Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Facere a Sfântului Teodor Studitul

119761_icoana-dintr-un-lemn-co

Glasul 1
Sâmbătă seara
Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Facere a Sfântului Teodor Studitul

A cărui metodă este aceasta: La troparul întâi al fiecărei cântări, se
roagă păcătosul către Maica Domnului. La cel de-al doilea tropar, Maica
Domnului către Hristos, iar în cel de-al treilea, Hristos răspunde Maicii
Domnului, iar în ultimul Maica Domnului iarăşi răspunde păcătosului.
Al cărei acrostih este (*):

«Stăpână, pleacă-te la rugăciunea lui Teodor»

Cântarea 1. Glasul 1
Irmosul:
«Cântare de biruinţă să cântăm toţi lui Dumnezeu, Cel ce a făcut
minuni fără de seamă, cu braţ înalt, şi a mântuit pe Israel că S-a preaslăvit».
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi (se
zice după fiecare tropar)

Păcătosul către Maica Domnului:
Vas care ai cuprins firea cea necuprinsă, pe Hristos roagă-L să mă
izbăvească pe mine de focul cel întunecat, Curată Fecioară, şi să mă arate
părtaş împărăţiei Sale.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi (se
zice după fiecare tropar)

Maica Domnului către Hristos:
Primeşte rugăciunea mea, Fiule şi Cuvântule, şi izbăveşte de osândă
pe robul tău care strigă către mine din adâncul sufletului şi-l învredniceşte pe
el de împărăţia Ta.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Hristos către Maica Domnului:
Tu, Maică, mă cunoşti pe Mine, izvorul milei, căci pe toţi păcătoşii
care-Mi greşesc Mie, Stăpânului, în toată clipa, îi miluiesc, dar acesta mai
mult decâţ toţi mă amărăşte cu fapte de ruşine.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin

Maica Domnului către păcătos:
Prin multe căderi şi fapte străine şi de ruşine ai amărât pe Fiul meu,
încât acum mila Lui către tine s-a pornit spre mânie şi urgie.

Cântarea a 3-a
Irmosul:
«Fiului, Celui născut fără stricăciune din Tatăl mai înainte de veci, şi
mai pe urmă din Fecioară întrupat, fără sămânţă, lui Hristos-Dumnezeu să-I
strigăm: Cel ce ai înălţat fruntea noastră, Sfânt eşti Doamne».
Întreaga mea viaţă cu adevărat în fapte rele am cheltuit-o, de aceea
acum către tine strig: Roagă-L pe Fiul tău, Curată, ca precum pe fiul cel
risipitor, să mă cheme iarăşi şi să mă mântuiască pe mine, cel ce zac în
nelegiuiri.
Iartă, Stăpâne a toate, Care în chip de negrăit Te-ai născut din
pântecele meu şi miluieşte pe robul Tău, precum odinioară pe fiul cel
risipitor, şi arată-l pe el fiu al Tău, Preabunule, şi de-a dreapta Ta şezător în
ziua Judecăţii.
Slavă…
O, maică, strig şi eu către tine, ascultă-mă şi tu cu luare-aminte: Cel ce
a petrecut ca un risipitor, întorcându-se în fierbinţeala pocăinţei, a strigat
„am păcătuit”, dar acesta, deşi strigă către tine pocăindu-se, în cele străine se
rătăceşte.
Şi acum…
Cele ce mi-ai grăit le-am spus Fiului meu, strigând către El ca pe tine
să te învrednicească de împărăţie, dar El mi-a răspuns împotrivă: că nu s-a
apropiat de Mine cu credinţă fierbinte şi pentru aceasta îl lepăd de la faţa
Mea pe acesta.

Cântarea a 4-a
Irmosul:
«Cu Duhul mai înainte văzând întruparea Cuvântului, Proorocule
Avacum, ai propovăduit strigând: Când se vor apropia anii, Te vei cunoaşte,
când va veni vremea, Te vei arăta, Slavă puterii Tale, Doamne».
Cugetând, o, Fecioară, la puterea ta, cu frică strig ţie celei uneia bune:
Deşi nu am pocăinţă fierbinte, cu rugăciunile tale către Stăpânul, dă-mi mie
desăvârşită îndreptare.
Ascultă, Dumnezeule, prin fire Iubitor de oameni, pe Maica Ta,
Stăpâne, strigând către Tine, cu stăruinţă, ca pe robul tău să îl izbăveşti de
osândă şi chiar de nu a dobândit desăvârşită credinţă, pe aceasta, ca un
Dumnezeu dăruieşte-i-o.
Slavă…
O, Maică, acestuia de nenumărate ori i-am dăruit prilejuri de mântuire;
dar el nu a lăsat păcatele cu care a ajuns până la moarte şi pentru aceasta nici
nu poate fi mântuit, până ce nu se va arunca în foc.
Şi acum…
Acum am cunoscut pricina pierzaniei tale, precum spune
dumnezeiescul meu Fiu, căci tu cu totul zaci în păcat şi desăvârşit te-ai dat
nepăsării. Cine acum te va ridica pe tine care zaci de boală?

Cântarea a 5-a
Irmosul:
«Dumnezeu fiind al păcii, Tată al îndurărilor, pe îngerul sfatului Tău
celui mare, dăruindu-ne pace, L-ai trimis nouă; deci, fiind povăţuiţi la
lumina cunoştinţei de Dumnezeu, dis-de-dimineaţa venind, Te slăvim pe
Tine, Iubitorule de oameni».
Fecioară, acum însetez a petrece pururea, în cărările pocăinţei, care să
mă poarte către viaţa cea fără de sfârşit. Însă, acum degrabă, înfricoşătoarele
cete ale vrăjmaşilor demoni mă trag în jos să mă arunce în adâncul păcatului
şi în înfricoşatul noroi al pierzaniei.
Omorând moartea, Mântuitorule, mai întâi pe Adam din legături l-ai
slobozit, pentru aceea şi acum pe robul tău, Fiule, te rog, smulge-l dintre
cetele demonilor celor batjocoritori, căci aceia nu îl lasă pe acesta vreodată
cu desăvârşire a se pocăi.
Slavă…
Prealăudată Maică, strig ţie şi Eu: Cu postul şi rugăciunea ar ieşi afară
din acela mulţimea atotviclenilor demoni, însă acesta, necurăţindu-şi trupul
prin înfrânare, rugăciune şi curăţie, vai, s-a făcut peşteră demonilor.

Şi acum…
Cuvintele de mai înainte ale Fiului meu le-ai auzit prea bine şi
cunoaşte cele de trebuinţă pentru mântuire; căci nici ucenicii Lui, când nu au
putut să alunge demonul, le-a strigat acestora zicând: Cu post şi rugăciune
iese neamul acesta de demoni!

Cântarea a 6-a
Irmosul:

«Proorocului Iona urmând, strig: Scapă viaţa mea din stricăciune,
Bunule, şi mântuieşte-mă, Mântuitorul lumii, pe mine, cel ce strig: Slavă
Ţie».
Sunt plin de cuvinte, dar de fapte bune cu totu-s deşert, căci nu iubesc
nici post, nici rugăciune a plini, Mireasa lui Dumnezeu, de aceea acum la
tine caut scăpare.
Vezi, mult milostive Fiule, pe Maica Ta, Te rog: Cel ce aleargă la
mine, este lipsit de toată fapta bună şi strigă mie: Nu am altă nădejde afară
de tine, Stăpână.
Slavă…
Cu fierbinţeală rugându-te, încetează, Maică, a grăi, căci acesta se
întinează, gândind că sunt milostiv, neluând seama la mânia mea.
Şi acum…
Am rugat pe Fiul şi Dumnezeul Meu pentru tine, ca să agoniseşti
miluire. Dar El îmi strigă mie să încetez a mai mijloci pentru mântuirea ta.
Sedealna, glasul 1
Mormântul tău, Mântuitorule…
Rai cuvântător pe pământ te-a răsădit pe tine Hristos, Săditorul Raiului
celui dintâi, iar în mijlocul tău a crescut pomul vieţii, pe Care şi roagă-L să
mă învrednicească şi pe mine de desfătarea Raiului şi să mă adape cu apele
odihnei celei desfătate.

Cântarea a 7-a
Irmosul:
«Tinerii, în dreapta credinţă fiind crescuţi, păgâneasca poruncă
nebăgând-o în seamă, de groaza focului nu s-au spăimântat; ci în mijlocul
văpăii stând, au cântat: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat».
Toată nădejdea mea spre tine o pun, Stăpână, nu mă lepăda în adâncul
pierzaniei pe mine cel slăbit, ci întoarce-te, strigân

Slavă…
Miluiesc şi mântuiesc pe oricine vine la Mine cu mult dor, căci Eu nu
voiesc vreodată a pierde făptura Mea, căci anume pentru a o mântui M-am
născut întreg din tine, dar acesta departe este de zidirea Mea.
Şi acum…
Înţelepciune a Celui Preaînalt fiind mai înainte, Fiul Meu S-a făcut om
desăvârşit din mine, ca să îi mântuiască pe cei ce cu credinţă fierbinte păzesc
dumnezeiescul botez, dar tu te-ai arătat nepărtaş acestora.

Cântarea a 8-a
Irmosul:
«Pe Cel de care se înfricoşează şi Îngerii… ».
Îndrăznind, la tine vin iarăşi, Fecioară, văzând pe Fiul Tău mântuind
pe desfrânata şi pe tâlharul, căci nici aceştia nici o faptă bună din Lege nu au
plinit în viaţa lor, dar au dobândit iertare.
Din înălţime caută şi vezi şi auzi pe Maica Ta care se roagă Ţie şi
izbăveşte de foc pe robul tău acesta ca pe desfrânata mai înainte şi precum ai
mântuit pe tâlharul pe cruce.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul
Tâlharul spânzurat oarecând pe cruce cu credinţă a strigat:
„Pomeneşte-mă şi pe mine”, iar desfrânata a vărsat izvor de lacrimi, dar
acesta nu este asemenea cu ei.
Şi acum…
Pe desfrânata care plângea, Hristos a mântuit-o, precum şi pe tâlharul
care a crezut, pe cruce, dacă, aşadar, voieşti să dobândeşti mântuire, aleargă
către Domnul cu lacrimi şi credinţă.
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântăndu-I
şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii
Irmosul
«Pe Cel de Care se înfricoşează şi îngerii şi toate oştirile, ca de
Făcătorul şi Domnul, preoţi preaslăviţi-L, tineri lăudaţi-L, popoare
binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a
Irmosul:
«Pe norul cel purtător de lumină întru care Stăpânul tuturor, Cel fără
de început, S-a pogorât din cer, ca ploaia peste lână, şi S-a întrupat, pentru
noi facându-Se om, să o mărim toţi ca pe o Maică curată a Dumnezeului
nostru».

Fiind aflat mai păcătos decât toţi oamenii la un loc, Fecioară, şi pentru
aceasta mă ruşinez a mă apropia de Fiul tău, dar tu roagă-L, fa-L milostiv să
mă primească în credinţă fierbinte şi pe mine care mă apropii de El cu dor.
Izbăveşte de osândă, Cuvinte, pe robul cel ce se apropie de Tine şi Te
rog pe Tine nu pomeni fărădelegile lui, căci chiar dacă a greşit Ţie,
Mântuitorule, către mine caută scăpare şi mă rog: Cel ce plineşti cererile
tuturor, pentru mine, primeşte-l şi pe acesta.
Slavă…
Maică, cel ce acum aleargă la tine, nu este vrednic de milă, nu este,
căci nimeni dintre oameni precum acesta nu M-a întărâtat spre mânie, dar
pentru preacuvioasele tale rugăciuni nu îl voi face pe el părtaş osândei la
Judecată, daca îmi va aduce roade de pocăinţă.
Şi acum…
În iadul cel mai de jos fiind, ai fost urcat la înălţime prin rugăciuni
către dumnezeiescul meu Fiu, dar ia aminte, ca nu cumva să mai cazi în
învinuirile cele cumplite de la început, ci umblă în căile pocăinţei, ca nu
cumva iarăşi să fii aruncat în gheenă.

Prosomii. Glasul 1
Ceea ce eşti bucuria cetelor cereşti
Liman păcătoşilor, bucurie lumii, izbăvirea celor înviforaţi,
Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, strig ţie: Primeşte şi rugăciunea mea şi
cererea, Nepătată, pe care du-le degrab Fiului Tău, ca să mă mântuiască şi pe
mine, risipitorul.
Pricina a toată bucuria fiind, Preaiubitul meu Fiu, iertare de păcate
dăruieşte robului Tău, ca să cunoască toţi că eu, ca o Maică, am mare
îndrăznire către Tine, de a mă ruga Ţie, Hristoase al meu, mai presus de toţi
sfinţii Tăi.
Sălaşul bucuriei, Maică, plecându-mă la rugăciunea ta, iertare de
păcate îi dau orbului acestuia şi dezlegare; dar spune-i să înceteze a mai
păcătui şi a Mă mai întărâta spre mânie, căci prin fire sunt Iubitor de oameni.
Iată, ai primit iertare pentru căderile tale, prin rugăciunile şi mijlocirile
mele, dar ia aminte restul vieţii să-l petreci în chip plăcut Domnului, ca să ai
parte în Rai cu cei aleşi de slava bucuriei şi desfătării care nu are sfârşit.

(*) Majoritatea canoanelor în originalul grec sunt scrise în acrostih

Imaginea: Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Dintr-un Lemn, Vâlcea

 

Reclame

Acatistul Icoanei Maicii Domnului Prodromiţa – 12 Iulie

icoana-maicii-domnului-prodromita

Troparul Icoanei Maicii Domnului Prodromiţa, glasul 1:

Născătoare de Dumnezeu, pururi Fecioară, sfintei şi dumnezeieştii tale icoane cu dragoste şi cu credinţă închinându-ne, o sărutăm, mulţumind. Căci printr-însa dăruieşti celor credincioşi cu adevărat tămăduiri sufletelor şi trupurilor. Pentru aceasta, grăim către tine: Slavă fecioriei tale, slavă milostivirii tale, slavă purtării tale de grijă, ceea ce eşti una binecuvântată.

Condacul 1

Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca ceea ce ne-ai dăruit nouă icoana în care chipul tău şi al Pruncului tău s-au zugrăvit prin minune dumnezeiască, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să-ţi cântăm ţie: Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Icosul 1

Îngerii şi arhanghelii şi soborul cuvioşilor athoniţi cu mare cinste te-au lăudat, Născătoare de Dumnezeu, şi prooroceşte i-a văzut Cuviosul Marcu, ucenicul Sfântului Grigorie Sinaitul. Căci palatele tale de aur, pe care le văzuse în părţile Viglei, au închipuit Schitul Prodromului, care mai apoi în acel loc s-a ridicat. Şi prin venirea icoanei tale făcătoare de minuni Prodromiţa, adică Înaintemergătoarea, ni l-ai arătat grădină a binecuvântărilor tale, pentru care îţi zicem cu mare glas:
Bucură-te, că Prodromiţă eşti cu dreptate numită;
Bucură-te, a schitului înaintemergătoare smerită;
Bucură-te, roadă pe care Sfântul Munte o a cules;
Bucură-te, al Schitului Prodromu chivot ales;
Bucură-te, egumenă care sufletele în obştea ta cu grijă le aduni;
Bucură-te, trâmbiţă care spre trezirea din patimi suni;
Bucură-te, că în icoană te schimbi la faţă, pe privitori uimind;
Bucură-te, că uneori chipul ţi se întunecă, mustrător devenind;
Bucură-te, că icoana strălucitoare la praznicele tale devine;
Bucură-te, că închinătorii credincioşi vie în icoană te văd pe tine;
Bucură-te, că faţa ta cea preafrumoasă ni s-a descoperit;
Bucură-te, că şi chipul Pruncului tău prin minune a fost zugrăvit;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 2-lea

Vrând stareţul Nifon să dobândească o icoană făcătoare de minuni pentru Schitul românesc Prodromu, a căutat un iconar care să vrea să păzească o rânduială aspră de nevoinţă şi rugăciune când picta, şi, bucurându-se că a aflat un zugrav râvnitor, I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Întristându-se părinţii Nifon şi Nectarie că iconarul nu reuşea să isprăvească de zugrăvit icoana ta, pe neaşteptate au fost chemaţi: „Să trimiteţi degrabă să ia sfânta icoană, care singură s-a zugrăvit, căci lume multă s-a adunat privind la minunea sfintei icoane”. Şi pentru aceasta îţi zicem:
Bucură-te, că iconarul sfintele feţe să le picteze nu a reuşit;
Bucură-te, că osteneala i-ai primit şi nevoinţa i-ai răsplătit;
Bucură-te, că, neterminând să picteze icoana, a aflat-o desăvârşită;
Bucură-te, că de lucrarea ta mintea noastră este covârşită;
Bucură-te, ceea ce n-ai învăţat pe nimeni în ce chip a fost;
Bucură-te, că tainelor tale inimile noastre le faci adăpost;
Bucură-te, că iconarul a scris minunea care s-a întâmplat;
Bucură-te, că mărturia lui până astăzi ni s-a păstrat;
Bucură-te, că de cuvintele sale credincioşii nu s-au îndoit;
Bucură-te, că în casa lui lume multă să ţi se închine a venit;
Bucură-te, lumină, a părintelui Nifon sfântă dorire;
Bucură-te, a nădejdii sale neclintită răsplătire;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 3-lea

Precum s-a mirat Sfântul Alipie de la Pecerska atunci când în chilia sa a venit îngerul şi a pictat în chip minunat icoana Adormirii Maicii Domnului, aşa s-a mirat şi iconarul Iordache văzând cum chipul Maicii Domnului şi cel al Fiului ei, pe care nu le terminase, fuseseră plinite nu de mână omenească, şi uimindu-se I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Auzind mitropolitul marea minune care se făcuse în Iaşi, a venit cu preoţii să ţi se închine cu evlavie şi a mărturisit: „Cu adevărat, mare dar ne-a dăruit Maica Domnului prin această minunată şi slăvită icoană a sa”, şi pentru aceasta cu mulţumire cântăm ţie:
Bucură-te, că apa cea vie şi fără de moarte o ai revărsat;
Bucură-te, că boierul pentru fiul său care zăcea ţi s-a rugat;
Bucură-te, că bolnavul luând agheasmă s-a vindecat;
Bucură-te, că fiul împreună cu tatăl său ţi s-au închinat;
Bucură-te, că pe lepros l-ai tămăduit când agheasmă a băut;
Bucură-te, că îndată lepra de pe el ca nişte solzi a căzut;
Bucură-te, că omul care avea albeaţă pe ochi vedere a dobândit;
Bucură-te, că şirul tămăduirilor tale nici până astăzi nu s-a oprit;
Bucură-te, că pe cei părăsiţi de doctori din paturi îi ridici;
Bucură-te, că neputinţele noastre cu prisos de har le vindeci;
Bucură-te, luminarea preoţilor şi cinstea ierarhilor;
Bucură-te, că îi înţelepţeşti pe urmaşii apostolilor;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 4-lea

Neputând părinţii să scrie minunile pe care le auziseră, pentru că erau covârşiţi de credincioşii care le cereau să se roage pentru ei, au mărturisit însă noianul minunilor cu glas de bucurie, şi, pregătindu-se de călătoria spre Sfântul Munte, I-au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Mult au avut de mers părinţii prodromiţi, dar multe au fost şi minunile tale, Născătoare de Dumnezeu, că în fiecare oraş în care a ajuns icoana poporul a venit să ţi se închine cu credinţă, şi cei care au primit ajutor în nevoile lor au devenit apostoli ai harului tău, cântându-ţi:
Bucură-te, bucuria noastră, nădejde neînfruntată;
Bucură-te, că celor ce te cinstesc le găteşti răsplată;
Bucură-te, că împreună cu icoana ta ai călătorit;
Bucură-te, că la fiecare popas semnele tale au strălucit;
Bucură-te, că după plecarea icoanei ele nu se împuţinau;
Bucură-te, că în minţile oamenilor minunile vii rămâneau;
Bucură-te, că celor trudiţi şi împovăraţi le eşti apărătoare;
Bucură-te, că de duşmanii văzuţi şi nevăzuţi le eşti îngrăditoare;
Bucură-te, că ai surpat jugul minciunii şi năvălirea diavolilor;
Bucură-te, roabă aleasă a Domnului şi stăpână a tuturor;
Bucură-te, Fecioară, a Împărăţiei cerurilor mireasmă;
Bucură-te, pecete pusă pe a inimilor noastre mahramă;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 5-lea

S-a mâhnit femeia cea bolnavă că nu putea să meargă să se închine icoanei care izvora tămăduiri, dar Fecioara preaslăvită i s-a arătat în vis, poruncindu-i să se scoale degrabă şi să meargă să ia binecuvântarea mult dorită. Şi, pornind la drum, îndată s-a arătat desăvârşit sănătoasă, pentru care I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Tămăduindu-se femeia cea bolnavă, nu s-a lenevit să meargă să se închine sfintei tale icoane, vrând să mărturisească tuturor că se vindecase. Şi ajungând la icoana ta, a dat mărturie că o văzuse de mai înainte în vis şi a vestit mulţimii cum a dobândit tămăduire, iar preoţii şi credincioşii ţi-au cântat:
Bucură-te, ceea ce credinţa femeii bolnave o ai răsplătit;
Bucură-te, ceea ce de visele înşelătoare ne-ai ferit;
Bucură-te, că prin icoana ta multe şi felurite minuni ai săvârşit;
Bucură-te, că în casa învăţătorului puţin credincios să fie dusă nu ai primit;
Bucură-te, că el de două ori a trimis trăsura după odor, dar părinţii să i-l dea nu au voit;
Bucură-te, că mai potrivit să vină închinătorul la icoană au socotit;
Bucură-te, că a treia oară trimiţând acela trăsura s-a arătat minunea ta;
Bucură-te, că oricât s-au străduit părinţii nu au reuşit să ia icoana;
Bucură-te, că până la trăsură patru oameni să o ducă cu greu au putut;
Bucură-te, că împotrivirea ta s-a cunoscut când tocul icoanei s-a desfăcut;
Bucură-te, că de la zgomotul mare oamenii şi caii s-au înspăimântat;
Bucură-te, că l-ai smerit pe învăţătorul care avea cugetul de necredinţă întunecat;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 6-lea

În Biserica Sfinţilor Împăraţi din Galaţi, zugravul care nu credea că icoana a fost pictată prin minune dumnezeiască a început a-i batjocori pe creştinii care nu se îndoiau de aceasta, dar s-a îngrozit când a văzut-o pe Maica Domnului privindu-l cu asprime din icoană, şi, pocăindu-se, I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Nimeni să nu se îndoiască, nimeni să nu fie necredincios minunii dumnezeieşti, ca să nu îşi agonisească osândă, ci toţi să îi cânte cu veselie Maicii lui Dumnezeu, nădăjduind că vor primi luminarea minţii şi întărire în credinţă:
Bucură-te, că risipind tu cursele diavoleşti agonisim folos;
Bucură-te, că nu ai răbdat hulele zugravului necredincios;
Bucură-te, că prin schimbarea feţei tale din icoană l-ai mustrat;
Bucură-te, că pricepându-şi greşeala minunile tale le-a trâmbiţat;
Bucură-te, că nu i-ai îngăduit să semene îndoiala în popor;
Bucură-te, că ai venit în apărarea credincioşilor;
Bucură-te, că din îndreptarea sa şi alţii s-au folosit;
Bucură-te, că nu pierderea, ci înţelepţirea lui ai dorit;
Bucură-te, a hulitorilor chemare la pocăinţă;
Bucură-te, a binecredincioşilor slăvită biruinţă;
Bucură-te, că celor ispitiţi de necredinţă le ajuţi;
Bucură-te, că cei ce vestesc minunile tale îţi sunt bineplăcuţi;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 7-lea

Pentru a lua averea hangiului răposat, sluga cea vicleană a încercat să o omoare pe văduva evreică, şi i-a pregătit spânzurătoarea, dar femeia şi-a adus aminte de vestea minunilor Prodromiţei şi rugându-se a făgăduit că, dacă va rămâne în viaţă, se va boteza împreună cu toţi cei din casa ei, şi Îi va zice lui Dumnezeu cu mulţumire: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Pregătind laţul pentru femeie, fără să vrea sluga cea netrebnică s-a spânzurat pe sine, iar evreica a văzut lucrarea Maicii Domnului şi a crezut cu toţi cei din casa ei, făcându-se pildă pentru toţi cei din neamul evreiesc, pentru păgâni şi pentru necredincioşi. Şi prin Sfântul Botez a intrat în Biserica lui Hristos, iar pentru aceasta noi te lăudăm pe tine, care eşti nădejdea celor deznădăjduiţi:
Bucură-te, că vestea minunilor tale şi printre evrei s-a răspândit;
Bucură-te, că la necaz văduva hangiului de ele şi-a amintit;
Bucură-te, că ai primit rugăciunea ei deznădăjduită;
Bucură-te, că ai vrut să lepede credinţa ei cea greşită;
Bucură-te, că viaţa i-ai salvat în ceasul de pe urmă;
Bucură-te, că prin tine a intrat în a Bunului Păstor turmă;
Bucură-te, că împreună cu copiii ei a primit botezul;
Bucură-te, că datorită ţie peste casa ei a strălucit harul;
Bucură-te, că dreapta credinţă prin tine se întăreşte;
Bucură-te, că gura păgânilor care nu se închină icoanei tale amuţeşte;
Bucură-te, spre Biserica lui Hristos far călăuzitor;
Bucură-te, ceea ce calci şerpii rătăcirilor şi eresurilor;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 8-lea

Din rânduială dumnezeiască a venit icoana la Schitul românesc Prodromu, pentru că domnitorul voia să păstreze icoana în ţara în care s-a făcut minunea, dar Maica Domnului a adus-o în grădina ei duhovnicească, ferindu-i pe părinţi de ispitele drumului, şi ei I-au cântat Celui ce îi păzise în călătorie: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Ai binecuvântat prin venirea ta schitul athonit şi, aşezând-o pe ea nu departe de icoana făcătoare de minuni a Sfântului Botezător, i-ai acoperit cu sfântul tău acoperământ pe toţi cei ce au venit să se închine ţie, monahi, preoţi, ierarhi şi mireni de toate neamurile, pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, că schitul românesc l-ai umplut de binecuvântare;
Bucură-te, că obştile athonite cinstesc icoanele tale de minuni făcătoare;
Bucură-te, că din numele date icoanelor tale cunoaştem lucrarea lor;
Bucură-te, că prin icoana Portăriţa eşti Poartă a mănăstirii ivirilor;
Bucură-te, că icoana Dulcea sărutare e cununa Filotheiului;
Bucură-te, că eşti Călăuzitoarea obştii Xenofontului;
Bucură-te, Împărăteasa tuturor, lauda Vatopedului;
Bucură-te, grabnică ajutătoare a închinătorilor Dochiarului;
Bucură-te, că în icoana de la Hilandar semnul milostivirii tale e vădit;
Bucură-te, a Marii Lavre podoabă, că Sfântul Ioan Cucuzel glasul ţi l-a auzit;
Bucură-te, că în faţa icoanei ţi-au cerut ajutor stareţii Pantocratorului;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, comoară a Prodromului;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 9-lea

Zăcând de trei săptămâni topit de boală şi nemâncat, ca dintr-un somn s-a trezit schimonahul Inochentie când icoana Prodromiţa a fost adusă în schit şi, cerând să fie dus în faţa ei, s-a rugat cu zdrobire de inimă, cântându-I Domnului: Aliluia!

Icosul al 9-lea

„Maica lui Dumnezeu, dacă îmi este de folos să mai trăiesc, însănătoşeşte-mă, iar dacă nu, fie voia ta”, s-a rugat părintele Inochentie şi, întorcându-se cu bucurie la chilia sa, după un ceas a trecut la cele veşnice. Şi noi, învăţându-ne de la el să ne punem toată nădejdea în Dumnezeu şi în puterea rugăciunilor tale, îţi zicem cu umilinţă:
Bucură-te, că schimnicului i-ai ascultat cererile;
Bucură-te, că degrabă i-au încetat suferinţele;
Bucură-te, că plin de bucurie Sfintele Taine a primit;
Bucură-te, că având sufletul împăcat s-a săvârşit;
Bucură-te, că voia noastră să o lepădăm ne-ai învăţat;
Bucură-te, că evlavioşii tăi robi au sfârşit binecuvântat;
Bucură-te, că prin tine de moartea năprasnică suntem feriţi;
Bucură-te, că pe tine te-au cinstit părinţii întru Domnul adormiţi;
Bucură-te, că dascăl al cugetării la moarte pe tine te dobândim;
Bucură-te, că, pregătindu-ne de moarte, în Domnul Hristos trăim;
Bucură-te, a cărţilor Cuvioşilor Părinţi tainică tâlcuire;
Bucură-te, a treptelor căii împărăteşti propovăduire;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 10-lea

Crezând minţii sale şi lepădând ascultarea, monahul Serghie a căzut în înşelare, iar prin arătarea drăcească s-a îmbolnăvit, zăcând ca un mort, şi abia după trei zile s-a sculat, slăbit fiind şi rămânând fără auz. Dar, aducându-l părinţii la icoana făcătoare de minuni, îndată s-a tămăduit de surzenie, şi atunci toată obştea I-a cântat Domnului într-un glas: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Ascultătoare a Fiului tău ai fost, Născătoare de Dumnezeu, şi pe calea smereniei i-ai călăuzit pe monahi, cerându-le ascultare de povăţuitorii lor. Izbăveşte-i de înşelări şi de ispite pe monahii şi pe mirenii iubitori de nevoinţă, ca să îţi cânte ţie aşa:
Bucură-te, că părinţii au nădăjduit că monahul Serghie va fi tămăduit;
Bucură-te, că de surzenie l-ai scăpat şi de mândrie l-ai izbăvit;
Bucură-te, că, pătimind el pentru mândria sa, nu l-ai lepădat de la faţa ta;
Bucură-te, că, ridicându-se din iadul înşelării, şi-a înţeles greşeala;
Bucură-te, că din suferinţe a înţeles osânda neascultării;
Bucură-te, învăţătoare a ascultării şi Maică a îndurării;
Bucură-te, a celor apăsaţi de ispitele pierzătorului de suflete alinare;
Bucură-te, a celor legaţi de lanţurile diavolului dezlegare;
Bucură-te, că meşterul care se îndrăcise a fost izbăvit de duhul care îl muncea;
Bucură-te, că în faţa icoanei tale i s-au citit rugăciuni şi el a simţit mijlocirea ta;
Bucură-te, că pe Cuviosul Nectarie protopsaltul din ghearele diavolului l-ai scăpat;
Bucură-te, că văzându-te cel numit privighetoarea Muntelui Athos ţi s-a închinat;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 11-lea

Mergând părinţii să prindă peşte pentru praznicul icoanei Maicii lui Dumnezeu, unul din ei a zis cu îndrăzneală: „Dacă icoana aceasta s-a zugrăvit prin minune, apoi să facă să se prindă peşte pentru sărbătoarea ei”, dar văzând mulţimea peştilor prinşi în mreje, a lepădat îndoiala şi I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Credem mijlocirii tale, Maică Sfântă, că aşa cum ai purtat de grijă praznicului tău, la fel porţi de grijă şi acum, dând cele de trebuinţă nu numai monahilor, ci şi mirenilor care se roagă ţie cu credinţă:
Bucură-te, că peştii de la praznic milostivirea ta au vădit;
Bucură-te, că mulţimea darurilor tale o au închipuit;
Bucură-te, a flămânzilor îndestulătoare;
Bucură-te, a lipsurilor noastre curmare;
Bucură-te, mângâiere a celor aflaţi în nevoi;
Bucură-te, îmbrăcăminte şi acoperământ celor goi;
Bucură-te, cunună a celor care duc crucea necazurilor;
Bucură-te, încurajare a celor aflaţi la capătul puterilor;
Bucură-te, că ne înveţi să rânduim toate cu chibzuinţă;
Bucură-te, că sărmanilor le dai cele de trebuinţă;
Bucură-te, iconoamă a schiturilor şi a mănăstirilor;
Bucură-te, chivernisitoare a caselor creştinilor;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 12-lea

Pictându-se în schitul prodromiţilor o icoană după izvodul celei minunate, a fost aşezată cu mare cinste într-o biserică de lemn, şi nu s-a stricat când o mână blestemată a dat foc bisericii. Şi, după ce focul mistuise totul, creştinii au găsit icoana nestricată sub un morman de jar, de care minune uimindu-se, I-au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Nu numai icoana Prodromiţei a primit dumnezeiesc dar, ci şi cele făcute după izvodul ei, spre bucuria credincioşilor. Şi vestea despre ele s-a răspândit în lumea întreagă, şi chiar în casele creştinilor au fost aşezate cu evlavie icoanele Maicii Domnului, căreia mulţimile îi aduc laude ca acestea:
Bucură-te, binecuvântată Maică a dreptcredincioşilor;
Bucură-te, că minunile le însemnezi pe tablele inimilor;
Bucură-te, predanie scumpă a rugăciunii şi nevoinţei;
Bucură-te, praznic neîncetat, candelă nestinsă a credinţei;
Bucură-te, a celor ce aleargă la tine nădejde neruşinată;
Bucură-te, ceresc omofor şi milostivire neîmpuţinată;
Bucură-te, frumuseţe de nespus şi a sufletului dulceaţă;
Bucură-te, rug aprins care încălzeşti inimile de gheaţă;
Bucură-te, pridvor al Împărăţiei cereşti;
Bucură-te, scară a darurilor dumnezeieşti;
Bucură-te, pregustare a bucuriilor mult râvnite;
Bucură-te, Împărăteasă a bisericilor athonite;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 13-lea

O, Maică Preacurată, ocroteşte-i pe toţi cei care cu cununi de laudă împodobesc icoana ta, prodromiţilor arată-le calea mântuirii, pe închinători acoperă-i cu harul tău, pe cei care din locuri îndepărtate aleargă spre icoană ajută-i şi casa lor fereşte-o de relele întâmplări, ca să Îi cânte împreună cu tine Dumnezeului celui Viu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice Icosul 1: Îngerii şi arhanghelii şi soborul cuvioşilor athoniţi…, Condacul 1: Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri…,

Icosul 1

Îngerii şi arhanghelii şi soborul cuvioşilor athoniţi cu mare cinste te-au lăudat, Născătoare de Dumnezeu, şi prooroceşte i-a văzut Cuviosul Marcu, ucenicul Sfântului Grigorie Sinaitul. Căci palatele tale de aur, pe care le văzuse în părţile Viglei, au închipuit Schitul Prodromului, care mai apoi în acel loc s-a ridicat. Şi prin venirea icoanei tale făcătoare de minuni Prodromiţa, adică Înaintemergătoarea, ni l-ai arătat grădină a binecuvântărilor tale, pentru care îţi zicem cu mare glas:
Bucură-te, că Prodromiţă eşti cu dreptate numită;
Bucură-te, a schitului înaintemergătoare smerită;
Bucură-te, roadă pe care Sfântul Munte o a cules;
Bucură-te, al Schitului Prodromu chivot ales;
Bucură-te, egumenă care sufletele în obştea ta cu grijă le aduni;
Bucură-te, trâmbiţă care spre trezirea din patimi suni;
Bucură-te, că în icoană te schimbi la faţă, pe privitori uimind;
Bucură-te, că uneori chipul ţi se întunecă, mustrător devenind;
Bucură-te, că icoana strălucitoare la praznicele tale devine;
Bucură-te, că închinătorii credincioşi vie în icoană te văd pe tine;
Bucură-te, că faţa ta cea preafrumoasă ni s-a descoperit;
Bucură-te, că şi chipul Pruncului tău prin minune a fost zugrăvit;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul 1

Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca ceea ce ne-ai dăruit nouă icoana în care chipul tău şi al Pruncului tău s-au zugrăvit prin minune dumnezeiască, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să-ţi cântăm ţie: Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

şi această

Rugăciune către Icoana Maicii Domnului Prodromiţa

O, Fecioară Preamărită, înfrumuseţarea prodromiţilor şi lauda închinătorilor, tu i-ai spus Sfântului Petru Athonitul că „Muntele Athosului l-am ales, din toate părţile pământului, şi am hotărât să îl afierosesc spre a fi îndestulată locuinţă monahilor şi pustnicilor”, şi în acest munte ai voit a aduce icoana ta. O, împăcare a noastră cu Dumnezeu, care ne-ai dăruit noul praznic de minuni izvorâtor al icoanei tale, nimeni n-a pierit din cei ce aveau spre tine nădejdea bunei credinţe. Tu, care împleteşti cununi după vrednicie celor ce te laudă şi dăruieşti cererile tuturor celor ce te cinstesc după cuviinţă, din negura patimilor mântuieşte-ne, curăţind necurăţia noastră. Neadormita noastră păzitoare, care degrabă îi întâmpini pe cei ce te cheamă, dat-ai robilor tăi chipul feţei tale cel preacinstit şi cu totul luminos, pe care îl sărutăm mulţumind şi cu dragoste şi credinţă închinându-i-ne. Arată-ţi milele tale, Născătoare de Dumnezeu, primind cererile de folos ale robilor tăi. Depărtează de la noi norul patimilor şi al ispitelor, izbăveşte-ne de toată vătămarea trupească şi sufletească şi fii mijlocitoare a mântuirii noastre. Ajută-i pe cei ce cu dragoste se închină chipului tău nefăcut de mână omenească, ca să cinstească înfricoşatele minuni, semnele mai presus de fire ale icoanei tale.

O, pavăză tare a clerului bisericesc şi sprijin al celor din cinul monahicesc, miluieşte şi mântuieşte cu rugăciunile tale pe ortodocşii arhierei, preoţi şi diaconi, pe toţi monahii şi pe tot poporul drept-credincios care ţi se închină. Ocroteşte obştea părinţilor prodromiţi şi pe toţi închinătorii care aleargă la icoana ta făcătoare de minuni. Caută spre noi cu milostivirea ta şi cu rugăciunea ta învredniceşte-i pe toţi creştinii să vieţuiască cu Hristos şi în lăcaşurile cereşti să se desfăteze. Cercetează-ne, Maică iubitoare de fii, pe noi, robii tăi, cu darul tău şi dăruieşte celor neputincioşi tămăduire şi sănătate desăvârşită, linişte celor înviforaţi şi mântuire tuturor, în vecii vecilor. Amin.

Şi se face otpustul.

Acatist pentru izbăvirea de necazuri

ic_xc_icon

Troparul, glasul al 8-lea

Cel ce prin adancul intelepciunii cu iubirea de oameni toate le chivernisesti si ceea ce este de folos Tuturor le daruiesti, Doamne, iubitorule de oameni, daruieste-ne toate cele ce ne sunt de trebuinta si izbaveste-ne de tot necazul, ca spre Tine nadejdea ne-am pus, spre Mantuitorul si Grabnicul nostru Ocrotitor!

Condacele si Icoasele:

Condacul 1:

„Pana cand, Doamne, ma vei uita, pana in sfarsit? Pana cand vei intoarce fata Ta de la mine? Pana cand voi ingramadi ganduri in sufletul meu, durere in inima mea ziua si noaptea?”, se intreba David proorocul, cuprins de tulburare. Dar cand sufletul sau s-a veselit de milele Tale, Ti-a cantat cu dragoste si multumire: Aliluia!

Icosul 1:

Stim ca la nunta din Cana Galileii ai prefacut apa in vin, PreaDulce Iisuse, si credem ca asa poti schimba slabiciunea noastra in putere, frica noastra in curaj, deznadejdea noastra in nadejde; venim la Tine ca la singurul nostru ocrotitor, ca la singurul nostru sprijin. Cine ne va putea izbavi de neputintele noastre daca nu o vei face Tu? Sau cine ne va putea da cele de trebuinta? Numai Tu, Doamne, esti limanul nostru si la Tine cautam alinare:

Doamne, Cel ce ne inconjori cu iubire nemarginita, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, Imparatul imparatilor, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, Care esti Rasaritul Rasariturilor, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, nadejdea celor fara de nadejde, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, mangaietorul sufletelor noastre, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, infrumusetatorul fapturilor, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

Condacul 2:

„Luati, fratilor, ca pilda de suferinta si de indelunga rabdare pe Proorocii care au grait in numele Domnului”, ne indeamna Sfantul Apostol Iacov, iar noi, urmand sfatul sau, purtam in cugetele noastre nu numai suferintele Sfintilor Prooroci, ci si pe ale tuturor sfintilor care, gustand din paharul durerii, I-au cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2:

Stim neputintele si slabiciunile noastre, dar stim si ca Iti sta in putere sa ne intaresti asa cum L-ai intarit pe David cand s-a luptat cu Goliat si cum i-ai intarit pe Sfintii Tai in lupta cu puterile intunericului. Pentru acesta ne rugam Tie:

Doamne, precum i-ai pazit pe cei trei tineri in cuptorul cel de foc, pazeste-ne si pe noi;
Doamne, ocroteste-ne asa cum l-ai ocrotit pe Proorocul Daniil cand se afla in groapa cu lei;
Doamne, care in grele incercari i-ai fost acoperitor Sfantului Apostol Pavel, acopera-ne cu Harul Tau;
Doamne, da-ne putin din puterea ce i-ai dat-o tanarului Nestor cand l-a biruit pe puternicul Lie;
Doamne, invata-ne sa ravnim rabdarea Sfantului Alexie, cel numit Omul lui Dumnezeu;
Doamne, ajuta-ne sa ii cinstim si sa ii urmam pe Sfintii pe care nimic nu i-a putut desparti de dragostea Ta;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

Condacul 3:

Stim cuvantul Evangheliei ca „cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui” si ne temem sa nu pierim din pricina nerabdarii noastre. O, daca am avea muceniceasca rabdare, atunci ar fi primita de Dumnezeu ca o tamaie cu bun miros si s-ar inalta la ceruri ca un tainic: Aliluia!

Icosul 3:

Decat sa ne plangem ca suferim cum nu a mai suferit nimeni vreodata, mai bine ne-am aduce aminte de Dreptul Iov. Bunatati felurite a avut si pe toate le-a pierdut, dar pentru ca nu L-a hulit pe Dumnezeu s-a invrednicit de binecuvantarea Sa si a primit la urma mai multe decat avea la inceput. Ajuta-ne sa ne impartasim de rabdarea sa, Doamne, Cel ce ai fost rastignit pe cruce pentru mantuirea noastra, si sa ne impartasim si de binecuvantarile Tale:

Doamne, nadejdea celor fara de nadejde, miluieste-ne;
Doamne, datatorul celor ce cer, daruieste-ne darul rabdarii;
Doamne, imbracamintea saracilor, imbraca-ne cu rabdarea Dreptului Iov;
Doamne, folositorul vaduvelor, intelepteste-ne ca sa nu mai cadem in deznadejde;
Doamne, aparatorul celor lipsiti, invata-ne sa Iti cerem ajutorul;
Doamne, deschizatorul celor ce bat, deschide-ne noua usa binecuvantarilor Tale;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

Condacul 4:

Grijile ne apasa si ne tulbura, indepartandu-ne mintea de la Dumnezeu, si sufletele noastre nu gasesc alinare. Nu este cu putinta sa scapam de tirania lor daca nu ne vom indrepta nadejdea spre Domnul, Cel ce asteapta sa primeasca de la noi cantarea: Aliluia!

Icosul 4:

„Nu va ingrijiti de ziua de maine, caci ziua de maine se va ingriji de ale sale. Ajunge zilei rautatea ei.” Asa ne-ai povatuit Tu, Preabunule Doamne, dar noi nu am urmat acest cuvant, ci fiind plini de mandrie ne-am pus nadejdea in lucrul mainilor noastre. Dar acum, rusinati fiind si lipsiti de cele de trebuinta, cadem cu umilinta la ajutorul Tau, nadajduind ca vei ierta greseala noastra:

Doamne, vezi lipsurile noastre si daruieste-ne toate cele care ne sunt de trebuinta;
Doamne, intareste-ne sa putem rabda incercarile prin care ai ingaduit sa trecem;
Doamne, daruieste-le celor lipsiti de hrana sa se indestuleze de milele Tale;
Doamne, Care ai inmultit painile si pestii in pustie, inmulteste darurile cu care binecuvantezi familiile nevoiase;
Doamne, ajuta-ne sa nu ne lipim inimile de bunatatile lumesti;
Doamne, lumineaza-ne gandurile, ca sa nu mai ravnim ceea ce nu ne este de folos;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

Condacul 5:

Stiindu-ne in vreme de boala cartitori precum de demult iudeii in pustie, Te rugam cu zdrobire de inima sa alungi de la noi aceasta neputinta si sa ne dai putere ca oricat de mari ar fi suferintele noastre sa Iti cantam, graind: Aliluia!

Icosul 5:

Toti vom muri, toti vom parasi aceasta lume in care cunoastem durerea si boala. Sa intelegem durerile trupesti ca oglindire a suferintei vesnice si bold pentru a cere dumnezeiasca milostivire:

Doamne, Vindecatorul bolnavilor, vindeca durerile noastre;
Doamne, daruieste rabdare celor aflati in suferinte sufletesti si trupesti;
Doamne, tamaduieste-i pe cei carora le este de folos aceasta;
Doamne, intareste-i pe cei biruiti de suferinte de tot felul;
Doamne, pune in inimile celor bolnavi nadejdea vesnicei bucurii;
Doamne, povatuieste-i pe cei care sufera sa se teama de vesnica suferinta si sa se pocaiasca;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

Condacul 6:

Ne temem de cutremur, ne temem de sabie, dar nu ne temem de focul cel nestins si de celelalte chinuri vesnice care ne asteapta daca ne lasam prinsi in lanturile patimilor si in cursele vrajmasului, si daca uitam sa Ii cantam Celui ce stapaneste intreaga lume: Aliluia!

Icosul 6:

Credem ca sunt adevarate minunile pe care le marturiseste Evanghelia, Hristoase, prin care ai fost Grabnic Ajutator celor aflati in necazuri de tot felul, si stim ca izvorul lor nu a secat, ci curge pana in zilele noastre. Alergam la ajutorul Tau, nadajduind ca nu vei trece cu vederea cererile noastre, ci vei randui toate spre folosul nostru:

Doamne, alunga de la sufletele noastre zadarnica tulburare si daruieste-ne sa gustam linistea;
Doamne, apara toate asezarile crestine si pe cei ce locuiesc intr-insele;
Doamne, pazeste-ne de cutremur, de potop, de foc si de celelalte necazuri;
Doamne, pazeste-ne de caderea in pacat, pe noi si pe cei pentru care ne rugam Tie;
Doamne, daruieste-ne sfarsit crestinesc, ferindu-ne de moartea naprasnica;
Doamne, izbaveste-ne de focul cel nestins si de chinurile care ii asteapta pe pacatosii care nu se pocaiesc;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

Condacul 7:

Degeaba Il rugam pe Dumnezeu sa ne daruiasca pace, degeaba Il rugam sa ne pazeasca de venirea altor neamuri asupra noastra si de razboiul cel dintre noi, daca mergand pe drumul pierzarii nu vrem sa pricepem ca El vede toate faptele noastre, si nici sa ne pocaim, ci doar Ii cantam: Aliluia!

Icosul 7:

Izbaveste-ne, Doamne, de toata rautatea oamenilor si da-ne putere sa ne rugam pentru cei care ne prigonesc. Picura in inimile noastre o picatura din dragostea Ta, a Celui ce Te-ai rugat pentru cei ce Te-au rastignit, ca sa putem plini porunca iubirii de vrajmasi:

Doamne, impaca-i pe cei ce se vrajmasesc, facandu-se unelte ale diavolului;
Doamne, invata-ne sa ne iertam unii pe altii si sa uitam raul care ni s-a facut;
Doamne, alunga de la noi duhul maniei si picura in inimile noastre iubirea pentru cei ce ne dusmanesc;
Doamne, intoarce raul in bine, spre slava Numelui Tau;
Doamne, iarta-i pe toti cei care ne-au gresit, cu stiinta sau fara de stiinta;
Doamne, umple cu dragostea Ta inimile celor apasati de singuratate, care nu gasesc intelegere la oameni;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

Condacul 8:

Mieluseaua Ta, Iisuse, Sfanta Justina fecioara, simtind sagetile vrajmasului napustindu-se asupra ei, nu s-a biruit de deznadejde, ci insemnandu-se cu credinta cu semnul crucii a gonit de la ea puterile intunericului, invatandu-i pe cei ispititi de diavol sa cante Izbavitorului celor slabi: Aliluia!

Icosul 8:

Mantuieste, Doamne, poporul Tau, si binecuvanteaza mostenirea Ta. Biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste si cu Crucea Ta pazeste pe poporul Tau, pe toti cei care se roaga Tie:

Doamne, izbaveste-ne din toate cursele intinse de necuratul diavol;
Doamne, nu ingadui sa fim batjocoriti de uratorul de oameni;
Doamne, ai mila de cei care sufera din lucrare draceasca;
Doamne, fa neputincioase farmecele care sunt indreptate asupra robilor Tai;
Doamne, impiedica-i pe crestini sa caute ajutor la vrajitori, la fermecatoare sau la doctorii inchipuiti;
Doamne, da putere celor care in ispite se insemneaza cu semnul Sfintei Cruci;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

Condacul 9:

Se aude inca glasul Inaintemergatorului: „Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia Cerurilor”. Sa parasim iubirea de sine, sa parasim desfatarile lumesti si sa alergam la Doctorul care tamaduieste sufletele, cantandu-I cu umilinta: Aliluia!

Icosul 9:

Doamne Iisuse Hristoase, noianul pacatelor noastre ne apasa si zacem ca bolnavul de la Scaldatoarea Siloamului, neavand putere sa intram in scaldatoarea pocaintei. Ajuta-ne, Tu, Milostive Doamne, sa primim curajul de a parasi si de a uri pacatul, de a alerga la scaunul spovedaniei si de a ne marturisi prea multele noastre pacate:

Doamne, care nu Te-ai scarbit de pacatoasa care Ti-a sarutat picioarele, milostiv fii noua, pacatosilor;
Doamne, oricat de mari ar fi caderile noastre, ajuta-ne sa ne ridicam;
Doamne, nu stim sa ne pocaim de nu ne vei trimite gandul cel bun;
Doamne, alunga de la noi pe vrajmasul care ne opreste sa ne spovedim cu zdrobire de inima;
Doamne, iarta-ne toate pacatele facute cu cuvantul, cu lucrul sau cu gandul, cu voie sau fara de voie;
Doamne, invata-ne sa punem inceput bun mantuirii;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

Condacul 10:

Ca o desfranata, lumea aceasta ne ispiteste sa parasim calea cea stramta si sa imbratisam trecatoarele desfatari. Noi insa Te rugam sa ne daruiesti darurile Duhului Sfant: duhul intelepciunii, duhul intelegerii, duhul sfatului, duhul puterii, duhul cunostintei, duhul temerii de Dumnezeu si duhul bunei-credinte, ca stand neclintiti in fata ispitelor sa Iti inaltam cantarea: Aliluia!

Icosul 10:

Cei care asculta poruncile Evangheliei vor auzi din gura Ta, Doamne, cuvant de bucurie: „Flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc, gol am fost si M-ati imbracat, bolnav am fost si M-ati cercetat. Veniti, binecuvantatii Parintelui Meu, de mosteniti Imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii”. Invata-ne sa facem faptele credintei, Doamne, invata-ne sa traim plini de dragoste pentru ceilalti, ca sa avem nadejde de mantuire:

Doamne, daruieste-ne sa Te iubim din toata inima si din tot cugetul nostru;
Doamne, daruieste-ne sa ne iubim aproapele cu dragoste jertfelnica;
Doamne, Care ai spalat picioarele ucenicilor Tai, invata-ne sa slujim aproapelui nostru ori de cate ori este nevoie;
Doamne, Tu care esti Samarineanul milostiv, indeamna-ne sa ingrijim ranile semenilor nostri;
Doamne, lumineaza-ne ca in cei pe care ii ajutam, flamanzi, goi sau bolnavi, sa Te vedem pe Tine;
Doamne, da-ne puterea de a nu sovai sa implinim poruncile Tale;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

Condacul 11:

A inceput razboiul, se aude trambita care ne cheama la lupta, care ne cheama sa parasim lenevia cea pierzatoare de suflet si sa ne inarmam cu sabia Duhului, cu coiful mantuirii si cu pavaza credintei, luptand pana la sange impotriva patimilor si a poftelor si cantand cantarea: Aliluia!

Icosul 11:

Ori de cate ori cadem in lupta, sa ne ridicam degraba, ca sa nu se primejduiasca sufletele noastre. Sa luptam cu curaj si cu nadejde, fara sa ne plangem ca ranile noastre sunt prea adanci, caci Imparatul nostru le vede si le va tamadui cu multa pricepere:

Doamne, ajuta-ne sa sporim in rugaciune;
Doamne, povatuieste-ne sa ducem o viata smerita, lepadand gandurile de mandrie;
Doamne, da-ne sa iubim nevointa si sa dispretuim desfatarile patimase;
Doamne, lumineaza-ne si sfinteste-ne, ca sa pastram si sa marturisim dreapta-credinta;
Doamne, daruieste-ne sa traim ca fii intelepti ai Bisericii Tale;
Doamne, nu ingadui sa parasim predaniile Parintilor si sa ne lipim inimile de invataturi ratacite;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

Condacul 12:

„Iata acum vreme potrivita, iata acum ziua mantuirii!”, ne spune marele Pavel, Apostolul neamurilor, apostolul care striga cu glas mare catre crestini ca acestia sa nu astepte vremuri de liniste si odihna pentru a dobandi mantuirea, ci in mijlocul incercarilor sa Ii cante lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12:

Nu suntem singuri in fata ispitelor, ci suntem ocrotiti de PreaSfanta Nascatoare de Dumnezeu, de soborul Sfintilor si de cetele Ingeresti. Iti multumim, Doamne, pentru toate milele Tale cele aratate si pentru cele ascunse si Te rugam sa ne indrumi pasii pe calea mantuirii, pe calea care duce in curtile Raiului:

Doamne, pentru rugaciunile PreaCuratei Maicii Tale, mantuieste-ne precum stii;
Doamne, pentru rugaciunile tuturor Cuviosilor Parinti si ale Cuvioaselor Maici, ale Sfintilor stiuti si nestiuti, mantuieste-ne precum stii;
Doamne, pentru rugaciunile Sfintilor Ingeri pe care de la botez i-ai trimis sa ne ocroteasca, mantuieste-ne precum stii;
Doamne, pentru rugaciunile tuturor cetelor ingeresti, mantuieste-ne precum stii;
Doamne, pentru rugaciunile ierarhilor, preotilor si ale celor care ne pomenesc, mantuieste-ne precum stii;
Doamne, pentru rugaciunile care se inalta in Sfanta noastra Biserica, mantuieste-ne precum stii;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

Condacul 13: (acest condac se zice de trei ori)

O, nu suntem vrednici de milele Tale, Fiule al lui Dumnezeu, Hristoase, dar indraznim sa Te rugam sa primesti si putina noastra rugaciune, precum ai primit oarecand cei doi bani ai vaduvei, si sa alungi de la noi tulburarea care ne-a cuprins, ca sa Iti putem canta cu inima smerita: Aliluia!

Apoi se zice iarasi Icosul 1:

Stim ca la nunta din Cana Galileii ai prefacut apa in vin, PreaDulce Iisuse, si credem ca asa poti schimba slabiciunea noastra in putere, frica noastra in curaj, deznadejdea noastra in nadejde; venim la Tine ca la singurul nostru ocrotitor, ca la singurul nostru sprijin. Cine ne va putea izbavi de neputintele noastre daca nu o vei face Tu? Sau cine ne va putea da cele de trebuinta? Numai Tu, Doamne, esti limanul nostru si la Tine cautam alinare:

Doamne, Cel ce ne inconjori cu iubire nemarginita, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, Imparatul imparatilor, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, Care esti Rasaritul Rasariturilor, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, nadejdea celor fara de nadejde, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, mangaietorul sufletelor noastre, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, infrumusetatorul fapturilor, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

si Condacul 1:

„Pana cand, Doamne, ma vei uita, pana in sfarsit? Pana cand vei intoarce fata Ta de la mine? Pana cand voi ingramadi ganduri in sufletul meu, durere in inima mea ziua si noaptea?”, se intreba David proorocul, cuprins de tulburare. Dar cand sufletul sau s-a veselit de milele Tale, Ti-a cantat cu dragoste si multumire: Aliluia!

Se face otpustul.

Dupa aceea zicem aceasta rugaciune:

Rugaciune la necazuri si suparari:

Doamne, viforul necazurilor se ridica asupra noastra si au intrat ape pana la sufletele noastre, dar intru Tine este toata nadejdea noastra. Tu cunosti pricina raului care ne apasa. La Tine perii capetelor noastre sunt numarati. La Tine deci scapam si pe Tine te rugam sa departezi de la noi orice rau pierzator de suflet si sa ne ajuti a birui toate ispitele care ne invaluie, ca Tu esti intarirea, scaparea si izbavitorul nostru, Hristoase Dumnezeule, si Tie slava inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Amin.