptea întunecată a patimilor și să-și zdrobească împietrirea minții și nesimțirea inimii.

Își bătea pieptul și striga:

„Vai, mie, Vai, mie, ajută-mă, Doamne,

Ia aminte, Doamne, Vino, Doamne, izbăvește, Doamne, din nevoia aceea

Mai înainte de ceasul acela, vie mila Ta.

Mai înainte de ziua aceea, tinde mână de ajutor.

În marea acestei vieți și a ceea ce este trupesc,

tinde-mi mână de ajutor ca lui Petru oarecând.

Corabie sunt, fii mie Cârmaci.

Lut sunt, nevoie am de-olar.

Cela ce prin înțelepciunea Ta ai meșterit toate fă-mă și pe mine vas al tău bun

Oaie pierdută sunt

Tu, Arhipăstor, Caută-mă, află-mă, Tu, Păstorul cel bun, mântuiește-mă de lupii demoni și de fiarele patimilor, de furii gândurilor, viclenele plăceri

Nu îngădui să fiu pășune acestora

Ca să nu fiu despărțit de sfânta Ta turmă

Nu-Ți adu aminte de greșelile mele cele de voie,

nici de cele fără de voie, Hristoase și Mântuitorul meu

Hrănit-am trupul meu ani îndelungați

vieții celei iubitoare de agonisire făcutu-m-am iubitor

Am preferat jugului Tău bun și poverii Tale ușoare

să port în schimb povara grea și nefolositoare

Dar acum dă-mi să-mi hrănesc și sufletul și să mă fac iubitor de viață neagonisitoare

și să prefer în locul jugului greu și nefolositor

jugul și povara cea bună a Ta.

Dă-mi mie să învăț de la Tine blândețea

Dă-mi mie să fiu smerit cu inima

Ca un învățător, fii și dătător acestora

Cela Ce dăruiești cu îmbelșugare, Doamne

Căci cel ce este învrednicit a învăța acestea de la Tine

a aflat sănătate și vigoare sufletului

Dă-mi mie Hristoase al meu, să Te iubesc pe Tine din toată inima

Dă-mi mie ca pe calea aceea strâmtă a vieții care duce la Tine, Viața, și a vieții Cale.

Dă-mi mie să aflu calea cuvioșilor Tăi robi

și să o urmez împreună cu ei și să cuget precum aceștia cugetau

Dă-mi mie mai înainte de toate cugetarea la moarte și amintirea ieșirii.

Dă-mi mie să fiu slobozit din tirania patimilor,

Mânia și pofta, tirania pântecelui, trândăvia, acedia și robirea inimii

ținerea de minte a răului cea fărădelege și lenevirea la rugăciune

și împresurarea celorlalte patimi mă zdrobește în fiecare zi

și de aceea cu fapta și cuvântul și mintea

mâhnesc milostivirea Ta, Îndelung răbdătorule, Doamne”.  

Această stare de continuă plângere și zdrobire a inimii lui înaintea Domnului împreună cu smeritul lui cuget au atras dumnezeiescul har înlăuntrul lui. Se punea pe sine mai prejos de toată zidirea, nevrednic și să vadă fața vreunui om și să fie și el însuși numit om pentru mulțimea păcatelor lui.

Nu se cuvine mie a cuvânta, nici a mă întâlni cu oameni la un loc,
Nu se cuvine mie să fiu văzut de cineva, nici eu să văd pe oarecine,
nici a mă înfrupta din hrana cuvenită oamenilor.
Ci mi se cuvine să plâng zi după zi,
Țărâna pământului să o mănânc și-a pomilor frunză.
Cu-a mele lacrimi să m-adăp din lăcrimarul meu, pentru-ale rușinii fapte,
Căci cu prisosință biruit-am pe-acel risipitor.
Acela s-a întors desăvârșit din risipirea lui
Și a strigat: „am păcătuit” și de-nfierea cea de sus a fost învrednicit,
Dar eu de răii cetățeni[1] lipindu-mă,
Mă stric de multă lipsa oricărei bune fapte.
Nesimțitor rămân, și nu voiesc a-l urma pe-acel risipitor
Și, iată, nici bine nu simt ceva din pocăința lui
că-ndată mă și ia în primire iubirea de plăceri
și cugetul mă trage la nelegiuite fapte.
Dar Tu, Mântuitorul meu, mântuiește-mă, de vreau ori de nu vreau.

(Gheronda Iosif Vatopedinul, Sfântul Neofit Zăvorâtul din Cipru, Editura Sfânta Mare Mănăstire a Vatopedului, Sfântul Munte, 1988)

[1] Adică diavolii.

Sfântul Nicolae Velimirovici – Rugăciuni pe malul lacului (Rugăciunea a XLIII-a)

/ multumesc2014

Oamenii nu-mi pot face nici un rău, atâta vreme cât nu am răni.

Am văzut două peşteri, una dintre ele având ecou, iar cealaltă nu.

Şi mulţi copii curioşi o vizitau pe cea dintâi tocmai pentru a-şi auzi ecoul strigătelor lor.

Dar din cealaltă peşteră vizitatorii se întorceau degrabă, fiindcă ea nu le oferea nici un ecou.

Dacă sufletul meu e rănit, orice rău lumesc va răsuna într-însul.

Iar oamenii vor râde de mine şi se vor îmbulzi din ce în ce mai mult cu strigătele lor.

Dar, cu adevărat, oamenii grăitori de rău nu mă vor vătăma, dacă limba mea a uitat cum să grăiască răul. 

Nici răutatea din afară nu mă va întrista, dacă nu există nici o răutate în inima mea ca să răsune ca o tobă din piele de capră.

Nici nu voi putea răspunde la mânie cu mânie, dacă vizuina urii din mine a fost părăsită şi nu e nimic care s-o stârnească. 

Nici patimile omeneşti nu mă vor aţâţa, dacă patimile din mine au fost transformate în cenuşă. 

Nici necredincioşia prietenilor nu mă va întrista, dacă am hotărât să Te am pe Tine drept prieten al meu. 

Nici nedreptatea lumii nu poate să mă zdrobească, dacă nedreptatea a fost alungată din gândurile mele. 

Nici duhurile înşelătoare ale plăcerilor lumeşti, cinstea şi puterea nu mă 

ademenesc, dacă sufletul meu este ca o mireasă neprihănită care primeşte doar pe Duhul Cel Sfânt şi tânjeşte doar după El.

Oamenii nu pot împinge pe nimeni în iad, dacă nu cumva acea persoană se împinge singură, nici nu pot oamenii să ridice pe cineva pe umerii lor până la tronul lui Dumnezeu, dacă persoana aceea se înalţă singură.

Dacă sufletul meu nu are ferestre deschise, nici o picătură de noroi nu poate fi aruncată într-însul.

Fie ca întreaga natură să se ridice împotriva mea; ea nu-mi poate face nimic în afara unui singur lucru – să devină mormântul trupului meu mai repede.

Fiecare recoltă lumească e acoperită cu îngrăşăminte, astfel încât ea să poată încolţi cât mai curând cu putinţă şi să crească mai bine.

Dacă sufletul meu, vai, ar fi să-şi piardă fecioria şi să primească sămânţa acestei lumi întru sine, atunci el ar trebui să accepte şi îngrăşământul pe care lumea îl aruncă în ţarina sa.

Dar eu Te chem zi şi noapte: vino şi Te sălăşluieşte în sufletul meu şi închide toate acele locuri pe unde pot intra vrăjmaşii mei.

Fă cămară sufletului meu tăcută şi goală, astfel ca nimeni din lume să nu voiască a intra într-însa.

O, suflete al meu, singura mea preocupare, fii de strajă şi învaţă să distingi glasurile care ajung la urechile tale.

Şi de îndată ce tu îi auzi glasul Domnului Tău, lasă-ţi deoparte tăcerea şi grăieşte cu toată puterea ta.

O, suflete al meu, cămară a veşniciei, să nu le îngădui niciodată tâlharilor vremelnici să intre în tine şi să-şi aprindă focul acolo.

Rămâi liniştit când ei strigă la tine.

Stai cuminte când ei te asurzesc.

Şi cu răbdare aşteaptă-Ţi Stăpânul.

Fiindcă El va veni cu adevărat.

Sfântul Nicolae Velimirovici – Rugăciuni pe malul lacului (Rugăciunea a XLII-a)

/ multumesc2014

Dragostea mea priveghează şi prin priveghere ea nu se plictiseşte niciodată. 

Cel pe Care Îl iubesc şi Îl aştept, vine spre mine înconjurat de o suită cerească.

Cum aş putea dormi şi cum m-ar plictisi vreodată privegherea? 

Priveghez asupra istorisirilor oamenilor şi ale lucrurilor, spre a putea afla  vreun mesaj tainic al Iubirii mele.

Nici o poveste nu mă interesează datorită ei sau povestitorului, ci numai datorită Ţie. 

Când ei mă văd că iubesc osteneala, ei cred că mă ostenesc pentru oameni, dar eu mă ostenesc pentru Tine.

Când natura îşi aude numele pe buzele mele, ea crede că eu o laud pe ea, dar eu Te laud pe Tine.

Când dau de mâncare unui porumbel, eu îţi ofer Ţie această hrană.

Când îmbrăţişez un miel, Te îmbrăţişez pe Tine.

Când zâmbesc la soare, zâmbetul meu pătrunde prin toate stelele până când se întâlneşte cu zâmbetul Tău.

Când mă plec să sărut liliacul alb, eu îmi depun sărutarea prin şapte ceruri până la tronul picioarelor Tale.

Trezvia iubirii mele merge mână în mână cu rugăciunea credinţei mele şi postul nădejdii mele. 

Întreaga lucrare a minţii mele îmi slujeşte credinţa. 

Întreaga lucrare a inimii mele îmi slujeşte nădejdea. 

Întreaga lucrare a sufletului meu îmi slujeşte iubirii mele. 

Atunci când hrănesc un porumbel, Ţi-L ofer Ţie, Iubirea mea.

Rețeta duhovnicească a Sfântului Ierarh Ignatie Briancianinov

/ multumesc2014

Vă trimit o rețetă duhovnicească. Și vă sfătuiesc să folosiți doctoria propusă de câteva ori pe zi, mai ales în clipele de mare suferință, atât a sufletului, cât și a trupului. Nu vor întârzia să se arate puterea și vindecarea ascunse în doctorie, care la arătare e cât se poate de smerită. Însingurându-vă rostiți fără grabă, în așa fel încât să vă auziți glasul, închizându-vă mintea în cuvinte (așa sfătuiește Sfântul Ioan Scărarul), următoarele:

«Slavă Ție, Dumnezeul meu, pentru necazul pe care l-ai trimis asupra mea; cele vrednice de faptele mele primesc; pomenește-mă întru împărăția Ta».

Rugăciunea trebuie rostită cât se poate de rar. După ce ați spus-o o dată, odihniți-vă puțin. Apoi spuneți-o din nou și iarăși odihniți-vă. Continuați să vă rugați cinci sau zece minute până ce vă veți simți sufletul liniștit și mângâiat.Pricina liniștirii și mângâierii e limpede: harul și puterea lui Dumnezeu se cuprind în slavoslovirea lui Dumnezeu, nu în grăirea împodobită și multă. Iar slavoslovirea și mulțumirea sunt lucrări predanisite nouă de Însuși Dumnezeu, nicidecum născocire omenească. Apostolul poruncește din partea lui Dumnezeu să facem această lucrare

( v. 1 Tes. 5, 18).”Maica Siluana

Rugăciune către Maica Domnului pentru potolirea întristărilor

/ multumesc2014

O, Maică Prealăudată, Cerească Împărateasă şi Stăpână, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, Ceea Ce ai născut pe Cuvântul mai Sfânt decât toţi Sfinţii!

Primind prinosul nostru de acum, potoleşte întristările noastre şi ne izbăveşte de toate necazurile, nevoile, tristeţele şi ne scapă de osânda cea veşnică şi chinul care va să fie, şi ne învredniceşte a ne sălăşlui în veşnicile corturi ale Raiului pe noi, robii tăi care strigăm:

Aliluia!

Tropar la Cinstirea Icoanei Maicii Domnulu„Odighitria” de Xenofont

/ multumesc2014

Icoanei tale celei sfinte, numită îndrumătoarea, închinându-i-se acum cu multă credinţă, te lăudăm, Curată Fecioară, căci ea ne-a fost adusă în chip minunat, revărsând către noi minunile tale şi izbăvindu-ne din toate nevoile; de aceea, cu dragoste strigam ţie:

Slavă milostivirii tale, Curată, slavă pavezei tale, slavă purtării tale de grijă, Una Prealăudată.

Acatistul Sfântului şi Dreptului Simeon – 3 Februarie

/ multumesc2014

Condacul 1

Ca un lăcaş minunat, sfinţit de lumina Duhului, te-ai arătat în mijlocul poporului ales, aşteptând cu dor venirea Mântuitorului în trup, cu Care vorbeai neîncetat în cămara inimii tale, aducându-i jertfa cântării de: Aliluia!

Icosul 1

Primind la urechea inimii tale şoaptele Duhului, ca pe o comoară ai socotit cuvintele dumnezeieşti şi le-ai păstrat în vistieria inimii tale, aprinzând tot mai mult focul iubirii cereşti şi întraripându-te cu nădejdea vederii Celui Nevăzut; pentru aceasta, minunându-ne de dar dat ţie de sus, cu cuviinţă îngerească îţi aducem flori de cântări ca acestea:
Bucură-te, primirea nădejdii mântuitoare;
Bucură-te, flacără a înţelepciunii dumnezeieşti;
Bucură-te, cunoscător al adâncurilor Duhului;
Bucură-te, sălaş al binecuvântărilor dumnezeieşti;
Bucură-te, încredinţare a tainei minunate;
Bucură-te, vederea Celui Nevăzut cu ochii sufletului;
Bucură-te, sălaş al sfinţeniei luminătoare;
Bucură-te, aşteptarea mângâierii lui Israel;
Bucură-te, casă sfinţită a darurilor Duhului;
Bucură-te, cunună a îngereştii înţelepciuni;
Bucură-te, turn neclintit al faptelor bune;
Bucură-te, aşteptare roditoare de vederi minunate;
Bucură-te, Sfinte şi drepte Simeoane, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 2

Ca o stea prea luminoasă străluceai în mijlocul celor şaptezeci de înţelepţi ai lui Israil, fiind însetat de lumina înţelepciunii Celui Ce primeşte, din multa Sa milostivire, din nevrednicele noastre guri lauda îngerească: Aliluia!

Icosul 2

Adâncul judecăţilor dumnezeieşti prea înfricoşător l-ai socotit, Sfinte Simeoane, şi încercând să-l cuprinzi între hotarele minţii omeneşti, ai gândit că e cu neputinţă ca o fecioară să ia în pântece, neştiind de bărbat; dar te-ai învrednicit mai apoi a vedea cu ochii tăi mântuirea lui Israel gătită prin Fecioara şi Născătoarea de Dumnezeu, pentru care primeşte cuvinte de cinstire ca acestea:
Bucură-te, pătrunderea tainelor înalte;
Bucură-te, vederea celor mai presus de minte;
Bucură-te, cercetare întru înţelepciune a Scripturilor;
Bucură-te, aşteptarea celor nemaivăzute;
Bucură-te, împărtăşire din izvorul înţelepciunii;
Bucură-te, primirea cuvântului mântuitor;
Bucură-te, oglindă a darurilor dumnezeieşti;
Bucură-te, cort sfinţit al Treimii;
Bucură-te, adăpare din cuvintele Scripturii;
Bucură-te, luminare cu razele proorociilor;
Bucură-te, plinitor al legii dumnezeieşti;
Bucură-te, vederea rânduielii Stăpânului;
Bucură-te, Sfinte şi drepte Simeoane, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 3

Voind a cuprinde taina naşterii Fecioarei în oglinda minţii omeneşti, te-ai grăbit a şterge tălmăcirea cuvintelor proorocului Isaia, dar, luând îndreptare prin înger, ai cântat Stăpânului: Aliluia!

Icosul 3

Îngerul Domnului a fost trimis ca să te oprească de la fapta ce voiai să o săvârşeşti din îndoiala inimii şi ţi-a vestit că vei vedea plinirea celor proorocite, de care minune veselindu-te, te învredniceşti acum de cinstirea noastră:
Bucură-te, primirea făgăduinţei mântuitoare;
Bucură-te, îndreptare minunată prin înger;
Bucură-te, ascultarea cuvântului dumnezeiesc;
Bucură-te, îndulcire de purtarea de grijă a Ziditorului;
Bucură-te, tâlcuirea tainei mai presus de minte;
Bucură-te, împărtăşire de lumina înţelepciunii;
Bucură-te, descoperirea adâncului judecăţilor dumnezeieşti;
Bucură-te, ascultarea glasului îngeresc;
Bucură-te, lămurirea tainei străine înţelegerii omeneşti;
Bucură-te, buna mireasmă a sfinţeniei;
Bucură-te, făclie nestinsă în ceata drepţilor;
Bucură-te, aşteptarea vederii celor proorocite;
Bucură-te, Sfinte şi drepte Simeoane, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 4

Cuvintele îngerului păstrându-le în cartea inimii tale ca pe nişte daruri înaintemergătoare vederii Cuvântului, ţi-ai împodobit sufletul cu aripile îngereşti ale rugăciunii, strigând către Dătătorul tuturor darurilor: Aliluia!

Icosul 4

Viaţa ta a fost ca o oglindă a vieţuirii îngereşti, întru toate împrejurările ferindu-te de orice răutate şi curăţindu-ţi ochii sufletului cu roua rugăciunii; noi, minunându-ne de râvna ta de împodobire cu virtuţi în aşteptarea Adevărului, îţi aducem stâlpările noastre de gând cinstitor de viaţă curată:
Bucură-te, îndemnător spre vieţuire îngerească;
Bucură-te, vas purtător de daruri cereşti;
Bucură-te, suflet îmbrăcat în haina curăţiei;
Bucură-te, mireasmă tainică a darurilor Duhului;
Bucură-te, ocrotitor tainic al pruncilor;
Bucură-te, scară a virtuţilor dumnezeieşti;
Bucură-te, lucrător osârdnic în pământul mântuirii;
Bucură-te, curăţirea minţii în râurile umilinţei;
Bucură-te, aşteptarea Luminii neapuse;
Bucură-te, carte a cugetărilor dumnezeieşti;
Bucură-te, făclie sfinţită a dreptăţii;
Bucură-te, stâlp neclintit al virtuţii;
Bucură-te, Sfinte şi drepte Simeoane, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 5

Biserică a Cuvântului te-ai făcut, mai înainte de arătarea Acestuia cu trupul pe pământ, sălăşluindu-te în preajma templului şi aducând rugăciuni neîncetate pentru mântuirea lumii de sub robia celui viclean, dar şi laudă milostivirii Stăpânului: Aliluia!

Icosul 5

Ascultând îndemnul Duhului, te-ai grăbit să ajungi la templu, ca să îmbrăţişezi pe Cel Ce toată lumea îmbrăţişează cu însuşi gândul Său desăvârşit de iubire; iar noi, prin îmbrăţişarea rugăciunii, îţi aducem şoaptele gândurilor de evlavie:
Bucură-te, plinirea nădejdii luminoase;
Bucură-te, îmbrăţişarea Celui Necuprins cu mintea;
Bucură-te, primirea mângâierii Duhului;
Bucură-te, pas sfinţit spre templul încăpător al Darului;
Bucură-te, răspunsul dorit la rugăciuni stăruitoare;
Bucură-te, îndulcire de vederea Celui Nevăzut;
Bucură-te, foc al rugăciunii la jertfelnicul inimii;
Bucură-te, primirea razelor nădejdii mântuitoare;
Bucură-te, cercetare iubitoare a Duhului;
Bucură-te, îndemnător spre limanul Cuvântului ;
Bucură-te, călătorie în corabia rugăciunii;
Bucură-te, vederea celor mai presus de înţelegere;
Bucură-te, Sfinte şi drepte Simeoane, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 6

Ochii tăi însetaţi de vederea Izvorului vieţii s-au umplut de lacrimile bucuriei, văzând ca într-o icoană, purtându-Se în braţele Fecioarei, pe Cel Ce a luat trup pentru noi, Căruia I-ai cântat: Aliluia!

Icosul 6

Cunoscut-ai că Pruncul ţinut în braţe de Maica Sa cu dragoste este Mesia Cel făgăduit şi braţele ţi-ai deschis ca să cuprinzi pe Cel Necuprins în ceruri; pentru aceasta, mărind evlavia şi dragostea ta faţă de Cel Ce S-a îmbrăcat cu haina smeritului nostru trup, te împodobim cu laude ca acestea:
Bucură-te, vederea Mântuirii lui Israel;
Bucură-te, dragoste nestinsă pentru Adevăr;
Bucură-te, izvor de laude dumnezeieşti;
Bucură-te, întâmpinarea Celui tăinuit sub haina trupului smerit;
Bucură-te, îmbrăţişarea celui Ce cuprinde toată zidirea;
Bucură-te, vestirea Mângâierii lui Israel;
Bucură-te, împodobirea Pruncului cu gânduri iubitoare;
Bucură-te, îmbrăţişarea Celui Ce cu mâna Sa te-a zidit;
Bucură-te, adăpare din smerenia Cuvântului;
Bucură-te, vederea Pruncului vechi de zile;
Bucură-te, întâmpinarea Celui de pe scaunul heruvimilor;
Bucură-te, odihna gândurilor dumnezeieşti;
Bucură-te, Sfinte şi drepte Simeoane, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 7

Recunoscut-ai pe Fecioara Cea proorocită de Isaia ca fiind Maică a Celui mai presus de ceruri şi i te-ai închinat ei, cântând Stăpânului: Aliluia!

Icosul 7

Văzut-ai pe Cea fără prihană înconjurată de cerească lumină şi de dumnezeieştile raze strălucită şi te-ai veselit cu duhul, mărind smerenia Celui Ce nu S-a ruşinat a cerceta nevrednicia noastră, luând chip de Prunc; Acestuia închinându-ne, pe tine te cinstim cu cântări ca acestea:
Bucură-te, vederea Fecioarei născătoare de prunc;
Bucură-te, laudă adusă Treimii;
Bucură-te, minunare de înţelepciunea Ziditorului;
Bucură-te, vederea plinirii proorociei lui Isaia;
Bucură-te, mărturisirea judecăţilor dumnezeieşti;
Bucură-te, întâmpinarea Celei pline de dar;
Bucură-te, adăpare din vasul milei dumnezeieşti;
Bucură-te, vederea Celei închipuite în cuvinte de prooroci;
Bucură-te, îndulcire de tainele înalte;
Bucură-te, bucurie revărsată în pământul inimii;
Bucură-te, lauda Altarului sfinţeniei;
Bucură-te, stea mărturisititoare a tainelor înalte;
Bucură-te, Sfinte şi drepte Simeoane, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 8

Luând în braţe pe Ziditorul Tău, cu smerenie ţi-ai plecat gândul înaintea Lui şi i-ai cerut să te slobozească, pentru a-i cânta neîncetat cu îngerii: Aliluia!

Icosul 8

Văzând mai dinainte patima şi răstignirea lui Hristos cu ochii prooroceşti ai sufletului şi sabia mâhnirii ce rănea inima Fecioarei, nu i-ai tăinuit Celei Preafericte întristarea care avea s-o cuprindă la vederea Fiului Ei răstignit pe Cruce; minunându-ne de plinirea cuvintelor tale, te cinstim cu evlavie aşa:
Bucură-te, împărtăşire de darul proorociei;
Bucură-te, glas prin care s-a făcut vestirea Duhului;
Bucură-te, înţelegerea tainei necuprinse de minte;
Bucură-te, vederea în oglinda minţii a Răstignirii lui Hristos;
Bucură-te, vestitor al Patimilor Cuvântului ;
Bucură-te, mângâierea Fecioarei prin cuvânt;
Bucură-te, adăpare din durerea Celei fără prihană;
Bucură-te, văzător al celor ascunse;
Bucură-te, sălăşluire în cămara proorociei;
Bucură-te, împărtăşire de slava dreptăţii;
Bucură-te, casă luminată de Soarele dreptăţii;
Bucură-te, cunună a tainelor dumnezeieşti;
Bucură-te, Sfinte şi drepte Simeoane, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 9

Împreună cu proorociţa Ana ai lăudat pe Cel mai presus de heruvimi, Care a binevoit să se înfăţişeze înaintea ochilor omeneşti ca Un Prunc Smerit, aducându-i în dar ca o legănare a Duhului cântarea: Aliluia!

Icosul 9

După plinirea nădejdii celei luminate ai ajuns la apusul vieţii şi luând binecuvântare de la Răsăritul Cel de sus, te-ai mutat din pământul acestei lumi, aşteptând revederea Soarelui dreptăţii întru odihna vieţii veşnice; noi, cei lipsiţi de înţelepciunea cea de sus, te rugăm să ne aduci la limanul Vieţii, ca să te cinstim cu credinţă cu stâlpări de cuvinte ca acestea:
Bucură-te, ajungere la apusul vieţii;
Bucură-te, plinirea voinţei gândului dumnezeiesc;
Bucură-te, împărtăşire de binecuvântarea Cuvântului;
Bucură-te, sălaş sfinţit al Înţelepciunii;
Bucură-te, comoară a tainelor dumnezeieşti;
Bucură-te, îngrădirea minţii cu sabia rugăciunii;
Bucură-te, îndemnător spre slujirea Cuvântului;
Bucură-te, sălăşluire întru odihna cea neînserată;
Bucură-te, primire întru bucurie Vieţii;
Bucură-te, îndulcire de privirea Soarelui veşnic;
Bucură-te, purtător al cuvintelor dumnezeieşti;
Bucură-te, moştenitor al darului mântuirii;
Bucură-te, Sfinte şi drepte Simeoane, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 10

În corabia nădejdii ai călătorit în râul curgerii anilor vieţii tale şi nu te-ai înspăimântat, aşteptând să ajungi la limanul vederii lui Mesia şi să-I aduci cântarea de mulţumire: Aliluia!

Icosul 10

Casa sufletului ţi-ai zidit cu pietrele virtuţilor în aşteptarea Celui Ce venea să înnoiască cămările inimilor pustiite de păcate şi ai adus Lui jertfa neîncetată a rugăciunii, pentru care primeşte de la noi raze de cuvinte ca acestea:
Bucură-te, hotar al sfinţeniei înalte;
Bucură-te, templu al darurilor Cuvântului;
Bucură-te, împodobirea minţii cu laude cereşti;
Bucură-te, gătirea sufletului cu podoabele faptelor bune;
Bucură-te, împărtăşire de darul vederii Celui Preaslăvit;
Bucură-te, oglindă a Luminii neapuse;
Bucură-te, grăitor al tainelor Împărăţiei;
Bucură-te, primirea Ziditorului a toată făptura;
Bucură-te, umplere de lumina bucuriei;
Bucură-te, întâmpinarea Celui Nevăzut;
Bucură-te, vederea Vârfului doririlor cereşti;
Bucură-te, munte înalt al vestirilor Cuvântului;
Bucură-te, Sfinte şi drepte Simeoane, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 11

Pe Îngerul Cel de mare sfat văzându-L în braţele Fecioarei, ţi-ai întraripat gândul luminat cu zborul laudelor dumnezeieşti de: Aliluia!

Icosul 11

Binevoit-a gândul înţelepciunii Tatălui să Te arate pe tine mărturisitor al întrupării Fiului Său, şi, străbătând veacurile cu nădejde şi întru lumina Duhului, ai slujit tainei înfricoşătoare, făcându-te vrednic de cinstiri ca acestea:
Bucură-te, glas mărturisitor al Cuvântului;
Bucură-te, arătarea deschiderii porţilor mântuirii;
Bucură-te, propovăduirea lui Mesia Cea adevărat;
Bucură-te, şedere pe scaunul înţelepciunii;
Bucură-te, luminarea gândurilor noastre;
Bucură-te, întâmpinarea Celui slujit de îngeri;
Bucură-te, odihnirea Cuvântului în templul inimii;
Bucură-te, alergare cu paşii Duhului;
Bucură-te, priveghere întru lumina înţelepciunii;
Bucură-te, arătarea Celui Ce stăpâneşte veacurile;
Bucură-te, odihnirea sufletului în mâinile Celui îmbrăţişat;
Bucură-te, mărturisire neştearsă a Aducătorului mântuirii;
Bucură-te, Sfinte şi drepte Simeoane, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 12

Slujind tainei Celui vechi de zile Care ţi S-a arătat ca un Prunc de curând născut, plin de zile te-ai mutat din această viaţă, cântând Stăpânului: Aliluia!

Icosul 12

Acum veselindu-te în corturile îngereşti şi îndulcindu-te de cântarea întreit sfântă, adu-ţi aminte şi de noi, cei ce cu evlavie, rostim în cămara inimii gânduri luminoase ca acestea:
Bucură-te, zbor îngeresc pe treptele laudelor;
Bucură-te, mergător pe cărările Luminii;
Bucură-te, aflarea odihnei binecuvântate;
Bucură-te, adăpare din izvoarele Vieţii;
Bucură-te, sălăşluire la limanurile Raiului;
Bucură-te, ajutător al celor împovăraţi de necazuri;
Bucură-te, vestirea mântuirii către toţi;
Bucură-te, stâlp al înţelepciunii Cuvântului;
Bucură-te, aprinderea făcliei evlaviei în inimile noastre;
Bucură-te, apărător al celor prigoniţi de patimi;
Bucură-te, mijlocitor tainic către Hristos;
Bucură-te, rugător neîncetat pentru mântuirea lumii;
Bucură-te, Sfinte şi drepte Simeoane, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 13

O, Sfinte şi drepte Simeoane, cel ce din negura vremurilor ai fost chemat în zilele cele din urmă, ca să vezi strălucind pe Soarele dreptăţii în braţele Cerului înţelegător, Preacurată Maica Sa, roagă-L pe Acesta, Cel pe Care L-ai întâmpinat cu bucurie, să ne întâmpine şi pe noi cu faţă milostivă în ceasul judecăţii, ca să-I cântăm împreună cu îngerii: Aliluia! (de trei ori)

Icosul 1

Primind la urechea inimii tale şoaptele Duhului, ca pe o comoară ai socotit cuvintele dumnezeieşti şi le-ai păstrat în vistieria inimii tale, aprinzând tot mai mult focul iubirii cereşti şi întraripându-te cu nădejdea vederii Celui Nevăzut; pentru aceasta, minunându-ne de dar dat ţie de sus, cu cuviinţă îngerească îţi aducem flori de cântări ca acestea:
Bucură-te, primirea nădejdii mântuitoare;
Bucură-te, flacără a înţelepciunii dumnezeieşti;
Bucură-te, cunoscător al adâncurilor Duhului;
Bucură-te, sălaş al binecuvântărilor dumnezeieşti;
Bucură-te, încredinţare a tainei minunate;
Bucură-te, vederea Celui Nevăzut cu ochii sufletului;
Bucură-te, sălaş al sfinţeniei luminătoare;
Bucură-te, aşteptarea mângâierii lui Israel;
Bucură-te, casă sfinţită a darurilor Duhului;
Bucură-te, cunună a îngereştii înţelepciuni;
Bucură-te, turn neclintit al faptelor bune;
Bucură-te, aşteptare roditoare de vederi minunate;
Bucură-te, Sfinte şi drepte Simeoane, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 1

Ca un lăcaş minunat, sfinţit de lumina Duhului, te-ai arătat în mijlocul poporului ales, aşteptând cu dor venirea Mântuitorului în trup, cu Care vorbeai neîncetat în cămara inimii tale, aducându-i jertfa cântării de: Aliluia!

Acatistul Sfântului Ioan de Rila – 19 Octombrie

/ multumesc2014

Ioan de Rila – Sfant Cuvios

CONDAC 1

Cel ce ai fost alesul Domnului, cu vietuire preaminunata, Preacuvioase Ioane, din tinerete L-ai iubit pe Hristos si ai urmat calea cea ingusta catre El; iar pentru multele tale nevointe si rauri de lacrimi, te-ai imbogatit cu darurile Sfantului Duh. Pentru aceasta te fericim si, pentru ca indraznire multa ai inaintea Sfintei Treimi, te rugam, izbaveste-ne din tot necazul, caci te chemam pe tine: Bucura-te, Preacuvioase Ioane, facatorule de minuni din Rila, slava si bucuria noastra!

ICOS 1

Inger pamantesc si om ceresc ai fost, Preacuvioase Ioane. Cum ne vom invrednici oare sa-ti cantam slava ta, noi, cei cuprinsi de multe neputinte? Ci tu singur pune cantare de lauda in gurile noastre, celor ce-ti strigam tie:
Bucura-te, cel ce din parinti binecredinciosi te-ai nascut;
Bucura-te, caci in frica lui Dumnezeu, de ei bine ai fost crescut;
Bucura-te, cel care din tineretile tale niciodata nu te-ai departat de Biserica;
Bucura-te, caci prin invataturile ei minte plina de har ai castigat;
Bucura-te, credincios pazitor al poruncilor dumnezeiesti;
Bucura-te, vietuitor sarguitor in post si privegheri neincetate;
Bucura-te, caci prin adormirea parintilor tai intru Domnul, putina ta avere ai impartit-o saracilor;
Bucura-te, caci pentru vietuirea ta cea buna prigoana oamenilor vicleni ai indurat;
Bucura-te, cel ce nedrepte clevetiri ai rabdat;
Bucura-te, cel ce cu blandete ai purtat necazurile;
Bucura-te, caci cu iubire de serafim ai urmat lui Hristos;
Bucura-te, ca pentru aceasta calea cea stramta a calugariei ai luat;
Bucura-te, Precuvioase Ioane, facatorule de minuni din Rila, slava si bucuria noastra!

CONDAC 2

Desertaciunea lumii acesteia vazand, Preacuvioase Ioane, te-ai ostenit sa o parasesti. Caci nimic nu te putea desparti de Hristos: nici robia, nici tineretea ta, nici marirea, nici frumusetea lumii acesteia. Pe toate acestea desarte socotindu-le, catre Hristos, asemenea cerbului la izvoarele apelor, ai alergat zicand: Aliluia!

ICOS 2

Dumnezeiesii intelegeri te-ai supus, fericite, cand in vis ai vazut pe Domnul, Care ti-a poruncit sa iesi din pamantul tau si locul mantuirii tale ti-a aratat. Pe cele din lume nesocotind, te-ai salasluit in obstea monahiceasca din Ruen, unde chip ingeresc ai primit. Pentru aceasta iti cantam:
Bucura-te, cel ce viata monahiceasca ai iubit;
Bucura-te, cel ce ai ales sa te lupti cu pacatul pana la moarte;
Bucura-te, cel ce dimpreuna cu parul si poftele lumesti ti-ai taiat;
Bucura-te, cel ce dupa nevointele calugaresti cu sete nepotolita ai tanjit;
Bucura-te, cel ce spre cele ce inainte se aflau ai alergat si pe cele dinapoia ta le-ai uitat;
Bucura-te, cel ce dulceata vietuirii sihastresti ai aflat;
Bucura-te, cel ce pentru dragostea dumnezeiasca vita pustniceasca o ai iubit;
Bucura-te, cel ce pentru o astfel de pricina locul tunderii tale ai lasat;
Bucura-te, cel ce in muntele care ti s-a aratat in vedenie ai intrat;
Bucura-te, cel ce in coliba de ramuri te-ai salasluit;
Bucura-te, pustnic luminat;
Bucura-te, urmator al Sfantului Ioan Botezatorul;
Bucura-te, Preacuvioase Ioane, facatorule de minuni din Rila, slava si bucuria noastra!

CONDAC 3

De Duhul Sfant ocrotit fiind, in pustie te-ai salasluit, Sfinte Ioane, ca in liniste sa vietuiesti, fara oprelisti cu Dumnezeu sa vorbesti si asemenea ingerilor sa-L slavesti neincetat; luminat de razele luminii dumnezeiesti sa fii si sa te rogi Mantuitorului nostru pentru toti oamenii si pentru faptura intreaga, cantandu-I neincetat: Aliluia!

ICOS 3

Aprinsa dorire avand pe Dumnezeu sa-L vezi, ca oarecand Moise, preacuvioase, in munte ai urcat sa primesti descoperirile slavei dumnezeiesti, pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit si la mintea omeneasca nu s-au suit. Cine poate infatisa toate nevointele tale savarsite in liniste? Iar noi, minunandu-ne de a ta vietuire, iti cantam:
Bucura-te, cel ce mari nevointe asupra ta ai luat;
Bucura-te, cel ce ingerii prin a ta vietuire ai minunat;
Bucura-te, cel ce nu cu paine, ci cu ierburi si radacini te-ai hranit;
Bucura-te, caci si pe acestea dupa asafintitul soarelui cu cumpatare le mancai;
Bucura-te, caci cu masura setea cu apa iti ostoiai;
Bucura-te, cel ce impreuna cu prorocul ai grait: ca un dobitoc am fost inaintea Ta;
Bucura-te, cel ce rauri de lacrimi din ochi ai varsat;
Bucura-te, ca neincetat rugaciuni lui Dumnezeu ai inaltat;
Bucura-te, ca prin aceste nevointe de pofte te-ai curatit;
Bucura-te, cel ce ai rusinat pe diavolii cei veniti in chip de fiara sa te infricoseze;
Bucura-te, dianamt de viclesugurile vrajmasului nezdrobit;
Bucura-te, cel ce in toate ispitele si necazurile impreuna cu Dumnezeu neincetat ai petrecut;
Bucura-te, Preacuvioase Ioane, facatorule de minuni din Rila, slava si bucuria noastra!

CONDAC 4

Furtuna muncilor diavolesti voind sa o domolesti, intr-o pestera intunecata te-ai salasluit, Preacuvioase Ioane, trupul tau imblanzind si de lumina soarelui lipsindu-te, pentru a nu te lipsi de dumnezeiasca lumina in Imparatia Domnului tau si impreuna cu toti sfintii cantare sa-I aduci: Aliluia!

ICOS 4

De tine, preacuvioase, auzind fiul fratelui tau, copilul Luca, de parintii sai s-a ascuns, in pustie a venit si, de tine povatuit, ale tale nevointe a agonisit. Iar noi, dupa puterea darului tau minunandu-ne, toti cantare iti cantam:
Bucura-te, cel ce cu dumnezeiasca lumina pe al tau ucenic ai luminat;
Bucura-te, caci, dintr-un copil, pustinic ai facut;
Bucura-te, caci pentru aceasta noua napasta din raul cel vechi ai suferit;
Bucura-te, caci defaimare ca pe copil ai rapit ai rabdat;
Bucura-te, caci batjocura fratelui tau ai indurat;
Bucura-te, caci pe copilul luat de langa tine cu binecuvantare l-ai intarit;
Bucura-te, caci cu lacrimi de rugaciune pe diavol ai rusinat;
Bucura-te, caci pe copilul muscat de sarpe prin moarte cu Domnul l-ai uinit;
Bucura-te, floare a Raiului, pe stancile muntelui Rila crescuta;
Bucura-te, ca de dumnezeiasca Piatra cu apa vie din belsug ai fost adapat;
Bucura-te, floare tainica a Domnului, care nici in pustie n-ai ramas nestiuta;
Bucura-te, candela a lui Hristos, ce in bezna pesterii ai stralucit;
Bucura-te, Preacuvioase Ioane, facatorule de minuni din Rila, slava si bucuria noastra!

CONDAC 5

Asemenea stelelor calauzitoare sunt sfintii, caci singuri spre Hristos calatoresc si celorlalti oameni calea mantuirii o arata. Pentru aceasta, cel viclean ii munceste, precum pe tine, Sfinte Ioane, caci te-a chinuit in chip de talhar, si cu bataie te-a izgonit din cea dintai pestera a ta. Atunci si mai adanc in pustiul Rilei ai intrat si in scorbura unui stejar mare te-ai salasluit, ca, astfel, cu mai mari nevointe pe Domnul Tau sa-L preaslavesti si sa-I aduci cantare: Aliluia!

ICOS 5

Marea ta osardie vazand, Domnul a poruncit pamantului sa rodeasca naut salbatic pentru hrana ta; El te-a aratat pastorilor celor necredinciosi, care in pustie te-au aflat, pentru ca si noi impreuna cu acestia, care au vazut minunile tale fapte, sa te chemam pe tine:
Bucura-te, cel ce mari chinuri de la demoni ai luat;
Bucura-te, nebiruit ostas al lui Hristos;
Bucura-te,  caci nu ai fost pana la capat de ei muncit;
Bucura-te, caci cu atotputernicul acoperamant al lui Hristos ai fost acoperit;
Bucura-te, caci inaintea pastorilor de Dumnezeu ai fost preamarit;
Bucura-te, caci fara voia celor ce te-au aflat, despre viata ta le-ai vestit;
Bucura-te, cel ce cu ierburi minunate i-ai hranit;
Bucura-te, cel ce cu semn minunat la plecare i-ai povatuit;
Bucura-te, caci si altora au propovaduit despre tine;
Bucura-te, caci din cele daruite tie de Dumnezeu nimic nu ai ascuns;
Bucura-te, cel ce pe indracitul aflat in grele munci cu rugaciune si lacrimi l-ai vindecat;
Bucura-te, caci, facand aceasta, intreaga nadejde in Dumnezeu ti-ai pus;
Bucura-te, Preacuvioase Ioane, facatorule de minuni din Rila, slava si bucuria noastra!

CONDAC 6

Trebuinta avem sa marturisim smerenia ta, Preacuvioase Ioane, pe care in rugaciunea de vindecare a indracitului o ai aratat: “Dumnezeule Molisarde, nu sunt vrednic nici numele Tau sa-L rostesc cu necuratele mele buze!” Pentru aceasta, si noi cautam cu smerenie sa ne rugam Domnului si sa-i cantam: Aliluia!
Poporul cel dreptmaritor credinta si dragoste mare ti-a aratat, cel ce cu mari minuni ai stralucit. Dar tu de slava ai fugit prin multe locuri ale pamantului bulgaresc, iesind din scorbura stejarului, ca de slava oamenilor sa te departezi. De aceea pentru a ta smerenie noi toti te laudam:
Bucura-te, cel ce smerenia cea dumnezeiasca ai iubit;
Bucura-te, cel ce slava omeneasca ai dispretuit;
Bucura-te, caci glasul lui Hristos, care la smerenie te-a chemat, ai ascultat;
Bucura-te, caci neincetat cuvintele Scripturii ai implinit, ca nu noua, ci lui Dumnezeu se cuvine lauda;
Bucura-te, ca inaltimile duhovnicesti ai atins, dar smerindu-te, nici o fapta buna in tine nu ai vazut;
Bucura-te, cel ce asemenea unui pom roditor cu ramurile aplecate spre pamant ai fost;
Bucura-te, cel care ai ravnit smerenia lui David, care graieste: eu vierme sunt, iar nu om;
Bucura-te, cel ce impreuna cu Prorocul Isaia ai strigat: O, vai mie!
Bucura-te, cel ce impreuna cu apostolul te-ai numit pe tine cel dintai dintre pacatosi;
Bucura-te, cel ce in smerenia ta Domnului ai urmat;
Bucura-te, caci, cu barbatie, cu slava desarta ai luptat;
Bucura-te, cel care ca pe tarana cu picioarele o ai calcat;
Bucura-te, Preacuvioase Ioane, facatorule de minuni din Rila, slava si bucuria noastra!

CONDAC 7

Mari nevointe pentru dragostea lui Hristos ravnind, stalpnicului Simeon te-ai asemanat, Preacuvioase Ioane, pe stanca te-ai urcat, zi si noapte petrecand in rugaciune, ca unul ce te-ai facut fara de grai, stanca cu lacrimi spaland-o, numai cu Dumnezeu dorind sa graiesti. Iar noi, aceasta nevointa vazand, preaslavim in tine pe Domnul cel Preaputernic, cantandu-I: Aliluia!

ICOS 7

Neputand noua ta nevointa sa o rabde, fericite, diavolul cu o legiune intreaga de demoni de pe stanca te-a doborat in prapastie. Dar tu cu chinuri mari te-ai ridicat si te-ai intors la locul rugaciunii tale, inaltandu-ne impreuna cu tine si pe noi, cei minunati de a ta nevointa, ca sa-ti cantam tie:
Bucura-te, cel ce mare dragoste pentru Dumnezeu ai dobandit;
Bucura-te, caci pentru aceasta chinuri grele ai rabdat de la legiunile de demoni;
Bucura-te, caci nicidecum nu ai socotit aceste munci;
Bucura-te, cel ce ai iubit pe Hristos mai mult decat viata;
Bucura-te, ca nimic nu te-a indepartat de Hristos;
Bucura-te, caci pentru aceasta El te-a iubit;
Bucura-te, cel ce de slujirea cea ingereasca te-ai invrednicit;
Bucura-te, cel ce din mainile ingerului paine ai primit;
Bucura-te, cel care cu dragoste pentru Hristos toate ispitele diavolesti le-ai biruit;
Bucura-te, ca pentru aceasta toate poruncile Lui le-ai pazit;
Bucura-te, cel care pentru aceasta dragoste numai slava dumnezeiasca o ai cautat;
Bucura-te, cel ce pentru aceasta ai fost de Dumnezeu preaslavit;
Bucura-te, Preacuvioase Ioane, facatorule de minuni din Rila, slava si bucuria noastra!

CONDAC 8

Viata ta cea minunata, smerenia ta cea mare si dragostea pentru Hristos au sporit in tine darul pe care l-ai primit la botez pentru patimile lui Hristos si moartea Sa pe cruce. Pentru aceasta Domnul, duhovnicesc soare al Bisericii Ortodoxe te-a asezat, pentru ca prin tine fiii acesteia sa se lumineze spre mantuire si sa strige lui Dumnezeu: Aliluia!

ICOS 8

Tu intreg vas al harului lui Dumnezeu ai fost ales, Preacuvioase Ioane, caci prin tine s-au implinit cuvintele Botezatorului, ca Dumnezeu nu cu masura da Duhul Sau. Cu multimede daruri te-a impodobit pe tine Domnul. Cu multime de semne ale harului viata ta a fost umpluta. Pentru aceasta, avandu-te ca pilda, iti aducem lauda:
Bucura-te, cel care darul smereniei lui Hristos ai agonisit;
Bucura-te, caci darul lacrimilor si al blandetii ai primit;
Bucura-te, caci cu intelepciune si curatie de Dumnezeu ai fost impodobit;
Bucura-te, care cu credinta facatoare de minuni ai fost luminat;
Bucura-te, ca nu doar ai crezut in Hristos, ci ai si rabdat munci pentru El;
Bucura-te, caci cu darul ravnei dupa Dumnezeu ai fost incununat;
Bucura-te, care de iubire pentru aproapele ai fost plin;
Bucura-te,  cel care cu darul cunoasterii dumnezeiesti ai fost invrednicit;
Bucura-te, care cu darul inainte-vederii ai stralucit;
Bucura-te, caci darul rugaciunii neincetate l-ai avut;
Bucura-te, cel ce nadejdea in fericirea viitoare pana la capat o ai pazit;
Bucura-te, caci ai pregustat aceasta fericire inca din viata aceasta;
Bucura-te, Preacuvioase Ioane, facatorule de minuni din Rila, slava si bucuria noastra!

CONDAC 9

Vestea despre tine – primitor al tuturor darurilor Sfantului Duh, Preacuvioase Ioane – a ajuns la binecredinciosul tar Petar, care a voit sa te vada, trimitand pentru aceasta noua barbati ostasi sa te afle. Tu, vazand cu duhul ca sunt infometati, i-ai saturat cu putina paine, iar ei, vazand aceasta preaslavita minune, au cantat Domnului: Aliluia!

ICOS 9

Inteleptii lumii acesteia nu inteleg cu tarul Petar in slava sa a alergat la tine cu daruri, fericite, si cum mult s-a intristat cand a aflat ca nu se poate apropia de locasul tau din pricina inaltimii muntelui. Insa noi, amintindu-ne de cuvintele Domnului spuse tuturor: Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui, iti strigam:
Bucura-te, cel ce Imparatia cerurilor o ai aflat inca de pe pamant;
Bucura-te, caci Dumnezeu aceasta imparatie lucratoare ti-a aratat;
Bucura-te,  ca prin agonisirea harului ai aratat oamenilor Imparatia lui Dumnezeu;
Bucura-te, caci cat ai fost in trup fericirea Raiului in tine o ai pazit;
Bucura-te, ca margaritarul de munlt pret dobandind, desertaciunea lucrurilor vremelnice o ai aratat;
Bucura-te, caci dreptate, pace si bucurie ai aflat intru Duhul Sfant;
Bucura-te, cel care slava regelui o ai umbrit cu stralucirea harului;
Bucura-te, cel care, comoara cereasca avand, darurile regelui nu ai primit;
Bucura-te, cel care tarului Petar ai fagaduit sa va intalniti in Imparatia cerurilor;
Bucura-te, caci in episola ai povatuit pe tar sa fie milostiv si de Biserica sa asculte;
Bucura-te, ca pe tar pocainta l-ai invatat;
Bucura-te, caci pentru pocainta Imparatia cerurilor i-ai prorocit;
Bucura-te, Preacuvioase Ioane, facatorule de minuni din Rila, slava si bucuria noastra!

CONDAC 10

Voind sa te mantuiesti pana la capat de cursele vrajmasului, Preacuvioase Ioane, vreme de sapte ani si patru luni, ai vietuit in nevointa, salasluindu-te pe stanca. Multi ravnind vietuirii tale, au inaltat biserica si manastire langa acea stanca, avandu-te pe tine ca cel dintai pastor si invatator, ca de acolo sa inalte neincetat cantare de lauda lui Dumanezeu: Aliluia!

ICOS 10

Zid neclinit a fost pentru tine smerenia chiar pana la moarte, Fericite Ioane; si, cunoscand clipa mortii tale, cu lacrimi L-ai rugat pe Dumnezeu: “Parinte Atotputernice, nimic bun nu am savarsit eu pe pamant! Pentru aceasta Te rog sa-mi trimiti inger bun sa vina la mine, ca sa nu-mi fie cumva oprita calea spre ceruri de catre duhurile rautatii! Doamne, in mainile Tale imi incredintez sufletul!” Și, zicand aceasta, ai trecut la viata de dincolo. Noi, minunati fiind de aceasta dreapta trecere, iti aducem lauda astfel:
Bucura-te, cel care prin viata si moartea ta invatatura ne-ai dat;
Bucura-te, cel care ne-ai chemat sa cugetam la cele ceresti, si nu la cele pamantesti;
Bucura-te, caci de nici o dulceata lumeasca nu te-ai alipit;
Bucura-te, caci cu sfarsit bun de Dumnezeu ai fost daruit;
Bucura-te, cel care viata intreaga la moarte ai cugetat;
Bucura-te, cel ce cuvintele apostolului: in fiecare zi mor pacatului ai implinit;
Bucura-te, caci impreuna cu Apostolul Pavel moartea ai dorit;
Bucura-te, caci ai voit de viata aceasta sa fii slobozit si vesnic sa fii cu Hristos;
Bucura-te, cel care cu lacrimi si rugaciuni pentru moarte te-ai gatit;
Bucura-te, caci pentru aceasta, dupa moarte nu la judecata, ci la viata ai trecut;
Bucura-te, cel care dupa moarte la bucuria vesnica cea impreuna cu Hristos ai fost luat;
Bucura-te, caci mare indrazneala inaintea lui Dumnezeu ai dobandit;
Bucura-te, Preacuvioase Ioane, facatorule de minuni din Rila, slava si bucuria noastra!

CONDAC 11

Venind vremea praznuirii tale si cu cantari de lauda fiind cinstit, din mormantul tau a inceput sa se raspandeasca mireasma bineplacuta, Preacuvioase Ioane. Și desfacandu-l pe acesta, au aflat trupul tau neputrezit si plin de buna-mireasma. De atunci multime de minini s-au savarsit prin moastele tale, spre tamaduirea celor ce alearga la tine si striga catre Dumnezeu: Aliluia!

ICOS 11

Domnul te-a aratat ca pe o faclie, care Lumina ai primit, preacuvioase, si ca pe un locas al Sfantului Duh, iar trupul tau l-a pazit nefacandu-l partas putreziciunii. Vazand darul acesta, te slavim asa:
Bucura-te, caci prin a ta neputrezire atotputernicia lui Dumnezeu ai binevestit;
Bucura-te, cel ce nemurirea trupurilor dupa invierea de obste o ai preinchipuit;
Bucura-te, cel care prin neputrezirea ta slava lui Dumnezeu in Biserica Sa o ai aratat;
Bucura-te, cel care adevarul invierii mortilor ai adeverit;
Bucura-te, caci dupa moarte egumenului Manastirii Rila in vis i te-ai aratat;
Bucura-te, cel care ai poruncit ca moastele tale sa fie stramutate la Sredet;
Bucura-te, caci mari minuni si aici ai facut;
Bucura-te, caci, stramutat fiind in Tarnovo, mari semne ai savarsit;
Bucura-te, caci din ale tale moaste in aceste mari cetati de scaun har ai revarsat;
Bucura-te, cel care cata vreme ai fost in robie ai inspaimanat pe toti cu puterea ta;
Bucura-te, cel care regelui grec Manuil tamaduire ai daruit;
Bucura-te, caci episcopului Esztergomului limba ai legat si dezlegat;
Bucura-te, Preacuvioase Ioane, facatorule de minuni din Rila, slava si bucuria noastra!

CONDAC 12

Mare dar ti-a dat Dumnezeu pentru dragostea ta cea mare pentru El, preaminunate alesule al lui Dumnezeu, Preacuvioase parinte Ioane – neputintele sa le tamaduiesti, pe cei inselati sa-i luminezi si sa te faci toate tuturor celor ce se roaga tie pentru mantuire. Pentru aceasta, multumire aducand Domnului, Care ni te-a daruit, neincetat strigam Lui: Aliluia!

ICOS 12

Cu cantari marindu-te, nu putem sa aratam in cuvinte neputincioase toate faptele tale cele minunate, preacuvioase. Mare intre cei bineplacuti lui Dumnezeu vazandu-te, indraznim sa te laudam asa:
Bucura-te, cel ce te-ai aratat preaminunat in nevointe;
Bucura-te, cel ce ai fost preamarit de Dumnezeul Cel preaslavit;
Bucura-te, caci nu numai in Biserica Bulgariei ai stralucit;
Bucura-te, caci si de celelalte Biserici Ortodoxe esti marit;
Bucura-te, cel ce cu mana ta cea dreapta, neputrezita, in Biserica Rusa te salasluiesti;
Bucura-te, cel care luminezi cu harul marilor Parinti ai Bisericii;
Bucura-te, caci nevointele marilor Antonie si Macarie le-ai lucrat;
Bucura-te, cel ce fapturile Sfintilor rusi Serghie si Serafim le-ai preinchipuit;
Bucura-te, cel care de regele Ungariei ai fost preamarit;
Bucura-te, cel de sultanii turci cinstit;
Bucura-te, caci in Manastirea Rila de credinciosi si necredinciosi esti cinstit;
Bucura-te, cel care prin marile tale minuni de toti esti preaslavit;
Bucura-te, Preacuvioase Ioane, facatorule de minuni din Rila, slava si bucuria noastra!

CONDAC 13

O, preacuvioase Ioane, mare facator de minuni din Rila, primeste aceasta putina lauda a noastra si roaga pe Dumnezeu sa ne daruiasca milostivirea Sa si sa ne invete adevarata pocainta, izbavindu-ne din robia stapanitorilor intunericului acestui veac spre a fi paziti in credinta Ortodoxa si in viata plina de har sub Acoperamantul Maicii lui Dumnezeu, ca mantuiti fiind prin a ta mijlocire, sa strigam lui Dumnezeu: Aliluia! (se citeste de trei ori)

Apoi, se citesc Icosul 1 si Condacul 1.

Troparul Cuviosului Ioan de la Rila. Viaţa şi acatistul Preacuviosului Ioan -18 august /19 octombrie – Mutarea Moaştelor Sfântului Ioan de la Rila

Rugăciunea pentru lume a Sfântului Siluan Athonitul – 24 Septembrie

/ multumesc2014

Doamne, îndreptează-ne, precum o mamă duioasă îşi îndreptează copiii săi mici.

Dă fiecarui suflet să cunoască bucuria mântuirii Tale şi puterea ajutorului Tău.

Dă uşurare sufletelor chinuite ale poporului Tău şi pe noi, pe toţi, ne învaţă prin Duhul Sfânt, să Te cunoaştem pe Tine.

Se chinuieşte sufletul omenesc pe pământ, Doamne, şi nu poate să se întărească cu mintea întru Tine, pentru că nu Te cunoaşte pe Tine, nici bunatatea Ta.

Mintea noastră este întunecată de grijile lumeşti şi nu putem pricepe bunătatea dragostei Tale.

Tu ne luminează.

Milostivirii Tale toate îî sunt cu putinţă.

Tu ai spus în Sfânta Evanghelie, că morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi vor învia.

Aşa fă acum: ca sufletele noastre moarte să audă glasul Tău şi să învie, întru bucurie.

Amin.

Sfântul Isaac Sirul ne oferă 30 de îndemnuri despre bucuria smereniei

/ multumesc2014

Lasă-te răstignit şi nu răstigni. Lasă-te nedreptăţit şi nu nedreptăţi.

Lasă-te bârfit şi nu bârfi. blând şi nu zelos şi rău.

Veseleşte-te cu cei ce se veselesc şi plângi cu cei ce plâng, căci acesta este semnul curăţiei.

Fii bolnav cu cei bolnavi. Plângi cu cei păcătoşi.

Bucură-te cu cei ce se pocăiesc.

Fii prieten cu toţi oamenii, dar şi singur în cugetul tău.

Fii părtaş la pătimirea tuturor, dar cu trupul tău fii departe de toate.

Nu mustra pe cineva şi nu osândi nici chiar pe cei foarte răi în vieţuirea lor.

Întinde haina ta peste cel ce a greşit şi acoperă-l. Şi dacă nu poţi lua asupra ta greşelile lui şi nu poţi primi certarea şi ruşinea în locul lui, rabdă-l măcar şi nu-l ruşina…

De nu te linişteşti cu inima, linişteşte-te măcar cu limba.

Şi dacă nu poţi pune rânduială în gânduri, pune rânduială măcar cu trupul tău.

Şi de nu poţi lucra cu trupul tău, întristează-te măcar în cugetul tău.

Şi de nu poţi sta la priveghere, priveghează măcar şezând pe patul tău sau chiar întins pe el.

Şi de nu poţi posti două zile, posteşte măcar până seara.

Şi de nu poţi până seara, păzeşte-te măcar să nu te saturi.

De nu eşti curat în inima ta, fii curat măcar în trupul tău.

De nu plângi în inima ta, imbracă-ţi cu jale măcar faţa ta.

De nu poţi milui, vorbeşte măcar cu un păcătos.

De nu eşti făcător de pace, fii măcar neiubitor de tulburare.

De nu te poţi strădui, fă-te măcar în cuget netrândav.

De nu eşti biruitor (asupra păcatelor), măcar să nu te mândreşti faţă de cei vinovaţi.

De nu izbuteşti să închizi gura celui ce bârfeşte pe soţul tău, păzeşte-te măcar să nu te faci părtaş în aceasta cu el.

De iubeşti blândeţea, rămâi în pace.

Şi de te vei învrednici de pace, te vei bucura în toată vremea.

Caută înţelepciunea şi nu aurul.

Îmbracă-te în smerenie şi nu în mătase.

Caută să dobândeşti pacea şi nu împărăţia.

Iată, frate, îndemnul meu: mila să-ţi sporească în suflet până când vei simţi în inima ta aceeaşi milă pe care Domnul Iisus Hristos o are față de tine.”

(Sfântul Isaac Sirul – Cuvinte despre sfintele nevoinţe, Filocalia X