Glasul 1
Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Facere a Sfântului Teodor Studitul

A cărui metodă este aceasta: La troparul întâi al fiecărei cântări, se
roagă păcătosul către Maica Domnului. La cel de-al doilea tropar, Maica
Domnului către Hristos, iar în cel de-al treilea, Hristos răspunde Maicii
Domnului, iar în ultimul Maica Domnului iarăşi răspunde păcătosului.
Al cărei acrostih este (*):

«Stăpână, pleacă-te la rugăciunea lui Teodor»

Cântarea 1. Glasul 1
Irmosul:

«Cântare de biruinţă să cântăm toţi lui Dumnezeu, Cel ce a făcut
minuni fără de seamă, cu braţ înalt, şi a mântuit pe Israel că S-a preaslăvit».
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi (se
zice după fiecare tropar)

Păcătosul către Maica Domnului:

Vas care ai cuprins firea cea necuprinsă, pe Hristos roagă-L să mă
izbăvească pe mine de focul cel întunecat, Curată Fecioară, şi să mă arate
părtaş împărăţiei Sale.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi (se
zice după fiecare tropar)

Maica Domnului către Hristos:

Primeşte rugăciunea mea, Fiule şi Cuvântule, şi izbăveşte de osândă
pe robul tău care strigă către mine din adâncul sufletului şi-l învredniceşte pe
el de împărăţia Ta.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Hristos către Maica Domnului:

Tu, Maică, mă cunoşti pe Mine, izvorul milei, căci pe toţi păcătoşii
care-Mi greşesc Mie, Stăpânului, în toată clipa, îi miluiesc, dar acesta mai
mult decâţ toţi mă amărăşte cu fapte de ruşine.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin

Maica Domnului către păcătos:

Prin multe căderi şi fapte străine şi de ruşine ai amărât pe Fiul meu,
încât acum mila Lui către tine s-a pornit spre mânie şi urgie.

Cântarea a 3-a
Irmosul:

«Fiului, Celui născut fără stricăciune din Tatăl mai înainte de veci, şi
mai pe urmă din Fecioară întrupat, fără sămânţă, lui Hristos-Dumnezeu să-I
strigăm:

Cel ce ai înălţat fruntea noastră, Sfânt eşti Doamne».
Întreaga mea viaţă cu adevărat în fapte rele am cheltuit-o, de aceea
acum către tine strig: Roagă-L pe Fiul tău, Curată, ca precum pe fiul cel
risipitor, să mă cheme iarăşi şi să mă mântuiască pe mine, cel ce zac în
nelegiuiri.
Iartă, Stăpâne a toate, Care în chip de negrăit Te-ai născut din
pântecele meu şi miluieşte pe robul Tău, precum odinioară pe fiul cel
risipitor, şi arată-l pe el fiu al Tău, Preabunule, şi de-a dreapta Ta şezător în
ziua Judecăţii.
Slavă…
O, maică, strig şi eu către tine, ascultă-mă şi tu cu luare-aminte: Cel ce
a petrecut ca un risipitor, întorcându-se în fierbinţeala pocăinţei, a strigat
„am păcătuit”, dar acesta, deşi strigă către tine pocăindu-se, în cele străine se
rătăceşte.
Şi acum…
Cele ce mi-ai grăit le-am spus Fiului meu, strigând către El ca pe tine
să te învrednicească de împărăţie, dar El mi-a răspuns împotrivă: că nu s-a
apropiat de Mine cu credinţă fierbinte şi pentru aceasta îl lepăd de la faţa
Mea pe acesta.

Cântarea a 4-a
Irmosul:
«Cu Duhul mai înainte văzând întruparea Cuvântului, Proorocule
Avacum, ai propovăduit strigând: Când se vor apropia anii, Te vei cunoaşte,
când va veni vremea, Te vei arăta, Slavă puterii Tale, Doamne».

Cugetând, o, Fecioară, la puterea ta, cu frică strig ţie celei uneia bune:
Deşi nu am pocăinţă fierbinte, cu rugăciunile tale către Stăpânul, dă-mi mie
desăvârşită îndreptare.
Ascultă, Dumnezeule, prin fire Iubitor de oameni, pe Maica Ta,
Stăpâne, strigând către Tine, cu stăruinţă, ca pe robul tău să îl izbăveşti de
osândă şi chiar de nu a dobândit desăvârşită credinţă, pe aceasta, ca un
Dumnezeu dăruieşte-i-o.
Slavă…
O, Maică, acestuia de nenumărate ori i-am dăruit prilejuri de mântuire;
dar el nu a lăsat păcatele cu care a ajuns până la moarte şi pentru aceasta nici
nu poate fi mântuit, până ce nu se va arunca în foc.
Şi acum…
Acum am cunoscut pricina pierzaniei tale, precum spune
dumnezeiescul meu Fiu, căci tu cu totul zaci în păcat şi desăvârşit te-ai dat
nepăsării. Cine acum te va ridica pe tine care zaci de boală?

Cântarea a 5-a
Irmosul:

«Dumnezeu fiind al păcii, Tată al îndurărilor, pe îngerul sfatului Tău
celui mare, dăruindu-ne pace, L-ai trimis nouă; deci, fiind povăţuiţi la
lumina cunoştinţei de Dumnezeu, dis-de-dimineaţa venind, Te slăvim pe
Tine, Iubitorule de oameni».
Fecioară, acum însetez a petrece pururea, în cărările pocăinţei, care să
mă poarte către viaţa cea fără de sfârşit. Însă, acum degrabă, înfricoşătoarele
cete ale vrăjmaşilor demoni mă trag în jos să mă arunce în adâncul păcatului
şi în înfricoşatul noroi al pierzaniei.
Omorând moartea, Mântuitorule, mai întâi pe Adam din legături l-ai
slobozit, pentru aceea şi acum pe robul tău, Fiule, te rog, smulge-l dintre
cetele demonilor celor batjocoritori, căci aceia nu îl lasă pe acesta vreodată
cu desăvârşire a se pocăi.
Slavă…
Prealăudată Maică, strig ţie şi Eu:

Cu postul şi rugăciunea ar ieşi afară
din acela mulţimea atotviclenilor demoni, însă acesta, necurăţindu-şi trupul
prin înfrânare, rugăciune şi curăţie, vai, s-a făcut peşteră demonilor.

Şi acum…
Cuvintele de mai înainte ale Fiului meu le-ai auzit prea bine şi
cunoaşte cele de trebuinţă pentru mântuire; căci nici ucenicii Lui, când nu au
putut să alunge demonul, le-a strigat acestora zicând: Cu post şi rugăciune
iese neamul acesta de demoni!

Cântarea a 6-a
Irmosul:

«Proorocului Iona urmând, strig: Scapă viaţa mea din stricăciune,
Bunule, şi mântuieşte-mă, Mântuitorul lumii, pe mine, cel ce strig: Slavă
Ţie».
Sunt plin de cuvinte, dar de fapte bune cu totu-s deşert, căci nu iubesc
nici post, nici rugăciune a plini, Mireasa lui Dumnezeu, de aceea acum la
tine caut scăpare.
Vezi, mult milostive Fiule, pe Maica Ta, Te rog: Cel ce aleargă la
mine, este lipsit de toată fapta bună şi strigă mie: Nu am altă nădejde afară
de tine, Stăpână.
Slavă…
Cu fierbinţeală rugându-te, încetează, Maică, a grăi, căci acesta se
întinează, gândind că sunt milostiv, neluând seama la mânia mea.
Şi acum…
Am rugat pe Fiul şi Dumnezeul Meu pentru tine, ca să agoniseşti
miluire. Dar El îmi strigă mie să încetez a mai mijloci pentru mântuirea ta.
Sedealna, glasul 1
Mormântul tău, Mântuitorule…
Rai cuvântător pe pământ te-a răsădit pe tine Hristos, Săditorul Raiului
celui dintâi, iar în mijlocul tău a crescut pomul vieţii, pe Care şi roagă-L să
mă învrednicească şi pe mine de desfătarea Raiului şi să mă adape cu apele
odihnei celei desfătate.

Cântarea a 7-a
Irmosul:

«Tinerii, în dreapta credinţă fiind crescuţi, păgâneasca poruncă
nebăgând-o în seamă, de groaza focului nu s-au spăimântat; ci în mijlocul
văpăii stând, au cântat: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat».
Toată nădejdea mea spre tine o pun, Stăpână, nu mă lepăda în adâncul
pierzaniei pe mine cel slăbit, ci întoarce-te, strigân

Slavă…
Miluiesc şi mântuiesc pe oricine vine la Mine cu mult dor, căci Eu nu
voiesc vreodată a pierde făptura Mea, căci anume pentru a o mântui M-am
născut întreg din tine, dar acesta departe este de zidirea Mea.
Şi acum…
Înţelepciune a Celui Preaînalt fiind mai înainte, Fiul Meu S-a făcut om
desăvârşit din mine, ca să îi mântuiască pe cei ce cu credinţă fierbinte păzesc
dumnezeiescul botez, dar tu te-ai arătat nepărtaş acestora.

Cântarea a 8-a
Irmosul:

«Pe Cel de care se înfricoşează şi Îngerii… ».
Îndrăznind, la tine vin iarăşi, Fecioară, văzând pe Fiul Tău mântuind
pe desfrânata şi pe tâlharul, căci nici aceştia nici o faptă bună din Lege nu au
plinit în viaţa lor, dar au dobândit iertare.
Din înălţime caută şi vezi şi auzi pe Maica Ta care se roagă Ţie şi
izbăveşte de foc pe robul tău acesta ca pe desfrânata mai înainte şi precum ai
mântuit pe tâlharul pe cruce.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul
Tâlharul spânzurat oarecând pe cruce cu credinţă a strigat:
„Pomeneşte-mă şi pe mine”, iar desfrânata a vărsat izvor de lacrimi, dar
acesta nu este asemenea cu ei.
Şi acum…
Pe desfrânata care plângea, Hristos a mântuit-o, precum şi pe tâlharul
care a crezut, pe cruce, dacă, aşadar, voieşti să dobândeşti mântuire, aleargă
către Domnul cu lacrimi şi credinţă.
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântăndu-I
şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii
Irmosul
«Pe Cel de Care se înfricoşează şi îngerii şi toate oştirile, ca de
Făcătorul şi Domnul, preoţi preaslăviţi-L, tineri lăudaţi-L, popoare
binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a
Irmosul:

«Pe norul cel purtător de lumină întru care Stăpânul tuturor, Cel fără
de început, S-a pogorât din cer, ca ploaia peste lână, şi S-a întrupat, pentru
noi facându-Se om, să o mărim toţi ca pe o Maică curată a Dumnezeului
nostru».

Fiind aflat mai păcătos decât toţi oamenii la un loc, Fecioară, şi pentru
aceasta mă ruşinez a mă apropia de Fiul tău, dar tu roagă-L, fa-L milostiv să
mă primească în credinţă fierbinte şi pe mine care mă apropii de El cu dor.

Izbăveşte de osândă, Cuvinte, pe robul cel ce se apropie de Tine şi Te
rog pe Tine nu pomeni fărădelegile lui, căci chiar dacă a greşit Ţie,
Mântuitorule, către mine caută scăpare şi mă rog: Cel ce plineşti cererile
tuturor, pentru mine, primeşte-l şi pe acesta.
Slavă…
Maică, cel ce acum aleargă la tine, nu este vrednic de milă, nu este,
căci nimeni dintre oameni precum acesta nu M-a întărâtat spre mânie, dar
pentru preacuvioasele tale rugăciuni nu îl voi face pe el părtaş osândei la
Judecată, daca îmi va aduce roade de pocăinţă.
Şi acum…
În iadul cel mai de jos fiind, ai fost urcat la înălţime prin rugăciuni
către dumnezeiescul meu Fiu, dar ia aminte, ca nu cumva să mai cazi în
învinuirile cele cumplite de la început, ci umblă în căile pocăinţei, ca nu
cumva iarăşi să fii aruncat în gheenă.

Prosomii. Glasul 1

Ceea ce eşti bucuria cetelor cereşti
Liman păcătoşilor, bucurie lumii, izbăvirea celor înviforaţi,
Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, strig ţie: Primeşte şi rugăciunea mea şi
cererea, Nepătată, pe care du-le degrab Fiului Tău, ca să mă mântuiască şi pe
mine, risipitorul.
Pricina a toată bucuria fiind, Preaiubitul meu Fiu, iertare de păcate
dăruieşte robului Tău, ca să cunoască toţi că eu, ca o Maică, am mare
îndrăznire către Tine, de a mă ruga Ţie, Hristoase al meu, mai presus de toţi
sfinţii Tăi.
Sălaşul bucuriei, Maică, plecându-mă la rugăciunea ta, iertare de
păcate îi dau orbului acestuia şi dezlegare; dar spune-i să înceteze a mai
păcătui şi a Mă mai întărâta spre mânie, căci prin fire sunt Iubitor de oameni.
Iată, ai primit iertare pentru căderile tale, prin rugăciunile şi mijlocirile
mele, dar ia aminte restul vieţii să-l petreci în chip plăcut Domnului, ca să ai
parte în Rai cu cei aleşi de slava bucuriei şi desfătării care nu are sfârşit.

(*) Majoritatea canoanelor în originalul grec sunt scrise în acrostih

Imaginea: Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Dintr-un Lemn, Vâlcea